TERMODINAMICA

Corpurile macroscopice sunt formate din atomi şi molecule,

constituenţi microscopici, ce se află în continuă mişcare, numită mişcare de
agitaţie termică.
În descrierea proprietăţilor corpurilor s-au dezvoltat două metode de
cercetare, metoda termodinamică şi metoda cinetico-moleculară (metoda
statistică).
Termodinamica – descoperirea maşinii cu vapori (J. Watt 1770) a
condus în secolul XIX la studiul relaţiilor dintre fenomenele calorice şi cele
mecanice, deci la studiul condiţiilor de transformare a căldurii în lucru
mecanic. Din acest studiu se naşte termodinamica, care studiază problemele
fundamentale ale sistemelor fizice la scară macroscopică, stabilind relaţii
cantitative între mărimile direct observabile, cum ar fi presiunea, volumul,
temperatura, fără a lua în considerare structura internă.
Teoria cinetico-moleculară – porneşte de la structura microscopică de
atomi şi molecule, constituenţi aflaţi într-o perpetuă mişcare dezordonată.
Parametrii microscopici, cum ar fi: masa, viteza, energia medie a
constituenţilor, determină parametrii macroscopici amintiţi mai sus. Având
în vedere că un sistem fizic este constituit dintr-un număr foarte mare de
constituenţi microscopici nu se poate vorbi decât de o anumită probabilitate
de realizare a unei stări microscopice, stabilite pe baza teoriei
probabilităţilor.

1. Noţiuni fundamentale

a) Sistem fizic – orice porţiune de univers delimitată imaginar sau prin

frontiere materiale, ce conţine un număr foarte mare de constituenţi
(molecule, atomi, electroni, fotoni). Restul universului se numeşte termostat
sau mediu înconjurător.
Sistemele fizice pot fi alcătuite numai din substanţă, numai din câmp
sau atât din substanţă cât şi din câmp.
b) Sistem izolat – reprezintă sistemul în care nu se stabilesc nici un fel
de interacţiuni cu mediul înconjurător, noţiune care, desigur reprezintă un
gaz ideal.
c) Sistem închis – este sistemul la care pot exista interacţiuni cu
mediul înconjurător dar nu există shimb de substanţă.
 d) Parametrii de stare – reprezintă numărul minim de mărimi fizice
care pot caracteriza la un moment dat starea unui sistem.
Majoritatea sistemelor termodinamice sunt caracterizate prin
parametrii de stare p, V, T. Când sistemul nu schimbă constituenţi cu
termostatul, parametrii de stare sunt legaţi printr-o relaţie:

(1) f (p, V, T) = 0

numită ecuaţie de stare. Dacă parametrii de stare a unui sistem rămân

constanţi, când nu se schimbă condiţiile exterioare, atunci el se află într-o
stare staţionară.
e) Transformarea reversibilă – îndeplineşte condiţia ca trecerea de la
starea finală a sistemului la cea iniţială se realizează prin aceleaşi stări
intermediare, dar parcurse în sens invers decât transformarea directă de la
starea iniţială ( I ) la cea finală ( F ). Când transformarea F→I se realizează
pe altă cale decât cea corespunzătoare transformării directe I→F, atunci
transformarea este ireversibilă.
f) Transformarea ciclică – în care sistemul evoluează astfel încât
starea finală este identică cu cea iniţială. Când cele două stări I şi F sunt
diferite sistemul a suferit o transformare neciclică sau deschisă.
g) Noţiunea de temperatură
Când două sisteme macroscopice cu stări de încălzire diferită nu sunt
izolate, are loc un transfer de căldură de la un sistem la altul. Dacă procesul
se desfăşoară de la sine, transferul se face în sens unic, de la corpul mai cald
la corpul mai rece. Acest transfer de energie termică se realizează în
procesul constituienţilor microscopici din cele două sisteme.
Transferul de energie încetează în mometul cand sistemele ajung
într-o stare unică, caracterizată prin acelaşi grad de incălzire, numită stare de
echilibru termodinamic.
Mărimea ce caracterizează starea de încălzire a unui sistem se
numeşte temperatură.

2. Teoria cinetico-moleculară a gazelor

Deducerea proprietăţilor macroscopice din cele microscopice se

simplifică pentru un sistem cu o structură microscopică mai simplă, cum
este gazul perfect sau ideal.
Se va considera sistemul gazului perfect sau ideal cu următoarele
proprietăţi esenţiale:
- sistemul este format dintr-un numar foarte mare de constituenţi de
aceeaşi natură (atomi, molecule) care se mişcă complet dezordonat;
- ciocnirea între constituenţi cât şi cu pereţii incintei este perfect
elastică, deci viteza în modul înainte si după ciocnire are aceeaşi
valoare;
- dimensiunile constituenţilor sunt mici în comparaţie cu distanţa
dintre ei, aceştia fiind punctiformi şi pot avea numai o mişcare de
translaţie nu şi de rotaţie;
- distanţa dintre constituenţi este suficient de mare încât interacţiunile
dintre aceştia să fie neglijabile, adică energia potenţială U = 0;
- distribuţia vitezelor constituenţilor nu se modifică în timp, aceasta
inseamnă ca numărul moleculelor care au o anumită valoare a vitezei
este întotdeauna aceeaşi.

a) Presiunea gazului ideal

Se consideră sistemul de gaz perfect, format din N molecule identice,
fiecare de masă m0 , conţinut într-o incintă cubică de latură L şi volum
N
V = L3 . În unitatea de volum există n = molecule. La ciocnirea
L3
moleculelor cu pereţii vasului se exercită o forţă asupra pereţilor;
acţiunea continuă a acestor forţe dă naştere la o presiune uniformă pe
pereţii vasului , numită presiunea gazului. O moleculă cu viteza
r r r r
v (v x , v y , v z ) la ciocnirea cu peretele ABCD işi va modifica numai
r
sensul componentei v x perpendiculară pe perete, încât variaţia impulsului
la o singură ciocnire va fi :

(1) ∆ p x = m0 v x − ( − m0 v x ) = 2 m0 v x

Intervalul de timp după care o moleculă ciocneşte acelaşi perete a doua

oară succesiv este:

2L
(2) ∆t =
vx
 y

L B
r
m0 v x
r A
x x
r r
v x − m0 v x D

În acest interval de timp molecula exercită o forţă medie asupra peretelui:

∆p x v x m0 v x2
(3) fx = = 2m0 v x ⋅ =
∆t 2L L
În intervalul de timp ∆t toate cele N molecule acţioneză asupra
peretelui cu o forţă rezultantă medie:

1 N 1
(4) F = ⋅ ∑ m 0 ⋅ vix2 = N ⋅ m 0 ⋅ v x2
L i =1 L
2
unde v x se numeşte viteză pătratică medie a moleculelor, definită prin
relaţia:

1 N 2
(5)
2
v =
x ∑ v ix
N i =1
În condiţiile în care numărul constituenţilor N este foarte mare şi
aceştia se mişcă total haotic, se poate considera că direcţiile de mişcare sunt
echivalente, iar pentru componentele vitezelor:
 2 2 2 1 2
(6) v x = v y = v z = ⋅v
3
Se găseşte o forţă rezultantă şi presiunea pe peretele incintei:

1 v2
(7) F = m0N
L 3

F 1 N 2 1 2 2 m⋅v2
(8) P = 2 = ⋅ 3 m0 v = n ⋅ m0 v = n ⋅
L 3 L 3 3 2
Relaţia (8), numită formula fundamentală a teoriei cinetico-
moleculare, leagă parametrul macroscopic, presiunea gazului P, de
parametrii microscopici şi anume numărul de molecule din unitatea de
volum n şi energia cinetică medie în mişcarea de agitaţie termică.
Experimental se constată că, ridicând temperatura gazului dintr-un
recipient, presiunea creşte proporţional cu temperatura. Cum temperatura nu
poate influenţa asupra numărului de molecule din unitatea de volum n,
rezultă că va influenţa asupra celuilalt factor; energia cinetică medie va fi
proporţională cu temperatura:

m0v 2 3
(9) ε = = kT
2 2
unde k – constanta lui Boltzmann. Valoarea ei se determină experimental şi
−23
este în S.I.: k = 1,38 ⋅ 10 J k
Din relaţia (9) se desprind o serie de consecinţe:
- energia cinetică medie fiind o mărime esenţial pozitivă ε > 0, rezultă
că temperatura absolută T nu poate avea valori negative;
- originea temperaturilor absolute T = 0 conduce la ε = 0, deci
corespunde temperaturii gazului pentru care presiunea se anulează.
 b) Ecuaţia de stare a gazului ideal
Starea gazului ideal este perfect determinată, dacă se cunosc simultan
parametrii de stare p, V, T.
Ecuaţia de stare a gazului ideal rezultă din formula fundamentală a
teoriei cinetico-moleculare. Prin înlocuirea relaţiei (9) în (8) se obţine:

N
p = n ⋅ k ⋅T = k ⋅T
V

(10) pV = N ⋅ k ⋅ T - ecuaţia de stare a gazului ideal

Ecuaţia de stare este independentă de natura gazului având un
caracter universal.
Astfel în condiţiile p = p0 = 1,013 ⋅ 10 N m , T = T0 = 273,16 K
5 2

(numite condiţii normale) un volum, numit volum molar

V0 = 22,4 ⋅ 10 −3 m3 din gaze diferite, conţine acelaşi număr de constituienţi
23
(atomi sau molecule) numit numărul lui Avogadro N A = 6,02 ⋅ 10 . Celor
N A constituenţi le corespunde o masă totală µ =m 0 N A numită masă
molară sau mol de substanţă. Numărul de moli (kilomoli) ν dintr-un gaz cu
N constituenţi este dat de rapoartele:

N mN M
(11) ν = = 0 =
N A m0 N A µ
iar ecuaţia de stare (10) se mai poate scrie sub forma:

M M
(12) pV = ν ⋅ N A ⋅ k ⋅ T = (N A ⋅ k ) ⋅T = RT
µ µ
unde R este constanta generală a gazelor:

R = N A ⋅ k = 8,31 J mol ⋅ K
 În raţionamentele anterioare s-a presupus că sistemul nu schimbă
substanţă cu mediul, deci M=const. şi atunci ecuaţia de stare se mai poate
scrie:
pV M
= R = const
T µ
Când, la trecerea de la o stare A( p1 , V1 , T1 ) la altă stare B ( p2 , V2 , T2 )
parametrii macroscopici variază toţi, transformarea se numeşte generală.
Dacă unul din parametri rămâne constant atunci se obţin următoarele
transformări particulare reprezentate şi în figură:

p
A p=const.

T=const.
V=cont.
V

- transformarea izotermă: T=const.; pV=const.

V
- transformarea izobară: p=const.; =const.
T
p
- transformarea izocoră: v=const.; =const.
T
 c) Ecuaţia de stare a gazelor reale

Ecuaţia de stare stabilită pentru un gaz ideal:

M
pV = RT = ν RT
µ
Pentru concentraţii mici, gazele reale satisfac proprietăţile gazului
ideal. În anumite condiţii nu mai este permisă neglijarea interacţiunilor care
se manifestă la distanţe chiar mari, faţă de dimensiunile moleculelor şi nici
neglijarea volumului propriu al moleculelor.
J. D. van der Walls a dedus o ecuaţie de stare modificată faţă de cea a
gazului ideal, care ia în considerare factorii enumeraţi. Vom considera că
V
moleculele au o formă sferică rigidă cu diametrul d. Dacă = v reprezintă
ν
volumul molar al gazului ideal, atunci în cazul gazului real volumul se va
micşora , devenind (v-b) unde b reprezintă volumul propriu al moleculelor.
Constanta b variază de la gaz la gaz dar este de ordinul
−5
3 ⋅ 10 m 3 mol . Prin urmare volumul moleculelor reprezintă 0,15% din
volumul gazului aflat în condiţii normale. Consecinţă a reducerii volumului
va fi creşterea numărului de ciocniri a moleculelor cu pereţii, mărind astfel
presiunea.
Introducând factori de corecţie aupra presiunii şi volumului ecuaţia de
stare pentru un mol de gaz se va scrie:

a
(p + 2
)(v − b) = RT
v
unde a şi b reprezintă constante dependente de natura gazului care se
a
determină experimental. Corecţia constitue o presiune suplimentară ce
v2
apare datorită interacţiunii dintre molecule. În cazul gazului ideal, izotermele
(pV=const.) sunt mărimi ale unei hiperbole echilaterale. Pentru gazul van
der Waals presiunea variază cu volumul după legea:
 R ⋅T a
p = − 2
v−b v
Cei 2 termeni se comportă oarecum diferit cu variaţia v . Când
a
volumul molar V descreşte de la valori mari presiunea creşte, cum
v2
descreşte mai rapid, la temperatura T1 suficient de joasă, presiunea trece
printr-un maxim în punctul A. Când volumul V descreşte mai departe va
2
predomina V faţă de V încât presiunea trece printr-un minim în punctul B
şi apoi creşte nelimitat.
Cu creşterea temperaturii punctele de maxim şi de minim sunt tot mai
puţin evidenţiate şi mai aproape de punctul inflexiune care se află între ele.
La o anumită temperatură T = Tcr , numită temperatură critică, ele coincid
într-un punct de inflexiune, numit punct critic. Pentru T > Tcr izotermele
van der Waals nu mai prezintă puncte de inflexiune şi tind către comportarea
de tip hiperbolă a izotermelor gazului real.

T2

pa Tcr
A
T1
B

V
b Vcr
 d) Energia internă a gazului ideal
Se consideră un sistem compus din N particule între care se manifestă
interacţiuni; de asemenea admitem că particulele pot interacţiona cu mediul
înconjurător . Energia totală cinetică a sistemului reprezintă suma energiilor
cinetice ale particulelor componente, adică:

N N
ε = ∑ ε i = ∑ m i v i2
i =1 i =1

Pe lângă energia cinetică, sistemul de particule are si o energie

potenţială totală U pot , datorată interacţiunii dintre particule .
Această energie se poate scrie sub forma:

N
U pot = ∑ (u pot )i , j = U12 + U13 + ........ + U 23 + U 24 + ...........
i , j =1

Energia totală a sistemului, denumită energie internă, reprezintă prin

definiţie suma dintre energia cinetică şi cea potenţială

U = ε + U pot
Dacă sistemul de particule nu interacţioneză cu mediul înconjurător,
adică este izolat, atunci energia internă nu se modifică. Aceasta este în
concordanţă cu legea conservării energiei sistemelor izolate.
Întrucât moleculele gazului ideal sunt presupuse punctiforme şi nu
interacţionează între ele nu au energie cinetică de vibraţie şi de rotaţie, în
consecinţă energia internă va fi numai energia cinetică de translaţie.
Asemenea situaţie este caracteristică gazului ideal monoatomic.
Energia cinetică de translaţie depinde de temperatură:

m0 v 2 m0 2 2 2 3
(13) ε = = ( v x
+v y
+v z
) = kT
2 2 2
 1
ε x = ε y = ε z = kT
2
deci energia este uniform distribuită pe gradele de libertate. În cazul în
care molecula are şi alte grade de libertate se poate formula legea de
echipartiţie a energiei, pentru sistemul de molecule aflat în echilibru
termodinamic, la temperatura T, energia cinetică este uniform distribuită pe
i
gradele de libertate, fiecăruia revenindu-i: kT .
2
Într-un gaz cu N molecule, fiecare având i grade de libertate, energia
internă a gazului va fi:

i i
(14) U = N ε = kTN = ν RT
2 2
Energia internă U poate fi exprimată funcţie şi de ceilalţi parametri de
stare, pe baza ecuaţiei de stare obţinute:

i i
(15) U = νRT = pV
2 2

e) Gazul ideal în câmp gravitaţional

Rezultatele anterioare sunt valabile pentru un sistem ideal de gaz, deci

pentru un model teoretic.
În realitate, moleculele gazului nu sunt punctiforme, iar distanţele
dintre ele nu sunt atât de mari, încât să se poată neglija interacţiunile şi cu
aceastea energia potenţială.
Când gazul se află în câmp de forţe, între constituenţi se manifestă
interacţiuni, concentraţia şi presiunea nu mai rămân constante în tot
volumul gazului aşa cum se arată în continuare.
Să considerăm sistemul de molecule din atmosfera pământului aflată
la temperatura T. Moleculele se mişcă sub acţiunea agitaţiei termice, dar
simultan şi sub acţiunea câmpului gravitaţional.
 Acest fapt este foarte important, conducând la o anumită lege de
distribuţie cu înălţimea.
Fie două suprafeţe plane de arie A, la înălţimea z şi z+dz de suprafaţa
pământului. Greutatea moleculelor de gaz din atmosferă dă naştere unei
presiuni, care la înălţimea z va fi p, iar la altitudinea z+dz va fi p-dp.

(z+dz; p-dp)
z+dz

dG
z A
(z,p)

(z=0; p0 )

Considerând o variaţie de înălţime foarte mică dz, astfel încât

densitatea masică ρ = n ⋅ m0 să fie constantă, greutatea dG a moleculelor
din volumul haşurat, determină scăderea presiunii cu valoarea:

dG n ⋅ m0 g ⋅ Adz
(16) dp = − =− = n ⋅ m0 g ⋅ dz
A A
Semnul minus semnifică că presiunea scade când altitudinea creşte. Dacă
temperatura este considerată constantă, din ecuaţia fundamentală p=nkT se
găseşte:

(17) dp = kTdn
 Din relaţiile (16) şi (17) rezultă că:

(18) kTdn = − n ⋅ m 0 gdz

Din relaţia (18) prin separarea variabilelor şi integrare:

n dn m0 g z
∫ n0
=− ∫ dz
n kT 0
adică in final:

m0 g
−
(19) n ( z ) = n0 ⋅ e kT

În relaţia (19) n(z) este concentraţia moleculelor la înălţimea z,

m 0 gz = U ( z ) este energia potenţială a unei molecule la înălţimea z iar n0
concentraţia moleculelor pentru z=0, care poate fi chiar suprafaţa
pământului.
Se gaseşte deci că, în câmp gravitaţional, concentraţia moleculelor
scade expotenţial cu înălţimea z. Legea de distribuţie a moleculelor dată de
(19) are un caracter statistic; la altitudinea z, în orice moment numărul
moleculelor care urcă la altitudini mai mari este medie egal cu numărul
moleculelor ce coboară la altitudini mai mici. Concentraţia de molecule în
câmp gravitaţional este astfel o mărime medie de timp , numită statistică.
În absenţa câmpului gravitaţional g=0 se obţine o distribuţie uniformă
n = n0 = const.

Presiunea fiind proporţională cu concentraţia de molecule, pe baza

relaţiei (19) va rezulta relaţia de variaţiei a presiunii:

m 0 gz
−
(20) p = p0e kT
numită formula barometrică.

f) Lucrul mecanic şi cantitatea de căldură

Energia W schimbată de un sistem de particule cu mediul înconjurător

poate fi considerată ca o sumă a energiilor schimbate de fiecare particulă cu
mediul înconjurător. Dar evaluarea lui W ca o astfel de sumă este
imposibilă, datorită numărului foarte mare de particule din sistemele cu
care avem de-a face în realitate. De aceea se convine să se exprime W ca o
sumă a două mărimi distincte: L – numită lucrul mecanic şi Q – cantitate de
căldură.
Pentru a defini să considerăm un sistem format dintr-un gaz inchis
într-un cilindru cu piston mobil de suprafaţă S. Shimbul de energie între gaz
şi mediul exteror se face prin intermediul cicnirilor moleculelor de gaz de
pereţii cilindrului.

dV
F
S

dx

a) Lucrul mecanic

Orice ciocnire reprezintă un schimb de impuls între molecule şi pereţi,

adica acţiunea unor forţe asupra pereţilor. Valorea acestor forţe variază de la
un punct la altul al peretelui, dar pentru o suprafaţă suficient de mare (cum
r e
cea a unui perete sau a pistonului) se poate defini o forţă medie F ce
acţionează asupra sa. Datorită acţiunii acestei forte pistonul se deplaseaza pe
o distanţă dx, într-un timp infinitezimal dt. Corespunzător volumul gazului
creşte cu dV=Sdx, ceea ce inseamnă că gazul a efectuat un lucru mecanic
asupra mediului înconjurător.

(21) δL = Fdx = p ⋅ Sdx = pdV

F
unde p = reprezintă presiunea exercitată de gaz asupra pistonului.
S
Convenţie. Lucrul mecanic este negativ atunci când este efectuat de
sistem asupra mediului înconjurător şi pozitiv în caz contrar. Relaţia (21) se
scrie:

(22) δ L = − pdV
Dacă în urma unui anumit proces volumul de gaz se modifică de la V1
la V2 , atunci lucrul mecanic total efectuat de gaz asupra mediului
înconjurător va fi:

V
(23) L = − ∫V pdV
2

Pentru evaluarea acestei integrale trebuie să se cunoască presiunea p

ca funcţie de volum p=p(V). De pendenţa aceasta este dată de ecuaţia de
stare a sistemului de particule. Dacă gazul considerat este ideal, atunci
ecuaţia de stare are forma:

m
(24) pV = RT m – masa gazului
M
M – masa molară

În cazul unui proces izobar (p=const.), din relaţia (23):

(25) L = − p(V2 − V1 )
în timp ce în cazul unui proces izoterm (pV=const.)

V2 c V2
L = −∫ V1
dV = − c ln
V V1
Rezultă deci, că lucrul mecanic reprezintă acea energie schimbată de
sistemul de particule cu mediul înconjurător care poate fi exprimată sub
forma unui produs dintre o forţă medie şi o anumită deplasare.

b) Cantitatea de căldură

Dar sistemul considerat poate schimba energie cu mediul exterior şi

prin intermediul pereţilor fixi ai cilindrului. În urma ciocnirilor particulelor
sistemului de pereţi se produc modificări ale energiilor moleculelor pereţilor.
Calculul energiei totale, schimbate în acest fel ca o sumă de energii
schimbate de orice particulă cu pereţii este imposibil datorită numărului
mare de particule. De aceea se defineşte această energie ca reprezentând
cantitatea de căldură Q. Această energie nu poate fi exprimată ca un produs
dintre o forţă medie şi o anumită deplasare.
Energia transmisă de la un corp la altul prin contact direct sau prin
radiaţie se numeşte căldură (Q). Lucrul mecanic este asociat unei mişcări
macroscopice ordonate, pe când căldura Q este asociată unei mişcări
microscopice dezordonate.
Atât căldura cât şi lucrul mecanic măsoară un transfer de energie

[Q ]S .I . = [L]S .I . = J

3) Principiul I al termodinamicii
 Energia W schimbată de un sistem de particule cu mediul înconjurător
se poate scrie conform celor afirmate sub forma:

(26) W = L+Q
Atunci în conformitate cu legea conservării energiei, extinsă la
sistemele compuse dintr-un număr mare de particule:

(27) U −U0 = L + Q
Această relaţie reprezintă exprimarea matematică a principiului I al
termodinamicii sub formă integrală.
Observaţie
Energia internă U este o funcţie de stare a sistemului în sensul că
valoarea sa depinde doar de starea în care se află sistemul de particule şi nu
depinde de procesul particular prin care el a ajuns în această stare.
L şi Q nu sunt funcţii de stare în general, în sensul că valorile lor
depind de procesul particular prin care sistemul trece de la o stare la alta.
Dacă se consideră în particular un proces ciclic adică un proces în
care sistemul revine la starea iniţială, atunci U = U 0

(28) Q = −L
În concluzie , sistemul poate efectua lucru mecanic, într-un proces
ciclic, numai pe seama cantităţii de căldură absorbite de la mediul
înconjurător.
Dacă presupunem că sistemul de puncte suferă un proces
infinitezimal , în decursul căruia energia sa internă se modifică prin dU,
atunci expresia matematică (27) a principiului I al termodinamicii trebuie
scrisă sub forma diferenţială:

(29) dU = δ L + δ Q
unde am folosit δL şi δQ pentru a pune in evidenţă că L şi Q nu sunt funcţii
de stare.
Trebuie precizat că, din punct de vedere matematic o mărime
reprezintă o funcţie de stare, dacă variaţia sa infinitezimală poate fi o
funcţie de stare ca o diferenţială totală exactă. În caz contrar acest lucru nu
este posibil, cantităţile δL şi δQ nu sunt în general diferenţiale totale ci
forme diferenţiale.
În relaţia (29) trebuie luată în considerare convenţia de semne pentru
L şi Q.
Astfel dacă un sistem de particule se primeşte δQ şi efectuează δL ,
atunci trebuie scris:

(30) dU = δQ − δL
Presupunem acum că sistemul este izolat adiabatic, adică nu poate
schimba energie sub formă de căldură cu mediul înconjurător ( δQ =0).

(31) dU = −δL
Relaţia (31) arată că în acest caz sistemul de puncte poate efectua
lucrul mecanic numai pe seama energiei sale interne.
Cum, însă pentru sistemele finite, cu care avem de-a face în realitate,
energia este finită, acestea nu poate efectua lucru mecanic la infinit, fără a
consuma energie din exterior.
O maşină termică ce ar putea realiza acest lucru se numeşte
perpetuum mobile de speţa I . Se poate deci formula principiul I al
termodinamicii şi sub forma:
”În natură nu există un perpetum mobile de speţa I.“

4) Procese reversibile şi ireversibile

Starea de echilibru statistic (termic) a unui sistem compus dintr-un

număr mare de particule este determinată de anumiţi parametri ce
caracterizează sistemul întreg şi anume: presiunea p, volumul V,
temperatura T şi masa totală m. Dacă sistemul conţine particule de diferite
tipuri atunci trebuie să se precizeze în plus şi procentajul fiecărui tip în parte.
În cele ce urmează se va presupune că în decursul diferitelor procese,
masa totală a sistemului rămâne constantă.
Cei 3 parametrii consideraţi p, V, T, nu sunt independenţi, între ei
există o relaţie de legătură de forma:
 (32) f ( p, V , T ) = 0
Dacă se reprezintă grafic relaţia (32) într-unb sistem de coordonate (p,
V, T) atunci se obţine o suprafaţă denumită suprafaţă termodinamică.

S’ S suprafaţă termodinamică

O stare de echilibru a sistemului pentru care parametrii p, V, T au

valori bine definite se reprezintă printr-un punct S pe suprafaţa
termodinamică.
Datorită interacţiunii dintre particulele sistemului sau dintre sistem şi
mediul înconjurător, sistemul evoluează de la starea de echilibru iniţială S,
către o stare de echilibru finală S’.
În general procesul de trecere S→S’ se face printr-o serie de stări
intermediare de neechilibru şi deci acestea nu pot fi reprezentate prin
puncte pe suprafaţa termodinamică. Totuşi, dacă admitem că procesul
S→S’ se desfăşoară cu viteză foarte mică (infinit lent) atunci sistemul se
află în fiecare moment într-o stare de echilibru. Un astfel de proces se
numeşte proces reversibil şi poate fi reprezentat pe suprafaţa termodinamică
printr-o curbă ce uneşte S→S’.
Procesele de trecere S→S’ care se realizează prin stări de neechilibru
(şi deci se desfăşoară cu viteze relativ mari) se numesc ireversibile. Astfel
de procese nu pot fi reprezentate printr-o curbă pe suprafaţa
termodinamică.
Vom considera câteva tipuri de procese termodinamice particulare
importante din punct de vedere fizic.
Vom admite că lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul
înconjurător este numai de natură mecanică , adica are formula
δ L = − pdV . În acest caz principiul I al termodinamiciii devine:

(33) dU = δQ − pdV
a) Procese izocore – procese în decursul cărora volumul rămâne
constant ( V=const.) → δL = 0 .

(34) (dU ) = (δQ )

V V

prin integrare:

(35) U − U 0 = QV
Deci, într-un proces izocor, variaţia energiei interne a sistemului
este egală cu cantitatea de căldură QV , schimbată de acesta cu mediul
înconjurător. În legătură cu aceste procese e important să definim o mărime
caracteristică sistemului de particule, căldura molară la volum constant CV .
Prin definiţie, căldura molară la volum constant CV este o mărime
fizică numeric egală cu cantitatea de căldură necesară pentru a varia
temperatura unui mol din substanţa respectivă cu un grad, la volum constant.

1 (δQ )V = const .
(36) CV = ;ν = nr.moli
ν dT
1  ∂U 
(37) CV =   v = const . ; dU = ν CV dT
ν  ∂T 
 3
În caz particular, dacă sistemul este gaz ideal; U = νRT
2
3
CV = R = 12,465 J mol ⋅ K
2

b) Procese izobare – procesele care decurg la p=const.

Principiul I al termodinamicii:

(dU ) p = (∂ Q ) p − pdV
sau:

(38) d (U + pV )p = (δ Q ) p
Introducem o mărime caracteristică sistemului:

(39) U + pV =H ; H =entalpie

(40) (dH ) p = (δ Q ) p
Entalpia joacă în cazul proceselor izobare acelaşi rol pe care îl joacă
energia internă în cazul proceselor izocore. Pentru un proces izobar finit,
prin integrarea relaţiei (40) obţinem:

(41) H − H 0 = Qp
Este important să definim căldura molară de presiune constanta ( c p )
Prin definiţie , ( c p ), reprezintă o mărime fizică numeric egală cu
cantitatea de căldură necesară pentru a varia temperatura unui mol din
substanţa respectivă cu un grad la presiune constantă.
 1  δQ 
cp =  
ν  dT  p

1  ∂H 
c
(42) p =  
ν  ∂T  p
În cazul gazului ideal monoatomic c p − cv = R

c) Procese izoterme – procese în decursul cărora temperatura

sistemului rămâne constantă (T=const.)
Dacă se admite că energia internă a sistemului este funcţie numai de
T; U=U(T) atunci principiul I al termodinamicii pentru procesele izoterme:

dU = 0
(43) (δ Q )T = − (δ L )T
sau prin integrare:

(44) QT = − LT
Într-un proces izoterm lucrul mecanic efectuat de sistem către mediul
înconjurător este egal cu cantitatea de căldură absorbită de sistem de la
mediul înconjurător.
Deci, în decursul proceselor izoterme cantitatea de căldură absorbită
se transformă integral în lucru mecanic.

d) Procesele adiabatice – procese în decursul cărora sistemele nu

schimbă energie cu mediul încojurător (δQ = 0 ) .
Principiul I al termodinamicii se va scrie:

(45) (dU )a = (δ L )a
Pentru un proces adiabatic finit, prin integrarea lui (45) avem:

(46) U − U 0 = La
Deci, într-un proces adiabaţic sistemul poate efectua lucrul mecanic
numai pe seama energiei sale interne.
Înainte de a studia procesele ciclice, de observat încă o dată că
parametrii p, V, T nu variază independent, ci sunt legaţi prin ecuaţia de stare
a sistemului. Deci, pentru a reprezenta grafic un proces reversibil este
necesar să se apeleze numai la doi dintre aceşti parametri. De obicei se aleg
parametrii p, V, iar diagrama respectivă se numeşte diagramă p-V.
Un proces reversibil se reprezintă într-o diagramă p-V printr-o curbă
(Γ1 ) ce uneşte stările iniţială (A) şi finală (B) ale sistemului.
p

A
p1

(Γ )
1

B
p2

v
V1 V2

V
Conform definiţiei lucrului mecanic: L = − ∫V 2 pdV , aria haşurată din
1
figura reprezintă tocmai lucrul mecanic efectuat de sistem asupra mediului
înconjurător, atunci când volumul se modifică de la V1 la V2 (în procesul
(Γ )). Dacă sistemul trece de la starea A la starea B prin procesul Γ , atunci
1 2
aria delimitată de această curbă are altă valoare ceea ce arată că lucrul
mecanic depinde de procesul prin care sistemul trece de la o stare la alta.

e) Procese ciclice – este procesul în care sistemul revine la starea

iniţială. Dacă un astfel de proces este reversibil atunci se reprezintă printr-o
curbă inchisă (Γ) într-o diagramă (p-V).

V1 V2

Aria delimitată de curba Γ reprezintă tocmai lucrul mecanic efectuat de

sistem asupra mediului înconjurător , daca sensul de parcurs este cel din
figură şi invers reprezintă lucrul mecanic efectuat de mediu asupra
sistemului dacă sensul este opus celui din figură.

5) Principiul al II lea al termodinamicii

Definirea entropiei. Principiul creşterii entropiei

Se ştie că în starea de echilibru statistic un sistem de particule se află

în starea cu distribuţia cea mai probabilă. Deci starea de echilibru
corespunde valorii maxime a probabilităţii de distribuţie.
a) Dacă un sistem este izolat şi se află la un moment dat în starea de
echilibru, atunci probabilitatea de distribuţie se menţine constantă (la
valoarea maximă) şi sistemul rămâne mereu în stare de echilibru. Deci
singurele procese pe care le poate suferi un astfel de sistem sunt cele
reversibile.
b) Dacă sistemul, deşi izolat, nu se află iniţial în starea de echilibru,
atunci el evoluează către starea finală de echilibru de la o probabilitatea de
distribuţie de valoare mai mică la probabilitatea maximă. Un astfel de
proces este un proces ireversibil deoarece în decursul lui sistemul trece prin
stări intermediare de neechilibru.
Deci se poate concluziona că: procesele termodinamice au un sens
bine determinat de desfăşurare (către starea de maximă probabilitate).
Pentru a caracteriza sensul de desfăşurare al proceselor
termodinamice se introduce o nouă funcţie de stare S, numită entropie care
se defineşte prin relaţia:
(1) S = k ln W
W – probabilitatea de distribuţie corespunzătoare stării considerate
k - constanta lui Boltzmann
S-ar putea caracteriza sensul de evoluţie al proceselor şi cu ajutorul
probabilităţilor W însăşi, dar entropia prezintă avantajul că este o mărime
aditivă.
Exemplu: Dacă se consideră un sistem compus din 2 sisteme ce
interacţioneză între ele şi se noteză cu W1 şi W2 probabilităţile de
distribuţie a acestora, atunci conform teoriei probabilităţilor, probabilitatea
de distribuţie W a sistemului în asamblu va avea valoarea:

(2) W = W1 ⋅ W 2
Prin logaritmarea acestei relaţii şi înmulţirea cu k se obţine:

k ln W = k ln W1 + k ln W 2
adică:

(3) S = S1 + S 2
Deci entropia, ca şi energia internă este o mărime aditivă.
1) Dacă un sistem izolat suferă un proces reversibil, atunci
probabilitatea de distribuţie corespunzătoare se menţine constantă şi deci şi
entropia se menţine constantă. Echivalent, aceasta înseamnă că în procesele
reversibile ale unui sistem izolat entropia este nulă, adică:

(4) dS = 0 (proces reversibil)

2) Dacă sistemul izolat suferă un proces ireversibil atunci
probabilitatea de distribuţie creşte, deci entropia creşte.
Deci, într-un proces ireversibil suferit de un sistem izolat se poate
scrie:
(5) dS > 0 (proces ireversibil)

În decursul unui proces pe care-l suferă un sistem izolat entropia

rămâne constantă dacă procesul este reversibil şi creşte dacă procesul este
ireversibil.

(6) dS ≥ 0
Acesta este principiul al II lea al termodinamicii care a fost pentru
prima oară enunţat de către Clausius prin introducerea entropiei pe cale
empirică, cunoscut şi sub numele de principiul creşterii entropiei.
Sensul fizic al entropiei a devenit clar numai după ce Boltzmann a
legat entropia de probabilitatea de distribuţie a stării.
Se poate calcula entropia unui sistem aflat în starea de echilibru
folosind legea de de distribuţie Maxwell-Boltzmann.
Dacă folosim pentru probabilitate de distribuţie expresia (3) din
capitolul fizică statistică şi anume:

N!
w=
N1!⋅ N 2 !......
Considerând că particulele sunt indiscernabile, probabilitatea de
distribuţie devine:
w 1
w' = =
N ! N 1!⋅ N 2 !......... ..
Logaritmînd această expresie obţinem:
 (7) ln w ' = − ∑ ln N i ! = ∑ ( − N i ln N i + N i )
i i
(am folosit formula lui Stirling)
Atunci:

S = k ln w ' = − k ∑ N i ln N i + kN ; pt .că ∑ N i = N
i i

Dar numărul N i ce determină distribuţia de echilibru este dat de legea de

distribuţie Maxwell-Boltzmann:

εi
N −
Ni = e kT
Z

Rezultă că:

N ε
S = − k ∑ N i (ln − i ) + kN
Z kT
U N
S = kN + − k ln ⋅∑ Ni
T Z i

Dar ∑ Ni = N şi ∑ N iε i = U
i i

În comcluzie :

U Z
(9) S = kN + + kN ln
T N
Relaţia (9) ne dă expresia entropiei unui sistem, aflat în stare de echilibru
termodinamic şi este cunoscută sub numele de formula lui Sackur-Tetrode.
Dacă sistemul este un gaz ideal monoatomic, atunci:
 3
U = NkT
2
3 2
 2πkT 
Z = 
 m 
dacă înlocuim în relaţia (9) obţinem:

3 2
5  2π k  1 T32
(10) S = kN + kN ln   ⋅ + kN ln
2 4 4 442 4m44 43
1 N N
S0

T3 2
(11) S = S 0 + kN ln
N
Această valoare a entropiei S este determinată numai până la un factor
constant S 0 . Această valoare S 0 , ce reprezintă entropia la 0k este
determinată de principiul al III lea al termodinamicii.

6) Legătura dintre entropie şi cantitatea de căldură

Consider un sistem compus dintr-un număr N de particule care

interacţioneză între ele precum şi cu mediul înconjurător (schimbă energie
cu acesta). Datorită acestor interacţiuni, energia suferă o variaţie care pentru
un proces infinitezimal se poate scrie sub forma:
U = ∑ niε i
i

(12) dU = ∑ ε i dn i + ∑ n i d ε i
i i

Prima sumă din membrul drept al relaţiei (12) corespunde unei modificări a
distribuţiei particulelor în diferite stări energetice posibile , ca urmare a
interacţiunii cu mediul înconjurător. Cea de-a doua sumă corespunde la o
modificare a energiilor ε i însăşi, posibile pentru sistem.
Pentru a da o semnificaţie celei de-a doua sume, din (12) anticipăm
un rezultat din mecanica cuantică. Dacă presupunem că particulele ce
compun sistemul se află într-o groapă de potenţial unidimensională (vezi
figura) atunci energiile posibile pe care acestea le pot avea sunt:

π 2h 2i 2
ε i = 2
; i = 1 , 2 , 3 ...
2m 0a

h
h= ;
2π
unde a reprezintă lungimea gropii.

U
ε3
dε 3
ε2
dε 2

ε1 dε 1

x
a da
Dacă se realizează o modificare a lărgimii gropii de potenţial de la valoarea
a la a+da, atunci energiile posibile işi modifică valorile de la ε i la ε i -d ε i .
La fel şi pentru o groapă de potenţial tridimensională (cutie). O astfel de
groapă de potenţial poate fi de exemplu o incintă cu pereţii impermeabili
pentru particulele sistemului. O modificare a gropii de potenţial corespunde
acum la o modificare a volumului ocupat de particule, adică la o efectuare
de lucru mecanic de către sistem, asupra mediului înconjurător (sau invers).
Deci al doilea termen al sumei are semnificaţia lucrului mecanic schimbat
de sistem cu mediul înconjurător.

(13) δL = ∑ ni d ε i
i

Se poate da acum următoarea semnificaţie statistică pentru lucrul mecanic:

lucrul mecanic reprezintă acea energie schimbată de sistemul de particule cu
mediul înconjurător ce corespunde unei modificări a energiilor posibile pe
care le pot avea particulele.
Luând în considerare relaţia (13) şi comparând relaţia (12) cu expresia
principiului I al termodinamicii ( dU = δL + δQ ) rezultă că prima sumă
trebuie să aibă semnificaţia cantităţii de căldură schimbate de sistem cu
mediul înconjurător, adică:

(14) δ Q = ∑ ε i dn i
i

Relaţia (14) dă pentru Q semnificaţia statistică. Cantitatea de căldură,

reprezintă, aceea energie schimbată de un sistem de particule cu mediul
înconjurător care corespunde unei modificări a distribuţiei particulelor în
diferite stări de energie posibilă.
Pentru a stabili o relaţie de legatură între entropie şi Q plecăm de la
relaţia (9):

U Z
S = kN + + kN ln
T N
Diferenţind această relaţie:

dU U dz
(15) dS = − 2 dT + k
T T z
Folosind pentru z expresia:
 εi ε
−  − i 
z = ∑e kT
; ⇒ ln z = ln  ∑ e kT

i  i 

şi diferenţiem:

ε ε
dz 1 d ε i − kTi 1 εi − i
=− ∑ e + ∑ 2
dT e kT =
z z i kT z i kT
ε ε
1 N − kTi dT N − kTi
=− ∑ e d ε i + kNT 2 ∑i z e ε i =
kNT i z
1 dT
=− ∑
kNT 1
ni d ε i + 2 ∑ i i
nε
i
424 3 kNT 123 i
δL U

dz δL U
(16) = − + 2
dT
z kNT kNT
Introducând (16) în (15) obţinem:

dU U U δL
dS = − 2 dT + 2 dT −
T T T T
dU − δL δQ
(17) dS = =
T T (procese reversibile)
Dacă introducem (17) în expresia primului principiu al termodinamicii:

(18) TdS = dU + pdV

formula fundamentală a termodinamicii

Relaţia de legătură:
 δQ
(19) dS =
T
dintre S şi Q este valabilă numai pentru procese reversibile, deoarece în
deducerea ei s-a folosit legea de distribuiţie Maxwell-Boltzmann care
corespunde stărilor de echilibru. Se poate arăta însă că pentru procese
ireversibile este valabilă relaţia:

dQ
(20) dS > ; TdS ≥ dU + pdV
T
Pentru sisteme de puncte izolate adiabatic de mediul înconjurător
(δ Q = 0 ) , dS ≥ 0 în concordanţă cu principiul al II lea al termodinamicii.
Folosind relaţia (19) se pot analiza anumite procese cu ajutorul
entropiei. Dacă un sistem de particule suferă un proces reversibil oarecare
trecând din stare iniţială (1) în starea finală (2) atunci din relaţia (19) rezultă:

(2) δQ
(21)
S 2 − S1 = ∫ (1 )
T
În particular, dacă sistemul suferă un proces izoterm:

QT
(22) S 2 − S1 = sauQ T = T ( S 2 − S1 )
T
Deci, dacă sistemul absoarbe căldura de la mediul înconjurător, atunci
entropia sa creşte , iar dacă cedează căldură entropia scade.
Pe de altă parte din (19) rezultă δQ = TdS şi prin integrare între
două stări (1) şi (2):

2
(23) Q = ∫1 TdS
Q =cantitatea de căldură schimbată de sistem cu mediul înconjurător în
procesul (1)→(2). Dacă se prezintă acest proces într-o diagramă T-S
(figura) atunci aria delimitată de curba ( Γ1 ) are semnificaţia cantităţii de
căldură schimbată cu mediul înconjurător.

(1)
( Γ1 )

( Γ2 )
(2)

S1 S2

Aria delimitată de această curbă, reprezintă cantitatea de căldură cedată de

sistem mediului înconjurător, dacă procesul se desfăşoară în sensul indicat
pe figură, sau absorbită de sistem de la mediu dacă sensul procesului este
invers.
Un proces ciclic foarte important, atât din punct de vedere al fizicii cât
şi practic este ciclul Carnot . Acest ciclu se compune din două transformări
izoteme T=const. şi două transformări adiabatice δ Q = 0
δQ
Conform relaţiei dS = , într-un proces adiabatic, entropia
T
rămâne constantă (S=const.), ca urmare ciclul Carnot se reprezintă în
diagramă (T, S) ca un dreptunghi.
 T

1 Q1 2
T1

T2
4 Q2 3

S
S1 S2

Pe izoterma T1 =const., sistemul absoarbe Q1 , pentru a-şi menţine

T1 =const. . De aceea în decursul acestui proces sistemul se pune în legătură
cu izvorul de căldură (sursa caldă). La fel, pe izoterma T2 =const. sistemul
trebuie să cedeze o cantitate de căldură Q2 , drept care se pune în legătură cu
sursa rece.
Cantitatea de căldură netă Q, absorbită de sistem în decursul ciclului
Carnot este aria haşurată a dreptunghiului:

(24) Q = (T1 − T2 )( S 2 − S1 )
Această căldură e transformată de sistem în lucru mecanic util, produs de
sistem:

(25) LU = Q = (T1 − T2 )( S 2 − S1 )
Pe de altă parte, Q1 , absorbită de sistem de la mediul înconjurător
(într-un ciclu) are valoarea după relaţia QT = T1 ( S 2 − S1 ) :

(26) Q1 = T1 ( S 2 − S1 )
Pentru a determina radamentul unei maşini termice care lucrează după ciclul
Carnot.
Prin definiţie, randamentul unei maşini termice reprezintă raportul
dintre lucrul mecanic util produs de maşină şi Q1 , cantitatea de căldură de
absorbită de sistem într-un ciclu:

LU
(27) η =
Q1
Înlocuind (25) şi (26) în (27) obţinem:

(T1 − T2 )( S 2 − S1 ) T − T2
(28) η = ;η = 1
T1 ( S 2 − S1 ) T1
Randamentul unei maşini termice ce funcţioneză după un ciclu
Carnot, nu depinde de natura substanţei de lucru, ci numai de diferenţa
dintre temperaturile izvorului cald şi a celui rece.

7) Entropia şi dezordinea

Când o bilă metalică loveşte o placă de aceiaşi natură şi bila este

oprită, energia cinetică dată de mişcarea ordonată a bilei, este transformată
în energie mişcarii dezordonate a atomilor bilei şi plăcii considerate.
Energia mişcării dezordonate microscopice se face simţită sub formă de
căldură.
Să mai analizăm un exemplu ce reflectă aspecte profunde cum ar fi
probabilitatea vieţii oricărui organism biologic. Deşi organismul este
construit în principal din atomi simpli ( C ; H 2 ; O2 ; N 2 ), aceştia nu sunt
amestecaţi la întămplare. Ei sunt riguros organizaţi pentru a da naştere
unui sistem puternic ordonat, diferite tipuri de acizi, proteine, etc.. Dacă se
procedează la izolarea organismului într-o incintă, atunci structura sa înalt
ordonată nu se mai menţine. Cu timpul organizarea internă ordonată se va
degrada treptat într-un amestec aleatoriu de molecule simple.
 Din aceste exemple apare evident ideea că în cazul evoluţiei
fenomenelor naturale, se tinde la o stare de dezordine totală, în care masa şi
energia sunt distribuite cât se poate de uniform.
Dacă procesele naturale ireversibile decurg în sensul creşterii
entropiei, dar şi în sensul creşterii dezordinei, atunci între funcţia de stare,
entropie şi dezordine trebuie să existe o legătură cantitativă.
În mecanica statistică se atribuie un sens precis dezordinii şi se
exprimă legătura cu entropia prin relaţia:

S = k ln w
k=constanta lui Boltzmann, S – entropia sistemului, iar w care il numim
parametru de dezordine , reprezintă probabilitatea sistemului să existe în
starea în care se află în raport cu toate stările posibile în care s-ar putea
afla.
Definiţia statistică a entropiei S = k ln w leagă tratarea
termodinamică de cea statistică şi permite a exprima principiul al II lea în
limbaj statistic.
Starea spre care evoluează procesele naturale este starea care
corespunde creşterii entropiei, în acelaşi timp procesele decurg dela o stare
mai ordonată la o stare mai dezordonată. Din punct de vedere statistic starea
cu dezordine crescută are probabilitatea mai mare de realizare, în raport cu
starea ordonată.
Rezultă astfle că o stare de echilibru este o stare de entropie maximă
din punct de vedere termodinamic şi este starea cea mai probabilă din punct
de vedere statistic.
După cum am spus entropia poate însă uneori să şi descrească. Ce
inseamnă acest lucru. Dacă aşteptăm timp suficient de îndelungat ar putea
să se manifeste şi procesele cele mai puţin probabile; o bilă încălzită să
înceapă să oscileze, căldura să treacă de la corpul mai rece la cel mai cald,
etc. Deşi asemenea evenimente sunt posibile, probabilitatea lor de apariţie
este neglijabilă de mică. Prin urmare principiul II ne arată sensul cel mai
probabil de desfăşurare al evenimentelor, dar nu exclude şi alte posibilităţi.
În încheiere să vedem ce semnificaţie se atribuie creşterii S în procese
ireversibile. Analizăm din nou cazul amestecului a 2 cantităţi de apă iniţial
cu temperaturi diferite. Putem considera la început apa caldă şi cea rece,
drept sursă caldă şi rece a unei maşini termice. Am văzut că se obţine lucru
mecanic când luăm căldură de la o sursă caldă si cedăm o altă parte sursei
reci. Dar de îndată ce se amestecă cele 2 cantităţi de apă ajung la o
temperatură de echilibru T, posibilitatea de a transforma căldura în lucru
mecanic încetează. Evident, în procesul de realizare a amestecului final nu se
produce nici o micşorare a energiei, dar se ”pierde“ ceva; ceea ce se pierde
nu este energie ci probabilitatea de a transforma o parte din căldura apei în
lucru mecanic. Astfel dacă entropia creşte , energia devine mai puţin
disponibilă; aceasta este semnificaţia reală a procesului ireversibil.
Din cele prezentate, domeniul de aplicaţii al principiului II este atât de
universal şi probabilitatea de a fi contrazis în natură atât de mică, încât este
considerat drept cea mai generală lege a naturii.

8) Potenţialele termodinamice

Noţiunea de entropie, care determină sensul în care decurge un proces,

poate fi aplicată numai sistemelor izolate adiabatic. Sistemele reale, prezintă
însă, de cele mai multe ori, contact termic cu mediul înconjurător şi în cazul
acesta trebuie să se tină cont şi de sursa exterioară de căldură. Acest lucru
duce la definirea unor noi funcţii termodinamice, denumite potenţiale
termodinamice, care permit determinarea direcţiei de desfăşurare a acestor
fenomene. După cum am aratat:

BdQ rev B δQ irev

∫A
=0 şi ∫ A
< 0
T T
Deci:
δQ rev
δQ irev

> 
T T
 ⇒ δ Q < TdS
Dar: δQ 
= dS 
T
În această relaţie luându-se în considerare şi primul principiul pentru o
transformare ireversibilă, adică:

δQ irev = dU + pdV ⇒ TdS > dU + pdV

sau:
 (29) dU + pdV − TdS < 0
În această relaţie apar toţi parametrii de stare cu care au lucrat pâna în
prezent şi anume: p, T, V, S şi un alt parametru pe care-l putem defini
H=U+pV şi care se numeşte entalpie.

a) Energia liberă
Dacă se consideră că procesul termodinamic se petrece în condiţiile
T=const. şi V=const., adică este izotem-izocor, relaţia (29) devine:

(30) d (U − TS ) < 0
unde funcţia:

(31) U − TS = F
denumită energie liberă sau potenţialul lui Helmholtz, este o nouă funcţie
de stare. Ţinând cont de (31), (30) devine:

(32) dF < 0
şi arată că la procesele izoterme-izocore, energia liberă a sistemului
descreşte, iar la echilibru atinge o valoare minimă. Rezultă că în acest caz
energia liberă joacă în procesele termodinamice rolul energiei potenţiale din
mecanică. Relaţia (31) poate fi scrisă şi sub forma

(39) U = F + TS
rezultă că energia internă a sistemului se compune din energia liberă F şi
mărimea TS, care se numeşte energie legată, deoarece nu poate fi
transformată în lucru mecanic.

b) Entalpie liberă
Dacă procesul termodinamic este izoterm – izobar (p=const; T=const)
se obţine din relaţia (29):
 (40) d (U + pV − TS ) < 0
unde funcţia:

(41) G = U + pV − TS = H − TS
poartă numele de entalpie liberă sau potenţialul lui Gibbs, fiind de asemenea
o funcţie de stare. Ţinând seama de (40) şi (41) devine:

(42) dG < 0
Relaţia (42) arată că procesele izoterme-izobare, starea de echilibru este
marcată de un minim al entalpiei libere.
Din cunoşterea potenţialelor termodinamice şi în special din variaţia
lor, rezultă posibilitatea principală a realizării procesului termodinamic
considerat. Dacă potenţialele termodinamice scad în urma procesului, acesta
poate fi realizat, iar dacă potenţialele termodinamice cresc acesta nu poate fi
realizat.

9) Principiul al III lea al termodinamicii

Principiul al III lea al termodinamicii, formulat de către Nernst, are ca

obiect determinarea entropiei când T→0
Dacă realizăm, identitatea termodinamică pentru condiţia de echilibru:

TdS = dU + pdV
atunci:

dU 1
dS = + pdV
T T
dar considerând că U=f(V, T)
  ∂U   ∂U 
dU =   dT +   dV ⇒
 ∂T   ∂V T
1  ∂U  1  ∂ U  
dS =   dT +    + p  dV
T  ∂ T V T  ∂ V  T 
În această relaţie, dacă considerăm numai primul termen al membrului
doi, ce defineşte variaţia entropiei cu temperatura, deci la V=const.; rezultă:

 ∂S  1  ∂U  Cv
  =   =
 ∂ T V T  ∂ T V T
∂S
Deoarece CV este întotdeauna pozitiv, rezultă că > 0 , adică entropia
∂T
este o funcţie crescătoare de temperatură, ceea ce pune evident problema
determinării acesteia în vecinătatea lui T=0.
Din primul principiul al termodinamicii exprimat sub forma:

dV  RT 
δ Q = dU + pdV = CV dT + RT ;  pdV = RT ; p = 
V  V 
dacă împărţim prin T se obţine relaţia, valabilă pentru gazele perfecte:

δQ dT dV
(43) = dS = C V + R
T T V
Deoarece în domeniul temperaturilor obişnuite CV este practic
independent de temperatură, deci în ipoteza CV =const, prin integrarea (43)
devine:
 (44) S = C v ln T + R ln V + const .
unde pentru condiţia T = 0 rezultă ln T = -∞ şi deci S = - ∞. Această
concluzie, conform căreia entropia poate scădea oricât timp T→0, este însă
infirmată de experienţă, a căror rezultate au condus la formularea de către
Nernst al celui de-al III lea principiu al termodinamicii sub forma: “când
temperatura T→0 K, entropia nu se micşorează oricât de mult ci tinde către
o valoare finită, constantă, independentă de parametrii de poziţie, starea de
agregare sau alte caracteristici ale sistemului.”
Această evaluare a entropiei, utilizată ca valoare de referinţă, este
considerată egală cu zero în scara entropiilor permiţând determinarea valorii
ca atare a entropiei.
Infirmarea valabilităţii relaţiei (44) în vecinătatea temperaturii T=0K,
este determinată de faptul că ipoteza ( CV =const), este corectă numai la
temperaturi îndepărtate de zero absolut, întrucât în apropierea acestei
temperaturi CV ≠const, ce depinde de temperatură. Constatările
experimentale au arătat că, pentru sistemele omogene, pure, aflate în stare de
echilibru termodinamic se obţine:

(45) lim S = 0
T →0

Această afirmaţie se referă la orice sistem. Entropia tinde la 0 pentru

T→0, independent de valorile pe care le iau alţi parametrii la 0 K (de care
depinde S).
În concluzie se poate determina univoc entropia oricărui sistem.
Important de reţinut că la 0 K, S este independentă de alte proprietăţi ale
sistemului, ca de exemplu volum, presiune, etc.
În realitate nici o substanţă reală nu exista în stare gazoasă la 0 K.
Toate substanţele condensează la temperaturi foarte joase.
Teorema lui Nernst poate fi legată de următorul principiu
fenomenologic ” nici un sistem nu poate fi răcit până la temperatura de zero
absolut.“
Pe baza unor considerente de mecanică statistică Planck a demonstrat
că la temperatura de zero absolut entropia sistemelor omogene are valoarea
0, deci a confirmat teoretic valoarea relaţiei (45), ceea ce a dus la afirmaţia:
“ entropia unei substanţe se anulează la zero absolut.”
 10) Consecinţe ale principiului al III lea al termodinamicii
Din multiplele consecinţe ale acestui principiu se va analiza detaliat
numai comportarea căldurilor specifice în vecinătatea temperaturii de zero
absolut.
Dacă se consideră un gaz perfect, diferenţiala entropiei este dată fie de
relaţia (43):

δQ dT dV
dS = = CV + R
T T V
când se consideră că variabilele independente (V, T) sau de relaţia:

dT dp
(46)
dS = C p − R
T p
când variabilele independente se consideră (p, T). Dacă integrăm relaţiile
(43) şi (46) între limitile de temperatură (0, T) obţinem expresiile:

dT dV
S = ∫0 C V + ∫V R
T V

T V 0

dT dp
S = ∫0 C − ∫p R
T p
p
T p 0

care în cazul transformărilor izocore, respectiv izobare, se reduc la:

T dT
S = ∫0 C V
T
(47) T dT
S = ∫ 0
C p
T
Pentru ca integralele (47) să tindă la - ∞ cand T→0, în mod obligatoriu,
căldurile specifice la volum constant, respectiv la presiune constantă trebuie
să depindă de temperatură, adică: CV = CV (T ); C p = C p (T ) .
Dacă integrăm relaţia (47) se obţine expresia:

dT T2
(48) ∫ CV = a ln T + bT + c + ....
T 2
Această relaţie nu tinde la -∞ când T→0, numai dacă a=0. În aceste condiţii
dependenţa de temperatură a căldurilor specifice devine:

 C V ( T ) = bT + cT 2 + ......
 2
(49)
 C p ( T ) = b ' T + c ' T + .....
În acest caz evident că:

lim C V = 0 ; lim C p = 0
T→0 T→0

În mod analog se poate demonstra că şi alţi parametri de stare, cum sunt

coeficientul de dilatare termică (α) şi coeficientul termic al transformării
izocore (β) se anulează la temperatura 0K, adică:

lim α = 0 ; lim β = 0
T → 0 T → 0

O altă consecinţă a principiului al III lea al termodinamicii constă în

inaccesibilitatea temperaturii de zero absolut, adica în imposibilitatea de a
realiza în natură prin vreun mijloc oarecare, temperatura de zero absolut.
 2. PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII (P1Td)

Studiul termodinamicii se bazează pe două legi foarte generale ale naturii, numite principii.
Aceste legi nu se pot demonstra pe cale matematică, ci reprezintă rezultatul experienţei acumulate
în studiul proceselor din natură.
Primul principiu al termodinamicii este legea generală a conservării şi transformării
energiei, aplicate în cazul sistemelor termodinamice. Pentru a putea da enunţurile şi expresiile
matematice ale P1Td este necesară introducerea noţiunilor de energie internă, lucru mecanic,
căldură şi entalpie.
Notaţii: δ - pentru cantitate infinit mică;
d - pentru variaţii infinit mici;
∆ - pentru variaţii finite.

2.1 Energia internă U [J]

Energia internă este o mărime de stare care reprezintă energia termică a unui corp, într-o
stare termodinamică oarecare.
Este o mărime de stare, adică depinde doar de starea sistemului la momentul respectiv şi nu
depinde de drumul parcurs de sistem pentru a ajunge în starea respectivă.
Este o mărime de stare extensivă, deci se poate defini şi energia internă specifică:
U
u= [J / kg ] , unde m - masa corpului.
m
În calculele termotehnicii nu interesează valoarea absolută a energiei interne, ci numai
variaţia sa atunci când sistemul trece dintr-o stare în altă stare:
∆U = U 2 − U 1 [J ] unde: U2 - energia internă a sistemului în starea finală:
U1 - energia internă a sistemului în starea iniţială.

2.2 Lucrul mecanic [J]

2.2a Lucrul mecanic exterior (sau al transformării) L [J]

Energia internă a unui sistem termodinamic se poate modifica datorită prezenţei unor
interacţiuni între sistem şi mediul exterior. De exemplu, în cazul unei interacţiuni mecanice între un
sistem închis (şi adiabatic) şi mediul exterior se poate modifica energia internă a gazului prin
comprimare sau prin destindere.

Comprimare Destindere
Figura 2.1

Lucrul mecanic efectuat de piston asupra gazului se numeşte lucru mecanic exterior sau al
transformării.
9
 Lucrul mecanic se notează cu L şi se exprimă prin produsul între forţa F şi distanţa x pe care
are loc deplasarea punctului de aplicaţie al forţei, pe direcţia forţei:
L = F⋅ x
Pentru o deplasare elementară dx, sistemul va schimba cu mediul exterior un lucru mecanic
exterior elementar:
δL = F ⋅ dx (2.1)
S-a notat δL şi nu dL deoarece lucrul mecanic elementar δL nu reprezintă variaţia infinit
mică a mărimii L, adică lucrul mecanic exterior nu este o mărime de stare care să sufere variaţii la
trecerea sistemului dintr-o stare termodinamică în alta. Deci, δL nu reprezintă o variaţie infinit mică
a lucrului mecanic, ci o cantitate infinit mică. Matematic acest fapt înseamnă că expresia δL nu este
o diferenţială totală exactă. Deci, notaţia corectă este:
2 2

∫ δL = L12 şi nu ∫ δL = L 2 − L1
1 1
pentru că nu are sens noţiunea de lucru mecanic exterior în starea 1, respectiv în starea 2, ci doar
lucrul mecanic al transformării 1-2.
Dacă: F = p A unde p = presiunea gazului, A - aria secţiunii transversale a cilindrului,
rezultă:
δL = p A dx
δL = p dV (2.2)
dV
Pentru 1 kg de gaz δl = p ⋅ = p ⋅ dv , δl = lucrul mecanic exterior specific elementar.
m
Lucrul mecanic exterior corespunzător transformării de stare de la 1 la 2 este:
2 2
L12 = ∫ δL = ∫ p ⋅ dV [J]
1 1

sau lucrul mecanic exterior specific:

2
L12
[J / kg]
m ∫1
l12 = = p ⋅ dv

Lucrul mecanic există doar când există o transformare şi din această cauză se mai numeşte şi
lucrul mecanic al transformării.
Deoarece diagrama p - V permite reprezentarea grafică a lucrului mecanic, ea se numeşte
diagramă mecanică.

2
L12 = ∫ p ⋅ dV = aria11' 22'
1
Deci, lucrul mecanic exterior nu este
o mărime de stare, ci depinde de drumul
parcurs. De exemplu, dacă transformarea
1-2 e pe drumul punctat, lucrul mecanic
exterior este mai mare.
Această concluzie stă la baza
funcţionării maşinilor termice la care se
reproduc periodic anumite stări. Prin
revenirea la starea iniţială, variaţia
Figura 2.2 tuturor mărimilor de stare este zero, dar
lucrul mecanic are o valoare diferită de
zero.

10
 Convenţia de semn: L > 0, dacă este cedat de sistem
L < 0, dacă este primit de sistem

2.2b Lucrul mecanic de deplasare sau dislocare Ld [J]

În cazul sistemelor deschise, pe lângă interacţiunea mecanică de tipul corp mobil-gaz, mai
apare o interacţiune de tipul gaz-gaz.
Lucrul mecanic de deplasare sau dislocare reprezintă lucrul mecanic necesar pentru
deplasarea unui volum de fluid într-o conductă, dintr-o poziţie dată până în altă poziţie, în condiţii
de presiune constantă.
Se consideră o conductă prin care se deplasează un fluid sub presiune constantă p.

Figura 2.3

Lucrul mecanic necesar pentru a deplasa cantitatea m de fluid care ocupă volumul V din
poziţia I în poziţia II este:
L d = F ⋅ x = p ⋅ A ⋅ x = p ⋅ V [J ]
pV
Pentru 1 kg: l d = = p ⋅ v [J / kg ]
m
Lucrul mecanic de deplasare este egal cu produsul a două mărimi de stare p şi V, produs
care este acelaşi când valoarea factorilor respectivi sunt aceeaşi. Rezultă că lucrul mecanic de
deplasare este o mărime de stare spre deosebire de lucrul mecanic exterior care este o mărime ce
depinde de drumul pe care se realizează transformarea dintr-o stare în alta.
Dacă în procesul curgerii, gazul suferă şi o transformare a parametrilor de stare rezultă
variaţia elementară a lucrului mecanic de deplasare: dL d = d (p ⋅ V )
Variaţia finită a Ld când fluidul trece din starea 1 în starea 2
2
este: ∆L d = ∫ d (p ⋅ V ) = p 2 V2 − p1V1
1
Exemplu: admisia la un motor cu piston cu mecanism bielă-manivelă (motor acţionat de
gaze sub presiune).

Figura 2.4

11
 În cursul deplasării pistonului de la 1' la 1 are loc admisia gazului la presiune constantă p1.
Sistemul efectuează lucru mecanic la arborele maşinii chiar dacă gazul nu a suferit o transformare
dintr-o stare în alta. Deci, mediul exterior a cedat sistemului un lucru mecanic necesar introducerii
gazului în cilindru, lucru mecanic pe care sistemul îl cedează înapoi mediului prin intermediul
pistonului.
L d = p1 ⋅ V1

În diagrama mecanică, Ld se
poate reprezenta grafic printr-un
dreptunghi de laturi p1 şi V1.

Figura 2.5

2.2c Lucrul mecanic tehnic Lt [J]

Se consideră o maşină termică motoare. Maşina termică este un sistem deschis prin care
trece, într-un interval de timp, masa de agent termic sau agent de lucru m. Această masă de gaz are
la intrarea în maşină presiunea p1, volumul V1 şi temperatura T1. După admisia în maşină, agentul
de lucru suferă o transformare în urma căreia ajunge din starea 1 în starea 2. La evacuarea din
maşină, masa m de agent de lucru are parametrii p2, V2, T2.

1 2
p 1 V 1T 1 p 2V 2T 2
maşină
termică

L t12

Figura 2.6

Lucrul mecanic tehnic Lt reprezintă lucrul mecanic total pe care îl dezvoltă agentul de
lucru în maşină care include atât lucrul mecanic al transformării de la starea 1 la starea 2, cât şi
lucrul mecanic de deplasare pentru admisia şi evacuarea agentului de lucru.

Exemplu: motorul cu piston prezentat anterior:

În timpul deplasării pistonului din poziţia 1' în 1 are loc admisia gazului la presiune
constantă şi motorul efectuează lucru mecanic: L d = L admisie = p1V1 ; aria 01'11"

12
 p
1' 1
p1

2' 2
p2

1 '' 2''
0 V1 V2 V
Figura 2.7

În poziţia 1 se închid ambele supape şi cantitatea de gaz având parametrii de stare p1V1T1
suferă o transformare (destindere) de la starea 1 la starea 2, caracterizată de parametrii p2V2T2.
Deci, este corect să spunem transformare pentru că am avut o cantitate fixă de gaz. În acest caz
lucrul mecanic cedat în exterior este lucrul mecanic al transformării sau lucrul mecanic exterior.
2
L12 = ∫ pdV ; aria 1"122"
1
Din poziţia 2, se deschide supapa de evacuare şi are loc evacuarea gazului la presiune
constantă p2. Similar cu admisia, acest lucru mecanic de deplasare este:
L d = L evacuare = −p 2 V2 ; aria 02"22'
Semnul (-) apare datorită faptului că, pentru evacuarea gazului, maşina are nevoie din
exterior de lucru mecanic.

Deci, lucrul mecanic tehnic:

L t12 = L admisie + L12 + L evacuare = p1V1 + L12 − p 2 V2 = L12 − (p 2 V2 − p1V1 ) =
2 2 2 2 2 2
= ∫ pdV − ∫ d(pV ) = ∫ pdV − ∫ pdV − ∫ Vdp = − ∫ Vdp
1 1 1 1 1 1
2
L t12 = − ∫ Vdp [J ]
1
2
Pentru 1kg: l t12 = − ∫ vdp [J / kg ]
1
În diagrama pV:
L t12 = L a + L12 + L e = aria 01'11" + aria 1"122" − aria 02"22' = aria 1'122'

2.2d Lucrul mecanic de frecare Lf [J]

În fenomenele reale orice mişcare este însoţită de frecare. Pentru învingerea acestor forţe de
frecare este necesar să se consume un lucru mecanic de frecare Lf.
Pentru sistemele care cedează lucru mecanic (ex. motoare cu ardere internă), lucrul mecanic
de frecare, în valoare absolută, se scade din lucrul mecanic produs de motor în condiţii ideale. Deci,
din cauza frecărilor, un motor va produce un lucru mecanic mai mic decât lucrul mecanic ideal, în
lipsa frecărilor. Invers, pentru sistemele care primesc lucru mecanic (ex. compresoare, pompe),
lucrul mecanic de frecare, în valoare absolută, se adună la valoarea absolută a lucrului mecanic
13
primit de sistem în condiţii ideale, fără frecări. Deci, în condiţii reale, un compresor va consuma
mai mult lucru mecanic decât în condiţii ideale.

2.3 Căldura [J]

Între un sistem termodinamic şi mediul exterior se poate realiza, independent de

interacţiunile de natură mecanică, un schimb de energie pus în evidenţă prin modificarea
temperaturii sistemului. Schimbul energetic încetează dacă temperatura mediului şi a sistemului
devin egale. Energia transmisă în acest mod se numeşte căldură.
Deci, la fel ca lucrul mecanic exterior, nici căldura nu este o nu este o mărime de stare ci
este o formă de transfer de energie. Deci căldura apare doar când are loc un transfer de energie.
După ce transferul a încetat, nu se mai poate vorbi de căldură ci doar de modificarea energiei
interne a sistemului. Deci, nu este corect să se spună că un sistem are înglobat în el energie sub
formă de căldură.
Experimental s-a constatat că energia schimbată pe această cale este proporţională cu masa
sistemului şi cu variaţia temperaturii sale.
Pentru o transformare elementară, cantitatea elementară de căldură este:
δQ = m ⋅ c ⋅ dT [J ]
m - masa sistemului [kg];
dT - variaţia elementară a temperaturii [K];
c - mărime care depinde de natura sistemului şi de starea sa termodinamică şi se numeşte
căldură specifică sau capacitate calorică masică [J/kgK];
Căldura Q12 primită sau cedată de un sistem într-o transformare termodinamică 1-2 este:
2 2
Q12 = ∫ δQ = ∫ m ⋅ c ⋅ dT [J ]
1 1

Convenţia de semne:
Căldura primită de un sistem în cursul unei transformări este pozitivă deoarece conduce la
creşterea temperaturii sistemului, dT > 0, iar căldura cedată este negativă.

2.4 Entalpia I [J]

Entalpia este o mărime de stare ce caracterizează, ca şi energia internă, nivelul energetic al

unui sistem termodinamic.
Se notează cu I şi se defineşte prin relaţia:
I = U + p ⋅ V [J ]
adică reprezintă suma dintre energia internă U şi lucrul mecanic de deplasare pV.
Pentru 1 kg, entalpia masică: i = u + p ⋅ v [J / kg ] .

2.5 Formulările primului principiu al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii, care exprimă legea generală a conservării energiei şi

transformării energiei în procesele termice, are următoarele formulări:
a) Energia unui sistem termic izolat se menţine constantă.

14
 b) Nu se poate realiza o maşină termică cu funcţionare continuă care să producă lucru
mecanic fără a consuma o cantitate echivalentă de căldură.
O astfel de maşină care ar produce lucrul mecanic continuu fără să consume căldură în
cantitate echivalentă se numeşte perpetuum mobile de speţa I.
c) Perpetuum mobile de speţa I este imposibil.
d) O formulare mai restrânsă a echivalenţei între căldură şi lucrul mecanic ca forme de
transfer de energie este următoarea: Căldura poate fi produsă din lucrul mecanic şi se poate
transforma în lucru mecanic, întotdeauna în baza aceluiaşi raport de echivalenţă: 1 Kcal = 4185,5 J
Această formulare este specifică sistemului tehnic de unităţi de măsură. În S.I. ambele mărimi se
exprimă în J.

2.6 Exprimarea matematică a P1Td pentru sisteme închise

Ansamblul format de un sistem termodinamic închis şi mediul exterior formează in sistem

izolat. Conform PT 1, energia acestui ansamblu se menţine constantă. Deci, energia schimbată de
un sistem închis cu mediu sub formă de căldură şi lucru mecanic trebuie să se regăsească în variaţia
energiei interne a sistemului.
Ţinând cont de convenţia de semne, pentru o transformare dintr-o stare 1 în starea 2:
U2 - U1 = Q12 - L12 unde L12 = lucru mecanic exterior, pentru că sistemul este închis
Pt. 1 kg: u2 - u1 = q12 - l12
Pentru o transformare elementară:
du = δq - δl = δq - p dv
δq = du + p dv (2.3)
Din definiţia entalpiei i = u + pv şi relaţia (2.3) rezultă:
δq = du + p dv = d(i - pv) + p dv = di - d(pv) + p dv = di - p dv - v dp + p dv =
= di - v dp adică
δq = di - v dp (2.4)
Relaţiile (2.3) şi (2.4) reprezintă expresiile matematice ale PT 1 cele mai utilizate, scrise sub
formă diferenţială.

2.7 Exprimarea matematică a P1Td pentru sisteme deschise

Se consideră un sistem deschis, de exemplu o maşină termică prin care circulă în

permanenţă un agent de lucru şi care schimbă cu mediul exterior energie sub formă de căldură şi
lucru mecanic tehnic (lucrul mecanic la arborele unei maşini termice este lucrul mecanic tehnic).

p 1V 1 T 1 w 1
1
Q 12

h1 m aşi nă L t1 2
te r m ic ă

2
h2 p 2V 2 T 2 w 2

Figura 2.8
Conform legii generale a conservării energiei:
15
 E2 - E1 = ES (2.5)

unde: E1, E2 = energia totală a agentului la intrarea, respectiv ieşirea din sistem iar Es =
suma energiilor schimbate cu mediul exterior.
Energia agentului de lucru la intrarea sau ieşirea din sistem este formată din suma energiilor
pe care le posedă:
- energia internă U = m u
- energia cinetică Ec = m w2 / 2
- energia potenţială Ep = m g h
- lucrul mecanic de deplasare a masei de fluid din secţiunea respectivă
Ld = p V = m p v

Observaţie: Ld este o mărime de stare care caracterizează nivelul energetic al agentului de

lucru într-o stare şi nu este o mărime de transformare a energiei.
w2  w2 
deci: E = U + m ⋅ + mgh + pV = m u + + gh + pv 
2  2 
iar E s = Q12 − L t12
Din relaţia (2.5) rezultă:
 w2   w2 
m u 2 + 2 + gh 2 + p 2 v 2  − m u1 + 1 + gh1 + p1v1  = Q12 − L t12
 2   2 
dar i = u + pv
Pentru 1 kg de agent de lucru:
w 2 − w 12
q12 − l t12 = i 2 − i1 + 2 + g(h 2 − h1 ) (2.6)
2
Relaţia (2.6) reprezintă expresia matematică a P1Td pentru sisteme deschise.
Dacă frecarea nu poate fi neglijată:
w 2 − w 12
q12 − l t12 ± l f = i 2 − i1 + 2 + g(h 2 − h1 )
2

2.8 Procese staţionare în sisteme deschise

Cele mai multe maşini şi aparate termice, de exemplu turbinele, compresoarele,

schimbătoarele de căldură, conductele, reprezintă din punct de vedere termodinamic sisteme
deschise. În tratarea acestor sisteme se presupune că procesul din sistem este un proces staţionar.
Un proces staţionar se caracterizează prin faptul că mărimile de stare ale fluidului nu variază
în timp într-un anumit punct al sistemului.
Dacă la sistemele închise starea iniţială şi finală se succed în timp, la sistemele deschise
toate stările fluidului există concomitent , însă în diferite puncte ale spaţiului.
Procesele staţionare ale sistemelor termodinamice deschise pot fi împărţite în două
categorii:
1) Procese de curgere = procese în care nu se schimbă energie sub formă de lucru mecanic
cu mediul.
Aceste sisteme nu posedă instalaţii pentru producerea sau consumul de lucru mecanic tehnic
(schimbătoare de căldură, conducte) (lt12 = 0).
2) Procese de lucru = procese în care se schimbă cu mediul energie sub formă de lucru
mecanic tehnic (maşinile termice).

16
 Expresia matematică a PT 1 pentru sisteme deschise se va simplifica în funcţie de procesul
staţionar considerat. Astfel, neglijând variaţia energiei potenţiale, mai ales în cazul în care agentul
de lucru este gaz, relaţia (2.6) devine:
1a) procese de curgere cu schimb de căldură (schimbătoare de căldură):
w 2 − w 12
q12 = i 2 − i1 + 2
2
1b) procese de curgere adiabate (conducte izolate termic) (q12 = 0):
w 2 − w 12
i 2 − i1 + 2 =0
2

2) procese de lucru adiabate q12 = 0, lt12 ≠ 0:

w 2 − w 12 w 2 − w 22
− l t12 = i 2 − i1 + 2 sau l t12 = i1 − i 2 + 1
2 2

2.9 Ecuaţii calorice de stare

Din relaţiile anterioare (2.3) si (2.4) rezultă:

du = δq - p dv (2.7)
di = δq + v dp (2.8)
Din (2.7) şi (2.8) rezultă că variaţia energiei interne şi a entalpiei se poate produce prin
schimb de căldură cu mediul exterior. Din această cauză energia internă şi entalpia se numesc
mărimi calorice de stare.
De asemenea, fiind mărimi de stare, ele pot fi determinate sub forma unor ecuaţii de
parametri de stare p, V, T. Dar, ţinând cont de dependenţa parametrilor de stare, exprimată prin
ecuaţia termică de stare F(p,v,T) = 0, energia internă şi entalpia se pot determina numai în funcţie
de 2 parametri.
Ţinând cont de relaţiile (2.7) si (2.8) şi de faptul că variaţia căldurii este proporţională cu
variaţia temperaturii, rezultă că variaţia energiei interne este în funcţie de variaţia temperaturii şi a
volumului, iar variaţia entalpiei funcţie de variaţia temperaturii şi a presiunii.
Rezultă că ecuaţiile pentru determinarea energiei interne şi entalpiei, adică ecuaţiile calorice
de stare, vor fi de forma:
u = u(v,T)
i = i(p,T) (2.9)
u şi i sunt mărimi de stare, deci admit diferenţiale totale. Diferenţiind relaţiile (2.9), se
obţine:

 ∂u   ∂u 
du =   dv +   dT (2.10)
 ∂v  T  ∂T  v
 ∂i   ∂i 
di =   dp +   dT (2.11)
 ∂p  T  ∂T  p
sau
 ∂u 
du = c V ⋅ dT +   dv (2.12)
 ∂v  T
 ∂i 
di = c p ⋅ dT +   dp (2.13)
 ∂p  T
Relaţiile (2.12) şi (2.13) reprezintă ecuaţiile calorice de stare scrise sub formă diferenţială.

17
  ∂u   ∂i 
În aceste relaţii s-a notat: c V =   şi cp =  
 ∂T  v  ∂T  p

Căldurile specifice cv şi cp

Din relaţiile (2.7) şi (2.12) rezultă:

 ∂u 
δq = du + pdv =   dv + c v dT + pdv
 ∂v  T
Pentru o transformare la volum constant (dv = 0)
(δq )v = (du )v = c V ⋅ dT (2.14)
Similar, din relaţiile (2.8) şi (2.13), rezultă:
 ∂i 
δq = di − vdp =   dp + c p dT − vdp
 ∂p  T

Pentru o transformare la presiunea constantă (dp = 0)

(δq )p = (di )p = c p ⋅ dT (2.15)

Din relaţiile (2.14) şi (2.15) rezultă:

(δq) v
cv = căldura specifică la volum constant
dT
(δq) p
cp = căldura specifică la presiune constantă
dT

Deci, se poate defini cv şi cp ca fiind energia schimbată sub formă de căldură de unitatea de
masă din sistemul considerat într-o transformare la volum, respectiv la presiune constantă, astfel
încât sistemul să-şi modifice temperatura cu unitatea de grad în cuprinsul aceleaşi stări de
agregare.
Această definiţie stă la baza determinării pe cale experimentală a căldurilor specifice pentru
diferite substanţe.

Fiindcă lichidele şi solidele sunt practic incompresibile (deci nu-şi modifică volumul la
mărirea presiunii) cv şi cp au aceeaşi valoare.
În acest caz se consideră o singură căldură specifică notată c.
δq
c= [J / kgK ]
dT

18
 3. GAZE IDEALE
3.1 Legile de bază ale gazelor ideale

Agentul de lucru cel mai utilizat în maşinile şi instalaţiile termice este gazul. Deoarece
studiul gazelor reale este complicat a fost conceput un gaz ipotetic numit gaz ideal, definit prin
următoarele condiţii:
- moleculele gazului sunt perfect sferice şi perfect elastice;
- volumul propriu al moleculelor este neglijabil în raport cu volumul total ocupat de gaz;
- forţele de interacţiune moleculară sunt neglijabile.
Gazele din natură, la presiuni mici şi temperaturi mari, se aproprie de gazul ideal, iar legile
pentru aceste gaze reale prezintă abateri mici de la legile gazului ideal.
În domeniul de presiuni şi temperaturi uzuale pentru funcţionarea maşinilor şi instalaţiilor
termice, gazele tehnice urmează legile gazului ideal cu abateri relativ reduse. Datorită acestui fapt
au putut fi deduse experimental legile gazelor ideale. Aceste legi nu sunt însă aplicabile vaporilor,
care sunt gaze aflate în vecinătatea domeniului lor de lichefiere.

Pentru 2 stări ale gazului, 1 şi 2, au fost deduse experimental următoarele legi:

a) Legea Boyle – Mariotte (pentru evoluţia izotermă, T = const.)

p1 V1 = p 2 V2 = pV = cst

b) Legea lui Gay – Lussac (pentru evoluţia izobară, p = const.)

V1 / V2 = T1 / T2 = cst

c) Legea lui Charles (pentru evoluţie izocoră, V = const.)

p1 / T1 = p 2 / T2 = cst

d) Legea lui Avogadro: Toate gazele ideale care se află la aceeaşi presiune, temperatură şi
volum conţin acelaşi număr de molecule.

Kilomolul este o unitate de măsură pentru cantitatea de substanţă şi reprezintă cantitatea de

substanţă care conţine N A = 6,023 ⋅10 26 molecule.
N A = nr. lui Avogadro şi reprezintă numărul de molecule conţinute în 12 kg de izotop C12
care are masa moleculară 12.

Masa moleculară a unui gaz este un număr adimensional care arată de câte ori masa unei
molecule din gazul respectiv este mai mare decât a 12-a parte din masa moleculei izotopului de
carbon C12 .
Masa molară este masa unui kmol de substanţă exprimată în kg, care are ca număr tocmai
masa moleculară a acestei substanţe. Se notează cu M i
Ex.: M O 2 = 32kg / kmol ; M N 2 = 28kg / kmol
Rezultă relaţia pentru masa de substanţă m = n ⋅Mi (3.1)
unde: m = masa substanţei [kg ]
M i = masa molară [kg / kmol]
n = nr. kilomoli [kmol]

19
 Volumul molar, notat VM = volumul unui kmol de substanţă
Din legea lui Avogadro şi din definiţia pentru kmol, rezultă următoarea consecinţă: volumul
unui kmol de substanţă este acelaşi pentru toate gazele ideale aflate în condiţii egale de presiune şi
temperatură.
Dacă 1 şi 2 sunt două gaze aflate la aceeaşi presiune p şi temperatură T
M M M
⇒ VM = i = 1 = 2 = cst (3.2)
ρi ρ1 ρ2

În condiţii normale fizice (p N = 760 torr, t N = 0°C ) volumul unui kmol de gaz, indiferent
de natura gazului, are întotdeauna valoarea:
VMN = 22,4 m 3 / kmol

Metrul cub normal.

Pe lângă kilomol şi kilogram, ca unităţi de măsură a cantităţii unei substanţe, se mai
[ ]
foloseşte metrul cub normal m 3 N = cantitatea de gaz cuprinsă în volumul
de 1 m3 în condiţii normale fizice.
1 kmol are volumul 22,4 m3, rezultă că 1 m3N reprezintă a 22,4-a parte dintr-un kmol.
1 kmol = Mi [kg] = 22,4 m3N

3.2 Ecuaţia termică de stare a gazelor ideale

Pentru 1 kg de gaz ideal, se consideră 1şi

2 două stări oarecare ale gazului.

Indiferent de poziţia punctelor 1 şi 2, se

poate ajunge din starea 1 în starea 2 printr-o
evoluţie izotermă 1-x apoi o evoluţie izobară x-
2.
1 = cst 2 = cst
p1 , v1 , T1 T → p 2 , v x , T1 p → p 2 , v 2 , T

Figura 3.1

Din relaţiile între parametrii de stare pentru cele două evoluţii, rezultă:
p1 v1 = p 2 v x ⇒ v x = p1 v1 / p 2 
v x T1 
=  ⇒ p1 v 1 / p 2 = v 2 ( T1 / T2 )
v 2 T2 

⇔ p1v1 / T1 = p 2 v 2 / T2 = pv / T = cst = R i
unde Ri este constanta caracteristică a gazului ideal [J / kg K]
( )( )
[R i ] = [p][v] / [T ] = N / m 2 m 3 / kg / K = N m / kg K = J / kg K
⇒ p v = R iT ecuaţia termică de stare a gazului ideal

20
 Pentru o cantitate m de gaz : p v m = m R i T adică p V = m R i T
V m
Pentru sisteme deschise p = R i T sau p V = m R i T
τ τ
unde τ este timpul în care gazul parcurge sistemul deschis, iar V şi m sunt debitele volumic,
respectiv masic.

Constanta universală a gazului ideal

Considerăm 1 şi 2 două gaze ideale diferite aflate la aceeaşi presiune şi temperatură (1 şi 2

nu sunt 2 stări ale aceluiaşi gaz).
p1 = p 2 = p p1 p 2 p
Rezultă că = = (3.3)
T1 = T2 = T T1 T2 T
De asemenea, pentru aceste condiţii, din consecinţa Legii lui Avogadro rezultă că volumul molar
ρ M
este acelaşi (volumul unui Kmol de gaz): (VM )1 = (VM )2 = M1 / ρ1 = M 2 / ρ2 ⇒ 1 = 1 (3.4)
ρ2 M 2
m p
Din ecuaţia termică de stare p V = m R i T rezultă că densitatea ρ = = ⇒
V R iT
p1 p p
ρ1 = = ⇒ ρ1 R1 = şi
R1T1 R1T T
p2 p p ρ1 R 2
ρ2 = = ⇒ ρ2 R 2 = ρ1R 1 = ρ 2 R 2 ⇒ = (3.5)
R 2T2 R 2T T ρ2 R1
M1 R 2
Din relaţiile (3.4) şi (3.5) rezultă: = sau M1 R1 = M 2 R 2 = M i R i (pt. că 1 şi 2 sunt
M 2 R1
două gaze oarecare)
not
M i R i = const. = R constanta universală a gazului ideal (nu depinde de natura
gazului ideal)
 kg J   J 
[R ]SI = [M i ] [R i ] =  ⋅ = 
 kmol kg K   kmol K 

Valoarea constantei universale R

Pentru 1 kmol de gaz (n=1), în condiţii normale fizice, ecuaţia termică de stare este:
p N (VM ) N 760 ⋅ 133,3 ⋅ 22,4 J
p N (VM ) N = M i R i TN ⇒ R = M i R i = = = 8314
TN 273,15 kmol K
Din relaţia de mai sus se poate calcula constanta caracteristică a gazului dacă se cunoaşte
masa molară Mi
R  J 
Ri =  kg K 
Mi  

Altă formă a ecuaţiei termice de stare:

Din relaţia 3.1: m = n Mi şi din ecuaţia termică de stare pV = mRiT rezultă că

pV = n Mi Ri T sau pV = n R T unde n reprezintă numărul de kmoli de substanţă

21
 3.3 Ecuaţiile calorice de stare şi căldurile specifice ale gazelor ideale

Experienţa lui Joule

Se consideră, într-un recipient A, un gaz oarecare aflat la o presiune mică, deci apropiat de
caracteristicile gazului ideal. Rezervorul A este legat de un alt rezervor B printr-o conductă pe care
este montat un robinet. Iniţial, în rezervorul B se creează vid. Cele două rezervoare sunt izolate şi
termic şi mecanic de mediul exterior. Ansamblul este prevăzut cu un termometru.

Faza 1)
în A gaz (presiune mică ⇒ ≈ gaz ideal)
în B vid

Faza 2)
se deschide robinetul ⇒ volumul se
dublează, presiunea gazului scade.

Experimental s-a constatat că T = const.

Figura 3.2

Gazul nu a schimbat cu mediul exterior energie nici sub formă de lucru mecanic (L) nici
sub formă de căldură (Q). Din PT1 (∆U = Q - L) rezultă că energia internă a rămas constantă
(∆U = 0). Dar presiunea p şi volumul V s-au modificat. Rezultă că energia internă U nu depinde la
gazul ideal de presiunea p şi volumul V.
⇒ Legea lui Joule: Energia internă a unui gaz ideal nu depinde nici de volumul său nici de
presiunea sa ci depinde doar de temperatură.
 ∂u 
⇒ în ecuaţiile calorice de stare 2.14 şi 2.15 din capitolul 2   = 0 ⇒ du = c v dT - pentru
 ∂v T
gaz ideal.
ec.term.stare
Din definiţia entalpiei: i = u + pv = u + R i T ⇒ i = i(T ) - entalpia gazului ideal
pv = R i T

 ∂i 
depinde doar de temperatură ⇒   = 0 ⇒ di = c p dT - pentru gaz ideal
 ∂p T
Deci, ecuaţiile calorice de stare pentru gaz ideal sunt : du = cv dT (3.6)
di = cp dT (3.7)

Relaţia Robert – Mayer

Din ecuaţiile calorice de stare pentru gaz ideal, 3.6 şi 3.7 ⇒
di = c pdT ⇒ cp = di / dT ;
du = c v dT ⇒ c v = du / dT rezultă cp − c v = (di − du ) / dT
dar i = u + pv ⇒ di = du + d(pv ) ⇒ cp − c v = [du + d (pv ) − du ] / dT = d (pv ) / dT
Din ecuaţia termică de stare pv = R iT ⇒ d (pv ) = R idT
⇒ cp − cv = R i Relaţia Robert-Mayer

22
 Relaţii de calcul pentru cp şi cv
cp
Se defineşte exponentul adiabatic: k=
cv
Din c p − c v = R i şi cp / cv = k
Ri
⇒ c v = cp − R i = k c v − R i ⇔ c v (k − 1)R i ⇒ cv =
k −1
( )
⇒ c p = c v + R i = c p / k + R i ⇔ c p (1 − 1 / k ) = R i ⇒ cp =
k Ri
k −1
(cp se determină
experimental)

Căldurile specifice pentru gazul ideal

c p = di / dT ; c v = du / dT (doar pentru gaz ideal)
Energia internă şi entalpia gazelor ideale depind doar de temperatură ⇒ căldurile specifice
depind de temperatura gazului. Totuşi, căldurile specifice ale gazelor ideale monoatomice (He, Ar,
etc.) nu depind de temperatură. Aceste gaze ideale se numesc gaze ideale perfecte. Pentru celelalte
gaze ideale cp şi cv cresc cu creşterea temperaturii. Aceste gaze se numesc gaze ideale semiperfecte.

Pentru gazele ideale perfecte cp , c v ≠ f (T ) ⇒ ecuaţiile calorice de stare pot fi integrate direct:
du = c vdT , di = cpdT ⇒ u 2 − u1 = c v (T2 − T1 ) şi i 2 − i1 = cp (T2 − T1 )

Pentru gazele ideale semiperfecte, c p , c v = f (T ) În acest caz, se operează cu călduri specifice

t2 t2
medii, notate: cp şi c v .
t1 t1
2
t2
Din relaţia di = cpdT ⇒ i 2 − i1 = ∫ cp dT = cp (t 2 − t1 )
1
t1
2

t 2 ∫1
c p dT
t2 t
⇒ cp = ⇒ cv = cp 2 − R i
t1 t 2 − t1 t1 t1

În tabele termodinamice, pentru fiecare substanţă se dau căldurile specifice medii la

presiune constantă sub două denumiri:
1. căldura specifică reală la temperatura medie tm=(t1 + t2) / 2
t
2. căldura specifică medie pe intervalul de temperatură 0 - t cp
0

Valoarea căldurii specifice medii între t1 şi t2, necesară în aplicaţii practice, se calculează
astfel:
t2
t2 t
t2
∫ cpdT 1 
0  t2
1   t2
 t t1 cp
0
⋅ t 2 −cp 1 ⋅ t1
0
∫ cpdT + ∫ cpdT  = ∫ cpdT − ∫ cpdT  ⇒ cp 2 =
t1
cp = =
t1 (t 2 − t1 ) t 2 − t1  t
1 0
 t 2 − t1 
 0 0

 t1 (t 2 − t1 )

23
 t2
Interpretarea geometrică: cp .
t1
reprezintă înălţimea dreptunghiului
care are aceeaşi arie cu aria suprafeţei
de sub curba cp (T)

Figura 3.3

3.4 Transformările simple ale gazelor ideale

Transformările simple sunt acele transformări care respectă de la starea iniţială (1) la starea
finală (2) aceeaşi lege de transformare.

Pentru fiecare transformare simplă se va studia:

-relaţia între parametrii de stare;
-reprezentarea grafică în coordonate p V;
-L12 Lt12 Q12 ∆U ∆I

În aceste transformări, dacă gazul este ideal perfect c p , c v ≠ f (t ) iar dacă gazul este ideal
semiperfect, căldurile specifice sunt cele medii.
Relaţiile de calcul pentru mărimile menţionate mai sus se deduc din următoarele relaţii
prezentate în capitolele anterioare:
p V = m Ri T (3.8) cp − cv = R i (3.13)
k Ri Ri
δq = du + p dv = du + δl (3.9) cp = ; cv = (3.14)
k −1 k −1
cp
δq = di − v dp = di + δl t (3.10) k= (3.15)
cv
du = c v dT (3.11)
di = cpdT (3.12)

a) Transformarea izocoră (la volum constant, V = const, dV = 0)

Legea transformării: p1 / p 2 = T1 / T2
2
L 12 = ∫ p dV = 0
1
2
L t 12 = − ∫ V dp = − V(p 2 − p1 ) = V(p1 − p 2 ) ⇒
1
aria haşurată [p1,1,2,p2,p1]

Figura 3.4 Reprezentarea grafică în

coordonate pV
24
 Conform definiţiei şi exemplului prezentat la lucrul mecanic tehnic sau lucrul mecanic util,
acesta este diferit de zero în cazul izocorei. Spre exemplu, în cazul admisiei în cilindru la presiunea
p2 până la volumul V urmată de o răcire izocoră, deci şi micşorare a presiunii de la p2 la p1, apoi
evacuare la presiunea p1, se obţine lucrul mecanic tehnic, adică la arborele maşinii, egal cu diferenţa
celor două lucruri mecanice de admisie şi evacuare, chiar dacă lucrul mecanic al transformării este
zero.
Din (3.9): dU = δQ − p ⋅ dV ⇒ dU = δQ
(3.11)
⇒ Q12 = U 2 − U 1 = ∆U = m c v (T2 − T1 )

( )
( 3.12 )
dI = m c p dT = c p / c v m c v dT = k dU = k δQ ⇒ I 2 − I1 = ∆I = k Q12

b) Transformarea izobară (la presiune constantă, p = const, dp = 0)

Legea transformării: V1 / V2 = T1 / T2

( 3. 9 ) 2 ( 3. 8 )
Reprezentarea grafică L 12 = ∫ p dV = p (V2 − V1 ) = m R i
1

L12 > 0 la încălzire (T2>T1)

( 3.10 ) 2
L t12 = − ∫ V dp = 0
1
dp = 0
Din (3.10): δQ = dI − V dp = dI
⇒ Q 12 = I 2 − I1 = m c p (T2 − T1 )
U 2 − U 1 = m c v (T2 − T1 )

Transformarea izobară se întâlneşte la

încălzirea şi răcirea gazelor în
Figura 3.5 schimbătoare de căldură

c) Transformarea izotermă (la temperatură constantă, T = const., dT = 0)

p1 V1 = p2 V2 = p V = const

Din (3.9) şi (3.10) δQ = dU + δL = dI + δL t

dT = 0 ⇒ dU = 0 ; dI = 0
⇒ δQ = δL = δL t
⇒ Q12 = L12 = L t12

⇒ Energia transmisă unui gaz sub formă de

căldură în timpul unei destinderi izoterme se
transformă integral în lucrul mecanic. Deci,
sub aspectul transformării căldurii în lucru
mecanic, transformarea izotermă este cea mai
Figura 3.6 avantajoasă.
25
 Pentru determinarea mărimilor din relaţia
anterioară, se calculează L12 :
2
L12 = ∫ p dV
1

În relaţia p1 V1 = p2 V2 = p V = const
p = presiunea unui punct oarecare , deci p este o variabilă.
p1 = presiunea unui punct fix 1, deci p1 este o constantă.

2 2 ( 3.8) p1V1 = p 2 V2
p V pV dV V2 p1
p= 1 1 ⇒ L12 = ∫ 1 1 dV = p1 V1 ∫V = m R i T ln = m R i T ln
V 1
V 1
V1 p2

d)Transformarea adiabatică (fără schimb de căldură cu mediul exterior, δQ = 0)

Ecuaţia adiabatei:
Din (3.9) şi (3.10) δQ = dU + p dV = m ⋅ c v dT + pdV = 0
δQ = dI − V dp = m ⋅ c p dT − V dp = 0
m ⋅ c pdT = V dp cp V dp
⇒ ⇒ =k=− ⇔ k p dV = − V dp : (pV)
m ⋅ c vdT = − p dV cv p dV
(:)

⇒ k (dV / V ) = −dp / p
Prin integrare k ln V = − ln p + const. ln V k + ln p = const. ⇔ ln pV k = const.
k
⇔ p V = const. ecuaţia adiabatei (se justifică denumirea lui k=cp/cv de exponent adiabatic)

Relaţia între T şi V este T Vk-1 = const.

Reprezentarea grafică
Observaţie: Înclinarea
adiabatei faţă de izotermă
rezultă matematic din ecuaţiile
celor două curbe (pVk=const,
respectiv pV1=const) datorită
faptului că cp / cv = k > 1

Figura 3.7

δQ = dU + p dV = 0 ⇒ − dU = p dV = δL
Ri
⇒ L12 = − ∆U = U1 − U 2 = m ⋅ c v (T1 − T2 ) = m (T1 − T2 )
k −1
2
δQ = dI + δL t = 0 ⇒ δL t = − dI ⇒ L t12 = − ∫ dl = I1 − I 2 = m cp (T1 − T2 )
1
⇒ L t12 = k L 12

20
 e) Transformarea politropă

(δq )p (δq )v
S-a definit anterior: cp = şi c v =
dT dT
Deci căldurile specifice cp şi cv depind de natura transformării (la p = const. respectiv la v =
const).Dacă transformarea este oarecare, adică politropă, se defineşte căldura specifică politropă
cn ca fiind căldura primită de unitatea de masă în această transformare politropă pentru a-şi mări
temperatura cu unitatea de grad.
δq
cn = ⇒ δq = c n dT (3.16)
dT

Ecuaţia politropei:
Din (3.9), (3.11), (3.16): δq = du + p dV = c v dT + p dv
δq = c n dT ⇒ c v dT + p dv = cn dT (3.17)
Din (3.10), (3.12), (3.16): δq = di − v dp = cp dT − v dp
δq = c n dT ⇒ c p dT − v dp = c n dT (3.18)
(c − c n ) dT = − p dv cv − cn p dv
Din relaţiile (3.17) şi (3.18) rezultă:  v =−
( )
 c p − c n dT = v dp
(:)
cp − cn v dp
 c v − cn 
  v dp = − p dv : (pv )
 cp − cn 
 
 cn − c v  dp dv dp  c n − c p  dv
  =− = − 
 cn − cp  p 
  v p  cn − cv  v
c n − c p not dp dv
Se notează cu n expresia: =n ⇒ = −n
cn − cv p v
Similar cu demonstraţia de la ecuaţia adiabatei, rezultă ecuaţia politropei: p vn = const.

Pentru cantitatea m de gaz:

p Vn = const. ecuaţia politropei
n = exponent politropic n ∈ (- ∞, + ∞)

Din relaţia de definire a lui n rezultă: cn − cp = n cn − n cv

n−k
cn (n − 1) = n c v − cp = n c v − k c v = c v (n − k ) ⇒ cn = c v
n −1

Transformările simple studiate înainte sunt cazuri particulare ale transformării politrope
n
(pV =const)
izocora n = ±∞ ⇒ cn = cv
izobara n=0 ⇒ cn = cv k ⇒ cn = cp
izoterma n = 1 ⇒ cn = ∞
adiabată n = k ⇒ cn = 0

21
 Reprezentarea grafică

Figura 3.8

Similar cu relaţia de la adiabată: T Vn-1 = const. (de demonstrat)

Din relaţia (3.16) rezultă: Q12 = m cn (T2 – T1)

3.5 Amestecuri de gaze ideale

3.5.1 Generalităţi

În practică se utilizează şi amestecuri de gaze inactive chimic între ele, spre exemplu aerul
(N2, O2), gazele rezultate din arderea unui combustibil în aer (CO2, CO, N2)etc.
Aceste amestecuri intime de gaze ideale se comportă din punct de vedere termodinamic ca
un sistem de sine stătător cu proprietăţi fizice distincte de cele ale componenţilor dar determinate de
aceşti componenţi. Deoarece un amestec de gaze ideale este tot un gaz ideal, pentru a-l caracteriza
este suficient să se determine constanta caracteristică a gazului (Ram) şi o mărime termică a
amestecului, de exemplu căldura specifică(cp,am sau cv,am).
Considerăm mai multe gaze ideale de naturi diferite aflate la aceeaşi presiune p şi
temperatură T, de mase diferite mi şi volume Vi despărţite prin pereţi mobili (Figura 3.9, cazul 1)
Dacă în volumul total V s-ar afla doar gazul i, acesta s-ar destinde de la volumul Vi la
volumul V, presiunea ar scădea de la p la pi iar temperatura ar rămâne constantă conform
experienţei lui Joule.(cazul 2). Presiunea pi se numeşte presiune parţială şi, conform legii lui
Dalton:
n
p1 + p2 +…..pi = p sau p = ∑ pi
i =1
Dacă în cazul 1 se înlătură pereţii mobili, gazele se amestecă de la sine, prin difuzie (datorită
agitaţiei moleculare), menţinându-şi temperatura constantă. În starea finală, după difuzie, amestecul
se comportă ca un singur gaz având temperatura T, volumul V, presiunea p şi masa m, iar fiecare
gaz va avea masa mi, presiunea parţială pi , volumul V, temperatura T (cazul 3).
n
Conform ecuaţiei de conservare a masei m = ∑ mi
i =1
n
mi
Se defineşte gi participarea masică a unui component gi =
m
⇒ ∑ gi = 1
i =1
n
Vi
Se defineşte ri participarea volumică a unui component ri =
V
⇒ ∑ ri = 1
i =1

22
 Figura 3.9

3.5.2 Masa molară a amestecului Mam şi relaţia dintre gi şi ri

mi V ⋅ρ ρ
gi = = i i = ri ⋅ i (3.19)
m V ⋅ ρ am ρ am

În cazul 1, fiecare gaz are presiunea p şi temperatura T. Conform consecinţei legii lui
Avogadro rezultă că volumul ocupat de 1 kmol din fiecare gaz este acelaşi (VM)
M M M M am ρi Mi
VM = 1 = 2 = ..... = i = ⇒ = (3.20)
ρ1 ρ2 ρi ρ am ρ am M am
(3.19 )(3.20 ) Mi
⇒ g i = ri ⋅ (3.21)
M am
M ∑ ri M i
Însumând pentru cele i componente: ∑ g i = ∑ ri M i ⇔1=
M am
am
⇒ M am = ∑ ri M i masa moleculară a amestecului (3.22)
(3.21)(3.22 ) ri ⋅ M i
⇒ gi = relaţia dintre gi şi ri (3.23)
∑ ri M i
3.5.3 Constanta caracteristică a amestecului Ram

Ecuaţia termică de stare a componentei i în cazul 3:

pi ⋅ V = mi R iT ⇔ p1 ⋅ V = m1R1T
p 2 ⋅ V = m 2R 2T
.........................
p i ⋅ V = m i RT (+)

23
 ∑ pi V = ∑ mi R i T
legea Dalton
⇔ V ⋅ ∑ pi = T ∑ mi R i ⇒ p ⋅ V = T ⋅ ∑ mi R i (3.24)
Ecuaţia termică de stare a amestecului în cazul 3 p ⋅ V = m R am ⋅ T (3.25)
(3.24 )(3.25 )
⇒ mR am ⋅ T = T ⋅ ∑ m i R I ⇒ R am =
∑ mi R i =∑
mi
R i = ∑ giR i
n
R am = ∑ g i R i
m m i =1
(3.26)

3.5.4 Căldurile specifice ale amestecului cvam , cpam

Energia internă a amestecului este egală cu suma energiilor interne ale fiecărui component:
n
U am = ∑ U i Diferenţiind relaţia, rezultă: d(U am ) = d (∑ Ui ) d(U am ) = ∑ (dU i )
i =1
m c vam dT = ∑ (mi ⋅ c vi ⋅ dT ) m ⋅ c vam ⋅ dT = dT (∑ mi ⋅ c vi ) : dT
⇒ m ⋅ c vam = ∑ mi ⋅ c vi

c vam =
∑ m i ⋅ c vi =∑
mi
⋅ c vi = ∑ g i c vi
m m
n
c vam = ∑ g i ⋅ c vi relaţia de calcul a cvam în funcţie de căldurile specifice ale componenţilor şi
i =1
participaţiile lor masice
n n
Similar, pornind de la entalpia amestecului Iam = ∑ Ii ⇒ cpam = ∑ gi ⋅ cpi
i =1 i =1

24
 4. PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII (PT 2)

4.1 Enunţurile principiului al doilea al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii afirmă că în cazul în care un sistem izolat efectuează o

evoluţie, energia sistemului se conservă. În particular, în cazul sistemului care schimbă căldură şi
lucru mecanic cu mediul exterior în timpul unui ciclu (∆U = 0) există o echivalenţă între căldură şi
lucru mecanic schimbat cu exteriorul.
Dar P T l nu precizează ce cantitate de căldură disponibilă poate fi transformată în lucru
mecanic într-un ciclu dat, după cum nu poate preciza sensul de desfăşurare al unei evoluţii în
anumite condiţii date.
Se constată experimental însă că în natură fenomenele au un anumit sens de desfăşurare de
la sine, spre exemplu difuzia se realizează din zona cu concentraţie mai mare spre zona cu
concentraţie mai mica, transferul de căldură de la corpul cu temperatură mai ridicată spre cel cu
temperatură mai mică, curgerea gazelor de la o presiune mai mare spre presiune mai mică etc.
Aceste transformări se numesc naturale. O transformare poate fi realizată în sensul invers celui
natural cu consum exterior de energie, adică dacă apar modificări permanente în exterior.

Toate aceste constatări experimentale reflectă de fapt principiul al doilea al termodinamicii

care are ca obiective :
1) să stabilească ce parametri caracterizează o evoluţie naturală;
2) dacă dintr-o cantitate de căldură dată putem sau nu să transformăm în lucru mecanic, prin
intermediul unui ciclu, întreaga cantitate de căldură a disponibilă.

Cele mai cunoscute formulări ale P T 2, care de fapt sunt echivalente între ele, sunt
următoarele:
a) Căldura nu poate trece de la sine de la corpul cu temperatură mai mică la cel cu
temperatură mai mare.
b) O maşină termică nu poate produce în mod continuu, adică ciclic, lucrul mecanic decât
dacă agentul de lucru schimbă căldură cu două surse de căldură de temperaturi diferite.
Maşina care ar transforma continuu în lucru mecanic căldura luată de la o singură sursă de căldură
fără să cedeze o parte altei surse reci se numeşte perpetuum mobile de speţa a II-a.
c) Un perpetuum mobile de speţa a II-a este imposibil.

4.2 Transformări ciclice

În cadrul studiului transformărilor simple s-a constatat că la destinderea unui gaz, se poate
obţine lucru mecanic, iar la comprimarea gazului se consumă lucrul mecanic. Dacă se doreşte să se
producă lucru mecanic în mod periodic, este necesar ca gazul să fie readus, după destinderea sa, din
nou in starea iniţială, după care se poate relua procesul. Readucerea în stare iniţială nu se poate însă
efectua pe acelaşi drum pe care s-a realizat destinderea, deoarece în acest caz întregul lucrul
mecanic produs ar fi din nou consumat. O astfel de transformare se numeşte transformare ciclică
sau ciclu termodinamic. În urma parcurgerii unui ciclu, toate mărimile de stare ale sistemului revin
la valoarea iniţială.
În diagrama p-V din figura 4.1, curba adiabatei (δq = 0) împarte diagrama în două zone.
Transformările care pornesc de pe curba adiabatei spre stînga si cele care pornesc spre dreapta vor
avea pentru căldura schimbată semne diferite.

31
 p
Q1
3
a
În diagrama p-V un ciclu termodinamic
Lc
se reprezintă printr-o curbă închisă.
2
1 δq = 0

δq = 0 b Q2
V
Figura 4.1

Exemplu: izocora 1-3 (dv = 0) δq = du + pdv = du = cv⋅dT δq = cv⋅dT

p1 T1
Ecuaţia izocorei 1-3 = p3 > p1 ⇒ T3 >T1 ⇒ T3 - T1 > 0 ⇒ ∆T > 0 ⇒ dT > 0
p 3 T3
Dacă dT > 0, din δq = cv⋅dT ⇒ δq > 0
Deci pentru transformările care pleacă de pe curba adiabatei spre dreapta δq > 0 iar pentru
cele care pleacă spre stânga δq < 0.

Indiferent de curba ciclului, se pot trasa 2 adiabate tangente la curba închisă a ciclului.
Dacă se parcurge ciclul în sensul 1a2b1, pe porţiunea 1 a 2 sistemul primeşte căldura Q1 din
exterior iar pe porţiunea 2 b 1 sistemul cedează căldura Q2 în exterior.
De asemenea, lucrul mecanic pe evoluţia 1 a 2 este aria de sub curba 1 a 2 iar pe evoluţia 2 b
1, aria de sub curba 2 b 1. Deci lucrul mecanic efectuat de sistem pe parcursul întregului ciclu va fi
diferenţa ariilor, adică aria suprafeţei mărginită de curba închisă a ciclului (Lc).
Din expresiile matematice ale PTl (2.5, 2.6): δQ = dU + δL = dI + δLt
Integrând după conturul închis: ∫ δQ = ∫ dU + ∫ δL = ∫ dI + ∫ δL t dar ∫ dU = 0 , ∫ dI = 0
(pentru că U şi I sunt mărimi de stare, deci revin la valoarea iniţială)
⇒ ∫ δQ = ∫ δL = ∫ δL t = L c
Adică, pentru o transformare ciclică, lucrul mecanic al ciclului = suma căldurilor schimbate
= suma lucrurilor mecanice exterioare = suma lucrurilor mecanice tehnice.
Deci în cazul transformării ciclice dispare diferenţa între lucrul mecanic exterior şi cel
tehnic.

Dacă ciclul este parcurs în sens orar L1 a 2 > L2 b 1 ⇒ Lc > 0 deci se produce lucru mecanic
⇒ ciclul se numeste motor. Dacă ciclul este parcurs în sens trigonometric, Lc < 0, ciclul se numeste
ciclu generator, fiind un ciclu consumator de lucru mecanic.
Ciclul motor este efectuat în maşinile termice motoare iar ciclul generator în maşinile
termice generatoare (maşini frigorifice, pompe de căldură)

Considerând ciclul motor din figura anterioară, sistemul termodinamic primeşte energie de
la o sursă de energie cu temperatură ridicată, denumită sursă caldă. O parte din această energie
transmisă sub formă de căldură (Q1), se transformă în lucru mecanic Lc disponibil la arborele
maşinii, iar restul de energie se transmite sub formă de căldură (Q2) sursei de energie cu
temperatură joasă, denumită sursă rece. Se consideră că sursele de căldură, indiferent de cantitatea
de căldură primită sau cedată, îşi menţin constantă temperatura.

Concluzie: Nu se poate obţine lucrul mecanic continuu primind căldură de la o singură

sursă de căldură fără să se cedeze o cantitate de căldură altei surse. Aceasta este de fapt una din
formulările PT2.

32
 Din PT1: ∆U = Q -L Pentru ciclu termodinamic: ∆U = 0 Rezultă: Q = L
Însumând relaţia pentru toate evoluţiile ciclului ⇒ ΣQ = ΣL
Rezultă Lc = Q1 + Q2 = Q1 - Q2
Raportul între lucrul mecanic produs de maşină şi energia termică consumată se numeşte
L Q + Q2 Q Q2
randament termic al ciclului: ηt = c = 1 = 1+ 2 = 1− (4.1)
Q1 Q1 Q1 Q1

4.3 Ciclul Carnot

Având o cantitate de căldură disponibilă dată Q1, se pune problema obţinerii lucrului
mecanic maxim al ciclului Lc.
În evoluţia reversibilă (deci ideală, fără frecări), lucrul mecanic de destindere (cedat) este
maxim, iar cel de comprimare (consumat), este minim.
Considerând un ciclu oarecare ca fiind format dintr-un număr de evoluţii de destindere (∆V
> 0) şi de comprimare (∆V < 0) rezultă, că pentru ca lucrul mecanic produs să fie maxim, este
necesar ca toate evoluţiile să fie reversibile deci şi ciclul să fie reversibil.
Ciclul Carnot reprezintă ciclul efectuat de sistem care schimbă căldură numai cu două surse
de căldură de temperaturi diferite T1 si T2 (T1 > T2).
Singura evoluţie reversibilă de schimb de căldură este izoterma deoarece, în caz contrar, ar
apare o diferenţă finită de temperatură între temperatura sistemului şi cea a sursei de căldură care
este constantă, şi evoluţia ar fi ireversibilă.
De asemenea, singura evoluţie reversibilă de trecere de la nivelul de temperatură T1 la T2 şi
invers (între care nu există alte surse de căldură) este evoluţia adiabată reversibilă.
Deci ciclul Carnot reversibil este format din două izoterme şi două adiabate reversibile.

Randamentul termic al ciclului Carnot reversibil

este:
(η tc )rev = 1 − T2 (4.2)
T1
(demonstraţia în manualul de liceu şi cursul de
fizică)

Figura 4.2

Deci (ηtc)rev nu depinde de natura, de cantitatea fluidului de lucru şi de mărimile cantităţilor

de căldură schimbate ci numai de raportul temperaturilor absolute ale celor două surse de căldură.
Deci, având o cantitate de căldură disponibilă dată Q1, lucrul mecanic maxim al ciclului Lc
L
se obţine pentru ciclul Carnot reversibil. Cum η t = c ,rezultă că orice maşină termică funcţionând
Q1
între două extreme de temperatură are ca limită maximă randamentul ciclului Carnot reversibil.
Din relaţiile 4.1 şi 4.2 ⇒ Q2 / Q1 = -T2 / T1 ⇒ Q1 / T1 + Q2 / T2 = 0
Q
⇒ ∑ =0 (doar pentru un ciclu Carnot reversibil)
T
Se numeşte căldură raportată, raportul dintre cantitatea de căldură schimbată şi temperatura
absolută la care se efectuează schimbul de căldură. Deci, pentru un ciclu Carnot reversibil, suma
căldurilor raportate este nulă.
4.4 Integrala lui Clausius pentru ciclu şi evoluţie reversibile
33
 Pentru ciclu reversibil

Se consideră un ciclu reversibil

oarecare şi se descompune într-o
infinitate de cicluri Carnot
reversibile, infinit mici, conform
figurii:

Figura 4.3

Pentru fiecare ciclu Carnot infinit mic, suma căldurilor raportate este nulă:
i
δ Q SC δ Qi
i
+ i SR = 0
TSC TSR
i i
n
δQ SC n
δQ SC
Pentru întreg ciclul însumând, rezultă: ∑ i
TSC
+∑ i
TSC
=0
i =1 i =1


 n δQ i
Trecând la limită pentru n → ∞ se obţine: lim  ∑ i
=0

n →∞
 i =1 T

δQ
Limita sumei este de fapt integrala pe contur (circulară) ∫ =0,
rev
T
(4.3)
δQ not
∫ T = integrala lui Clausius
Deci, pentru un ciclu reversibil oarecare, integrala lui Clausius este nulă.

Pentru o evoluţie reversibilă

Dacă vom lua în considerare nu un ciclu, ci doar o evoluţie reversibilă de la 1 la 2 pe un
drum (a), putem forma un ciclu reversibil cu ajutorul unei alte evoluţii, tot reversibile, de la 2 la 1
printr-un punct oarecare (b).

Figura 4.4

34
 δQ
Pentru acest ciclu oarecare reversibil putem scrie: ∫ T
=0
rev
Dacă vom exprima integrala pe contur ca sumă de integrale pe cele 2 porţiuni ale conturului
2 1
δQ δQ
1a2 şi 2b1 vom obţine: ∫ T + ∫ T =0
1a 2b
Dar 2b1 este reversibilă, deci se poate parcurge şi invers pe acelaşi drum 1b2 (inversarea
limitelor de integrare schimbă semnul unei integrale)
1 2 2 2 2 2 2
δQ δQ δQ δQ δQ δQ δQ
∫ T = −∫ T , deci ∫ T − ∫ T = 0, sau ∫ T = ∫ T = ∫ T = cst.
2b 1b 1a 1b 1a 1b 1
Această mărime nu depinde de drum ci doar de starea iniţială şi finală.
δQ
Deci, ca şi în cazul energiei interne (pentru care ∫ dU = 0 ) rezultă că mărimea
T
este o
diferenţială totală exactă a unei mărimi de stare.

Această mărime de stare a fost numită ENTROPIE şi s-a notat cu S.

δQ not
Deci = dS (variaţia elementară a entropiei este cantitatea elementară de căldură
T
schimbată, raportată la temperatura absolută la care are loc schimbul)
Putem scrie pentru un ciclu şi pentru o evoluţie reversibilă:
2
δQ
∫1 T = S 2 − S1 - pentru evoluţie reversibilă (4.4)

rev

δQ
∫ T
= S 2 − S1 = 0 - pentru ciclu reversibil
rev

Concluzii:
1. Unitatea de măsură pentru entropie este [J/K]
2. Fiind o mărime extensivă ⇒ se defineşte entropia masică s = S / m [J / kgK]
3. La fel ca la energia internă şi entalpie, nu interesează valoarea absolută ci doar diferenţa de
entropie între cele 2 stări ∆S = S 2 − S1
4. În definiţia entropiei, δQ reprezintă o mărime de transformare, deci depinde de drum, dar dacă
este raportată la temperatura absolută la care are loc transformarea, s-a demonstrat că nu mai
depinde de drum, adică este o mărime de stare.
5. Deoarece T>0 înseamnă că ∆S are acelaşi semn ca şi δQ, schimbul de căldură.
Q primit → Q > 0 ⇒ ∆S > 0 S2 > S1 ; Q cedat → Q < 0 ⇒ ∆S < 0 S2 < S1
6. Pentru o evoluţie adiabatică reversibilă (δ Q = 0) unde S2 - S1 = 0 ⇒ S2 = S1 ; în acest caz,
evoluţia se numeşte izentropă. Denumirile de transformare adiabatică reversibilă sau izentropă
semnifică acelaşi lucru.

4.5 Integrala lui Clausius pentru ciclu şi evoluţie ireversibile

Pentru ciclu ireversibil

Se considerăm un ciclu ireversibil care se divizează într-o infinitate de cicluri Carnot
elementare ireversibile analog cu procedura de la ciclul reversibil. (fig. anterioară). De la cursul de
fizică, din Teoremele Carnot 1 si 2 rezultă că orice maşină termică, funcţionând între 2 extreme de
35
temperatură, are ca limită maximă randamentul ciclului Carnot reversibil funcţionând între aceleaşi
limite de temperatură. Conform figurii, există i cicluri elementare i = 1...n rezultă că pentru fiecare
ciclu elementar Carnot ireversibil se poate scrie relaţia: ( )
ηitc irev < ηitc rev . ( )
Qcedat
pentru ciclu oarecare η t = 1 + (inclusiv Carnot irev.)
Qprimit
Tsursă rece
pentru ciclu Carnot reversibil (η tc )rev = 1 −
Tsursă caldă
i
δQ SR i
TSR i
δQ SR i
TSR  δQ i 
⇔ 1+ i
< 1− i
⇔ i
<− i
⋅  i SC 

δQ SR TSC δQ SC TSC  TSR 
i i i i
δQ SR δQ SC δQ SC δQ SR
⇔ i
<− i ⇔ i + i <0
TSR TSC TSC TSR
(inegalitatea s-a înmulţit cu două mărimi pozitive, deci nu s-a schimbat sensul inegalităţii)

Pentru toate ciclurile elementare:

 n δQ  δQ
lim  ∑  < 0 ⇔ ∫ < 0 (pentru ciclu ireversibil)
n →∞  i =1 T  T
irev

Pentru evoluţie ireversibilă

Figura 4.5

Se consideră evoluţia 1a2 ireversibilă; se alege o evoluţie oarecare 2b1 reversibilă ⇔ ciclul
1a2b1 este ireversibil (deoarece are o evoluţie ireversibilă).
2 1
δQ δQ δQ
∫ T <0⇔ ∫ T + ∫ T <0
b b
2
→ 1 reversibil ⇒ 1 
→ 2 pe aceeaşi cale
irev 1a 2b
irev rev
2 2 2 2 2
⇒ ∫ δQ − ∫ δQ < 0 ⇔
δQ δQ
∫ T < ∫ T = S2 − S1 = ∆S ⇒ S 2 − S1 > ∫
δQ
(4.5)
T1a
T 1b 1a 1b 1
T
irev rev irev rev irev

Concluzii:
a) Într-o evoluţie ireversibilă, variaţia entropiei ∆S este totdeauna mai mare decât integrala
Clausius.
b) Într-o evoluţie ireversibilă adiabatică (δQ = 0) dar S2 - S1 > 0, S2 > S1 ⇒ entropia
sistemului creşte.

36
 c) Dacă un sistem termic neizolat efectuează o evoluţie oarecare ireversibilă se poate
întâmpla ca sistemul să-şi micşoreze entropia dacă cedează căldură şi mediul să-şi mărească
entropia pentru că primeşte căldură (invers la fel).
Dar fie într-un caz fie în celălalt entropia totală a ansamblului sistem-mediu care formează
un sistem izolat, deci şi adibatic, va creşte în starea finală faţă de starea iniţială, adică:
(S2 - S1) ansamblu > 0 sau (S2)ansamblu > (S1)ansamblu
pentru ansamblul sistem - mediu, daca evoluţiile sunt ireversibile.

Semnificaţia entropiei şi expresia matematică a PT2

S-a arătat în cursurile anterioare că transformarea ireversibilă are loc când există o diferenţă
finita între valorile parametrilor de stare interni şi externi şi că nu poate fi parcursă în ambele
sensuri pe acelaşi drum.
Toate transformările din natură, naturale sau forţate se realizează cu diferenţă finită între
valorile parametrilor de stare interni si externi, deci toate sunt ireversibile.
Exemple. - transferul de căldură datorita unei diferenţe finite de temperatură
- curgerea unui gaz datorită unei diferenţe finite de presiune
- procesul de difuzie datorită unei diferenţe finite de concentraţii
Pe baza celor afirmate mai sus şi a relaţiei (S2-S1)ansamblu > 0 rezultă că orice transformare
naturală, pentru că este ireversibilă, se poate realiza doar în sensul care conduce la creşterea
entropiei finale a ansamblului sistem - mediu care este izolat sau la creşterea entropiei finale a
sistemului dacă sistemul este izolat.
Rezultă că starea de echilibru spre care tinde orice sistem izolat se caracterizează prin
entropie maximă.
Deci rolul important al entropiei rezultă din faptul ca variaţia entropiei poate indica sensul
de desfăşurare a transformărilor naturale.
Cum acest lucru reprezintă unul din obiectivele PT2, rezultă expresia matematică a PT 2:
2
δQ
din relaţiile (4.4) şi (4.5) ⇒ S 2 − S1 ≥ ∫ (4.6)
1
T
(semnul egal se referă doar la transformările reversibile)
Sau pentru un sistem izolat, deci şi adibatic (δQ =0) format din mai multe subsisteme care
schimbă energie între ele.
S 2 − S1 ≥ 0 (unde 1 = starea iniţială şi 2 = starea finală) (4.7)
Cu cât gradul de ireversibilitate este mai mare cu atât inegalitatea este mai pronunţată.

Frecarea, cauză a ireversibilităţii proceselor

O explicaţie intuitivă asupra creşterii entropiei unui sistem izolat (δQ=0) într-o transformare
ireversibilă se obţine considerând că una din cauzele cele mai frecvente ale ireversibilităţii este
frecarea . Datorită acestui fenomen apare lucrul mecanic de frecare necesar învingerii forţelor
de frecare.
Lucrul mecanic de frecare, în majoritatea cazurilor se transformă integral în căldură (Qf).
Această căldură nu provine din exterior pentru că am presupus că sistemul este izolat, dar pentru
sistem ea reprezintă o cantitate de căldură ca şi cum ar veni din exterior.
⇒ variaţia elementară a entropiei
δ Qf
dS = >0 pentru că δQf este primită de sistem
T
⇒ S2 - S1 > 0 deşi am presupus sistemul izolat deci şi adiabatic (δQ = 0)

37
 4.6. Calculul variaţiei de entropie

Deoarece într-o transformare ireversibilă, variaţia entropiei este exprimată printr-o

inegalitate:
2
δQ
S 2 − S1 > ∫ T
1
irev

pentru calculul variaţiei entropiei se utilizează proprietatea entropiei de a fi marime de stare, adică
nu depinde de drum ci doar de starea iniţiala şi finală. Deci se poate alege convenabil una sau mai
multe transformări reversibile care să plece din starea iniţiala şi să ajungă în starea finală. Variaţia
entropiei astfel calculată este valabilă pentru toate transformările reversibile sau ireversibile care
pornesc din aceeaşi stare iniţială şi ajung în aceeaşi stare finală.

Se alege o evoluţie reversibilă. Pentru o evoluţie reversibilă:

δQ 
dS =  ⇒ dS = dU + pdV
T (4.8)
 T T
δQ = dU + p ⋅ dV 
dI Vdp
δQ = dI − Vdp  dS = − (4.9)
 T T


Pentru gaz ideal:

dU = mcvdT (4.10)
dI = mcpdT (4.11)
p⋅V = m⋅Ri⋅T (4.12)

Din relaţiile (4.8) şi (4.10)

mc v dT p ( 4.12 )
dT dV  dT dV 
⇒ dS = + dV = mc v + mR i = m c v + Ri 
T T T V  T V 

Prin integrare rezultă:

 T V 
S 2 − S1 = m c v ln 2 + R i ln 2  (4.13)
 T1 V1 

Analog din (4.9) şi (4.11)

dT V ( 4.12)  dT dp 
⇒ dS = mc p − dp = m c p − Ri 
T T  T p 
 T p 
⇒ S 2 − S1 = m c p ln 2 − R i ln 2  (4.14)
 T1 p1 

Relaţiile (4.13) şi (4.14) sunt similare. Utilizarea lor se face convenabil în funcţie de
evoluţie. De exemplu, pentru izocora se utilizează (4.13) pentru că:
V
V1 = V2 ⇒ ln 2 = 0
V1

38
 4.7. Diagrame entropice

Diagrama mecanică, adică în coordonate p, V permite determinarea lucrului mecanic

indiferent dacă transformarea este evoluţie sau ciclu dar nu poate preciza schimbul de căldură între
mediu şi sistem. Totuşi în cazul particular al unui ciclu, aria ciclului reprezintă şi cantitatea de
căldură schimbată cu mediul dar acest fapt nu provine din caracteristica diagramei ci din faptul că
după PT 1 există egalitate pentru ciclu între căldură şi lucru mecanic.

Din definiţia entropiei, pentru o transformare reversibilă:

2 2
δQ
dS = ⇒ δQ = TdS ⇒ Q12 = ∫ δQ = ∫ TdS
T 1 1

Din definiţia integralei rezultă că se dacă reprezintă o transformare reversibilă într-o

diagramă având coordonatele T şi S aria de sub curba transformării reprezintă cantitatea de căldură
schimbată de sistem cu mediul.
not
Diagrama TS = diagramă entropică

S2 > S1 ⇒ Q12 > 0 (pentru că T > 0) S2 < S1 ⇒ Q12 < 0

Figura 4.6

Pentru un ciclu termodinamic:

Q1a2 > 0 ⇒ primit

Q2b1 < 0 ⇒ cedat
Q1a 2 > Q 2 b1

Figura 4.7

PT1
Aria 1a2b1 = Q1a 2 − Q 2 b1 = Q c > 0 ⇒ L c > 0 ⇒ în diagrama T-S ciclul cu sens orar
reprezintă un ciclu motor (care produce lucru mecanic)
Lc L aria1a 2b1
Randamentul termic η t = = c = <1
Qprimit Q1a 2 ariaS11a 2S 2
39
De obicei se lucrează cu diagrama T-s, valabilă deci pentru 1 kg de substanţă.

4.8 Reprezentarea transformărilor în diagrama T-s

Transformarea adiabată

Figura 4.8

adiabată reversibilă adiabată ireversibilă

∆s = s2 - s1 = 0 δq = 0 (cu mediul exterior) dar q frecare ≠0
⇒ orice evoluţie ireversibilă adiabată se poate
desfăşura doar spre dreapta verticalei punctului de
plecare. Aria de sub curba transformării reprezintă
lucru mecanic de
frecare (transformat în căldură de frecare).

PT1
Transformarea izotermă (T = cst ⇒ dT = 0 ⇒ ∆u = 0 ⇒ l12 = q12 )

Figura 4.9

q13 < 0 q12 > 0

↓ ↓
l13 < 0 ⇒ comprimare l12 > 0 ⇒ destindere

Transformarea izocoră (v = const, dv = 0)

40
 δq PT1 du + pdv dv =0 c v dT dT
ds = = = ds = c v
T T T T
Prin integrare: s = c v ln T + cst ecuaţia izocorei

Figura 4.10

Transformarea izobară (p = const ⇒ dp = 0)

δq PT1 di − vdp dp =0 di dT dT
ds = = = = cp , ds = c p
T T T T T

⇒ s = c p ln T + cst ecuaţia izobarei

Figura 4.11

Transformarea politropă
δq c n ⋅ dT
ds = = ⇒ s = c n ln T + cst ecuaţia politropei în T –s
T T

Figura 4.12

Reprezentarea grafică a mărimilor calorice de stare

41
 Figura 4.13
dv = 0 dp = 0
δq = du + pdv = du δq = di − vd p = di
⇒ q12 = u 2 − u1 ⇒ q12 = i 2 − i1

Deci, pentru evoluţia izocoră, aria de sub curbă reprezintă variaţia energiei interne, iar
pentru evoluţia izobară, aria de sub curba reprezintă variaţia entalpiei.

Observaţie: există şi alte diagrame T - i, T - u, (etc.) care se numesc tot diagrame entropice .

Exemplu: pentru calculul turbinelor, lucrul mecanic tehnic = diferenţa entalpiilor, deci în
diagrama T - i diferenţa entalpiilor reprezintă diferenţă de segmente care este mult mai avantajoasă
decât planimetrarea suprafeţelor ca în diagrama T - s.

4.9 Exergie si Anergie

Lucrul mecanic şi căldura sunt forme de transmitere a energiei. Energia internă, entalpia,
energia cinetică, energia potenţială, energia electrică, energia magnetică, etc., se numesc forme de
acumulare a energiei.
Unele din aceste forme de energie pot fi transformate, în condiţii ideale, integral în alte
forme de energie (ex.: lucrul mecanic, energia cinetică, energia potenţială, energia electrică, energia
magnetică). Ele se numesc forme ordonate de energie . Alte forme de energie pot fi doar parţial
transformate în alte forme de energie (ex.: energia internă, entalpia, căldura). Ele se numesc forme
neordonate de energie .
Exergia este acea energie sau acea parte a energiei care se poate transforma integral în orice
altă formă de energie.
Anergia este acea parte a energiei care nu se poate transforma în altă formă de energie.

Energia = Exergie + Anergie ⇔ E = Ex + An

Exemplu - Exergia căldurii în cazul ciclului Carnot reversibil:

Dacă mediul ambiant reprezintă sursa rece, având temperatura Ta, iar sistemul
termodinamic primeşte de la sursa caldă cantitatea de căldură Q la temperatura T
Lciclu  Ta 
η tc = ⇒ Lciclu = η tc ⋅ Q = 1 − ⋅Q
Q  T 
Rezultă că din căldura primită, doar o parte se poate transforma chiar ideal în lucrul
mecanic.
 Ta 
Exergia căldurii Ex Q = 1 − ⋅Q
 T 
42
 Ta
⇒ Anergia căldurii An Q = ⋅Q
T
⇒ Q = Ex Q + An Q

În transformarea reversibilă, întreaga exergie se poate transforma în altă formă de energie

(de exemplu în lucru mecanic).
În transformarea ireversibilă, o parte din exergie se transformă în anergie cu atât mai mult
cu cât gradul de ireversibilitate este mai mare (exemplu la un motor, cu cât frecările sunt mai mari,
cu atât se pierde mai mult din exergia căldurii introduse în motor, adică acea parte a căldurii care în
condiţii ideale se putea transforma în lucru mecanic)
Pierderea de exergie într-o transformare ireversibilă din starea 1 în starea 2 se notează π12.

Randamentul exergetic

L
Randamentul termic η t = nu caracterizează calitatea (perfecţiunea) maşinii termice ci
Q
calitatea procesului de transformare a căldurii în lucrul mecanic. O apreciere a maşinii termice, deci
măsura în care exergia disponibilă se regăseşte sub formă de efect util (exemplu: lucrul mecanic util
efectiv la arborele maşinii) este dată de randamentul exergetic:
L (Ex Q )1 − π12 π12
η ex = utilefectiv = = 1−
(Ex Q )1 (Ex Q )1 (Ex Q )1
unde (Ex Q )1 reprezintă exergia căldurii în starea iniţială, adică înainte de transformarea
ireversibilă din maşina termică
L util efectiv L util efectiv
L util efectiv Q primit Q primit η t real
ηex = = = =
(Ex Q )1 (Ex Q )1 L util teoretic ηtC
Q primit Q primit
η t real
η ex = unde η t real este randamentul termic al ciclului real ireversibil, η tC este
η tC
randamentul termic al ciclului Carnot reversibil între aceleaşi extreme de temperaturi.

Observaţie: cu cât se perfecţionează mai mult maşina termică, cu atât ηex tinde spre
valoarea 1, adică η t real tinde spre η tC .

43
 CURSUL 5

5.1 Transformări reversibile ale gazelor perfecte:

Calculul transformărilor simple deschise ale gazelor perfecte este necesar pentru studiul
ciclurilor teoretice ale motoarelor cu gaze cu piston. Se admite că transformările sunt
reversibile, iar fluidul care evoluează este un gaz perfect

5.1.1 Transformarea izocoră (V = ct).

p p T
2 2
2
V = ct
V = ct
V = ct
1 1
1

V T s
Figura Error! No text of specified style in document..1 Transformarea izocoră (V = ct)
Ecuaţia de stare p·V = m·r·T se diferenţiază:
p·dV + V·dp = m·r·T; dV = 0
dL = p·dV = 0, deci sistemul termodinamic nu face schimb de lucru
mecanic cu exteriorul.
m·r
  p
dp =  V  dT = T dT
 
rezultă ecuaţia diferenţială a izocorei:
dp dT p2 T2 p
p = T prin integrare: p1 = T1 ; T = ct
Legea lui Charles: Sub volum constant raportul p/T rămâne constant pe întreg
parcursul transformării. Integrând între starea 1 şi 2:
V·dp = m·r·dT ⇔ V·(p2-p1) = m·r·(T2-T1) (Error! No text of
specified style in document..1)
p2 - p1 m·r  ∆p  p
= =
T2 - T1 V ∆TV   = ct = T (Error! No text of specified
style in document..2)
Raportând ecuaţia la presiunea p0 pe care ar avea-o sistemul la temperatura de 0oC (T0 =
273,16 K) rezultă:

1  ∆p  m·r 1 1
β = p   = p ·V = T = 273.16 [K-1] (Error! No text of
0 ∆T 0 0 0
V
specified style in document..3)
β fiind coeficientul de compresibilitate a gazului perfect la V = ct.
Reprezentarea în diagrame este:
Schimbul de căldură: Q12
(δQ)V = m·cv·dT = dU(Error! No text of specified style
in document..4)
r V(p2 - p1)
Q12 = m·cv·(T2 - T1) = U2 - U1 = m (T2 - T1) = (Error! No
γ-1 γ-1
text of specified style in document..5)
deci schimbul de căldură serveşte exclusiv pentru variaţia energiei interne a sistemului.
Variaţia entropiei S
(δq)V dT
ds = T = cV T (Error! No text of specified style
in document..6)
T2 p2
s2 - s1 = cv ln T = cv ln p (Error! No text of specified
1 1
style in document..7)
iar pentru masa m:
T2 p2
S2 - S1 = m(s2 - s1) = m · cv ln T = m · cv ln p (Error! No text of
1 1
specified style in document..8)
În diagrama T-s şi izocora este o curbă exponenţială.

5.1.2 Transformarea termodinamică sub presiune constantă (p = ct)

p V T
2
2
1 p = ct 2 p = ct
p = ct
1 1
L 12
Q12

V T s
Figura Error! No text of specified style in document..2 Transformarea izobară (p = ct)
p·dV = m·r·dT (dp = 0)
dV m·r V V2 T2 V
dT = p = ct = T ; V1 = T1 ; T = ct. (Error! No text of
specified style in document..9)
Integrând rezultă:
DV m·r
p(V2 - V1) = m·r(T2 - T1) ;  DT  = p (Error! No text of
 p
specified style in document..10)
şi raportând la volumul V0 (de la 0 oC):
 1 DV m·r 1 1
α=V  DT  = p V = T = 273.16 [K-1] (Error! No text of
0 p 0 0 0

specified style in document..11)

α fiind coeficientul de dilatare izobară a gazului perfect.
Deci, coeficientul de dilatare izobară a gazului este constant şi în timpul transformării
izobare raportul V/T = ct. Acesta reprezintă legea lui Gay-Lussac.

5.1.2.1 Schimbul de energie mecanică L12.

Lucrul mecanic exterior absolut este:
2
L12 = ⌠
⌡p·dV = p(V2 - V1) = m·r(T2 - T1) = m·p(v2 - v1) (Error! No text
1
of specified style in document..12)

5.1.2.2 Schimbul de căldură Q12:

(δQ)p = m·cp·dT(Error!
T No text of specified style in document..13)
g g
(Q12)p = m·cp·(T2 - T1) = m·r· ·(T - T ) = V = ct p = ct
g − 1 2 1 g - 1 T2
L12 (Error! No text of specified style in
document..14)
T a
5.1.2.3 Variaţia entropiei dS:
T1 1
(dQ)p dT T2
dS = T = m·cp T (S2 - S1) = m·cp ln T = m·cp ln
1
V2
V1 (Error! No text of specified style in
∆sv s
document..15)
În diagrama T-s izobara este o curbă exponenţială. ∆sp
Considerând un punct comun (a) în care temperatura
să fie T, pantele curbelor V = ct şi p = ct vor fi: Figura Error! No text of specified style in
document..3 Pantele transformãrilor
dT T dT T dqv dqp
 ds  = c ;  ds  = c ; dsv = T ; dsp = T (Error! izobară şi izocorã
 v v  p p

No text of specified style in document..16)

 dT dT
Cp = Cv, deci:  ds  >  ds  (Error! No text of specified style in document..17)
  v  p
prin urmare izocora are pantă mai mare ca izobara.

5.1.3 Transformarea termodinamică sub temperatură constantă (T = ct)

În acest caz:
dp dV
p· dV = -V·dp; p + V = 0 (Error! No text of specified
style in document..18)

T p
1

1 T = ct 2
T = ct
Q 12 2
L12

s V
Figura Error! No text of specified style in document..4 Transformarea
izotermă (T = ct)
dp dV
p = - V ; prin integrare şi antilogaritmare:
p2 V1
p1 = V2 sau: p1·V1 = p2·V2 = p·V = ct = m·r·T = C (Error! No text of
specified style in document..19)
În planele t - V şi p - T izoterma este reprezentată prin drepte, iar în planul p-V printr-o
hiperbolă echilateră.

5.1.3.1 Schimbul de energie mecanică L12

2
2
dV V2 p1
⌠p·dV = C ⌠
L12 = ⌡  V = p1 V1 ln V1 = m·r·T ln p2 (Error! No text of
1
⌡
1
specified style in document..20)
p·V = ct = m·r·T = p1·V1 = C (Error! No text of specified
style in document..21)

5.1.3.2 Schimbul de căldură Q12

Principiul I se scrie:
Q12 - L12 = m·cv·∆T = 0 ( T = 0)(Error! No text of specified
style in document..22)
 Q12 = L12 (Error! No text of specified style in
document..23)
Deci căldura primită este cedată integral de sistem sub formă de energie mecanică,
energia internă rămânând constantă (dU = 0; U = ct)

5.1.3.3 Variaţia entropiei ∆S

(Q12)T V2 p1
∆S = S2 - S1 = T = m·r ·ln V1 = m · r·ln p2 (Error! No text of
specified style in document..24)

5.1.4 Transformarea termodinamică fără schimb de căldură (adiabatică)

p·dV+V·dp = m·r·dT s = ct (1) (Error! No text of specified
style in document..25)
Principiul I: δQ - p·dV = m·cv·dT; δQ = 0
+p·dV = - m·cv·dT = - dU (2) (Error! No text of specified
style in document..26)
Se elimină dT între ecuaţiile (1) şi (2):
p·dV
dT = - m·c ; Cp = Cv+r (3) rezultă:
v
Cp
cv·V·dp = - cp·p·dV; C = γ (4) (Error! No text of specified
v
style in document..27)
1
Se multiplică ecuaţia cu p·V·C şi se obţine:
v
Din (1) (2) (3) (4) rezultă:
dp dV
p + γ· V = 0 ; iar prin integrare:
p2 V1g γ γ
p1 = V2 ; p1·V1 = p2·V2 (Error! No text of specified
style in document..28)
Folosind ecuaţiile: p·V = m·r·T şi eliminând p şi apoi V p
p·Vγ = ct(Error! No text1of specified style in document..29)
se obţine:
T δQ = 0
T·Vγ-1 = ct şi g-1 = ct(Error! No text of specified style in document..30)
pg
g g-1
a
p1  T1g-1 T1 p1 g T = ct
sau: T1·V1γ-1 = T2·V2γ-1 ; p =  T  ; T = p 
2  2 2  2
În planul p-V adiabata este reprezentată printr-o L12 2
hiperbolă cu panta mai mare decât a izotermei într-un
punct comun a. V1 V2 V
 dp  p  dp  p
dV = -V ; dV = -γ·V Figura Error! No text of specified
 T  S style in document..5 Transformarea
(Error! No text of specified style in document..31) adiabată (s = ct)
 p  p
-g·V >-V
   
5.1.4.1 Schimbul de energie mecanică
p = c·V-γ; c = p1·V1γ = p2·V2γ (Error! No text of specified
style in document..32)
2
p1V1 - p2V2
δL = p·dV = c·V−γ·dV ; L12 = c⌠ -g
⌡V dV = g-1 (Error! No text
1
of specified style in document..33)
sau:
m·r
L12 = g - 1 (T1 - T2) = m·cv·(T1 - T2) = U1 - U2 (Error! No text of
specified style in document..34)
Se observă că se obţine energie mecanică printr-o destindere adiabatică în contul
micşorării energiei interne.
Lmax = U = m·cv·T, dacă temperatura absolută a sistemului ar coborî până la 0 K. În
realitate se poate obţine energie mecanică prin destindere până la temperatura mediului
exterior incintei.

5.1.4.2 Variaţia entropiei:

∆S = 0;S = ct (Error! No text of specified style in
document..35)

5.1.4.3 Schimbul de căldură

Q12 = 0; (dQ = 0) (Error! No text of specified style
in document..36)

5.1.5 Transformarea politropică reversibilă.

Este o transformare în decursul căreia toate mărimile de stare sunt variabile, iar sistemul
face schimb de căldură şi energie mecanică cu exteriorul.
p·dV+V·dp = m·r·dT (1);
m·cn·dT-p·dV = m·cv·dT (2)
r = cp-cv (3)
p·V = m·r·T (4)
Se elimină dT din primele 2 ecuaţii; pentru stabilirea ecuaţiei p = f(V)
p·dV dp cn - cp dV
dT = m·(c - c ) ⇒ p + c - c  V = 0 (Error! No text of
n v  n v
specified style in document..37)
cn - cp dp dV
Se notează: c - c =n; p + n· V =0 şi integrând între 1 şi 2 rezultă:
n v
p2 V1n
p1 = V2 ; n - exponent politropic
Deci: p1·V1n = p2·V2n = ct.
Alte forme:
T p1V1 p2V2
T·Vn-1 = ct; n-1 = ct ; T = T = m·r (Error! No text of
1 2
pn
specified style in document..38)
În diagrama p-V politropa este o hiperbolă a cărei pantă depinde de valoarea
exponentului politropic n în raport cu exponentul adiabatic γ.
Pentru o transformare
efectuată cu viteză p p
1
finită exponentul
politropic n este s=ct
cuprins între [1,γ],
aşadar politropa n = ct
reversibilă este a
reprezentată în planul T = ct
p-V printr-o hiperbolă
L12 1<n<γ
intermediară între 2
izotermă şi adiabată.
V1 V2 V V
5.1.5.1 Schimbul de
energie mecanică L12. Figura Error! No text of specified style in document..6 Transformarea
n politropică (s = ct)
p·V = c
= p1·V1n ; p = c·V-n ; δL = p·dV;
V2
p1V1 - p2V2 m·r g-1
L12 = ⌠
⌡dL = n-1 = n-1 (T 1 - T2) = m·cv
n - 1 (T1 - T2)
V1
g-1 m·r·dT
L12 = n - 1 (U1 - U2) ; δL = n - 1

5.1.5.2 Schimbul de căldură Q12

δQ = m·cn·dT ; Q12 = m·cn·(T2-T1)
Din ecuaţiile:
ccnn -- ccpv = n n-g
cp rezultă: cn = cv n - 1
cv = g
n-g n-g g-n
Q12 = m·cv·n - 1 (T2 - T1) =·n - 1 (U2 - U1) = g - 1 L12
(Error! No text of specified style in document..39)
Variaţia entropiei ∆S
dT T2
dS = m·cn· T ; S2 - S1 = m·cn·lnT (Error! No text of
1
specified style in document..40)
 T T
2 2 2
2
n<γ n=γ n>γ

1 1
q12 q12

s s
Figura Error! No text of specified Figura Error! No text of specified
style in document..7 Transformarea style in document..8 n fata de γ
politropă

În diagrama T-s politropa este reprezentată printr-o exponenţială.

Semnul variaţiei entropiei, ca şi semnul schimbului de căldură depinde de:
- sensul variaţiei de temperatură
- valoarea exponentului adiabatic n.
I Dacă n < γ ⇒ cn<0 şi dacă T2>T1 ⇒ δQ<0 ; ds<0 - sistemul cedează căldură.
II Dacă n > γ ⇒ cn>0 şi dacă T2<T1 ⇒ δQ>0 ; ds>0 - sistemul primeşte căldură.
III Dacă n = γ ⇒ sistemul execută adiabata.

5.1.6 Politropa ca transformare generală a transformărilor deschise, reversibile ale

gazelor perfecte.
Exponentul n poate avea orice valoare, deci cele patru transformări studiate sunt cazuri
particulare ale politropei. Din ecuaţiile politropei rezultă:
p1 T1 p1
ln p ln T ln p
2 2 2
n = V = 1 + V = p ·T (Error! No text of specified
2 2 1 2
ln V ln V ln p ·T
1 1 2 1
style in document..41)
Cunoscând două stări termice ale sistemului se poate calcula n.
n = 0; cn = cp ⇒ izobară
n = 1; cn = ∞ ⇒ izotermă
n-g
n = γ; cn = 0 ⇒ adiabată cn = cv n - 1
n = ∞; cn = cv ⇒ izocoră
Înlocuind n în ecuaţiile lucrului mecanic şi căldurii se obţin expresiile pentru: p = ct, V =
ct; γ = ct. Pentru n = 1 (izotermă) toate înlocuirile duc la nedeterminări (L12 = ∞·0, Q12 =
∞·0, ?S12 = ∞·0), deci ecuaţiile politropei nu sunt valabile şi pentru izotermă, (ele au fost
deduse pentru dT≠0). Va trebui găsită altă formă pentru L12, Q12 şi ∆S care să satisfacă şi
cazul izotermei.
Pentru lucrul mecanic L12
T·Vn-1 = c se logaritmează şi se diferenţiază, rezultă:
 dv
dT = -(n - 1)T V (1)(Error! No text of specified style
in document..42)
lnT + (n - 1)·lnV = lnC
dT dv → dT(Error! No text of specified
 T = (n - 1) V = 0
style in document..43)
Lucrul mecanic exterior politropic elementar este:
m·r
(2) δL = -n - 1 dT (Error! No text of specified style
in document..44)
Se elimină dT între relaţiile (1) şi (2), rezultă:
dv V2
δL = m·r·T V ; L12 = m·r·T lnV (Error! No text of specified
1
style in document..45)
n-g
Pentru schimbul de căldură Q12 cn = cv n - 1
dv
dT = -(n - 1)·T· V ; (Error! No text of specified style
in document..46)
n-g
δQ = m·cv n - 1 dT (Error! No text of specified style
in document..47)
Se elimină dT şi prin integrare rezultă: (n = 1)
n-g dv dv dv
δQ = ln·cv n - 1 ·(-T)(n - 1)· V = m·cv(γ - 1)·T· V = m·r·T· V = δL(Error! No
text of specified style in document..48)
Deci: Q12 = L12
Politropa este un caz general al transformării termodinamicii reversibile simple şi
deschise ale gazului perfect; n ∈[0, ∞], dar în timpul unei transformări n rămâne constant.
5.2 Transformări reversibile închise, cicluri. Al II-lea principiu al termodinamicii.
Ciclul Carnot, entropia ca mărime de stare
Pentru o transformare închisă principiul I se scrie:
o dQ - ⌠
⌠ o dL = ⌠
o dU (Error! No text of specified style in document..49)
⌡ ⌡ ⌡
energia internă este o mărime de stare, aşadar T
o dU = 0
⌠
⌡
2
⌠o dQ = o
⌠ dL = L c(Error! No text of specified a
style in document..50)
⌡ ⌡
deci energia calorică Qu = ⌠ o dQ se transformă Qc
⌡
în energie mecanică. 1 b
În diagrama T-s este reprezentată o
transformare închisă 1-a-2-b-1. Sistemul
termodinamic primeşte căldură cât timp
temperatura creşte, căldura primită Q1 fiind
reprezentată de aria 1- a- 2- Smax- Smin-1.
Se observă că pentru a reveni la starea
iniţială (1) sistemul trebuie să cedeze căldura Smin Smax S
Q2 (aria 2-b-1-Smin-Smax-2), deci sistemul nu Figura Error! No text of specified style in
poate transforma integral căldura primită Q1 document..9 Transformarea reversibilã închisă
în energie mecanică. Căldura transformată în
energie mecanică este reprezentată de aria 1-a-2-b-1. Se scrie:
L c = ∫ Q = Q 1 + Q 2 = Q 1 - Q 2 = Qu ; (Error! No text of
specified style in document..51)
Qu - căldura utilă
Randamentul termic al ciclului: |
Lc Q1 - |Q2| Qu |Q2|
ηt = Q = Q =Q =1- Q <1 (Error! No text of
1 1 1 1
specified style in document..52)
Această ecuaţie infirmă existenţa unui “perpetuum mobile de speţa II”, adică nu poate
exista o maşină sau instalaţie termică care să transforme integral căldura primită în
energie mecanică.
Dacă se inversează sensul de efectuare a ciclului rezultă:
• lucrul mecanic pe ciclu este negativ (Lc<0), deci se consumă Lc;
• sistemul primeşte căldura Q2>0 de la sursa rece (entropia creşte);
• sistemul cedează căldura Q1 (Q1<0) sursei calde.
Acest ciclu invers se realizează în instalaţiile frigorifice, mediul exterior fiind o sursă de
căldură. Pentru ciclurile inverse nu se poate calcula un randament termic (ar rezulta ηt>1,
ceea ce nu-i adevărat).
 1. Ciclurile motoarelor cu ardere internă

11.1 Generalităţi. Clasificare

Motoarele cu ardere internă sunt maşini termice cu rolul de a transforma în lucru mecanic
căldura dezvoltată prin arderea unui combustibil (gazos, lichid, solid – praf de cărbune).

Cele mai importante criterii de clasificare sunt:

a) După numărul de timpi:

-motor în patru timpi ( = 4), la care ciclul de funcţionare se realizează în patru curse ale
pistonului (două rotaţii ale arborelui cotit).
timpii sunt: 1. admisia fluidului proaspăt (aer sau amestec aer + combustibil)
2. comprimare + începutul procesului de ardere
3. sfârşitul procesului de ardere + destindere (singurul timp util)
4. evacuarea gazelor arse

-motor în doi timpi ( = 2), la care ciclul de funcţionare se realizează în două curse ale
pistonului (o rotaţie a arborelui cotit).
timpii sunt: 1. terminarea procesului de ardere, destinderea gazelor, începerea
evacuării gazului ars şi a admisiei de fluid proaspăt.
2. terminarea evacuării şi a admisiei, comprimarea amestecului şi
începerea procesului de ardere.

b) După modul de aprindere a amestecului carburant:

- motor cu aprindere prin scânteie (MAS)
- motor cu aprindere prin compresie (MAC)

c) După modul de mişcare a pistonului:

-cu piston în mişcare liniară alternativă
-cu piston rotitor

d) După numărul de cilindri:

- motoare monocilindrice
- motoare policilindrice, cu cilindrii dispuşi în linie, în “V”, în stea, etc.

11.2 Motorul în patru timpi (MAS sau MAC)

 Figura 11.1

Deoarece în cilindru nu evoluează o cantitate fixă de gaz, este impropriu să denumim

curba închisă ciclu termodinamic. Din acest motiv, curba care se obţine în diagrama p – V
măsurând experimental presiunea şi volumul cilindrului (concomitent) se numeşte diagramă
indicată.

Timpii de funcţionare:

-timpul 1 linia 1-2 admisia amestecului de aer – combustibil (la MAS) sau aer (la MAC)
(pentru a putea realiza admisia, este necesar ca padmisie  p0 presiunea
atmosferică)
-timpul 2 linia 2-3 comprimarea
linia 3-4 începutul arderii
-timpul 3 linia 4-5 terminarea arderii
linia 5-6 destinderea gazelor arse
-timpul 4 linia 6-1 evacuarea gazelor arse (pentru evacuare este necesar ca pevacuare  p0)

Notaţii: SA – supapa de admisie

SE – supapa de evacuare
PMI, PME – punctul mort interior respectiv exterior
Vcam – volumul camerei de ardere
S - cursa pistonului
Vs - cilindreea (volumul generat de piston de-a lungul unei curse)
 Vcil – volumul total al cilindrului
d 2
( Vs  S unde d = diametrul cilindrului)
4

Dacă motorul are i cilindri, cilindreea totală sau litrajul: Vt = iVs

Se defineşte raportul de comprimare:  = Vcil / Vcam (care este o dată constructivă

a motorului)
V V  Vs V
  cil  cam 1 s 1
Vcam Vcam Vcam

11.3 Parametrii indicaţi

În diagrama p–V aria unei curbe închise reprezintă lucrul mecanic. Dacă este parcursă în
sens trigonometric, lucrul mecanic este negativ iar în sens orar lucrul mecanic este pozitiv.
Lucrul mecanic corespunzător ariei buclei mari este pozitiv şi indică lucrul mecanic
produs (Li  0). Lucrul mecanic corespunzător arie buclei mici este negativ (Lp  0) şi
reprezintă lucrul mecanic de pompaj consumat în procesul de admisie şi evacuare.

Lucrul mecanic indicat se notează Li (pentru un cilindru se poate determina prin

planimetrare adică măsurarea ariei)
Lucrul mecanic de pompaj se notează Lp
Presiunea medie indicată pmi reprezintă presiunea constantă care, dacă ar acţiona asupra
pistonului de-a lungul unei curse, ar produce un lucru mecanic egal cu lucrul mecanic indicat.

Li = pmi Vs  pmi = Li / Vs

Vs

pm i

Li

PMI PME V

2. Figura 11.2

Puterea indicată Pi a motorului cu i cilindri având turaţia n rot/min:

n rot…………….60 sec
2 rot…………….. ciclu  ciclu = 602 / n = 120 / n
 Li Li n  i  p mi  Vs n  p mi  Vt
Pi  i Pi  i  
 ciclu 120 120 120
n
Randamentul indicat i caracterizează gradul de utilizare a energiei combustibilului în
cilindrul motorului şi se calculează ca raport între lucrul mecanic indicat şi căldura introdusă prin
arderea completă a combustibilului pentru un cilindru şi un ciclu (similar cu randamentul
termodinamic al unui ciclu).
i = Li / Qintrodus
Qintrodus = cc  Hi unde cc = cantitatea de combustibil introdusă pe ciclu şi cilindru
Hi = puterea calorică a combustibilului
Li
 i 
cc  Hi

Consumul specific indicat de combustibil ci reprezintă cantitatea de combustibil

consumată de motor pentru producerea unei puteri indicate de 1 KW timp de o oră şi se
calculează ca raport între consumul orar de combustibil ch [kg / oră] şi puterea indicată a
motorului Pi [KW].
ch  Kg  c h  10 3  g 
ci  
Pi 
 KW  h 
 Pi 
 KW  h 
(mărime necesară pentru a putea compara două motoare de puteri diferite şi cu consumuri
diferite de combustibil – ex. motor de Mercedes cu motor de locomotivă).

11.4 Parametrii efectivi

Lucrul mecanic efectiv Le este lucrul mecanic cedat consumatorului

Le = Li - Lrp unde Lrp = Lf + Lsa +Lp

Lrp = lucrul mecanic consumat pentru învingerea rezistenţelor proprii ale
motorului
Lf = lucrul mecanic de frecare
Lsa = lucrul mecanic consumat de sistemele auxiliare ale motorului
Lp = lucrul mecanic de pompaj

Celelalte mărimi se definesc la fel ca cele indicate dar pe baza Le.

L
pme = presiunea medie efectivă p me  e
Vs
n  i  p me  VS
Pe = puterea efectivă Pe 
120
Le
e = randamentul efectiv e 
cc  Hi
L
m = randamentul mecanic m  e
Li
 Le L Li
e   e   m  i  e  m  i
cc  Hi Li cc  Hi
ch
ce = consumul specific efectiv de combustibil ce 
Pe
Me = momentul motor efectiv = momentul transmis de motor la cuplajul de legătură cu
consumatorul
n 30  Pe P
Pe  M e    M e   Me   9,55  e Pe [W] ; Me [Nm] ; n [rot /
30 n n
min]

2.1 Ipoteze de modelare

Transformarea continuă a căldurii în lucru mecanic impune sistemelor termodinamice să
execute transformări termodinamice închise care să se repete ciclic. Pentru ciclurile directe
(motoare) sursa rece o constituie atmosfera exterioară. Căldura este introdusă prin arderea unui
combustibil şi funcţionează după un ciclu termodinamic deschis.

Ipoteze:
 Se admite că sistemul termodinamic este format dintr-un gaz perfect, incinta nu
are scăpări de gaze în afara schimburi organizate; transformările termodinamice sunt
reversibile;
 Viteza este constantă în secţiune;
 Starea termică a gazului nu se modifică în timpul transportului.

Realizarea ciclului se face în 2 moduri:

 într-un cilindru cu volum variabil (ST - deschis periodic)
 în curgere printr-o serie de agregate termice care formează o instalaţie termică (ST -
deschis în curgere stabilizată).

2.2 Ciclurile ideale ale motoarelor cu ardere internă

Gazul care va efectua transformările termodinamice este aerul atmosferic; atmosfera exterioară
fiind sursă de gaz proaspăt, sursă receptoare de gaz uzat şi sursa rece.

2.2.1 Principii constructive

Motorul elementar este format dintr-un cilindru în care se deplasează un piston între două
poziţii limită numite “puncte moarte” (PMI şi PME). Distanţa liniară parcursă de piston între
cele două puncte moarte este “cursa pistonului”. Cilindrul este închis etanş cu un copac numit
“chiulasă”. Diametrul interior al cilindrului se numeşte “alezaj”, iar “cilindreea” este volumul
Vmax
cuprins între PMI şi PME. Factorul ε = Se mai numeşte şi raport de compresie, sau grad de
Vmin
compresie.
 În general, motoarele au mai mulţi cilindri montaţi individual sau în blocuri pe carter,
arborele cotit fiind comun pentru toţi cilindrii. Aşezarea cilindrilor este foarte variată, pe acelaşi
arbore pot acţiona până la trei linii de cilindri; pentru fiecare cilindru corespunde un cot al
arborelui cotit.

Ciclul ideal al motorului cu introducere mixtă de căldură (ciclul Diesel rapid)

Acest ciclu mai poate fi întâlnit şi sub denumirea: Sabathe (Franţa), Trinkler (URSS).
Introducerea căldurii se face parţial sub volum constant şi restul sub presiune constantă.

Se fac notaţiile:
p3
 λ = - raport de creştere izocoră a presiunii;
p2
Vmax V1
 ε= = - raport de compresie;
Vmin V0
V4
 δ= - grad de injecţie.
V3

Funcţionare
Motorul aspiră în cilindru aer curat (0-1) pe care îl comprimă (1-2) până în PMI (începând cu
punctul 2’). Pentru asigurarea temperaturii de autoaprindere a combustibilului, raportul de
compresie (ε) are valori mai mari decât la motorul Diesel lent şi anume cuprinse între 16 şi 22.
Transformările 2-3 şi 3-4 sunt transformări cu aport de căldură, iar destinderea adiabatică 4-5
reprezintă cursa motoare a pistonului 5-1 reprezintă răcirea gazelor arse, iar 1-0 evacuarea
gazelor arse (uzate), după care ciclul se reia. Motoarele Diesel rapide sunt larg utilizate în
tracţiune. Au calităţi şi defecte situate ca medii între motoarele cu explozie şi motoarele Diesel
lente.
p T
Q34
L34 4
3 4 p=ct
Q23 3 
L45
 v=ct
2 5
5 2 v=ct
2' 
Q51 
0 L12
p0 1
1
Vm VS V s
Figura 2.1 Ciclul ideal al motorului cu introducere mixtă de căldură
Marea majoritate a motoarelor Diesel rapide sunt motoare mobile pentru tracţiune medie şi grea.
La volumul minim V0 se găseşte gaz restant de la ciclul anterior, în cantitate:
 p0·V0
m0 = (.1)
r·T0
Din poziţia 0 pătrunde aer din exterior prin deplasarea pistonului până în PME. Cantitatea de aer
curat pătrunsă în cilindru este:
p0·Vc
ma = (.2)
r·T0
iar în PME cantitatea totală de gaz care va efectua transformările este:
p0·Vt
m = m0 + ma = ; Vt = V1= V0 + Vc (.3)
r·T0

Calculul mărimilor de stare în punctele caracteristice

Tabelul.1 Mărimile de stare în punctele caracteristice
Mărime/Stare Presiunea Temperatura Volumul
1 P  Vt =V1
2 P·  V1/
3 P  V1/
4 P  ·V1/
5 P  V1

Transformarea 1-2 (adiabatică):

V1 V1
=  V0 = = V2 = V3 ; p0·= p1
V0 

V1
p0·V1 = p2·V0  p2·= p0·  = p0·
 
V0
 
p2  T2 
p  =  T2 = T0· = T0· sau
 0 T0
T0·V1 - 1 = T2·Vo - 1  T2 = T0·
Transformarea 2-3 (izocoră):
p3 p2 p3
=  T3 = T2· = T0· - 1·
T3 T2 p2
p3
 =  p3 = ·p2 = ·p0·
p2
Transformarea 3-4 (izobară):
V4 V3
=  V4 = ·V3 = ·
V3 
V4 V3 V4
=  T4 = T3· = T0···
T4 T3 V3
Transformarea 4-5 (adiabatică):
V5 = V1 = Vt
 
V4 V4 V3
p4·V4 = p5·Vt  p5·= p4·  = p4· ·  = ·p0·= ·p0·
 
 Vt  V3 Vt 
Transformarea 5-1 (izocoră):
 p5 p0 p5
=  T5 = T0· = T0·
T5 T0 p0

Calculul schimburilor de căldură şi energie şi a variaţiei entropiei

Ciclul va fi reversibil dacă variatia entropiei pe ciclu este nulă adică:
2 3 4 5 1
dS + 
o dS = 
  dS + 
dS + 
dS + 
 dS = 0 (.4)
 1 2 3 4 5

Tabelul 2 Schimburile de căldură, energie mecanică si variaţia entropiei

Mărime/Transf Q L S

1-2 0 -m·cv·T0 0
2-3 m·cv·T0 0 m·cv·ln 
3-4 ·m·cv·T0·(- 1) ·m·cv·T0·( - 1)( - 1) ·m·cv·ln 
4-5 0 m·cv·T0 0
5-1 -m·cv·T0 0
◦ Q = ◦ L =
1-2-3-4-5-1 m·cv·T0 ◦ L ◦ dS = 0


Schimbul de căldură:
Căldura primită Q1:
Q1 = Q1v + Q1p = Q23 + Q34 [J/ciclu] (.5)
Căldura cedată Q2:
Q2 = Q51 [J/ciclu] (.6)
Q23 = m·cv·(T3 - T2) = m·cv = m·cv·T0> 0 (7)
  
Q34 = m·cp·(T4 - T3) = m·cv   = m··cv·T0  >0 (.8)
Q51 = m·cv·(T1 - T5) = m·cv·(T0 - T0·) = - m·cv·T0·(- 1) < 0 (.9)
 
o Q = Qu = Q1 - |Q2| == m·cv·T0   (.10)



Schimbul de energie mecanică

o L = L12+ L34 + L45 ; L23 = L51 = 0 (dV = 0)
 (.11)

L12 = U1 - U2 = m·cv·(T1 - T2) = m·cv·T0·(1 - ) = - m·cv·T0·(1 - 1) < 0 (.12)
L34 = p·V = m·r·(T4 - T3) = m·cv·( - 1)T0 1) > 0 (.13)
L45 = U4 - U5 = m·cv·(T4 - T5) = m·cv··T0 > 0 (.14)

Se verifică egalitatea:
o Q = 
 o L (.15)
 
Variaţia de entropie
2 5

dS = 
dS = 0 (.16)
1 4
3
p3
S3 - S2 = 
dS = m·cv·ln = m·cv·ln 
p2
2
4
V4
S4 - S3 = 
dS = m·cv·ln = m·cv··ln 
V3
3
1
p1 p5
dS = m·cv·ln
S1 - S5 =  = - m·cv·ln = - m·cv·ln 
p5 p1
5
Randamentul termodinamic al ciclului:
|Q2| · - 1
t = 1 - = 1 -  - 1 (.17)
Q1  [( - 1) + ·( - 1)]


a) pentru  = 1; t = 1 -  - se obţine randamentul ciclului cu introducere izocoră de căldură

(ciclul Otto) sau ciclul teoretic al motorului cu explozie.
Caracteristica de bază a gazului care parcurge ciclul teoretic al ME este aceea că în
timpul admisiei se primeşte în cilindru un amestec exploziv format din vaporii unui combustibil
volatil şi aer iar prepararea amestecului se face în afara cilindrului într-un dispozitiv numit
carburator.
Aprinderea amestecului exploziv are loc prin scânteie electrică care apare la electrozii unui
sistem de aprindere montat în chiulasă. Acest ciclu teoretic serveşte drept ciclu de comparaţie
pentru ciclul real al ME întâlnite în tracţiunea rutieră.
Se utilizează denumirea de "timp" pentru procesul care are loc pe durata unei curse.
Repetarea ciclului se face la două rotaţii ale arborelui motor, deci ciclul studiat este un ciclul "în
4 timpi". Se observă ca toate transformările termodinamice se efectuează pentru o singură rotaţie
a arborelui, cealaltă fiind pentru schimburile de gaze cu atmosfera (admisie si evacuare). Există
şi cicluri în 2 timpi, la care transformările şi schimburile de gaze se fac într-o singură rotaţie a
arborelui cotit.


b) Pentru  = 1; t = 1 -  - se obţine randamentul ciclului cu introducere izobară de
 
căldură (Diesel lent). Acest motor a fost realizat în 1823 de Rudolf Diesel, fiind un motor robust,
cu viata lungă, dar de turaţie mică. Acest ciclu se aseamănă cu ciclul ME cu excepţia arderii care
se face, teoretic, sub presiune constantă pe o porţiune din cursa de destindere. Raportul de
compresie  este cuprins între 12 si 16.

Fata de ME raportul de compresie este mai mare deoarece nu există pericol de autoaprindere
necontrolată, deoarece în timpul admisiei se primeşte în cilindru doar aer, fără combustibil.
Combustibilul injectat are temperatura de aprindere mai mică decât temperatura aerului la
sfârşitul cursei de compresie si în consecinţă combustibilul injectat în aerul cald se aprinde
instantaneu (teoretic).
Introducerea combustibilului în cilindru se realizează cu ajutorul aerului comprimat, aer care
serveşte si ca agent de lansare (pornire) a motorului.
Motorul Diesel se construieşte pentru puteri mari, este foarte rezistent dar are turaţii mici.
Pentru ME în general  = 8…9,5 iar pentru competiţii sportive  = 11.

Observaţii:
Benzina este un amestec de hidrocarburi care se separă foarte greu. Cea mai mare
rezistentă la autoaprindere o are izooctanul de aceea el se ia ca etalon al rezistentei benzinei la
detonaţie. Rezistenta benzinei la detonaţie se exprimă prin cifra octanică. Pentru izooctan s-a
considerat cifra octanică standard egală cu 100.
Determinarea cifrei octanice se face astfel: se încearcă motorul cu un amestec
combustibil format din: benzina de test + izooctan, până când se obţine o aceeaşi rezistentă la
detonaţie cu cea a izooctanului, astfel încât participaţia izooctanului în amestec determină cifra
octanică a benzinei.
Sistemele anexe de ciclu ale motorului sunt:
1. sistemul de distribuţie (distribuţia): comandă supapele pentru a fi deschise la momentele
potrivite;
2. sistemul de carburaţie: asigură introducerea combustibilului pentru a fi ars. La motoarele
Diesel injectorul de combustibilul este montat pe chiulasă, iar la ME prepararea amestecului
detonant se face în afara cilindrului într-un carburator.
3. sistemul de aprindere; la ME aprinderea o declanşează scânteia de înaltă tensiune dată de
bujie (20 kV). La motoarele Diesel lente si rapide se face o autoaprindere. Punerea si
menţinerea în funcţiune se face prin:
4. instalaţia de pornire (lansare) poate fi:
 cu demaror electric;
 cu cartuse explozibile;
 cu motoare auxiliare;
 manuală;
 cu aer comprimat (la nave);
5. instalaţia de ungere;
6. instalaţia de răcire (cu aer, apă sau mixtă)
Motoarele cu ardere internă se construiesc pentru o gamă foarte largă de puteri si utilizări, de la
motoarele de motorete până la motoarele de propulsie navală. Au pornire uşoară si preiau cu
uşurinţă variaţiile de sarcină ale consumatorului de putere mecanică. Se încălzesc repede aşa ca
nu necesită timp îndelungat pentru a putea fi puse în sarcină nominală si nu consumă combustibil
decât pe durata funcţionării. Au insa o construcţie complexa, sunt scumpe si necesită personal
specializat pentru exploatare si întreţinere.
CURSUL 7

Ciclurile termice ale instalaţiilor termice de forţă cu gaze

Ciclul ideal Joule

Instalaţiile termice de forţă cu gaze au fost folosite imediat după cel de-al doilea război
mondial datorită calităţilor lor deosebite care nu pot fi realizate la motoarele cu ardere
internă si anume: putere mare în raport •
cu gabaritul si greutatea lor, funcţionare Q1
sigură si pe durată îndelungată,
simplitate constructivă. Fată de
motoarele Diesel au consum mai mare I
de combustibil. 2 3
Pk
Funcţionare GE
Compresorul rotativ K primeşte putere K n T
mecanică (Pk) de la turbina cu gaze Tg.
Compresorul comprimă debitul de aer 1 4
• R
m de la presiunea p1 până la presiunea
p2 •
p2, gradul de comprimare fiind ε = p . Q2
1
Gazul comprimat primeşte în
Figura .1 Schema instalaţiei după ciclul ideal Joule

p • T
Q1
2 3 3

p=ct γ
γ 4
2 p=ct
γ
• γ
Q2
4 1
1
•
V s
Figura 2 Ciclul Joule
•
încălzitorul I fluxul caloric Q , temperatura sa creste până la T3, apoi se destinde
adiabatic(teoretic) în turbina cu gaze Tg cedând puterea mecanică Pt. Din puterea la
arborele turbinei o parte serveşte pentru compresor si restul Pa = Pt - Pk serveşte pentru
consumatorul de energie mecanică CEM. Gazele destinse până la presiunea p4 = p1 sunt
răcite în schimbătorul de căldură R până la temperatura T1, după care gazul repetă traseul.
Se observă că:
La aceste instalaţii nu există o repetare periodică a transformărilor termodinamice; se
poate identifica o frecventa ciclică numai dacă se consideră circuitul închis; perioada de
realizare a ciclului fiind intervalul de timp necesar unei molecule din masa gazului sa
parcurgă întregul circuit. Gradul de comprimare al compresorului este egal cu gradul de
p2 p3
destindere al turbinei: εk = p = εd = p = ε.
1 4

Calculul mărimilor de stare în punctele caracteristice

Pentru calcul se consideră starea fluidului de la admisie în compresor ca stare de
•
referinţă: p1, T1, V1. La instalaţiile în circuit deschis starea 1 reprezintă starea termica a
mediului ambiant.
Tabelul.1 Mărimile de stare în punctele caracteristice
Debitul
Mărime/Stare Presiune absolută Temperatura absolută
volumic
1 p1 T1 •
V1
γ-1
2 p1·ε •
T1·ε
γ
V1/ε1/γ
γ-1
3 p1·ε •
δ·T1·ε
γ
δ·V1/ε1/γ
4 p1 δ·T1 •
δ·V1
• •
V4 V3 T4 T3 p2
Se notează δ = • = • = T = T ; ε = p ⇒ p2 = ε·p1
1 2 1
V1 V2

Calculul schimburilor de căldură, energie mecanică si variaţia de entropie

Tabelul 2 Schimburile de căldură, energie mecanică
• • ∆s
∫δQ ∫δL = P
γ-1
1-2 0 • γ 0
- m cp·T1·(ε - 1)
γ-1
2-3 • γ 0 cp·ln δ
m cp·T1·(δ - 1) ε
γ-1
3-4 0 • γ 0
- m cp·T1·δ·(ε - 1)
4-1 • 0 -cp·ln δ
- m cp·T1·(δ - 1)
Randamentul termic al ciclului Joule:
• •
|Q2| |Q41| 1
ηt = 1 - • = 1 - • = 1- γ - 1 = f(ε) (1)
Q1 Q23 γ
ε
O schemă tipică de instalaţie în circuit închis este prezentata în figura 3.
Căldura este preluată de la un circuit secundar format din ventilatorul V, care aspiră aer
din exterior, îl trimite apoi în camera de ardere CA, de unde gazele fierbinţi intra în
încălzitorul I si cedează căldură agentului •
termodinamic. După cedarea căldurii, Q1
gazele arse sunt evacuate în mediul
exterior. Refrigerentul R este răcit printr-un
circuit auxiliar de răcire. După această I Ca
schemă sunt realizate instalaţiile staţionare 2 3
pentru electrocentrale sau instalaţiile pentru V B • Pk
propulsie de puteri mari. Prezenta celor GE
două schimbătoare de căldură (R si I) face K n T
ca aceste instalaţii să aibă gabarit mare în aer
comparaţie cu alte instalaţii de aceeaşi
1 4
putere. Deoarece η = f(ε): dacă ε creste, R
creste şi randamentul. Valoarea lui ε este
limitată de rezistenta mecanică şi chimică a •
Q2
paletelor turbinei care funcţionează la
temperaturi foarte mari şi necesită un
Figura 3 Schema instalaţiei în circuit închis
material de înaltă calitate.

CURSUL 8

Instalaţia cu turbine separate

•
Q1
p •
Q1
I 2 3
2 3 5
Pk 5
GE
K T1 T2 γ
n
γ
•
1 4 Q2
R 1 4
• •
Q2 V

Figura 4 Schema şi ciclul instalaţiei cu turbine separate

Un dezavantaj important al instalaţiilor de forţa la care compresorul K şi turbina T sunt
pe acelaşi ax este dependenta dintre regimul de sarcină al compresorului şi al
consumatorului. Instalaţia de mai sus elimină acest neajuns, turbina T1 fiind astfel
dimensionată încât să antreneze numai compresorul K. Pentru Pk = PT1 se scrie:
• •
m(i2 - i1) = m(i3 - i5) ⇔ T5 = T3 + T1 - T2 (2)
înlocuind temperaturile T3, T1 şi T2 se obtine:
γ-1 γ-1
γ-1 γ γ
T5 = δ·T1·ε + T1 - T1 ε = T1 [(δ - 1)ε + 1] (3)
Presiunea p5 se obţine astfel:
γ γ

p3
γ
T3γ - 1
γ
T5γ - 1
ε γ-1
(δ - 1) + 1
 γ-1

p5 = T5 ⇒ p5 = p3·T  = p3· γ  (4)

 3
 δ· ε
γ-1

Restul calculului se face la fel ca la ciclul Joule.

Instalaţia de forţă cu gaze cu încălzire intermediară

Consumatorul extern G utilizează • •
energia mecanică de la arborele comun 2 Ca Q23 3 4 Ca Q45 5
al instalatiei sau numai de la arborele
turbinei T2.
Se notează: G
p2 K n T 1 T 2
εK = p - gradul de comprimare al
1
compresorului K 1 6
p3 p5
εT1 = p ; εT2 = p - gradele de Figura 5 Schema instalaţiei de forţă cu gaze cu
4 6 încălzire intermediară
destindere ale turbinelor T1 şi T2;

p • T
Q23
2 3 T3=T5 3 5
• p=ct p=ct
γ Q45 γ
2
5 4 6
4
γ γ p=ct
γ
•
Q61
6 1
1
•
V s
Figura 6 Ciclul instalaţiei de forţă cu gaze cu încălzire intermediară
 • •
T3 V3 T5 V5
δ1 = T = • ; δ2 = T = • - raportul creşterii temperaturii în încălzitoarele I1 şi I2.
2 4
V2 V4
Starea 1 se consideră stare de referinţa. Calculând mărimile de stare şi schimburile de
energie se obţine randamentul termic al instalaţiei:
δ1·δ2 - 1
ηt = 1- γ-1 γ-1 (5)
γ ε
 K γ
(δ1 - 1)·εK + δ1·(δ2 - 1)· 
εT1
• • •
Acesta se mai poate calcula ştiind ca pentru adiabate δL = δP = - dI = - m di, iar pentru
• • •
izobare δQ = dI = m di; rezultă:
• • • •
Q1 = Q23 + Q45 = m·cp(T3 - T2 + T5 -T4) (6)
• • •
|Q2| = |Q61| = m·cp(T6 - T1) (7)
• • • •
Qu = L = P = Q1 - |Q2| (8)
Randamentul termic al ciclului va fi:
T6
•
|Q2| T6 - T1 T1 - 1
ηt = 1 - • = 1 - T - T + T -T = 1 - T - T + T -T (9)
3 2 5 4 3 2 5 4
Q1
unde înlocuind cu rapoartele caracteristice adoptate se obţine aceeaşi relaţie pentru
randament.
Instalaţia descrisă mai sus este o instalaţie staţionară dar poate fi folosită şi ca instalaţie
de propulsie în transporturi.

Instalaţia de forţă cu gaze cu regenerare

Această instalaţie regenerativă are un randament mai mare, recuperându-se o parte din
căldura de răcire.
Dacă gazele care ies din turbină au o temperatură mai mare decât gazele care ies din
compresor (T4 = T2), atunci se poate folosi o parte din căldura lor, care altfel s-ar pierde
trimiţându-le să
încălzească gazul de la p T
ieşirea compresorului.
2 5 3 3
Acest schimb de căldură
se face intr-un p=ct
schimbător de căldură T2 = T6 5 4
Rg (regeneratorul).
temperatura maximă pe 2 6
care o pot atinge gazele γ
T4 = T5 •
încălzite în Rg este T5 = 1 Qr
T3 1 6 4
T4 . Se notează δ = T =
2 •
V s
Figura 7 Ciclul instalaţiei de forţă cu gaze cu regenerare
 • •
V3 T4 V4
• = T1 = • . Fluxul termic regenerat va fi:
V2 V1
Randamentul termic al ciclului cu regenerare este:
• • • • • •
|Q2| Qu Q23 - |Q41| Q23 - |Q41|
ηt = 1 - • = • = • • > • = ηt' (fără regenerare) (Error! No
Q1 Q1 Q23 - Qr Q23
text of specified style in document..10)
înlocuind fluxurile de căldură se obţine:
1
ηt = 1 - (Error! No text of specified style in
δ
document..11)
Ca o consecinţă, influenta regenerării scade cu creşterea gradului de comprimare al
compresorului.

Instalaţiile cu circuit închis au:

avantaje:
• fluidul de lucru este curat, nu este contaminat cu gaze de ardere care influenţează
negativ durabilitatea paletelor turbinei şi nu provoacă depuneri pe palete;
• se pot utiliza presiuni mari în instalaţii;
• se poate folosi ca fluid de lucru un gaz monoatomic care are exponentul γ > γaer;
• se pot folosi combustibili inferiori;
şi,
dezavantaje:
• complexitate mare a instalaţiei;
• necesită un răcitor pentru răcirea fluidului de lucru;
• dimensiuni şi greutate mari (pentru motoarele cu propulsie).
 9. TERMODINAMICA VAPORILOR

9.1 Generalităţi
În diagrama p-V, comprimarea sau destinderea izotermă este reprezentată de o hiperbolă
echilateră de ecuaţie p·V = ct.
Dacă se repetă comprimarea izotermică la presiuni mai mari, în diagrama p-V apar
deformări ale hiperbolei, cu atât mai accentuate cu cât temperatura scade mai mult.

Într-un punct K (punctul critic) cele două inflexiuni ale curbei se apropie,
temperatura în acest punct fiind denumită "temperatura critică" (Tk). În starea critică
parametrii termodinamici se numesc parametrii critici. De exemplu, pentru apă
parametrii critici sunt: pk = 221,11 bari, tk = 374,1 ºC, vk = 3.14 dm3

Pentru gazul real s-au propus mai multe ecuaţii de stare de către diverşi
cercetători care au introdus corecţii în ecuaţia de stare a gazului perfect: pV = mRT cum
sînt următoarele:

• ecuaţia van der Waals (1873):

  a
p + v2 (v - b) = R·T (9.1)
 

• ecuaţia Kamerling-Onnes (1901):

B C
p·v = A + v + v2 (9.2)

• ecuaţia Vukalovici-Novikov:

 a0·N2  A1(T) A2(T) 

p + v2  (v - b0·N) = R·T·1 - v - b ·N - (v - b ·N)2 - … (9.3)
   0 0 

unde N este numărul de particule iar A1(T), A2(T), etc., au forme complexe, polinomiale
în funcţie de temperatură.
Pentru determinarea parametrilor termodinamici de stare nu se folosesc aceste ecuaţii în

Figura 9.1 Variaţia temperaturii

mod direct, ci indirect. Pe baza lor s-au întocmit tabele şi diagrame pentru vaporii de
largă utilizare în tehnică (apa, agenţi termici, frigorifici, etc.). Pentru T<Tk izoterma
prezintă un palier orizontal care se măreşte odată cu scăderea temperaturii. Limitele
acestui palier dau curbele de saturaţie pentru lichid şi vapori.
La stinga izotermei critice şi a curbei de lichid saturat se află zona de lichid.
Se înţelege prin vapori ai unei substanţe starea de gaz a acestei substanţe din
imediata apropiere a zonei de lichefiere. Ca denumire particulară prin abur se înţeleg
vaporii de apă. Aburul este fluidul cu cea mai răspândită utilizare termoenergetică.

9.2 Vaporizarea la presiune constantă

Vaporii reprezintă gaze aflate în apropierea punctului lor de lichefiere.
Studiul experimental al vaporizării la presiune constantă se face încălzind o
cantitate de lichid aflată într-un cilindru cu piston asupra căruia acţionează presiunea
constantă p (de exemplu, o greutate aşezată pe piston).

Deoarece aplicaţiile tehnice sunt în majoritate legate de apă, denumirile din

paranteze sunt pentru apă şi vapori de apă.

9.1.1.1 Figura 9.4

• de la a la b: Încălzire lichid (apă) până la ts = temperatura de saturaţie (sau fierbere).
În această zonă volumul specific creşte foarte puţin.
• de la b la d: Vaporizare la ts = const. Amestecul celor două faze aflate în echilibru
termodinamic, adică la aceeaşi p şi T, lichid la saturaţie şi vapori saturaţi uscaţi,
poartă denumirea de vapori saturaţi umezi. În această zonă volumul specific creşte
foarte mult.
• de la d la e: Supraîncălzirea vaporilor saturaţi uscaţi.

Mărimile de stare specifice ale lichidului la saturaţie (cazul b) se notează cu

indice prim (v', u', i', s'), iar cele corespunzătoare vaporilor saturaţi uscaţi (cazul d), cu
indice secund (v", u", i", s").
 Se repetă experienţa pentru diferite presiuni constante şi se reprezintă în diagrama
p – v:

Figura 9.5

Procesul de vaporizare este similar pentru orice presiune până la pcritic, când
trecerea din starea lichidă în cea gazoasă se realizează direct, fără existenţa zonei bifazice
şi fără modificarea volumului specific.
Pentru fiecare lichid, la o presiune dată corespunde o singură temperatură de
saturaţie sau fierbere ts (de exemplu, apa fierbe la 100°C doar la presiunea atmosferică
normală; la alte presiuni, temperatura de fierbere a apei este diferită de 100°C).

Prin titlu al vaporilor se înţelege concentraţia de vapori saturaţi uscaţi din amestec
(vapori umezi):

m" m" kg vapori saturaţi uscaţi

x = m = m' + m"  1 kg de vapori umezi  ∈ [0,1]. (9.4)
 

• pentru lichid saturat: m = m'; m" = 0; x = 0;

• pentru vapori saturaţi uscaţi: m = m"; m' = 0; x = 1;
• curba limită a lichidului saturat (x = 0);
• curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi (x = 1);
 Dacă fierbem apă la presiunea p
pornind de la t0 = 0 ºC (punct O). În punctul p
V
a (v = v') începe fierberea, iar în punctul b s- ll

a terminat (v = v"). Repetând procedeul la K T>Tk

pk lV
presiuni variate, locul geometric al tuturor
T=ct
punctelor care limitează începutul şi sfârşitul o a c b
fierberii este o curbă numită curbă de
l lll T<Tk
saturaţie sau curbă limită.
x=0 x=ct x=1
v' v v'
Odată cu creşterea presiunii se ajunge în V
punctul critic unde v = v' = v" (volumul Figura 9.2 Domenii ale substanţelor reale

specific critic). Se delimitează zonele:

I. lichid nesaturat (p<pk), trecerea în stare de vapori se face prin zona de vapori
umezi;
II. lichid nesaturat (p>pk), trecerea în stare de vapori se face direct, fără a trece prin
starea de vapori umezi;
III. vapori umezi (cuprinsă intre curbele x = 0 şi x = 1)
IV. vapori supraîncălziţi care pot fi lichefiaţi izotermic (t < tk)
V. vapori supraîncălziti care nu pot fi lichefiaţi izotermic (t > tk)

Pentru o stare de zona lll volumul total al amestecului este: V=V'+V"

V = V' + V" sau m·v = m'·v' + m"·v" = m(1 - x)·v' + x·m·v"
unde V' - volumul ocupat de lichidul saturat;
V" - volumul ocupat de vaporii saturaţi uscaţi;
m = m' + m"
m" = x·m
m' = m - m" = m - x·m = m(1 - x)

Pentru 1 kg de vapori umezi rezultă:

v = x·v" + (1 - x)·v' = v' + x(v" - v') (9.5)

v - v' ac
x = v" - v' = ab (9.6)

Toate curbele de titlu constant (x = ct) pot fi trasate cu ajutorul acestui raport în domeniul
vaporilor umezi şi toate trec prin punctul critic K.
9.2 Mărimile calorice şi termice de stare ale vaporilor

Aceste mărimi sunt: presiunea şi temperatura ca mărimi termice de stare, iar ca mărimi
calorice: u, h, s ,v. În ecuaţia primului principiu apare variaţia energiei, şi mai puţin
valoarea absolută a acesteia. În consecinţă se poate alege o origine arbitrară pentru
mărimile de stare calorice (h, s, u) faţă de care se pot determina valorile acestora pentru
diverse stări ale substanţei.
Toate instalaţiile energetice cu vapori sunt construite prin inter-conectarea în serie
a unor agregate specializate care funcţionează ca sisteme termodinamice deschise. În
acest caz ecuaţia primului principiu devine:

δQ - δLt = dH = m·dh (9.7)

Figura 9.3 Punctul triplu al H2O:

S - solid; L - lichid; V - vapori

Mărimile care interesează în mod deosebit sunt entropia şi entalpia. Pentru aceste
mărimi s-a ales drept origine starea de lichid saturat în punctul triplu al apei (t0 = 0 ºC; p=
6·10 N/m2); punct pentru care apa, H2O, se prezintă sub toate cele trei stări: solid - lichid
- vapori, într-un amestec la echilibru.
În punctul triplu s-a considerat: h' = 0, s' = 0, u' = 0.
În timpul fierberii starea lichidului variind de la lichid saturat până la starea de vapori
saturaţi uscaţi, pentru un kilogram de fluid se absoarbe căldura de vaporizare:

r = i" - i' = (u" - u") + p(v" - v') = ζ + ψ (9.8)

ζ - căldura latentă de vaporizare; termenul de " latentă" are semnificaţia că aceasta

cantitate de căldură nu este observabilă din exterior prin variaţia mărimilor termice p şi t;
ψ - căldura externă de vaporizare.

h = (1 - x)·h' + x·h" = h' + x·(h" - h') = h' + x·r [kJ/kg] (9.9)

s = (1 - x)·s' + x·s" = s' + x·(s" - s') = s' + x·r [kJ/kg·K] (9.10)

u = (1 - x)·u' + x·u" = u' + x·(u" - u') = u' + x·r [kJ/kg] (9.11)

9.3 Tabele si diagrame de vapori

Pentru determinarea mărimilor calorice de stare ale vaporilor de apă s-a folosit ecuaţia
termică de stare Vukalovici-Novikov, care în ciuda complexităţii este de precizie ridicată.
Tabelele şi diagramele întocmite acoperă întreg domeniul de stări care poate fi util pentru
proiectare. Utilizarea calculului duce la rezultate mai precise, utilizarea dar diagramelor
prezintă mai multă rapiditate în obţinerea rezultatului urmărit. Aceste tabele şi diagrame
sunt date în: "Proprietăţile termodinamice ale apei şi ale aburului - tabele şi diagrame"
după M.P. Vukalovici. Există trei tipuri de tabele şi anume:

Tabelul l Apă si abur în stare de saturaţie în funcţie de temperatura

 Tabelul ll Apă si abur în stare de saturaţie în funcţie de presiune.
Acest tip de tabel este asemănător cu Tabelul l, cu deosebirea că prima coloană este dată
pentru presiune [bar, sau mbar];

Zona de demarcaţie dintre apa şi abur este arătată printr-o linie orizontală îngroşată;
deasupra se află parametrii pentru apă nesaturată, iar sub dreaptă se află parametrii
aburului supraîncălzit.

Se pot remarca următoarele:

• Tabelele l şi ll cuprind parametrii la saturaţie de pe curbele x = 0 şi x = 1;
• Tabelul lll cuprinde parametrii apei şi aburului supraîncălzit, deci în afara curbelor
de saturaţie;
• Pentru zona lll (vapori umezi), deci în interiorul curbelor de saturaţie, parametrii de
stare se calculează prin intermediul titlului de vapori x;
• Pentru studiul economicităţii instalaţiilor termice cu vapori se foloseşte diagrama
T-s, deoarece ariile de sub curbele reprezentative ale transformărilor termodinamice sunt
proporţionale cu schimbul de căldură;
• Pentru studiul transformărilor adiabatice din maşinile de forţă se foloseşte diagrama
i-s;
• Pentru studiul instalaţiilor frigorifice se foloseşte diagrama lg p-i;
 T i v = ct p = ct lgp T = ct VSI
V
TK K K
VSI s = ct
LN VSI lV T = ct
p = ct LN VU
l+ll v = ct
lll VU
x=1
T0 VU x = 1 p,T = ct v = ct
x=0 x = ct x = ct x = ct x = 1
x=0
V s i
Figura 9.4 Diagrame de vapori

9.4 Transformările simple ale vaporilor

Vaporii sunt produsi într-un generator de unde ies cu parametrii necesari (p, h, t) şi sunt
trimişi apoi în agregatele care formează instalatia termică. Ecuaţia principiului l pentru
aceste sisteme deschise este:
• •
δQ - δP = dH = m dh (9.12)

P - puterea mecanică totală (Pa sau Pc)

9.4.1 Transformarea izobară (p = ct.)

p T T2 2 i 2 lgp
T2 K
K K
p = ct p = ct p = ct

1 2 1
T2 1 1 2
x=1
x=1
x=0 x1 x=1 x=0 x1 x1 x1 T2
x=0 x=1
v s s i

Figura 9.5 Transformarea izobară (p = ct.)

9.4.2 Transformarea izocoră (v = ct.)
p T T2 2 i 2 lgp
2 p2 T2 K
K K
v = ct
v = ct v = ct
2
1 1 1
1
x=1 v = ct
x=1
x=0 x1 x=1 x=0 x1 x1 x1 T2
x=0 x=1
v s s i

Figura 9.6 Transformarea izocoră (v = ct.)

9.4.3 Transformarea izotermă (T = ct)

p T i lgp
p1
K K p1 p2 K
T = ct T = ct p2
T = ct 2
1 1 2 p1 1 t
1 p2 2
2 p x=1
2 x=1
x=0 x1 x=1 x=0 x1 x1 x=0 x1 x=1
v s s i

Figura 9.7 Transformarea izotermă (T = ct.)

9.4.4 Transformarea adiabatică(izentropă) reversibilă (ds = 0)

p p1 T 1 T1 i lgp
1
p1 T1 1
K T1 K K
s = ct p1 T1
s = ct s = ct 1
p1

2 s = ct
2 x=1 2
2 x=1
x=0 x2 x=1 x=0 x2 x2 x=0 x2 x=1
v s s i

Figura 9.8 Transformarea adiabatică reversibilă (ds = 0)

9.4.5 Laminarea
T T i p1 lgp
p1
K K p2 K
p2
p1
1 p1 1
1 2
2 2
1
T2
x=1 p2
x=1 2
x=0 x1 x=1 x=0 x1 x1 x=0 x1 x=1
V V s i

Figura 9.9 Laminarea (dh = 0)

Laminarea este un fenomen ireversibil care-şi găseşte largă utilizare în reglarea sarcinii
turbinelor cu vapori. Se observă că prin laminarea vaporilor umezi se pot obţine vapori
supraîncălziti, dar cu presiune şi temperatura inferioare valorilor iniţiale. Daca fluidul se
găseşte în ambele stări (1 şi 2) în zona de vapori umezi atunci titlul x2 va fi:

h1 - h2' + x1·r1
h1 = h2 ⇔ h1' + x1·r1 = h2' + x2·r2 ⇒ x2 = r2 (9.13)
 5.3 Ciclul Clausius - Rankine motor

5.3.1 Centrala termoelectrică (CTE) funcţionând după un ciclu Clausius-Rankine

Cele 2 evoluţii izoterme ale ciclului Carnot de primire a căldurii de la sursa caldă, respectiv
cedarea căldurii la sursa rece, nu pot fi realizate în practică. Din această cauză, cele 2 transformări
au fost înlocuite cu 2 izobare, obţinându-se un ciclu realizabil în practică, dar care are un randament
mai mic decât ciclul Carnot funcţionând între aceleaşi extreme de temperaturi. Acest ciclu se
numeşte Clausius – Rankine.

Figura 5.17
Prin arderea combustibilului se cedează apei o cantitate de căldură care serveşte la încălzirea
apei, vaporizare şi supraîncălzirea aburului. Cele 3 transformări sunt izobare. Aburul supraîncălzit
intră în organul motor (turbină sau motor cu piston) unde se destinde adiabatic şi efectuează lucru
mecanic tehnic obţinut la axul turbinei care, prin intermediul generatorului electric se transformă în
energie electrică (de obicei, aburul supraîncălzit se destinde până ajunge abur umed cu titlul x2).
Din turbină, aburul destins (la o presiune scăzută) este introdus în condensator unde aburul
cedează apei de răcire căldura latentă de vaporizare. Ca urmare, aburul se transformă în lichid, iar
apa de răcire iese din condensator cu temperatură mărită corespunzător cantităţii de căldură primite.
Din condensator, condensatul (apa lichidă) este aspirat de pompa de lichid care îi măreşte
presiunea (transformare adiabatică) şi îl introduce în cazan, reluând astfel ciclul.

Reprezentarea ciclului în diagrame:

44
 Figura 5.18

Lucrul mecanic al ciclului pentru 1 kg fluid = suma algebrică a lucrului mecanic obţinut prin
destinderea adiabatică a fluidului în turbină şi lucrul mecanic tehnic necesar pentru comprimarea
fluidului în pompă.
l t12 = i1 − i 2 > 0 l t 34 = i 3 − i 4 < 0
l ciclu = l t12 + l t 34 = (i1 − i 2 ) + (i 3 − i 4 ) = (i1 − i 2 ) − (i 4 − i 3 )

(Observaţie: pentru CTE cu abur, i1 – i2 >>|i3 – i4| rezultă că (i3 – i4) se poate neglija în calculele
preliminare)

Energia schimbată de 1 kg fluid de lucru cu exteriorul sub formă de căldură este:

q primit = q 41 = i1 − i 4 > 0
q cedat = q 23 = i 3 − i 2 < 0

Randamentul termic al ciclului Clausius Rankine este:

q q l (i − i ) − (i 4 − i 3 )
η t = 1 + cedat = 1 − cedat = ciclu = 1 2
q primit q primit q primit i1 − i 4

Deoarece destinderea adiabatică reală din turbină este ireversibilă, aburul se destinde
adiabatic până la aceeaşi presiune (p2) ca în cazul reversibil, dar până în punctul 2irev pentru care
s2irev>s2.

1
T i
1
6
5
6
i 2 ire v 5
4 i2 4 2 ir e v
2
p2 2 2 ire v p 2
3
3

s s
Figura 5.19

45
 Deci, lucrul mecanic tehnic al turbinei datorită ireversibilităţii evoluţiei este:
l t12 irev = i1 − i 2irev < i1 − i 2
Se defineşte randamentul intern al turbinei:
lt i −i
ηi = 12 irev = 1 2irev
l t12 i1 − i 2
De asemenea, datorită frecărilor mecanice, lucrul mecanic tehnic efectiv obţinut la axul
turbinei:
l t12 efectiv < l t12 irev
Se defineşte randamentul mecanic al turbinei:
lt
η m = 12 efectiv
l t12 irev
⇒ l t12 efectiv = l t12 ⋅ ηi ⋅ η m = (i1 − i 2 ) ⋅ ηi ⋅ η m [J / kg]
Înmulţind acest lucru mecanic cu debitul masic de abur care circulă în instalaţie:
•
m [kg / sec], rezultă puterea turbinei:
L t12efectiv m ⋅ l t12 efectiv • •
Pturbină = = = m⋅ l t12 efectiv = m⋅ (i1 − i 2 ) ⋅ ηi ⋅ η m [W ]
τ τ

5.3.2 Centrala electrică de termoficare (CET)

Pentru a utiliza cât mai eficient căldura degajată prin arderea combustibilului, în CET se
produce concomitent atât energie electrică cât şi energie termică în scopul încălzirii locuinţelor.
La CTE căldura evacuată prin condensarea aburului, căldură primită de apa de răcire, era
evacuată în atmosferă.
La CET, aburul din turbină se destinde până la o presiune mai mare decât la CTE, deci se
măreşte temperatura minimă a ciclului, temperatură la care aburul cedează apei de răcire căldura
latentă de vaporizare. În acest fel apa de răcire poate ieşi din condensatorul instalaţiei la o
temperatură t ≈ 90 ÷ 95 °C şi folosită pentru alimentarea cu căldură a unui consumator extern CE
(de exemplu locuinţe).

Energie utila l + q CE
Randamentul general al unei CET este: ηCET = = ciclu
Energie consumata q primit

46
 9.4. INSTALAŢII FRIGORIFICE

Generalităţi

Instalaţiile frigorifice sunt instalaţii termice care au rolul de a coborî temperatura unor spaţii
(incinte) sub temperatura mediului ambiant, şi a căror funcţionare necesită un consum de energie
(mecanică, termică, electrică).
În principiu, funcţionarea acestor instalaţii se bazează pe utilizarea unei substanţe denumită
agent frigorific, care evoluează în interiorul acestora după un ciclu generator (invers decât cel
motor), absorbind căldură de la incinta rece pe care o cedează mediului ambiant. Fac excepţie de la
acest principiu instalaţiile cu răcire termoelectrică (efectul Peltier = efectul invers efectului Seebek
de la termocuple, de la lucrarea de laborator nr. 2).

Clasificarea instalaţiilor frigorifice cu agent frigorific:

a) Instalaţii frigorifice cu schimbarea stării de agregare a agentului frigorific (cu vapori)

a1) Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare mecanică (cu compresor)
a2) Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare termochimică (prin absorbţie)
a3) Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare termică (cu ejector)

b) Instalaţii frigorifice fără schimbarea stării de agregare (cu gaze)

b1) Instalaţii frigorifice cu gaze cu destindere adiabatică
b2) Instalaţii frigorifice cu gaze cu laminare
Cele mai utilizate sunt instalaţiile frigorifice cu vapori cu comprimare mecanică (a1)

Agenţi frigorifici
În funcţie de temperatura de răcire, de mărimea fluxului de căldură extras, de domeniul de
utilizare al frigului produs, se folosesc mai mulţi agenţi frigorifici (peste 30).
Dintre agenţii frigorifici, cei mai utilizaţi sunt amoniacul şi freonii.

Amoniacul (NH3) - se utilizează în instalaţiile frigorifice industriale mijlocii şi mari, pentru

temperaturi până la -70°C.
Avantaje: - cost redus
- presiuni relativ mici de lucru
- coeficient de transmitere a căldurii ridicat
- uşurinţă de detecţie a scăpărilor (cu acid clorhidric fumans → la locul
scăpărilor se formează clorură de amoniu sub forma unui fum alb)
Dezavantaje: - inflamabil în amestec cu aerul, toxic, puţin solubil în ulei, corodează cuprul
şi aliajele sale

Freonii - sunt derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor saturate (metan. etan) în care unii atomi
de hidrogen sunt înlocuiţi prin atomi de Clor sau Fluor.
Exemple:
freon 12 formula chimică CF2Cl2 (simbol tehnic R12)
47
 freon 11 formula chimică CFCl3 (simbol tehnic R11)
Avantaje:
- exponenţi adiabatici mici ceea ce duce la creşteri mici de temperatură la comprimare
- dizolvă uleiul de ungere (deci asigură şi ungerea pieselor în mişcare)
- toxicitate redusă
- inflamabilitate redusă
Dezavantaje:
- cost ridicat
- coeficienţi mici de transmitere a căldurii
- distruge stratul de ozon din atmosferă ( 1 moleculă de freon distruge 1000 molecule de
ozon).

9.2 Instalaţii frigorifice cu vapori

9.2.1 Ciclul ideal al instalaţiilor frigorifice cu vapori. Ciclul Carnot inversat

Cu ajutorul ciclului Carnot inversat se poate explica în mod simplu posibilitatea transmiterii
căldurii de la un corp rece la unul mai cald cu consum de lucru mecanic. De asemenea, ciclul
Carnot inversat (adică parcurs în sens invers celui motor) constituie criteriul pentru compararea
gradului de perfecţiune termodinamică a instalaţiilor frigorifice.
Ciclul Carnot inversat se realizează în domeniul vaporilor umezi (zona bifazică), fiind
format din 2 izoterme şi 2 adiabate. Este parcurs în sens trigonometric, fiind un ciclu termodinamic
consumator de lucru mecanic.
În diagrama T - s, ciclul Carnot inversat se reprezintă astfel:

Evoluţiile care compun ciclul:

1 - 2 = comprimare adiabată (izentropică)

2 - 3 = condensare izobar - izotermă (la Ta =

cst., pa = cst.)

3 - 4 = destindere adiabată (prin destindere

temperatura scade de la Ta la Tr)

4 - 1 = vaporizare izobar-izotermă (Tr = cst.,

pr = = cst.)
Figura 9.1

Mărimi caracteristice ale ciclului:

- căldura preluată de la sursa rece (la Tr = cst., pr = cst.)
q0 = i1 - i4 = Tr ( s1 - s4) [J / kg]
- căldura cedată mediului ambiant (la Ta = cst., pa = cst.)
q = i3 - i2 = Ta (s3 - s2) < 0 [J / kg]
- lucrul mecanic consumat în acest ciclu
l = q + q0 = (i3 - i2) + (i1 - i4) = Ta (s4 - s1) + Tr (s1 - s4) = (Tr - Ta) (s1 - s4) < 0
l = (Ta - Tr) (s1 - s4)

48
 Aprecierea ciclurilor frigorifice se poate face cu ajutorul raportului dintre căldura primită de
agent de la sursa rece (efectul util) şi lucrul mecanic consumat, raport numit eficienţă frigorifică
(notată εf)
q Tr (s1 − s 4 ) Tr 1
εf = o = = = T
l (Ta − Tr ) (s1 − s 4 ) Ta − Tr a
−1 Tr

εf

εf 1
εf poate fi mai mare, egal, sau mai mic
1 decât 1.
εf 1

2 Ta / T r

Figura 9.2

9.2.2 Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare mecanică (cu compresor). Schema de

principiu şi ciclul teoretic

În tehnică, ciclul Carnot inversat este greu de realizat practic. În instalaţiile frigorifice reale,
faţă de ciclul Carnot inversat, se introduc 2 modificări:
- comprimarea 1 - 2 este deplasată din domeniul vaporilor umezi în domeniul vaporilor
supraîncălziţi (pentru a evita formarea de picături de lichid în cilindrul compresorului ceea ce ar
duce la apariţia şocului hidraulic).
- procesul de destindere adiabatică 3 - 4 se înlocuieşte cu un proces de laminare într-un
ventil de laminare (VL) care este mult mai simplu constructiv.
Observaţie: Laminarea are loc la entalpie constantă. Prin laminare presiunea scade, iar temperatura
scade dacă efectul Joule - Thomson este pozitiv).

Q
3 2

Cd
3
Cp

2
Cp = compresor
VL Cd = condensator
1 VL = ventil laminare
Vp = vaporizator
4

Vp

4 1
Q0
49
 Figura 9.3

La frigiderele casnice condensatorul este placa neagră cu ţevi din spatele frigiderului,
vaporizatorul este situat în interior (congelatorul), iar ventilul de laminare este ţeava subţire care
uneşte condensatorul cu vaporizatorul, având secţiunea mult mai mică decât secţiunile conductelor
din condensator şi vaporizator. Evacuarea căldurii Q se face în mediul ambiant, în spatele
frigiderului.

T Diagrama T - s p Diagrama p - i
i = cst. K s = ct.

q 2
3 2' 3 q 2'
Ta pa 2

Tr 1 pr 1
4 4
q 0 q 0

s3 s4 s1 = s2
s i 3 = i4 i1 i2 i
slaminare
Figura 9.4

Procesele termodinamice:

1 - 2 = comprimarea izentropică (adiabată) în compresorul Cp

2 - 2′ - 3 = răcirea vaporilor (2 - 2′) şi condensarea izobar - izotermă (2′ - 3) în condensatorul Cd sub
acţiunea apei de răcire sau a aerului atmosferic
3 - 4 = laminare izentalpică (entalpie constantă) în ventilul de laminare VL
Obs.: datorită ireversibilităţii procesului de laminare, entropia creşte cu ∆slaminare = s4 - s3
4 - 1 = vaporizarea izobar - izotermă în vaporizatorul Vp

Mărimile caracteristice ale ciclului:

- căldura preluată de la sursa rece qo = i1 - i4

- căldura cedată mediului ambiant q= i2 - i3
- lucrul mecanic consumat pentru comprimare l= i2 - i1
q o i1 − i 4
- eficienţa frigorifică a ciclului εf = =
l i 2 − i1

Vaporizatorul este montat în incinta care trebuie răcită. Pentru extragerea fluxului de căldură
•
Q o [W] la vaporizator, numit şi putere de răcire, debitul masic de agent frigorific prin instalaţie
rezultă din relaţia:
50
 •
• Q q ⋅m • • Q
Qo = o = o = qo ⋅ m ⇒ m= o [kg / sec]
τ τ qo

Puterea teoretică a compresorului este:

• • • •
L l ⋅m • Q Q Q Q
P= = = l ⋅m = l ⋅ o = o = o rezultă P= o [W]
τ τ qo qo εf εf
l

10 Aerul umed

Aerul atmosferic este un amestec format din aer uscat şi vapori de apă, amestec care se
numeşte aer umed.
Aerul uscat are în mod normal compoziţia volumică 78,09 % azot, 20,95 % oxigen şi alte
gaze (argon, CO2, etc.).
Aerul umed, în afară de vapori de apă, poate conţine şi picături mici de apă lichidă (ceaţă)
sau cristale de gheaţă, fulgi de zăpadă, praf, etc., dar acest caz prezintă interes în special în
meteorologie.
Aerul umed este utilizat ca agent de lucru în instalaţiile de ventilaţie, condiţionare, de
uscare, în industria lemnului, industria textilă, etc.
Studiul proceselor ce utilizează ca agent de lucru aerul umed, se referă la cazul când apa
conţinută se află în stare de vapori.
Din legea lui Dalton: p = pau + pv
unde: p = presiunea aerului umed
pau = presiunea parţială a aerului uscat
pv = presiunea parţială a vaporilor de apă

Presiunea parţială a vaporilor de apă conţinuţi în aer este foarte scăzută (câţiva mm Hg).
Corespunzător acestei presiuni scăzute şi temperatura de saturaţie (fierbere) a apei este foarte mică.
Deci, la temperatura mediului, apa din aerul umed se va afla de obicei în stare de vapori
supraâncălziţi.

51
 Diagrama T-s pentru vaporii de apă din aer

Figura 5.20

Când atmosfera este clară, transparentă, vaporii de apă se află în stare supraâncălzită, adică
presiunea parţială a vaporilor (pv) este mai mică decât presiunea lor de saturaţie (ps),
corespunzătoare temperaturii T a amestecului aer-vapori de apă (adică a mediului).
Starea vaporilor supraâncălziţi aflaţi în aer la presiunea parţială pv şi temperatura T se
reprezintă în diagrama T-s a vaporilor de apă prin punctul 1.
Aerul compus din aer uscat şi vapori supraâncălziţi se numeşte aer umed nesaturat.
Dacă temperatura atmosferică scade, dintr-un motiv oarecare, de la temperatura T la Tr,
conţinutul de vapori de apă rămâne acelaşi, deci pv nu se schimbă, dar se poate ajunge la starea de
saturaţie a vaporilor şi vaporii conţinuţi în aer devin vapori saturaţi uscaţi (punctul 3).
Temperatura punctului 3, în care începe condensarea vaporilor de apă răciţi izobar la
presiunea pv se numeşte temperatură de rouă (Tr).
Dacă temperatura atmosferică scade sub Tr (T'r <Tr), atunci o parte din vapori se
condensează sub formă de ceaţă (picături mici de apă lichidă), deci scade conţinutul de vapori şi
prin urmare şi presiunea pv va scădea până la p'v corespunzătoare temperaturii T'r.
Acelaşi fenomen de saturare a aerului cu vapori de apă se observă dacă, plecând de la starea
iniţială 1, se măreşte cantitatea de vapori de apă din aer în condiţii de temperatură constantă (T =
const.), de exemplu prin aducerea de vapori de apă de către vânt din altă regiune. În acest caz,
presiunea parţială pv creşte şi poate deveni egală cu presiunea de saturaţie ps corespunzătoare
temperaturii T (punctul 2).
Aerul umed care conţine vapori de apă la starea de saturaţie se numeşte aer umed saturat.
Orice surplus foarte mic de vapori de apă adus în acest caz, sau orice scădere foarte mică de
temperatură produce ceaţă.
Deoarece procesele ce utilizează ca agent de lucru aerul umed decurg la presiuni apropiate
de presiunea atmosferică, iar presiunea parţială a vaporilor este foarte mică, se poate considera cu
suficientă precizie că aerul umed se supune legilor gazelor ideale şi amestecurilor de gaze ideale.
52
 Cantitatea de vapori de apă din atmosferă variază în funcţie de condiţiile atmosferice
momentane, din această cauză toate mărimile ce caracterizează aerul umed nu se raportează la 1 kg
aer umed, ci la 1 kg aer uscat.

Mărimile caracteristice mai importante ale aerului umed sunt:

a) Conţinutul de umiditate (x) reprezintă cantitatea de vapori de apă ce revine la 1 kg aer uscat,
adică din (1+x) Kg aer umed:
mv
x=
m au

b) Umiditatea relativă (ϕ) reprezintă raportul dintre presiunea parţială a vaporilor (pv) la
temperatura T şi presiunea de saturaţie (ps) corespunzătoare aceleiaşi temperaturi T (punctele 1,
respectiv 2):
pv
ϕ= ⋅ 100%
ps

Pentru aerul atmosferic ϕ = 50 ÷ 70 %.

În punctul 2 ϕ = 100 %.
c) Temperatura termometrului umed (tum), reprezintă temperatura aerului umed măsurată cu un
termometru obişnuit, la care bulbul termometrului este acoperit cu o pânză umezită în permanenţă
cu apă.

O parte din apă se evaporă luând

căldură din aerul înconjurător (căldura
latentă de vaporizare), deci
temperatura aerului din jurul
termometrului scade.
Măsurând temperatura aerului
umed cu un alt termometru fără pânza
umezită va rezulta temperatura reală a
aerului umed de umiditate relativă ϕ.
Diferenţa de temperaturi ∆t este
proporţională cu umiditatea relativă a
aerului umed. Dacă aerul umed este
saturat, cele două termometre vor
indica aceeaşi temperatură. Acesta este
de fapt principiul constructiv al

53
 Figura 5.21 psihrometrului cu care se poate
măsura umiditatea relativă a aerului
umed.

Umiditatea aerului mai poate fi măsurată şi utilizând proprietatea unor corpuri de a-şi
modifica dimensiunile funcţie de umiditatea aerului (ex. firul de păr se lungeşte sau se scurtează în
funcţie de umiditate).
Studiul transformărilor aerului umed se face cu ajutorul diagramelor (i1+x – x) construite
fiecare pentru o anumită presiune a aerului umed. Entalpia i1+x reprezintă entalpia aerului umed,
adică entalpia a (1+x) kg aer umed.

54
 CURS 11: Termodinamica arderii
Compresoare

11. COMBUSTIBILI. ARDEREA COMBUSTIBILILOR

11.1 Combustibili

Funcţionarea maşinilor şi a majorităţii instalaţiilor termice necesită prezenţa unor surse de

căldură. Cele mai răspândite procedee de obţinere a surselor calde se bazează pe eliberarea sub
formă de căldură a energiei pe care o conţin combustibilii, prin arderea lor în focare sau camere de
ardere.
Procesul de ardere reprezintă o reacţie chimică exotermă (cu degajare de căldură), de
oxidare rapidă a substanţelor combustibile, în care căldura dezvoltată este preluată de produsele de
ardere.

Combustibilii sunt substanţe la care degajarea de căldură prin oxidarea lor în aer sau oxigen
are loc rapid. Combustibilii pot fi solizi, lichizi sau gazoşi. De asemenea, ei pot fi naturali (cărbune,
ţiţei, gaze naturale) sau derivaţi (cocs, benzină).
Un combustibil este format din masa combustibilă, compusă din substanţe care ard şi
balastul alcătuit din substanţe care nu ard.
Compoziţia combustibilului poate fi precizată prin analiza elementară. Pentru combustibilii
solizi şi lichizi analiza elementară exprimă participaţiile masice ale elementelor componente iar
pentru combustibilii gazoşi participaţiile volumice.

Puterea calorifică este o caracteristică a fiecărui combustibil care se determină în laborator

şi reprezintă energia degajată sub formă de căldură prin arderea completă a unui kg de combustibil
solid sau lichid, respectiv a unui metru cub normal de combustibil gazos. Unitatea de măsură este [J
/ kg] pentru combustibil solid sau lichid şi [kJ/m3N] pentru combustibili gazos.
Energia termică degajată în procesul de ardere este preluată de gazele arse care conţin vapori de apă
proveniţi din vaporizarea atât a apei din combustibil cât şi a apei rezultată din arderea hidrogenului
pe care îl conţine combustibilul.
Deci o parte din căldura dezvoltată prin ardere serveşte doar la vaporizarea apei neputând fi
folosită util.

Din acest motiv se definesc două puteri calorifice:

- Puterea calorifică superioară (notată Hs) pentru cazul când apa este evacuată în stare lichidă.

77
- Puterea calorifică inferioară (notată Hi) pentru cazul când apa este evacuată în stare de vapori.

11.2. Arderea combustibililor. Cantitatea de aer necesară arderii

Determinarea cantităţii de aer necesară arderii se face pornind de la consumul minim de

oxigen al reacţiilor de oxidare.
Pe baza analizei elementare se constată că 1 kg combustibil solid sau lichid conţine de
obicei:
-c kg carbon
-h kg hidrogen
-s kg sulf
-o kg oxigen
-n kg azot
-a kg apă
-r kg reziduuri
unde: c, h, s, o, n, a, r sunt participaţiile masice ale elementelor (c + h + s + o + n + a + r = 1)
c, h, s - reprezintă elementele combustibile
o - reprezintă elementul oxidant
n, a, r – reprezintă elemente inerte (balastul)

Reacţiile de ardere, deci de oxidare rapidă, sunt următoarele:

C + O 2 → CO 2
1
H 2 + O 2 → H 2O
2
S + O 2 → SO 2
1 kmol C + 1 kmol O 2 → 1 kmol CO 2 (7.1)
1
1 kmol H 2 + kmol O 2 → 1 kmol H 2 O (7.2)
2
1 kmol S + 1 kmol O 2 → 1 kmol SO 2 (7.3)
(1) ⇔ 12 kg C + 1 kmol O 2 → 1 kmol CO 2
⇒ pentru 12 kg. C necesar 1 kmol O 2
c kg C x
c
x= kmol O 2 = oxigenul necesar oxidării carbonului
12
1
(2) 2 kg H 2 + kmol O 2 → 1 kmol H 2 O
2
1
pentru 2 kg H 2 necesar kmol O 2
2
h kg H 2 y kmol O 2
h
y = kmol O 2 = oxigenul necesar oxidării hidrogenului
4
(3) 32 kg S + 1 kmol O 2 → 1 kmol SO 2

78
 pentru 32 kg S necesar 1 kmol O 2
s kg S z
s
z= kmol O 2 = oxigenul necesar oxidării sulfului
32

Oxigenul conţinut în combustibil:

32 kg O 2 .............................1 kmol O 2
o kg O 2 / 1 kg comb................o ' kmol O 2
Rezultă
o
o' = (kmol O 2 / 1kg comb.
32

Rezultă că oxigenul minim necesar din exterior pentru arderea a 1 kg combustibil este
(
x + y + z − o' )
kmol O 2  c h s
= + +
o  kmol O 2 not
+ 
1 kg comb  12 4 32 32  1 kg comb
= (min O) kmol

(min O )kg = 32(min O )kmol =  32 c + 32 h + 32 s − 32 o  kg O 2

=
 12 4 32 32  1 kg comb
8  kg O 2
=  c + 8h + s − o 
3  1 kg comb

Dar oxigenul necesar este conţinut în aerul care se aduce din exterior.

Pentru aer: la 21 kmol O2 revin 79 kmol N2

1 kmol O2………..79 / 21 kmol N2 = 3,76 kmol N2

32 kg O 2 coresp 3,76 ⋅ 28 kg N 2
3,76 ⋅ 28
1kg O 2 kgN 2
32
(min O ) kg O 2 (min O )kg ⋅ 3,76 ⋅ 7 kg N 2
8

Deci cantitatea minimă de aer necesară arderii (min L)kg

(min L )kg = (min O )kg + (min O )kg ⋅ 3,76 ⋅ 7 kg N 2
8
 7  kg aer
(min L )kg = 1 + ⋅ 3,76  (min O )kg
 8  1 kg comb

(min L )kg = 1 + 7 ⋅ 3,76   8 c + 8h + s − o  (min O )kg kg aer

 8 3  1 kg comb

Arderea este completă în cazul în care masa combustibilă se oxidează complet. Dacă în
urma arderii produsele arderii conţin substanţe incomplet oxidate, arderea se numeşte incompletă.
Deoarece în cazul arderii incomplete se pierde o parte din energia combustibilului, trebuie să se
evite apariţia acestei situaţii.
79
 Arderea completă cu aerul minim necesar presupune realizarea unui amestec combustibil
omogen. Deoarece acest amestec omogen este greu de realizat, cantitatea de aer prezentă la ardere
este de obicei mai mare decât cea minim necesară.
Se defineşte coeficientul excesului de aer λ, raportul dintre cantitatea reală de aer L prezentă
la ardere şi cea minim necesară (min L)
L
λ=
min L
pentru combustibili solizi λ ∈ (1,4 ÷ 1,7)
pentru combustibili lichizi λ ∈ (1,1 ÷ 1,3)
pentru combustibili gazoşi λ ∈ (1,05 ÷ 1,15)

80
 8. COMPRESOARE

8.1 Generalităţi. Clasificare

Compresoarele sunt maşini termice consumatoare de energie, care realizează creşterea

presiunii gazelor sau vaporilor.

După principiul de funcţionare se deosebesc următoarele tipuri:

a) compresoare cu comprimare volumică
b) compresoare cu comprimare cinetică

Indiferent de principiul de funcţionare, compresoarele se caracterizează prin doi parametri

principali: -Raportul de comprimare: β = pr / p a (8.1)
pr = presiunea de refulare
pa = presiunea de aspiraţie
•
-Debitul de gaz: -debitul masic m [kg / sec]
•
-debitul volumic V [m3 / sec]

Debitul volumic se măsoară în condiţiile de presiune şi de temperatură de la aspiraţia

gazului.

În funcţie de raportul de comprimare β există denumirile:

-ventilatoare: pentru 1 < β < 1,1 (eventual lipseşte statorul)
-suflante: β = 1,1 ÷ 2,5
-compresoare: β > 2,5

Compresoarele care prin aspiraţia unui gaz dintr-un rezervor închis produc depresiuni, se
numesc pompe de vid.

a) Compresoarele cu comprimare volumică efectuează comprimarea prin micşorarea

volumului ocupat de gaz, ceea ce duce la creşterea presiunii statice a gazului. Deci comprimarea şi
refularea gazului comprimat se produc periodic. Aceste tipuri de compresoare realizează presiuni
foarte înalte (până la 1000 bar) dar la debite relativ mici (până la 450 m3 / min).

Din categoria compresoarelor cu comprimare volumică fac parte:

a1. compresoare cu piston cu mecanism bielă manivelă

a2. compresoare cu piston etajat
a3. compresoare cu piston rotativ

Pentru a1 şi a2 mişcarea pistonului este de translaţie.

81
 Figura 8.1

b) Compresoare cu comprimare cinetică

La aceste compresoare, în prima fază, un rotor cu palete de o anumită formă transmite

gazului energie mecanică sub formă de energie cinetică, deci măreşte viteza gazului implicit şi
presiunea dinamică. În a doua fază, în stator, care reprezintă un sistem de palete fixe, prin mărirea
secţiunii viteza gazului este micşorată, presiunea dinamică transformându-se în presiune statică.
La aceste compresoare, procesul de comprimare şi de refulare este continuu. Aceste tipuri de
compresoare realizează presiuni până la 30-40 bar la debite mari până la 100 m3/sec (6000 m3/min).

Din această categorie fac parte:

b1. compresorul centrifugal (radial)
b2. compresorul axial

Figura 8.2

82
 Figura 8.3

8.2 Compresorul cu piston

8.2.1 Schema, diagrama, fazele de funcţionare

SA = supapa de
PMI PME aspiraţie

SR = supapa de
refulare

PMI, PME= punct

mort interior
respectiv exterior
(punctele extreme
între care se
deplasează pistonul)

Vs = volumul cursei
sau cilindreea

VM = volumul sau
spaţiul mort (necesar
pentru evitarea
contactului mecanic
dintre piston şi
supape)

Va =volumul de gaz
Figura 8.4 aspirat

83
 Fazele funcţionării compresorului sunt următoarele:

1-2 comprimarea gazului aflat în cilindru (SR, SA închise)

2-3 evacuarea gazului la prefulare = const. (SA închisă, SR deschisă)
3-4 destinderea gazului din spaţiul mort (SR,SA închise)
4-1 admisia gazului în cilindru la paspiraţie = const. (SA deschisă, SR închisă)

Fazele 1-2 şi 3-4 sunt transformări de stare ale gazului, celelalte faze sunt procese de
curgere. Din această cauză nu este corectă denumirea de ciclu termodinamic 1234 ci diagramă de
funcţionare.

Compresoarele sunt maşini consumatoare de lucru mecanic deci scopul este să se realizeze
un consum minim de lucru mecanic tehnic (aria de sub curba transformării spre axa presiunilor).
Faza de comprimare 1-2 se poate efectua fie izoterm după curba 1-2iz, cu o răcire intensă a
gazului din cilindru şi cu un consum mai mic de lucru mecanic (aria mai mică), fie adiabatic după
curba 1-2ad, fără schimb de căldură cu exteriorul dar cu un consum mai mare de lucru mecanic (aria
mai mare). Deoarece cele două cazuri de funcţionare nu se pot realiza în practică, comprimarea se
face după curba politropă 1-2p de exponent politropic 1 < n < k.

În practică, pentru a asigura funcţionarea economică a compresoarelor este necesară o răcire

cât mai intensă a peretelui cilindrului astfel încât comprimarea să fie cât mai apropiată de
transformarea izotermă. În plus, răcirea este necesară şi pentru a menţine calităţile uleiului de
ungere pentru piesele în mişcare.

8.2.2 Debitul teoretic al compresorului şi presiunea maximă de refulare

Datorită existenţei spaţiului mort VM, volumul de gaz aspirat Va este mai mic decât volumul
cilindreei VS care ar putea fi aspirat în lipsa spaţiului mort.
Se defineşte spaţiul mort relativ: ε0 = VM / VS (8.2)
uzual ε0 ∈ (0,05 ÷ 0,1)
Se defineşte gradul de umplere teoretic (care reprezintă o caracteristică funcţională a
compresorului): µ = Va / Vs (8.3)

Va V1 − V4 VM + VS − V4 ε 0 VS + VS − V4 VS (1 − ε 0 ) − V4 V
µ= = = = = = 1 + ε0 − 4 =
VS VS VS VS VS VS
ε V ε V  V  V 
= 1 + ε 0 − 0 4 = 1 + ε 0 − 0 4 = 1 + ε 0 1 − 4  = 1 − ε 0  4 − 1
ε 0 VS VM  VM   VM 
Dar evoluţia 3-4 este politropă de exponent politropic n′:
1 1
1
V  p  n′  p  n′
⇒ p 3 VMn′ = p 4 V4n′ ⇔ 4 =  3  =  r  = β n′
VM  p 4   pa 
 1 
Rezultă: µ = 1 − ε0  β n ′ − 1 (8.4)
 
 
Gradul de umplere este cu atât mai mic cu cât spaţiul mort relativ ε0 şi raportul de
comprimare β sunt mai mari.

84
 Debitul teoretic al compresorului:
1 rotaţie……………Va……………τ secunde
n rotaţii……………nVa…………..1 secundă
•
⇒ debitul volumic V = n ⋅ Va [m3 / sec]
unde: n = turaţia compresorului în [rotaţii / secundă]
•   1 
Cu notaţiile anterioare: V = n ⋅ Va = n ⋅ µ ⋅ VS = n ⋅ VS 1 − ε 0  β n′ − 1
  
 
Valoare presiunii de refulare pr este limitată:

Figura 8.5

Pentru pr = pr max, volumul aspirat devine nul (Va = 0). În acest caz, în cilindru se comprimă
şi se destinde mereu aceeaşi cantitate de gaz.
Determinarea lui pr max (deci β = βmax) rezultă înlocuind Va = 0 în relaţia (8.3)
⇒ µ=0
 1  1

Din (8.4) ⇒ 0 = 1 − ε 0 β max − 1
n ′  ⇒ ′ −1 = 1
β max
n ⇒
  ε0
 
n′ n′
 1   1 
⇒ β max = 1 +  ⇒ p r max = p a ⋅ 1 + 
 ε0   ε0 
Pentru aer βmax ≈ 50 (adică, dacă pa = 1 bar, rezultă că pr max = 50 bar).
Presiunea maximă însă se limitează la 4 ÷ 5 bar datorită încălzirii gazului ca urmare a
comprimării. Din această cauză, pentru presiuni de refulare mari, se utilizează compresoare cu mai
multe trepte de comprimare şi cu răcirea intermediară a gazului. Astfel, gazul comprimat iese din
prima treaptă ( primul cilindru), este răcit izobar, apoi introdus într-o a doua treaptă (al 2-lea
cilindru) unde i se măreşte în continuare presiunea, etc. În acest mod se pot obţine presiuni foarte
mari (1000 bar).

8.2.3 Lucrul mecanic teoretic şi puterea teoretică necesară antrenării compresorului

LC = ∑Lt = Lt12 +Lt34 (Lt23 = Lt41 = 0)

Deoarece compresorul este o maşină consumatoare de lucru mecanic, deci LC < 0, se
lucrează cu valoarea absolută a lucrului mecanic.
LC = Lt12 - Lt34 [J]
Expresiile pentru Lt12 şi Lt34 se pot deduce cu relaţiile de la transformările simple ale gazului
ideal (pentru evoluţiile politrope 1-2 de exponent n şi 3-4 de exponent n′ )
85
 Puterea teoretică reprezintă lucrul mecanic teoretic raportat la timp:
P = LC / τ
n rotaţii……………….1 sec
1 rotaţie……………….τ sec ⇒ τ=1/n
⇒ P = LC / τ = LC⋅n [W] unde n este turaţia în [rot / sec]
Puterea reală consumată de compresor este mai mare decât cea teoretică datorită
rezistenţelor gazodinamice, neetanşeităţilor, frecărilor mecanice, etc.

8.3 Compresorul centrifugal (radial). Lucru mecanic tehnic şi puterea necesară

antrenării rotorului

Se consideră un element de masă dm de gaz care se deplasează din secţiunea de intrare (1)
în secţiunea de ieşire (2) a rotorului:

u = viteza gazului datorată mişcării

de rotaţie (tangentă la cerc)

w = viteza relativă a gazului faţă de

paletele rotorului (tangentă la paletă)

c = viteza absolută a gazului

β = unghiul de aşezare a paletelor (de

obicei β = 90°)

α1,2 = unghiul de intrare respectiv de

ieşire a gazului

Figura 8.6

De la cursul de Mecanică:

L F ⋅ l F ⋅ r ⋅ rl M ⋅ α
P= = = = = M⋅ω
τ τ τ τ

P = M⋅ω (8.4)
unde: P [W] ; M [N⋅m] ; ω [rad / sec]

M = momentul forţelor exterioare (M = F r)

ω = viteza unghiulară
α = l / r [radiani]

Figura 8.7

86
 Dacă se dă turaţia n în rot / min, rezultă că unghiul corespunzător celor n rotaţii = n⋅2π
[rad]
2π n⋅[rad] ………………. 60 sec
ω [rad] ..……………… 1 sec
_______________________________________________
ω = 2πn / 60 = πn / 30 ω = πn / 30 (8.5)
•
Teorema momentului cinetic: M=K (8.6)
(Momentul forţelor exterioare = derivata în raport cu timpul
a momentului cinetic în raport cu acelaşi punct fix)

Pentru compresorul centrifugal:

Momentul cinetic elementar pentru elementul de masă dm în raport cu punctul fix 0 este:
d K = r × c ⋅ dm
d K = dK = r × c ⋅ dm = r c cos α ⋅ dm : dτ
dK / dτ = r⋅c⋅cosα⋅(dm / dτ)
• •
K = r ⋅ c ⋅ cos α ⋅ m
• • • • •
2
M =K 1
= K 2 − K 1 = r2 c 2 cos α 2 m − r1c1 cos α1 m
•
M = (r2 c 2 cos α 2 − r1c1 cos α1 ) m [N⋅m]

Puterea necesară antrenării:

•
P = M ⋅ ω = (r2 c 2 cos α 2 − r1c1 cos α1 ) ω ⋅ m
ω⋅ r = u •
⇒ P = (u 2 c 2 cos α 2 − u 1c1 cos α1 ) m [W]
L l ⋅m •
Dar: P= t = t = lt ⋅ m
τ τ
⇒ l t = u 2 c 2 cos α 2 − u 1c1 cos α1 [J / kg]

Creşterea de presiune totală ∆pt realizată în rotor rezultă din relaţia:

1 V 1 1
δ lt = -v dp ⇒ l t = v med ⋅ ∆p t = ⋅ ∆p t ( v = = = )
ρ med m m ρ
V
⇒ ∆p t = ρ med u 2 c 2 cos α 2 − u 1c1 cos α1

87
 CURSUL 12

12. TRANSMITEREA CĂLDURII

Transmiterea căldurii între 2 corpuri sau printr-un corp este un proces ireversibil care se
desfăşoară din zone cu temperatură mai mare spre cele cu temperatură mai mică şi nu încetează
decât când temperaturile devin egale.
Transmiterea căldurii se poate realiza în 3 moduri: conducţia, convecţia şi radiaţia. Cele 3
moduri de transmitere a căldurii se manifestă de obicei simultan.
Transmiterea căldurii prin conducţie termică reprezintă transportul direct al căldurii în
interiorul unui corp, lipsit de mişcări aparente (adică macroscopice), în masa căruia există diferenţe
de temperatură. Acest mod de transmitere a căldurii este caracteristic corpurilor solide,
intensitatea conducţiei termice fiind maximă la metale. La lichide şi la gaze intervine numai în
stratul limită sau în straturi de grosime foarte mică.
Convecţia termică este procesul de transmitere a căldurii prin intermediul unui fluid în
mişcare care vehiculează energia termică din zonele de temperatură mai mare în altele de
temperatură mai scăzută.
Radiaţia termică reprezintă procesul de transmitere a căldurii între corpuri aflate la distanţă,
fără contact direct (deci şi prin vid) prin intermediul radiaţiilor termice de natură electromagnetică.
Transferul de căldură între 2 corpuri sau printr-un corp poate avea loc în regim staţionar
(căldura schimbată este constantă în timp) sau în regim tranzitoriu. În cazul regimului staţionar,
∂t
temperatura unui punct oarecare din sistem este constantă în timp, adică: =0
∂τ
∂t
În regim tranzitoriu: ≠0
∂τ

12.1 Conducţia termică

12.1.1 Flux de căldură. Legea lui Fourier. Coeficient de conducţie

Se numeşte flux de căldură cantitatea de căldură transmisă printr-o suprafaţă în unitatea de

timp
•Q
Q= [W ]
τ
Se numeşte flux unitar de căldură fluxul de căldură transmis prin unitatea de suprafaţă:

61
 •
•
Q W
q=  m 2 
S
Legea fundamentală a transmiterii căldurii prin conducţie, lege stabilită experimental, este
legea lui Fourier:
• ∂t
q = −λ grad t = −λ
∂n
∂t
unde = variaţia temperaturii de-a lungul direcţiei (sau direcţiilor) pe care se propagă căldura.
∂n
Semnul minus apare deoarece propagarea căldurii are loc în sensul descrescător al
temperaturilor, adică de la suprafaţa ( t + ∆t ) la suprafaţa t .
W
Factorul de proporţionalitate λ  , se numeşte coeficient de conducţie termică şi este o
 mK 
proprietate fizică a materialului care se determină experimental.
Valoarea lui λ depinde în primul rând de material şi, pentru acelaşi material, de temperatură,
starea de agregare, presiune, porozitate, etc.
În funcţie de temperatură: λ = λ 0 (1 + b ⋅ t ) unde λ0 este valoarea lui λ la 0°C iar b este o

constantă care depinde de material

Domenii de valori pentru λ:

λgaze ∈ (0,006÷0,6) W/mK

λlichide ∈ (0,1÷0,7) W/mK
λ ∈ (0,02 ÷ 3) W/mK pentru materiale termoizolante
λ ∈ (2 ÷ 414 ) W/mK pentru metale
W W
exemple: λ arg int = 414 , λ otel = 50
mK mK

62
 12.1.2 Conducţia termică în regim staţionar unidimensional

a) Perete plan

Perete plan omogen

Se consideră un perete plan omogen, de grosime δ, cu suprafaţa pe direcţia x foarte mare în
comparaţie cu cele din direcţiile y şi z.

Neglijând fluxul de căldură pe direcţiile

y şi z, rezultă că putem considera fluxul
de căldură că se transmite
unidirecţional, adică doar în direcţia x.

Trecerea căldurii având loc în regim

staţionar, înseamnă că temperaturile t1
şi t2 ale celor 2 feţe din direcţia x sunt
constante în timp.

Figura 6.1

Reprezentarea temperaturilor într-o

secţiune prin peretele de grosime δ:

Figura 6.2

• dt
Din legea lui Fourier: q = −λ
dx
• •
q q
Pentru λ = λmediu = cst: ⇒ dt = − dx t =− x+C
λ λ
Condiţiile la limită: x = 0, t = t1 ⇒ t1 = C
• •
q q
x = δ, t = t2 ⇒ t 2 = − δ + t1 ⇒ t 2 − t1 = δ ⇒
λ λ
• λ
q= (t1 − t 2 )  W2  relaţia de calcul pentru fluxul unitar de căldură
δ m 
• t −t δ
q = 1 2 unde Rc = rezistenţa la conducţie termică, R c =
Rc λ
Fluxul de căldură prin suprafaţa S este:

63
 • • t1 − t 2
Q = q⋅ S = ⋅S [W ]
Rc

Perete plan neomogen

Se consideră un perete plan neomogen format din două straturi de grosimi δ1 şi δ2 având
coeficienţii de conducţie λ1 şi λ2 constanţi. Se cunosc temperaturile suprafeţelor exterioare t1 şi t3.

Figura 6.3
•
În regim staţionar, fluxul unitar de căldură q este constant în fiecare strat (nu există surse de
căldură sau puncte de absorbţie a căldurii).
• λ λ
q = 1 ( t 1 − t 2 ) = 2 (t 2 − t 3 )
δ1 δ2
• δ
t1 − t 2 = q⋅ 1
λ1 • δ δ 
⇒ adunând relaţiile ⇒ t1 − t 3 = q⋅  1 + 2  ⇒
• δ
 λ1 λ 2 
t 2 − t 3 = q⋅ 2
λ2
• t −t t −t
q= 1 3 = 1 3
δ1 δ 2 R ech
+
λ1 λ 2
unde Rech = rezistenţa echivalentă la conducţie termică a peretelui neomogen.
• t −t t −t
Pentru perete plan neomogen format din n straturi ⇒ q = 1 n n +1 = 1 n +1
δ R ech
∑ λi
i =1 i

b) Perete cilindric de lungime mare (conducte)

Transmiterea căldurii prin conducţie prin pereţi cilindrici omogeni sau neomogeni este un
caz foarte frecvent întâlnit în transportul fluidelor calde sau reci prin conducte.
Perete cilindric omogen, l >> d (conducte)

64
 Figura 6.4

l = lungimea conductei,
d = diametrul conductei
r = raza curentă

În acest caz temperatura variază numai radial.

• dt
Fluxul de căldură transmis prin perete este: Q = −λ ⋅ S ⋅
dr
unde S este aria suprafeţei laterale a cilindrului la raza curentă r. S = 2πr ⋅ l
•
• dt Q dr
⇒ Q = −λ ⋅ 2πr ⋅ l ⇔ dt = − ⋅
dr 2πl ⋅ λ r
• •
Q r Q d
⇒ t 2 − t1 = − ⋅ ln 2 ⇔ t1 − t 2 = ⋅ ln 2 ⇒
2πl ⋅ λ r1 2πl ⋅ λ d1
• 2πλ ⋅ l
Q= ⋅ (t1 − t 2 ) [W ]
d
ln 2
d1
Deoarece suprafeţele interioară şi exterioară sunt diferite, rezultă că şi fluxurile unitare de
căldură vor fi diferite:
• •
• Q λ W • Q λ •
W
q1 = = (t 1 − t 2 ) ⋅   q 2 = = ( t 1 − t 2 ) ⋅ ≠ q 1  m 2 
2πr1l r 2
m  2πr2 l r
r1 ln 2 r2 ln 2
r1 r1
Din această cauză, în cazul conductelor se introduce noţiunea de flux liniar de căldură:
•
Q• 2π W
ql = = ⋅ (t − t )  m  fluxul de căldură transmis printr-un metru de
l 1 d2 1 2
⋅ ln
λ d1
conductă

65
Perete cilindric neomogen

Este cazul conductelor care au izolaţie exterioară pentru micşorarea pierderii de căldură.

Figura 6.5

În regim staţionar, fluxul liniar de căldură este egal în cele 2 straturi cilindrice.
• d2
q l ⋅ ln
d1
t1 − t 2 =
• 2π 2π 2πλ1
ql = ⋅ (t 1 − t 2 ) = ⋅ (t 2 − t 3 ) ⇒
1 d 1 d • d3
⋅ ln 2 ⋅ ln 3 q l ⋅ ln
λ1 d1 λ2 d2 d2
t2 − t3 =
2πλ 2
 d2 d 
•
 ln ln 3 
1  d1 d2 
Adunând cele două relaţii: t1 − t 3 = q l ⋅ ⋅ +
2π  λ1 λ2 
 
 
• π ⋅ (t 1 − t 3 ) W
Rezultă ql =  m 
1 d 1 d
ln 2 + ln 3
2 ⋅ λ1 d1 2 ⋅ λ 2 d 2
• π ⋅ (t1 − t n +1 )
Prin generalizare, pentru n straturi: q l = n
1 d
∑ 2λ ⋅ ln di+1
i =1 i i

66
 CURSUL 13

12.2 Convecţia termică

Convecţia termică este procesul de transmitere a căldurii între peretele unui corp
solid şi un fluid în mişcare. Pentru transmiterea căldurii este necesară existenţa unei
diferenţe de temperatură între fluid şi perete.
Transferul de căldură prin convecţie, de exemplu, de la un perete mai cald la un
fluid mai rece, are loc în câteva etape. Iniţial, căldura trece de la perete la particulele de
fluid din imediata apropiere prin conducţie. Energia termică astfel transferată măreşte
temperatura şi energia internă a acestor particule de fluid. Stratul de fluid de lângă perete
prin care căldura se transmite prin conducţie se numeşte strat limită termic.
În continuare, aceste particule cu energie mai mare se deplasează către regiuni cu
temperaturi mai scăzute, unde prin amestec cu alte particule, transmit acestora o parte din
energia lor, mărindu-le temperatura.

Factorii care influenţează convecţia termică:

a) Cauza care produce mişcarea fluidului

Dacă mişcarea fluidului este cauzată doar de diferenţa de densitate produsă de
diferenţa de temperatură între particulele de fluid mai apropiate şi mai depărtate de
perete, transmisia căldurii se face prin convecţie liberă.
Dacă mişcarea fluidului este cauzată de un lucru mecanic din exterior (pompă,
ventilator) transmisia căldurii se face prin convecţie forţată.

b) Regimul de curgere al fluidului care este caracterizat prin criteriul Reynolds

(Re).
Pentru curgerea fluidelor prin ţevi şi canale închise există următoarele regimuri:
• convecţie în regim laminar (particulele de fluid nu se amestecă, liniile de curent fiind
paralele): Re < 2300
• convecţie în regim tranzitoriu: 2300 < Re < 10 4
• convecţie în regim turbulent: Re > 10 4
 Pentru curgerea fluidului peste corpuri în formă de placă plană, graniţa dintre
laminar şi turbulent este pentru Re ≈ 5 ⋅ 105 .
Deoarece în regim laminar particulele nu se amestecă, intensitatea transferului de
căldură prin convecţie este mai mare în regim turbulent decât în regim laminar.

c) Proprietăţile fizice ale fluidului

Convecţia este influenţată în principal de căldura specifică cp , coeficientul de
conducţie λ al fluidului (care intervine în stratul limită termic), difuzivitatea termică,
densitatea, vâscozitatea dinamică, proprietăţi care depind de temperatura fluidului şi care
pot fi găsite în tabele termodinamice.

d) Forma şi dimensiunile suprafeţei de schimb de căldură

Geometria suprafeţei de schimb de căldură (plană, cilindrică, nervurată, etc.) şi
orientarea acesteia faţă de direcţia de curgere a fluidului afectează caracteristicile
stratului limită, deci şi transferul de căldură prin convecţie.

Relaţia generală de calcul a fluxului de căldură schimbat prin convecţie este

relaţia lui Newton:

( ) [W ]
•
Q = α ⋅S ⋅ tp − tf

unde: tp = temperatura peretelui în contact cu fluidul în mişcare;

tf = temperatura fluidului;
S = aria suprafeţei peretelui [m2];

α = coeficientul de convecţie [W/m2K].

Problema transmiterii căldurii prin convecţie se reduce de fapt, la determinarea

coeficientului α de convecţie.
Dacă în calculele practice de transmitere a căldurii prin conducţie se poate lucra
cu valorile experimentale ale coeficientului λ luate din tabele termodinamice, în cazul
convecţiei, coeficientul α trebuie determinat pentru fiecare caz în parte şi depinde de cei
4 factori prezentaţi anterior.
Determinarea coeficientului de convecţie α se face pornind de la ecuaţiile
diferenţiale care intervin în procesul de transmitere a căldurii prin convecţie, tinând cont
de faptul că procesul are loc datorită mişcării fluidului: ecuaţia de continuitate, ecuaţiile
Navier-Stockes (ecuaţiile de mişcare) şi ecuaţia de contur (vezi cursul de mecanica
fluidelor).
Ecuaţia de contur ţine cont de faptul că fluxul unitar de căldură transmis prin
convecţie este egal cu fluxul unitar de căldură transmis prin conducţie prin stratul limită
de fluid de lângă perete:
∂t
( )
•
q = α ⋅ t p − t f = −λ ⋅ ecuaţia de contur
∂n
Rezolvarea teoretică a acestui sistem de ecuaţii diferenţiale nu este posibilă decât
pentru cazuri foarte simple, particulare.
Din această cauză, pentru determinarea coeficientului de convecţie α se face apel
la teoria similitudinii. Pe baza ecuaţiilor diferenţiale sus menţionate şi a teoriei
similitudinii au fost deduse mărimile adimensionale numite invarianţi sau criterii de
similitudine sau numere. Exemplu: Reynolds (Re), Grasshof (Gr), Nusselt (Nu), Prandtl
(Pr) (vezi laboratorul).
Aceşti invarianţi se pot calcula în funcţie de parametrii fluidului la temperatura
respectivă (ex. vâscozitate, densitate, viteză, etc.)
Toţi aceşti invarianţi au aceeaşi valoare pentru sistemele şi fenomenele asemenea.
Deci fenomenul de convecţie într-o instalaţie industrială este asemenea cu
fenomenul de convecţie dintr-o instalaţie model de laborator dacă aceşti invarianţi au
aceeaşi valoare.
Cel mai important invariant este Nu deoarece include coeficientul de convecţie α
care trebuie determinat: Nu = α l / λ unde λ este coeficientul de conducţie
termică a fluidului în stratul limită iar l este lungimea caracteristică (diametrul în cazul
conductelor).
 Efectuând experimentări pe instalaţii de laborator, au fost deduse empiric, relaţii
de legătură între invarianţi, numite ecuaţii criteriale de forma: Nu = f ( Re, Pr, Gr,
etc. )

În concluzie, teoria similitudinii permite ca pe baza ecuaţiilor diferenţiale ale

convecţiei, dar fără a le integra, să se obţină criterii de similitudine între care să se
determine pe cale experimentală ecuaţii criteriale valabile pentru toate procesele
asemenea. Din aceste ecuaţii criteriale se poate determina coeficientul de convecţie α.

Exemple : Convecţia liberă

Ecuaţia criterială este de forma:
Nu = C ( Gr Pr )n
unde C şi n sunt coeficienţi care depind de regimul de
curgere

Convecţia forţată
Nu = C Re m Pr n

unde C, m şi n sunt coeficienţi care depind de regimul de

curgere

Deoarece experimentările au fost efectuate de diverşi autori, există diferite

variante ale acestor ecuaţii criteriale empirice. Forma concretă a ecuaţiilor criteriale şi
valoarea coeficienţilor se pot afla din cărţile de specialitate legate de transmiterea
căldurii.
 12.3 Radiaţia termică

12.3.1 Noţiuni generale

Radiaţia termică reprezintă procesul de transmitere a căldurii între corpuri aflate

la distanţă, fără contact direct.
Este de natură electromagnetică la fel ca şi celelalte radiaţii (ϒ, x, etc.).
Radiaţia termică este rezultatul transformării energiei interne a corpurilor în
energie a undelor electromagnetice care se propagă în spaţiu cu lungimi de undă cuprinse
între λ = 0,7 - 400 µm (microni) ce corespund razelor infraroşii, vizibile şi ultraviolete.
Fenomenul are sens dublu. Astfel, un corp radiază energie dar şi absoarbe energia
emisă sau reflectată de corpurile înconjurătoare.
La corpurile solide şi lichide, transformarea energiei electromagnetice în energie
termică şi invers, are loc în straturile superficiale, iar la corpurile gazoase în volum.
Transferul de căldură prin radiaţie termică devine semnificativ la temperaturi
ridicate ale corpului.
În aplicaţiile tehnice care implică temperaturi apropiate de cele ale mediului
ambiant, radiaţia termică poate fi neglijată în comparaţie cu transferul de căldură prin
convecţie.
La fel ca celelalte radiaţii de natură electromagnetică, radiaţia termică se propagă
în linie dreaptă, se reflectă, se refractă şi se absoarbe.

•
Fluxul de energie radiată Q care întâlneşte un corp oarecare se distribuie astfel:
• • • •
Q=QA + QR + QD [W]
(6.1)
•
unde: Q A = partea care este absorbită
•
Q R = partea care este reflectată
•
Q D = partea care străbate corpul (este difuzată)
•
Împărţind relaţia 6.1 la Q ⇒ A+R+D=1
 unde: A = coeficientul de absorbţie
R = coeficientul de reflexie
D = coeficientul de difuzie

În funcţie de natura corpului, starea suprafeţei, lungimea de undă a radiaţiei λ şi

temperatură, coeficienţii A, R, D pot lua valori între 0 şi 1.

Corpul negru A= 1 ; R=D=0

Corpul negru este un corp ideal, teoretic, care absoarbe complet radiaţia termică,
indiferent de lungimea de undă. Doar câteva corpuri reale se apropie de comportarea
corpului negru (ex. Negrul de fum).
Corpul alb este tot un corp ideal care reflectă toate radiaţiile incidente.
R=1 ; A =D = 0
Corpul diaterm este perfect transparent pentru toate radiaţiile incidente (căldura
trece prin corp fără să fie reflectată sau absorbită)
D=1 ; A=R=0
Corpul cenuşiu absoarbe pe toate lungimile de undă o anumită proporţie din
radiaţiile incidente
0<A<1
În aplicaţiile tehnice, corpurile reale se consideră cenuşii.

Suprafaţa unui corp se numeşte lucie dacă reflectă radiaţia incidentă într-o
direcţie determinată, unghiul de incidenţă fiind egal cu cel de reflexie.
Suprafaţa se numeşte mată dacă reflectă radiaţia incidentă în toate direcţiile.
Radiaţia monocromatică corespunde unei anumite lungimi de undă λ. Radiaţia
integrală cuprinde întregul spectru de radiaţie cu λ ∈ (0, ∞).

Pe baza legilor radiaţiei termice (legile de la electromagnetism) a fost dedusă

relaţia pentru fluxul de căldură radiat de un corp:
• 4
 T 
Q = ε C0 S   [W ]
 100 
 unde: C0 = 5,67 W/m2K4 coeficientul de radiaţie al corpului negru
T = temperatura suprafeţei radiante [K]
S = suprafaţa radiantă [m2]
ε = factor de emisie
ε se determină experimental şi depinde de material, starea suprafeţei,
temperatură ε∈ (0, 1)

Exemplu: negru de fum → ε = 0,95

cupru polizat → ε = 0,023

Schimbul de căldură prin radiaţie termică între corpurile solide separate prin
medii transparente reprezintă un proces complex de reflecţii şi absorbţii repetate. Astfel,
fiecare corp emite radiaţii termice care sunt absorbite şi o parte reflectate înapoi de
corpurile înconjurătoare. O parte din radiaţiile care revin sunt absorbite, altă parte
reflectate ş.a.m.d., procesul continuând până la egalizarea temperaturilor.

Intensificarea schimbului de căldură prin radiaţie termică se realizează prin

mărirea temperaturii suprafeţelor radiante şi prin mărirea factorului de emisie al
sistemului (ex. colorez în negru).

Reducerea schimbului de căldură se obţine prin scăderea temperaturii suprafeţelor

radiante, reducerea factorului de emisie (ex. colorez în alb) şi utilizarea ecranelor contra
radiaţiei termice.

12.3.2 Cazuri particulare de schimb de căldură prin radiaţie termică

a) Două suprafeţe plane paralele

 Figura 6.6

Ţinând cont de reflexiile şi absorbţiile repetate, se poate demonstra că fluxul de

căldură transmis prin radiaţie termică între 2 plăci cenuşii plane paralele cu suprafaţa S
este:
•  T  4  T  4 
Q = ε12 C 0 S 1  −  2   [W]
 100   100  
unde ε12 = factorul mutual de emisie al sistemului format de cele două plăci
1
ε12 =
1 1
+ −1
ε1 ε 2

a) Suprafaţă închisă înconjurată de altă suprafaţă

Figura 6.7

•  T  4  T  4 
Q = ε12 C 0S1  1  −  2   [W]
 100   100  
 1
Factorul mutual de emisie al sistemului este: ε12 =
1 S1  1 
+  − 1
ε1 S 2  ε 2 

Observaţie: Dacă S2 >> S1 ; S1 / S2 → 0 ⇒ ε12 → ε1 (adică o suprafaţă

finită S1 înconjurată de o suprafaţă mult mai mare S2)

b) Schimbul de căldură în prezenţa ecranelor de radiaţie

Ecranele contra radiaţiei termice sunt reprezentate de plăci subţiri plasate între 2
suprafeţe care schimbă între ele căldură prin radiaţie termică.

Figura 6.8

• •  T  4  T  4 
 Q = Q1e = ε1e C 0 S 1  −  e  
  100   100  

• •  T  4  T  4 
e
Q = Q e2 = ε e 2 0 
C S  − 2  
  100   100  

1 1
ε1e = ; ε e2 =
1 1 1 1
+ −1 + −1
ε1 ε e εe ε2
  • 4 4
 Q =  T1  −  Te 
 
 ε1e C 0 S  100   100 
 • 4 4
 Q  Te   T2 
 =   −   (+ )
ε
 e2 0C S  100   100 

• 4 4
Q  1 1   T1   T2 
 +  =   − 
C 0 S  ε1e ε e 2   100   100 

rezultă
• 1  T  4  T  4 
Q= C 0 S 1  −  2  
1 1
+  100   100  
ε1e ε e 2

•  T  4  T  4 
Q = ε1e 2 C 0 S 1  −  2  
 100   100  
1
unde ε1e 2 = = factorul de emisie redus al sistemului
1 1
+
ε1e ε e 2

Reducerea fluxului de căldură este cu atât mai mare cu cât ecranul are un factor
de emisie εe mai mic decât al sistemului de suprafeţe.
Pentru a se obţine o izolare cât mai bună este necesară utilizarea mai multor
paravane şi vidarea spaţiului dintre plăci pentru anihilarea convecţiei.
 CURSUL 14

12.4 Transferul global de căldură

Un perete omogen sau neomogen de orice formă, separă de obicei două fluide cu
temperaturi diferite t f1 şi t f 2 . Căldura se transmite de la un fluid la altul prin intermediul

peretelui.
De la primul fluid la perete şi de la perete la al doilea fluid, căldura se transmite
prin convecţie eventual prin radiaţie, iar în perete căldura se transmite prin conducţie.

12.4.1 Transferul global de căldură prin pereţi plani

Figura 6.9

În regim staţionar, fluxul unitar de căldură:

( ) λ λ
( )
•
q = α1 t f1 − t 1 = 1 (t 1 − t 2 ) = 2 (t 2 − t 3 ) = α 2 t 3 − t f 2
δ1 δ2
 •
 t −t = q
 f1 1 α1
 •
 q δ1
 t1 − t 2 = t f1 − t f 2
( )
•
 λ1 W
 adunând ⇒ q= = K t f1 − t f 2  m 2 

•
1 δ1 δ 2 1
q δ2 + + +
t 2 − t 3 = α1 λ 1 λ 2 α 2
 λ2
•

 t3 − tf = q
 2
α2
unde K =
coeficientul global de transfer de căldură
1  W 
K=  m 2 K 
1 δ1 δ 2 1
+ + +
α1 λ 1 λ 2 α 2
 1 δ1 δ 2 1 not 1
+ + + = rg = rezistenţa termică globală ⇒ rg =
α1 λ 1 λ 2 α 2 K

( )
• • •
Fluxul de căldură: Q = qS rezultă Q = K ⋅ S t f1 − t f 2

12.4.2 Transferul global de căldură prin pereţi cilindrici (conducte)

Figura 6.10

Deoarece Sext ≠ Sint, se introduce noţiunea de flux liniar de căldură

•
• Q
Fluxul liniar de căldură: ql = unde l = lungimea conductei
l
În regim staţionar:
• ( )
(πd1l)α1 t f1 − t 1 π(t 1 − t 2 ) π(t 2 − t 3 ) (πd 3 l)α 2 t 3 − t f2 ( )
ql = = = =
l 1 d2 1 d3 l
ln ln
2λ 1 d 1 2λ 2 d 2
 •
t − t = q l
 f1 1 πd1α1
 •
 ql 1 d
t 1 − t 2 = ⋅ ⋅ ln 2
 π 2λ 1 d1
 •
 ql 1 d
t 2 − t 3 = ⋅ ⋅ ln 3
 π 2λ 2 d2
 •
 ql
t 3 − t f 2 =
 πd 3 α 2
adunând relaţiile, rezultă:
• (
π t f1 − t f 2 ) ( ) W
ql = = K l ⋅ π ⋅ t f1 − t f 2 m
1 1 d2 1 d3 1  
+ ln + ln +
α 1 d 1 2λ 1 d 1 2λ 2 d 2 α 2 d 3
 Kl = coeficientul global liniar de transfer de căldură (specific conductelor)
[W / mK]
Fluxul total de căldură:
( ) ( ) ( )
• • K
Q = q l ⋅ l = K l ⋅ π ⋅ l ⋅ t f1 − t f 2 = l ⋅ π ⋅ l ⋅ d 3 t f1 − t f 2 = K ⋅ S ext ⋅ t f1 − t f 2
d3
unde: πd3l =suprafaţa exterioară totală a conductei
K = K1 / d3 = coeficientul global de transfer de căldură pentru conducte
corespunzător suprafeţei exterioare
Kl 1
K= =
d3 d3 d d d d 1
+ 3 ln 2 + 3 ln 3 +
α 1 d 1 2λ 1 d 1 2λ 2 d 2 α 2
 12.5 Schimbătoare de căldură

Schimbătoarele de căldură sunt utilaje termice care servesc la încălzirea sau

răcirea unui fluid, vaporizarea sau condensarea lui cu ajutorul unui alt fluid.
Din punct de vedere funcţional, numărul lor este foarte mare (ex.: preîncălzitoare
de apă sau aer, răcitoare de ulei, distilatoare, vaporizatoare, condensatoare, radiatoare,
etc.) însă principiul de funcţionare este acelaşi şi anume transferul de căldură de la un
fluid la altul prin intermediul unui perete despărţitor.
Există şi schimbătoare de căldură fără perete despărţitor între fluide, ca de
exemplu turnurile de răcire, camerele de pulverizare etc., dar calculul este mai complicat
deşi principiul de lucru este acelaşi.
Schematizat, un schimbător de căldură constă din două compartimente separate de
un perete, prin fiecare circulând câte un fluid. Prin peretele despărţitor are loc transferul
căldurii de la fluidul cald la cel rece. În timpul circulaţiei fluidelor prin cele două
compartimente, temperatura lor variază, unul încălzindu-se celălalt răcindu-se.
Temperaturile la intrarea în schimbătorul de căldură se notează cu indice prim iar cele la
ieşire cu indice secund.

Figura 6.11

Din punct de vedere al modului în care curg cele două fluide prin schimbător
există schimbătoare
a) cu curgere paralelă în echicurent;
b) cu curgere paralelă în contracurent;
c) cu curgere încrucişată;
d) cu curgere mixtă.
 Figura 6.12

Din punct de vedere termodinamic, procesele din schimbătoarele de căldură sunt

izobare.
•
În calculul unui schimbător de căldură de obicei se cunoaşte fluxul de căldură Q
• •
care trebuie transmis de la un fluid la altul, debitele celor două fluide m1 şi m 2 ,
temperaturile de intrare t 1′ şi t ′2 , căldurile specifice c1 şi c2, şi trebuie determinată
suprafaţa S necesară transmiterii acestui flux.

Presupunând 1 fluidul cald şi 2 fluidul rece, relaţiile de calcul rezultă din

egalitatea fluxului de căldură cedat de fluidul 1 , primit de fluidul 2 şi transmis între cele
două fluide:

• • •
Q = m1 c1 (t 1′ − t 1′′ ) = m 2 c 2 (t ′2′ − t ′2 ) = K ⋅ S ⋅ ∆t m

unde ∆tm este diferenţa de temperatură medie între cele două fluide.

Exemple:
 Figura 6.13

Variaţia temperaturii fluidelor

în cazul curgerii paralele în
echicurent

Figura 6.14

Variaţia temperaturii fluidelor în

cazul curgerii paralele în
contracurent

Pentru calcule aproximative:

t ′ + t ′′ t ′ + t ′2′
∆t m = t m1 − t m 2 = 1 1 − 2
2 2

Pentru calcule mai precise:

∆t max − ∆t min (t 1′ − t ′2 ) − (t 1′′ − t ′2′ ) Pentru echicurent (EC)

∆t m = ∆t mEC = =
∆t max t′ − t′
ln ln 1 2
∆t min t 1′′ − t ′′
Pentru contracurent (CC)
∆t − ∆t min (t 1′ − t ′2′ ) − (t 1′′ − t ′2 )
∆t m = ∆t mCC = max =
∆t max t ′ − t ′′
ln ln 1
∆t min t 1′′ − t ′

∆tmEC şi ∆tmCC se numesc diferenţă medie logaritmică de temperaturi.