Spectroscopia IR (FTIR)

Interaciunea radiaţiei electromagnetice cu materia include apariţia fenomenelor de vibraţie a

atomilor sau grupelor de atomi grupelor. Ramura spectroscopiei care se ocupă cu studiul
interacţiunii radiaţiilor în domeniu infraroruşu cu materia poartă numele de spectroscopie IR.

Radiaţia în domeniu infraroşu poate fi definită ca fiind acea radiaţie electromagnetică aflată
în vecinatatea domeniului vizibil, existând:
Domeniul IR apropiat λ = 0.78…3 μm;
Domeniul IR mediu (termic) λ = 3…50 μm;
Domeniu IR îndepărtat λ = 50…1000 μm;

În spectroscopia IR domeniul cel mai important este domeniul IR mediu. Dacă se defineşte
1 υ
numărul de undă ύ ca fiind raportul = , domeniul IR utilizat în spectroscopia IR este cel cu
λ c
numărul de undă cuprins între 4000 şi 400 cm-1. Un spectru IR reprezintă curba de absorbţie (sau
transmisie) a radiaţiei infraroşii de către materialul supus analizei (molecule ale substanţei studiate).
Atomii moleculelor pot oscila în jurul poziţiei de echilibru. Aceste oscilaţii poartă
denumirea de vibraţii. Funcţie de tăria legăturii numai anumite radiaţii, cu anumite lungimi de undă
pot genera aceste vibraţii – ca rezultat radiaţia IR fiind absorbită.
Energia de vibraţie a unei legături este dată de relaţia
2
⎛ 1⎞ h ν ⎛2 2
1⎞
E = hν ⎜ n + ⎟ − ⎜n + ⎟
⎝ 2 ⎠ 4D ⎝ 2⎠

În care:
h este constanta lui Plank;
ν este frecvenţa proprie de vibraţie a moleculei;
D este energia legăturii;
n Număr cuantic de vibraţii.
Molecula iradiata cu radiatii IR absoarbe numai anumite cuante (la anumite lungimi de
unda). Prin absorbtie de energie, legatura isi mareste nivelul energetic vibrational, in final rezultand
anumite maxime de absorbtie. Maximele de absorbtie IR se manifesta in spectru ca benzi. Fiecare
maxim spectral este asociat unei vibratii a unei anumite legaturi din molecula probei.
Pe ordonata spectrului IR este notata de obicei transmisia procentuala (T %), mai rar
absorbtia procentuala (A %), marimi definite prin urmatoarele relatii:

1
 I
T (%) = ⋅ 100
Io
Io − I
A(%) = ⋅ 100
Io
in care Io- intensitatea fluxului luminos initial;
I - intensitatea fluxului luminos final;

Tipuri de vibraţii
A. Vibraţii de întindere:
1. vibraţii simetrice;
2. vibraţii asimetrice.
În cazul vibraţiilor de întindere, unghiurile dintre legături nu se modifică, mişcările
fiind ritmice de-alungul axei de legătură, producându-se creşteri sau micşorări ale distanţei
interatomice. Acest tip de vibraţii apar în domeniul 3700-1000 cm-1.

B. Vibraţii de deformare
1. În interiorul planului: forfecare (scisoring) sau rotire (wagging);
2. În exteriorul planului: de legănare (rocking) şi de răsucire (twisting).

Descrierea aparaturii - Spectrometrul IR principiu general de functionare

Sursa de radiatii IR este de obicei un bastonas de silita (CSi) numit uzual sursa Globar, sau
un filament Nernst (continand oxizi de zirconium si ceriu). Prin incalzirea electrica pana la
incandescenta sursa emite radiatii electromagnetice care acopera intreg domeniul IR, patrunzând şi
in vizibil. Spectroscopie FT IR radiaţia IR este ghidată cu ajutorul unui sistem de oglinzi printr-un
interferometru. Semnalul înregistrat direct poartă numele de interferogramă: curbă în sistemul de

2
coordonate intensitate-poziţie relativă a oglinzii. Prelucrarea semnalului cu ajutorul unei tehnici de
procesare a datelor numită transformantă Fourrier conduce la obţinerea spectrelor.

Pregatirea probei

In mod obisnuit, probele spectrale IR ale substantelor lichide si solide se pregatesc sub
forma de solutie; sunt necesare aproximativ 0,5-5 mg substanta care se dizolva in solventi spectrali
(ulei minerale ), obtinandu-se solutii concentrate (1-5 %). Pentru substantele lichide, un alt mod de
inregistrare a spectrelor IR este acela care utilizeaza probele lichide ca atare, sub forma unor straturi
(filme) foarte subtiri (0,01-0,1 mm) in cuve speciale pentru filme, construite din “ferestre” de NaCl.
Substantele solide, solubile si insolubile se pot pregati sub forma pastilelor in bromura de
potasiu. Se mojareaza intim un amestec de proba (1 mg) si KBr anhidra (200 mg) si se preseaza
amestecul sub forma unui disc foarte subtire practic transparent. Comprimarea se realizeaza cu o
presa hidraulica la circa 109 N/m2, eliminandu-se simultan aerul din proba cu o pompa de vid.
Calitatea spectrului poate fi afectata de calitatea pastilei.
Tehnica ATR

3
Obtinere spectre prin tehnica pastilei de KBr pentru diferite substanţe solide:
1. Acid benzoic;
2. Ftalat de potasiu;
3. Acid salicilic;
4. Acid acetil salicilic;
5. Acid citric
6. Lignină;
7. Acetat de celuloză;
8. PVC