ANATOMIA DINŢILOR

 Tratamentul canalelor radiculare este un

tratament chirurgical
 Este în consecință imperios necesar să
cunoastem structurile dentare și să ținem cont
de considerentele anatomice în terapia
endodontică.
 Pulpa dentară se găsește într-o cavitate care se
întinde de la coroană către una sau mai multe
radacini pentru a se lega de parodonțiul
profund la apexul dinților).
 Pentru ca ea conține pulpa s-a convenit să se
numeasca cavitate pulpara, locul anatomic
unde se află pulpa dentară.
 De regula, în studiul anatomic, figura geometrică a
cavitații pulpare este asemănătoare cu figura
geometrică dată de conturul exterior al dintelui.
Exista totuși variații naturale.
 Cavitatea centrală a dintelui poate fi divizată în două
regiuni:
 - regiunea care se întinde către coroana dentară -
cavitatea pulpară coronară, cunoscută drept “camera
pulpară” (mai apropiat de sensul anatomic este
termenul de cavitate si nu de camera)
 - regiunea care se întinde către rădăcină - cavitatea
pulpară radiculară, cunoscută drept “canal
radicular”.
 Cavitatea pulpara coronara
 Comparativ cu radacinile, coroana dentară
prezintă un volum adesea cuboid la nivelul
premolarilor și molarilor.
 Ca și coroana, cavitatea pulpara coronara este
orientata, urmarind axul mare al dintelui.
 Pentru a defini denumirea anatomica a
pereţilor limitanti ai acestei cavitati s-a convenit de a
se lua ca reper axul principal al dintelui in raport cu
care numim constituientii anatomici.
 Pereții paraleli cu axul mare al dintelui sunt
denumiți pereți axiali și sunt în numar de patru:

▪Vestibular
▪Oral
▪Distal
▪Mezial
 Forma generala a pereților axiali urmărește
configurația externă convexă a dintelui, este deci
concavă la interior.
 Peretii paraleli cu suprafata ocluzala a dintelui
sunt: peretele ocluzal si planseul pulpar.
 Peretele ocluzal este convex si este limitat de
coarnele pulpare care se intind in dreptul varfului
cuspizilor.
 Există atâtea coarne pulpare câte vârfuri
cuspidiene are dintele.
 Există coarne pulpare care au regresat mult, cum
este cazul cingulumului la dintii din grupul incisivo-
canin.
 Forma generală a pereților ocluzali
corespunde configurației fetei ocluzale a
dintilor care este variabila in raport cu pozitia
lor pe arcada.
 - la dintii frontali s-a transformat in fata orala
care este triunghiulara pentru incisivi si ovoida
pentru canini
 - quadrangulară pentru premolari și molari.
 Există variațiuni importante la molarii
superiori (maxilari), unde peretele ocluzal
este foarte frecvent triunghiular
 Peretele paralel cu cel ocluzal, delimitat de coletul
anatomic este peretele cervical sau planseul
pulpar.
 Peretele cervical este convex și această convexitate
variază la fiecare dinte
 Planșeul pulpar este delimitat prin intrarea în
canalele radiculare,
 Cu toate că planșeul este situat în vecinatatea
coletului, el se poate găsi și în poziție mai apicală, mai
ales la premolari.
 Forma sa de contur este aceea a dintelui la acest
nivel (homotectic).
Cavitatea pulpara radiculara
 Ea ia nastere la nivelul planșeului pulpar, parcurge
rădăcina pe toata lungimea sa și se termină în
regiunea apicală a rădăcinii
 Intrarea cervicala în canal = intrarea în canal
 Terminarea canalului radicular = foramen apical,
sau uneori foramen latero-radicular, in functie de
topografia foramenului (radacini curbe apical).
 Numarul, localizarea, traectul canalelor variază în
funcție de rădăcină și prezintă un numar de variațiuni
pentru același dinte
 Există de asemeni o serie de canale accesorii și
canale laterale
 canale radiculare
prinicpale

Planșeu
(podea)
cameră perete axial
pulpară plafon
corn pulpar
Complexitatea cavitatii pulpare
 Pentru a studia cavitatea anatomica este necesar
de a distinge doua mari grupe:
 - cavități simple
 - cavități complexe.
 Cavități simple Acestea sunt cavități unice care se
întind de la coroana la rădăcină fără dedublare.
 Ceea ce caracterizează cavitățile simple este absența
delimitarii dintre partea coronară și cea radiculară,
ele nu comportă deci decât un singur canal principal .
 Cavitatile simple sunt frecvente la dintii
monoradiculari. Ele sunt mai rare la premolari și
molari
 Cavități complexe Ele se ramifică în
rădăcină/radacini. Canalul sau canalele
principale pornesc din camera pulpara.
 Se găsesc în general la molari și premolari.
 Ele se pot găsi deasemeni în unii dinți din
grupul incisivo-canin mandibular
 . Forma canalelor în secțiune transversală
Secționarea lor transversală permite să le
clasăm în canale - tubulare
sau -laminare.
 Printre acestea din urma se disting canale cu
secțiune in forma de “C” sau de “S”.
 Forma canalelor in sectiune longitudinala
 Canalele sunt rectilinii sau angulate.
 Canalele angulate sunt cele care se intalnesc cel mai frecvent.
 Angulatia poate sa fie mai mult sau mai putin accentuata. Ele
pot fi unice sau duble ( canal in baioneta).
 Cand canalul este subtire, este curb.
 O angulatie accentuata poate exista in zona apicala in oricare
plan spatial.
. ● Lungimea canalelor variaza cu grupa de dinti sau chiar in
cadrul aceluiasi grup de dinti.
●Media care este stabilita de anatomisti pentru utilizare, nu
trebuie considerata ca lege.
●Aceasta pentru ca exista numeroase variatii si este
privilegiul simtului clinic al medicului de a percepe
dimensiunea reala cand se intreprinde o interventie
chirurgicala.
 Radiografia ne da informatii generale asupra formei cavitatii.
 Orientarea canalelor in raport cu axul mare al dintelui. In
cazul dintilor pluriradiculari, axul canalelor este divergent
(cate odata foarte mult) in raport cu axul dintelui.
 Calibrul canalului in sectiune transversala Se disting
canale largi si canale stramte .
 La subiectii tineri, volumul cavitatii pulpare este relativ
important, dar in cursul vietii odontoblastii au o activitate
continua, care antreneaza modificari ale acestui volum si a
formei cavitatii pulpare.
 Aceste modific#ri sunt de origine fiziologica sau patologica
(carie sau politraumatisme)
 In plan anatomic, cel mai adesea apozitia continua de
dentina induce o diminuare a volumului canalelor
 , Exista insa si unele cazuri patologice unde gasim o rezorbtie
radiculara interna, care duce la o crestere de volum a cavitatii
pulpare.

INCISIVII SUPERIORI
 Incisivii centrali sup lungime medie de 23 mm
 Cei laterali au o lungime medie de 22 mm.
 Foarte rar acești dinți pot avea mai mult decât un
canal radicular
 Forma canalului radicular diferă dacă dintele este
examinat în sens mezio-distal sau vestibulo-palatinal
 În sens M-D, pe radiografie apare ca o linie fină,
aproape dreapta.
 In sens V-P , canalul este mult mai larg si prezinta o
constrictie imediat sub colet.
 Aceasta constrictie nu este observata niciodată pe
radiografie
Incisiv central superior
25

20

15

10

O
M D
5

0 V
Choen 2021
 Ea trebuie instrumentată mecanic, ștearsă și
preparată pentru a primi obturația radiculară.
 Pe secțiune canalul are forma ovală, sau neregulată la
nivelul cervical, apoi se rotunjește progresiv, pe
măsură ce se apropie de apex.
 În general curbura apicală este mica la nivelul
incisivilor centrali.
 Ea este mai frecventă la nivelul incisivilor laterali și
orientată către distal.
 Odată cu vârsta, depunerea de dentina secundară
împinge plafonul camerei pulpare până la un nivel
care poate corespunde cu coletul anatomic.
Lateral superior
 Incisiv lateral superior
25

20

15
M D
!
V

10

0
 Cavitatea de acces a incisivilor centrali si laterali
superiori este similara.
 Forma generala este triunghiulară, apical se
întinde pana la cingulum iar catre marginea incisiva
pana la nivelul coarnelor pulpare.
 Este necesar ca extensia sa fie suficienta pentru ca
instrumentele sa nu se curbeze, datorita prezentei
dentinei si smaltului.
 Accesul in canal trebuie sa fie direct.
 Freza va fi plasata in centrul fetei palatinale
 Orientarea frezei poate fi paralela cu fata vestibulara
si nu perpendiculara,pentru a limita riscul de
perforare, datorita marii eficacitati a instrumentelor
cu turatie mare.
 Totusi din aceasta poziție freza poate derapa
spre zona gingivala palatinală
 Este recomandabil ca să se porneasca cu ferza
perpendicular pana la crearea unui mic orificiu
dupa care sa se reorienteza freza vertical
paralel cu axul dintelui
 In nici un caz nu trebuie sa incercam să
realizăm un tratament endodontic pornind de
la o cavitate proximală.
CANIN SUPERIOR
 Este dintele cel mai lung; 26,5 mm. El
are rar mai mult de un canal.
 Cavitatea pulpara este mult mai larga in
sens vestibulo-palatinal, decat la incisivi.
 Forma generala a canalului este ovalara
si devine circulara in treimea apicala.
 Canin superior
30
25

O
20
D
15
V
10
5
0

26,5 mm
PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR
 Este un dinte dificil de tratat din cauza anatomiei sale
pulpare complexe.
 Prima dificultate deriva din faptul ca numarul canalelor si
radacinilor sale prezinta importante variatii, asupra
carora autorii nu au cazut de accord
 Se poate considera ca primul premolar prezinta
adesea 2 radacini aproape 60%)
 o radacina 35% si
 trei radacini 5%
 Frecvent sunt doua canale, chiar la monoradiculari, (75%)
 un canal (20%)
 trei canale (5%)
 Numerosi cercetatori au constatat ca jumatate dintre
premolarii primi superiori prezinta canale laterale, situate
in special in regiunea apicala; 10% prezinta comunicari
pulpo-parodontale
 Premolar prim superior

25

20

15
20,6mm

10

0
 2 radacini – 2 canale … 72 %

V O
O

O
D D
V

V
2 radacini – 2 canale … 72 %
 1 radacina / bifida – mai rar (22%)

13 %

O
D
V

9%
 3 radacini – 3 canale … 6 %

P Arnaldo Castellucci

DV MV
 Deci , in mod normal primul premolar superior este
un dinte cu doua radacini si doua canale radiculare
 Lungimea medie este de 21 – 22 mm.
 Camera pulpara este largă în sens vestibulo-palatinal
și prezintă doua coarne pulpare.
 In sens mezio-distal camera pulpara este ingustă.
 Cum dimensiunea mai mare a camerei pulpare este
in sens vestibulo – palatinal,trebuie evitat accesul
proximal sau cervical spre camera pulpară
 ◦ Cavitațile de clasa a II-a și bine inteles cele de clasa
a V-a preexistente, sunt căi de acces
nesatisfacatoare
 . Accesul se va face pe fata ocluzală, forma cavitatii
va fi ovala, cu axul mare vestibulo-palatinal.
 Planșeul camerei pulpare se va gasi in general
situat sub nivelul coletului.
 Orificiile sunt situate la extremitatile vestibulara si
palatinala a camerei pulpare.
 Ele sunt de obicei rectilinii și pe sectiune
transversală rotunjite.
 Odată cu îmbătrânirea pacientului, depunerea de
dentină secundară la nivelul tavanului camerei
pulpare, va diminua inaltimea acesteia, făcând
căutarea canalelor mai dificilă.
AL DOILEA PREMOLAR SUPERIOR
 Prezinta in cele mai multe cazuri, o singura
radacina (95%).
 Numarul cazurilor cu doua canale este foarte
controversat. Unii considera ca ele reprezinta 50%
din cazuri, in timp ce altii considera ca nu reprezinta
dectt 25% din cazuri.
 Prezenta a trei canale separate este cu totul
excep]ionala. Daca numarul canalelor laterale este
de ordinul celor de la primul premolar superior,
numarul canalelor pulpo-parodontale este foarte mic
(in jur de 1%).
 Deci premolarul secund superior, in mod normal
prezinta o singura radacina, in care sistematic va
trebui cautat si un al doilea canal.
Premolar secund superior

O
D

V
21,5 mm
 Camera pulpara cu dimensiunea mai importanta
in sens vestibulo-palatinal, prezinta o diferenta
esentiala in raport cu primul premolar: podeaua sa
(daca exista) este situata mult mai aproape de apex.
 Daca canalul radicular este unic, este alungit in
sens vestibulo-palatinal, se ingusteaza progresiv,
nedevenind circular decat in ultimii doi sau trei
milimetrii apicali.
 La monoradiculari, exista frecvent “o insula” de
dentina situata in treimea mijlocie a radacinii care
imparte canalul in doua parti, care in general se
unesc pentru a forma o extremitate apicala comuna.
 Existenta acestei dispozitii anatomice,
interpretata sau ca un singur canal, separat
provizoriu, sau ca doua canale, poate in parte explica
divergentele intre autori, asupra numarului canalelor
intalnite la acest dinte.
78 %

22 %
 Arnaldo Castellucci

75 %

1 radacina = 78 %

curbura = 21 %

24 % 1 canal = 75 %
Abrams
 3 radacini - 3 canale = 1 %, dar exista

Arnaldo Castellucci

DV

P MV

Arnaldo Castellucci
 PRIMUL MOLAR SUPERIOR
 Molarii superiori sunt adesea considerati ca dinti dificil de tratat si
prezinta un procent de succese mai mic decat dintii situati anterior
pe arcada
 Una dintre cauzele posibile ale acestor insuccese tine de
necunoasterea frecventa a posibilitatii existentei unui al patrulea
canal situate in radacina mezio vestibulara. .●Observatiile facute “in
vitro” pe dinti extrasi au aratat prezenta celui de al patrulea canal la
aproape 2/3 dintre molarii superiori cercetati.
 Totusi clinic o cautare minutioasa si sistematica a celor doua canale
mezio-vestibulare nu a permis descoperirea lor decat in medie la 1/3
dintre cazuri
 Pe de alta parte chiar daca exista doua canale, doar un mic procentaj
(15%) se termina printr-un foramen apical distinct
 Molar prim superior

20
18
DV
16
14
P
12
MV
10
8
6
4
2
0
20,8
 Lmv = 20,0
20
18
16 Ldv = 19,5
14
12
Lp = 20,5
10
8
6
4
2
0
Root curvature (most common to least common):
mesiobuccal root—distal, straight; distobuccal
root—straight, mesial, distal; palatal root—buccal,
straight.
.
 Absenta tratamentului acestui canal inconstant, dificil
de gasit sau ignorat, explica probabil esecurile mai
frecvent intalnite la nivelul acestui dinte
 Din punct de vedere practic, trebuie considerat ca
primii molari superiori au patru canale si cautat
sistematic prezenta celui de al doilea canal mezio-
vestibular. Se poate presupune existenta acestui canal
daca la Rx. radacina mezio-vestibulara apare net mai
larga decat radacina disto-vestibulara.
 Camera pulpara are o forma de patrulater si
prezinta dimensiunea cea mai mare in sens vestibulo-
palatinal.
 Podeaua camerei pulpare este situata in mod
normal sub colet.
 Arnaldo Castellucci
Radacina MV

40 % - Ingle

Camil Iane}
40 % - Ingle

-> 0 % alti autori

20 % - Ingle

 Arnaldo Castellucci
 Trebuie remarcat ca, la nivelul molarilor, atat cei
superiori cat si cei inferiori, cavitatea de acces pentru
abordarea camerei pulpare va fi situata in jumatatea
meziala a coroanei.
 Accesul si vizibilitatea catre orificiile de intrare
in canale va fi usurat prin eliminarea depunerii de
dentina care frecvent limiteaza accesul la canale.
 Orificiul canalului palatin este cel mai usor de gasit.
Canalul este cel mai larg si cel mai lung. El este
rotunjit si in general drept, inafara de ultimii 4 sau 5
mm. unde face o curbura catre vestibular, care nu
apare pe Rx.
 .
 Orificiul canalului mezio-vestibular este mai
aproape de peretele vestibular decat cel al canalului
disto-vestibular.
 Orificiul canalului disto-vestibular este mai
aproape de mijlocul dintelui, decat de peretele distal;
el este deci decalat catre axul dintelui mai mult in
sens mezio-distal decat vestibulo-palatinal.
 Canalul mezio-vestibular este de obicei dificil
de tratat, datorita directiei sale catre mezial,
instrumentele trebuiesc plasate distal de deschiderea
camerei, orientate in sus si catre mezial, pentru a
respecta directia de orientare a axului canalului.
Aceasta manevra va fi mai dificila pentru al doilea
molar si se complica prin prezenta digei.
 Canalul mezio-vestiblar minor sau accesoriu este evident cel
mai dificil de gasit. El este foarte subtire si curbat. In general se
uneste cu canalul principal. Obisnuit este situat putin mai
palatinal si mezial fata de canalul mezio-vestibular principal.
 Canalul disto-vestibular este cel mai scurt si mai subtire
din cele trei canale principale. Are in general o directie distala,
insertia instrumentarului endodontic va fi deci usurata
(directie de jos in sus si mezial catre distal). Prezinta in general
o curbura meziala in jumatatea apicala.
 Diverse elemente pot ajuta la reperarea canalelor:
 - urme pe planseul camerei pulpare, care reliefeaza orificiile
canalelor
 - distanta existenta intre orificiile canalelor poate fi evaluata
pe o radiografie, in functie de distanta intre radacini. Daca
radacinile mezio si disto-vestibulare sunt aproape paralele una
cu alta, orificiile canalelor vor fi mai distan]ate unul de altul.
Ele vor fi din contra, mai apropiate daca radacinile sunt
divergente.
Nr. canale

4 canale – 56,5 %

3 canale – 41,1 %

5 canale – 2,4 %
RADACINA MV

MV 1 MV 2

!
!

! Furcatie !
 5 canale ? -> foarte rar, dar exista
Unde?

Clifford J. Ruddle

MV1-MV2-MV3
 5 canale ? -> foarte rar, dar exista
Unde?

Arnaldo Castellucci
  AL DOILEA MOLAR SUPERIOR
 Este in general copia mai mica a primului molar.
 Totusi radacinile sunt mai apropiate, mai putin divergente si in
general mai putin curbe.
 Posibilitatea existentei celui de al patrulea canal este de doua
ori mai mica decat la primul molar.

 .

average length—20 mm. Root curvature (most common

to least common): mesiobuccal
root—distal, straight; distobuccal root—straight, mesial,
distal; palatalroot—straight, buccal.
P MV
MV P
Arnaldo Castellucci
Arnaldo Castellucci Arnaldo Castellucci
 MV
MP
DV
DP

Arnaldo Castellucci

Zeno Flori]a
 AL TREILEA MOLAR SUPERIOR
 Morfologia acestui dinte poate prezenta variatii individuale
foarte importante.
 Din aceasta cauza si datorita accesului foarte difici, unii autori
contraindica tratamentul endodontic pe un asemenea dinte.
 ●Daca pentru un motiv sau altul, protetic de exemplu,
tratamentul endodontic al acestui dinte este necesar, o
radiografie facuta inaintea inceperii tratamentului, ne poate
orienta asupra numarului radacinilor si canalelor acestui dinte.
 INCISIV CENTRAL SI LATERAL INFERIOR
 In general, au un singur canal drept, usor de tratat.
 Totusi apare destul de frecvent o divizare a canalului către
mijlocul sau treimea apicală a radacinii intr-o ramură
vestibulară și una linguală.
 Aceasă bifurcatie nu este vizibilă pe radiografie.
 Existenta unei bifurcatii ar putea fi suspicionata când apare o
schimbare bruscă a radioopacitatii.
 Existenta unui canal secundar poate fi cauza esecurilor in
terapie, care la prima vedere par inexplicabile.
 Trebuie remarcat ca din pacate este un numar destul de
mare de radacini care prezinta doua canale separate pana la
apex (1,3%)
 Incisivi inferiori

25 25

20 20

15 15

10 D
10

5 V 5

0 0
averagelength—20.7 mm. Root curvature (most
common to least common):straight, distal, labial.
Central (%) Lateral (%)

70 57

23 14

7 29
 R. Becciani

Camil Iane}

Arnaldo Castellucci
CANINUL INFERIOR
 Coroana, radacina si camera pulpara seamană cu
elementele corespunzatoare de la caninul superior.
 Dimensiunile sunt mai mici.
 Canalul poate prezenta două brate ca la incisivii
inferiori.
 Cavitatile de acces la camera pulpara la incisivii si
caninii inferiori corespund cu aceleasi reguli enuntate
la dintii superiori.
 Totusi, cum curbura vestibulara este mult mai
pronuntata la dintii inferiori, adesea este necesar să
se includă și marginea incisivă în cavitatea de acces
pentru a permite instrumentelor să pătrundă pâna la
cei 2-3 mm. terminali fara o inclinare excesiva.
30
Canin inferior
25

20
15
10
5
0 D

V
Arnaldo Castellucci

Arnaldo Castellucci
94 %
6%

Arnaldo Castellucci Arnaldo Castellucci

PREMOLARII INFERIORI
 Contrar premolarilor superiori, cei inferiori au
caracteristicile canaliculare si pulpare foarte
asemanatoare.
 In mod obisnuit ei au o singura radacina si un
singur canal, care cate odata se poate separa in
doua ramuri, dar in apropierea foramenului apical se
reunesc. Existenta a doua canale apare mai frecvent
la primul premolar.
 Cavitatea de acces va fi ovala, cu diametru mai
mare in sens vestibulo-lingual. Extensia deschiderii
poate implica varful cuspidului vestibular sau lingual.
 Premolar prim inferior
25

20

15

O
D
10 V

0
73,5 % 6,5 % 19,5 %
 Arnaldo Cast

Arnaldo Castellucci
 Premolar secund inferior
25

20

15

O
D
10 V

0
85,5 % 1,5 % 11,5 %
Camil Iane} Arnaldo Castellucci Arnaldo Castellucci
PRIMUL SI AL DOILEA MOLAR INFERIOR
 Sunt asemanatori din punct de vedere al anatomiei
pulpo-radiculare. Obisnuit acesti dinti au doua
radacini, una meziala si una distala.
 Radacina distala este mai mica si mai rotunjita ca cea
meziala. Fiecare radacina prezinta sau un canal eliptic
sau doua canale separate.
 Dispozitia, de departe cea mai frecventa, este
aceea cu trei canale: doua la radacina meziala si
unul eliptic la radacina distala.
Molar prim inferior
25

20

15

10

0
 2 radacini … 97,8 %

M D
! M D
 Ca si la molarii superiori este important sa
cautam al patrulea canal la nivelul acestor
molari.
 Camera pulpara este mai larga in mezial
decat pe distal. Deschiderea va fi
trapezoidala, cu latura mai mare pe mezial.
 Dupa deschiderea cavitatii de acces, este bine
de a indeparta in totalitate plafonul camerei
pulpare pentru a putea indeparta pulpa situata
la nivelul coarnelor pulpare.
 Datorita orientarii distale a apexului
radacinii distale, o extensie a cavitatii de acces
mult spre distal nu este necesara.
 Radacina meziala are in general doua canale: unul
mezio-vestibular si unul mezio-lingual
 . Acesta din urma este in general mai greu de
instrumentat datorita traiectului sau sinuos si a
orientarii sale: el paraseste camera pulpara in directie
meziala, pe urma ia o directie distala, incepand cu
treimea medie a radacinii.
 Pe de alta parte el are frecvent o curbura linguala,
care apare in acelasi timp cu curbura distala.
 Instrumentarea este mai dificila si datorita subtierii
acestui canal.
.
 Canalul mezio-vestibular este sensibil mai larg
si traiectul sau este mult mai direct. Uneori se
poate curba in regiunea apicala.
 Pozitia acestui canal este mult catre vestibular,
deaceea se recomanda sa se largeasca
cavitatea de acces pana la varful cuspidului
mezio-vestibular, pentru a obtine cel mai bun
acces in canal.
 Aceasta manopera usureaza reperarea
canalului, dar in general nu va ajuta la
instrumentarea canalului foarte mult, ca
urmare a orientarii meziale initiale a canalului.
 Cele doua canale meziale se pot uni in partea apicala
a radacinii.
 Pentru a verifica aceasta eventualitate, este indicat sa
plasam un instrument endodontic pana la
extremitatea apicala a unui canal si sa incercam sa
atingem apexul prin celalalt canal. Se poate de
asemenea, tinand cont de pierderea lungimii
masurate, sa ne dam seama de existenta unui parcurs
comun terminal.
 Canalul distal este in general mai larg si mai
oval decat canalele meziale. Este rectiliniu si prezinta
putine probleme de instrumentare (larg, drept,
orientare distala).

 Daca orificiul canalului nu este gasit cu
aproximatie la mijlocul dintelui, trebuie sa
presupunem existenta a doua canale: unul
vestibular si altul lingual.
 In acest moment este necesar sa intindem
cavitatea de acces catre vestibular si lingual.
 Un studiu a aratat ca aproximativ 30%
dintre primii molari inferiori prezinta doua
canale distale distincte, din care aproximativ
1/3 prezinta apexuri separate.
3 canale … 64,5%

MV

D
ML
60 %

Camil Iane} Arnaldo Castellucci Camil Ia

40 %
2-2

DL DV

Arnaldo Castellucci Arnaldo Castel

4 canale … 28,9 %

2-2 3-1

D > MM
 Arnaldo Castellucci
5 canale …
 3 radacini … 2,2 %

DL Arnaldo Castellucci Arnaldo Caste

ML
V L
MV
Molar secund inferior
25

20

15

10

0
49 % 92 %

38 %
5%

3%
13 %
 2 canale … rar

1 radacina … foarte rar

L