Proprietatile masurabile ale cablurilor pentru boxe si care sunt importante pentru performanta

in domeniul audio sunt rezistenta, impedanta si capacitanta.

Restul caracteristicilor specifice liniilor de transmisie (rezistenta de pierderi, skin-effect,
pierderile in dielectric, factorul de velocitate, pierderi prin microfonie, s.a) nu sunt valabile in
domeniul audio si pentru aplicatiile date (AES – 1980).

In ceea ce priveste cablurile de boxe, acestea pot fi din sarma litata, conductor solid, cupru
OFC sau „normal”, argint, sau pot fi cabluri „magice/speciale”; atat timp cat rezistenta lor
este sub 5% din impedanta difuzorului/boxei, totul este OK.
Daca cablurile sunt dimensionate corect si amplificatorul este bine facut, atunci nu vor exista
diferente audibile intre materiale.

Iata, in continuare, un tabel care cuprinde diametrul sarmei din cablurile pentru boxe, in cele
doua standarde (American/European) si lungimea maxima permisa, fara pierderi, in functie de
sarcina (incinte/difuzoare de 2-4-6-8 ohmi).

diametru sarmei lungime cablu lungime cablu lungime cablu lungime cablu
in feet/m* feet/m* feet/m* feet/m*
AWG/mm sarcina 2 ohmi sarcina 4 ohmi sarcina 6 ohmi sarcina 8 ohmi

22/0,644 3/0,9 max 6/1,8 max 9/2,7 max 12/3,6 max

20/0,812 5/1,5 max 10/3 max 15/4,5 max 20/6 feet max

18/1,002 8/2,4 max 16/4,8 max 24/7,3 max 32/9,7 max

16/1,29 12/3,6 max 24/7,3 max 36/10,9 max 48/14,6 max

14/1,63 20/6 max 40/12 max 60/18,2** 80/24,3**

12/2,05 30/9 max 60/18,2** 90/27,4** 120/36,5**

10/2,59 50/15,2 max 100/30,4** 150/45,7** 200/60,9**

 *Lungimea cablului bifilar
** Lungimea de 50 feet/15,2 m este limita maxima a lungimii cablului “normal” de boxe.

Rezistenta din circuitul electric al difuzorului este factorul cheie care determina performanta
difuzorului. Factorii de control sunt impedanta sistemului si rezistenta sarmei.

Impedanta nominala nu este un parametru fix, ci variaza cu frecventa. De exemplu, impedanta

unei incinte de 4 ohmi poate varia intre 4,7 ohmi (20 Hz) si 20-28 ohmi la 2500 Hz.
Impedanta crescuta n-ar fi o problema pentru amplificatoare; scaderea acesteia – da.

Cablurile pot fi alese corect pentru o impedanta anume, insa sectiunea lor poate fi prea mica la
o impedanta mai scazuta, de unde apare colorarea sunetului in anumite zone de frecventa si alt
ton al boxei. Atunci cand sistemul acustic este format din filtre si cateva difuzoare, fiecare cu
caracteristicile proprii de impedanta vs frecventa, nici nu-i de mirare ca sunetul poate diferi in
functie de cabluri…

Capacitanta cablurilor poate influenta performanta acestora in functie de lungimea lor,

impedanta difuzorului/sistemului si stabilitatea amplificatorului.
Cand apar diferente audibile intre cabluri din cauza capacitantei, poate aparea o senzatie falsa
de „claritate” suplimentara a sunetului care pacaleste urechea, fiind, in fond, coloratii ale
sunetului.

Niste cabluri scumpe si fara filtre pot avea o rezistenta scazuta, insa capacitanta crescuta, care
se va constitui intr-o sarcina capacitiva, cu atat mai mare, cu cat si lungimea cablurilor creste.

De aceea, in tabelul de mai sus cei aproximativ 15 m (50 feet) reprezinta lungimea maxima a
cablurilor care nu introduc capacitate in circuit.
Amplificatoarele nu se descurca prea grozav cu sarcini capacitive, de aceea unele au tendinta
de a oscila in prezenta unor cabluri capacitive

Cuprul fara oxigen (oxygen free) OFC este preferatul audiofililor, deoarece se crede ca
prezinta o conductivitate mai buna decat cel “cu oxigen” (cablul de veioza).

In masura in care suntem siguri ca materialul este OFC, tras intr-un dielectric ce nu-si
schimba rapid caracteristicile si cablul este “pentru audio”, aceste materiale nu pot strica
nimic; daca dorim insa, sa folosim cuprul la semiconductori sau la acceleratoarele de
particule, atunci trebuie sa fie OFC…

Practic si cinstit, cablurile pentru boxe, corect dimensionate si din sarma decenta au aceeasi
performanta ca si “serpii” ezoterici/exotici, de multe mii de dolari/euro.
Daca conteaza mai mult calitatea de proprietar de cabluri ezoterice/exotice scumpe, atunci iar
nu sunt probleme, insa diferente acustice intre ele nu exista, decat daca cablurile sunt
“manarite” (rezistenta, capacitanta, filtre).

In rest nici nu se pune problema luarii in considerare a idioteniilor de pe net (sarme

directionale, cabluri care inmagazineaza energie, muiate in ulei sau inconjurate de heliu, in
configuratii speciale, etc…). 
Cine crede in astfel de lucruri, isi merita soarta…
------------
Argumentele audiofililor
- Testele blind sunt facute pentru a produce esecuri si a discredita audiofilii.
- Daca ceva nu poate fi masurat, nu inseamna ca nu exista.
- Motivul pentru care multi oameni nu pot auzi diferenta dintre cabluri se datorează faptului
ca sistemele lor nu sunt suficient de rezolute.

Teste
- Un test blind cu mai mult de 1000 participanti a avut ca rezultat repartizarea egala a
preferintelor pentru cablurile interconect ieftine (2 $) si cablurile interconect scumpe (990 $).
La fel si pentru cablurile de boxe...

- Dupa ce un studiu comandat de Belden, producator de cabluri "directionale", a esuat (in

sensul in care nu a demonstrat directionalitatea), concluzia sponsorului a fost: "Belden is still
happy to manufacture and sell directional cables to enthusiasts."
--------------
Un semn sigur de “bull-shit” audiofil este afirmatia ca unele cabluri au nevoie de o perioada
de burn-in/brake-in. 100% aiureala…

Cablurile electrice nu sunt blugi care trebuie spalati/invechiti sau piese mecanice care trebuie
muncite o perioada, pentru asigurarea unor tolerante optime de utilizare, ele sunt doar fire
electrice/sarme, ale caror proprietati raman identice, inainte si dupa asa-numitul break-in.
Nu exista nicio dovada stiintifica ca sarmele ar avea alte calitati dupa cateva saptamani de
utilizare, iar orice companie ce ofera cabluri sau face reclama la cabluri ce au nevoie de
brake-in este mai mult decat suspecta...

Afirmatiile producatorilor (de cabluri sau orice alte echipamente) ar trebui dovedite; una
dintre regulile obligatorii ale dovezilor este repetabilitatea: obtinerea acelorasi rezultate, in
aceleasi conditii.

Cu mult timp in urma, Aristotel a aratat ca, avand ca punct de pornire o afirmatie
falsa/indoielnica, se poate ajunge la o constructie perfect logica. Unele reclame actuale chiar
folosesc acest concept, insa, in mod normal, pentru unele afirmatii nici n-ar mai trebui cerute
dovezi, deoarece sunt rizibile (de exemplu, directionalitatea cablurilor). Iata ca realitatea,
prozaica cum o stim, arata ca exista persoane la care nu ratiunea conteaza, ci magia: cablurile
“magice” determina un sunet “magic”!

Cablurile super-premium nu pot fi folosite pentru "controlul tonalitatii" deoarece nu pot fi

diferite dpdv electric de restul cablurilor normale, de calitate, decat daca incorporeaza,
aditional/intentionat, capacitati sau filtre ce modifica sunetul.
Diferentele imaginare, nedemonstrabile, nici n-ar mai trebui sa conteze; de asemenea, nici
jargonul audiofil pentru caracterizarea acestor cabluri. Orgasmele audiofile la cabluri de
7000-10.000 euro sunt numai individuale, in consecinta - subiective si, de aceea, fara
importanta.