Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Airbagul are rolul de a „frâna” mişcarea pasagerilor până la o viteză nulă, fără a
provoca vătămări ocupanţilor. Airbagul este un mediu de protecţie interpus între pasageri şi
coloana de direcţie sau planşa de bord (în cazul celor frontale). Domeniul de activare al
airbag-ului în cazul coliziunii frontale este dat de un unghi de aproximativ ±30° faţă de axa de
simetrie a autovehiculului. În cazul unei coliziuni laterale unghiul sub care se activează
airbag-urile laterale este de aproximativ ±30° față de o axă perpendiculară pe cea de
simetrie a autovehiculului. În cazul impacturilor laterale se vor activa doar airbag-urile
laterale şi cele de tip cortină, dacă există. De asemenea trebuie menţionat că în cazul
coliziunilor laterale sistemul de pretensionare a centurilor de siguranţă nu se activează.
In cazul unui impact după o direcţie situată în intervalul 60° în jurul stâlpului A, se vor
acţiona airbag-urile frontale, pretensionarea centurilor și airbagul lateral din partea
impactului.
Airbagul nu se declanşează accidental în următoarele situaţii:
Condiţii de drum greu (off-road);
Trecerea peste borduri, sau denivelări similare;
Reparaţii, lovituri de ciocan, etc.
Volumul airbagurilor diferă de la 35 litri pentru conducătorul auto si 65 litri pentru
ocupantul din dreapta, în varianta EURO-AIRBAG, până la 60-80 litri, respectiv 120-150 litri la
cele de mărime fullsize. Airbagurile laterale au volumul de aproximativ 12 litri, iar cele
cortină între 18 şi 32 litri.
Evoluţia airbagului
Conform cercetărilor americane ideea folosirii airbagului pentru a preveni vătămările
apărute în urma coliziunilor a avut o istorie lungă chiar înainte de anii ’80, când Ministerul de
transporturi american a luat măsuri ca acest tip de echipament să fie ajustat automobilelor.
Primul patent al unui dispozitiv de umflare în cazul aterizărilor forţate a fost conceput în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Eforturile de a echipa autovehiculele cu airbaguri se loviseră înainte de preţurile
prohibitive şi obstacolele tehnice care includeau stocarea şi eliberarea gazului comprimat.
Cercetătorii au avut de răspuns la întrebări după cum urmează:
Dacă este destul loc în maşină pentru un recipient care să conţină gaz.
Va rămâne sau nu gazul din recipient la presiunea de lucru pe toată durata de
utilizare a autovehiculului.
Cum ar putea fi sacul astfel conceput încât să se umfle repede şi sigur la o
varietate de temperaturi şi fără să emită zgomote puternice.
Cercetătorii au avut nevoie de o cale prin care să obţină o reacţie chimică care să
producă azotul care umflă sacul. Substanţe combustibile solide capabile să producă
cantitatea de gaz necesară umplerii sacului au fost produse în anii ‘70.
La începuturile folosirii airbagurilor auto, experţii au avut grijă ca acestea să fie
folosite în acelaşi timp cu centura de siguranţă. Centurile de siguranţă erau încă extrem de
necesare deoarece airbagurile aveau utilitate numai în cazul coliziunilor frontale la mai mult
de 16 km/h. Numai centurile de siguranţă puteau fi de folos în coliziunile şi loviturile laterale
(deşi airbagurile laterale devin tot mai comune în prezent), coliziuni din spate şi impacturi
secundare. Chiar dacă tehnologia avansează, airbagurile sunt totuşi utile când sunt folosite în
paralel cu centura de siguranţă.
Dezactivarea airbagului
Având în vedere posibilitatea vătămării grave sau chiar a uciderii copiilor sau a
persoanelor mai slab dezvoltate fizic, Asociaţia Naţională a Traficului pe Şosele din SUA a
finalizat în 1997 un set de reguli care să permită constructorilor de automobile şi
echipamente destinate acestora, utilizarea unor airbaguri care să dezvolte o forţă de umflare
mai mică cu 20-35% faţă de cele standard. Ca o suplimentare, din 1998 unităţile autoservice
şi dealerii pot fi autorizaţi să utilizeze comutatoare on/off pentru unul sau cele două
airbaguri frontale, dacă se încadrează în unul din următoarele grupe de risc:
• Pentru locul conducătorului şi al pasagerului din dreapta – persoane cu afecţiuni
medicale în care riscul umflării sacului depăşeşte riscul de impact în absenţa
airbagului.
• Pentru locul conducătorului – cei care nu pot avea o poziţie de conducere, în care
să asigure cel puţin 25 cm între piept şi centrul capacului sub care este airbagul.
• Pentru locul pasagerului din dreapta conducătorului – persoanele care trebuie să
transporte copii sub 3 ani pe scaunul din faţă.