EPOCA LUI

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

şi

DIMITRIE CANTEMIR
ŢĂRILE ROMÂNE în secolele XVII – XVIII

• După Mihai Viteazul, domnitorii români încearcă:

- să opună rezistenţă turcilor sau
- să asigure prosperitatea şi pacea ţării, pentru a face
faţă cererilor tot mai mari ale turcilor.
• Ţările Române sunt ameninţate de tendinţele de
dominaţie ale imperiilor vecine: Imperiul Otoman,
Imperiul Habsburgic (Austria) şi Imperiul Ţarist
(Rusia).
• Otomanii ajung să se lupte cu austriecii şi ruşii
pentru supremaţie chiar pe pământul Ţărilor
Române.
 CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
• domn al Ţării Româneşti, 1688 – 1714;
• ajunge domn sprijinit de marea
boierime;
• menţine autonomia Ţării Româneşti
plătind turcilor sume mari de bani →
“politica pungilor cu aur” ;
• dorind eliberarea ţării, încheie tratate
de alianţă cu Austria şi Rusia;
• turcii îşi pierd încrederea în el;
• pe 15 august 1714, ziua în care
creştinii prăznuiesc Adormirea Maicii
Domnului, este omorât de turci
împreună cu cei patru feciori şi ginerele
său;
• cu ajutorul Patriarhiei Ortodoxe a
Constantinopolului cadravele şi-au
găsit odihna într-o mănăstire grecească
DIMITRIE CANTEMIR
• domn al Moldovei, 1710 – 1711;
• ajunge domn sprijinit de turci (la
15 ani a fost nevoit să plece la
Constantinopol, unde a stat 17 ani,
fiind garanţia tatălui său pe lângă
Înalta Poartă);
• încearcă să elibereze Moldova de
asuprirea turcească cu ajutorul
Rusiei;
• încheie un tratat secret de alianţă
cu ţarul Petru cel Mare al Rusiei;
• la STĂNILEŞTI, pe Prut, oastea
celor doi aliaţi este înfrântă de turci;
• împreună cu familia este nevoit să
se refugieze în Rusia, unde moare în
anul 1723;
• este înmormântat la Biserica
“Sfinţii Constantin şi Elena” din
Moscova
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU DIMITRIE CANTEMIR
Portret de de Alessandro dalla Via În timpul domniei
 Imaginea lui
DIMITRIE CANTEMIR
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
pe o marcă poştală din
Portret din 1696 găsit la
Republica Moldova
Mănăstirea Muntelui Sinai (Ierusalim)
 Sfântul Martir Dimitrie Cantemir în tinereţe
Constantin Brâncoveanu
Pictură bisericească Portret
 SFÂRŞITUL LUI
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
În vinerea mare a anului 1714, Constantin Brâncoveanu
cu toată casa lui au fost ridicaţi de turci şi duşi la
Constantinopol, fiind închişi în temniţă.
Timp de 4 luni a fost supus la torturi groaznice, fiind
biciuit, ars pe piept cu cârlige înroşite în foc, strâns în
cătuşe şi spânzurat de picioare, pentru a recunoaşte
învinuirile aduse, pentru a trece la credinţa musulmană
şi pentru a aduce turcilor toate averile sale şi ale
rudelor sale. La averile sale pământeşti acesta nu
ţinea, învoindu-se a le da degrabă otomanilor, iar de
acuzaţiile aduse s-a apărat. Dar a se lepăda de credinţa
creştină domnitorul nu se putea lăsa înduplecat, chiar
cu preţul vieţii sale şi a feciorilor săi.
Constantin Brâncoveanu, născut la 15 august 1654, a fost ucis la vârsta de
60 ani, în ziua de 15 august 1714. Odată cu Brâncoveanu au mai pierit cei
patru feciori şi ginerele său. În faţa morţii voievodul şi-a îmbărbătat fiii cu
îndemnuri sfinte: „Fiii mei, fiii mei! Iată, toate avuţiile şi orice am avut, am
pierdut! Să nu ne pierdem încă şi sufletele… Staţi tare şi bărbăteşte, dragii
mei! Să nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru,
câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru
aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa voastră pentru viaţa şi
lumea aceasta…Acum, dară, o, dulcii mei fii, cu sângele nostru să spălăm
păcatele noastre.” După ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, gâdele
a tăiat dintr-o singură lovitură capul lui Ianache Văcărescu, ginerele
domnitorului. Apoi au fost decapitaţi în faţa ochilor îndureraţi ai părintelui lor
cei patru fii, începând cu cel mai mare, Constantin, care avea 31 ani. În faţa
morţii, Matei, feciorul cel mic de numai 11 ani, înspăimântat, a avut un
moment de frică, firească fragedei sale vârste, şi a fost gata să renunțe la
creștinism: "Dă-mi voie să-mi trăiesc tinerețea. Mai bine vreau să fiu
mahomedan decât să mor nevinovat”. Dar fiind întărit de tatăl său ca „mai
bine să moară de o mie de ori dacă s-ar putea, decât  să se lepede de Iisus
Hristos, numai pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ“, copilul a spus
gâdelui: „Vreau să mor creştin, loveşte!” La sfârşit a fost decapitat domnitorul
care a îngenuncheat şi s-a închinat zicând: „Doamne, fie voia Ta!”
 Martiriul Sfinţilor Brâncoveni
Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului
 Martiriul Sfinţilor Brâncoveni,
frescă din Muzeul Episcopiei Slatina
Capetele celor şase au fost purtate de turci prin Constantinopol,
în vârful suliţelor, iar trupurile lor au fost aruncate a doua zi în
mare. Câţiva pescari credincioşi au căutat şi au reuşit să scoată
din apă trupul domnitorului. După mărturia secretarului
personal al voievodului Brâncoveanu, moaştele mucenicilor au
fost înhumate în taină, cu săvârşirea cuvenitei slujbe creştineşti,
la mănăstirea Maicii Domnului din insula Halki.
Doamna Maria, credincioasa soţie a domnitorului martir,
fiicele, ginerii şi nepoţii, care au scăpat cu viaţă, au fost închişi
într-o cetate din Asia Mică, de unde s-au putut reîntoarce în
ţară abia după doi ani.
În anul 1720, doamna Maria a strămutat rămăşiţele pământeşti
ale domnitorului martir în biserica “Sfântul Gheorghe Nou” din
Bucureşti, ctitoria sa. A fost necesar ca această strămutare a
sfintelor moaşte să se facă în cea mai mare taină, locul de
îngropăciune fiind cunoscut la început numai în familie.
MORMÂNTUL CU MOAŞTELE SFÂNŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI
din biserica “Sfântul Gheorghe Nou” Bucureşti
Doamna Maria a înzestrat această biserică cu o candelă din argint,
deosebit de frumoasă, pe care a aşezat-o deasupra mormântului, iar
pe marginea de sus a bulbului din mijloc a lăsat o inscriptie cu litere
chirilice, însemnând de fapt pisania pe care nu a putut să o scrie pe
piatra de marmură a mormântului: ”această candelă, ce s-a dat la
Sfântul Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele
fericitului Domn Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod… iulie,
în 12 zile,  leat 7228 (1720)”.
 Sfinţii Martiri Brâncoveni
Constantin Voievod cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei
 Sfinţii Martiri Brâncoveni

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU,
împreună cu fiii săi, Constantin,
Ştefan, Radu, Matei şi ginerele său,
Ianache Văcărescu

* clucer = boier care se ocupa

cu aprovizionarea
curţii domneşti
Osemintele lui DIMITRIE CANTEMIR aduse în 1935 în
România se află la Biserica Domnească "Trei Ierarhi" din
Iaşi. Pe lespedea raclei sale stă scris: "Aici, întors din lunga
şi pregreaua pribegie înfruntată pentru libertatea ţării sale,
odihneşte Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei ".

Biserica “Trei Ierarhi”

 ŢĂRILE ROMÂNE în vremea lui Constantin Brâncoveanu
şi Dimitrie Cantemir cunosc o strălucită afirmare culturală.

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

• a înfiinţat tipografii unde se tipăreau numeroase cărţi româneşti,

greceşti, slave şi chiar arabe, turceşti şi georgiene;
• a înfiinţat Academia din Bucureşti, o şcoală superioară având ca
limbă de predare greaca veche;
• a creat în arhitectură un stil caracteristic, denumit
“stilul brâncovenesc”: casele au foişoare împodobite cu motive
populare, scări exterioare, colonade (şiruri de coloane) → ex.:
Palatul Mogoşoaia de lângă Bucureşti, Palatul Potlogi din judeţul
Dâmboviţa;
• a ctitorit Biserica “Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti,
Mănăstirea Hurezi (Horezu) din jud. Vâlcea, Mănăstirea Sâmbăta
de Sus din jud. Braşov.
 DIMITRIE CANTEMIR

• a studiat în ţară şi în străinătate;

• cunoaştea 11 limbi, printre care latina, greaca,
persana, turca şi câteva limbi slave;
• era un ilustru savant preocupat de probleme de matematică, istorie,
arhitectură, teologie sau filosofie;
• a scris lucrări istorice, geografice, literare, muzicale: ex.
- “Istoria Imperiului Otoman” (latină, apoi publicat prin grija fiului
său şi în limbile engleză, franceză, germană),
- “Descrierea Moldovei” (latină),
- “Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea” (română şi greacă),
- “Cartea ştiinţei muzicale” (turcă), etc.;
• a fost unul dintre marii cărturari* ai vremii;
• a fost primul român ales membru al Academiei din Berlin (Germania),
în 1714.
* cărturar = om învăţat, savant
Palatul Mogoșoaia
a fost construit de
Constantin Brâncoveanu
în “stil brâncovenesc”
în localitatea Mogoșoaia,
județul Ilfov, aflată la
circa 15 km de centrul
orașului București.
Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia
cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți,
ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica
„Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul
poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea
pământul pe care a fost construit. Palatul Mogoșoaia a
fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ
120 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu.
Palatul Mogoşoaia (foişorul cu colonade)
COMPLEXUL BRÂNCOVENESC MOGOŞOAIA

În prezent,
Palatul Mogoşoaia
adăposteşte
Muzeul de Artă
Brâncovenească
Casa de oaspeţi din curtea palatului Mogoşoaia (colonade)
Cuhnia (bucătăria brâncovenească)
În afara zidului ce înconjoară
curtea, dar nu în afara a
ceea ce este Mogoşoaia în
ansamblul său, se află

Biserica cu hramul
“Sfântul Gheorghe”.
PALATUL POTLOGI,
jud. Dâmboviţa
(în renovare)

Foişorul şi scara exterioară

Motive populare care împodobesc foişorul

PALATUL POTLOGI – Dâmboviţa este, alături de palatul de la
Mogoşoaia şi de cel de la Hurezi – Argeş, reprezentativ pentru
“stilul brâncovenesc” şi unul din cele mai bine păstrate edificii
brâncoveneşti.

Colonade
Pisania lui Constantin Brâncoveanu de la palatul Potlogi
 Biserica “Sfântul Gheorghe Nou” Bucureşti

Zidirea bisericii este atribuită lui Constantin Brâncoveanu, care

a terminat şi desăvârşit, în stilul brâncovenesc, o construcţie
deja începută. Biserica şi toate clădirile înconjurătoare au fost
distruse în incendiul catastrofal din 1847.
Biserica a fost refăcută ulterior, iar casele şi hanul înlocuite cu
un parc generos.
În apropiere se află km 0 al Capitalei.
Biserica “Sfântul Gheorghe Nou” – astăzi
Stema Principatului Valahiei, începutul sec. XVIII,
Biserica “Sfântul Gheorghe Nou”
 Statuia domnitorului
Constantin Brâncoveanu
aflată în curtea bisericii
“Sfântul Gheorghe Nou”
 Mănăstirea Hurezi (Mănăstirea Horezu), cea mai de
seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu

Aşezământul Mănăstiresc Horezu (Hurez), cel mai mare ansamblu monastic

din România, este aşezat în judeţul Vâlcea, la 50 km. de Râmnicu Vâlcea, în satul
Romanii de Jos, nu departe de oraşul Horezu, într-un colţ pitoresc la poalele
munţilor Căpăţânii, unde singurătatea şi liniştea este tulburată doar de strigătul
huhurezilor, pasărea care a dat şi denumirea locului. Satul se afla în domeniul
Brâncovenilor încă înainte de urcarea pe tron a întemeitorului mănăstirii actuale.
Mănăstirea Hurezi (Horezu)
 Biserica Mănăstirii Hurezi cu hramul
"Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi Elena"
 Mănăstirea Hurezi

Întrarea în mănăstire şi curtea

Foişorul cu scara exterioară

Complexul de la Hurezi este cel mai mare şi mai reprezentativ complex
arhitectural pentru “stilul brâncovenesc”. Întreg ansamblul a fost
construit din dorinţa lui Constantin Brâncoveanu şi urma să fie locul în
care acesta avea să fie îngropat. Din păcate, domnitorul nu a mai putut fi
îngropat aici, însă, în pronaosul bisericii din cadrul complexului se află şi
acum mormântul său sculptat în marmură.
 Familia domnitorului – icoană votivă, Mănăstirea
Constantin Brâncoveanu aHorezuavut împreună cu Maria, soţia sa,
patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei – şi şapte fete:
Stanca, Maria, Safta, Ancuţa, Elenca, Bălaşa şi Smaranda.
 Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Este una dintre cele mai frumoase ctitorii ale domnitorului

martir Constantin Brâncoveanu. Se află în jud. Braşov, pe
valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Făgăraş.
Mănăstirea are două hramuri închinate Maicii Domnului:
“Izvorul tămăduirii” şi “Adormirea Maicii Domnului”.
Mănăstirea Sâmbăta de Sus
Biserica Mănăstirii Sâmbăta de Sus
Intrarea la Mănăstirea Sâmbăta de Sus
Coridor interior curţii, cu mormintele şi pietrele funerare
pentru ctitorii mănăstirii şi mitropoliţi
 Mănăstirea Dimitrie Cantemir – Vaslui

Este un monument istoric ce datează din anul 1692, ctitorie a marelui

voievod DIMITRIE CANTEMIR, aşezat în Podişul Moldovei, în judeţul
Vaslui – Grumezoaia, actualmente sat, parte componentă a comunei
Dimitrie Cantemir.
Monedă-medalie de la Constantin Brâncoveanu - replică
 Monedă omagială Dimitrie Cantemir
Monedele (1 leu, 5 lei, 100 lei) au fost bătute şi pentru a
marca deschiderea, pe 25 iunie 2007, a muzeului dedicat lui
Dimitrie Cantemir la Istanbul.
Data emisiunii: 18 iunie 2007
 Pe 25 iunie 2007, a fost inagurat la Istanbul,
MUZEUL DIMITRIE CANTEMIR,
aflat pe o străduţă îngustă şi aglomerată din cartierul
Fanar, în clădirea care a aparţinut domnitorului român şi
în care acesta a locuit, cu intermitenţe, vreme de 22 de ani.
Placa, inscripţionată în
limbile română şi turcă,
şi medalionul de pe
zidul fostului palat al lui
Cantemir din cartierul
Fanar
Clădirea în care a locuit Dimitrie Cantemir la
Istanbul
 BALADA SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (fragmente)
Într-o joi de dimineaţă,
Zi scurtării lui din viaţă,
Brâncoveanu se scula,
Faţa blândă el spăla,
Barba albă-şi pieptăna,
La icoane se-nchina;
................................
Bine vorba nu sfârşea,
Turcii-n casă năvălea,
Pe toţi şase mi-i prindea
Şi-i ducea de-i închidea
La Stambul, în turnul mare
Ce se-nalţă lângă mare,
.......................................
- Constantine Brâncovene!
Nu-mi grăi vorbe viclene!
De ţi-e milă de copii
Şi de vrei ca să mai fii,
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească!
- Facă Dumnezeu ce-o vrea!
Chiar pe toţi de ne-aţi tăia
Nu mă las de legea mea!
.........................................
Din coconi ¹ îşi alegeau
Pe cel mare şi frumos
Şi-l puneau pe scaun jos.
Şi când spada repezea
Capul iute-i reteza!
Brâncoveanu greu ofta:
„Doamne, fie voia Ta!”
Cei gealaţi ² iarăşi mergeau
Şi din doi îşi alegeau
Pe cel gingaş mijlociu,
Cu păr neted şi gălbiu,
Şi pe scaun îl punea
Şi capul îi reteza!
1. cocon = fiu, fecior
2. gealat = persoană care execută condamnaţii
la moarte; călău, gâde
Brâncoveanu greu ofta: Şi pe blândul copilaş,
„Doamne, fie voia Ta!” Dragul tatii fecioraş,
Sultanul se minuna La pământ îl arunca
Şi cu milă îi grăia: Şi zilele-i ridica
- Brâncovene Constantin, Brâncoveanu greu ofta
Boier vechi şi domn creştin! Şi din suflet cuvânta:
Patru fii tu ai avut, „Doamne, fie voia Ta!”
Din ei, trei ţi i-ai pierdut, Apoi el se-ntuneca,
Numai unul ţi-a rămas! Inima-i se despica,
Cu zile de vrei să-l las, Pe copii se arunca,
Lasă legea creştinească Îi bocea, îi săruta,
Şi te dă-n legea turcească! Şi turbând apoi striga:
- Mare-i Domnul Dumnezeu! .......................................
Creştin bun m-am născut eu, - Câini turbaţi, turci, liftă ¹ rea!
Creştin bun a muri vreu… De-aţi mânca şi carnea mea,
Taci drăguţă nu mai plânge Să ştiţi c-a murit creştin
Că-n piept inima-mi se frânge, Brâncoveanu Constantin!
...............................................
1. liftă = persoană de altă religie;
păgân, necredincios
Dimitrie Cantemir a fost o personalitate
europeană din perspectiva culturii lui şi
mai ales a faptului că a fost o punte între
cultura creştină şi musulmană. A fost un
om de echilibru, un desăvârşit savant şi
un mare muzician.
“Românii sunt butucii de vie
a Daciei noastre, iar noi,
vlăstarele lor.”
Dimitrie Cantemir
Sfârşit
Înv. Lucia Bălan