Facultatea de Drept

DISCIPLINA: Analiza economică a dreptului

TEMA:Mercantilismul în doctrina economică

COORDONATOR STIINTIFIC:
lector dr. Ramona Ciobanu

Autor:
Pora I. Bianca

BRAŞOV 2021/2022
 Cuprins

1. Mercantilismul: Introducere.....................................................2

1.1.Definire. Apariție. Etimologie.................................................2

2. Mercantilismul cuprins.............................................................2

2.1. Teorie......................................................................................2

2.2. Politici și tipuri de mercantilism...........................................3

3. Evoluția mercantilismului.........................................................6

3.1. Mercantilismul timpuriu.........................................................6

3.2. Mercantilismul dezvoltat........................................................7

4. Generalități.................................................................................7

4.1. Trăsături..................................................................................7

4.2. Concluzii..................................................................................8

5. Generalități.................................................................................8

5.1. Trăsături..................................................................................8

5.2. Merite.....................................................................................9

5.3. Limite........................................................................................9

5.4. Critici........................................................................................9

5.5. Reprezentanți..................................................................9

6. Bibliografie.........................................................................10

1
 Mercantilismul în doctrina economică

1.Mercantilismul: introducere

1.1.Definire. Apariție. Etimologie

Mercantilismul poate fi definit ca fiind politica de maximizare a

rezervei de aur sau de monedă a unei țări.
Curentul de gândire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII
și a dominat viața economică sub aspect teoretico-practic, până la
mijlocul secolului al XVIII-lea. El a apărut și sa dezvoltat sub
imperiul economiei de schimb în cadrul căreia, capitolul comercial a
jucat un rol esențial. Începuturile științei economice pot fi
identificate cu apariția și evoluția curentului de gândire mercantilist.
În accepțiunea lingvistica termenul de mercantilism își are originea
în limba italiană unde, substantivul mercante înseamnă comerciant
sau negustor, așa cum în limba franceză adjectivul mercantile se
identifică cu noțiunea de negustoresc.
Termenii mercantilism și sistemul mercantil au fost utilizați pentru
prima dată în 1763 de fizicianul francez marchizul de Mirabeau și
popularizați mai târziu de Adam Smith în “Avuția națiunilor”, acesta
fiind printre cei mai mari critici ai mercantilismului.

2. Mercantilismul cuprins

2.1. Teorie

Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin

necesitatea unor reglementări ale vieții economice și acceptarea
declarată a guanei după profit a națiunilor și a indivizilor. Tomas
Mun (1571-1641 scriitor, economist) a expus această doctrină în
"England's Treasure by Foreign Trade (1664)". "Mijlocul la
îndemâna pentru sporirea avuței și a tezaurului nostru îl constituie
comerțul exterior, unde trebuie să aplicăm întotdeauna regula de a
vinde anual străinilor mai mult decât consumăm noi, valoric din
produsele lor". Cu toate că prin excelență acest curent de gândire
economică manifestă un empirism accentuat totuși ideile emise au
vizat găsirea unor soluții de politică economică menită să ducă la
sporirea veniturilor statului și la consolidarea pozițiilor burgheziei

2
(la început cea comercială) aflată în plină ascensiune în peisajul
economic general, caracterizat inițial de ce cooperația capitalistă
simplă și ulterior, de către manufacturi. Mercantilismul a fost o
doctrină economică ce avea în centrul său ideea că națiunea, statul,
trebuie să aibă și să rețină cât mai multe din activitățiile economice
manufacturiere, industriale în interiorul propriilor granițe mai ales
cele industrial-militare. Sub numele de mercantiliști sunt cunoscuți
mulți economiști care în secolele XVI și până în secolul XVIII (de la
1500 până la 1750) au format mai multă școlii naționale care militau
pentru determinarea modalităților prin care statul putea să își
procure cantități cât mai mari de aur și argint. Spre deosebire de
spiritul moderator cea caracterizat gândirea economică a
scolasticilor medievali, mercantilismul gravitează în jurul ideii de
acumulare prin orice mijloace a unui stoc mai mare de metal prețios
și bani, pentru sporirea veniturilor statului și ale națiunii și implicit a
puterii acestora. Prin urmare putem considera că mercantilismul se
bazează pe două principii esențiale:
-Principiul chrysohedonic sau dorința de a deține cât mai mult
aur, putere și implicit bogăție, pentru că potrivit spuselor lui William
Petty (membru al Parlamentului englez, economist, cercetător,
fiozof 1623-1687) "aurul, argintul, bijuteriile nu pier ele sunt bogății
în toate timpurile și locurile".
-Principiul antagonismului de interese între națiuni bazat pe
stocul monetar, unde bunul constituie "nervul războiului".
Totuși criticii mercantilismului cum ar fi de exemplu Adam Smith
(1723-1790 economist, om politic și filozof scoțian) este de părere
că mercantilismul, respectiv politica de maximizare a rezervei de
aur sau de monedă a unei țări, mai degrabă duce la o sărăcie decât
la un bogăție a țări respective întrucât creșterea masei monetare
poate duce la apariția sau creșterea inflației. ( Inflația este un
dezechilibru major prezent în economia oricărei țări reprezentată
de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a
puterii de cumpărare a monedei naționale).
Crescând inflația puterea de cumpărare a monedei scade și în
consecința deși pe piață vor fi bani mulți nivelul de trai va fi în
scădere. Rezultă că nu întotdeauna mult înseamnă și bine.

2.2. Politici și tipuri de mercantilism

Plecând de la definiția academică a mercantilismului respectiv:

“mercantilismul este o formă de naționalism economic, într-o
economie planificată, cu monopoluri ale căror privilegii sunt

3
acordate și reglementate de stat, bazându-se pe un sistem politic
opresiv” putem identifica câteva politici practicate:

-tarife ridicate la importul de produse finite, tarife minime sau

zero la exportul de produse finite.
-tarife ridicate la exportul de materii prime, tarife minime sau
zero la importul de materii prime.
-căutarea de noi piețe pentru dumping prin acordarea de
subvenții și mărirea artificială a cererii de produse interne la export.
-monopolizarea piețelor de desfacere prin creearea de
monopoluri. (Monopolul este atunci când există un singur ofertant
al unui produs sau serviciu solicitat de numeroși consumatori sau
cumpărători).
-interzicerea anumitor teritorii industrii de a face comerț.
-restrictionarea sau interzicerea consumului de produse
importate prin reglementari, legi, taxe impuse de stat.

Se evidențiază trei idei mai importante ce caracterizează modul

de gândire mercantilist și anume:

1. Concepția cu privire la bogăție individuală și națională.

2. Izvorul și rolul profitului în societate.
3. Concepția privind banii și rolul jucat de aceștia în relația cu
celelalte produse ce fac obiectul vânzării cumpărării pe piață.

Concepția mercantilistă asupra bogăției indiferent dacă este

privită la nivel individual sau național își găsește expresia în stocul
monetar existent la un moment dat.
Sporirea bogăției sub această formă de vine preocuparea centrală
atât a indivizilor, cât și a statului, acesta din urmă fiind considerat
"exponentul birului public" (cel care impozitează).

Fascinați de ideea îmbogățirii imediate și prin orice mijloace

mercantiliștii nu își pun problema consecințelor pe termen lung ce
decurg din practică acestui procedeu și nici a urmărilor negative ce
vor influența avuția și destinul multor popoare de pe alte continente
(cum este cazul celor două Americi la Indiilor orientale și
occidentale etc).

Izvorul profitului, al acumulării de bogăție, este considerat a fi

comerțul, respectiv circulația mărfurilor mijlocite de bani și în mod
deosebit comerțul exterior.

4
 Mercantiliștii sunt de părere ca suplimentul monetar încasat de
negustor comparativ cu cheltuielile făcute pentru aducerea
produselor respective pe piață rezultă din diferența de preț ce se
constată la vânzarea produselor, (preț mai mare) comparativ cu
prețul de achiziție al acestora, fără a fi preocupați însă de
mecanismul funcționării economiei de piață.
Mergând cu analiza mai departe ajung la concluzia că sfera
economică în cadrul căreia se realizează profitul ar fi circulația
mărfurilor și comerțul, pierzânduse astfel din vedere faptul că dacă
privinm la nivel macroeconomic, atunci fiecare negustor apare pe
piață întro dublă ipostază vânzător-cumpărător și astfel explicația
surplusului de valoare obținut ca urmare a diferenței de preț dintre
achiziția și vânzarea produselor nu mai are fundament. Deci nici
profitul și nici sporirea avutiei nu au la bază acest mecanism.

Tipuri de mercantilism

Mercantilismul spaniol, cunoscut și sub numele de bulionism.

Acesta constă în interzicerea ieșirii din țară a metalelor prețioase și
în creșterea exporturilor pentru intrarea de aur și argint în țară.

Mercantilismul francez care se confunda cu ceea ce a căpătat

denumirea de colbertism sau mercantilism industrial. Această
denumire își are originea în faptul că Jean Beptiste Colbert care a
deținut și funcția de controlor general al finanțelor Franței în timpul
lui Ludovic al 14-lea, a inițiat măsuri protecționiste pentru
dezvoltarea industriei și comerțului ca mijloc de promovare al
aurului.

Mercantilismul "comercialism" este un tip de mercantilism care își

are originea în Anglia și Olanda și care a avut o orientare
comercială de unde și denumirea. Aici abundența de monedă este
cheia prosperității și se realizează prin comerțul exterior.

Mercantilismul german sau carmalist care sa formulat mai târziu

pune centrul cercetării îndeosebi problemele tezaurului public și
prefigurează în fapt școala istorică germană.

Mercantilismul comunist România "epocii Ceaușescu" când se

doream industrializarea forțată bazată pe împrumuturi și plata prin
mari sacrificiale populațiilor datorată obsesiei pentru exporturi. Din
cauza ineficiență economice exporturile erau alcătuite din materii
prime spre deosebire de mercantilismul clasic.

5
3. Evoluția mercantilismului

3.1. Mercantilismul timpuriu

În evoluția sa mercantilismul cunoaște două etape mai

importante determinată în funcție de modul de interpretare și
aplicare a politicilor economice mi se în acea perioadă. Prin urmare
avem de a face cu mercantilismul timpuriu și mercantilismul
dezvoltat.
Mercantilismul timpuriu este caracteristic secolului al 16-lea și unor
decenii din prima jumătate a secolului al 17-lea.
Aceste perioade îi este caracteristică preocuparea pentru
realizarea unor balanțe comerciale active a unui accident al intrării
de monedă față de ieșiri. În acest context sunt remarcate măsurile
de ordin administrativ impusă de către stat în sensul limitării chiar
până la interdicție a importului de mărfuri și stimulării pe cât posibil
a exportului cu scopul atragerii unei cantități cât mai însemnate de
monedă și metal prețios. Convingerea unanimă era ca numai în
acest mod țara poate fi considerată bogată.
Mercantilismul timpuriu se regăsește cel mai bine în modul de
conducere a orașelor cetate italiene Veneția Genova Florența. Sub
impulsul sau se înregistrează o creștere a libertăților economice și
politice opresiunea feudală este atenuată în favoarea dezvoltării
agriculturii și a comerțului a activităților bancare, meșteșugărești și
manufacturiere din orașe. Corporațiile constituite iau parte la
conducerea vieții publice. Analizând aceste lucruri economistul
german Wilhelm Sombort avea să ajungă la concluzia că de fapt
mercantilismul nu poate fi considerat a fi altceva decât politica
economică a orașului extinsă la un teritoriu mult mai mare.
O analiză pertinentă a mercantilismului metalist o făcea bancherul
Gaspor Scaruffi. La el se întâlnește concepția unei balanțe
comerciale active însoțită de ideea centralizării statale și a unificării
monetare. Deoarece procesul de constituire a noilor economii
naționale nu se încheiase și cum acestea nu și puteau procura
banii necesari doar din mijloacele economice private se apelează la
sprijinul statului a cărei funcție economică se va așeza pe
economia națională cadru. Analizând această situație Antonio
Serra, filozof economist italian în tradiția mercantilistă propune o
serie de măsuri pe care statul ar trebui să le aibă în vedere pentru
stimularea exportului în condițiile unui import restrictiv.
La acest tip de mercantilism se va referi ulterior Adam Smith un
mare critic al mercantilismul ui când scrie că deși încurajarea

6
exportului și descurajare importului sunt cele două mari mecanisme
prin care sistemul mercantilism își propune să îmbogățească orice
țară totuși cu privire la anumite mărfuri el pare a urma o cale
diametral opusă. Sistemul mercantilism descurajează exportul de
materii prime pentru manufactura și al uneltelor de muncă pentru a
acorda muncitorilor noștrii un avantaj și ai face capabili să vândă pe
piețe străine mai ieftin decât muncitorii altor nații. El încurajează
importul de materii prime pentru manufacturi pentru ca să poată fi
prelucrate de muncitorii noștri mai ieftin și să se înlătură astfel un
import mai mare și de o valoare mai mare de bunuri manufacturate.
Prin urmare este evident că mercantilismul de factură metalistă
conținea în sine germenii trecerii spre cel industrial.

3.2. Mercantilismul dezvoltat

Mijlocul secolului al 17-lea începutul secolului al 18-lea.

Acesta a exprimat concepție multe evoluată cu privire la modul
de conducere și dezvoltare a societății din acea perioadă. Asistăm
la o diminuare a factorului administrativ concomitent cu
accentuarea acțiunii factorilor economiei prin rolul esențial conferit
balanței comerciale. Se constată și o relaxare considerabilă a
Comerțului exterior deoarece activitatea de import nu mai este atât
de restrictivă și este promovată ideea creșterii acesteia
concomitent cu creșterea într o proporție mult mai mare a
exportului pentru a se putea asigura permanent o balanță
comercială activă.

4.Generalități

4.1.Trăsături

Indiferent de forma pe care mercantilismul o îmbracă de soluțiile

propuse și de spațiul geografic în care se manifestă prezintă câteva
trăsături esențiale:
1. Este primul curent de gândire economică care încearcă să
analizeze sub aspect teoretic o practic modul de producție bazat pe
schimbul de mărfuri și relații salariale în condițiile în care
intensificarea schimburilor comerciale externe se desfășoară în
proporții considerabile și sunt cele care stau la baza creării de
bogăție a plusprodusului. Tocmai din acest motiv principala formă
de sporire a bogăției este considerată acumulare cu bani și de
metale prețioase iar sfera circulației în speță comerțul exterior este
privită ca izvor de bogăție.

7
 2. Promoveaza intervenția statului în economie deoarece
schimbul de mărfuri și acumularea primitiva de Capital aveau
nevoie de cadrul normativ propice desfășurării lor.
3. Mercantilismul se leagă strâns de politica economică
comercială a timpului ceea ce va justifica și sub aspectul antic nu
numai practic formarea marilor imperii coloniale adunătoare de
metale prețioase materii prime și bani.
4. Nevoia crescândă de stoc monetar este alimentată și de
necesitatea satisfacerii unor cerințe cât mai variate și numeroasă
din partea puterii regale și a acoliților ei de la războaie la o viață
bazată pe lux și consum rafinat.
5. Banii sunt considerați drept un factor de producție cu același
titlu ca și pământul ID sesizată și interpretată ulterior de
economistul suedez Gli Heckscher.
Fondul comun al ideilor mercantil easter sau particulat însă Pe
zone geografice și țări în funcție de politicile economice elaborat a
și de soluțiile propuse la un moment dat pentru creșterea avuției.

4.2.Concluzii

În general mercantil e știi sau axat pe ofertă cu scopul de a

exportat surplusul de produse și pentru a procura valuta necesară.
Ei au urmărit o abordare macroeconomică a fenomenelor și
proceselor însă niciodată nu au reușit să realizeze o prezentare
sintetică asupra economiei și a funcționării acesteia. Nu au reușit
să separe aspectele economice de cele politice adeseori acestea
suprapunânduse economia căpătând de cele mai multe ori forma
unei acțiuni politice.
Totuși putem considera mercantilismul ca un pas important în
dezvoltarea economică socială a epocii. Ia la fost o prima încercare
de descifrare a scopului mișcării capitalului de analiză a circulației
mărfurilor și a economiei de schimb pregătind în bună măsură
terrano pentru afirmarea fiziocratismului și ulterior a doctrinei
liberalismului clasic.

5.Factori. Merite. Limite. Critici. Reprezentanți

5.1. Factori ce au dus la apariția Mercantilismului

-apariția statelor centralizate

-apariția economiei de tip industriale dirijate de stat.
-marile descoperiri geografice.

8
5.2. Merite

-autonomizarea științe economice

-interesul față de sistemul economiei dirijate și problemele
economice

5.3. Limite

-supraaprecierea rolului circulației mărfurilor în raport cu

producția
-iluzia armoniei de interese dintre statul modern și agenții
economici
-preocuparea redusă pentru teoretizare
-ignorarea consecințelor negative ale politicii economice

5.4. Critici

Adam Smith, John Locke, economistul Dudley North și David

Hume sunt critici ai mercantilismul ei și totodată fondatorii
anti-mercantilismului.
De asemenea în secolul 20 școala austriacă de economie
aduce argumente împotriva economiei de tip mercantilism.

5.5. Reprezentanți

-principalii reprezentanți sunt: francezii, englezii, italienii,

germanii.

9
6.Bibliografie:

 Conspecte.com
 Wikipedia
 Academia.edu
 Suport curs Analiza Economică A Dreptului, autor
Lector Dr. Ramona Ciobanu

10