RAPORT DE DIAGNOSTIC

Strategie Integrată de Dezvoltare Durabilă pentru Delta Dunării

3 Martie 2014
Proiect co-finanțat de Fondul European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007-2013
Prefață
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) din România a solicitat Băncii
Mondiale servicii de analiză și consultanță în vederea dezvoltării unei strategii de dezvoltare durabila
integrata pentru Delta Dunării și în vederea identificării unor planuri de acțiune pentru implementarea
acestei strategii. În acest sens, în data de 4 septembrie 2013 a fost semnat un Contract de Servicii de
Consultanță Rambursabile (RAS). Obiectivul principal al acestuia este asistarea MDRAP în eforturile sale
de a dezvolta regiunea Deltei Dunării în mod sistematic și responsabil, aceasta fiind o zonă din estul
României bogată din punct de vedere ecologic, însă cu grave probleme economice. Acest obiectiv va fi
atins prin: (i) elaborarea unei strategii complete de dezvoltare a regiunii Deltei Dunării, care să integreze
sectoare-cheie; (ii) întocmirea unor planuri de acțiune pentru a susține implementarea acestei strategii
în perioada de programare și finanțare UE 2014-2020; și (iii) susținerea dezvoltării unui cadru de lucru
pentru implementarea unui nou instrument UE denumit „Investiții Teritoriale Integrate (ITI)” în
România, și identificarea, după fezabilitate, a regiunilor/programelor pilot pentru ITI.
Acest raport-diagnostic (RD) este rezultatul unei analize diagnostice și este primul raport din program.
Va fi prezentat și discutat în cadrul unui seminar cu participarea părților interesate, care va avea loc în
Tulcea, și în cadrul unei ședințe cu Comisia inter-instituțională pentru strategia Deltei Dunării, cu
reprezentanți din ministerele și agențiile relevante, atât la nivel local cât și guvernamental. Obiectivul
raportului-diagnostic este acela de a integra informațiile referitoare la resursele disponibile în zonă și la
aspirațiile părților interesate, și de a evalua punctele forte, cele slabe, oportunitățile și amenințările
(SWOT) aferente unor subiecte relevante. Raportul oferă o bază inițială de cunoștințe pe care se va
construi o Declarație de Viziune pentru regiunea Deltei Dunării, cu un orizont 2030. Aceasta va fi urmată
de o evaluare a nevoilor și de analize strategice ale fiecărui sector-cheie pentru formularea Strategiei de
Dezvoltare pentru zona Deltei Dunării și de un set de Acțiuni (proiecte de investiții, inițiative de
dezvoltare a capacităților, sugestii de politici etc.). Odată prioritizate, aceste Acțiuni vor forma planul de
investiții de implementat până în 2020.
Echipa de studiu a Băncii Mondiale a fost condusă de Toshiaki Keicho (Task Team Leader) și Anna
Gueorguieva (Co-Task Team Leader), fiind alcătuită din: Mats Andersson (raport global), Agi Kiss (mediu,
raport global), Bianca Moldovean (schimbări climaterice, raport global), Kirsten Homman (probleme
socio-economice, raport global), Paula Restrepo-Cadavid (probleme socio-economice, finanțe
administrații locale), Milena Nikolova (turism), Hannah Messerli (turism), Randall Brummett (pescuit),
Niklas Mattson (pescării), Gabriel Ionita (agricultură, dezvoltare rurală), Cesar Niculescu (mediu, apă),
Jian Xie (schimbări climatice, managementul deșeurilor solide), Simon Davis Ellis (transport), Florian
Gaman (transport), Adrian Mihăilescu (apă, managementul deșeurilor solide), Sebastian Ioan Burduja
(educație), Cristina Petcu (sănătate), Oana Ivan (consultări cu părțile interesate de la fața locului) cu
susținere din partea Argentina Stamm, Lynette Alemar, Cristina Zirimis, Adina Făgărășan, și Ioana Irimia.
Echipa de studiu dorește să mulțumească MDRAP, Autorității Rezervației Biosferei Delta Dunării,
Consiliilor Județene Tulcea și Constanța, autorităților și comunităților locale, Asociației pentru
Dezvoltarea Sustenabilă a Județului Tulcea, Institutului Național de Cercetare a Deltei Dunării și altor
părți interesate pentru buna colaborare și pentru contribuțiile valoroase aduse pe durata pregătirii
raportului de față.

2
Cuprins
Cuprins .......................................................................................................................................................... 3
Abrevieri și Acronime .................................................................................................................................... 5
Figuri ......................................................................................................................................................... 7
Tabele........................................................................................................................................................ 9
Analize SWOT ............................................................................................................................................ 9
1. Introducere .......................................................................................................................................... 17
1.1. Context ........................................................................................................................................ 17
1.2. Investiții teritoriale integrate (ITI)............................................................................................... 18
1.3. Abordarea utilizată ..................................................................................................................... 18
1.4. Structura Raportului.................................................................................................................... 19
2. Context ................................................................................................................................................ 20
2.1. Caracteristicile Zonei de Studiu .................................................................................................. 20
2.2. Reglementări principale cu impact asupra zonei de studiu ........................................................ 22
2.3. Context transfrontalier (transnațional) ...................................................................................... 22
3. PIB, populație și tendințe socio-economice: o perspectivă spațială ................................................... 23
3.1. Tendințe Demografice ................................................................................................................ 25
3.2. Activitate Economică, Ocuparea forței de muncă și Prosperitate comună ................................ 30
3.3. Infrastructură și Servicii conexe .................................................................................................. 35
4. Administrație – Cadru Instituțional ..................................................................................................... 39
4.1. Administrația Publică Locală ....................................................................................................... 39
4.2. Organizații Neguvernamentale (ONG-uri) .................................................................................. 41
5. Finanțare pentru Administrația Publică Locală ................................................................................... 42
5.1. Venituri ....................................................................................................................................... 42
5.2. Cheltuieli ..................................................................................................................................... 45
6. Economie, Mijloace de trai și Dezvoltare economică .......................................................................... 47
6.1. Turism ......................................................................................................................................... 47
6.2. Pescuitul și acvacultura ............................................................................................................... 60
6.3. Agricultură și Dezvoltare Rurală.................................................................................................. 70
7. Mediul înconjurător și schimbările climatice ...................................................................................... 79
7.1. Mediul înconjurător; protejarea mediului înconjurător ............................................................. 79

3
 7.2. Schimbări climatice ..................................................................................................................... 99
8. Infrastructură și Servicii conexe......................................................................................................... 113
8.1. Transport în județul Tulcea și Acces/Conectivitate .................................................................. 113
8.2. Alimentarea cu apă și canalizare .............................................................................................. 120
8.3. Managementul deșeurilor municipale solide ........................................................................... 126
9. Educație și Sănătate........................................................................................................................... 136
9.1. Educație..................................................................................................................................... 136
9.2. Sănătate .................................................................................................................................... 151
10. Comentarii de încheiere................................................................................................................ 159
ANEXE........................................................................................................................................................ 161
Anexa 1 Harta RBDD ........................................................................................................................... 161
Anexa 2 Rezumatul Consultărilor cu Părțile Interesate ...................................................................... 162
Anexa 3 Listă de Comune/Municipalități din zona sudiată ................................................................ 166
Anexa 4 Schimbări ale populației după comună/municipalitate........................................................ 167
Anexa 5 Acces la Servicii la Nivel de Comună ..................................................................................... 169
Anexa 6 Venituri al administrației locale ............................................................................................ 170
Anexa 7 Definițiile termenilor din domeniul finanțelor publice ......................................................... 171
Anexa 8 Organizațiile de gestiune a destinațiilor turistice (OGDT) – Exemple internaționale ........... 173
Anexa 9 Utilizarea terenurilor după localitate și proprietate în zona de studiu ................................ 175
Anexa 10 Analiza structurii fermelor în zona de studiu ........................................................................ 176
Anexa 11 Operatorii rețelelor de alimentare cu apă care deservesc comunitățile locale din zona de
studiu ............................................................................................................................................... 179
Anexa 12 Asistență medicală primară în Inima Deltei .......................................................................... 184
Anexa 13 Principalele boli transmisibile în județul Tulcea ................................................................... 186
Anexa 14 Abordarea problemelor zonelor depopulate prin proiecte “Soft” – Exemple internaționale ....
............................................................................................................................................... 188
Anexa 15 Exemple de planuri și documente strategice analizate ........................................................ 190
Anexa 16 Program studiu...................................................................................................................... 191

4
Abrevieri și Acronime
ANAR Administrația Națională Apele Române
ANM Administrația Națională de Meteorologie
ANPA Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură
ASD Asociația pentru Dezvoltare Durabilă
ATTA Asociația de Comerț și Turism de Aventură
CAP Politica Agricolă Comună
CFR Compania Națională de Căi Ferate (Căile Ferate Române)
CIS Comunitatea Statelor Independente
DD Delta Dunării
RBDD Rezervația Biosferei Delta Dunării
ARBDD Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării
DMO Organizații de Management a Destinației
DR Raport de Diagnostic
DWT Tonaj lest
EBRD Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare
EEA Spațiul Economic European
EIA Evaluarea impactului asupra mediului
EPA Agenția pentru Protecția Mediului
ETS Schema de comercializare a emisiilor
UE Uniunea Europeană
EUROSTAT Oficiul de Statistică al Uniunii Europene
EUSDR Strategia UE pentru regiunea Dunării
FDs Medici de Familie
FM Medicină de Familie
GDP Produsul Intern Brut
GRDP Produsul Intern Brut Regional
GHG Gaze cu efect de seră
GP Medici Generaliști
GPP Achiziții Publice Ecologice
HIH Casa de Asigurări de Sănătate
IBA Zone de importanță avifaunistică
IDA Asociația de Dezvoltare Intercomunitară
INCDD Institutul Național pentru Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării
INS Institutul Național de Statistică
ISU Inspectoratul pentru Situații de Urgență
ITI Investiții teritoriale integrate
IUU Ilegal, Neraportat și Nereglementat
MBP Pachet de Beneficii minime
MCS Monitorizare, Control și Supraveghere

5
MECC Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice
MoH Ministerul Sănătății
MoLFSP Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
MRDPA Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
MSF Febra pătată mediteraneană (Febra butunoasă)
MSW Deșeuri solide municipale
MDMS Management al Deșeurilor solide municipale
NGO Organizație neguvernamentală
NHIH Casa Națională de Asigurări de Sănătate
NOAA Administrația Națională Oceanică și Atmosferică
NTA Autoritatea Națională pentru Turism
OECD Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare
OP Program Operațional
PHD Direcția de Sănătate Publică
PIT Impozitul pe venitul personal
PPP Parteneriat public-privat
RAS Asistență Tehnică rambursabilă
RE Energie din surse regenerabile
RNMCR Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri naționale din România
RON Monedă românească
ROP Program Operațional Regional
SAPS Sistem de plată pe Zonă Unică
SCADA Control de supervizare și achiziție de date
SCI Sit de Importanță Comunitară
SEA Evaluare Strategică de Mediu
SME Întreprinderi Mici și Mijlocii (IMM)
SMURD Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare
SPA Arie de protecție specială
MDS Management Deșeuri Solide
SWOT Puncte forte, puncte slabe, oportunități și amenințări
TAC Captură total acceptabilă
TCC Consiliul Județean Tulcea
UN Organizația Națiunilor Unite
UNESCO Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
UNFCC Convenția Cadru a Națiunilor Unite cu privire la Schimbările Climatice
UNWTO Organizația Mondială a Turismului a ONU
TVA Taxă pe valoare adăugată
WB Banca Mondială
WHO Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
WTTC Consiliul Mondial pentru Turism și Călătorii
WWF Fondul Mondial pentru Flora și Fauna sălbatică
WWTP Stație de Epurare a Apelor Uzate

6
Figuri
Figura 1: Rezervația Biosferei Delta Dunării oferă servicii importante de mediu ...................................... 10
Figura 2: Populația din Delta Dunării este în scădere mult mai rapid decât din restul zonei de studiu..... 10
Figura 3: Deservirea populației din Inima Deltei va continuă să necesite utilizarea spitalelor județene... 12
Figura 4: Clasele mici din Inima Deltei contribuie la costuri ridicate pe elev ............................................. 12
Figura 5: Inima Deltei are un acces mult mai redus la servicii de bază decât Zona de Studiu și restul țării
.................................................................................................................................................................... 14
Figura 6: Hartă a Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD) ..................................................................... 20
Figura 7: Zona de Studiu - Inima Deltei (galben) și Zona Învecinată (verde) .............................................. 21
Figura 8: Compararea creșterii anuale a PIB-ului între Tulcea și județele învecinate ................................ 23
Figura 9: PIB-ul județului Tulcea este mai mic decât cel al județelor vecine (milioane Euro, prețuri
curente)....................................................................................................................................................... 24
Figura 10: PIB-ul pe cap de locuitor în județul Tulcea a crescut din 2000, dar încă se clasează pe locul 24
din cele 41 de județe în 2010 ..................................................................................................................... 25
Figura 11: Declinul populației în Inima Deltei este mai mare decât tendințele naționale sau cele ale zonei
de studiu pentru toate grupele de vârstă. .................................................................................................. 26
Figura 12: Comunele din Inima Deltei se confruntă cu cel mai mare declin al populației ......................... 27
Figura 13: Declinul populației urbane din regiunea Delta Dunării începând cu anii 1990 ........................ 28
Figura 14: Astăzi, Tulcea are una din cele mai mici densități ale populației din țară ................................. 28
Figura 15: Astăzi, Tulcea are una dintre cele mai mici densități ale populației din țară ........................... 29
Figura 16: Inima Deltei și zona de studiu au o diversitate etnică mai mare decât România ...................... 30
Figura 17: Agricultura, silvicultura și pescuitul rămân cei mai mari angajatori în județul Tulcea .............. 31
Figura 18: Ocuparea oficială a forței de muncă pe sector pe localitate (2013) .......................................... 32
Figura 19: Statisticile mai mari de ocupare a forței de muncă în Inima Deltei și zona de studiu maschează
sezonalitatea mare a locurilor de muncă ................................................................................................... 33
Figura 20: Distribuția veniturilor (pe chintile de cheltuieli de gospodărie) în Tulcea, Constanța și România
.................................................................................................................................................................... 34
Figura 21: Distribuția agregată a densității cheltuielilor (Kernel) ............................................................... 34
Figura 22: Inima Deltei are un acces mult mai redus la servicii de bază decât zona de studiu și restul țării.
.................................................................................................................................................................... 35
Figura 23: Inima Deltei are un acces mult mai redus la alimentarea cu apă curentă decât zona de studiu
și restul județului. ....................................................................................................................................... 36
Figura 24: Inima Deltei are un acces mult mai redus la salubrizare îmbunătățită, inclusiv racorduri la
canalizare, în comparație cu comunele învecinate și restul județului. ....................................................... 37
Figura 25: Majoritatea gospodăriilor din Inima Deltei utilizează combustibili solizi ca sursă principală de
încălzire ....................................................................................................................................................... 38
Figura 26: Comunele din Inima Deltei au venituri din surse proprii pe cap de locuitor mult mai mari decât
cele din zona învecinată. ............................................................................................................................. 42
Figura 27: Comunele din Inima Deltei au transferuri nealocate pe cap de locuitor și venituri comune mai
mari ............................................................................................................................................................. 43
Figura 28: Nivele similare de transferuri alocate se găsesc în comunele din zona de studiu .................... 43

7
Figura 29: Există variații considerabile la veniturile comunelor în zona de studiu..................................... 44
Figura 30: Compoziția Veniturilor Totale în interiorul și în afara Deltei. .................................................... 44
Figura 31: Serviciile publice generale, învățământul și locuințele sunt principalele elemente de cheltuieli
pentru comunele din interiorul și din afara Deltei. .................................................................................... 45
Figura 32: Comunele cu densitate mai mică din Tulcea și județul Constața cheltuiesc mai mult pe servicii
publice generale pe locuitor decât comunele cu densitate mai mare ....................................................... 46
Figura 33: Contribuția totală din călătorii și turism la PIB (2012), WTTC ................................................... 47
Figura 34: Proiecte de Turism: Păstrarea atmosferei locale ....................................................................... 52
Figura 35: Exemple de Infrastructură Soft pentru Vizitatori....................................................................... 55
Figura 36: Peștele de captură este în scădere începând cu anii 1980 (FAO-FishStat). ............................... 60
Figura 37: Proporția de caras în DD în timp ................................................................................................ 63
Figura 38: Structura fermelor din zona studiată ......................................................................................... 71
Figura 39: Schimbările mediilor multianuale (2011-2040 față de 1916-1990): ale temperaturii aerului (în
°C în stânga) și ale precipitațiilor (în % în dreapta) ................................................................................... 100
Figura 40: Caracteristica hidrogeologică a zonei este determinată prin 6 tipuri de zone ........................ 120
Figura 41: Delta Dunării ............................................................................................................................ 120
Figura 42: Compoziția deșeurilor în zona de studiu ................................................................................. 128
Figura 43: Populația din Tulcea pe grupe de vârstă relevante (0-19 ani) în 1990, 2000, 2005 și 2011 ... 138
Figura 44: Numărul elevilor din Tulcea (în galben) a scăzut brusc, chiar în comparație cu alte județe din
Regiunea Sud-Est ...................................................................................................................................... 139
Figura 45: Clasele cu număr mic de elevi din Inima Deltei contribuie la costurile ridicate pe elev. ........ 140
Figura 46. Cheltuieli pe persoană aferente sectorului educațional din Delta Dunării............................. 141
Figura 47. Rate de utilizare a Internetului (% din totalul locuitorilor) ...................................................... 143
Figura 48. Cadrele didactice din comunitățile mai mici sunt probabil mai solicitate ............................... 144
Figura 49. Școala din Crișan, Delta Dunării ............................................................................................... 145
Figura 50. Structura de ansamblu a sectorului de educație ..................................................................... 147
Figura 51: Speranța medie de viață în România și în județul Tulcea ........................................................ 151
Figura 52: Deservirea populației din Inima Deltei va continua să necesite utilizarea spitalelor județene
.................................................................................................................................................................. 153
Figura 53: Numărul asistentelor la 10.000 de locuitori în zona de studiu ................................................ 153
Figura 54: Acces la Servicii la Nivel de Comună ........................................................................................ 169
Figura 55: Venituri administrație locală .................................................................................................... 170

8
Tabele
Tabel 1: Cadrul Administrației Publice Locale............................................................................................. 40
Tabel 2: Cheltuielile medii pe cap de locuitor pentru diferite categorii funcționale .................................. 45
Tabel 3: Sosiri în Delta Dunării .................................................................................................................... 48
Tabel 4: Șeptel (capete) .............................................................................................................................. 73
Tabel 5: Distribuția suprafeței Rezervației în România pe județe .............................................................. 83
Tabel 6: Obiective convenite de GES și stare actuală ............................................................................... 102
Tabel 7: Transfer în Tone (Mii) pentru Facilitățile din Port....................................................................... 114
Tabel 8: Servicii publice de feribot în Deltă .............................................................................................. 114
Tabel 9: Principalele Entități de Sector responsabile pentru gestionarea rețelei de transport ............... 116
Tabel 10: Generarea de deșeuri în județul Tulcea .................................................................................... 126
Tabel 11: Materiale reciclabile în fluxul total de deșeuri ......................................................................... 127
Tabel 12: Proporție deșeuri biodegradabile ............................................................................................. 128
Tabel 13: Capacitate colectare deșeuri ..................................................................................................... 129
Tabel 14: Facilități de reciclare și capacități în județul Tulcea.................................................................. 130
Tabel 15: Obiectiv rată de reciclare pentru următoarele două cicluri bugetare UE................................. 131
Tabel 16: Număr mediu de elevi pe unitate școlară ................................................................................. 139
Tabel 17: Proporția de elevi cu un/ambii părinți în străinătate................................................................ 140
Tabel 18: Decese sub vârsta de 1 an, după cauzele decesului, în județul Tulcea ..................................... 151
Tabel 19. Orașe și comune vizitate pentru Consultări Comunitare .......................................................... 165
Tabel 20: Listă de Comune/Municipalități ................................................................................................ 166
Tabel 21: Schimbări ale populației după comună/municipalitate ............................................................ 167
Tabel 22: Tabel de echivalență categorii fiscale ....................................................................................... 172
Tabel 23: Operatorii de rețelelor de alimentare cu apă care deservesc comunitățile locale ................... 179
Tabel 24: Asistență medicală primară în Inima Deltei .............................................................................. 184
Tabel 25: Principalele boli transmisibile în județul Tulcea ....................................................................... 186
Tabel 26: Program Studiu.......................................................................................................................... 191

Analize SWOT
Tabel SWOT 1: Turismul - Analiză SWOT .................................................................................................... 58
Tabelul SWOT 2: Pescuitul comercial Analiză SWOT .................................................................................. 67
Tabelul SWOT 3: Pescuitul recreativ - Analiză SWOT ................................................................................. 68
Tabelul SWOT 4: Acvacultura - Analiză SWOT ............................................................................................ 68
Tabelul SWOT 5: Agricultură și dezvoltare rurală - Analiză SWOT.............................................................. 77
Tabel SWOT 6: Analiză SWOT pentru Mediu și Managementul de Mediu................................................. 96
Tabel SWOT 7: Analiză SWOT Schimbări Climatice................................................................................... 110
Tabel SWOT 8: Analiză SWOT Transportul în județul Tulcea .................................................................... 118
Tabel SWOT 9: Analiză SWOT Alimentare cu apă și canalizare/salubrizare ............................................. 124
Tabel SWOT 10: Analiza SWOT a Managementului deșeurilor................................................................. 133
Tabel SWOT 11: Analiza SWOT privind învățământul ............................................................................... 148
Tabel SWOT 12: Analiză SWOT Asistență medicală în zona de studiu ..................................................... 156

9
Rezumat Executiv
O dublă provocare pentru dezvoltarea durabilă a Deltei Dunării este conservarea activelor sale
ecologice și îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii acesteia. Delta găzduiește o biodiversitate
extraordinară și oferă servicii importante de mediu. Este cea mai mare deltă naturală rămasă în Europa
și una dintre cele mai mari din lume. De asemenea, este singura deltă a unui fluviu care este cuprinsă în
întregime într-o Rezervație a Biosferei. Stabilită ca Rezervație a Biosferei UNESCO și sit Ramsar în 1990,
Delta Dunării este unul din cele mai valoroase habitate de pe continent pentru fauna și biodiversitatea
specifică deltei. Caracteristica fizică și ecologică cea mai semnificativă a RBDD este întinderea vastă de
zone umede, inclusiv mlaștină de apă dulce, lacuri și iazuri, cursuri de apă și canale. Doar 9% din zonă
este permanent deasupra apei. Viața pentru cei 10.000 de rezidenți din Inima Deltei este o provocare și
accesul la serviciile sociale și economice esențiale este limitat. Transportul pe apă este adesea singura
opțiune pentru a ajunge la și de a călători din destinațiile din Inima Deltei. Pe lângă acestea, zona are
acces la servicii de bază, precum apă curentă și canalizare, mai redus decât în zonele rurale învecinate.
Serviciile de sănătate și educație sunt, de asemenea, limitate de inaccesibilitate și scăderea populației. O
mențiune despre terminologie: Delta Dunării (Delta) se referă la zona Rezervației Biosferei Deltei Dunării
(RBDD) (vezi Figura 1). Aceasta include trei secțiuni: prima, “Inima Deltei”, zona dintre brațele Dunării,
Chilia și Sf. Gheorghe (vezi Figura 6); a doua, lacurile de la sud de Dunăre; și a treia, o zonă de-a lungul
Dunării la vest de orașul Tulcea. Zona de studiu include de asemenea zonele învecinate Deltei, după cum
evidențiază Figura 2, întrucât acestea sunt legate de Deltă. Următoarele secțiuni ale acestui Rezumat
Executiv se concentrează pe analiza economiei, calității vieții și protecției mediului.
Figura 1: Rezervația Biosferei Delta Dunării oferă Figura 2: Populația din Delta Dunării este în scădere mult mai
1 2
servicii importante de mediu rapid decât din restul zonei de studiu

Schimbări ale populației

2002 – 2011

Sursă: www.ARBDD.ro Sursă: Recensământ 2002 și 2011

1
Această hartă este inclusă în Anexa 1 într-un format mai ușor de citit.
2
Zona de studiu include RBDD și Zona Învecinată.

10
Economie: În timp ce Pescuitul și Agricultura vor rămâne importante pentru ocuparea forței de muncă,
turismul bazat pe natură pare să ofere un puternic potențial de dezvoltare

Dezvoltarea economică durabilă necesită acces la piețe, infrastructură, o forță de muncă și a unor
economii de scară. Resurse umane solide, urbanizarea și conectivitatea au fost factorii determinanți de
creștere în România (Raportul WB despre Polii de Creștere, 2013). Inima Deltei rămâne – prin natura sa
– o zonă izolată, inaccesibilă și – la alegerea locuitorilor săi – o regiune cu o populație în scădere.
Migrația către exterior, atât către alte județe cât și în afara României, este una dintre cele mai mari din
țară, și duce la într-o scădere constantă a populației de la aproximativ 14.000 în 2002 la 10.000 în 2012
(Figura 2). De asemenea, populația din Inima Deltei este în curs de îmbătrânire, cu o vârstă medie de 47
de ani în zona de studiu comparativ cu 44 în restul țării. Mai mult decât atât, această populație redusă
este dispersată pe o zonă largă, ceea ce prezintă constrângeri semnificative pentru dezvoltarea
infrastructurii. Există puține locuri de muncă în sectorul oficial în Inima Deltei. În 2013, au fost doar 10,9
locuri de muncă oficiale la 100 de adulți apți de muncă3, jumătate din rata întregii zone de studiu.
Județul Tulcea contribuie cu numai 0.84% la PIB-ul țării4. Pib-ul județului Tulcea este aproape de cel al
regiunilor cu dezvoltare întârziată.
Satisfacerea cererii contemporane pentru turism pe bază de natură va necesita un management de
destinație comun, dezvoltarea portofoliul de atracții al regiunii și investiții în infrastructura turistică.
În prezent, turismul în Delta Dunării este insuficient dezvoltat. Acesta are potențial pentru stimularea
unei dezvoltări socio-economice durabile și ecologice dar necesită o planificare atentă bazată pe o bună
înțelegere a compromisurilor. Un mecanism local5 pentru dezvoltarea și managementul zonei de studiu
ca o destinație turistică integrată ar putea ajuta la depășirea unor obstacole instituționale și de politici la
nivel național actuale. Tipurile de turism care sunt în armonie cu natura și care corespund cerințelor
globale pentru turism bazat pe natură sunt posibile piețe de nișă pentru zonă. Portofoliul de atracție
actual este semnificativ de slab dezvoltat total nedezvoltat, ceea ce duce la un număr redus de sosiri și
perioade de ședere foarte scurte. Destinația Deltă are nevoie de un portofoliu competitiv de atracții care
dispune de natură și biodiversitate dar și de un patrimoniu cultural, stiluri de viață tradițională, tradiții
culinare, experiențe religioase și multe altele. Regiunea deține o varietate bogată de bunuri
patrimoniale, care pot fi transformate în atracții competitive. Sunt necesare investiții bine planificate în
infrastructura pentru vizitatori, precum și abordarea dezvoltării neplanificate și nereglementate a
turismului privat.
Pescuitul comercial este în prezent important pentru ocuparea forței de muncă, dar pescuitul de
agrement are un bun potențial de dezvoltare. În prezent, sectorul de pescuit comercial oferă probabil
cele mai multe oportunități pentru ocuparea forței de muncă în Inima Deltei. Totuși, pescuitul comercial
convențional și acvacultura se confruntă cu constrângeri de guvernare, de management și economice.
Constrângeri legate de guvernare și management includ (a) o monitorizare, un control și o supraveghere
aparent ineficientă și despre care se pretinde a fi coruptă, care contribuie la supra-exploatare și la
declinul populațiilor de pești; (b) introducerea unei specii exotice (Crapul Gibel), care strămută specii
indigene valoroase; și (c) reproducere și zone de pepinieră reduse datorită formării de marșe.
Constrângerile economice constau în faptul că pescuitul comercial și acvacultura care sunt practicate în
Deltă se confruntă cu o competiție puternică și costuri ridicate pentru transport și producție, care
afectează marjele economice și contribuie la scăderea nivelului de trai al pescarilor. Pescuitul de
agrement, de cealaltă parte, pare să ofere oportunități bune la categoria de costuri moderate.
3
Lista Firme 2013, adulții apți de muncă au între 18 și 62 de ani.
4
Eurostat 2010
5
Există modele diferite pentru stabilirea de Organizații de Management al Destinațiilor; în multe cazuri se bazează pe
parteneriate public-private.

11
Experiențele din țările mai dezvoltate economic arată o corelație puternică între dezvoltarea economică
și extinderea pescuitului de agrement.
Se preconizează că agricultura va rămâne principala ocupație și activitate generatoare de venit pentru
populația rurală din zona de studiu. Ponderea agriculturii în economia locală este de așteptat să scadă
treptat, dar acest sector va rămâne un angajator important. Cel mai bun potențial pentru agricultură în
Deltă este agricultura organică la fermele mici și mijlocii, mai ales dată fiind compatibilitatea agriculturii
organice cu restricțiile impuse de desemnarea ca Rezervație de Biosferă. Zonele rurale necesită
dezvoltarea durabilă a economiei non-agricole care ar absorbi o parte din forța de muncă activă
disponibilă. Stimulentele pentru antreprenoriatul rural, furnizarea de servicii legate de agricultură,
prelucrarea produselor agricole și turismul rural, ar spori oportunitățile pentru ocuparea forței de
muncă și de venituri atât în Inima Deltei precum și în zonele învecinate.

Calitatea Vieții: Furnizarea de servicii publice necesare în Inima Deltei este o provocare
Accesibilitatea slabă reprezintă o provocare importantă pentru îmbunătățirea standardelor de viață
ale locuitorilor din Inima Deltei. Accesibilitatea transportului în Inima Deltei depinde de căile navigabile
nenumărate (616 km). Aceasta oferă potențialul pentru un sistem natural de transport, dar este și o
provocare în privința furnizării unei accesibilități eficiente. În timp ce unele drumuri ce pot fi abordate
pe orice vreme ar putea fi îmbunătățite în privința accesibilității în unele zone ale Inimii Deltei, zona va
rămâne dependentă/ va depinde în continuare de rețeaua de căi navigabile locale. În Inima Deltei există
niște limitări importante în privința construirii de drumuri atât din pricina dificultăților fizice precum și
din pricina constrângerilor economice și de mediu. Locuitorii au exprimat nevoia de accesibilitate pe
orice vreme la servicii economice și sociale-cheie din orașul Tulcea. Acest lucru trebuie pus în balanță
față de fezabilitatea financiară și de mediu a unor astfel de proiecte. Mulți localnici au bărci private și
există și servicii publice subvenționate, deși cu programe limitate. Serviciul de transport public pe apă
este disponibil pentru mai mult de aproximativ de jumătate din lungimea căilor navigabile pe cinci rute
diferite. Pentru mulți locuitori din Deltă, acesta este singurul mijloc de transport regulat. Când căile
navigabile sunt înghețate, aceste servicii ar putea să nu funcționeze, iar în urgențe medicale un elicopter
(există unul în Tulcea) este singura coardă de salvare pentru unele comunități.

Figura 3: Deservirea populației din Inima Deltei va Figura 4: Clasele mici din Inima Deltei contribuie la
continuă să necesite utilizarea spitalelor județene costuri ridicate pe elev

Locuitori la un medic Elevi la un cadru didactic

Sursă: Recensământ 2011 și județul Tulcea Sursă: Recensământ 2011 și județul Tulcea

12
Sectoarele de sănătate și învățământ întâmpină constrângeri datoritā accesibilităţii slabe și densităţii
reduse a populației. Îngrijirea medicală în Inima Deltei nu este constrânsă doar de calitatea în general
slabă a serviciilor din Romania dar și de inaccesibilitate. În județul Tulcea, un medic este responsabil, în
medie, de 1.726 locuitori, și – deși mai redusă decât cifra națională de 1.894 de locuitori pe medic –
deservirea populației dispersate, în special în Inima Deltei, este o provocare. Cu mai puțini medici (Figura
3) și o populație dispersată, locuitorii din Inima Deltei vor trebui în continuare să se bazeze pe spitalele
județene în combinație cu telemedicina. Telemedicina a fost introdusă în 2012 cu niște rezultate inițiale
pozitive. Sectorul de învățământ se confruntă cu provocări similare în ceea ce privește gestionarea
inaccesibilității și o populație de elevi în scădere. Există proporțional mai puține cadre didactice calificate
în Deltă (67 la sută) în comparație cu restul județului (89 la sută). Mai multe comune și-au închis școlile
datorită numărului redus de elevi și costuri de operare ridicate (Figura 4) și transportul către alte școli a
devenit o provocare. Mai mult, școlile se luptă și cu lipsa de instalații sanitare, încălzire, iar în unele
locații apă potabilă. Școlile generale în Sulina și Tulcea vor trebui să fie opțiuni viabile pentru copiii din
Inima Deltei.

Constrângerile date de accesibilitate redusă și densitate scăzută se reflectă în sectoarele de servicii

publice de bază. În ceea ce privește acoperirea serviciilor, comunele rurale din Inima Deltei sunt într-o
stare mult precară decât comunele rurale din zonele învecinate. De exemplu, 62 la sută din gospodăriile
din Inima Deltei au acces la apă curentă în timp ce 83 la sută din gospodăriile rurale din zona de studiu
au un astfel de acces. Șapte sate din Inima Deltei nu au surse sigure de alimentare cu apă potabilă în
timp ce în cinci sate alimentarea cu apă este în curs de realizare. Cu excepția cazului Sulina,
managementul apelor uzate este slab sau inexistent în Inima Deltei. Este necesar un management
îmbunătățit al apelor uzate atât în Inima Deltei precum și în zonele rurale învecinate (Figura 5). Sistemul
actual de management al deșeurilor solide este, de asemenea, în general neadecvat, în special în Inima
Deltei, cu rate mici de colectare și reciclare, și ridicări rare, sporadice și costuri ridicate de transport al
deșeurilor la instalațiile de procesare din Tulcea.

Investițiile în furnizarea de servicii de bază vor trebui însoțite de planuri de recuperare a costurilor și
planuri de operațiuni și de întreținere. Cu fonduri UE, autoritățile locale din Tulcea își vor putea
îmbunătăți în mod semnificativ infrastructura publică. Un aspect esențial este asigurarea că instalațiile
vor fi proiectate și exploatate în mod durabil. De exemplu, colectarea de canalizare centralizată pot să
nu fie întotdeauna o opțiune fezabilă; fose septice locale în zonele izolate și puțin populate pot fi soluții
mai viabile. Trebuie planificate fonduri suficiente și aranjamente instituționale corespunzătoare pentru
operațiuni și întreținere. Pe termen scurt, nu este de așteptat, totuși, recuperarea totală a costurilor.
Populația din Inima Deltei primește în prezent o subvenție de utilizator de la Guvernul Central pentru
servicii de alimentare cu apă și management de deșeuri solide. Nu este necesară găsirea unui echilibru
între nivelul de servicii oferite, disponibilitate financiară și nivelul de subvenții, în special în comunitățile
mai sărace.

13
 Figura 5: Inima Deltei are un acces mult mai redus la servicii de bază decât Zona de Studiu și restul
țării

Sursă: Calculele autorilor bazate pe recensământul din 2011.

Protecția mediului: O structură instituțională complexă împiedică eforturile de conservare și

dezvoltarea economică durabilă

Protecția mediului sprijină mijloacele de trai și oportunitățile de dezvoltare economică, în special

pescuitul și turismul bazat pe natură. Protecția mediului va stimula dezvoltarea turismului bazat pe
natură și va sprijini mijloacele de trai precum pescuitul. Încercările anterioare de proiecte
economice/dezvoltare economică în Deltă, care nu au fost în conformitate cu protejarea bazei de
resurse, au avut dificultăți în a rămâne viabile din punct de vedere economic. În timpul perioadei
comuniste în jur de 100.000 ha (aproximativ 30 la sută) din zonele umede din deltă au fost convertite în
teren pentru uz economic, și resursele biologice ale Deltei precum stuful și peștele au fost recoltate
masiv. Cele mai multe dintre aceste inițiative nu s-au dovedit a fi viabile din punct de vedere financiar
odată cu schimbarea sistemului economic în 1989, iar în prezent, de exemplu, doar aproximativ 20% din
siturile de acvacultură din zona de studiu sunt funcționale, inclusiv unele în RBDD.

Biodiversitatea este în mare parte menținută prin eforturile susținute în prezent, dar sistemele
ecologice înregistrează un declin. RBDD își îndeplinește în mare măsură obiectivele de conservare a
biodiversității semnificative la nivel global, în special în privința păsărilor. Dar realitatea este mai puțin
pozitivă în ceea ce privește conservarea sistemelor ecologice și a resurselor naturale. Aceste sisteme
constituie baza mijloacelor de trai locale și a perspectivelor pentru dezvoltare durabilă precum pescuitul.
În timp ce fiabilitatea/viabilitatea datelor privind monitorizarea este incertă, există un consens general
că/asupra faptului că populațiile de pești cu valoare comercială sunt în scădere/ se află în declin. Acesta
este rezultatul reducerii de habitate de zone umede, supraexploatării și răspândirii de specii exotice.
Alte tendințe dăunătoare pentru mediu sunt colmatarea accelerată și eutrofizarea, împreună cu

14
răspândirea algelor în masă în lacurile deltaice și în anumite zone adiacente Mării Negre. Declinul
mediului înconjurător se datorează în parte unor factori istorici, precum transformarea habitatului la
scară largă. Există, de asemenea, factori în curs de desfășurare, precum pescuitul ilegal și construcțiile
fără autorizație. Presiunile care duc la aceste tendințe negative sunt de așteptat să continue/vor
continua probabil și în viitor. Capacitatea și eficiența Autorității ARBDD și a altor părți interesate trebuie
să fie consolidată pentru a îmbunătăți condițiile ecologice. Măsurile de consolidare ar putea include atât
aspecte tehnice precum și instituționale. Îmbunătățirile tehnice sunt o monitorizare mai bună a datelor
și modele și instrumente analitice mai bune. Inițiativele instituționale ar trebui să rezolve problema
construirii încrederii și colaborării dintre diferite agenții și părți interesate. Trebuie consolidate
mecanismele pentru identificarea de soluții și negocierea de compromisuri.

Structura instituțională pentru gestionarea teritoriului RBDD este complexă și coordonată insuficient
ceea ce ar putea împiedica eforturile de conservare. Acesta este un obstacol în atingerea obiectivelor
de conservare ecologică și dezvoltare durabilă din punct de vedere ecologic. Un număr de agenții
naționale și locale au roluri semnificative și uneori se suprapun sau sunt contradictorii. Important de
menționat, este faptul că din cele 580.000 ha din cadrul RBDD, aproximativ 12,3 la sută sunt deținute de
Consiliul Județean Tulcea și 5% de către Consiliile Locale. Aceasta include zonele în care s-au format
marșe care sunt închiriate la concesionari privați pentru agricultură, acvacultură și silvicultură. Aceste
roluri care se suprapun pot face foarte dificilă stabilirea și implementarea deciziilor importante de
management precum identificarea zonelor de restaurare ecologică. ARBDD însăși are o serie de funcții și
responsabilități. Acestea sunt: (a) reglementare (eliberarea de autorizații de mediu); (b) administrarea
terenurilor (pentru zonele RBDD care nu sunt sub jurisdicție județeană sau locală); (c) planificarea de
conservare și protecție; și (d) educație ecologică. Practic, localnicii observă în primul rând rolul ARBDD în
stabilirea și aplicarea restricțiilor cu privire la acces și utilizarea resurselor.

Următorii paşi

Turismul bazat pe natură are un potențial semnificativ de dezvoltare în Inima Deltei și se face în
beneficiul comunităților locale, din acest motiv fiind o prioritate. Caracterul izolat și densitatea redusă,
o constrângere pentru dezvoltarea altor sectoare, este un atu pentru turismul bazat pe natură. Așa cum
vom arăta în paragrafele următoare – în timp ce pescuitul și agricultura vor continua să rămână
importante pentru ocuparea forței de muncă – aceste sectoare par să aibă un potențial de creștere
destul de limitat în Deltă. Ca și industrie relativ intensivă pe partea de capital și extrem de competitivă,
turismul necesită un cadru legal al sectorului public corespunzător și politici adecvate care să pună la
dispoziție oportunități și beneficii pentru părțile interesate locale. Turismul de succes care să fie în
beneficiul populației locale în alte țări a folosit o combinație de consolidare a capacităților, subvenții de
capital pentru operatori locali și organizații locale și o planificare atentă. În aceste exemple dezvoltarea
turismului a fost condusă de o viziune clară care a trasat o direcție și alegeri. Rolul autorităților este în
primul rând acela de a ajuta la crearea unei astfel de viziuni comune pentru sector.

Investițiile în furnizarea de servicii de bază vor trebui însoțite de recuperarea costurilor și de planuri
de operațiuni și întreținere/planuri de recuperare a costurilor, de funcționare și întreținere. Cu
ajutorul fondurilor europene, autoritățile locale din Tulcea vor putea îmbunătăți semnificativ
infrastructura publică. O problemă critică o constituie asigurarea că facilitățile vor fi proiectate și
utilizate într-o mod sustenabil. De exemplu, sistemul centralizat de colectare este posibil să nu fie
întotdeauna o opțiune fezabilă; fosele septice locale în zonele izolate reprezintă soluții mult mai viabile.
Acorduri instituționale adecvate și o finanțare suficientă trebuie planificate. Cu toate aceste, pe termen
scurt, o recuperare totală a costurilor nu este așteptată. Populația din Inima Deltei primește la ora

15
actuală subvenții de 50% de la Autoritățile Publice de Stat Centrale pentru alimentarea cu apă și servicii
de gestionare a deșeurilor solide. Există o nevoie de a atinge un echilibru între nivelul de serviciu
furnizat, accesibilitate și nivelul de subvenții.

Managementul de succes al zonelor protejate necesită o strânsă colaborare cu părțile interesate

locale. Spre deosebire de situația din multe Rezervele ale Biosferei și alte zone protejate, ARBDD este
subordonată Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, mai degrabă, decât de un consiliu director
din mai multe părți interesate. ARBDD se bazează frecvent și pe suport financiar și politic din partea
ONG-urilor de mediu și altor organisme naționale și internaționale. ARBDD este văzută adesea ca
“agent” pentru grupuri de interese externe concentrate pe natură cu puțină considerație pentru
calitatea vieții pe plan local. Pe baza vastei experiențe internaționale, managementul zonelor protejate
are cel mai mult succes când există o combinație de aplicare și colaborare cu părțile locale interesate.
Acest lucru necesită atât construirea încrederii între părți, precum și stimulente pozitive pentru
cooperare. De obicei, aceasta înseamnă: (a) un rol semnificativ în management; și (b) un interes direct în
sustenabilitatea resurselor naturale pentru părțile locale interesate.

Stabilirea unui echilibru între conservare și îmbunătățirea mijloacelor de trai va fi critică. Obiectivele
cheie pentru dezvoltarea durabilă a Deltei Dunării sunt păstrarea bunurilor ecologice și a biodiversității
și îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii săi. Pentru consiliile județene, autoritățile locale și
ARBDD sprijinirea dezvoltării economice durabile și a nivelului de trai al locuitorilor din Deltă reprezintă
o provocare. Unele dintre caracteristicile principale ale zonei Deltei Dunării (RBDD), în special „Inima
Deltei”, sunt: locuitori reduși ca număr răspândiți pe o suprafață mare; populație relativ în vârstă (și
continuă să îmbătrânească pe măsură ce tinerii continuă să plece); populație predominant rurală cu
mijloace de trai ce depind de exploatarea directă a resurselor naturale. Diagnosticul din acest raport
identifică atât oportunitățile de dezvoltare cât și pericolele posibile. Lucrările viitoare vor lua în
considerare căile de dezvoltare care par să fi funcționat sau să nu fi funcționat în zonele cu unele din
aceste caracteristici.

16
 1. Introducere
1.1. Context
Delta Dunării este un patrimoniu de mediu unic. Delta Dunării, declarată Patrimoniu Natural Mondial
de către UNESCO în 1991, este a doua cea mai mare deltă din Europa (după Volga) și una dintre cele
mai bine conservate delte europene, cu o suprafață totală de 4.525 km2 (din care 3.510 km2 pe teritoriul
României și 955 km2 în Ucraina). Există 16 zone strict protejate în deltă unde nu este permisă nici un fel
de activitate economică, precum și zone de reabilitare ecologică, zone pentru activități economice și
zone tampon în care sunt permise activități turistice, atâta timp cât mediul este protejat. Delta
găzduiește peste 1.200 de varietăți de plante, 300 de specii de păsări, precum și 45 de specii de pești de
apă dulce în numeroasele sale lacuri și mlaștini. Delta Dunării este probabil una dintre cele mai puțin
populate regiuni din Europa (cu climă) temperată, cu doar aproximativ 11.000 de locuitori în 2012 într-
un oraș-port și sate împrăștiate. Izolarea și condițiile aspre de viață, bazate în principal pe subzistență
caracterizează, de asemenea, Delta. Semnificația ecologică și provocările economice și sociale ale acestei
regiuni unice din România fac importantă elaborarea unei strategii cuprinzătoare de dezvoltare
regională, pentru a conduce dezvoltarea durabilă a regiunii.
Guvernul României - prin intermediul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
(MRDPA) – a solicitat Băncii Mondiale să furnizeze servicii de analiză sau asistență tehnică pentru
elaborarea unei strategii integrate de dezvoltare durabilă pentru Delta Dunării și pentru a identifica
planuri de acțiune pentru implementarea unei astfel de strategii. În acest scop s-a semnat un acord de
Servicii de Asistență Tehnică rambursabile (RAS) între MRDPA și Banca Mondială (WB) pe 4 septembrie
2013.
Obiectivul principal al RAS este de a asista MRDPA în dezvoltarea planificată și ecologică a regiunii
Delta Dunării, care este o regiune bogată din punct de vedere ecologic, dar cu dificultăți economice în
partea de est a României. Acest obiectiv va fi realizat prin: (i) elaborarea unei strategii cuprinzătoare de
dezvoltare pentru regiunea Delta Dunării, integrând sectoare cheie; (ii) pregătirea de planuri de acțiune
pentru a sprijini implementarea unei astfel de strategii în timpul perioadei de programare și finanțare UE
2014-20; și (iii) sprijin pentru dezvoltarea unui cadru pentru implementarea unui nou instrument UE
numit "Investiții teritoriale integrate (ITI)" în România, și identificarea de programe/regiuni ITI pilot
fezabile.
Programul conține patru componente principale:
Componenta 1: Analiza de Diagnostic și Pregătirea unei Viziuni pentru Teritoriul Delta Dunării
Componenta 2: Elaborarea unei Strategii Integrate de Dezvoltare Durabilă a Deltei Dunării
Componenta 3: Pregătirea implementării unui Instrument pentru Investiții Teritoriale (ITI) pentru
Perioada de Programare 2014-2020
Componenta 4: Aplicarea Cadrului Metodologic pentru Pregătirea ITI pentru Polul de Creștere
Constanța.

Acest proiect de Raport de Diagnostic (DR) este rezultatul analizei de diagnostic din cadrul
Componentei 1, și primul raport în cadrul programului. Acesta va fi prezentat și discutat la un seminar
cu părțile interesate în Tulcea și la întâlnirea cu comisia inter-instituțională pentru strategia pentru Delta
Dunării. Această comisie a fost înființată pentru program printr-un Ordin al Ministrului cu reprezentanți
de la ministerele/agențiile relevante, atât la nivelul administrației centrale cât și locale.
Obiectivul raportului de diagnostic este integrarea cunoștințelor despre resursele disponibile în zonă
și aspirațiile părților interesate, pentru a evalua punctele tari, puncte slabe, oportunitățile și
amenințările (SWOT) pe diferite teme. Raportul oferă o bază de cunoștințe inițială ce va fi folosită în
dezvoltarea unei Declarații de Viziune pentru regiunea Delta Dunării cu un orizont 2030. Acesta va fi
urmat de ulterioare evaluări de nevoi și analize strategice pentru fiecare sector cheie, care să ducă la
Strategia de Dezvoltare pentru zona Delta Dunării; și un set de Acțiuni definite (proiecte de investiții,
inițiative de dezvoltare a capacităților, sugestii pentru politici, etc.). Odată prioritizate, aceste Acțiuni vor
forma planul de investiție pentru implementare în perioada 2014-2020. Agenda programului este inclusă
ca Anexa 16.

Un scurt sondaj casnic este efectuat în prezent în zona de studiu. Rezultatele vor fi încorporate în
Raportul de Evaluare al Nevoilor ce urmează să fie realizat până pe 3 septembrie 2014. Datele din
recensământul din 2011 în România au fost puse la dispoziția echipei de studiu pe 20 ianuarie 2014, iar
rezultatele analizei complete ale acestor date vor fi de asemenea incluse în Evaluarea Nevoilor.

1.2. Investiții teritoriale integrate (ITI)

Se anticipează ca parte din planul de investiții ce rezultă din program să fie finanțat din fonduri UE, în
special prin intermediul unui mijloc nou numit Investiții Teritoriale Integrate (ITI). Acesta este un
instrument financiar pentru facilitarea implementării de strategii teritoriale într-un mod integrat.
Aceasta nu este o operațiune, nici o sub-prioritate a unui Program Operațional UE (OP). În schimb, ITI
permite implementarea de OP într-un mod transversal, prin atragere de fonduri de la mai multe axe
prioritare ale unui sau mai multor OP pentru a asigura implementarea unei strategii integrate pentru un
teritoriu specific. Este un mecanism flexibil pentru formularea de răspunsuri integrate la diverse nevoi
teritoriale, fără a pierde din vedere tematica vizată.

Instrumentul ITI are beneficii semnificative. ITI încurajează colaborarea între administrațiile locale într-
o zonă geografică pentru formularea de strategii și planificarea de investiții la scara întregii zone. În plus,
ITI are următoarele beneficii potențiale:
 Rezultate mai bune. ITI promovează utilizarea integrată a Fondurilor UE ceea ce poate duce la un
rezultat agregat mai bun pentru aceeași cantitate de investiții publice, de ex. prin deblocarea de
potențiale sub-utilizate la nivel local;
 Management delegat. Un program ITI (numit în continuare ITI) ar putea da posibilitatea actorilor
locali să asigure implicarea lor în pregătirea și implementarea programului; și
 Asigurarea finanțării. Din moment ce un ITI va avea diversele surse de finanțare asigurate de la
început, va exista o siguranță mai mare cu privire la finanțarea acțiunilor integrate.

1.3. Abordarea utilizată

În urma demarării programului RAS pe 4 septembrie 2013, o echipă multidisciplinară de peste
cincisprezece specialiști internaționali și locali au efectuat cercetare de birou și vizite tehnice pe teren în
Delta Dunării și zonele învecinate, colectând date, vizitând situri și intervievând și discutând provocări și
oportunități cu părțile interesate pentru a realiza acest raport. MRDPA, Consiliul Județean Tulcea,
Consiliul Județean Constanța, și reprezentanți ale altor administrații locale și agenții guvernamentale
naționale, au oferit un sprijin important. Întâlnirile consultative cu funcționari din sectorul public și alți
reprezentanți ai comunităților s-au ținut în toate orașele și în majoritatea comunelor din zona de studiu
(un rezumat se găsește în Anexa 2). S-a revizuit un număr de documente strategice și planuri realizate de
studii anterioare, inclusiv unele documente de strategie elaborate de administrațiile locale din zona de
studiu în ultimii ani. Principalele documente de acest fel sunt enumerate în Anexa 15.

18
1.4. Structura Raportului
Contextul demografic și spațial al zonei de studiu este explicat în Secțiunea 2. Acesta include date de
bază cu privire la populație, jurisdicții administrative, structură geografică/spațială și cum este împărțită
zona de studiu în scopuri de analiză. Principalele reglementări cu impact asupra zonei de studiu și
contextul transfrontalier (trans-național) sunt de asemenea abordate.
Acestea sunt urmate de o analiză a PIB, tendințelor demografice și socio-economice și de
caracteristicile instituționale ale zonei. Secțiunea 3 conține un rezumat al factorilor socio-economici
precum tendințele demografice și distribuția veniturilor în zona de studiu (o perspectivă spațială).
Secțiunea 4 descrie pe scurt structuri de stat - cheie și prevalența organizațiilor neguvernamentale
(ONG-uri). Secțiunea 5 evidențiază caracteristicile cheie ale finanțelor publice locale.
Descrierea în continuare și diagnostice ale economiei și ale sectoarelor cheie de mijloace de trai se
regăsesc în Secțiunea 6. Sub-secțiunea 6.1 analizează subiectul turismului, inclusiv relația acestuia cu
infrastructura publică și privată și resursele de mediu, biodiversitate și culturale din zonă. Subiectele
pescuit și acvacultură sunt apoi abordate în detaliu în Sub-secțiunea 6.2, datorită importanței lor în
Delta Dunării. Diagnosticul pentru agricultură, creșterea animalelor și dezvoltare rurală este inclus ca
Sub-secțiunea 6.3.
Fiind desemnată Rezervație de Biosferă și una din cele mai importante zone umede rămase în lume,
Delta Dunării este dedicată și depinde economic de întreținerea de ecosisteme sănătoase și funcțiilor
de mediu, inclusiv elemente fizice, biologice și socio-economice. Secțiunea 7 analizează starea și
tendințele recente cu privire la conservarea naturii, managementul resurselor naturale și protecția
mediului în RBDD, în raport cu obiectivele stabilite în Programul UNESCO “Omul și Biosfera” și în legea
română. Aceasta se bazează pe datele disponibile și pe perspectivele managerilor RBDD, ale locuitorilor
și ale altor părți interesate. Un accent deosebit este pus pe funcții cheie ale zonelor umede precum
procesele hidrologice (debit de apă și gestionarea inundațiilor), distribuția de nutrienți și sedimente în
deltă și trecerea la Marea Neagră, și întreținerea biodiversității semnificative la nivel local și global.
Această secțiune analizează și aspectele instituționale ale managementului RBDD inclusiv cadrul
legislativ de reglementare, rolurile și capacitatea ARBDD și a altor instituții, și pregătirea și
implementarea de planuri și activități de management. Aspectele legate de schimbări climatice sunt
abordate separat în Sub-secțiunea 7.2, inclusiv impacturi potențiale și indicații ale nevoii de adaptare și
măsurilor de atenuare în zonă.
Infrastructura și serviciile conexe sunt strâns legate de dezvoltarea economică. Secțiunea 8 acoperă
subiectul transportului (maritim, rutier, portuar, aerian și cale ferată), alimentarea cu apă și
salubritate/canalizare și managementul deșeurilor solide. Aspectele legate de energie, în special
potențialul de eficiență energetică, sunt incluse în sub-secțiunea cu privire la schimbările climatice
menționată mai sus.
Educația și sănătatea sunt abordate în Secțiunea 9, descriind problemele sociale ale inimii Deltei , zonei
de studiu și ale județului.
În timp ce diagnosticele au fost în funcție de subiect, eventuala strategie va reflecta o abordare trans-
sectorială și concentrată pe teritoriu. Comentariile finale ale raportului (Secțiunea 10) indică succint
câteva oportunități potențiale pentru sinergii trans-sectoriale și oportunități de dezvoltare la scara
întregii zone. Conturează, de asemenea, pașii continui ai studiului pentru a ajunge la o strategie și un
plan de investiții aferent pentru Deltă.

19
 2. Context
2.1. Caracteristicile Zonei de Studiu
Delta Dunării (DD) este zona numită în general Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD). Zona RBDD
este prezentată pe harta de mai jos. Aceasta acoperă:

(i) zona dintre brațele Sf. Gheorghe și Chilia ale fluviului Dunărea; în acest raport
aceasta este numită Inima Deltei datorită caracteristicilor socio-economice specifice;
(ii) sistemul de lacuri Razim-Sinoe-Babadag și zonele de teren adiacente; și
(iii) zona de-a lungul fluviului Dunărea la vest de orașul Tulcea către Galați.

Figura 6: Hartă a Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD)

Sursa: ARBDD.ro
Zona de studiu, definită pentru viitoarea Strategie integrată de dezvoltare durabilă pentru Delta Dunării,
este evidențiată cu verde și galben în Figura 7. Aceasta acoperă RBDD și Zona Învecinată. Se compune
din orașul Tulcea, patru orașe (Babadag, Isaccea, Măcin și Sulina) și treizeci și două de comune.6 Patru

6
Numărul total de comune în județul Tulcea este 46.

20
dintre comune (Corbu, Istria, Mihai Viteazu și Săcele) se încadrează în limitele administrative ale
județului Constanța; toate patru se învecinează cu zona de golf a lacului Razim-Sinoe.
Zona de studiu poate fi împărțită după cum urmează:

Zonă Zonă
1 Delta dintre brațele (canalele) Chilia și Sfântu Gheorghe (canale)
2 Zona de la sud, inclusiv lacuri/lagune, de. ex. L. Razim, L. Sinoe, și L. Babadag
3 Zona de-a lungul Dunării, în amonte de orașul Tulcea

În acest raport, Zona 1 este numită Inima Deltei (cu Galben), și Zonele 2 și 3 (inclusiv orașul Tulcea) sunt
numite împreună Zona Învecinată (cu Verde) a Deltei.

Figura 7: Zona de Studiu - Inima Deltei (galben) și Zona Învecinată (verde)

Restul țării
Inima Deltei
Zona de studiu (verde + Inima Deltei)

Județul Tulcea cu o suprafață de 8.499 km2, este al patrulea cel mai mare județ din România, totuși unul
dintre cele mai puțin populate – cu 201.462 de locuitori, pe baza recensământului din 2011. Aproximativ
40 la sută din suprafața județului este formată din zone umede. Dintre acestea Inima Deltei ocupă 3.510
km2 și zona golfului din jurul lacului Razim-Sinoe 1.015 km2, inclusiv 863 km2 de lacuri. Cel mai mare oraș
și capitala județului, Tulcea, care are 73.707 de locuitori în baza recensământului din 2011, este adesea
numit Poarta Deltei Dunării, fiind convenabil situat la punctul în care Dunărea se împarte în trei brațe
formând vastele zone umede dintre orașul Tulcea și Marea Neagră.

Populația din zona de studiu, conform recensământului din 2011, a fost de 183.822, din care 170.345 în
județul Tulcea, și 13.477 în județul Constanța. Aceasta a reprezentat 84.6% din totalul populației în
județul Tulcea în 2011. Populația în județul Tulcea a scăzut de la 256.492 în 2002 la 201.462 în 2011, sau
21,5%. Populația din zona de studiu a trecut de la 219.227 de locuitori la 183.822 de locuitori în aceeași
perioadă, pierzând 16.3% din populația sa (vezi Anexa 4). Ca punct de reper, utilizând aceleași date și
pentru aceeași perioadă de analiză, România a pierdut 11,05% din populație.

21
Caracterul izolat al mai multor comune din Inima Deltei, datorită dependenței acestora de căile
navigabile pentru transport, reduce conectivitatea locuitorilor cu piețe și locuri de muncă. Unele
comune au doar un singur sat (de ex. Sfântu Gheorghe) iar altele, mai multe (de ex. Crișan cu Mila 23 și
Caraorman; Maliuc are cinci sate; etc.).

2.2. Reglementări principale cu impact asupra zonei de studiu

În cadrul zonei de studiu, există considerente internaționale speciale aplicabile pentru Delta Dunării,
aceasta fiind declarată în totalitate rezervație de biosferă în 1990 de către Guvernul României în 1990 și
Parlamentul României în 1993. Delta Dunării beneficiază de o protecție specială în conformitate cu
legislația română prin desemnarea sa în trei convenții internaționale: (i) 1991 – Programul UNESCO
“Omul și Biosfera”; (ii) 1991 - Lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural; și (iii) 1991 - Convenția de
la Ramsar.

2.3. Context transfrontalier (transnațional)

Fluviul Dunărea curge prin județul Tulcea și reprezintă granița dintre România și Ucraina. În amonte de
orașul Tulcea, Dunărea se împarte în ramurile Chilia și Tulcea, iar mai apoi din brațul Tulcea se formează
canalele Sulina și Sfântu Gheorghe. Nu există poduri care traversează fluviul Dunărea în județul Tulcea.
Deși nu există nicio graniță între județul Tulcea și Republica Moldova, imediata apropiere și o zonă a
biosferei de pe teritoriul Moldovei evidențiază cum coordonarea pe probleme de mediu este încă
importante.

22
3. PIB, populație și tendințe socio-economice: o perspectivă spațială

Delta Dunării și împrejurimile sale constituie una din cele mai izolate zone din România. Dată fiind
locația județului – granița cu Ucraina la nord și aproximativ trei mii de metri pătrați de teren mlăștinos
care se extind în Marea Neagră la est, provocările de conectivitate nu sunt o surpriză și sunt elaborate în
detaliu în Secțiunea de Transport a acestui raport. Este posibil ca tocmai aceste constrângeri să fi
contribuit la crearea unui mediu unic din Delta Dunării și conservarea acestuia în ciuda tuturor
dificultăților.
Nu este surprinzător faptul că PIB-ul județului Tulcea este printre cele mai mici din România. Din 2002
județul Tulcea a fost surclasat de alte județe în ceea ce privește PIB-ul total. În timp ce în 2002 județul se
clasa pe locul 22 din 41 de județe, până în 2010 a ocupat o poziție tot mai mică, ajungând până la poziția
39. PIB-ul județului Tulcea se clasează pe ultimul loc printre județele vecine și este o cincime din cel al
județului Constanța.
Figura 8: Compararea creșterii anuale a PIB-ului între Tulcea și județele învecinate

Sursă: Calculat din Eurostat [nama_r_e3gdp]

Totuși, activitatea economică în județul Tulcea este în recuperare. PIB-ul real în județul Tulcea a
crescut mai mult de trei ori în ultimul deceniu, pornind de la un minim de 323 Euro în 2000 la 1.049
milioane Euro în 2010. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă7, agricultura și silvicultura au
contribuit la aproape o treime din totalitatea locurilor de muncă, urmate de acvacultură (pescuit și
piscicultură), industrie (construcții) și servicii (turism, transport), fiecare generând aproximativ 15 la sută
din ponderea locurilor muncă. Datorită unui grad mare de lipsă de formalitate 8 și stimulente
disproporționate față de a veniturile din pescuit și turism, este posibil ca PIB-ul județului Tulcea să fie
mai mare decât cel declarat oficial.

7
Strategia pentru Delta Dunării 2011-2015, Anexa Nr.1 etc.
8
Potrivit raportărilor, există un număr mare de companii neînregistrate
În 2011, Tulcea s-a clasat în primele zece județe pentru atragerea de investiții naționale și în primele
cinci județe în ceea ce privește crearea de locuri de muncă. Un raport recent9 a clasat județul Tulcea pe
locul 4 după numărul de locuri de muncă create de noi investiții (686), pe locul 5 după suma totală a
investițiilor provenite din interiorul țării (20,2 milioane Euro) și pe locul 9 după suma investițiilor totale
luând în considerare atât investițiile naționale cât și cele străine (29,5 milioane Euro)10. Cele mai mari
investiții corespund activităților din sectorul comerțului cu amănuntul (în jur de 10 milioane Euro),
urmate de sectoarele de transport și energie, cu 9,8 milioane Euro și respectiv 9,3 milioane Euro. În timp
ce aceste cifre sugerează că Tulcea este unul dintre beneficiarii de top de investiții naționale și străine
din țară în special pentru acest an, investițiile sunt în general fracționate – cu variații mari de la un la
următorul – și drept urmare nu servesc drept concluzie pentru un climat îmbunătățit pentru investiții, cu
excepția cazului în care fluxul de investiții poate fi studiat pe o perioadă mai lungă de timp.
Figura 9: PIB-ul județului Tulcea este mai mic decât cel al județelor vecine (milioane Euro, prețuri curente)

Sursă: Calculat după EUROSTAT, Tabele despre PIB (nama_r_e3gdp), Accesate la 28 iunie 2013.

Pe cap de locuitor, PIB-ul mediu al județelor din România s-a dublat între 2000 și 2010 în ciuda unor
variații regionale mari. Județele cu cele mai mari populații urbane au ținut pasul cu Bucureștiul în ceea
ce privește populația și creșterea economică, în timp ce alte regiuni au fost devansate. De exemplu,
raportul dintre București și Timiș, al doilea cel mai bogat județ în afara zonei București, abia dacă s-a
schimbat în timpul acestei perioade. Totuși, raportul dintre București și cel mai sărac județ, Vaslui,
aproape că s-a triplat. Tulcea, în ciuda faptului că înregistrează o creștere economică pozitivă, se
clasează pe locul 24 după PIB pe cap de locuitor, acesta fiind de 4.300 Euro.

9
Guvernul României (2012), România: Tabloul investițional regional în anii 2011 și 2012.
http://www.andreeavass.ro/blog/wp-content/uploads/2012/04/Raport-Tabloul-investitional-regional2.pdf
10 București și Ilfov nu a fost incluse în acest clasament.

24
Figura 10: PIB-ul pe cap de locuitor în județul Tulcea a crescut din 2000, dar încă se clasează pe locul 24 din cele 41
de județe în 2010

Sursă: Calculele autorilor bazate pe EUROSTAT, Tabele despre PIB (nama_r_e3gdp), Accesate la 28 iunie 2013
Legendă: PIB pe cap de locuitor (Euro actual)

3.1. Tendințe Demografice

În ultimul deceniu zona de studiu a cunoscut o scădere considerabilă a populației la scară mult mai
mare decât cele observate la nivel național. Între 2002 și 2011 România a pierdut 11,1 la sută din
populația sa. În aceeași perioadă declinul populației în zona de studiu și Inima Deltei a atins 16 și
respectiv 25 la sută, și este mult deasupra tendinței naționale. În 2002, 220 mii de oameni locuiau în
zona de studiu față de 184 de mii în 2011. De asemenea, aproximativ 14 mii de locuitori au fost
înregistrați în 2002 ca locuind în Inima Deltei, în timp ce se estimează că doar aproximativ 11 mii locuiesc
acolo în prezent. Declinul populației din zona de studiu și din Inima Deltei este cel mai mare la grupele
de vârstă sub 35 de ani, ceea ce reflectă tranziția demografică prin care trece această zonă.

25
Figura 11: Declinul populației în Inima Deltei este mai mare decât tendințele naționale sau cele ale zonei de studiu
pentru toate grupele de vârstă.

Zona de Studiu Inima Deltei

Sursă: Calculat pe baza recensământurilor din 2002 și 2011

Toate comunele și municipalitățile din zona de studiu au cunoscut un declin al populației cu excepția
comunei Corbu. Creșterea populației în comuna Corbu (8 procente) poate fi explicată prin apropierea de
Constanța. Comunitățile din C.A. Rosetti, Pardina și Chilia Veche din Inima Deltei au cunoscut cea mai
mare pierdere procentuală a populației, variind de la 22.8 la 40.9 la sută, atunci când se compară
nivelurile din 2011 cu valoarea inițială din 2002. Schimbările demografice nu au putut fi observate
pentru comunele Beştepe și Văcăreni deoarece ele nu existau la vremea recensământului din 2002.
Comuna Beştepe a fost înființată în 2004, când un referendum local a separat-o de Mahmudia; Văcăreni
a aparținut comunei Luncavița și s-a separat de aceasta după 2003. O parte din scăderile înregistrate în
comunele Mahmudia și Luncavița, așa cum era acestea inițial, se datorează separării celor două comune
noi, Beștepe și Văcăreni.

26
 Figura 12: Comunele din Inima Deltei se confruntă cu cel mai mare declin al populației

Legendă: Schimbări ale populației 2002-2011

(date din recensământ)

Sursa: Recensământ 2002 și 2011

Pornind cu anii '90, populația urbană în toate orașele și municipiile din regiune a scăzut. Între
recensământul din 1992 și cel din 2002, această scădere (9 la suta) a fost reflectată de o reducere egală
(8 la suta) din totalul populatiei urbane din România, ce poate fi parțial explicată prin liberalizarea
regimului de pașapoarte și indemnizația internațională de călătorii. După 2002, populația urbană totală
a scăzut de la 11,435 mii la 10859 mii în 2011, sau cu 5 la sută, în timp ce în orașele și comunele din
regiunea Dunării a scăzut cu 14 la sută, in medie.

27
Figura 13: Declinul populației urbane din regiunea Delta Dunării începând cu anii 1990

400,000

350,000 Constanta
300,000 Galati
250,000 Braila

200,000 Tulcea

150,000 Babadag
Macin
100,000
Isaccea
50,000
Sulina
0
1948 1956 1966 1977 1992 2002 2011

Îmbătrânirea zonei de studiu și a Inimii Deltei vor accelera, în viitor declinul populației. În timp ce în
2002 o treime din populația din zona de studiu și în Inima Deltei se încadra în grupul de vârstă 15 și 35
de ani, astăzi acest grup de vârstă s-a redus la 24 și respectiv 23 la sută. Rata natalității în județul Tulcea
se află în declin constant din 2007, ajungând la 8.3 nașteri vii la mia de locuitori în 2011 în comparație cu
9,2 la nivel național (consultați capitolul privind sănătatea). Declinul din grupul de vârstă mai tânăr se
reflectă în creșterea grupului de vârstă mai bătrân: în timp ce în 2002, 16 (zona de studiu) și 19 (Inima
Deltei) la sută din populația era peste 60 de ani, cotele lor au crescut la 22 și respectiv 23 la sută.
Comparând piramidele de vârstă ale Inimii Deltei, a zonei învecinate și România – care prezintă forme de
creștere lentă a populației – forma piramidei de vârstă pentru Inima Deltei indică un declin continuu al
populației tinere (baza inferioară a piramidei) care este tipică pentru o populație în scădere.
Figura 14: Astăzi, Tulcea are una din cele mai mici densități ale populației din țară
Inima Deltei Zona Învecinată România

Declinul populației a condus la o scădere a densității populației. În timp ce declinul demografic și ca și

consecință scăderea densității populației au putut fi observate pe întreg teritoriul României, județul
Tulcea a fost una din zonele care a cunoscut cele mai mari variații. După cum se poate observa din figura
următoare, județul Tulcea are , în prezent, una din cele mai mici densități din România, având mai puțin
de 50 de locuitori pe kilometru pătrat. Declinul continuu al populației și densității este o provocare
pentru furnizarea de servicii, în special pentru serviciile în care economiile de scară sunt importante.

28
 Figura 15: Astăzi, Tulcea are una dintre cele mai mici densități ale populației din țară

Densitate (locuitori/km2)

Sursă: Calcule din Tabele EUROSTAT pentru Populație (demo_r_d3dens)

Inima Deltei și zona de studiu au o diversitate etnică mai mare decât România ca un întreg. În Inima
Deltei în jur de 10 la sută din persoane se identifică drept ruși sau ruși lipoveni, iar 4 la sută ca având
origini ucrainene. Zona de studiu este de asemenea gazda altor minorități etnice precum romii și
persoane de origine turcă. Totuși, majoritatea gospodăriilor rome sunt concentrate în zonele
înconjurătoare din Delta Dunării: Babadag (14,21 la sută), Mihai Viteazu (4,84 la sută), Isaccea (3,91 la
sută) și Măcin (3,89 la sută) sunt printre comunele care au cel mai mare procent de romi. Diversitatea
etnică a Deltei trebuie luată în considerare la identificarea priorităților și a proiectelor specifice,
deoarece minoritățile pot fi afectate în mod diferit de intervenții.

29
 Figura 16: Inima Deltei și zona de studiu au o diversitate etnică mai mare decât România

3.2. Activitate Economică, Ocuparea forței de muncă și Prosperitate comună

Agricultura rămâne principala activitate economică în județul Tulcea11 și cea mai are sursă de locuri de
muncă. În 2009 o mare parte a exporturilor din Tulcea a constat în produse vegetale, materiale textile și
articole din textile, metale și altele. De asemenea, sunt importante pentru economia locală industria de
construcții, alimentară (pește, carne, produse de panificație și lactate), pescuitul și turismul. Orașul
Tulcea are un port care deservește transportul de bunuri până la 18.000 de tone pe sarcină, și marfă
prelucrată anual în 2012 de peste 2 milioane de tone (consultați secțiunea despre transport). STX
Europe, o companie norvegiană de construcții navale, are șantiere navale în Tulcea și Brăila care oferă
servicii de la construcția de nave întregi la conversii și reparații, și a angajat 3.095 de muncitori în Tulcea
și 1.931 de muncitori în Brăila în 2011.

11
http://www.prefecturatulcea.ro/judetul_tulcea_populatie.html

30
 Figura 17: Agricultura, silvicultura și pescuitul rămân cei mai mari angajatori în județul Tulcea

Sursă: Adaptat de autori după INS (2013)

Activitățile principale ale sectorului privat se referă la comerțul cu ridicata și cu amănuntul, transport
și depozitare și fabricație. Folosind date la nivel de firmă12 de la 5.552 firme private și înregistrate
situate în zona de studiu, evidențiază în mod clar că activitatea la nivel de firmă în Inima Deltei este mai
puțin diversificată, cu doar câteva firme care funcționează, în special în sprijinul agriculturii și
acvaculturii, furnizând servicii logistice (transport, depozitare), sau sunt implicate în afaceri de vânzare
cu amănuntul. Firmele înregistrate în Inima Deltei oferă doar aproximativ 1,48 locuri de muncă pe firmă,
în medie, în comparație cu aglomerații mai mari precum orașul Tulcea, unde firmele angajează în medie
aproximativ 5,8 persoane.

Economia neoficială din inima Deltei și a comunelor adiacente este mare și nu poate fi cuprinsă în
datele la nivel de firmă prezentate mai jos. Dovezi ale ponderii pe care o au datele neoficiale sunt
prezentate în secțiunea despre pescuit și turism a acestui raport, și sunt susținute – pentru turism – de
numărul mai mare de camere pe locuință utilizate în scopuri profesionale în Inima Deltei în comparație
cu zona învecinată13. Mai mult, 29 la sută din locuințele din Inima Deltei sunt raportate ca fiind case
12
Datele cu privire la activitățile economice ale entităților private au fost obținute prin intermediul bazei de date “Lista Firme”.
Lista Firme include peste 600.000 companii românești care erau active până la sfârșitul anului 2013. Totuși, din moment ce
majoritatea informațiilor din această bază de date provin din diferite publicații, date de site web și companii care sunt membre
ale Lista Firme, este posibil ca firmele mai mici care nu își publică datele să nu fie bine reprezentate în această bază de date.
13
Există o medie de 0,0096 camere utilizate în scopuri profesionale în Inima Deltei în comparație cu 0,0058 în zona adiacentă.

31
secundare, în comparație cu 14 la sută în zonele învecinate și 16 la sută în România. Comunitățile care
au cea mai mare parte a locuințelor raportate în aceste categorii sunt Sulina, Crișan și C.A Rosetti – din
Deltă – și Babadag și Baia în zona învecinată. În timp ce deținerea unei a doua case nu sugerează în mod
neapărat caracterul neoficial (cu excepția cazului în care aceste case sunt cumpărate în scopuri de
afaceri), face aluzie la valoarea turistică a Inimi Deltei și la potențialele care nu sunt pe deplin utilizate.
Figura 18: Ocuparea oficială a forței de muncă pe sector pe localitate (2013)

Sursă: Calculele autorilor bazate pe baza de date Lista Firme

32
Rata șomajului raportată în Inima Deltei sau în zona de studiu nu este diferită de cea din alte părți, dar
există un procentaj mai mare de solicitanți pentru ajutor de șomaj în cadrul Deltei14. Într-adevăr,
ocuparea forței de muncă raportată, ca procent din populația totală, este – conform recensământului
din 2011 – mai mare în Inima Deltei în comparație cu alte zone: 44 la sută față de 43 la sută în zona de
studiu, și 38 la sută în județele Tulcea și Constanța. O posibilă explicație este că cei angajați neoficial nu
se consideră șomeri. Statisticile de ocupare a forței de muncă trebuie interpretate cu avertismentul că –
în special aplicabil la Inima Deltei – locurile de muncă sunt extrem de dependente de sezon, iar
activitățile tipice pentru câștig salarial cu privire la pescuit sau turism durează numai 8 sau respectiv 6
luni. De exemplu, aproximativ 26 la sută din muncitorii din Inima Deltei s-au identificat drept liber
profesioniști în comparație cu 15 la sută în zona învecinată și 18 la sută în județul Tulcea.
Figura 19: Statisticile mai mari de ocupare a forței de muncă în Inima Deltei și zona de studiu maschează
sezonalitatea mare a locurilor de muncă

Sursă: Calculele autorilor bazate pe recensământul din 2011

Deși nu există date fiabile referitoare la câștigurile salariale în Inima Deltei, în mare parte datorită
caracterului neoficial al acestora, observații neconfirmate sugerează că gospodăriile sunt sărace în
lichidități dar bogate în active în ceea ce privește casa și terenul, de care depind. Recensământul nu
oferă perspective cu privire la proprietatea de terenuri sau grădini de casă, pe care s-ar putea baza
gospodăriile cu privire la consumul de alimente. Aceste întrebări vor examinate în continuare într-un
sondaj pentru gospodării, tratat în sprijinul celei de-a doua faze de implementare a acestui studiu.
Conform datelor de sondaj pentru bugetul gospodăriilor din 2011, locuitorii din județul Tulcea sunt
mai săraci decât locuitorii din Constanța și cetățeanul român de rând. Folosind chintile de cheltuieli se
poate observa cum o pondere mai mare a populației din județul Tulcea (aproximativ 37 la sută) face

14
27 la sută din persoanele care s-au declarat ca fiind șomere primesc indemnizații de șomaj în Inima Deltei, în comparație cu
24 la sută în zona învecinată și 22 la sută în județul Tulcea.

33
parte din chintila cu cel mai mic venit din România comparativ cu România (20 la sută) și județul
Constanța (27 la sută din populația județului Constanța). În plus, o marcare vizuală pe hartă a veniturilor
arată că distribuția județului Tulcea este puțin mai groasă pe marginile stângi, sugerând o densitate mai
mare la venituri mai mici. Din moment ce aceste statistici se bazează pe un eșantion care este
semnificativ numai din punct de vedere statistic la nivel de județ, nu se poate face inferență pentru
Inima Deltei sau pentru zona de studiu. Un sondaj complementar al gospodăriilor ce va fi efectuat în
martie va oferi informații mai detaliate cu privire la activele din comunele din Inima Deltei.
Figura 20: Distribuția veniturilor (pe chintile de cheltuieli de gospodărie) în Tulcea, Constanța și România

Sursă: Calculele autorilor pe baza Sondajului pentru Bugetele Gospodăriilor 2011

Figura 21: Distribuția agregată a densității cheltuielilor (Kernel)

.0002

Linia de sărăcie
5 USD/day de 5 USD/zi
Poverty line Tulcea
Constanta
Romania
.00015
Density
.0001
.00005

0 5000 10000 15000 20000

Total pertotal
Consum capita consumption,
pe cap de locuitori, 2011 current year
2011 prețurile prices
anului curent

Sursă: Calculele autorilor pe baza Sondajului pentru Bugetele Gospodăriilor 2011

34
3.3. Infrastructură și Servicii conexe
Zona de studiu are acces mult mai scăzut la servicii de bază decât restul României. Accesul măsurat ca
procentaj al gospodăriilor care au apă curentă, electricitate, încălzire centrală și canalizare, este chiar
mai mic în Inima Deltei. În timp ce 67 la sută din gospodăriile românești sunt racordate la apă curentă,
doar 44 la sută din gospodăriile din Inima Deltei sunt racordate. Delta are, de asemenea, o acoperire
mult mai mică pentru electricitate (90 la sută), care este aproape universală (97 la sută) în restul țării.
Ratele mai mici de racordare la rețelele canalizare și încălzire centrală în Inima Deltei sunt probabil o
reflectare a condițiilor rurale a acestor sate, și o preferință pentru alternative mai rentabile (de ex.
latrine, fose septice) care nu necesită economii de scară. În inima Deltei, doar Sulina are o instalație de
epurare a apelor uzate, astfel încât accesul raportat la sistemul de canalizare de către gospodării în
timpul recensământului reflectă acorduri care nu includ nici o tratare. De asemenea, așa cum se
subliniază și în secțiunea despre apă și salubrizare, accesul la alimentarea cu apă curentă este
condiționată în continuare de variații de calitate și fiabilitate.
Figura 22: Inima Deltei are un acces mult mai redus la servicii de bază decât zona de studiu și restul țării.

Electricitate Canalizare

Încălzire centrală

Sursă: Calculele autorilor bazate pe recensământul din 2011.

Serviciile de bază diferă dramatic între comunele din zona de studiu. Următoarele cifre prezintă
accesul la servicii pentru fiecare comună, în procente din populație, folosind recensământul din 2011.
Toate comunele din zona de studiu sunt incluse, iar cele opt comune din Inima Deltei sunt prezentate în
stânga graficului. C.A. Rosetti, Ceatalchioi, Crișan sunt printre comunele din Inima Deltei cu cel mai mic
acces la servicii de bază, în timp ce I.C. Brătianu, Istria și Slava Cercheză au situația cea mai gravă în
rândul comunelor din zona învecinată și din cadrul zonei de studiu. Din datele disponibile nu este
posibilă evaluarea calității furnizării de servicii în orice locație. Informații suplimentare cu privire la
furnizarea serviciilor, și cheltuielile curente ale gospodăriilor pentru a menține aceste servicii, vor fi
colectate într-un sondaj viitor cu privire la gospodării.

35
Figura 23: Inima Deltei are un acces mult mai redus la alimentarea cu apă curentă decât zona de studiu și restul
județului.

În locuință (apă curentă) În afara locuinței (apă curentă) Fără apă curentă

Sursă: Calculele autorilor bazate pe recensământul din 2011.

36
Figura 24: Inima Deltei are un acces mult mai redus la salubrizare îmbunătățită, inclusiv racorduri la canalizare, în
comparație cu comunele învecinate și restul județului.

Sursă: Calculele autorilor bazate pe recensământul din 2011.

37
Absența surselor comunale de încălzire a generat o dependență puternică de combustibili solizi în
majoritatea comunelor din zona de studiu din afara orașului Tulcea. Doar câteva comune urbanizate,
precum orașele Tulcea, Sulina, Măcin și Babadag au încălzire comunală sau primesc gaz de la rețeaua
publică. La rândul lor, majoritatea comunelor, în special în Inima Deltei, utilizează sobe cu combustibil
solid ca sursă principală. Utilizarea de combustibili solizi pentru încălzire – în special lemne de foc – ar
putea reprezenta un potențial risc pentru mediu, dacă sunt colectați din zone virgine, precum pădurea
Letea din cadrul Deltei. De asemenea, reprezintă potențiale pericole pentru sănătatea gospodăriilor,
deoarece expunerea crește riscul de boli respiratorii.
Figura 25: Majoritatea gospodăriilor din Inima Deltei utilizează combustibili solizi ca sursă principală de încălzire

Sursă: Calculele autorilor bazate pe recensământul din 2011

Cu cât este mai urbanizată comuna, cu atât situația accesului la servicii este mai bună. Cum era de
așteptat, majoritatea gospodăriilor din Măcin, Tulcea sau Sulina au racordări la apă curentă sau la un
sistem public de alimentare cu apă, și au wc-uri în casă care sunt racordate la o instalație de tratare a
apelor uzate. Dimpotrivă, majoritatea comunelor predominant rurale din cadrul inimii Deltei nu au
racordări la apă curentă și folosesc latrinele ca principală formă de salubrizare. Divergența de acces
dintre comunele predominant urbane și cele predominant rurale se reflectă la nivel național, deoarece
zonele rurale continuă să rămână în urmă din punct de evdere al accesului și calității serviciilor.
Îmbunătățirea livrării serviciilor în zona de studiu este o provocare mare dată fiind densitatea scăzută
a zonei și populația în scădere. Aducerea furnizării serviciilor la standarde UE (sau la media din
România) în Inima Deltei reprezintă o și mai mare provocare. Dacă autoritățile locale doresc să
consolideze rolul turismului în zonă, serviciile de bază trebuie îmbunătățite considerabil.

38
 4. Administrație – Cadru Instituțional
4.1. Administrația Publică Locală
Județul Tulcea15 are 1 municipiu (orașul Tulcea), 4 orașe (Babadag, Isaccea, Măcin și Sulina) și 46 de
comune. Așa cum se arată în secțiunea 2.1 de mai sus (Figura 7), zona de studiu include municipiul, cele
patru orașe, 32 din cele 46 de comune, precum și patru comune care fac parte din județul Constanța16.
O Instituție a Prefectului și aproximativ 40 de entități ale ministerelor și altor organisme guvernamentale
naționale sunt de asemenea situate în județul Tulcea. De exemplu, Administrația pentru Rezervația
Biosferei Delta Dunării (ARBDD), Agenția pentru Protecția Mediului, Autoritatea Rutieră Română,
Direcția de Sănătate Publică, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Județeană de Statistică, Direcția
Silvică, Inspectoratul Școlar și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru a menționa câteva.
Cadrul administrației pentru sectorul public în România este rezumat în tabelul de mai jos.

Administrația locală joacă un rol important în sectorul public din România. Teritoriul național este
împărțit în 41 de județe și orașul București. Acestea sunt apoi împărțite în diferite categorii de
administrație locală de nivel secundar, adesea numite localități – comune, orașe și orașe și sectoarele
din București. Atât județele precum și localitățile au ales consilii și au ales direct președinți și primari, dar
nu există nici o subordonare între cele două nivele de administrație locală. Aceste două niveluri sunt
luate în considerare la același nivel de responsabilitate însă județele tind să aibă o putere politică mai
mare. Marea majoritate a veniturilor discreționare ale administrațiilor locale sunt derivate dintr-un
sistem de partajare a taxelor și transferuri de echilibrare. Principala sursă de venituri pentru sistem este
impozitul pe venit personal (IVP). Cota de IVP alocată pentru echilibrare este completată de fonduri
anuale de la bugetul de stat bazat pe suprafață și deficit fiscal. Pentru fiecare județ, fondurile din cota
lor din IVP și cota județului din fondurile anuale de la administrația centrală pentru echilibrare sunt
combinate în rezerve consolidate. Acestea sunt apoi împărțite între județ și localitățile din județul
respectiv în conformitate cu un procent stabilit (Banca Mondială 2011).

15
Consiliul Județean Tulcea are 31 de membri, inclusiv președintele.
16
Dintre aceste autorități locale, Inima Deltei este definită pentru scopul acestui studiu ca fiind formată din șapte comune și
orașul Sulina.

39
 Tabel 1: Cadrul Administrației Publice Locale
Nivel Instituții în Tulcea Responsabilități/Obiective

Prefect – numit pentru fiecare - Reprezentanții guvernului care exercită numai

Nivel Național
județ de către Guvernul României control administrativ

- Tulcea face parte din Regiunea

- Reducerea dezechilibrelor regionale existente
17 Sud-Est
Nivel Regional - Corelarea politicilor și activităților guvernamentale
- Agențiile de dezvoltare regională
(doar rol de sectoriale la nivelul regiunilor
facilitează OP-urile regionale și de
facilitare) - Promovarea cooperării interregionale, interne și
competitivitate
- 8 regiuni de internaționale
- Nu există oficiali aleși
dezvoltare - Încurajarea participării în organizații europene
- Regionalizarea în continuare este
interesate de dezvoltarea economică și instituțională.
discutată în cadrul guvernului
Nu există o relație de subordonare între consiliile locale și consiliile județene.
- Strategii de dezvoltare județeană
- Administrarea terenurilor proprietate de stat în județ
- Infrastructura de canalizare și alimentare cu apă la
18
Nivel de Județ Consiliul Județean și Președintele nivel de județ
- 41 de județe Județean sunt aleși pentru 4 ani - Transportul public
- Drumuri județene
- Asistență socială pentru copii
- Învățământ Superior
- Locuințe pentru populație și planificare urbană
- Protecția mediului
- Managementul deșeurilor și sănătate publică
Nivel Local
- Infrastructura de transport local
- 103 municipii Consiliul Județean și Primarul sunt
- Sistem local de alimentare cu apă și canalizare
- 208 orașe aleși direct pentru 4 ani
- Învățământul primar (cu excepția nivelului terțiar)
- 2825 de comune
- Administrarea patrimoniului local
- Securitate, prin poliția locală
- Administrarea zonelor publice verzi.

Funcțiile asupra cărora administrația locală exercită un anumit control de gestiune constau în
managementul terenului aflat sub jurisdicția acesteia, utilități publice și în jurisdicții mai mari, de
transport public. Aceste servicii sunt organizate de obicei ca întreprinderi publice și sunt finanțate
parțial din tarife. Ca urmare, cererile lor asupra bugetelor discreționare ale autorităților locale sunt
limitate. Majoritatea cheltuielilor discreționare locale sunt dedicate infrastructurii comunitare,
întreținerea străzilor, roluri culturale, exploatarea clădirilor școlare și programe de asistență socială și
fondurile de contrapartidă (Banca Mondială 2011).

17
https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1756725&Site=COE#P252_29422
18
http://cor.europa.eu/en/about/nationaldelegations/Pages/romania.aspx

40
4.2. Organizații Neguvernamentale (ONG-uri)
Mai multe ONG-uri care se concentrează pe conservarea biodiversității și/sau dezvoltare comunitară
sunt active în zona de studiu atât la nivel de politici (de lobby pentru legislație de sprijin) și pe teren,
sprijinind și implementând proiecte la scară mică. Unele ONG-uri sunt internaționale, mari, în timp ce
unele sunt foarte locale în anumite comune. În timp ce acestea își reprezintă propriile interese speciale
(de ex. conservarea faunei sălbatice), acestea oferă cunoștințe științifice și expertiză tehnică, precum și
proiecte de sprijinire axate pe conservare bazată pe comunitate și gestionarea durabilă a resurselor. În
plus, există mai multe ONG-uri în zonă care reprezintă grupuri etnice locale.
Asociația “Salvați Dunărea și Delta” este cel mai vizibil și activ ONG de mediu dedicat Deltei Dunării (și
fluviului Dunărea). Principala sa sursă de finanțare este sectorul privat. Proiectele realizate de asociație
vizează următoarele obiective: promovarea acțiunilor ecologice, efectuarea de acțiuni concrete pentru
protejarea Deltei și promovarea de atitudini responsabile față de mediu. Cea mai recentă publicație a sa
se numește "Raportul de avertizare asupra Deltei" și reprezintă un studiu util în acest sens.
Fondul Mondial pentru Flora și Fauna Sălbatică (WWF) a efectuat o analiză substanțială și are un
proiect în curs de desfășurare pentru re-sălbăticirea Deltei. Ei au finalizat recent un studiu cu privire la
vulnerabilitatea Deltei Dunării la schimbări climatice și lucrează în prezent la adaptare. Studiul lor despre
zonarea turismului în Deltă a pus pe masă compromisuri importante de luat în considerare.
Societatea Ornitologică Română (SOR) este parte a Consiliului Științific al ARBDD și efectuează lucrări
de monitorizare și conservare în teren pentru păsările din Delta Dunării. SOR face lobby la autoritățile
locale și naționale pentru implementarea unei legislații care să protejeze păsările. Organizația are un
birou în Tulcea și lucrează extensiv cu voluntari pentru creșterea nivelului de conștientizare și
cooperează cu programe educaționale. Ei sunt în parteneriat cu Birdlife International.
Asociatia Ivan Patzaichin - Mila 23 a dezvoltat proiecte creative la nivel comunitar în zonă. Organizația
activă lucrează în prezent la un program de promovare a transportului pe apă cu ambarcațiuni cu vâsle,
concept similar cu programele populare deja în marile orașe de închiriere de biciclete și mașini. Asociația
organizează și un eveniment de triatlon în Delta Dunării, cu mulți participanți de fiecare dată, numit
Rowmania. Evenimentul are scopul de a populariza Delta ca o destinație de turism activ. Asociația
susține, de asemenea, Centrul de Ecoturism Rowmania (REC) din Crișan, care promovează pachete
turistice de vâslit.
Asociația pentru Dezvoltare Durabilă (ASD), județul Tulcea este o Asociație de Dezvoltare
Intercomunitară (așa cum este definită de legislația actuală), cu majoritatea autorităților locale din
județul Tulcea în calitate de membri. În România numai autoritățile locale pot fi membri ai unor astfel de
asociații. ASD furnizează servicii profesionale membrilor săi pentru planificare strategică, dezvoltare
economică și planificarea investițiilor. În special, ei sprijină membrii în mobilizarea de fonduri UE prin
pregătirea de propuneri de proiect și sprijinind implementarea de proiecte aferente.

41
 5. Finanțare pentru Administrația Publică Locală
5.1. Venituri
Comunele din Inima Deltei centrală au venituri mai mari pe cap de locuitor din surse proprii dar
venituri din surse proprii mult mai mici în valori absolute decât comunele din Zona Învecinată. Deși
surprinzător, acest lucru poate fi explicat de diferențele demografice dintre aceste două zone deoarece
gospodăriile din Deltă sunt mai mici decât cele din zona învecinată, și astfel ar putea avea un număr mai
mic de adulți contribuabili. În medie gospodăriile din Deltă sunt compuse din 1,83 membri în timp ce
gospodăriile din zona învecinată sunt compuse din 2,47 membri. În valori absolute, comunele din
această zonă au de trei ori mai multe venituri din surse proprii decât cele din Inima Deltei. Comunele din
Constanța au venituri din surse proprii mult mai mari decât comunele din județul Tulcea.
Figura 26: Comunele din Inima Deltei au venituri din surse proprii pe cap de locuitor mult mai mari decât cele din
zona învecinată.

Sursă: Calculele autorilor pe baza datelor de Finanțe ale Administrației Publice Locale (Asociația Comunelor din România, 2012)

Transferurile nealocate și veniturile comune sunt de asemenea mai mari în Inima Deltei, ceea ce
reflectă eforturile de echilibrare realizate de către stat și județ. Transferurile nealocate sunt transferuri
de echilibrare sprijinite de impozitul pe venitul personal (IVP) sau de TVA. Veniturile comune sunt
generate prin împărțirea IVP din zona de colectare între administrația locală de primul nivel și
administrația locală de nivel secundar folosind o formulă predefinită. O parte din veniturile comune care
provin din IVP sunt de asemenea alocate pentru echilibrare la nivel de județ. Dimpotrivă, niveluri
similare de transferuri19 alocate se găsesc în comunele din zona de studiu. Acest lucru are sens din
moment de transferurile alocate sunt în generale atribuite pe cap de locuitor (Număr de beneficiari, sau
număr de cadre didactice).

19
Transferurile alocate Inima Deltei
sunt transferuri Zona decu
de stat Studiu
destinație specifică; pentru primul nivel de administrație locală sunt utilizate
pentru învățământ pre-universitar și asistență socială.

Sursă proprie Sursă proprie pe cap de locuitor

Figura 27: Comunele din Inima Deltei au transferuri nealocate pe cap de locuitor și venituri comune mai mari

Inima Deltei Zona de Studiu Zona de Proiect

Transferuri nealocate Transferuri nealocate pe cap de locuitor

Sursă: Calculele autorilor pe baza datelor de Finanțe ale Administrației Publice Locale (Asociația Comunelor din România, 2012)

Figura 28: Nivele similare de transferuri alocate se găsesc în comunele din zona de studiu

Inima Deltei Zona de Studiu Zona de Proiect

Inima Deltei ComuneZona deComune

Zona de Studiu Proiect pe cap de locuitor

Sursă: Calculele autorilor pe baza datelor de Finanțe ale Administrației Publice Locale (Asociația Comunelor din România, 2012)

43
Variații mari la sursa de venituri a comunelor se observă în zona de studiu. Comunele situate în județul
Constanța au cote generale mai mari din venit care provin din surse proprii, cum este cazul zonelor
predominant urbane precum Sulina, Măcin, Babadag și Tulcea. Pardina este valoare aberantă. Orașul
Tulcea este cel mai mare beneficiar de venituri comune și Sfântu Gheorghe este comuna care primește
cea mai mare cotă de transferuri nealocate.
Figura 29: Există variații considerabile la veniturile comunelor în zona de studiu.

Surse proprii Comune Transferuri nealocate Transferuri alocate Altele

Sursă: Calculele autorilor pe baza datelor de Finanțe ale Administrației Publice Locale (Asociația Comunelor din România, 2012)

Ce primesc comunele din afara Deltei ca venituri din surse proprii este mai mult sau mai puțin
echivalent cu veniturile totale ale comunelor din Inima Deltei.
Figura 30: Compoziția Veniturilor Totale în interiorul și în afara Deltei.

Inima Deltei Zona învecinată Zona de Studiu

44
5.2. Cheltuieli
Comunele din Inima Deltei au cheltuieli mult mai mari pentru Servicii Publice Generale și Transport
decât cele din zona învecinată. Acestea au de asemenea cheltuieli mai mari pentru Sănătate dar
cheltuieli mai mici pentru energie și protecția mediului. În medie, comunele din Inima Deltei cheltuiesc
501 RON pe cap de locuitor, în comparație cu 292 Ron pe cap de locuitor în zona învecinată. Cifre
similare se pot găsi pentru învățământ și sănătate, după cum se poate observa în figura de mai jos.
Figura 31: Serviciile publice generale, învățământul și locuințele sunt principalele elemente de cheltuieli pentru
comunele din interiorul și din afara Deltei.

Inima Deltei Zona învecinată Zona de Studiu

Sursă: Calculele autorilor pe baza datelor de Finanțe ale Administrației Publice Locale (Asociația Comunelor din România, 2012)

În ciuda faptului că au venituri din surse proprii pe cap de locuitor mai mari decât corespondentele lor
din zona învecinată, comunele din Inima Deltei se confruntă cu costuri mai mari pe cap de locuitor
pentru furnizarea de servicii publice generale. Costurile lor pe cap de locuitor sunt mai mari din
moment ce nu beneficiază de economii mari de aglomerare fiind dată densitatea scăzută a populației.
Figura prezintă relația inversă dintre populație și cheltuielile pe cap de locuitor în furnizarea de servicii
publice generale.
Tabel 2: Cheltuielile medii pe cap de locuitor pentru diferite categorii funcționale
Servicii
Publice Asistență
Generale Apărare Învățământ Sănătate Cultură Socială Locuințe Mediu Energie Transport
Inima Deltei 501,0 61,0 524,8 38,6 155,5 103,4 481,1 49,9 0,0 280,3
Zona de Studiu 331,6 18,1 381,5 17,6 159,8 114,2 316,1 103,7 8,1 137,7
Zona Învecinată 292,1 8,1 348,1 12,7 160,8 116,8 277,7 114,5 10,0 104,5
Tulcea 347,4 18,4 377,5 20,1 189,5 120,2 396,1 104,5 5,9 125,4

Constanța 392,3 18,5 399,5 11,7 123,9 87,2 384,6 99,5 12,5 383,5

45
Figura 32: Comunele cu densitate mai mică din Tulcea și județul Constața cheltuiesc mai mult pe servicii publice
3000 generale pe locuitor decât comunele cu densitate mai mare

Ch
elt
uiel
i pe
cap
de
loc
2000

uit
or
cu
Ser
vici
ile
pu
1000

blic
e
gen
era
le
0

0 10000 20000 30000 40000

Commune's population
Populația comunei (Census
(recensământ 2011)
2011)

Sursă: Calculele autorilor pe baza datelor de Finanțe ale Administrației Publice Locale (Asociația Comunelor din România, 2012)

46
 6. Economie, Mijloace de trai și Dezvoltare economică
6.1. Turism
6.1.1. Situația actuală
a) Caracteristici
Turismul în România
În ciuda unor zone cu turism activ, România este în ansamblu o țară cu intensitate relativ redusă a
turismului. În 2012, contribuția totală a turismului la economie a fost de 5,1% din PIB, clasându-se pe
locul 155 din 184 de țări în lume (WTTC, 2013).
Figura 33: Contribuția totală din călătorii și turism la PIB (2012), WTTC
Contribuția totală din călătorii și turism
la PIB

Media mondială

Sursă: WTTC, 2013

În 2012 turismul din România a generat un total de aproximativ 479.000 locuri de muncă, ceea ce a
constituit 5,7% din numărul total de locuri de muncă. S-a ajuns la aceste cifre deoarece România a
primit un număr de 7,9 milioane de călători internaționali pe lângă cei interni. Prin comparație, în 2012
Austria (fără ieșire la mare și cu o populație mult mai mică) a înregistrat 24,2 milioane de sosiri
internaționale și iar turismul a generat 13,6% din totalul locurilor de muncă din țară.

Călătoriile interne sunt foarte importante în România. Conform Organizației Mondiale pentru Turism a
ONU (UNWTO), în 2011, România a înregistrat peste 41 milioane de sosiri interne, prin comparație cu
7,6 milioane sosiri internaționale. Principalele destinații care atrag vizitatori străini în România sunt
Transilvania, Munții Carpați și Delta Dunării. Zona Constaței, compusă din o serie de stațiuni de coastă
de-a lungul Mării Negre, atrage cea mai mare parte de turiști interni in special în iunie și august.

Turismul în Delta Dunării

Toate evaluările strategice revizuite și analizele privind potențialul turistic al României identifică Delta
Dunării ca un element esențial, dar subdezvoltat al portofoliului național de turism. Delta Dunării este
inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și este frecvent descrisă ca fiind una din cele mai
importante zone naturale din Europa. Delta Dunării atrage atât vizitatori români cât și străini, care vin
pentru petrecerea timpului liber și pentru activități recreative, se bucură de natură, observarea păsărilor
și pescuit. Au loc de asemenea și călătorii de afaceri legate de activitățile din sectorul privat în pescuit și
energie din surse regenerabile în cadrul dezvoltării generale a sectorului privat. Se ajunge in Deltă pe
drumuri și pe căile navigabile iar în foarte puține cazuri (aproximativ 2000 pe an) prin aeroportul din
Tulcea (privind limitările tehnice ale aeroportului Tulcea consultați secțiunea Transport). Vizitatorii stau
într-o varietate de unități de cazare, inclusiv stațiuni, hoteluri terestre și plutitoare, pensiuni, camere de
închiriat și parcuri de camping. Operatorii de turism au identificat o serie de tipare ale șederilor
vizitatorilor. Pentru grupuri de turiști care trec prin Tulcea și vizitează Delta, sejurul poate fi de 2-3 zile în
timp ce turiștii care vin în călătorii de agrement, în special familii și grupuri sociale care vin vara, stau de
obicei o săptămână. În medie, durata sejurului este mai mică decât este de dorit și reflectă un turism
subdezvoltat.

Informațiile despre sosiri sunt colectate de ARBDD. Datele lor oficiale, așa cum sunt prezentate mai jos,
relevă o scădere semnificativă a vizitatorilor după 2008, care este atribuită recesiunii economice și
contractării generale a industriei globale a turismului. Este demn de remarcat faptul că cifrele oficiale ar
trebuie luate în considerare cu precauție, deoarece sunt generate pe baza raportării șederilor
înregistrate. Dată fiind ponderea pe care o are turismul neoficial în turism (analizat mai târziu), cifrele de
mai jos nu reflectă pe deplin volumul real și potențiala amploare a declinului. Fiscalitatea și modificările
cadrului legal din ultimii ani au determinat multe locuri de cazare sa treacă în sectorul neoficial, ceea ce
a dus la scăderea numărului de sosiri raportate.

Tabel 3: Sosiri în Delta Dunării

Număr de vizitatori
An
Interni Internaționali
Sosiri Schimbare % Sosiri Schimbare %
2008 115,653 - 27,192 -
2009 93,979 - 18% 20,483 - 25%
2010 56,256 - 40% 16,072 - 27%
2011 48,110 - 14% 28,079 75%
2012 33,385 - 30% 28,303 0%
2013 20,444 - 39% 36,270 28%
Sursă: ARBDD

Având în vedere importanța sa recunoscută la nivel global și faptul că este un sit de patrimoniu
mondial natural conform UNESCO, regiunea Delta Dunării este supusă unei serii de planuri și strategii,
dintre care, o bună parte au considerat turismul un mijloc de dezvoltare economică durabilă. Multe
dintre aceste strategii și planuri au rămas pe hârtie, fie datorită evaluării nepractice și planificării
insuficiente, a lipsei de resurse sau de capacitate de implementare. Având în vedere întinderea,
diversitatea și importanța zonei dată de caracteristicile sale unice, Delta Dunării are potențialul de a
deveni o destinație competitivă și importantă. Totuși, aceasta presupune analiza unor constrângeri.
b) Probleme / Constrângeri
Contextul Național pentru Turism
Starea generală a sectorului turism în România este caracterizată de un cadru problematic de instituții
și politici. Responsabilitățile la nivel național pentru politicile de turism și administrație s-au schimbat de
mai multe ori în ultimii ani. În prezent, turismul este găzduit la Ministerul Economiei, IMM-urilor și
Turismului. Înainte de aprilie 2013, când a fost implementată ultima schimbare instituțională, turismul
făcea parte din portofoliul Ministerului Dezvoltării Regionale. Înainte de 2009, instituția centrală de
turism a fost separată de orice minister și a funcționat ca Agenție Națională de Turism. Aceste schimbări

48
frecvente conduc la o slăbiciune instituțională și la lipsa unei viziuni clare și coerente în privința
dezvoltării sectorului. Se creează astfel în rândul părților interesate din turism, inclusiv în regiunea Deltei
Dunării, o puternică impresie că turismul nu reprezintă o prioritate pentru guvernul român.
Exista o legătură între instituțiile de turism slab organizate și cooperarea deficitară dintre sectorul
public și cel privat. Consiliul Consultativ pentru Turism, prezidat de Ministrul Turismului, include
reprezentanți de frunte ai sectorului privat și trebuia să servească drept mecanism pentru elaborarea
prin colaborare a politicilor și legislației relevante. Membrii din sectorul privat ai Consiliului au afirmat că
discuțiile din cadrul consiliului nu au influență in mod real asupra deciziilor guvernamentale și, de aceea,
nu facilitează dezvoltarea de acte legislative și politici eficiente. De exemplu, un proiect de Lege a
Turismului a fost în lucru timp de mai mulți ani dar în ciuda eforturilor sectorului privat, finalizarea
acestuia nu pare probabilă prea curând.
Existența instituțiilor prost organizate înseamnă implicit o slabă implementare a politicilor și
strategiilor de turism. România are trei documente la nivel național care au fost dezvoltate, cu expertiză
internațională și implicarea unor instituții de vârf:
 Planul Master Național pentru Turism 2007-2026 dezvoltat în parteneriat cu Organizația
Mondială pentru Turism a ONU (UNWTO)
 Noua Destinație de Turism Brand România 2010, dezvoltat de Asesores en Turismo y Hotelera
Recreacion – Taylor Nelson Sofres (THR – THS) cu finanțare de la Uniunea Europeană, și
 Plan de Marketing Strategic și Operațional pentru România 2011 – 2015 dezvoltat de Horwath
HTL
În ciuda relevanței și acceptării de către părțile interesate a documentelor, nici unul dintre ele nu este
implementat pe deplin de către guvern. Planul Master Național pentru Turism susținut de UNWTO
include un plan de acțiune, dar nu există nicio dovadă a prezenței unui organism instituțional eficient
care să supravegheze și să coordoneze implementarea acestora. Programul de branding pentru România
a dus la proiectarea și lansarea unui brand nou (un logo de țară cu elemente care simbolizează natura,
râurile și munții) sub sloganul “Explorați grădina Carpaților”. Programul este finanțat de către UE și a
avut un buget de peste 70 de milioane de Euro. Reprezentanți ai sectorului privat, inclusiv membri ai
Consiliului Consultativ au menționat faptul că o mare parte din buget rămâne necheltuită și că nu au
existat activități fundamentale de promovare. Același lucru este valabil și pentru Planul de Marketing
Strategic - mulți reprezentanți ai industriei au un grad limitat de conștientizare despre existenței
acestuia. Lipsa resurselor financiare este de obicei citată ca motiv principal pentru lipsa de
implementare a strategiilor și planurilor. Incapacitatea de a cheltui bugetul deja disponibil pentru
programul de branding, totuși, sugerează că provocările financiare nu sunt singura problemă. Dinamica
politică, capacitatea limitată și infrastructura instituțională slabă par să contribuie la ineficiența din
sector.
Acest context la nivel național creează obstacole serioase pentru dezvoltarea și promovarea
turismului în Delta Dunării. În ciuda importanței pe care autoritățile locale din Tulcea au dau turismului
ca mijloc de dezvoltare economică, absența mecanismelor instituționale, finanțării și instrumentelor
operaționale la nivel național limitează în mod semnificativ abilitățile instituțiilor locale și regionale de a
promova turismul în regiunea Deltei Dunării, într-un mod strategic. De exemplu, Planul Master Național
pentru Turism indică Delta Dunării ca punctul geografic și de mediu numărul unu al României ca
destinație turistică și recomandă măsuri clare (cu surse specifice de finanțare) pentru îmbunătățirea
ofertei turistice din Delta Dunării. Cu toate acestea, lipsa de implementare a Planului Master la nivel
național a avut ca și consecință lipsa implementării măsurilor locale.

49
Dezvoltarea și stabilirea unui mecanism instituțional regional bazat pe un parteneriat public privat și
procese decizionale flexibile, ar fi o modalitate de a depăși unele dintre constrângerile politice și
instituționale generate de punctele slabe ale nivelului național. Dacă regionalizarea planificată de
guvern nu transferă responsabilități semnificative în privința luării deciziilor de către autoritățile locale,
o soluție regională poate fi un remediu parțial – dar intervențiile la nivel național ar fi totuși necesare
pentru a facilita unele politici relevante și reglementa turismul, inclusiv pentru implementarea
corespunzătoare.
Managementul și Monitorizarea Turismului în Delta Dunării
O parte semnificativă a activităților de turism din Delta Dunării este neoficială și rămâne
neînregistrată de către instituțiile responsabile pentru supravegherea turismului. ARBDD emite
autorizații pentru activități de turism, inclusiv pentru funcționarea unor facilități de cazare, intrare în
rezervație, fotografiere profesională, anumite activități de agrement reglementate precum pescuitul,
conducerea de ambarcațiuni, etc. Pe baza volumului de permise emise, ARBDD generează estimări ale
numărului de turiști care vizitează Delta și volumul activităților de turism care au loc în zona protejată.
Părțile interesate afirmă continuu că regimul permiselor este ineficient și că majoritatea activităților de
turism sunt neoficiale. Acest lucru este recunoscut în mod deschis de reprezentanții ARBDD. De
exemplu, conform informațiilor oficiale furnizate de ARBDD, numărul de camere în facilități de cazare
înregistrate în Delta Dunării este de 4.278. Reprezentanții unei alte instituții publice locale au găsit într-o
căutare neoficială online, o informație conform căreia numărul de paturi promovat online (inclusiv pe
portaluri online de top precum Booking.com) este de cel puțin două ori mai mare. Dovezi neconfirmate
sugerează că există și un număr semnificativ de facilități de cazare neînregistrate care nu sunt online.
Prin urmare, în ciuda unei varietăți de cifre citate, nu există nici o estimare realistă a capacității reale de
cazare în Delta Dunării.
Evaziunea fiscală și a controalelor este un alt motiv important al lipsei de disponibilitate a operatorilor
și antreprenorilor din turism de a își înregistra activitățile. Legislația ineficientă impune numeroase
standarde pentru facilitățile turistice, indiferent de mărimea și nivelul lor. Unitățile înregistrate sunt
supuse verificărilor și controalelor, multe dintre acestea având loc în timpul sezonului turistic activ.
Numărul mare de actori ilegali pe piață dezavantajează serios operatorii legali. Modificările legislației
relevante ar putea face reglementări relevante pentru facilități de cazare mici și mijlocii și ar putea
elimina o bună parte din cauzele care stau la baza existenței unei ponderi ridicate de operatori
neînregistrați. O aplicare mai eficientă a legii este esențială și pentru echilibrarea pieței, dezechilibrata
acum de activitatea neoficială. În multe țări, de exemplu, companiile de turism aparțin unor organizații
locale sau regionale de management al destinațiilor turistice (DMO)20 care servesc drept mecanisme
pentru dialogul public privat și de promovare. Calitatea de membru în aceste DMO-uri este asociată
unor beneficii precum capacitatea de a participa în managementul destinațiilor și de promovare la nivel
de destinație.
Monitorizarea intrări turiștilor în rezervație este de asemenea ineficientă. Permisele sunt eliberate de
ARBDD și structurile sale locale, precum și de agenți. Punctele de intrare în Deltă sunt mult mai multe

20
Organizațiile de Management al Destinațiilor (DMO) sunt entități la nivel național sau regional care gestionează o țară sau o
regiune ca o destinație de călătorie integrată. DMO-urile conduc planificarea turismului într-o destinație, gestionează și
supraveghează implementarea strategiilor și planurilor, promovează turismul și efectuează o monitorizarea și evaluarea. Există
diferite modele pentru înființarea de DMO-uri dar în multe cazuri se bazează pe parteneriate public-private care permit
sectorului privat să influențeze planificarea, politicile și marketingul, precum și coordonarea practică a unor activități de
reglementare precum clasificarea, monitorizarea calității serviciilor și consolidarea capacităților. Consultați Anexa 9 pentru mai
multe informații despre structurile și funcțiile DMO-urilor.

50
decât punctele în care se emit permise. Programul de lucru limitat (9-16 numai în zilele lucrătoare)
constituie un alt motiv pentru care mulți vizitatori intră fără permise.
Ponderea semnificativă a turismului neoficial în regiunea Delta Dunării este asociată cu
imposibilitatea de a planifica și gestiona în mod corespunzător dezvoltarea turismului. Activitățile
neînregistrate duc la taxe și impozite neîncasate și ratarea unei oportunități semnificative de a genera
venituri. De aceea este imposibilă și efectuarea controlului calității serviciilor furnizate de operatori de
turism și de antreprenorii neînregistrați. Asta poate duce la o experiență de călătorie în întreaga
destinație de calitate scăzută sau inconsecventă.
Rezervația Biosferei Delta Dunării: Obstacol sau Oportunitate?
Există o percepție copleșitoare în rândul părților interesate că dezvoltarea turismului (și oportunitatea
economică) și natura sunt într-un conflict direct. O gamă largă de actori interesate (atât la nivel local
cât și național) își exprimă îngrijorarea profundă în privința restricțiilor asupra dezvoltării și activităților
economice, asociate cu regimul de protecție a naturii din Delta Dunării. Deși este adevărat că
dezvoltarea turismului în și din jurul zonelor protejate este influențată de regimuri de protecție, se pare
că există doi factori care creează sentimentul că statutul de zonă protejată este mai degrabă un blestem,
și nu o binecuvântare pentru turism:
 Mulți dintre actori interesați, inclusiv cei implicați în turism, au o înțelegere limitată a tipului
de turism care este dezvoltat de obicei în zone naturale similare Deltei Dunării. Nu este bine
înțeleasă nici cererea de turism bazat pe natură și nici care ar fi oferta corespunzătoare ce
trebuie dezvoltată pentru satisfacerea nevoilor și dorințelor consumatorului țintă. În zone mai
dezvoltate care se bazează pe natură, inclusiv în multe țări de-a lungul Dunării, precum Austria,
Ungaria și altele, ofertele de turism locale sunt de scară mică, cu impact redus și foarte ușor
acceptate de regimurile de protecție (vedeți ilustrațiile de mai jos). Printre tendințele cereri
globale, care sunt foarte importante pentru turismul din Delta Dunării dar care în prezent nu
sunt bine înțelese de către părțile interesate la nivel regional și național, menționăm
următoarele:
o Călătorii sunt din ce în ce mai interesați de experiențe individuale de vacanță, pe care și
le programează mai mult singuri și nu cu ajutorul operatorilor de turism. Se pune un
accent puternic pe experiențe autentice care dezvăluie cultura, tradiția și bucătăria
locală a locurilor vizitate.
o Printre formele de turism cu cea mai rapidă creștere este turismul de aventură. Deși în
trecut a fost asociat în principal cu experiențe cu multă adrenalină, definiția de astăzi a
turismului de aventură include aventura mai dură precum și cea mai puțin dură,
incluzând o gamă largă de experiențe diverse precum drumețiile, ciclismul, experiențele
culinare etc. Un studiu de piață efectuat recent de Asociația de Comerț și Turism de
Aventură (ATTA) și de către Universitatea George Washington a stabilit că în 2012
turismul de aventură a generat 263 miliarde USD, o creștere de 65% începând cu anul
2009. Patru din fiecare zece călători la nivel mondial includ un tip de aventură în
călătoria lor iar 69% sunt planificate online.
o Călătorii recurg la tehnologie pentru a își proiecta și controla planurile de călătorie.
Tehnologia mobilă (smartphone, tablete) devine treptat un canal de informații și
rezervări. Tehnologia nu numai că a transferat mai mult control la îndemână clienților,
dar a și introdus un nivel ridicat de transparență în sector: incapacitatea de a furniza
informații sau încercările de a induce în eroare călătorii pot distruge repede o afacere.
 Regimul de protecție și politicile care direcționează activitățile economice în regiune nu
asigură beneficii exclusive pentru părțile interesate locale. Lipsa unor beneficii exclusive pentru

51
 actorii locali face ca evitarea restricțiilor și utilizarea în mod ilegal a resurselor naturale să pară
mai atrăgătoare pentru ei, în loc să simtă dreptul de proprietate și să fie parteneri în protejarea
Deltei.
Aceste percepții negative au generat o atitudine puternic negativă față de ARBDD, care este văzută, în
mod firesc, ca sursă a tuturor restricțiilor. ARBDD este văzută predominant ca un dușman, deși pare să
fie ineficientă în controlarea turismului neoficial sau a altor activități economice. Această atitudine
negativă față de instituție este în sine o constrângere serioasă pentru spiritul de parteneriat care este
necesar pentru managementul cooperant, eficient al resurselor naturale și a activităților economice
ecologice. O mai bună înțelegere a cererii și ofertei în contextul turismului bazat pe natură poate ajuta
părțile interesate locale să înțeleagă importanța ARBDD, și să motiveze părțile interesate locale să
susțină și nu să conteste eforturilor sale de a proteja Delta Dunării.
Figura 34: Proiecte de Turism: Păstrarea atmosferei locale

Grecia, Creta: Refugiul de la Muntele Milia

Eco-frontiers Ranch (Ferma eco-frontiere), Polonia

Elveția: Whitepod
(Munții Carpați)

Concurența pe Piața Globală

Chiar dacă Delta Dunării are potențialul de devenii o destinație naturală semnificativă la nivel global,
intrarea pe lista de destinații de top bazate pe natură înseamnă confruntarea cu o concurență
riguroasă și provocatoare. Turismul este o industrie foarte dinamică și extrem de competitivă. Harta
turismului mondial include astăzi multe locuri și țări, care nu erau considerate potențiale destinații de
vacanță, acum două sau trei decenii. Călătorul contemporan caută diversitate și locuri noi, precum și să
intre în contact cu cultura locală, oamenii și natura. Destinații din jurul lumii au răspuns acestor
tendințe, la mare căutare, prin dezvoltarea și marketingul unor experiențe diferite bazate pe natură și
cultură.

52
O bună ilustrare a concurenței cu care se confruntă Delta Dunării este dezvoltarea pieței de
birdwatching. Observatorii de păsări tind să petreacă mai mult timp în natură, sunt foarte respectuoși și
cheltuie mai mult. De aceea pot constitui o piață foarte profitabilă ce poate fi dezvoltată în continuare și
pentru care se concurează intens. La nivel global Delta Dunării ar concura cu destinații mult mai bogate
în specii de păsări din America Latină (conform experților în domeniu un turist care petrece două
săptămâni în Costa Rica sau Panama poate identifica 2000 de specii de păsări comparativ cu 200 în Delta
Dunării), și destinațiile exotice care iau avânt în Asia (de exemplu Mongolia). Conform Raportului de
Tendințe în Turism Mondial pentru 2012/2013 al ITB, călătoriile către destinații de cursă lungă au
depășit călătoriile în Europa. Călătoriile europenilor către Asia-Pacific au crescut cu un procentaj sănătos
de 8%, urmat de călătoriile în Americi (+2%). Declinul călătoriilor intra-europene, este însoțit însă de o
creștere a numărului de vizitatori din S.U.A., Japonia și emergentele China și Brazilia. Cu toate acestea,
există potențial în ceea privește Delta, atât pentru atragerea de observatori europeni de păsări care nu
sunt dispuși să viziteze o destinație de cursă lungă, cât și pentru turiștii care doresc să includă
observarea păsărilor într-o vacantă în Europa.
Deși concurența globală este o provocare, fluviul Dunărea este probabil unul dintre cele mai renumite
și bine înrădăcinate puncte de reper din cultura europeană. Acest lucru conferă regiunii Deltei Dunării
o oportunitate de a dezvolta oferte și folosi promoții care stabilesc legături cu alte destinații de pe
Dunăre care au avut deja succes în valorificarea fluviului ca patrimoniu turistic. Zona austriacă a Dunării
de exemplu, găzduiește aproximativ 6,5 milioane de sosiri și 14 milioane de camere în fiecare an. Atrage
vizitatori cu numeroase oportunități de a se bucura de natură și cultură de-a lungul Dunării, inclusiv prin
numărul de trasee pentru ciclism și drumeții, evenimente culturale și festivaluri, diverse croaziere și
trasee de mers cu barca. Multe din experiențele legate de Dunăre depășesc granițele naționale și sunt
disponibile și în alte țări de pe Dunăre. Traseul Dunării este cel mai renumit traseu de ciclism din Europa.
Este bine dezvoltat în Germania, Austria, Slovacia și Ungaria dar este doar un plan în România și
Bulgaria.

c) Oportunități/ Potențial

Stabilirea unei Viziuni Comune bazată pe compromisuri bine gândite și bine înțelese și potențiale
beneficii comune
Dezvoltarea turismului într-o destinație precum Delta Dunării trebuie să fie ghidată de o viziune
comună a părților interesate și bazată pe compromisuri bine gândite și înțelese care reduc riscurile și
generează beneficii comune. Cel mai semnificativ și mai evident beneficiu al turismului este generarea
de activitate economică, crearea de locuri de muncă (inclusiv pentru femei, tineri și grupuri în situație de
risc) precum și oportunități de antreprenoriat local. Dezvoltarea turismului declanșează dezvoltare în
sectoare asociate, care sunt o sursă de bunuri și servicii de susținere (precum construcții, agricultură,
divertisment, arte și meserii etc.). Investițiile publice și private în infrastructură și serviciile de susținere
conduc la o îmbunătățire generală a comunității și a calității vieții. Locurile de muncă și programele de
formare necesare turismului conduc la îmbunătățirea și rafinarea competențelor locale, care sunt în
mod inevitabil transferate către alte sectoare economice.
Pe lângă creșterea veniturilor și calității vieții pentru locuitorii din zonă, turismul generează beneficii
socio-culturale care sunt împărtășite de toți membrii comunității. Printre acestea este mândria de
cultura locală și tradiții, precum și o apreciere mai puternică a activelor istorice, culturale și naturale
locale. Asta va duce cu siguranță la un declin al activităților dăunătoare (distrugere, braconaj, etc.) care
pun presiune asupra resurselor comune.

Introducerea mecanismului de management al destinațiilor bazat pe parteneriate public-private (PPP)

53
Turismul este o activitate a sectorului privat și în timp ce guvernul joacă un rol important în
direcționarea dezvoltării sale, actorii din sectorul privat și locuitorii trebuie să ia parte la procesul de
luare a deciziilor strategice. Mai multe asociații care reprezintă companiile de turism de diferite mărimi
sunt bine poziționate pentru a face față acestui rol cu o capacitate și experiență solidă de dialog public-
privat. Dată fiind importanța turismului pentru regiune, instituirea unui mecanism eficient de
parteneriat public-privat pentru gestionarea regiunii Deltei Dunării ca o destinație integrată de turism
reprezintă o oportunitate de consolidare a sectorului și de gestionare a creșterii acestuia. Pentru a fi
eficient, acest mecanism sub formă de consiliu de turism regional, de exemplu, ar trebui să fie
participativ în natură și să includă reprezentanți ai administrației locale, ai sectorului privat, entități de
protecție a mediului implicate în protejarea RBDD și rezidenții locali. Un mecanism bine proiectat și
echilibrat pentru un proces participativ de luare a deciziilor ar trebuie să asigure că interesele părților
interesate locale nu sunt înlocuite de cele ale dezvoltatorilor externi*. Multe destinații s-au dezvoltat cu
succes pentru că s-au asigurat că vocea localnicilor s-a făcut auzită împreună cu vocile funcționarilor
publici și ale companiilor. Chiar dacă nu sunt implicați în turismul local, locuitorii din zonă sunt afectați
de turism și trebuie să poată influența procesul de luare a deciziilor când vine vorba de calitatea și
cantitatea dezvoltării. Dezvoltarea timpurie a zonei Whistler, din British Columbia, este un bun exemplu
de dezvoltare de succes condusă de comunitate. Localnicii au reacționat puternic față de schimbarea
rapidă a zonei lor, care era rezultatul unui flux de investiții în turism. Acest lucru a determinat
autoritățile municipale locale să introducă un proces foarte participativ de dezvoltare și aprobare a
Planurilor Comunitare Oficiale pentru a direcționa dezvoltarea turismului. Localnicii au putut beneficia
de oportunitățile economice generate, echilibrându-le pe acestea cu preferințele sociale și culturale
precum păstrarea unei atmosfere rurale în anumite zone. Prin consultări regulate cu privire la locuitori,
autoritățile monitorizează preferințele comunității, nevoile de facilități și atitudinea față de schimbarea
mediului în mod regulat.
Un alt exemplu ilustrativ pentru importanța managementului bazat pe oameni a turismului vine din
mediul rural din South Pembrokeshire, în Țara Galilor. Inițial concentrarea pe turism s-a bazat pe o
oportunitate de dezvoltare economică sprijinită de finanțări UE (Programul Leader al UE). Membrii
comunităților din 40 de sate din regiune au fost implicați de la bun început și li s-a acordat oportunitatea
de a identifica prioritățile lor, precum și de a formula compromisurile pe care erau pregătiți sau nu să le
accepte. Preferința locală pentru turism “neinvaziv” care este sensibil din punct de vedere ecologic, a
condus la planificarea și dezvoltarea unei strategii pentru dezvoltarea turismului rural, care a generat
beneficii economice dar a păstrat caracterul rural al locului. În prezent există discuții în curs de
desfășurare la nivel național despre o posibilă reformă administrativă care ar descentraliza funcțiile
guvernamentale în multe sectoare. Regionalizarea este acceptată de sectorul de turism ca o
oportunitate cheie pentru eficientizarea planificării și guvernării turismului. Inițierea de către guvern a
acestui proces permite proiectarea integrată și introducerea unui mecanism foarte necesar pentru
managementul destinațiilor locale.
Dezvoltarea portofoliului de atracții și infrastructura pentru vizitatori
Dacă dezvoltă produse relevante și investește într-o infrastructură de calitate pentru vizitatori Delta
Dunării poate dezvolta un portofoliu de atracții bogat și competitiv. Mulți operatorii din turism
identifică lipsa de promovare ca fiind principalul obstacol pentru atragerea mai multor vizitatori
internaționali în regiunea Delta Dunării. În timp ce promovarea este un factor important de succes pe
piețele internaționale, oportunitatea mai mare este dezvoltarea mai multor produse susținute de servicii
relevante și de o infrastructură pentru vizitatori. Diversificarea produselor turistice înseamnă
dezvoltarea și socializarea mai multor atracții și crearea mai multor oportunități pentru “lucruri de

54
făcut”. Deosebit de importante sunt și serviciile de interpretare, care lipsesc în prezent 21 . O
infrastructură ușoară pentru vizitatori este de asemenea esențială pentru diversificare. Semnalizare de
bază, dezvoltarea de rute, marcarea traseelor, popasuri (bănci, adăposturi etc.), porturi și zone de
andocare (pentru ambarcațiuni și canoe de exemplu), zone de agrement (zone de picnic) sunt printre
tipurile de infrastructură ușoară pentru vizitatori care pot creea o experiență mai bună sau mai multe
oportunități de a avea diverse experiențe. În plus, infrastructura pentru vizitatori este fundamentală
pentru gestionarea mișcării vizitatorilor și accesul într-o zonă sensibilă ecologic. Imaginile de mai jos
arată exemple de infrastructură corespunzătoare pentru vizitatori care contribuie la diversificarea și
îmbunătățirea experienței vizitatorilor precum și la o gestionare mai bună a fluxului de vizitatori în
zonele naturale sensibile. Câteva din imagini sunt de pe fluviul Dunărea din Austria și Germania.
Figura 35: Exemple de Infrastructură Soft pentru Vizitatori

Pe lângă extinderea portofoliului de activități bazate pe natură, regiunea are și potențial de

extinderea a ofertei de produse de patrimoniu cultural. Dincolo de locațiile religioase, monumente
culturale și arheologice, există un potențial semnificativ pentru dezvoltarea unui patrimoniu cultural
imaterial (de exemplu stilul de viață tradițional, artele locale, tradiții culinare etc.). Chiar dacă cultura nu
este principala atracție a regiunii, în combinație cu experiențele bazate pe natură poate contribui la
diversificarea portofoliului turistic al regiunii. Acest lucru este esențial pentru extinderea perioadei

21
Interpretarea constă în informațiile pentru vizitatori și povestirea care creează o experiență în jurul activităților sau atracțiilor
turistice. Include schimbul de informații care sunt noi pentru călător (experiență de învățare) într-un mod care le captează
simțurile și emoțiile. De exemplu, broșura pentru Dunărea austriacă promovează o plimbare mitică de-a lungul Dunării cu
expertul în basme Helmut Wittmann. Prin povestire ghidul expert creează o experiență care dezvăluie nu doar natura dar și
cultura zonelor de-a lungul Dunării. Interpretarea implică și producerea de materiale de informare, instalarea de semne,
punerea la dispoziție a serviciilor de informare dar se bazează și pe importante competențe generale. Pentru a putea oferi o
interpretare eficientă, ghizii turistici adesea trebuie să parcurgă un curs de pregătire specială.

55
sejururilor, care în prezent este scurtă, precum și pentru creșterea numărului de sosiri. În plus,
adăugarea de activități culturale și tradiții locale la atracțiile turistice facilitează crearea de multiple
legături puternice între turism și activitățile economice de susținere care devin importante surse de
venit pentru localnici.

Apropierea de regiunea de coastă din Constanța este încă o oportunitate pentru diversificare și
legături. Pe lângă un turism dezvoltat in jurul soarelui și nisipului, Constanța oferă experiențe care sunt
diferite de ceea ce se poate dezvolta în Delta Dunării, inclusiv stațiuni și facilități de cazare mari, cu
servicii complete. CONSTANȚA este și un punct important pentru legături cu turismul de croazieră. Mulți
turiști care vin în croazieră și ancorează în Constanța cumpără călătorii în Delta Dunării.

Creșterea promovării destinației pe piețele internaționale

În loc să se bazeze pe promovarea efectuată de operatori de turism individuali, Delta Dunării poate
pătrunde pe piețele internaționale prin promovare integrată la nivel de destinație. Lipsa unei identități
clare și consecvente a Deltei ca destinație turistică face dificilă realizarea unei poziționări distincte și a
unei recunoașteri pe piețele internaționale competitive. Dacă părțile interesate din turism se unesc în
jurul unui brand de destinație cu o identitate relevantă și strategie de comunicare, Delta Dunării poate
capta o mai mare parte a cererii de pe piețele internaționale. O identitate distinctă, fundamentală
pentru destinații de succes, ar direcționa ideile de dezvoltare de produs discutate anterior și ar crea
oportunități pentru legături profitabile cu alte destinații similare (în regiune și la nivel global). Legăturile
discutate anterior cu oferte de turism deja dezvoltate de-a lungul Dunării pot creste și vizibilitatea Deltei
Dunării.
d) Entități cheie din sector și capacitatea lor
Nivel Național
Principala instituție națională responsabilă de elaborarea politicilor de turism este Ministerul
Economiei, IMM-urilor și Turismului. Până la începutul acestui an turismul a fost atașat Ministerului
Dezvoltării Regionale înainte de a fi transferat în portofoliul Ministerului Economiei. O Autoritate
Națională pentru Turism a fost însărcinată cu executarea politicilor în turism și cu promovarea națională
a turismului în România.
Schimbările frecvente discutate anterior și transformarea în instituții care gestionează turismul la
nivel național au dus la ineficiență instituțională. În ciuda declarațiilor guvernului conform cărora
turismul este un sector prioritar, acesta nu pare să primească o atenție minuțioasă și consecventă. Lipsa
politicilor și legislației nu îi permit creșterea. Legislația existentă este ineficientă și prost aplicată, ceea ce
împiedică dezvoltarea unui sector competitiv la nivel global în plan național și în regiuni individuale.

Relativa centralizarea a procesului de luare a deciziilor cu privire la politici împiedică proiectarea și

adoptarea de strategii eficiente pentru turism. Există un Consiliu Consultativ pentru turism la nivel
național, care este prezidat de Ministrul Economiei, IMM-urilor și Turismului. Consiliul include
reprezentanți-cheie ai sectorului privat și ai asociațiilor puternice din industrie. Rolul Consiliului este
doar consultativ, dar nici acest lucru nu pare să funcționeze bine în ciuda structurii sale bazată pe
parteneriat public-privat, în practică acesta nu influențează procesul de luare a deciziilor strategice.
Astfel se ratează o oportunitate semnificativă.
Nivel Regional/ Local

56
Tulcea găzduiește unul din cele 12 birouri regionale ale Autorității Naționale pentru Turism (NTA). La
biroul din Tulcea este angajată o singură persoană. Activitățile biroului local al NTA sunt limitate la
participarea la târguri naționale și unele evenimente locale. Bugetul limitat și ineficiența la nivel național
limitează capacitatea și activitățile structurii locale.
Există mai multe asociații de turism din sectorul privat în Tulcea și în regiunea Delta Dunării. O bună
practică locală în parteneriatul public-privat este o asociație cu sediul în Constanța care se numește
Riviera Română – Consiliul de Promovare a Turismului în Delta Dunării. Membrii săi includ operatori
privați, precum și entități publice precum Consiliul Județean Constanța, Primăria Municipiului Constanța,
Portul Constanța, Consiliul Județean Tulcea etc. Această organizație regională a fost înființată inițial
pentru a reprezenta județul Constanța, dar în ultimii trei ani s-a extins pentru a include și Delta Dunării.
În ciuda caracterului regional, organizația este bine conectată la conducerea de la nivel național în
guvern și în sectorul privat.

57
6.1.2. Analiza SWOT
Tabel SWOT 1: Turismul - Analiză SWOT
Puncte forte
- Capital natural atractiv, de importantă
europeană și mondială
- Cultură și stil de viață deosebite
- Existența unor atracții naturale și a unor
prestatori de servicii
- Existența unor atracții în afara activităților
de agrement în natură
Oportunități
- Creștere continuă la nivel global a cererii de
ecoturism și a altor forme de turism în aer
liber
- Nivelul scăzut de dezvoltare la momentul
actual lasă loc de dezvoltare reală
- Proximitatea față de Constanța
(accesibilitate, o piață în creștere, facilități
ample)
- Posibila renovare a aeroportului local
(accesul la mai multe destinații)
- Nivel ridicat de bunăvoință și angajament
față de turism în rândul instituțiilor locale și
al sectorului privat
Puncte slabe
- Ponderea mare a turismului informal
- Lipsa atracțiilor turistice, a standardelor
adecvate de infrastructură, lipsa
interpretării
- Abilități și cunoștințe limitate ale factorilor
implicați la nivel local în dezvoltarea
turismului și în operațiunile aferente
- Lipsa infrastructurii esențiale pentru
limitarea impactului negativ al turismului
(deșeuri, apă reziduală, distrugerea
resurselor naturale)
- Lipsa capacității de a aplica regimuri de
protecție și de a limita comportamentul
nesustenabil al anumitor turiști
- Accesibilitate scăzută
- Nivel scăzut de responasabilizare și
implicare a părților interesate în protecția
DD
Amenințări
- Politici de turism și management slabe la
nivel național
- Dinamică politică ineficientă ce influențează
dezvoltarea turismului la nivel local
- Corupție și aplicare ineficientă a legii
- Atitudine negativă în rândul părților
interesate în ceea ce privește regimurile,
programele și instituțiile de conservare a
naturii (ARBDD, NATURA 2000)
- Viziune nerealistă privind dezvoltarea
turismului
- Potențiale conflicte între operatorii turistici
locali și nelocali
- Comportament distructiv și lipsă de respect
față de natură din partea părților interesate
(operatori și turiști)
- Imagine de țară slabă și neatrăgătoare pe
piețele internaționale, ceea ce descurajează
turiștii
58
6.1.3. Posibile politici și reglementări de luat în considerare

 Introducerea unor norme și procese care încurajează dezvoltarea sectorului privat și care
descurajează afacerile neînregistrate din domeniul turismului (de pildă rezervarea dreptului de
participare în DMO-urile sau asociațiile de promovare regională și națională exclusiv afacerilor
înregistrate).
 Ajustarea cerințelor pentru operatorii mici și mijlocii care practică turism familial în DD (inclusiv
impozitare, cerințe privind proprietatea și facilitățile)
 Oferirea de stimulente pentru îmbunătățirea capacității turistice (formare, standarde de calitate în
prestarea de servicii, îmbunătățirea capacității fizice etc.)
 Reformarea sistemului de acordare a permiselor (pentru operarea activităților turistice și accesul în
rezervație) pentru a îmbunătăți colectarea și managementul fondurilor din turism
 Adaptarea metodelor de colectare de date la indicatorii turistici principali (pe baza Planului Master
pentru Dezvoltarea Turismului Național)
 Introducerea stimulentelor pentru afacerile și antreprenorii de la nivel local în vederea creșterii
valorii serviciilor oferite
 Stabilirea și consolidarea unui mecanism participativ bazat pe PPP pentru managementul
destinației

Potențiale intervenții pe termen mediu - lung:

 Definirea și implementarea unor politici și a unei legislații specifice turismului în regiunea DD,
inclusiv planificarea zonelor cu diferite intensități ale activităților turistice
 Descentralizarea politicilor turistice și a managementului proceselor decizionale în domeniul
turismului

6.1.4. Concluzii
 Managementul și politicile turistice la nivel național sunt slabe și inconsecvente. Acest lucru
dăunează eforturilor de la nivel regional, inclusiv celor din Delta Dunării.

 Nu există o viziune strategică realistă pentru dezvoltarea turismului în regiunea DD. Ideile
vehiculate în prezent cu privire la posibilele dezvoltări turistice sunt nerealiste și contrazic cererea
de pe piață și tendințele de ofertare în contextul turismului ecologic.
 DD este o destinație subdezvoltată cu un set solid de avantaje care pot fi transformate într-un lanț
de valoare turistică productiv din punct de vedere economic, sub forma unui portofoliu de atracții
competitive și de servicii adiacente generatoare de locuri de muncă.

 Economia gri din regiunea DD duce la o dezvoltare neproductivă a turismului și la o abilitate

limitată de a genera beneficii socio-economice din turism, inclusiv locuri de muncă și legături cu
alte sectoare economice. Un mecanism integrat al managementului destinației, combinat cu o serie
de reglementări eficiente poate trece peste neajunsurile existente și poate lega turismul direct de
crearea locurilor de muncă și de alte beneficii.

59
6.2. Pescuitul și acvacultura
6.2.1. Situația actuală
a) Caracteristici
Există trei categorii principale de pescuit recunoscute în RBDD - comercial, recreativ și familial.
Pescuitul comercial cuprinde 1.448 de pescari cu permis și 744 de ambarcațiuni. În general, doi pescari
cu permis operează fiecare ambarcațiune. RBDD include zonele marine adiacente la o curbă batimetrică
de 20m; în 2012, zonele înregistrate pentru pescuitul comercial însumau 2.227 t, din care 84,5% specii
de apă dulce, 13,9% specii migratoare (de pildă Alosa) și 1,6% specii marine. Aproximativ 17.000 de
licențe de pescuit sportiv sunt emise de ARBDD, și aproximativ 2.500 de familii din zonă (inclusiv familiile
pescarilor cu permis) sunt autorizate să pescuiască pentru consum în gospodărie22.
Per total, cantitatea de pește de captură este în
scădere începând cu anii 1980 conform statisticilor
oficiale (vezi Error! Not a valid bookmark self-
reference.) în special datorită poluării, modificării
habitatului și pescuitului excesiv. Statisticile oficiale nu
includ peștele comercializat pe piața neagră, estimat
de RBDD la 5.000 t, ceea ce înseamnă că, în total,
peștele de captură din DD se ridică la 10.000 t pe an.
Figura 36: Peștele de captură este în scădere
Activitatea de monitorizare și aplicare a legilor în acest începând cu anii 1980 (FAO-FishStat).
domeniu în DD este ineficientă, greu de implementat și
alunecă ușor în corupție.
Acvacultura se bazează în preponderență pe cultura excesivă a crapilor chinezești (fitofagi)23 în lacuri
și heleșteie mari, cu hrană suplimentară minimă. Există aproximativ 26 de unități de acvacultură în DD
pe un teren de aproximativ 45.500 ha, din care doar 5 sunt licențiate. Acvacultura în DD se face într-o
serie de lacuri relativ mari aflate sub un management cu implicare minimă, care urmărește să crească
producția ușor peste nivelurile naturale. Intervenția se limitează în general la suplimentarea cantității de
crap chinezesc (80% din totalul capturii) alături de adaosurile ocazionale de știucă sau șalău și
recaptarea acestora printr-o combinație de plase comerciale contractate la nivel local și pescuit sportiv
cu taxă. Cea mai ridicată producție raportată este de 500 kg/ha, în comparație cu 10.000 kg/ha într-o
pescărie tipică americană de somn. Cu un cost de producție de aproximativ 2 Eur/kg (cu TVA de 24%)
pentru crapul comun care se vinde la un preț de aproximativ 2.25 Eur/kg în București, marjele de profit
pentru aceste producții sunt mici chiar și în cel mai bun caz.
Aproximativ 17.000 de licențe de pescuit sportiv sunt emise anual de către ARBDD. În medie, un
pescar sportiv petrece cam 16 zile la pescuit într-un an. Fiecare pescar are dreptul la 5 kg de pește pe zi

22
Patriche N., Talpes M. și Iorga V. (2013). Studiu de evaluare a resurselor acvatice vii, în vederea stabilirii capturii totale
admisibile (TAC) pe specii si zone în R.B.D.D. (complexele lacustre din R.B.D.D., Dunărea si bratele sale, Marea Neagră) în anul
2013. Administratia Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării”. Galați - Februarie 2013.
23
Cosași (Ctenopharyngodon idella), Crapi arginti (Hypophthalmichthys molitrix) și crapi marmorați (Hypophthalmichthys
nobilis)

60
sau un pește egal cu sau mai mare de 5 kg. Cota totală (indiferent de specie și zonă) este de 1.371t, dar
această cantitate nu este monitorizată sau reglementată sistematic.
Specia emblematică de morun și alți sturioni se află în declin, iar acest fenomen ar trebui să prezinte
mai mult interes pentru biologii conservaționiști decât pentru pescării. Lipsa generală de control din
pescării complică redresarea sturionilor. Aproximativ 16 companii pilotează agricultura în ceea ce
privește producția de caviar și repopularea apelor. Grupul de Acțiune pentru Conservarea Sturionilor
(DSTF), ca parte din Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării (EUSDR), a dezvoltat un program
pentru protejarea și reabilitarea speciilor de sturioni din Dunăre24.
b) Probleme / Constrângeri
Monitorizarea, Controlul și Supravegherea Pescuitului (MCS)
Pescuitul ilegal, neraportat și nereglementat (IUU) reprezintă o problemă globală, fiind o temă
centrală și pentru DD. Dacă nu este controlată și monitorizată responsabil, exploatarea „bunurilor
comune” duce la epuizarea resurselor. Responsabilitatea pentru monitorizarea, controlul și
supravegherea pescuitului în DD este divizată între mai multe agenții:
1. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (13 inspectori în DD)
2. ARBDD (34 inspectori)
3. Poliția Deltei (27 de ofițeri)
4. Poliția de frontieră
5. Garda națională de mediu
6. Poliția locală
7. Garda de coastă
8. Agenția pentru Protecția Mediului

Deși mandatele și responsabilitățile diferă într-o anumită măsură, o mare parte din funcțiile acestora se
suprapun. Ultimele două agenții sunt autorizate doar în afara RBDD, dar interacționează cu pescarii care
depășesc granița RBDD. Garda de coastă și poliția de frontieră aparțin aceleași organizații și dețin în total
aproximativ 400 de ofițeri în RBDD. Mai mulți informatori independenți raportează cazuri în care
inspectorii permit sau chiar încurajează pescuitul ilegal contra unei cote-părți din profit. Pescăriile care
se plâng de aceste activități sunt hârțuiți - raportați pentru infracțiuni pe care nu le-au comis, le sunt
confiscate echipamentele etc. Deși sunt dificil de coroborat, asemenea chestiuni sunt o problemă ce
trebuie considerată un semn că trebuie să se intervină urgent pentru a se îmbunătăți situația.
Rolurile paralele ale agențiilor MCS par a fi ineficiente și costisitoare. Reducând complexitatea MCS și
asigurând salarii adecvate/rezonabile pentru (mai puțini) inspectori s-ar obține o instituție mai
transparentă și s-ar reduce riscul de corupție. O astfel de reformă ar trebui coordonată cu un suport
instituțional pentru asociațiile de pescari astfel încât acestea să se implice în managementul resurselor
piscicole, ceea ce ar contribui la reducerea nevoii de inspectori. Planul de management al resurselor
piscicole ar trebui reformulat, incluzând obiectivele actualizate și metodele de MCS.

24
Sandu, C., Reinartz, R. & Bloesch, J. (Eds.) (2013): “Sturion 2020”: Un program pentru protejarea și reabilitarea sturionilor din
Dunăre. Grupul de Acțiune pentru Conservarea Sturionilor (DSTF) & Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării (EUSDR) Zona
Prioritară (PA) 6 – Biodiversitate (disponibilă la http://www.dstf.eu).

61
Restaurarea habitatului
Planurile de restaurare ale zonelor umede au fost amânate. Acțiuni de creștere a navigabilității
canalelor și îndiguire pentru agricultură și silvicultură s-au desfășurat în principal în perioada comunistă.
Modificările pentru acvacultură au inclus construcția de lacuri și canale pentru furnizarea de apă. Zona
inundabilă în fiecare an a fost astfel redusă substanțial în comparație cu cotele istorice, iar zona
acoperită în permanență de apă a scăzut de la 34.000 ha în anii 1960 la aproximativ 26.000 ha astăzi.
Restaurarea zonelor umede a readus unele dintre aceste zone la o configurație mai naturală.
Restaurarea include închiderea canalelor artificiale și îndepărtarea barajelor în locațiile adecvate
hidrologic. Lucrări de restaurare au avut loc între 1994 și 2004 pe insulele Babina (2.100 ha) și Cernovaca
(1.580 ha), marșa agricolă Popina (3.600 ha) și marșa silvicolă Fortuna (2.115 ha). Beneficiile economice
totale estimate ale insulelor Babina și Cerncova în ceea ce privește peștele, stuful și pășunile obținute în
urma lucrărilor de restaurare sunt estimate la 140.000 Euro pe an, minus costuri minore de întreținere25.
Estimarea este conservatoare, datorită faptului că zonele restaurate oferă servicii suplimentare pentru
ecosisteme, de pildă îndepărtarea nutrienților, găzduirea de habitate și acumulări de apă.
Până acum a fost restaurată o suprafață de 2-3% din zonele umede convertite. În urma succesului
acestor lucrări inițiale de restaurare, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare a Deltei Dunării
(INCDD) a propus în planul său master din 2005 să se continue restaurarea unor teritorii ample din deltă,
dar până acum a fost restaurată o suprafață de 2-3% din această zonă. O mare parte din terenul în cauză
este gestionat prin concesionare de către autoritățile locale ale județului Tulcea. Contractele de
concesiune sunt valabile pentru până la 49 de ani, iar concesionarii au investit în infrastructură și par să
opună rezistență schimbării. O altă piedică în calea restaurării o reprezintă subvențiile europene pentru
agricultură și creșterea vitelor, accesibile concesionarilor atâta timp cât terenul lor rămâne marșat. Din
aceste motive - și posibil și altele - se pare că planurile de continuare a restaurării au fost amânate.
Lucrările de dragare trebuie planificate cu grijă și bazate pe date hidrologice și privind transportul
sedimentelor. Transportul sedimentelor în deltă a scăzut în ultimii ani datorită unui management
superior al bazinelor de recepție în aval, cât și datorită construirii de diguri și baraje care captează
sedimentele. Fluxul intermitent de apă dulce (au existat câteva inundații majore în ultimii ani) alături de
creșterea prevăzută a nivelului mării cauzată de încălzirea globală duc la scăderea suprafeței uscate din
deltă. În același timp, pescarii se plâng că multe canale se umplu de sedimente, ceea ce îi împiedică să
ajungă la unele locuri de pescuit cu barca, iar dragarea acestor canale este adesea una dintre soluțiile
menționate. În funcție de locație, dragarea canalelor conectate la cursul principal al Dunării poate
permite accesul viiturii încărcate cu aluviuni în lacuri, umplându-le cu sedimente și reducând zona în
care se poate pescui.
Costurile de producție
Producția de pește în DD este costisitoare. O problemă majoră cu care se confruntă toate inițiativele de
dezvoltare în DD o reprezintă costurile ridicate de investiție dictate în mare parte de costul ridicat al
transportului, în special către Inima Deltei. Multe dintre zonele de pescuit și acvacultură sunt greu de

25
2004. 10 years of restoration in the Danube Delta (10 ani de restaurări în Delta Dunării.) Editată de Schneider E., Ştiucâ R,m
Tudor M. and Covaliov S., WWF Auen-Institut și Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii.

62
accesat, multe nu sunt conectate la drumuri și devin absolut inaccesibile pe durata inundațiilor și a
înghețului. Energia (curentul electric și motorina) reprezintă costuri majore, imediat după hrană (50%
din costul de producție). Prețurile sunt exacerbate de izolarea DD, crescând competitivitatea
importurilor din Ungaria și Bulgaria în special, și reducând profiturile. Unele pescării au convertit
bazinele pentru agricultură, profitând astfel de subvențiile europene.
Biodiversitate
Cormoranii și pelicanii consumă o proporție ridicată din producția de pește. Păsările piscivore
protejate reprezintă o atracție turistică majoră, însă consumă cantități mari de pește, în special specii
mici și pui, afectând atât pescuitul cât și acvacultura. Navodaru et al. (2006)26 a estimat consumul anual
total de pește de către păsările din RBDD, în special cormorani și pelicani, la aproximativ 7.400 t. Având
în vedere că păsările sunt specii protejate, majoritatea posibilelor măsuri de remediere a situației sunt
interzise. Pescăriile sunt compensate pentru pierderile datorate păsărilor prin cadrul legislativ Natura
2000, însă operatorii susțin că aceste compensații
nu acoperă pierderile.
O specie exotică de crap a devenit cel mai
abundent pește din DD. Carasul 27 , Carassius
gibelio, a fost introdus în Deltă pentru
biodiversitate. Această specie este dintre cele mai
invazive și a fost asociată deteriorării genetice a
speciei înrudite indigene Carassius carassius, prin
hibridizare cât și prin schimbările aduse
ecosistemului acvatic. Conform ARBDD, 47% din
captura curentă de pește constă în caras, o
Figura 37: Proporția de caras în DD în timp
problemă majoră pentru industria piscicolă, având
în vedere că aceștia valorează doar aproximativ o
zecime din valoarea crapului obișnuit pe piețele locale. Nu se știe dacă acest caras se înmulțește din
cauza unor caracteristici intrinseci sau datorită schimbărilor exogene ale ecosistemului, la care este mai
rezistent decât alte specii. Diminuarea speciilor prădătoare prin degradarea mediului și pescuit excesiv,
specii care ar controla în mod normal numărul carașilor (de pildă știuca sau șalăul), contribuie la invazia
acestora.

c) Oportunități / Potențial
Reforma pescăriilor de captură

26
Navodaru I., Staras M. and Cernisencu I. (2006). Aquaculture in the Danube Delta during the transition period (Acvacultura în
Delta Dunării în perioada de tranziție). În: Report and Proceedings of the EIFAC Symposium on Aquaculture Development –
Partnership between Science and Producers Associations (Raportul și lucrările simpozionului EIFAC privind dezvoltarea
acvaculturii - Parteneriat dintre lumea științifică și asociațiile de producători). Wierzba, Polonia, 26-29 Mai 2004. Publicație
ocazională DEIFAC. Nr. 37. Roma, FAO. 2006. 136p.
27
O specie diferită de crapul chinezesc menționat în secțiunea de acvacultură.

63
Există o arie limitată de îmbunătățiri care pot fi aduse managementului și legiferării pescăriilor de
captură. Pescuitul excesiv și activitățile ilegale fac ca situația să fie din ce în ce mai grea pentru pescării,
la fel și costurile de chirie și întreținere. Astfel, acestea nu mai reușesc să aibă câștiguri decente sau să își
plătească impozitele și facturile pentru serviciile de bază. Structura pieței și acțiunile autorităților locale
nu răsplătesc pescăriile pentru aplicarea unor bune practici de management. Soluționarea problemei
pescuitului din RBDD ar necesita realinierea politicilor și o serie de schimbări majore la nivel
instituțional, coroborate cu planuri revizuite de management, inclusiv reevaluarea competiției din cadrul
UE. Politicile actuale de export al peștilor din deltă (de exemplu bursa de pește planificată) par să
înrăutățească lucrurile, promovând indirect realizarea de investiții în altă direcție. Pescuitul recreativ
este cel mai promițător pentru generarea de valoare adăugată local. Procesarea locală a peștelui este o
altă alternativă, în special pentru alimentarea restaurantelor locale si produselor pentru piață.
Experiența statelor mai dezvoltate economic arată o corelare puternică între dezvoltarea economică și
expansiunea pescuitului recreativ. Astfel, deși există loc de îmbunătățire a productivității și
profitabilității pescuitului comercial, prin reducerea intensității pescuitului si limitarea practicilor ilegale,
acestea vor fi limitate, în special având în vedere alternativa de a promova pescuitul recreativ, în cazul
căruia valoarea adăugată este mult mai ridicată și care aduce un beneficiu economic mult mai mare
economiei locale.
Dezvoltarea unor tipuri de acvacultură
Profiturile aferente acvaculturii sunt modeste, dar pot fi îmbunătățite pentru anumite operațiuni.
Exista trei tipuri principale de acvacultură în DD: crescătoriile de sturioni, crescătoriile de crap asiatic și
crescătoriile cu specii amestecate, în special de crapi. Concluzia în ceea ce privește toate aceste trei
tipuri de acvacultură în DD este că dezvoltarea lor la scară mare necesită un surplus de hrană și
electricitate, însă costurile de transport și producție a energiei electrice sunt prea mari. În alte părți ale
României există ferme mai mari și mai intensive de crapi, întinse de-a lungul cursului Dunării, plus
păstrăvarii în munți, care constituie o concurență substanțială. În timpul perioadei comuniste s-au
realizat investiții majore în acvacultură, dar, începând cu 1989, majoritatea operațiunilor au fost
abandonate. Acvacultura necesită importul și exportul de materiale și controlul nivelului de apă din
lacuri. Costurile transportului și pompării apei scad cu mult profitabilitatea. Interviurile luate Asociației
Naționale a Producătorilor de Pește confirmă că acvacultura tradițională nu are șanse de a deveni
profitabilă în deltă (în special în Inima Deltei). În timpul regimului comunist (1985), doar una din șase
ferme de acvacultură era profitabilă, chiar și cu subvenții majore pentru energie (Năvodaru et al. 2006).
În plus, până la 25% din producție este furată de braconieri. Par să existe oportunități pentru pescăriile
bazate pe cultură, precum șalăul în lacul Razim. O altă posibilitate ar fi acvacultura produselor de lux
pentru piețele de nișă, însă acest aspect nu a fost studiat în detaliu, iar constrângerile de mai sus rămân
valabile.
Gestionarea pescuitului recreativ
Studii ale pescăriilor situate departe de mare au arătat că utilizarea acestora în scop recreativ poate
genera un venit ridicat pentru mai multe segmente economice, pescarii sportivi cheltuind bani pe
cazare, masă, servicii precum ghizi, închiriere de ambarcațiuni, momeală etc. În SUA de pildă, peștele
care trece prin lanțul de valoare aferent pescuitului recreativ generează 624 de dolari per livră ca impact

64
economic, în comparație cu 21 de dolari per livră în pescăriile de captură comercială (NOAA, 2011).
Pescuitul recreativ în Costa Rica generează 279 de milioane de dolari, în comparație cu 16.6 milioane de
dolari din pescuitul comercial (Southwick et al. 2010). Dacă este dezvoltat responsabil, pescuitul
recreativ modern poate fi foarte ecologic și compatibil cu ideea de la baza RBDD. Pescuitul recreativ are
o valoare adăugată foarte ridicată și poate aduce beneficii fantastice economiei locale.
Creșterea potențialului pescuitului recreativ ar necesita reducerea pescuitului comercial și a pescuitul
ilegal, neraportat și nereglementat. Diversitatea speciilor de pește și mediul unic fac ca Delta Dunării, în
special Inima Deltei, să fie un potențial paradis pentru pescarii sportivi. Însă pescuitul excesiv și
activitățile ilegale au redus cantitatea de pește în mod considerabil, în special specimenele de mari
dimensiuni, care sunt căutate de pescarii sportivi. Dacă DD ar putea fi restaurată pentru a permite
recuperarea populațiilor de prădători de mari dimensiuni, potențialul pescăriilor recreative ar crește
substanțial.
Dacă pescuitul abuziv este redus suficient, estimăm o recuperare rapidă a populațiilor de prădători de
mari dimensiuni. Speciile importante care ar genera pescuit sportiv includ știuca, șalăul, avatul și
somnul. Dacă pescuitul abuziv este redus suficient, estimăm o recuperare rapidă a populațiilor de
prădători de mari dimensiuni, acestea redobândindu-și abundența în câțiva ani. În afara peștilor de
pradă, principala specie care reprezintă interes pentru pescarii recreativi este crapul, iar creșterea
populațiilor de prădători de mari dimensiuni (care consumă pești de mici dimensiuni și reduc competiția
pentru hrană) ar facilita înmulțirea acestuia.
Odată cu o creșterea numărului de prădători de mari dimensiuni, RBDD ar deveni atractivă pentru
„vânătorii de specimene”, care urmăresc să prindă anumite specimene de mari dimensiuni. Acest grup
de pescari este una din principalele ținte pentru managementul pescăriilor recreative. Vânătorii de
specimene sunt dispuși să călătorească și să cheltuiască bani pentru a pescui în locații adecvate. În
contextul pescuitului de apă dulce din UE, pescuitul de specimene este relativ costisitor, cel mai scump
fiind pescuitul de somon în Norvegia sau Scoția. Speciile care reprezintă interes în RBDD aparțin unor
segmente mai puțin costisitoare pe piața pescuitului recreativ, iar principalele puncte de atracție, pe
lângă abundența de pește de mari dimensiuni, ar fi mediul unic combinat cu costurile mici și medii.
Provocările pe termen scurt cu care se confruntă pescuitul recreativ sustenabil sunt numeroase. Dintre
acestea enumerăm: 1) dezvoltarea capacităților în rândul locuitorilor DD ca prestatori de servicii, 2)
reducerea presiunii exercitate de pescuit, în special cel nelegal, 3) asigurarea faptului că investițiile și
veniturile nu ocolesc populația locală. Cu un număr din ce în ce mai mare de pescari sportivi, este
esențială dezvoltarea reglementărilor și infrastructurii adecvate, inclusiv cea a apei potabile, a epurării
apelor reziduale și a managementului deșeurilor solide.
d) Autoritățile principale din acest sector și capacitatea acestora
Agențiile de reglementare a pescuitului
Cele opt agenții de reglementare - vezi mai sus secțiunea intitulată „Monitorizarea, controlul și
supravegherea pescuitului (MCS)” - constituie împreună resurse substanțiale. Însă reglementările par
fragmentate și neadecvate, ceea ce duce la ineficiență și ilegalități. O altă entitate cu rol în MCS este

65
Asociația Pescarilor, alături de Federația Pescarilor din care face parte; capacitatea pescarilor de
participare în MSC este în continuare o resursă nedezvoltată.
Asociațiile de pescari
Pescarii din DD nu sunt suficient de organizați și nu au puterea de a negocia prețul peștelui. Pentru a
obține permis de pescuit comercial, pescarii trebuie să semneze un contract de servicii cu cel puțin un
proprietar de cherhana28. Cherhanaua funcționează ca prim punct de vânzare, iar licența lor este
condiționată de îndeplinirea reglementărilor fitosanitare și ecologice. Cherhanaua este sursa primară de
statistici privind activitatea piscicolă. Proprietarii de cherhanale transferă în general riscul de piață
pescarilor, neacceptând peștii pentru care nu au deja un cumpărător. Acestea sunt adesea cele mai
abundente specii (de pildă carasul introdus artificial). Proprietarii de cherhanale sunt intermediari pe
piață, dar se află și la conducerea Asociațiilor de Pescari, iar acest rol dual indică poziția vulnerabilă a
pescarilor. Conform rapoartelor, pescarii nu participă la întâlniri regulate ale Asociațiilor Pescarilor.
Asociațiile de Pescuit Sportiv
Există 200.000 de membri în asociațiile de pescuit sportiv din România. Acestea s-au depărtat din ce în
ce mai mult de legătura istorică cu vânătoarea, axându-și atenția pe managementul și conservarea
habitatelor acvatice.

28
Locație licențiată de pescuit

66
6.2.2. Analize SWOT
Tabelul SWOT 2: Pescuitul comercial Analiză SWOT
Puncte forte Puncte slabe
- Mediu productiv - Comerț informal de pește, cerere limitată pe
- Pescuitul tradițional, cu un efort adecvat, este piață în ceea ce privește pescuitul legal în DD
compatibil cu strategia RBDD (concurență mare)
- Pescuitul excesiv al speciilor căutate
înrăutățește invazia carasului.
- Pescuitul excesiv duce la producție și valoare
scăzute
- Metode ilegale, distructive de pescuit
- Producătorii principali sunt dezavantajați la
nivel instituțional, acceptă prețul
- Responsabilități ambigue, redundante în
monitorizarea, controlul și supravegherea
pescuitului
- Pierderea zonelor de pescuit datorită
colmatării
- Zonele de înmulțire pierdute sau blocate din
cauza retrocedărilor, barajelor
Oportunități Amenințări
- Eficientizarea și reformarea măsurilor de - Efort suplimentar privind pescuitul și exportul
monitorizare, control și supraveghere a de pește din RBDD
pescuitului - Piață inechitabilă, competitivă
- Instituții de management în comun a activității - Carteluri de preț
de pescuit - Corupție în cadrul activităților de MCS,
- Mai multă valoare adăugată în RBDD, de pildă marketing și reglementare
prin procesare locală - Subvenții UE acordate greșit
- Creșterea furnizării legale de pește în sectorul
turistic local
- Restaurarea ecologică a fostelor habitate
piscicole (necesită plan de afaceri și de
valorificare)

67
 Tabelul SWOT 3: Pescuitul recreativ - Analiză SWOT

Puncte forte Puncte slabe

- Zone vaste cu populații și habitate piscicole
diverse
- Un potențial aflux de vizite ale pescarilor
recreativi din România, Europa și chiar și din
întreaga lume.
Oportunități
- Presiune mare pe pescuit, inclusiv metode
comerciale legale, axate pe exportul către piață
- Peștii de dimensiuni mari sunt rari pentru
majoritatea speciilor
- Infrastructură limitată pentru transportul
turistic etc.
- Sistemul de acordare de permise pentru
pescuitul recreativ este centralizat
Amenințări

- Pescuit comercial redus în favoarea pescuitului - Presiune constantă asupra pescuitului

recreativ mai profitabil - Expansiunea continuă a carasului
- Dezvoltarea infrastructurii și serviciilor pentru a - Metode ilegale distructive, de ex. pescuitul
permite dezvoltarea pescuitului recreativ electric
- Promovarea bunelor practici în pescuitul - Investițiile externe în facilitățile turistice
recreativ, de pildă „catch & release” determină exportul profitului, ocolind
- Consolidarea compatibilității/sinergiei cu populația locală
ecoturismul RBDD - Importanța din ce în ce mai mare a exportului
- Susținerea comunităților locale pentru de pește din deltă (din pescuitul de captură și,
înființarea și dezvoltarea afacerilor în serviciul într-o oarecare măsură, din pescuitul recreativ)
pescarilor sportivi

Tabelul SWOT 4: Acvacultura - Analiză SWOT

Puncte forte Puncte slabe

- Pescării cu impact scăzut, bazate pe cultură - Transport și energie costisitoare

- Infrastructura existentă (poate) scădea - Distanța față de piețele majore
costurile - Preferința pieței locale pentru peștele prins în
sălbăticie
- La nivel național, concurența cu peștele de
import
- Păsările piscivore protejate
Oportunități Amenințări

- Procesare locală a produselor, valoare - Creșterea costurilor energiei

adăugată - Importul de pește subvenționat
- Pescuit recreativ bazat pe lacuri

68
6.2.3. Posibile politici și reglementări de luat în considerare
Pe termen scurt, intervențiile administrative ar putea include:
 Susținerea/subvenționarea pescarilor pentru a le reduce efortul
 Minimizarea cantității de pește exportat din RBDD
 Reforma funcțiilor și responsabilităților de MCS
 Dezvoltarea capacităților localnicilor privind prestarea de servicii turistice, în special pentru pescarii
sportivi
 Capital/stimulente pentru dezvoltarea afacerilor locale în domeniul turismului
 Reforma sistemului de acordare de permise pentru pescuitul recreativ astfel încât acesta să fie mai
profitabil pentru management și pentru comunitățile de pescari - ar putea include vânzarea
descentralizată a permiselor, de exemplu prin hoteluri, și rezervarea parțială sau totală a prețului
permisului pentru investiții directe în pescuit;
 Susținere instituțională pentru Asociațiile de Pescari pentru a reprezenta mai bine interesele
pescarilor și familiilor lor - autoritatea Asociațiilor de Pescari ar trebui să includă pescăriile
recreative.

Pe termen mediu și lung, intervențiile manageriale ar putea include:

 Restaurarea funcțiilor naturale de deltă/luncă.
 Repopularea cu specii carnivore de pești (știucă, șalău) pentru a reduce populația invazivă de caras.

6.2.4. Concluzii
 Pescăriile de captură din DD sunt supraexploatare, ineficient reglementate și vor deveni productive
și profitabile printr-un proces complicat.
 Acvacultura extinsă, așa cum se practică în DD, se confruntă cu un nivel ridicat de competiție și cu
costuri majore de producție.
 Dezvoltarea economică locală este împiedicată de exportul materiei prime (pește proaspăt),
valoarea adăugată aflându-se în afara DD.
 Dimensiunea populației piscicole și productivitatea ecosistemului acvatic sunt reduse datorită
îndiguirilor.
 Șablonul de sedimentare este complex și necesită o studiere atentă pentru a proiecta scheme de
dragare adecvate.
 Profitabilitatea redusă a pescuitului de captură sau recreativ este asociat expansiunii carasului
neindigen.
 Pescuitul recreativ pare să ofere oportunități realiste de dezvoltare a economiei legale în cadrul
capacității ecologice a DD.

69
6.3. Agricultură și Dezvoltare Rurală
6.3.1. Situația curentă
a) Caracteristici
Agricultura a fost întotdeauna o ocupație importantă pentru populația din zona studiată, deși în
proporții variabile, în funcție de condițiile locale de mediu. Majoritatea solurilor din partea
„continentală” a zonei studiate sunt favorabile agriculturii intensive; la polul opus, solurile slabe,
subdezvoltate din zona deltaică au un conținut organic scăzut, iar productivitatea lor constă în principal
în accesul ușor la stratul freatic pe timpul sezonului de creștere. Clima din această zonă este deosebită,
cu nivel redus de ploi, însă cu vânturi puternice și permanente de la est-nord-est.
Cu o suprafață de 230.000 ha, din care 188.000 ha arabile, terenul agricol reprezintă 35% din zona
studiată și 27% din suprafața totală a județului. Tradiția istorică a cultivării cerealelor și tutunului la șes,
creșterea oilor - în special prin pășunat în sălbăticie și cultivarea viței de vie a evoluat și s-a diversificat
treptat în secolul al XX-lea către practici intensive, incluzând recolte mai diversificate, specii de ierbivore
mai diversificate (vaci, bivoli) și irigații pentru a estompa deficitul de ploi din timpul verii. Accesul la
irigații (prin infrastructura dezvoltată în principal în anii 1960 - 1980) a permis diversificarea șablonului
de cultivare, făcând loc pentru legume și culturi oleifere și tehnice (ex. floarea-soarelui, cânepă, in etc.),
reducând suprafața cultivată cu tutun. Activitatea agricolă a fost suplimentată de pescuit, în special în
zonele aflate în apropierea Dunării sau lacurilor adiacente: Razim, Sinoe, și Babadag fiind cele mai mari
dintre acestea.
Activitățile agricole au trecut printr-o reformă structurală după 1990. Odată cu retrocedarea
terenurilor, activitatea agricolă a intrat intr-un puternic proces de reformă care a rezultat într-o nouă
structură a fermelor și un nou model/tip de cultivare, ajustat la noile condiții. Alinierea graduală la
principiile economiei de piață a afectat diferit nu doar economia agricolă cât și standardul de viață din
zonele rurale, pozitiv și negativ, în diferite moduri.
Terenurile agricole din Inima Deltei sunt mlaștini transformate, deținute de stat. În zona studiată,
terenul agricol (230.000 ha) este în mare parte arabil (82%), suplimentat de pășuni (15%) și vii (3%).
Terenurile private predomină, acoperind 78% din totalul terenurilor agricole și arabile, respectiv 99% din
vii și 75% din pășuni. Deținerea publică/privată a terenurilor agricole continuă să fie însemnată (12% din
total), Consiliul județean (32.158 ha) și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (20.238 ha) fiind
principalii administratori. Majoritatea terenului aflat în patrimoniul statului (89%) este situat în zona
studiată și a fost recuperat din zonele inundate de Dunăre, în aval de Tulcea și în Deltă. În Inima Deltei,
terenul aflat în patrimoniul statului reprezintă 73% din totalul terenului agricol, mai puțin cel folosit
pentru acvacultură. Detalii privind utilizarea și deținerea terenului, inclusiv o descriere detaliată per
localitățile incluse în zona studiată găsiți în Anexa 9.
Inima Deltei găzduiește cele mai mari ferme, care sunt concesionate de Consiliul Județean Tulcea.
Structura fermelor în zona studiată este în acord cu structura duală prezentă la nivel județean și
național. Un număr foarte mare de ferme mici lucrează o mică parte a terenului agricol și, la polul opus,
un număr mic de ferme mari lucrează o suprafață foarte mare. Aproximativ 83% din fermele sub 1 ha

70
acoperă 4.2% din suprafață, în timp ce 0.75% din fermele de peste 100 ha dețin 80.5% din suprafață.
Fragmentarea fermelor este și mai mare în Deltă, unde 82% din totalul fermelor sub 1 ha acoperă doar
2% din suprafața totală, în timp ce 1% din ferme au o suprafață de peste 100 ha și acoperă 93% din
terenul agricol (conform graficelor de mai jos).
Fermele foarte mari, care ocupă 34% din suprafață cu o medie de 1.900 ha/fermă, sunt localizate pe
terenul aflat în patrimoniul de stat administrat de Consiliul Județean și sunt conduse privat pe baza unor
contracte de concesie. Unele dintre ele ocupă o suprafață semnificativă din fostele pescării administrate
de stat (4.000 ha - 12% din totalul pescăriilor), teren cultivat agricol în prezent. Structura fermelor din
zona studiată, defalcată pe zone și localități, este prezentată Figura de mai jos și detaliată în Anexa 11.
120%

0.3%
100%
0.7%
16%

80%

>1,000 ha
100-1,000 ha
60%
10-100 ha
1-10 ha

82% 0-1 ha
40%
68%

25%
20%

3%
0% 2%
% of Total Farms % of Total Area

Figura 38: Structura fermelor din zona studiată

Activitatea și productivitatea agricolă
Activitatea agricolă rămâne principala ocupație a populației rurale, cât și a unei părți semnificative din
populația urbană a orașelor mici. Există însă particularități ale practicilor agricole în funcție de locație.
În timp ce în zona dintre Măcin și Tulcea nu există practic restricții speciale privind agricultura (cu
excepția celor valabile în întreaga țară), zona Deltei, zona de sud dintre Tulcea și Corbu (județul
Constanța) care se află parțial în Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) impune o serie de condiții
activității agricole, dar și mai multe opțiuni de diversificare a activităților populației locale, inclusiv
turism și pescuit. Producția de culturi de câmp și creșterea de animale sunt principalele activități
practicate în zona studiată, în timp ce viticultura se limitează la zonele tradiționale (ex. Niculițel). Tipul
culturilor este similar situației de la nivel județean și național: cerealele rămân cea mai răspândită
cultură (60% și 70% din zona cultivată anual), urmate de floarea-soarelui (21%), culturi furajere (7%) și
legume (3%). Viile acoperă aproximativ 3% din totalul zonei cultivate, majoritatea recoltei având scopul
producției de vin (93%), în timp ce fructele sunt produse la scară mult mai mică (0.5% din total),

71
jumătate dintre acestea fiind reprezentate de soiul Isaccea (450 ha). Este important să menționăm că
suprafața necultivată s-a diminuat treptat în ultimii ani (ex. de la 17% în 2006 până la 2% în 2012).
Productivitatea culturilor de câmp este foarte scăzută în comparație cu standardele europene, sub
50% din media din țările UE-15. O serie de factori contribuie la această productivitate submedie, dar în
special existența multor ferme de subzistență și semi-subzistență în zona studiată, cu o productivitate
foarte scăzută, majoritatea conduse de fermieri vârstnici, fie pensionați în urma activității în
cooperative, fie foști angajați ai industriilor locale defuncte (în special fabricile de procesare a peștelui și
carierele de piatră). Un al doilea factor îl reprezintă sectorul fermelor subdezvoltate de dimensiuni medii
(10-100 ha) care, deși au o suprafață medie per fermă de 32 ha, acoperă doar 8% din totalul suprafețelor
cultivate. Expansiunea sectorului fermelor mijlocii este foarte importantă, deoarece acestea ar putea
absorbi o parte a forței de muncă disponibile (în special tinerii care doresc să își deschidă ferme proprii)
și ar putea promova activitatea agricolă comercială. Un terț factor este variabilitatea climei în timpul
sezonului de creștere, cu veri uscate, care necesită compensarea deficitului de apă prin irigații. Pentru a
ameliora riscul de secetă, în anii 1960-1990 s-a dezvoltat o infrastructură de irigații care acoperă peste
156.000 ha, apa fiind pompată din Dunăre și din lacurile sudice (Babadag, Razim, Sinoe) la costuri
ridicate, chiar și cu subvențiile de energie stabilite în timpul regimului socialist.
Creșterea animalelor este la fel de importantă pentru populația rurală și generează o parte
substanțială a veniturilor în sectorul agricol. Pășunatul tradițional al oilor și caprelor a fost extins, acum
incluzând bovine (vite și bivoli, favorizați de climatul local), porcine și păsări (în „sisteme industriale”).
Apicultura rămâne o ocupație importantă (deși de nișă) în special în jurul celei mai bătrâne și mai întinse
păduri de tei din Europa, situată în partea centrală a județului. Numărul de stupi a crescut ușor în ultimii
ani. Pe vremea regimului comunist, marile ferme de animale erau preponderente; acestea au fost
desființate sau privatizate și înlocuite de ferme mai mici, cu un număr redus de animale. În timp ce
majoritatea fermelor de bovine și porcine sunt mici (multe ferme de familie) și se pot găsi în majoritatea
comunelor, unele ferme mari de bovine s-au înființat atât la interiorul cât și în afara zonei deltaice.
Bivolii s-au adaptat la clima din Deltă și acum există cirezi numeroase. Dezvoltarea fermelor de bovine a
fost favorizată de existența pășunilor, majoritatea deținute de stat. Multe gospodării din zonă au păstrat
tradiția deținerii câtorva oi și capre pentru consum propriu, iar cirezile de mari dimensiuni se găsesc în
Deltă, unde condițiile de pășunat sunt mai bune. Însă apar adesea conflicte între păstori și fermieri,
datorită faptului că animalele intră în zonele cultivate. Păsările sunt crescute în special în ferme mici de
familie și doar recent o fermă mare (aproximativ 30.000 de animale) a fost înființată în Cataloi (comuna
Frecăței).
O privire de ansamblu a situației din ultimii ani (prezentată în Tabel 4) arată că, în timp ce numărul
caprelor a crescut iar cel al vitelor și oilor a variat ușor, numărul de porcine și de păsări a scăzut
gradual, invers proporțional cu creșterea prețului furajelor.

72
 Livestock (heads)

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Cattle (cows and buffalo) 32,244 30,450 31,460 29,751 29,308 28,931 30,280
Pigs 134,034 120,325 95,926 98,301 97,930 95,192 90,875
Sheeps 261,427 315,797 309,634 314,353 268,437 272,011 290,641
Goats 41,313 42,754 51,445 50,396 60,947 60,860 62,027
Horses 15,920 18,154 15,524 15,502 12,647 12,312 9,522
Poultry 1,120,537 1,047,650 1,010,029 892,730 778,604 769,679 700,185
Bees (families) 18,599 22,206 23,649 22,939 33,234 33,137 33,027

Tabel 4: Șeptel (capete)

Comercializarea produselor alimentare agricole este bine executată și se face prin intermediul
canalelor bine-cunoscute, inclusiv comercianții en gros la nivel local și internațional pentru cereale și
animale (în special oi), cât și către piețe locale de fructe și legume. Carnea, laptele și ouăle sunt vândute
și magazinelor locale de comerț cu amănuntul, cât și cumpărătorilor din județele învecinate sau din
București. Producția lânii este semnificativă în zona dată, având în vedere numărul mare de oi. O
scădere graduală liniară a producției de carne și lapte a fost înregistrată în ultimii ani, în special datorită
redresării greoaie a economiei în urma crizei. O chestiune ce merită notată este creșterea rapidă (de
nouă ori) a producției de lapte de capră ca răspuns la cererea de pe piață și datorită profitabilității.
Accesul la piețele agricole este ușor pentru fermele de dimensiuni mijlocii și mari, în timp ce fermele
mici de subzistență se bazează pe consumul propriu. O problemă semnificativă este sectorul
subdezvoltat al procesării alimentelor agricole în zona studiată. Cu excepția unei companii de top în
domeniul procesării cărnii (Carniprod) și a unui producător binecunoscut de vinuri (Sarica Niculițel), doar
câteva fabrici de procesare a alimentelor sunt active în zonă. Per total, cam 87% din producția agricolă
ajunge pe piață, iar restul rămâne în cadrul fermelor pentru consum propriu.
Susținerea financiară oferită fermelor de mici dimensiuni nu acoperă fermele mici, cu o suprafață mai
mică de 1 ha. Susținerea financiară are loc prin intermediul Politicii Agricole Comune (CAP) și al
bugetului de stat, sub forma unor transferuri către fermieri pentru a susține costurile aferente lucrărilor
agricole și o serie de programe speciale prioritare (în special adresate fermelor cu șeptel) sau pentru
dezvoltarea pieții. Plățile prin intermediul Sistemului de plată unică pe suprafață (SAPS) au fost
distribuite în 2013 la 208.904 ha și 35.515 capete în aria studiată. Fermele cu o suprafață sub 1 ha nu
sunt eligibile pentru plăți prin SAPS, ceea ce înseamnă că, în zona studiată, 39.331 de ferme (mici, de
subzistență) cu o suprafață totală de 9.568 ha nu au primit nicio susținere financiară.
Viețile din mediul rural depind de integrarea activă a populației rurale într-o economie rurală
diversificată. O economie rurală diversificată trebuie susținută printr-o infrastructură și prin servicii
adecvate, respectând normele de protecția mediului. Variabilitatea condițiilor de trai din zonele rurale în
funcție de zonă se datorează condițiilor geografice, compoziției etnice a populației, tradițiilor locale și nu
în ultimul rând spiritului antreprenorial al oamenilor și liderilor din cadrul administrațiilor locale. Deși
investițiile în infrastructură au crescut sistematic, infrastructura rurală rămâne încă în urma celei din
zonele urbane.

73
b) Probleme / Constrângeri
Agricultura cu irigații care, în Inima Deltei, are loc pe teren marșat, poate fi viabilă economic doar pe o
mică parte 16% din terenul arabil. Deși, după cum am menționat mai sus, infrastructura de irigații a fost
dezvoltată în era socialistă, alinierea treptată a prețurilor energiei la costurile serviciilor și eliminarea
subvențiilor au făcut costurile apei pentru irigații imposibil de achitat pentru majoritatea fermierilor.
Astfel, activitatea de irigare a scăzut substanțial, la aproximativ 1.5% din totalul zonei în care
infrastructura este prezentă. Doar fermele mai mari localizate la șes în apropierea surselor de apă,
precum cele din Inima Deltei, și-au putut permite să irige, în timp ce restul fermelor au trebuit să
investească în soiuri rezistente la secetă. Având în vedere costurile ridicate ale apei, s-a dovedit că
irigațiile pot fi profitabile doar în cazul fermelor comerciale și doar pentru culturile valoroase (legume,
fructe) sau pentru cele care pot fi convertite cu ușurință în mărfuri cu preț ridicat (de ex. carnea).
Studiile recente au arătat că doar aproximativ 16% din zona cu infrastructură de irigații (30.000 ha) este
fiabilă economic și ar trebui să beneficieze de investiții în modernizarea și reabilitarea infrastructurii
pentru a crește eficiența, pentru a reduce pierderile cât și pentru a reduce consumul de apă.
Industria alimentară agricolă a înregistrat un declin major în timpul perioadei de tranziție. Acest lucru
s-a datorat unor șocuri asociate scăderii puterii de cumpărare care se datorează la rândul său reformelor
economice, privatizării și defalcării lanțurilor de producție majore, integrate vertical, schimbărilor în
structurile de subvenționare și costurilor aferente respectării standardelor stringente de aderare la UE.
Politica Agricolă Comună (CAP) a consolidat cerințele privind monitorizarea și controalele sanitare și
veterinare pentru a include cerințe privind bunăstarea și sănătatea animalelor, siguranța produselor
agricole, controlul alimentelor și standardele stricte în industria alimentară. În plus, costul în creștere al
furajelor a crescut gradual prețul produselor de origine animală (carne, lapte, ouă), cu efect direct
asupra prețurilor produselor procesate.
Fermierii mai în vârstă blocați în agricultura de subzistență pe o mare parte a terenului limitează
opțiunile tinerilor fermieri care doresc să înceapă o afacere în domeniul agricol sau să extindă una
existentă. Fermierii mai vârstnici sunt sceptici la investițiile în dezvoltarea fermelor proprii, în ciuda
oportunităților de finanțare aferente Politicii Agricole Comune a CE (CAP), datorită unei aversiuni pentru
risc dobândite odată cu vârsta. Aceștia preferă să păstreze practicile agricole tradiționale în fermele mici
și nu sunt interesați sau nu pot absorbi noile tehnologii ce promovează productivitatea ridicată. Pe de
altă parte, deși CE și Guvernul încurajează stabilirea tinerilor fermieri printr-un program special, nu
există foarte mult teren disponibil pentru acești noi fermieri. Această problemă ar putea fi rezolvată fie
prin stimularea fermierilor vârstnici de a abandona activitatea agricolă și de a transfera activele
specialiștilor, și/sau prin concesia terenului aflat în patrimoniul statului prin intermediul Consiliului
Județean tinerilor specialiști care doresc să devină fermieri odată ce contractele prezente de concesiune
expiră.
Populația rurală este în plină îmbătrânire și în scădere numerică, tinerii părăsind zona (sau țara) în
căutarea unor locuri de muncă. Astfel, zonele rurale necesită investiții consecvente și susținute în
infrastructură și servicii rurale pentru a susține stimulentele pentru îmbunătățirea și dezvoltarea zonelor
rurale. Acest lucru va ajuta la creșterea atractivității zonelor rurale, în special în ceea ce îi privește pe

74
tinerii educați care reprezintă astăzi aproape jumătate din angajații din zonele rurale. Motivația acestora
poate slăbi dacă condițiile de trai nu se îmbunătățesc iar confortul și viitorul familiilor lor nu este
asigurat. Dacă această tendință a tinerilor educați de a părăsi locurile natale nu este inversată, succesul
tuturor celorlalte intervenții cât și al stabilității și sustenabilității economice din zonele rurale este în
pericol.
O mare parte din populația rurală se confruntă cu riscul atingerii pragului sărăciei și cu excluziunea
socială. O zonă rurală bogată se construiește prin motivația cetățenilor activi, obținută prin nivelul și
stabilitatea venitului acestora și prin abilitatea lor de a-și întreține familiile. Însă sectorul agricol
reprezintă mai puțin de 10% din angajații permanenți, în timp ce 60% din locuitorii de la sate sunt liber
profesioniști sau casnici. În plus, salariile din sectorul primar sunt mult mai mici decât cele din sectorul
secundar (cu 25%) și terțiar (cu 300%).
c) Oportunități / Potențial
Creșterea animalelor ar putea juca un rol important în reechilibrarea economiei rurale. Însă se pare că
pășunile din zona studiată (34.000 ha) nu permit expansiunea majoră a numărului de bovine. În
principiu, limita de pășunat este atinsă la un număr de 30.000 de vite; ar trebui luată în considerare
înființarea de ferme consolidate în acest sens. Situația este aceeași în Deltă, unde pășunile (14.700 ha)
sunt suficiente pentru populația bovină existentă (11.200 de capete). Este iarăși important ca, pe lângă
vacile de lapte, procesul de adaptare al vacilor de carne inițiat în România să fie implementat și în zona
studiată, inclusiv prin păstrarea speciei locale (sura de stepă). În special, printr-o producție semnificativă
de cereale (în special grâu și porumb) și cu proximitatea apelor și a piețelor majore precum Comunitatea
Statelor Independente, zona studiată și județul Tulcea se află într-o poziție favorabilă dezvoltării
sectoarelor de porcine, păsări și bovine, putând profita de oportunitățile în creștere de pe piețele
externe.
În timp ce agricultura rămâne ocupația și activitatea principală generatoare de profit pentru populația
rurală, spațiul rural are nevoie de o dezvoltare sustenabilă a economiei neagricole. O astfel de
dezvoltare neagricolă ar putea absorbi o parte a forței de muncă disponibile. Diversificarea surselor de
venit și veniturile în creștere sunt corelate cu noile oportunități de angajare pe termen lung, în domenii
neagricole și sociale, legate de dezvoltarea sustenabilă a afacerilor la nivel rural. Stimularea
antreprenoriatului rural pentru crearea de locuri de muncă prin crearea și dezvoltarea afacerilor rurale,
de la prestarea de servicii în agricultură la transformarea și procesarea bunurilor agricole, cu accent pe
produsele specifice, tradiționale și regionale, ar îmbunătăți cu mult oportunitățile de angajare/câștig și
ar reduce diferența de venit la nivel rural/urban. O astfel de intervenție ar avea un impact pozitiv asupra
populației active ce provine din agricultura de (semi)subzistență, asupra lucrătorilor sezonieri și asupra
liberilor profesioniști din gospodăriile agricole, oferindu-le perspective noi, stabile și consecvente de a
obține venituri.
Restricțiile impuse de Natura 2000 nu au, în general, un impact semnificativ asupra activităților
agricole. Însă dezvoltarea fermelor mari, intensive de animale în proximitatea habitatelor naturale este
restricționată pentru a preveni potențialele efecte negative. În plus, se cere controlul strict al
managementului îngrășământului natural pentru a preveni poluarea apei freatice cu nutrienți din
depozitele de îngrășământ. Unele efecte indirecte ale restricțiilor Natura 2000 au avut loc după

75
închiderea majorității carierelor de piatră, muncitorii disponibilizați intrând în șomaj și recurgând la
agricultură, crescând astfel numărul de fermieri de subzistență.
Dezvoltarea sustenabilă a stufului ar putea fi o oportunitate. Delta Dunării are cele mai mari straturi de
stuf din lume, compuse în special din specia Phragmites și ocupând 280.000 ha. Straturile de stuf oferă
suprafață de creștere pentru multe specii, dar, dacă nu sunt cultivate adecvat, acumularea de plante
bătrâne și moarte poate duce la eutroficare și colmatare. În trecut, stuful a fost utilizat ca materie primă
pentru industria celulozei și a hârtiei, însă majoritatea fabricilor de procesare au fost închise.
Productivitatea medie29 este de 10t de masă uscată per ha iar localnicii, care folosesc stuful ca material
de construcție pentru garduri, acoperișuri și altele au o cotă de 2t/gospodărie. Stuful este exportat în
prezent din Deltă ca materie primă, dar există un potențial rezonabil de procesare a acestuia ca material
de construcție termoizolant sau ca biomasă pentru producția de energie.

29
Vulnerability of the Danube Delta Region to Climate Change - Synthesis report” - Raportul de sinteză Vulnerabilitatea Regiunii
Delta Dunării la Schimbarea Climei, 2012.

76
6.3.2. Analiza SWOT
Tabelul SWOT 5: Agricultură și dezvoltare rurală - Analiză SWOT
Puncte forte
- Clima și solurile favorabile agriculturii
- Soluri foarte productive în zone de șes
- Experiență în agricultura diversificată (culturi
de câmp, animale, procesare agricolă)
- Creșterea tradițională a animalelor (vite, oi)
- Disponibilitatea apei
- Existența infrastructurii de irigații
- Condiții naturale pentru diversificarea
activităților (turism, pescuit)
- O rețea bună de drumuri ce comunică cu
județele învecinate
- Dorința populației de a-și diversifica activitățile
- Mână de lucru ieftină
- Interes în modalitățile moderne de comunicare
(Internet) în zonele rurale
- Păstrarea anumitor tradiții, inclusiv ale
minorităților (ruși, ucraineni, tătari)
- Disponibilitatea produselor tradiționale (de
exemplu brânza de oaie)
Oportunități
- Apropierea de Dunăre - legături cu alte țări
- Disponibilitatea finanțării CE pentru agricultură
și dezvoltare rurală
- Condiții locale pentru activități de nișă (ex.
stupărit)
- Cererea de alimente proaspete din partea
turiștilor (pește, legume, fructe)
- Dezvoltarea agriculturii organice în cadrul
fermelor mici
- Proximitatea față de căi acvatice internaționale
care deschid exporturile către Europa, Orientul
Mijlociu și CIS
77
Puncte slabe
- Fragmentarea terenurilor private
- Fragmentarea fermelor, număr ridicat de
ferme de subzistență
- O mare parte din terenuri se află la o elevație
mare
- Nivel scăzut de ploi în timpul sezonului de
recoltare
- Doar 16% din zona arabilă poate fi irigată
economic
- Acces dificil la piețe, în special din DD,
depinzând de transportul acvatic
- Populație în îmbătrânire și un nivel ridicat de
migrație a forței de muncă (în special tinerii)
- Subdezvoltarea economiei rurale în afara
fermelor
- Subdezvoltarea capitalului social (număr mici
de asociații, ONG-uri etc.)
- Oportunități foarte mici de găsire a unui loc de
muncă pentru persoanele disponibilizate în
urma închiderii fabricilor
- Nivel scăzut de educație diversificată - training
vocațional
- Calitate scăzută a infrastructurii (apă,
canalizare, drumuri comunale, străzile din sate)
- Lipsa unei strategii pentru dezvoltarea
județului
- Scepticismul populației vârstnice față de
riscurile aferente proiectelor de investiții
Amenințări
- Nivelul ridicat de migrație a muncitorilor
calificați
- Acces dificil la piețele din Deltă
- Scăderea calității vieții datorită lipsei serviciilor
sanitare, educaționale și publice în multe
comunități rurale
- Impozitele plătite de parcurile de turbine
eoliene pot fi preluate de guvernul central
- Inundații în zonele neprotejate
- Suprafață mică de teren disponibilă tinerilor
fermieri
- Reducerea activității turistice datorită recentei
- Potențial pentru dezvoltarea turismului în ceea crize economice și financiare
ce privește pescuitul recreativ, agrementul și
activitățile ecumenice
- Dezvoltarea parcurilor de turbine eoliene aduce
noi venituri administrației locale
- Creșterea cererii de găzduire a ambarcațiunilor
de agrement - o nouă sursă de venit
- Reorientarea pescarilor către agricultură
- Programe pentru tinerii fermieri finanțate de
CE
- Cursuri de reconversie profesională

6.3.3. Concluzii
Agricultura organică în cadrul fermelor mici și mijlocii, în special în Inima Deltei, poate fi o importantă
piață de nișă. Agricultura va rămâne una dintre principalele ocupații ale populației rurale, însă
contribuția sa la totalul activităților generatoare de venit ar trebui să scadă treptat prin diversificarea
activităților neagricole, inclusiv a sectorului serviciilor. Însă tradițiile locale în zona studiată sunt bune
pentru dezvoltarea producției organice în cadrul fermelor mici și mijlocii, care ar putea îmbunătăți
fiabilitatea economică și financiară a gospodăriilor, în special în Deltă. Managementul proprietății
publice prin concesii, în special în Inima Deltei, și stimulentele nefavorabile oferite de subvențiile CE
trebuie examinate. Antreprenorii tineri din economia rurală trebuie susținuți prin mecanisme
inovatoare. Schimbarea structurii comercializării produselor agricole pentru a atinge o cotă mai ridicată
a alimentelor procesate și una mai scăzută de materie primă (cereale, animale vii, carne etc.) ar crește
profitabilitatea sectorului și veniturile fermierilor.
Fondurile EC, prin canalul CAP, ar putea fi o oportunitate însemnată în acest sens. Absorbția unui
volum mai mare de fonduri CE disponibile prin CAP ar contribui la economia fermelor și la dezvoltarea
economiei neagricole, la crearea locurilor de muncă și la diversificarea ocupațiilor, inclusiv prin
dezvoltarea procesării agricole și a producției organice.

78
 7. Mediul înconjurător și schimbările climatice
7.1. Mediul înconjurător; protejarea mediului înconjurător
7.1.1. Situația actuală
a) Caracteristici
Protecția mediului în România
Când România a aderat la UE în 2007, infrastructura legală și instituțională de bază pentru atingerea
standardelor de mediu ale țării exista, iar un mecanism de finanțare - fondurile UE - era disponibil
pentru a amortiza costurile ridicate ale investiției în conformitate, și pentru a ajuta la consolidarea
structurilor și competențelor administrative. Legislația și reglementările prezente se bazează pe mai
multe principii legale, ca și în cazul altor state membre UE, precum: (i) respectarea acquis-ului comunitar
de mediu; (ii) integrarea problemelor de mediu în politicile sectoriale; (iii) monitorizarea și reducerea
riscurilor schimbărilor climatice; (iv) aplicarea principiului „ poluatorul plateste”; (v) păstrarea
biodiversității și a ecosistemelor specifice; (vi) utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; (vii)
publicarea informațiilor de mediu și participarea publică în procesele decizionale; și (viii) cooperarea
internațională în vederea protejării mediului.
Documentul legislativ principal pentru protecția mediului în România este Legea nr.265/2006
(revizuită ultima dată în 2013), care stabilește principiile „ poluatorul plateste” și „utilizatorul
plătește”, cât și principiul utilizării sustenabile a resurselor naturale. În mod adecvat, Guvernul a
introdus o serie de taxe de mediu și alte impuneri. Atingerea obiectivelor de mediu este susținută de
diferite scheme de subvenționare. Au fost stabilite și achizițiile publice verzi (GPP) și schemele de
etichete de mediu. Cerințele Directivei UE privind epurarea apelor reziduale de proveniență urbană
alături de poziția geografică a țării atât în bazinul Dunării cât și în regiunea Mării Negre a determinat
România să își declare întregul teritoriu „zonă sensibilă” în contextul Directivei UE. Astfel, apa reziduală
de proveniență urbană trebuie să fie tratată mai bine dacă este ulterior eliminată în zone sensibile.
Toate municipiile cu o populație echivalenta de peste 10.000 de locuitori trebuie să asigure o
infrastructură a apelor reziduale cu epurare avansată (epurare terțiară pentru azot și fosfor). Planurile
de acțiune pentru aceste municipii au fost întocmite, alături de evaluarea infrastructurii curente a apelor
reziduale și a investițiilor din acest domeniu.
România s-a aliniat la procedurile de evaluare strategică de mediu (SEA), de evaluare a impactului de
mediu (EIA) și de autorizare aferente cerințelor UE. Sistemul său de inspecție respectă în mare
Recomandările privind Criteriile Minime de Inspecție a Mediului. Deși înregistrează un progres rapid,
România încă trebuie să își eficientizeze și îmbunătățească anumite elemente ale sistemului de evaluare
a mediului și de acordare de permise ca funcție principală de reglementare. În prezent, acest sistem este
atotcuprinzător, dar complex și implică cinci proceduri separate pentru toate proiectele care necesită
evaluare de mediu, ceea ce îngreunează mult lucrurile. Calitatea EIA-urilor este considerată inegală și

79
inadecvată în multe cazuri, parțial datorită lipsei unor linii directoare operaționale clare pentru
conținutul, metodologia și asigurarea calității rapoartelor de mediu.
Protecția mediului în Regiunea Dunării - Dunărea este cel de-al doilea fluviu ca lungime din Europa,
întinzându-se pe 2.857 km, dintre care 1.075 km pe teritoriul României. Regiunea Dunării ocupă teritorii
din nouă state UE (Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România și Croația) și
cinci state non-UE (Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Ucraina și Moldova).

După anul 2000, România a căutat să aibă un rol activ în cooperarea internațională în domeniul
protecției mediului și dezvoltării sustenabile. Cele mai semnificative rezultate au fost obținute în
cooperarea transfrontalieră in sectorarele de apa , accidente industriale și conservarea biodiversității, în
special în ceea ce privește bazinul Dunării. În iunie 2008, alături de Austria, România a scris o scrisoare
Comisiei Europene, solicitând dezvoltarea unei strategii pentru regiunea Dunării. Astfel, o strategie UE
macro-regională pentru Regiunea Dunării (EUSDR) a fost propusă de Comisia Europeană la 8 decembrie
2010, iar Statele Membre au avizat-o în aprilie 2011.

Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării

Strategia europeană pentru Regiunea Dunării (EUSDR) a fost dezvoltată în comun de către Comisia
Europeană, țările din Regiunea Dunării și părțile interesate pentru a rezolva împreună problemele comune.
EUSDR oferă un cadru integrat robust pentru ca țările și regiunile implicate să poată rezolva
problemele care nu pot fi gestionate satisfăcător în mod izolat, ci necesită abordare, proiectare și
colaborare transnaționale.
EUSDR este un răspuns unitar la problemele care afectează o zonă ce se întinde de la Pădurea
Neagră la Marea Neagră și ce include 100 de milioane de locuitori. Multe dintre problemele aferente
regiunii sunt independente de granițele naționale: inundații, transport și energie, protecția mediului și
securitate - toate acestea necesită o abordare unitară. Cele 14 state din regiune, cu susținerea
Comisiei Europene, colaborează pentru a dezvolta proiecte și acțiuni care întâmpină aceste
probleme și care aduc prosperitate în Regiunea Dunării.
EUSDR și Planul său de Acțiune sunt organizate pe baza a patru piloni care includ 11 zone
prioritare:
1) Conectivitatea - cu zone prioritare referitoare la transport (mobilitate și
multimodalitate), energie sustenabilă, cultură/turism
2) Protecția mediului - cu zone prioritare referitoare la calitatea apei, gestionarea riscurilor
de mediu, păstrarea biodiversității, peisajelor, calității aerului și a solurilor
3) Prosperitatea - cu zone prioritare referitoare la dezvoltarea educației în societate,
dezvoltarea concurenței în întreprinderile comerciale, investiții în oameni și abilități
Consolidarea Regiunii Dunării - cu zone prioritare referitoare la capacitatea instituțională,
cooperare și securitate.

80
Strategia Dunării consolidează poziția României ca cea mai mare poartă către Marea Neagră. Ajută la
consolidarea relațiilor economice și creează noi oportunități de investiții alături de partenerii săi central-
europeni. Porturile din zona Dunării de Jos - Galați, Brăila și Tulcea - alături de portul Constanța
reprezintă legătura dintre piețele europene pe de o parte și pietele din Asia de SE și din Marea Neagră
pe de alta. Zona Prioritară 05 a EUSDR, „Gestionarea riscurilor de mediu”, este coordonată de Ungaria
(Ministerul Dezvoltării Rurale) și România (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice), cu implicarea
unei rețele vaste de protagoniști și părți interesate din cele 14 țări ale Regiunii Dunării. România are un
rol important și în Zona Prioritară 06 a EUSDR, „Păstrarea biodiversității, peisajelor și calității aerului și
solurilor” (coordonată de Ungaria și Austria).
Delta Dunării
Delta Dunării este cea de-a doua deltă fluvială din Europa și una dintre cele mai mari din lume. Este
singura deltă din lume declarată în întregime ca Rezervatie a Biosferei de către UNESCO (în 1990).
Desemnată zonă Ramsar în 1990, are cea mai întinsă zonă cu straturi compacte de stuf din lume. În
Uniunea Europeană este desemnată ca Arie cu Protecție Specială (SPA) și propusă ca Sit de Importanță
Comunitară (pSCI).
Cea mai mare zone umeda din Europa, Delta Dunării reprezintă unul dintre cele mai valoroase
habitate de pe continent, cu abundență de specii de plante și animale de o biodiversitate remarcabilă.
Deși delta Volgăi este mai mare, spre deosebire de cazul Deltei Dunării, o mare parte din aceasta a fost
dezvoltată și nu se mai consideră zona umeda naturală. Fluviul Dunărea și afluenții săi formează diverse
habitate în deltă, creând o varietate de teritorii ecologice diverse și dinamice cu multe plante și animale
unice. Doar 9% din suprafața Deltei se află în permanență deasupra apei și reprezintă o zonă-tampon
deosebit de importantă între bazinul hidrografic al Dunării și Marea Neagră, filtrând o parte din
nutrienții, sedimentele și factorii poluanți purtați de Dunăre și ajutând la limitarea eutroficării mării.
Peisajul în continuă dezvoltare al deltei este un labirint de ape și pământ, cu numeroase lacuri cu apă
dulce conectate prin canale înguste, întinderi uriașe de vegetație acvatică și plauri. Delta în sine are trei
zone distincte: zona fluvială în partea superioară a deltei, caracterizată de baraje de nisip și lacuri mici,
cu vegetație densă; zona de tranziție cu mai puține sedimente și lacuri mai mari și mai numeroase; și
zona marină, dominată de bariera complexelor de plaje si dune de nisip. Complexul Razim-Sinoe la sudul
Deltei constă într-o serie de lagune sălcii de dimensiuni mari, separate de mare printr-o barieră de nisip.
Delta reprezintă o escală importantă pentru păsările migratoare, având o importanță internațională
pentru păsări, inclusiv o serie de specii pe cale de dispariție la nivel mondial.
În ultimii zeci de ani, zona Deltei Dunării a fost influențată de mai multe schimbări importante de
funcționalitate și statut. Protecția legală a zonelor din cadrul Deltei a început în 1938 cu declararea
Pădurii Letea ca rezervă naturală, iar în următorii 40 de ani au fost adăugate și alte zone din deltă,
culminând în anul 1979, când existau 59.645 ha de teren sub protecția legii. Însă, între 1960 și 1989,
zone întinse (aproape de 100.000 ha) din deltă au fost transformate pentru utilizare în agricultură,
acvacultură sau silvicultură, prin construirea de diguri și baraje (aproximativ 40.000 ha fiecare de
poldere agricole, ferme piscicole și aproape 16.000 ha pentru uz forestier). În plus, zonele cu stuf au
suferit o recoltare excesiva, în special ca sursă de celuloză pentru producția hârtiei. Aceste întreprinderi
economice erau gestionate de mari companii de stat. Acest program de „recuperare a terenului” și de

81
utilizare intensivă a resurselor naturale ale Deltei a încetat odată cu schimbarea guvernului și
introducerea noului sistem economic în 1989, începând procesul care a dus la stabilirea Rezervatiei
Biosferei Delta Dunarii de astăzi.
Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD)
Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) este protejată în baza legilor naționale și a convențiilor
internaționale. Este o Rezervatie a Biosferei transnațională, singura din lume care cuprinde o întreagă
deltă a unui fluviu, având o suprafață totală de 6.250 km pătrați din care 5.800 pe teritoriul României și
450 - pe teritoriul Ucrainei. Această Analiză Diagnostic se axează doar pe porțiunea română, declarată
Rezervație a Biosferei în 1990 de către Guvernul României și de către Parlamentul României prin legea
82/1993, modificată și completată prin Legea 454/2001 și 136/2011. În 1990, RBDD a fost recunoscută
internațional în cadrul programului UNESCO „Omul și Biosfera”, și 312.400 ha din RBDD au fost incluse
pe lista zonelor sub protecție strictă din cadrul Listei de Patrimoniu Mondial în baza Convenției Mondiale
privind Patrimoniul Cultural și Natural. În 1991, România a ratificat Convenția Ramsar „privind zonele
umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor de apă”, iar Delta Dunării a fost
prima zonă din România desemnată sit Ramsar. În 2007, Delta Dunării a fost identificată ca Important
Bird Area (Zonă Importantă pentru Conservarea Speciilor de Păsări) (IBA) la nivel UE, iar în contextul
Directivelor UE privind Habitatele și Păsările (rețeaua Natura 2000), Guvernul României (prin Decizia
1284/2007) a desemnat Delta Dunării și complexul lagunar adiacent Razim-Sinoe Zone sub Protecție
Specială pentru conservarea păsărilor sălbatice, și a propus ca cea mai mare parte din această suprafață
să fie desemnată Sit de Importanță Comunitară (SCI).
RBDD cuprinde atât Delta Dunării cât și o serie de suprafețe învecinate cu biodiversitate
impresionantă, de importanță ecologică. Delta acoperă cea mai mare parte a rezervației, aproximativ
4.178 kilometri pătrați (din care 3.510 în România, denumiți în acest studiu Inima Deltei, și restul în
Ucraina, reprezentând o deltă secundară la gura de vărsare a brațului Chilia). Celelalte părți ale RBDD
includ complexul lagunar Razim-Sinoe (1.145 km pătrați), 1.030 km pătrați de ape marine până la
conturul batimetric de 20 m, 13 kilometri pătrați din fluviul Dunărea între Cotul Pisicii și Isaccea, și 102
kilometri pătrați de luncă inundabilă a Dunării între Isaccea și Tulcea. În România, Rezervația se întinde
pe suprafața administrativă a trei județe: Tulcea (87.73%), CONSTANȚA (12.23%), și Galaţi (0.14%):
peste 90% din suprafață este deținută de Stat, împărțită în zone administrate de organisme naționale,
județene sau locale. O mare parte a zonelor de poldere administrate de Consiliile Locale sau Județene
sunt concesionate în scop agricol, piscicol sau silvic. Celelalte zece procente au fost cedate recent pentru
uz privat.

Suprafața totală a Rezervației: 625.000 ha

Din care în România: 580.000 ha (2,5 % din suprafața țării)
Anul înființării: 1990.
Amplasament: între 28º 10’ 50’’ Est (Cotul Pisicii), 29º 42’ 45’’ Est (Sulina),
45º 27’ Nord (brațul Chilia, km 43), 44º 20’ 40’’ Nord (Capul Midia)

82
 Tabel 5: Distribuția suprafeței Rezervației în România pe județe
Distribuția suprafeței Rezervației Biosferei în România pe județe
Suprafața totală: 580.000 ha, din care:
Pământ: 439.508 ha
Mare 140.492 ha
Suprafață totală în județul Tulcea: 508.851 ha, (87,73%) din care
Pământ: 410.359 ha
Mare: 98.492 ha
Suprafață totală în județul Constanța: 70.313 ha, (12,13%) din care
Pământ: 28.313 ha
Mare: 42.000 ha
Suprafață totală în județul Galați: 836 ha, (0,14%) din care
Pământ, inclusiv Ostrovul Prut (62 ha): 836 ha.

Conform modelului UNESCO al Rezervațiilor Biosferei pentru conservarea naturii și managementul

ecologic sustenabil, teritoriul RBDD este împărțit în diferite zone:

 20 de zone strict protejate, care reprezintă aproximativ 8.7% (50.904 ha) din suprafața totală a
RBDD și care sunt reprezentative pentru ecosistemele naturale, terestre și acvatice, unde mediul
trebuie să fie absolut neatins și unde sunt concentrate cele mai multe specii vulnerabile. În
aceste zone se permit doar activități de cercetare, conservare și mentenanță;
 13 zone-tampon, care reprezintă aproximativ 223.300 ha (38.5%) - zone stabilite în jurul celor
strict protejate, al căror scop este de a reduce impactul activităților umane asupra zonelor strict
protejate. În aceste zone, activitățile permise includ cercetarea, pescuitul comercial, colectarea
stufului și a altor resurse naturale vii utilizând metode tradiționale și ecoturismul;
 Zonele economice, care acoperă cam 306.100 ha (52.8%) - zonele în care sunt permise așezările
și activitățile economice tradiționale compatibile cu managementul și dezvoltarea sustenabile
ale resurselor naturale. Zonele care în trecut au fost transformate în poldere pentru agricultură,
pescării și păduri acum intră sub incidența Zonelor Economice. Unele dintre acestea au fost
desemnate zone pentru restaurare ecologică în cadrul Planului de Management al RBDD.
Cea mai importantă caracteristică fizică și ecologică a RBDD este vasta întindere de zone umede ,
inclusiv mlaștini de apă dulce, lacuri și iazuri, pârâuri și canale. Cea mai mare parte a luncii DD este fie
în permanență sub apă, fie inundată câteva luni pe an (în primăvară și primele luni de vară). Doar o mică
parte din DD (aproximativ 150 km pătrați) este uscată în permanență. Vegetația include cea mai mare
suprafață de stuf din lume (aproximativ 284.000 ha) și constă în vegetație fixă și insule vegetale
plutitoare - plauri. Există 688 de lacuri cu o suprafață totală de 31.262 ha (9.3% din suprafața totală a
DD) și aproximativ 3500 km de golfuri și canale. Fiind o mlaștină naturală, DD este un sistem în echilibru
dinamic, aflându-se în continuă schimbare ca rezultat al dinamicii sezoniere și al influențelor geomorfice,
în special transportul sedimentelor din întregul bazin al Dunării. Depunerea progresivă de sedimente ce
conduce la colmatarea corpurilor de apă și la formarea de noi pământuri este un proces natural în orice
mlaștină, însă ritmul și tipicitatea acestor depuneri în DD au fost modificate de activitatea umană, în
special prin îndreptarea cursurilor de apă și crearea de canale artificiale.

83
Deși relativ mici, zonele împădurite din RBDD sunt importante ecologic și economic. „Fondul forestier”
din cadrul RBDD are o suprafață de 22.656 ha și constă în toate zonele aflate sub jurisdicția
Administrației Naționale a Pădurilor (Romsilva - Divizia Forestieră Tulcea), incluzând păduri, terenuri
destinate (re)împăduririi și alte zone care servesc nevoilor administrării, producției și culturii silvice. În
plus, există aproximativ 3.000 de ha de vegetație lemnoasă (arbori și arbuști) în afara fondului forestier
înregistrat, în zonele inundate ale RBDD. Suprafața totală de pădure terestră (arbori și arbuști) este de
15.377 ha, din care 8.845 ha (57%) sunt păduri cultivate și 6.5332 (43%) sunt păduri naturale, în special
specii de sălcii. Această proporție se va schimba în timp, având în vedere că pădurile plantate sunt
cultivate iar ARBDD încurajează regenerarea pădurilor naturale. Pădurea Letea reprezintă cea mai
întinsă și mai intactă pădure naturală; în afară de aceasta mai există arii împădurite în zone precum
digurile naturale Caraorman și în luncile brațelor Chilia și Sfântu Gheorghe. Majoritatea pădurilor (73%)
sunt protejate, iar 27% sunt folosite pentru producția de lemn (95% lemn de esență moale, 5% lemn de
esență tare), în special prin recoltarea producției anuale. Atât Administrația Nationala a Pădurilor cât și
companiile private sunt implicate în recoltarea lemnului.
RBDD oferă servicii ecologice și funcții esențiale pentru păstrarea biodiversității de importanță
globală, pentru protejarea Mării Negre și pentru economia locală și nivelul de trai. Importanța unică a
RBDD pentru conservarea biodiversității la nivel global este bine recunoscută. Cele peste 30 de
ecosisteme ale sale găzduiesc aproape 1700 de specii de plante (inclusiv stuful, important ca resursă
economică, și multe alte specii de uz medicinal și nu numai) și aproximativ 3800 de specii de animale,
inclusiv 300 de specii de păsări și peste 130 de specii de pești. Economia locală se bazează în mare parte
pe fauna piscicolă bogată și abundentă a Deltei (peste 130 de specii), care atrage păsări din multe părți
ale lumii, inclusiv din Mongolia, Siberia și zonele Arctice. Există aproape 180 de specii de păsări din DD -
un număr mai mare decât în oricare altă deltă europeană - cu aproximativ 140 de specii care se află aici
cu regularitate, dintre care 97 sunt enumerate în Anexa 1 a Directivei UE pentru Păsări, 151 sunt
protejate prin Convenția de la Bonn privind păsările migratoare; 17 sunt specii amenințate la nivel
mondial. Menționăm aici aproximativ 3500 de perechi de pelicani albi, care constituie cea mai mare
colonie de acest tip din lume, alături de un procent semnificativ din populația mondială de pelicani creți
- ambele specii fiind pe cale de dispariție. Procente majoritare din alte două specii pe cale de dispariție -
gâsca cu gât roșu și cormoranul pigmeu - își petrec o parte din an în RBDD. Aproximativ 60% din speciile
de pește din DD sunt specii de apă dulce, restul fiind specii care migrează din Marea Neagră prin DD în
bazinul Dunării (inclusiv mai multe specii de sturioni pe cale de dispariție). Per total, DD reprezintă locul
esențial de înmulțire și creștere pentru un număr enorm de pești, inclusiv unii de importanță economică
majoră. Este și unul dintre ultimele refugii ale speciilor precum nurca europeană, pisica sălbatică, vidra,
mistrețul și șacalul. În plus față de însemnătatea sa pentru biodiversitate și comunitățile locale, DD joacă
un rol esențial în reducerea eutroficării distructive a Mării Negre. Aproximativ 50 de milioane de tone de
suspensii solide - împreună cu o cantitate enormă de nutrienți, metale grele și alți factori poluanți - sunt
preluate de Dunăre în fiecare an, ajungând în DD, unde o mare parte sunt reținute prin procese fizice și
biologice. Însă, după cum vom vedea mai jos, eficiența acestei funcții tampon a DD a fost redusă în
ultimii ani datorită construcției de canale care permit apei să treacă rapid prin DD către Marea Neagră,
fără filtrare.

84
 b) Probleme / Constrângeri
Deși RBDD își atinge în mare obiectivele de conservare și biodiversitate (în special în ceea ce privește
păsările), imaginea e mai puțin pozitivă în ceea ce privește sistemele ecologice și utilizarea sustenabilă
a resurselor naturale. Deși sunt comprehensive, informațiile referitoare la flora și fauna din Deltă nu
sunt actuale30; studiile arată că populațiile (în special cele de păsări de apă) par să fie stabile, inclusiv în
ceea ce privește întreținerea coloniilor substanțiale cu rol de reproducere. Însă, în timp ce statutul
speciilor de pește valoros din punct de vedere comercial este neclar din cauza lipsei informațiilor fiabile
(vezi secțiunea desprepiscicultura), pescarii comerciali și recreativi raportează o scădere semnificativă a
numărului acestora în ultimii ani. Alte tendințe negative importante includ înnămolirea accelerată și
eutroficarea unor lacuri din Deltă și a unor zone adiacente ale Mării Negre, alături de înmulțirea algelor.
Această deteriorare a statutului DD se datorează atât factorilor istorici cât și celor contemporani, după
cum vom vedea mai jos.
Consecințele negative ale evenimentelor recente
Activitățile economice și dezvoltarea infrastructurii din DD au redus întinderea zonelor naturale,
diminuând resursele naturale și funcțiile ecologice. Construcția canalelor artificiale (cu intenția
accelerării curgerii apei și creșterii producției de pește) a început în 1903. Construcția canalelor
artificiale a continuat în anii următori din motive hidrologice și de acces. În perioada 1960-1970 s-a
recoltat pe larg stuful pentru producția de hârtie. Însă cel mai mare impact negativ asupra
ecosistemului DD a avut loc în perioada 1960-1980 sub forma „recuperării terenului”, care a însemnat
construirea digurilor și barajelor pentru a preveni inundarea sezonieră a anumitor zone, creând în mod
artificial terenuri uscate pentru agricultură, piscicultură și silvicultură. Această transformare și distrugere
a proceselor naturale a avut un impact negativ serios asupra ecologiei și biodiversității DD. Zone
importante pentru înmulțirea peștilor, zone cu hrană, zone de refugiu pentru o serie întreagă de specii
au fost distruse, golfuri și lacuri naturale au fost blocate parțial sau total (de ex. pârâurile Șontea,
Lipoveni și Litcov; lacurile Uzlina, Puiu-Roșu), modificând mult circulației naturala a apei, în special în
cazul canalelor nord-sud, care sunt perpendiculare pe cursul natural al deltei, de la vest la est. Aceste
modificări au afectat ecosistemul intern al deltei și i-au diminuat abilitatea de a reține sedimente,
nutrienți și poluanți. Înainte, Delta avea rol de zonă-tampon naturală între pământ și Marea Neagră;
acum, abilitatea de a funcționa ca atare a fost diminuată, deoarece o mare parte din apa din Dunăre
curge rapid prin canalele artificiale, fără să treacă prin procesul natural de filtrare a mlaștinii. Canalele au
creat și conexiuni artificiale între ape și zone inundate, crescând nivelul de nutrienți în lacurile care
obișnuiau să fie sărace în astfel de substanțe, creând astfel fenomenul de eutroficare și conducând la
scăderea nivelului de oxigen dizolvat, reducând cu aproape 50% bogăția speciilor și suprafața plantelor
acvatice care în trecut dominau majoritatea lacurilor de mică adâncime. Acest fenomen a creat condiții
propice dezvoltării rapide a fitoplanctonului, inclusiv specii de alge distructive. Un alt efect este
reducerea semnificativă a nevertebratelor precum viermii oligocheți, care sunt esențiali ciclurilor
nutritive și energetice de care depind peștii și celelalte organisme. Deși este dificil să diferențiem
rezultatul lor de impactul supraexploatării, aceste schimbări ecologice au jucat un rol important în

30
Un studiu detaliat al florei și faunei din DD va începe în curând, cu finanțare UE, ca parte a programului de
pregătire a Planului de Management Integrat al DDBR, inclusiv zonele Natura 2000.

85
reducerea populațiilor de pești și schimbarea proporțiilor de specii. Dezvoltările fizice din DD au redus la
rândul lor abilitatea sa de a atenua viiturile împrăștiind apa pe suprafețe mari. Programele foarte
distructive de construire a polderelor și construire de canale s-au încheiat în 1989, dar impactul lor
rămâne, având în vedere că doar o mică parte din poldere au fost renaturalizate la statut de zona
umeda, iar multe canale artificiale sunt întreținute activ prin dragare deoarece locuitorii și comercianții
au ajuns să depindă de ele.
Schimbările în amonte de DD, în Bazinul Dunării, au contribuit la rândul lor la problemele ecologice
actuale din Deltă. Până în anul 2000, aproximativ 80% din fostele lunci ale Dunării s-au pierdut, în
special datorită drenării în scop agricol și de dezvoltare (95% din luncile originale din cursul superior al
Dunării, 75% din cursul de mijloc, 72% din cursul inferior și 30% din Deltă). Transportul sedimentelor pe
Dunăre a fost influențat atât de construcția unui număr mare de lacuri de acumulare care rețin
sedimentele (scăzând cantitatea de sedimente care merg în aval) cât și de pierderea luncilor și eroziunii
datorită agriculturii și dezvoltării infrastructurii (înmulțind cantitatea de sentimente care merg în aval),
volumul de sedimente care ajunge astăzi în DD fiind cu aproximativ 70% mai mic decât era înainte de
valul de construcții de baraje. O consecință este reducerea volumului de siliciu, care a cauzat o
schimbare a comunităților deltaice de fitoplancton dominate de diatomee, acestea fiind în prezent
dominate de alte forme de fitoplancton precum flagelatele - la rândul său, această schimbare
favorizează înmulțirea algelor. Ambele procese au interacționat cu sezonalitatea naturală a cursului
sedimentelor la care ecosistemul deltaic este adaptat. Cantitățile de poluanți și nutrienți (în special azot
și fosfor) din Dunăre au înregistrat valori record în anii 1980, însă au scăzut cu mult, recent, datorită unui
management superior al epurării apelor pe întreg cursul Dunării, coroborat cu dispariția multor industrii
poluante după 1990. Dar, deși valorile au scăzut, continuă să fie semnificative. De exemplu, o cantitate
estimată de 30 de tone de mercur este depozitată în DD în fiecare an, iar alte 30-40 de tone ajung în
Marea Neagră; scoicile din DD conțin și acum concentrații ridicate de metale grele.
Impactul activității economice și de dezvoltare recente și prezente
Zonele umede rămase și resursele biologice sunt amenințate de exploatarea nesustenabilă și de
dezvoltarea dăunătoare a infrastructurii. Impactul pescuitului excesiv și al invaziei speciilor exotice este
discutat în secțiunea despre Pescuit. Pășunatul excesiv, în special în ceea ce privește oile, pare să fie o
problemă în anumite zone (impactul pășunatului bovinelor și cailor sălbatici este iarăși o problemă
aprinsă). Poluarea apei cu pesticide și îngrășăminte chimice folosite în marșele agricole este o altă
problemă ridicată de unele părți interesate, deși nu prea există date privind utilizarea acestora și
impactul aferent. Deși construcția abuzivă de canale și baraje artificiale a încetat spre finalul anilor
1980, există presiune din partea locuitorilor de a menține infrastructura existentă. Acest lucru include
dragarea canalelor care poate duce la colmatarea rapidă a lacurilor, în special dacă depozitele (datorită
bugetelor mici) sunt doar deplasate, nu și îndepărtate. În anumite cazuri se cer înălțări și chiar lucrări noi
de protecție împotriva inundațiilor în jurul zonelor rezidențiale și facilităților turistice noi sau restaurate.
Construcțiile neplanificate și, în unele cazuri, neautorizate de clădiri, multe dintre acestea în scopuri
turistice, reprezintă un fenomen nou dar din ce în ce mai presant, în special în cazul zonelor-tampon sau
chiar al celor strict protejate. În general, alimentează problema infrastructurii neadecvate necesare
canalizării pentru evacuarea deșeurilor solide și a apelor reziduale. Dezvoltarea rapidă a parcurilor de

86
turbine eoliene în zonele din jurul DD (nu în RBDD, unde sunt interzise) prezintă o altă problemă nouă
dar din ce în ce mai gravă, acestea împiedicând traseele păsărilor care vin sau pleacă din Deltă.

Obiective de management, constrângeri și compromisuri

Amenințările și provocările pentru sistemele ecologice din DD discutate mai sus sunt în general
recunoscute, dar acțiunea pentru remedierea lor este constrânsă de perspective diferite și priorități în
conflict, nevoi și interese în mijlocul localnicilor și al altor părți interesate importante. Ca toate
Rezervațiile Biosferei, obiectivele de management ale RBDD includ conservarea biodiversității, cercetare
și educație, management sustenabil al resurselor naturale și oferirea unei bune calități a vieții și
oportunități de dezvoltare economică pentru locuitorii săi. Acesta este un program ambițios și foarte
dificil de pus în practică. Gestionarea unei zone atât pentru protecția naturii cât și pentru conservare
implică echilibrarea nevoilor și priorităților unor grupuri de interese diferite cu parametrii fizici,
economici și ecologici realiști căutând în același timp un numitor comun, unde este posibil și facand
compromisuri cand este necesar. Printre locuitorii și părțile interesate ale RBDD, există un număr de
obiective potențial contradictorii cu privire la elementele-cheie precum managementul resurselor
naturale (exploatare față de conservare), activități economice, hidrologie, gestionarea sedimentelor și a
inundațiilor, și dezvoltarea infrastructurii, în special în legătură cu accesul și transportul și (din ce în ce
mai mult) de energie. În principiu, este probabil sa fie de accord toate părțile interesate că activitatea
economică și dezvoltarea socială în DD este de dorit, dar și că ar trebui să fie sustenabilă și nu ar trebui
să deterioreze valorile ecologice de bază ale deltei. Totuși, părțile interesate nu sunt de acord, în mod
frecvent, în privința limitelor permisibile și sustenabile de rețineri, acces și alocarea corespunzătoare a
resurselor, importanța obiectivelor pe termen scurt față de cele pe termen lung și, în ansamblu,
echilibrul dintre prioritățile ecologice și cele economice. Ca administrator al RBDD, în numele
Guvernului, Autoritatea RBDD (consultați secțiunea următoare) este responsabilă pentru realizarea
acestui echilibru, stabilirea și aplicarea de restricții asupra utilizării resurselor naturale, eliberarea (sau
reținerea) permiselor pentru lucrări propuse sau demersuri etc. Nu este surprinzător, ca unele părți
interesate consideră acțiunile de management ale ARBDD prea restrictive în timp ce altele le găsesc prea
permisive.
Exemple cheie de probleme și conflicte presante în cadrul RBDD includ:

 Restricționare contra Acces la Teritoriu și Resurse. O parte substanțială din suprafața utilizată
anterior de comunitățile locale pentru pescuit comercial și locuit nu le mai este disponibilă, fie
ca rezultat al conversiei în poldere agricole și forestiere și fermele piscicole controlate de
concesionari privați, sau prin includerea în cele 51.000 ha de zone strict protejate ale RBDD. O
porțiune foarte importantă a zonei tampon RBDD (223.000 ha) nu permite nicio dezvoltare fizică
și se supune unor limitări destul de restrictive în privința activităților economice permisibile.
Chiar și în Zonele Economice rămase, accesul la resurse esențiale în domeniul pescuitului a fost
interzis și este controlat de alte entități printr-un sistem de permise de pescuit, cote, concesiuni
de zonă, și puncte desemnate pentru cumpărarea peștelui. Așa cum a fost susținut de van
Assche et al. (2011), în ciuda obiectivului declarat de armonizare a protecției mediului cu
dezvoltarea economică sustenabilă, stabilirea și funcționarea RBDD, de la înființarea sa, a fost în

87
 general “…marcată de resurse comune privatizate, mijloace de trai tradiționale obținute ilegal, și
lipsită de participarea cetățenilor.” Toate acestea sunt complicate în continuare de economia
slăbită a zonei, percepția că nevoile animalelor precum păsări consumatoare de pește sunt
prioritizate deasupra nevoilor oamenilor și percepția unei corupții la scară largă și aplicarea
selectivă din partea autorităților. În acest context nu este surprinzător că rezidenții locali au
resentimente față de limitările impuse asupra activităților lor și văd Ministerul Mediului,
ecologiștii/conservatoriștii naționali și internaționali și ARBDD, ca pe forțe străine aliate
împotriva lor, și consideră rezistența față de aceștia acceptabilă și admirabilă și se sustrag
acestui control extern. În același timp, unele limitări privind accesul, dezvoltarea și exploatarea
de resurse sunt în mod clar esențiale pentru ca ecosistemele și resursele biologice ale DD să
supraviețuiască pe termen lung. Întrebarea-cheie este cum să implicăm utilizatorii de resurse, în
special comunitățile locale, în sprijinirea unor limitări rezonabile. Această provocare este
discutată în secțiunea “Cadru Instituțional și Administrație” de mai jos.
 Restaurarea ecologică (“re-naturalizarea”) față de mentinerea de zone agricole, de
acvacultură și forestiere create artificial (poldere). După cum s-a menționat mai sus, aproape
100.000 ha (aproximativ 30%) din suprafața originală de zone umede a RBDD au fost izolate de
sistemul hidrologic natural pentru crearea de poldere agricole și forestiere și iazuri de pește.
Atât Legea RBDD cât și Planurile de Management ale RBDD identifică drept prioritară
restaurarea ecologică a multora din aceste zone. Primul proiect de restaurare în 1994 a
restaurat 2100 ha în polderul agricol Babina, și în prezent puțin peste 15.000 ha au fost
restaurate prin eliminarea barierelor din calea debitului de apă. În tip ce aceasta este o realizare
substanțială este mult mai puțin decât cele 60.000 ha menționate în modificarea din 2011 a legii
și în Planul de Management al ARBDD pentru 2007-2012. ARBDD nu a fost în măsură să realizeze
în continuare re-naturalizarea deoarece zonele polder rămase sunt sub jurisdicția legală a
Consiliilor Județene sau Locale, care până în prezent nu au fost de acord cu restaurarea a nici
uneia dintre zonele aflate sub controlul lor. Acest lucru este de înțeles, luând în considerare
faptul că re-naturalizarea nu numai că ar stopa activitățile economice curente ce se desfășoară
în anumite zone, împreună cu veniturile fiscale asociate, dar probabil că ar implica și returnarea
acestor zone în administrarea ARBDD în numele Statului. Dacă este ca ARBDD să continue
activitățile de restaurare ecologică, așa cum este prevăzut de lege, se pare că este necesară
schimbarea structurii actuale de stimulente economice și politice, astfel încât Consiliile Județene
și Locale fie să beneficieze în mod direct de pe urma zonelor restaurate din RBDD, care se află în
prezent în administrarea lor, fie conversia și transferul acestor zone să nu reprezinte o pierdere
economică și/sau politică semnificativă pentru ei. Ar putea fi explorate diverse opțiuni, precum
revizuirea programelor de subvenționare care fac viabilă agricultura din aceste zone, “concesii
de mediu” pentru a concura cu concesiile agricole și de acvacultură, și programe “plata pentru
servicii de mediu” prin care proprietarii de terenuri sunt remunerați pentru dedicarea terenului
lor pentru utilizări ecologice.
 Controlul inundațiilor și al sedimentelor—abordare naturală față de abordare inginereasca:
Ca toate deltele râurilor, DD este în mod natural supusă unor variații sezoniere mari ale afluxului
de apă și de sedimente, inclusiv inundarea în timpul primăverii și la începutul verii. În condiții

88
 naturale apele de inundație se răspândesc pe suprafața deltei, și terenul este transformat pe
masura ce sedimentele se depun de-a lungul acestuia. În plus față de rolul său esențial în
menținerea ecosistemelor deltei și a productivității, acest proces creează un peisaj natural
dinamic pe măsură ce lacurile și canalele existente se umplu treptat cu depozite, în timp și se
creează altele noi. În timp ce distribuția naturală a sedimentelor și funcțiile de umezire și
retenție ale inundațiilor din delta râului ar trebui menținute în măsura posibiului, sunt imperios
necesare măsuri artificiale de protejare a locuințelor și companiilor din zonă, de inundații
excesive și pentru a menține accesul la așezări, piețe, zone de pescuit etc. Prin urmare, ARBDD
se angajează în activități precum construcția de diguri de protecție împotriva inundațiilor și de
decolmatare a canalelor. În sistemul hidrologic extrem de complex al deltei, pentru a putea
prevede impactul unor astfel de intervenții sunt necesare modele sofisticate și date exacte,
actualizate în privința încărcăturii de sedimente și distribuția acestora, viteza și adâncimea apei
etc. În afară de provocarea tehnică, poate fi de asemenea dificilă și echilibrarea intereselor
contradictorii ale diferitelor părți interesate. De exemplu, construcția unui dig pentru a proteja o
așezare sau altă infrastructură pot bloca pătrunderea apei în importante zone de pescuit, iar
închiderea unui canal pentru a reduce colmatarea unui lac poate împiedica în același timp
accesul pescarilor la zonele lor de pescuit. Acesta pare să fie un aspect al gestionării DD care va
necesita negociere continuă și compromis.
 Limite pentru pescuit și alocare: Pescuitul a fost multă vreme și continuă să fie activitatea
economică majoră în DD, care implică peste 40% din populație într-un fel sau altul și reprezintă
singura activitate economică semnificativă în mai multe locații. Așa cum s-a discutat în secțiunea
despre Locuri de pescuit de mai sus, aceasta include un număr mic de firme de pescuit
comercial, aproximativ 1500 de pescari comerciali locali, individuali, cu permise, patronii
centrelor de vânzare de pește (cherhana), familii locale (care au voie să pescuiască până la 3 kg
de pește pe zi pe membru de gospodărie), operatori de pescuit sportiv și turiști. Câteva grupuri
de interese specializate precum piscicultorii, de exemplu, crescătorii de sturioni și oamenii de
știință, au de asemenea permisiunea să ia cantități mici de pește pentru reproducere și în
scopuri de cercetare. ARBDD stabilește cote, prin consultare cu Academia Română de Științe,
pentru pescuitul comercial și de familie, pe baza monitorizării anuale a populațiilor de pești
comerciali. Pe măsură ce cantitatea și calitatea stocurilor de pește a fost în scădere în ultimii ani,
în mod inevitabil a fost concurență în rândul diferitelor interese pentru pescuit pentru peștele
rămas, precum și presiune asupra ARBDD de a crește cotele de pescuit în special pentru speciile
cele mai valoroase din punct de vedere comercial. Totuși, ARBDD are, de asemenea, mandatul și
suportul pentru menținerea de ecosisteme acvatice sănătoase inclusiv populații viabile de alte
specii care pot fi afectate de scăderea numărului de pești. Un exemplu sunt păsările
consumatoare de pești, inclusiv un număr de specii protejate și pe cale de dispariție. În timp ce
conservatoriștii și operatorii de turism sunt preocupați de menținerea unor populații locale mari
din aceste specii, pescarii le privesc din ce în ce mai mult ca fiind prea multe, pe măsură ce
mărimea capturii lor se micșorează. În timp ce restaurarea ecologică și alte măsuri menite să
crească populațiile generale de pește ar putea ajuta la reducerea intensității într-o oarecare
măsură, cu siguranță va fi întotdeauna concurență pentru alocarea acestei resurse economice

89
 valoroase. Este importantă maximizarea abilității ARBDD și a altora să monitorizeze populațiile
de pește cu exactitate și să stabilească și să aplice cote eficiente, bazate pe un puternic
fundament tehnic și ecologic. Deciziile cu privire la modul de alocare a resurselor printre
diferitele grupuri de interese vor fi în mare măsură politice, astfel încât accentul ar trebui pus pe
promovarea un proces eficient și transparent de luare a deciziilor. Aceasta ar putea include
ajutarea factorilor de decizie să definească priorități și opțiuni strategice într-o manieră
transparentă și inclusivă, oferind date și modele analitice pentru a ajuta părțile interesate și
factorii de decizie să înțeleagă implicațiile pe termen scurt și pe termen lung ale diferitelor
alternative, și consolidarea capacității unor părți interesate mai slabe sau mai puțin organizate
să definească și să reprezinte în mod eficient interesele lor.

 Turismul ca opțiune de mediu durabilă pentru dezvoltare economică: După cum s-a discutat în
secțiunea anterioară, turismul orientat spre natură este văzut în general ca o cale atractivă de
dezvoltare economică pentru comunitățile locale din interiorul și din jurul Rezervației Biosferei
și alte zone protejate. Totuși, în absența unei strategii clare și acceptate și a planificării atente,
reglementării și sprijinului, nu există nici o garanție că turismul va fi ecologic sau că, comunitățile
locale vor avea beneficii economice substanțiale de pe urma acestuia. De fapt, ar putea
exacerba cu ușurință problemele existente în legătură cu deficitul de resurse, managementul
deșeurilor solide, conflict și competiție între părțile interesate, costul de trai etc. În RBDD,
explorarea opțiunilor și potențialului pentru turism trebuie să ia în considerare probleme
specifice precum: dacă vreo parte din zonele strict protejate în prezent ar trebui pusă la
dispoziție pentru turism (atent controlat); dacă locuitorii din zonă ar trebui să primească
drepturi sau acces special (de ex. de a călăuzi ornitologii sau pescarii sportivi în zonele cu acces
limitat) pentru a-i ajuta să concureze cu persoanele mai competitive care vin din exterior; natura
și locația oricărei infrastructuri publice menite să crească numărul turiștilor; etc.
Cadru instituțional și Guvernare
Cadrul instituțional pentru managementul RBDD este complex și uneori ambiguu, cu un număr de
instituții locale și naționale cu responsabilități și atribuții legale diverse și care uneori se suprapun,
unele la nivele paralele în cadrul ierarhiei de guvern și unele subordonate altora. Aceasta prezintă un
număr de provocări din moment ce elemente diferite ale peisajului, ecosistemului, resurselor și
populațiilor umane din Rezervație pentru care sunt responsabile instituții diferite, sunt ele însele
interconectate și interdependente. În timp ce nevoia pentru obiective comune, coordonare efectivă și
clară și comunicarea regulată între actori este, prin urmare, clară, situația în realitate este departe de
acest ideal. De asemenea, aceasta înseamnă că rezidenții și alte părți interesate pot foarte ușor să
devină confuzi cu privire la ce instituție are responsabilitatea și autoritatea pentru anumite aspecte de
management, făcând mai dificil pentru ele să ridice probleme și să caute explicații sau sa fie despagubiti
pentru plângeri.
Instituția cea mai vizibilă și mai amplă în cadrul de management este Autoritatea RBDD, care poartă
responsabilitatea pentru întreținerea naturii dualiste esențiale și a calității Rezervației Biosferei.
ARBDD a fost creată în 1993, în Articolul 5 din legea Nr. 82/7 care a stabilit RBDD împreună cu propriul
consiliu de administrație și științific. Aceasta a fost urmată de Hotărârea de Guvern 248/1994 care a

90
definit structura și atribuțiile ARBDD, inclusiv înființarea secției “Garda de Mediu” a ARBDD. De la
început, ARBDD a fost însărcinată cu misiunea foarte dificilă de: “…a crea și aplica un regim special de
management pentru a conserva și proteja biodiversitatea în ecosistemele naturale ale rezervației, de a
dezvolta așezările umane și de a organiza activități economice în corelație cu capacitatea de suport a
acestor ecosisteme.” Această misiune amintește de principiile și obiectivele unei Rezervații a Biosferei
(BR), așa cum sunt prevăzute în “Programul Omul și Biosfera” al UNESCO, care sunt pentru a sprijini atât
protejarea biodiversității și a ecosistemelor precum și a dezvoltării economice bazate pe utilizarea
durabilă a resurselor naturale. Acest lucru se realizează în parte prin împărțirea Rezervației în trei zone
funcționale diferite (zone strict protejate, tampon și economice/de tranziție), astfel că unele părți ale
teritoriului se concentrează în principal pe conservarea naturii și altele în principal pe sprijinirea
mijloacelor de trai ale oamenilor și dezvoltarea economică sustenabilă.
Atitudinea rezidenților locali față de RBDD reflectă nemulțumirile lor atât cu privire la mandatul
acesteia, precum și la operațiunile sale. Anumite restricții și limitări sunt un element intrinsec al
Rezervației Biosferei dar, așa cum s-a notat mai sus, mulți rezidenți locali nu sunt într-adevăr împăcați cu
ele. Ca autoritatea responsabilă, ARBDD este entitatea care aplică exclusivitatea zonelor strict protejate
și impune restricții asupra activităților economice în zonele tampon și chiar în zonele economice
desemnate. Rolul său perceput este în mare măsură unul de restricționare, reglementare și impozitare
(de ex. eliberarea sau reținere de autorizații de mediu necesare pentru construcții sau alte proiecte,
colectarea de taxe de licențe și de intrare, izgonirea vânătorilor și a pescarilor din zonele protejate etc.).
În timp ce ARBDD este de asemenea responsabilă pentru sprijinirea dezvoltării economice, în general nu
este văzută ca făcând acest lucru, de către comunitățile locale. Activitățile sale de relații cu comunitatea
se concentrează pe creșterea gradului de conștientizare și educare cu privire la ecologia și
biodiversitatea DD, nu pe sprijinirea întreprinderilor comunitare sau pe activități de dezvoltare. Și în
timp ce ARBDD este responsabilă pentru întreținerea infrastructurii precum diguri și canale, nu are
resursele pentru a satisface mai mult de o cantitate minimă din cererile rezidenților pentru aceste
servicii. În mare măsură ei par să considere ARBDD ca fiind, în principal, ca agent al unor interese
naționale și internaționale (în special ONG-uri de mediu) care sunt preocupate numai de protecția
naturii și nu de nevoile sau aspirațiile lor.
Comunitățile locale au o participare minimă în managementul RBDD și puține stimulente pentru
sprijinirea acesteia. Modelul UNESCO de Rezervație a Biosferei pune un accent puternic nu doar pe
echilibrul dintre obiectivele de conservare și cele de dezvoltare sustenabilă, dar și pe participarea activă
a comunităților locale în luarea deciziilor și management, în special al resurselor naturale de care
depind. Totuși, din primele zile ale RBDD, părțile interesate locale și internaționale și-au exprimat
îngrijorarea față de prioritatea redusă acordată nevoilor comunităților locale și lipsa de consultare și
participare locală. În timp ce Managementul ARBDD negociază și se consultă cu Consiliile Locale și
Județene cu privire la decizii de management, nu este clar în ce măsură rezidenții locali simt că sunt
reprezentați în acest proces, sau simt că sunt serios luate în considerare prioritățile și nevoile lor. O
abordare bazată pur pe aplicare pentru protecția naturii nu este, în general, nici eficientă, nici
sustenabilă, fiind dată lipsa persistentă de resurse și presiuni continue cu care trebuie să se lupte
autoritățile pentru Zonele Protejate. Acest lucru este valabil în special în cazul unei zone vaste precum
RBDD. Experiența arată că cea mai bună și, poate singura cale pentru o conservare durabilă a naturii

91
este implicarea comunităților locale, și pe baza interviurilor și a comentariilor auzite, se pare că există un
interes considerabil în principal în rândul locuitorilor din DD de a avea un rol mai mare și o participare
mai substanțială în managementul RBDD. Cu toate acestea, participarea comunității generale nu va
contribui la un management mai bun decât în cazul în care membrii comunități deduc – și recunosc --
beneficii concrete ca urmare a unui management bun. Mai mult decât atât, cel puțin o parte dintre
aceste beneficii trebuie să fie vizibile pe termen scurt și mediu. O opțiune care ar putea fi explorată este
o formă de proprietate în locurile de pescuit, împreună cu linii de “cote de pescuit comercializabil” și
modele de “păduri comunitare” acordate gospodariilor locale si care sunt folosite în multe locuri drept
modalitate de a asigura că respectivele comunități locale au un interes direct în productivitatea și
sustenabilitatea acestor resurse naturale. În plus, față de crearea unor stimulente pozitive pentru
comunitățile locale pentru a sprijini un ecosistem sustenabil și managementul resurselor naturale în DD,
probabil va fi nevoie de un program puternic, proactiv pentru stabilirea unei comunicări de încredere
între ARBDD și comunitățile locale, și de asemenea între membrii comunităților în sine, deoarece există
un istoric restrâns sau experiență restrânsă în luarea de decizii și întreprinderea de acțiuni în mod
cooperant între satele din DD. Colaborarea reală dintre ARBDD și comunitățile locale cu privire la
managementul resurselor naturale este probabil să înceapă încet, cu mici proiecte pilot. În majoritatea
locurilor ONG-urile tind să joace un rol activ în sprijinirea și ajutarea la implementarea acestor tipuri de
proiecte pilot mici și activități de consolidare a capacității comunității.
Între granițele RBDD, ARBDD este în multe feluri asemenea unei administrații locale, fără
responsabilitate directă față de cetățenii săi. Multe Zone Protejate din jurul lumii, inclusiv majoritatea
Rezervațiilor Biosferei, sunt guvernate de Consilii alcătuite din mai multe părți interesate, care le conferă
un anumit nivel de responsabilitate față de, și de legitimitate în ochii părților interesate-cheie, inclusiv
autorități locale, comunități locale și ONG-uri. Când ARBDD a fost înființată inițial, conducerea sa a fost
în subordinea Consiliului Științific, care avea ca scop îndeplinirea acestui obiectiv. Cu toate acestea,
acest lucru s-a schimbat cu modificarea legii RBDD în 2011, prin care Guvernatorul este numit de
Ministru, iar Consiliul Științific a preluat o funcție pur consultativă. Mai recent acesta a fost împărțit în
două organisme consultative: un Consiliu Științific alcătuit din reprezentanți ai instituțiilor tehnice
specializate și experți individuali, și un Consiliu Administrativ compus din reprezentanți ai instituțiilor și
autorităților locale. În timp ce aceste consilii consultative joacă un rol important și au o influență
considerabilă asupra deciziilor ARBDD, acest acord nu oferă același nivel de responsabilitate față de
părțile interesate, sau același grad de protecție față de presiuni politice, din moment ce ARBDD este
subordonată Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și Guvernatorul ARBDD este numit de
Ministru. O astfel de lipsă de implicare este de înțeles că poate duce la respingerea și încălcarea
reglementărilor de către rezidenții locali și utilizatorii de resurse, în special într-o țară democratică în
care cetățenii se așteaptă acum să participe la alegerea guvernului lor și modelarea legilor sale.
Cadrul instituțional pentru managementul teritoriului și resurselor RBDD este complex și uneori
contradictoriu. Consiliile județene și locale și alte organisme guvernamentale (altele decât ARBDD) sunt
responsabile pentru unele dintre restricțiile si preocupările locuitorilor din RBDD, deși locuitorii nu fac
întotdeauna această distincție. Mandatul și funcțiile ARBDD există în paralel cu cele ale unui număr de
agenții și organisme guvernamentale, iar liniile dintre acestea uneori se suprapun sau sunt ambigue. Din
cele 580.000 ha de RBDD din România, 475.638 ha (82%) sunt administrate de ARBDD în numele

92
guvernului național, 71.292 ha (12,3%) sunt înregistrate ca domeniu public la nivel județean, iar 28.281
ha (5%) înregistrate la Consiliile Locale, iar restul de 4.789 (0.8%) proprietate privată. Cele 17,3 la sută
controlate de Consiliile Județene și Locale includ polderele agricole și fermele piscicole care sunt
arendate unor concesionari privați și prin urmare nu sunt disponibile locuitorilor din zonă ca un întreg.
Împărțirea responsabilităților, de asemenea, creează uneori tensiuni și conflicte în managementul RBDD,
de exemplu limitând abilitatea ARBDD de a efectua restaurare ecologică pe o bună parte din zona
desemnată în lege și în Planul de Management al RBDD. Controlul altor activități economice poate fi
dificil datorită implicării mai multor agenții, fiecare cu o împuternicire limitată. De exemplu, ARBDD ar
putea autoriza o întreprindere să funcționeze (de ex. recoltare de trestie) sub rezerva unor condiții
specifice. Garda Națională de Mediu este responsabilă de monitorizarea conformității, și poate amenda
contravenienții pentru încălcarea reglementărilor, dar nu-i poate aresta sau nu le poate opri
funcționarea (trebuie să raporteze problema poliției locale sau Poliției de Frontieră pentru a face un
arest și către ARBDD pentru a suspenda sau anula autorizația).
Gama largă de responsabilități a ARBDD ar putea submina eficacitatea sa în anumite privințe.
Responsabilitățile și funcțiile ARBDD includ un rol de reglementare (responsabilă pentru emiterea de
autorizații de mediu în întreaga RBDD), un rol de administrare a terenurilor (pentru zone în cadrul RBDD
care intră sub jurisdicție națională, spre deosebire de jurisdicție județeană sau locală), un rol de
protecție și de planificare a conservării (management bazat pe știință a sistemelor ecologice și a
biodiversității în întreaga RBDD) și un rol de educație ecologică. În multe cazuri ARBDD obține fonduri de
la susținători externi (UE, WB, ONG-uri internaționale etc.) pentru a-i ajuta să exercite unele dintre
aceste multe funcții. Aceasta contribuie la consolidarea percepției comunităților locale a ARBDD ca
“agent” al unor grupuri de interese străine, concentrate pe natură, făcând mai dificilă orice colaborare
sau negociere. Mai mult decât atât, cu toate aceste roluri diferite, ARBDD poate avea o gamă de relații
diferite și chiar contradictorii cu alte părți interesate, inclusiv administrația județeană și locală și
locuitorii. Diversitatea rolurilor ARBDD are un oarecare potențial de a submina eficiența sa și prin
conflicte interne. De exemplu, ARBDD este responsabilă atât cu monitorizarea și cercetarea care
formează baza pentru stabilirea de cote anuale de retrageri și pentru administrarea teritoriului, cât și, de
asemenea, cu stabilirea și aplicarea cotelor și eliberarea de autorizații de construcții și autorizații de
funcționare. Astfel există o lipsă de independență care ar putea acorda utilizatorilor de resurse mai
multă încredere că aceste cote se bazează într-adevăr pe date științifice solide, spre deosebire de un
caracter expeditiv sau auto-interes instituțional.
În același timp, ARBDD are un control limitat sau o influență limitată asupra unor aspecte esențiale ale
managementului RBDD. În timp ce ARBDD este responsabilă pentru planificarea și execuția de
restaurare ecologică a terenurilor convertite anterior, nu deține aceste terenuri și nu și-a putut îndeplini
mandatul în absența unui acord între Consiliile Județene și Locale. În mod similar, administrațiile
județene și locale au responsabilitatea de a pregăti planuri de amenajare a teritoriului pentru emiterea
și aplicarea autorizațiilor de construcții în cadrul RBDD. ARBDD stabilește condiții de mediu pentru
construcții în zone specifice din cadrul RBDD, și emite autorizațiile de mediu pentru construcții. Aceasta
nu oferă un mecanism suficient de eficient pentru a asigura integrarea de protecție ecologică în
planificarea urbană/teritoriului locală. ARBDD nu poate lua măsuri împotriva unor structuri neconforme,
ci poate doar să le raporteze Consiliului Județean. Problema pescuitului excesiv nu este cu adevărat în

93
controlul ARBDD. După cum s-a menționat în Secțiunea despre Pescuit și Acvacultură, opt agenții diferite
sunt responsabile de aspecte diferite de gestionare a pescuitului.
O mai bună cooperare între părțile interesate este esențială pentru a realiza obiectivele RBDD, dar va
necesita probabil schimbări semnificative în abordarea de management. În timp ce există o nevoie
urgentă de a culege date mai bune (de ex. începând de la ancheta planificată pentru floră și faună cât
mai curând posibil), pare să fie clar că dezvoltarea sustenabilă și aspectele modului de viață local al
misiunii RBDD nu sunt respectate în mod corespunzător. Protecția biodiversității, în special în privința
păsărilor acvatice și migratoare, pare să aibă un succes relativ în prezent dar presiunea tot mai mare și
opoziția din partea comunităților locale reprezintă o amenințare semnificativă pentru viitor, atât în ceea
ce privește eficiența eforturilor de management în teren, precum și în ceea ce privește sprijinul politic
continuu. Sursa opoziției nu este o incapacitate a comunităților locale de a înțelege implicațiile negative
ale unei deteriorări continue ale sistemelor ecologice ale DD și impactul pe care l-ar putea avea asupra
stabilității mijloacelor lor de trai și a perspectivelor de dezvoltare economică. Conflictul apare dintr-o
combinație dintre necesitatea de a prioritiza nevoile imediate (pentru alimente, venituri, protecția
împotriva inundațiilor etc.) față de cele pe termen lung, o lipsă de încredere în intențiile, prioritățile,
credibilitatea și capacitatea de management a ARBDD, și lipsa unui interes concret pentru succesul
obiectivelor de conservare ale RBDD. Sustenabilitatea și perspectivele pe termen lung ale RBDD depind
de schimbarea naturii relațiilor dintre comunitățile locale, ARBDD și alte părți responsabil pentru
managementul dinamicii resurselor RBDD de la neîncredere și opoziție la colaborare pentru atingerea
obiectivelor comune. În trecut s-a pus accentul pe consolidarea capacității de aplicare a ARBDD și a altor
agenții (de ex. prin creșterea numărului de gardieni de mediu), dar experiența largă din Rezervațiile
Biosferei și alte Zone Protejate din lume indică faptul că proiecția biodiversității este cea mai eficientă și
durabilă când există o combinație de aplicare și stimulente concrete de cooperare din partea părților
interesate locale. Cele două acțiuni cel mai probabil să creeze stimulente pozitive sunt:
(i) creșterea participării comunității în managementul RBDD, cu un rol real în elaborarea și
implementarea deciziilor de management; și
(ii) oferind comunităților locale o pondere directă în dreptul de proprietate al resurselor RBDD,
de ex. printr-un sistem de “cote de pescuit comercializabile” alocate familiilor rezidente,
care le pot fie utiliza, fie arenda altora.
Creșterea participării comunității în managementul RBDD va necesita o investiție semnificativă în
creșterea gradului de conștientizare/educație/includere, organizarea comunității și consolidarea
capacităților. Rezidenții pe termen lung ai DD sunt bine familiarizați cu multe aspecte ale sistemelor și
resurselor acesteia, dar se raporteaza la un istoric limitat, experiență limitată sau sisteme sociale pentru
luare de decizii și acțiuni de cooperare. Participarea efectivă la gestionarea resurselor naturale necesită
de exemplu ca, comunitățile să aibă mecanisme pentru alegerea unor reprezentanți adecvați și tragerea
lor la răspundere pentru negocierea și prioritizarea nevoilor diferitelor grupuri de interese, pentru
aplicarea deciziilor de grup prin presiuni și norme sociale etc. De exemplu, pe baza experienței există un
risc semnificativ ca familiile sau persoanele bine conectate să capteze și să manipuleze procesele
comunitare de luare a deciziilor pentru a promova obiectivele lor. Abilitățile și sistemele necesare au
nevoie de timp, angajament și sprijin pentru a se dezvolta. În același timp va exista probabil o nevoie

94
pentru schimbări instituționale și clădirea de conștientizare și abilități în cadrul ARBDD pentru a permite
organizației să angajeze și să colaboreze eficient cu comunitățile locale. Natura de îmbătrânire a
populației din DD reprezintă atât o provocare precum și o oportunitate de a lucra pentru o capacitate și
responsabilitate mai mare a comunității pentru managementul RBDD. Pe de o parte abordarea populară
pentru creșterea gradului de conștientizare prin programe școlare ar putea să nu fie foarte eficientă cu o
populație redusă de vârstă școlară și, cel mai probabil, o continuare a tendinței pentru tinerii adulți de a
părăsi zona în căutarea unor oportunități economice mai bune în altă parte. Pe de altă parte, cadrul de
membri ai comunității mai în vârstă, respectați, oferă un obiectiv bun pentru creșterea gradului de
conștientizare și de clădire pentru conducere, în special dacă ajută la îmbunătățirea poziției lor sociale și
a influenței în cadrul comunităților lor. ONG-uri precum WWF și Societatea Ornitologică Română pot fi
aliați utili în construirea capacității comunității precum și a construirea de legături între comunitățile
locale și autoritățile pentru Zone Protejate. Deși aceste organizații tind să fie percepute în mod negativ
de către rezidenții din RBDD, care le percep ca promovând natura și fauna sălbatică peste dezvoltarea și
mijloacele de trai locale, în realitate acestea au un puternic angajament instituțional față de abordarea
de “conservare a comunității”, văzând acest lucru ca fiind esențial pentru supraviețuirea pe termen lung
a zonelor protejate, și au inițiat deja mici proiecte pilot cu câteva comunități locale din cadrul RBDD.

95
7.1.2. Analiză SWOT
Tabel SWOT 6: Analiză SWOT pentru Mediu și Managementul de Mediu
Puncte forte
- Un puternic angajament național și
internațional, sprijin și protecție legală
- O mare valoare a diversității biologice,
ecosistem extrem de productiv, în mare parte
intact
- Părțile interesate sunt de acord că este nevoie
de acțiuni corective, de o viziune comună
- Puternică experiență și expertiză tehnică
locală
- Populație locală cu o bună cunoaștere și
atașament puternic de DD
- Poluare cu substanțe chimice și nutrienți
redusă în ultimii ani din bazinul Dunării
Oportunități
- Potențial bun pentru ecoturism (active unice)
- Restaurare ecologică relativ ușoară din punct
de vedere tehnic și cost limitat de oportunitate
- Ecosistem vast și productiv, populație umană
redusă = potențial pentru utilizare durabilă a
resurselor naturale
- Interes din partea UE (sursă de orientare
tehnică, sprijin financiar)
- Sunt disponibile instrumente tehnice pentru
îmbunătățirea colectării de date, planificării,
monitorizării
- Potențial pentru o mai mare participare locală
în gestionarea resurselor și beneficii
Puncte slabe
- Moștenirea unor daune trecute aduce
mediului: impact asupra pescuitului,
colmatării
- Date și modele insuficiente pentru
gestionarea unui ecosistem complex,
dinamic
- Tensiune între nevoile pe termen scurt
contra obiectivele de dezvoltare sustenabilă
pe termen lung
- Structură instituțională complexă care
controlează teritoriul și resursele DD
- Populația locală are o încredere limitată,
puține stimulente pentru a accepta restricții
- Cultură sau experiență locală redusă de
acțiune colectivă pentru gestionarea
resurselor
Amenințări
- Presiune crescută asupra resurselor de pește
din partea pieței de export
- Impactul restaurării ecologice asupra
veniturilor locale, ocuparea forței de muncă
- Interese/priorități contradictorii ale
diferitelor părți interesate (o mare parte din
management necesită schimburi,
compromis)
- Este dificilă angajarea unei comunități
dispersate în mare măsură, care
îmbătrânește în noi abordări și oportunități
- Amenințările externe nu sunt sub control
local (de ex. schimbări în amonte, probleme
transfrontaliere, schimbări climatice)
- Înlocuirea rezidenților pe termen lung cu
persoane din afară care nu cunosc DD
7.1.3. Concluzii
Biodiversitatea este în mare parte menținută de eforturile prezente de protecție dar sistemele
ecologice înregistrează un declin. RBDD își îndeplinește în mare măsură obiectivele de conservare a
biodiversității semnificative la nivel global, în special a păsărilor. Dar imaginea este mai puțin pozitivă cu
privire la întreținerea sistemelor ecologice și a resurselor naturale. Aceste sisteme sunt la baza
mijloacelor de trai locale și a perspectivelor pentru dezvoltare durabilă precum pescuitul. În timp ce
fiabilitatea datelor de monitorizare este incertă, există un consens general că populațiile de pești cu
valoare comercială sunt în scădere. Acesta este rezultatul reducerii de habitate de zone umede,
supraexploatării și răspândirii de specii exotice. Alte tendințe dăunătoare de mediu sunt sedimentarea și
eutrofizarea accelerată, împreună cu răspândirea algelor dintr-un număr de lacuri deltaice și un număr
de zone adiacente Mării Negre. Declinul de mediu se datorează în parte unor factori istorici, precum
transformarea habitatului la scară largă. Există, de asemenea, factori în curs de desfășurare, precum
pescuitul ilegal și construcțiile fără licență. Presiunile care duc la aceste tendințe negative sunt de
așteptat să continue. Capacitatea și eficiența Autorității RBDD și a altor părți interesate trebuie să fie
consolidată pentru a îmbunătăți condițiile ecologice. Măsurile de consolidare ar putea include atât
aspecte tehnice precum și instituționale. Îmbunătățirile tehnice sunt o monitorizare mai bună a datelor
și modele și instrumente analitice mai bune. Inițiativele instituționale ar trebui să abordeze construirea
încrederii și colaborării dintre diferite agenții și părți interesate. Trebuie consolidate mecanismele
pentru identificarea de soluții și negocierea de compromisuri.
Structura instituțională pentru gestionarea teritoriului RBDD este complexă și coordonată insuficient
ceea ce ar putea împiedica eforturile de conservare. Acesta este un obstacol pentru atingerea
obiectivelor de conservare ecologică și dezvoltare durabilă din punct de vedere ecologic. Un număr de
agenții naționale și locale au roluri semnificative și uneori se suprapun sau sunt contradictorii. Cel mai
semnificativ, din cele 580.000 ha din cadrul RBDD, aproximativ 12,3 la sută sunt deținute de Consiliul
Județean Tulcea și 5% de către Consiliile Locale. Aceasta include zonele în care s-au format poldere care
sunt închiriate la concesionari privați pentru agricultură, acvacultură și silvicultură. Aceste roluri care se
suprapun pot face foarte dificilă convenirea asupra deciziilor importante de management precum
identificarea zonelor de restaurare ecologică și implementarea lor. ARBDD însăși are o gamă largă de
funcții și responsabilități. Acestea sunt:
(a) reglementare (eliberarea de autorizații de mediu);
(b) administrarea terenurilor (pentru zonele RBDD care nu sunt sub jurisdicție județeană sau
locală);
(c) planificarea de conservare și protecție; și
(d) educație ecologică. Practic, localnicii observă în primul rând rolul ARBDD în stabilirea și
aplicarea restricțiilor cu privire la acces și utilizarea resurselor.
Managementul de succes al zonelor protejate necesită o strânsă colaborare cu părțile interesate
locale. ARBDD este subordonată Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice. Un consiliu director din
mai multe părți interesate conduce, de obicei, multe rezervații de biosferă și alte zone protejate. ARBDD
se bazează frecvent și pe suport financiar și politic din partea ONG-urilor de mediu și altor organisme

97
naționale și internaționale. ARBDD este văzută adesea ca “agent” pentru grupuri de interese externe
concentrate pe natură cu puțină considerație pentru calitatea vieții rezidenților locali. Pe baza vastei
experiențe internaționale, managementul zonelor protejate are cel mai mult succes când există o
combinație de aplicare și colaborare cu părțile interesate locale. Acest lucru necesită atât construirea
încrederii între părți precum și stimulente pozitive pentru cooperare. De obicei, aceasta înseamnă: (a)
un rol semnificativ în management; și (b) un interes direct în sustenabilitatea resurselor naturale pentru
părțile interesate locale.

98
7.2. Schimbări climatice
Schimbările climatice vor avea un impact de anvergură asupra Pământului. În plus față de tendințele în
curs de încălzire globală, schimbările climatice vor reprezenta o amenințare serioasă pentru viețile
oamenilor, dezvoltare economică, și pentru planetă în sine, de care depinde supraviețuirea umanității.
La fel ca toate celelalte țări, România nu este imună în fața schimbărilor climatice. Zona Deltei Dunării
este deosebit de vulnerabilă la schimbare.
Combaterea efectelor destructive ale încălzirii globale este o prioritate globală. Gestionarea încălzirii
globale este o provocare în două sensuri pentru majoritatea țărilor: atenuarea emisiilor de GES și
adaptarea la un climat care se schimbă. Controlarea încălzirii globale va necesita acțiune la nivel
internațional, național și local. Uniunea Europeană (UE) este o forță conducătoare în cadrul eforturilor
internaționale de combatere a schimbărilor climatice. UE este dedicată dezvoltării unei economii
rezistente la schimbările climatice și cu emisii reduse de carbon. A stabilit unele dintre cele mai
ambițioase obiective climatice și energetice pe plan mondial și a adoptat legislație pentru a asigura
realizarea acestora.
Ca stat membru al UE, România și-a luat angajamentul de a lupta împotriva încălzirii globale. Guvernul
român a stabilit obiectivele sale pentru reducerea emisiilor de GES și adaptare la climă, și-a dezvoltat
propria strategie națională pentru schimbări climatice, atât în ceea ce privește atenuarea precum și
adaptarea, și este obligat să implementeze acțiuni de combatere a schimbărilor climatice. Este necesar
ca acțiunile climatice să se reflecte nu doar în programe naționale de dezvoltare, dar și locale.
Activitățile de dezvoltare în DD trebuie să abordeze schimbările climatice.

7.2.1. Situația actuală

a) Caracteristici
Impactul schimbărilor climatice a fost deja resimțit în România. 2007 a fost cel mai cald an pentru
România în două decenii (temperatură medie de 11.5° C), în timp ce cea mai scăzută temperatură medie
(8.4°C) a fost înregistrată în 1985. În 2005, România a suferit în urma inundațiilor istorice care au
provocat 76 de morți și pagube materiale semnificative, iar 2007 a adus cea mai severă secetă din țară
din ultimii 60 de ani. Efectele acestor evenimente meteorologice extreme au afectat în mod negativ țara
prin pierderi economice în agricultură, gestionarea apei, aprovizionarea cu energie și transport. Într-un
scenariu de creștere a încălzirii globale cu 4°C, provocările și impactul schimbărilor climatice ar provoca
în mod sigur o deteriorare suplimentară în România.
Modele climatice
În ultimii 100 de ani, România a înregistrat o creștere a temperaturii însoțită de o scădere a nivelului
de precipitații. România are un climat temperat-continental de tranziție, iar temperatura medie în
regiunea Delta Dunării, de exemplu, este de 10-12°C. Această temperatură medie anuală a aerului a
crescut cu 0.8°C între 1901 și 2012. În ceea ce privește precipitațiile, analiza datelor înregistrate în
același interval a relevat o scădere a cantității anuale de precipitații (23,6 mm) 31. Cifrele de mai jos arată
schimbările.

Figura 39: Schimbările mediilor multianuale (2011-2040 față de 1916-1990): ale temperaturii aerului (în °C
în stânga) și ale precipitațiilor (în % în dreapta)

Sursă: Primul Raport Bienal al României către UNFCC.32

Aceleași tendințe sunt de așteptat să continue și să accelereze pe parcursul secolului XXI. Pe termen
lung, creșterea temperaturii medii în România se așteaptă să fie de aproximativ 3°C până la 4°C pentru
lunile de vară în intervalul 2061-2090 în comparație cu intervalul 1961-1990. În ceea ce privește
precipitațiile, o reducere a mediei de precipitații în lunile de vară, se așteaptă să fie mai pronunțate
pentru scenarii de emisii mai mari, și mai puternice pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul secolului XXI.
Evenimentele mai intense și mai localizate de precipitații sunt probabile deși modelele de precipitații ar
putea deveni mai haotice și mai dificil de prezis.
Se proiectează și schimbări mari ale sezonalității, România anticipând debite mai reduse vara și debite
mai mari iarna. Drept consecință, se așteaptă creșterea secetelor și a stresului de apă, în special vara.
Inundațiile sunt proiectate să apară mai frecvent în multe bazine hidrografice, în special iarna și
primăvara, deși estimările schimbărilor frecvenței și magnitudinii inundațiilor rămân incerte. În general,
game de impact al schimbărilor climatice pe teritoriul României includ o creștere probabilă a valurilor de
frig, valurilor de căldură, inundații severe, alunecări de terenuri, îngheț dăunător și formarea de baraje
de gheață pe cursurile de apă.
Delta Dunării va fi sever afectată de creșterea mediei temperaturii anuale și de creșterea frecvenței
fenomenelor meteorologice extreme. Temperatura aerului va crește cu o medie de 1.5oC până în
205033, ceea ce duce la un nivel mai ridicat de evaporare, mai multe zile extrem de calde și o scădere
semnificativă a perioadei de acoperire cu zăpadă. Parte a zonei de studiu, ca parte din regiunea

31
“A Șasea Comunicare Națională a României privind Schimbările Climatice și Primul Raport Bienal” (NCCC) Ministerul Mediului
și Schimbărilor Climatice, 2013
32
Ibid.
33
„Vulnerability of the Danube Delta Region to Climate Change,”(Vulnerabilitatea Regiunii Delta Dunării la Schimbările
Climatice) Oleg Diakov, Ph.D.; Natalia Zakorchevnaya, Ph.D.; Mikhail Nesterenko; Oleksandra Kovbasko; Mikhail Zhmud, Ph.D.;
Leonid Plotnitskiy, Decembrie 2012

100
Dobrogea, este considerată chiar a fi supusă amenințării de deșertificare34. Proiecțiile au arătat, de
asemenea, că schimbările mediilor de temperatură și precipitații apar împreună cu modificări ale
statisticilor de fenomene extreme, inclusiv creșterea prevalenței de secete, viituri, furtuni, grindină etc.
Creșterea nivelului Mării Negre este o preocupare și mai mare, datorită interacțiunii sale cu alți factori
hidro-meteorologici. Impactul observat al schimbărilor climatice în Europa a fost: o creștere generală a
nivelului mării în zonele de coastă; schimbări ale sistemelor de apă dulce cum ar fi o scădere a debitelor
râurilor în sud și în est; o creștere a inundațiilor raportate. România a estimat că nivelul Mării Negre va
crește între 12-25 mm/an, sau până la 0,5 m până în 2050 într-un scenariu negativ35. Marea Neagră este
aproape închisă și nivele relativ scăzute de salinitate (12-19 ppt) 36 și maree. Cu toate acestea, când este
agravată de creșterea intensității și frecvenței viiturilor și furtunilor, este posibil să existe o creștere a
eroziunii costiere, pierderi de floră și faună de apă dulce, precum și o deteriorare semnificativă a
infrastructurii de coastă și a așezărilor.
Ecosistemele Fluviului Dunărea și al Deltei Dunării sunt de asemenea afectate de schimbări în amonte,
precum poluare și manipularea evacuării de apă, debit de sedimente în Dunăre, și așa mai departe.
Acesta este un lucru care a fost deja observat, în conformitate cu Administrația Fluvială a Dunării de Jos,
cu adâncimi reduse ale apei, ceea ce înseamnă că numărul de zile în care sunt puse în aplicare restricții
de navigație este în creștere.
Cerințele UE pentru Angajamentul României de abordare a Schimbărilor Climatice
UE și-a asumat un rol de lider în ceea ce privește politicile pentru schimbările climatice și a stabilit
obiective ambițioase pentru combaterea schimbărilor climatice Ca o forță conducătoare în eforturile
internaționale de combatere a schimbărilor climatice, Uniunea Europeană (UE) se angajează să devină o
economie extrem de eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de carbon. Aceasta a
stabilit unele dintre cele mai ambițioase obiective energetice din lume până în prezent, care urmează să
fie implementate până în 2020, iar UE este prima regiune care a adoptat legislație cu caracter
obligatoriu pentru a asigura realizarea acestora. Pachetul pentru climă și energie al UE prezintă
"obiectivele 20-20-20.” Este legislație obligatorie, aprobată în Decembrie 2008, pentru a se asigura că UE
va atinge o reducere de 20 la sută a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990, crește
ponderea consumului de energie produsă din surse regenerabile până la 20 la sută și îmbunătățește
eficiența energetică cu 20 la sută. De asemenea, UE a propus recent scenarii pentru obiectivele pentru
2030 ca un pas intermediar între obiectivul 20-20-20 pentru 2020 și obiectivele ambițioase de reducere
cu 80 până la 95% pentru Planul pentru 2050. Această propunere include obiective specifice de reducere
cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră, și cote mai mari de energie din surse regenerabile
(aproximativ 30%), îmbunătățirea eficienței energetice, precum și o infrastructură energetică mai bună
și mai inteligentă în investiții până în 2030.

34
Strategia națională pentru atenuarea efectelor de secetă, prevenirea și combaterea degradării terenurilor și deșertificării pe
termen scurt, mediu și lung, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România, 2008
35
”Vulnerability of the Danube Delta Region to Climate Change” (Vulnerabilitatea Regiunii Delta Dunării la Schimbările
Climatice), 2012
36
Prognostic Oceanografic de Institutul Național de Cercetare pentru Dezvoltare Marină “Grigore Antipa”

101
Planificarea pentru politici de creștere ecologică cu emisii reduse de carbon pentru perioada de
programare 2014-2020 CE este în prezent în plină desfășurare. Programarea în următorul ciclu de
Programe Operaționale (OP) sectoriale trebuie să reflecte și să integreze acțiunile climatice pentru
atenuare și adaptare. Consiliul European a stabilit în februarie 2013 că, Cadrul Financiar Multianual va
încorpora obiective climatice, declarând că “Obiectivele de acțiuni climatice vor reprezenta cel puțin 20
la sută din cheltuielile UE în perioada 2014-2020, și prin urmare vor fi reflectate în instrumentele
corespunzătoare pentru a asigura contribuția lor la consolidarea securității energetice, construind o
economie cu emisii reduse de carbon, eficientă din punct de vedere al resurselor și rezistentă la climă
care va spori competitivitatea Europei, și va crea locuri de muncă mai multe și mai ecologice.”
Obiectivele și angajamentele României sunt la fel de ambițioase ca cele ale UE. Următorul tabel
rezumă obiectivele UE pentru 2020 și obiectivele convenite de România pentru 2020 precum și starea
lor actuală.
Tabel 6: Obiective convenite de GES și stare actuală
Emisii gaze cu efect de Energie din surse
Eficiență energetică
seră regenerabile
Reducerea emisiilor cu Sursele de RE contribuie Reducerea consumului
Obiectiv al UE pentru
20% până în 2020, cu 20% din consumul primar de energie de la
2020
comparativ cu 1990 final de energie linia de bază cu 20%
Reducerea emisiilor cu Sursele de RE contribuie Reducerea consumului
Obiectiv al României
20% până în 2020, cu 24% din consumul primar de energie de la
pentru 2020
comparativ cu 1990 final de energie linia de bază cu 19%
Emisiile reale au scăzut Sursele de RE constituie Consumul primar de
Starea actuală din
cu 52% până în 2011, 20,8% din consumul final energie a scăzut cu
România în 2012
comparativ cu 1990 de energie 16,6% de la linia de bază

În plus, România va avea obiective noi pentru sectoarele din afara Schemei de Comercializare a
Emisiilor (ETS). Limita pozitivă stabilită anterior pentru sectorul din afara EU ETS (+19% comparativ cu
2005), este în dezmembrare, din octombrie 2013, prin Decizia 406/2009/CE, care a stabilit limitele
naționale de GES pentru sectoarele din afara ETS, precum transport, agricultură și deșeuri. Aceste noi
cerințe sunt reflectate în nevoia monitorizare sectorială extensivă a emisiilor de GES. Aceste
responsabilități vor avea implicații pentru managementul de proiect și raportarea în cadrul ministerelor
de resort și destul de curând și la nivel local.
Comisia a cerut ca, pe parcursul perioadei de programare 2014-2020, 20% din fondurile europene să
fie cheltuite pe combaterea schimbărilor climatice, ceea ce se reflectată în structura mai multor
programe operaționale. Prioritățile de politici legate de schimbările climatice sunt prezente în special în
OP pentru Infrastructura de Scară Largă, Dezvoltare Regională, și Dezvoltarea Agriculturii-Rurale.
Programul Operațional Regional Român (ROP), de exemplu, a specificat două priorități de investiții
aliniate cu atenuarea: 3.1 Sprijinirea eficienței energetice și utilizarea de energie din surse regenerabile
în infrastructura publică, inclusiv în clădirile publice și în sectorul locuințelor; și 3.2 Promovarea de

102
strategii pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritorii, în special zone
urbane, inclusiv promovarea de planuri de mobilitate sustenabilă și de pași relevanți pentru diminuarea
ajustărilor. Investițiile în proiecte conduse de aceste priorități pot fi finanțate prin instrumentul ITI.
Totuși, este încă prea devreme pentru a ști alocarea exactă a bugetului UE după tip de fonduri și obiectiv
tematic.
Strategii și Legislație Națională
România a ratificat Protocolul de la Kyoto în 2001 și s-a angajat să își reducă emisiile de GES. De atunci
a lucrat la dezvoltarea și implementarea de politici coerente cu privire la schimbările climatice, inclusiv
menținerea unui inventar de GES, raportare anuală către e emisiilor de GES și legislația necesară pentru
mecanismele din Articolele 6, 12 și 17 ale Protocolului. România a utilizat în principal Mecanismul
comun de implementare și cerințele de monitorizare și verificare ale UNFCC au fost consolidate și
amplificate prin legislația UE.
Guvernul român a aprobat recent o Strategie Națională pentru Schimbări Climatice pentru 2013-2020
atât cu elemente de adaptare precum și de atenuare, după adoptarea primului său plan de acțiune și
strategie națională pentru schimbări climatice în 2005. România lucrează cu Banca Mondială printr-un
Program de Asistență Tehnică pentru operaționalizarea planului de acțiune și a strategiei sale pentru
schimbări climatice și de a asigura integrarea acțiunilor climatice în programe operaționale sectoriale.
Totuși, nu există strategii sau programe de dezvoltare locală și regională care se adresează în mod
explicit problemelor legate de schimbări climatice. Motivate de o agendă internațională și de UE,
preocuparea și acțiunile legate de climă sunt percepute în principal la nivel național. În prezent, se
acordă puțină atenție de către administrațiile locale, inclusiv cele din DD, pentru abordarea schimbărilor
climatice. În momentul de față orice strategii locale care se referă la schimbări climatice o consideră un
context general de mediu și nu angajează gândirea mai largă, trans-sectorială, instrumente de politici și
mecanisme financiare cu care sunt asociate acțiunile legate de schimbările climatice în economii de
succes cu emisii reduse de carbon.
b) Probleme și constrângeri
Probleme instituționale
România face progrese prin abordarea schimbărilor climatice, dar din punct de vedere instituțional
este loc pentru multe îmbunătățiri. Coordonarea dintre agențiile guvernamentale, cu privire la
schimbările climatice, este slabă. Comunicarea și schimbul de date între agenții sunt la nivel redus și
există o lipsă de capacitate de integrare și implementare a acțiunilor climatice la nivel național și de
administrații locale. Deși există un nivel ridicat de expertiză în rândul cercetătorilor în diverse instituții
locale, există o includere limitată a analizelor trans-sectoriale cu privire la impactul schimbărilor
climatice. Mai mult, din moment ce politicile pentru schimbări climatice sunt implementate în principal
de autorități naționale, autoritățile locale nu au nici un stimulent să devină implicate și informate cu
privire la noutățile din domeniul schimbărilor climatice. Acest lucru este foarte adevărat în zona de
studiu.

103
Gradul de conștientizare cu privire la impactul schimbărilor climatice în rândul publicului și al
autorităților locale este foarte redus în zona de studiu. Practic nu există o educare a publicului cu
privire la schimbările climatice deși unele ONG-uri încep să crească gradul de conștientizare al publicului.
Comunitățile locale sunt preocupate de consecințele evenimentelor extreme, dar nu au făcut legătura
cu schimbările climatice, nici nu sunt informate sau conștiente de impactul pe care l-ar putea avea
schimbarea modelelor climatice asupra vieții și proprietății lor.
Efortul autorităților locale de monitorizare a emisiilor de GES este destul de limitat. Pe măsură ce
obiectivele pentru emisiile de GES continuă să fie dezbătute la nivel internațional, complexitatea
cerințelor de monitorizare este în creștere, în special de la intrarea în vigoare a Regulamentului privind
Mecanismul de Monitorizare și decizia de partajare a eforturilor. Singura instituție locală preocupată cu
colectarea informațiilor despre emisiile de GES în zona de studiu este APM local, dar aceasta acoperă
numai instalațiile pentru schema UE-ETS. Chiar dacă se vor extinde unele responsabilități de
monitorizare și raportare ale APM, vor trebui colectate și partajate mult mai multe informații despre
emisiile de GES de către toate instituțiile.
Autoritățile locale din zona de studiu au capacități limitate de prevenire și gestionare a dezastrelor în
Inima Deltei. Există o lipsă semnificativă de politici trans-instituționale de intervenție de urgență,
formare și comunicare. Aceasta este cea mai evidentă la inspectarea politicilor de gestionare a
dezastrelor: avertismentele sunt emise de ANM către autoritățile naționale și ISU, care la rândul lor
corelează cu autoritățile județene și în cele din urmă cu autoritățile locale, care informează localnicii și
iau orice măsuri pot. Există un singură navă în Inima Deltei care poate interveni și evacua în caz de
incendii sau așezări inundate. Sunt disponibile elicoptere, dar utilizarea lor este limitată de condițiile
meteorologice și de faptul că trebuie să călătorească din județul Constanța. Acest lucru este deosebit de
problematic în Inima Deltei, unde timpii foarte mari de răspuns, adesea peste 8 ore, cresc riscul de
pagube și pierderi de vieți omenești.
Probleme legate de adaptarea la schimbări climatice
Biodiversitatea în Delta Dunării este în situație de risc datorită schimbărilor climatice amplificate de
activitățile umane care exploatează ecosistemul. Pierderea de biodiversitate va dezechilibra
ecosistemul și va un impact economic negativ clar. Deși evaluări de impact detaliate rare, unele evaluări
au indicat un număr de potențiale probleme, inclusiv specii invazive, reducerea biodiversității și impact
negativ asupra stocurilor de pește. În ceea ce privește speciile invazive, media mai caldă a aerului și a
temperaturii apei, plus intervenția antropică în ecosistem, a ajutat la răspândirea unor specii alogene
invazive în Inima Deltei. Speciile alogene terestre și de apă dulce mai bine adaptate la un climat mai cald
se găsesc în mare parte în zonele umede sau poldere perturbate sau modificate și schimbă din ce în ce
mai mult structura biocenozelor, fie în ceea ce privește flora, fie în ceea ce privește fauna.37 38 Creșterea

37
“Management practices for invasive species in Danube Delta Biosphere Reserve (Romania) and Triglav National
Park (Slovenia)” (Practici de management pentru specii alogene în Rezervația de Biosferă Delta Dunării (România)
și Parcul Național Triglav (Slovenia)) Doroftei Mihai, Mierlă Marian, Tina Petras-Sackl, Tanja Menegalija, Miha
Marolt, March 2012.
38
”Vulnerability of the Danube Delta Region to Climate Change - Synthesis report” (Vulnerabilitatea Regiunii Delta
Dunării la Schimbările Climatice - Raport de sinteză), 2012

104
nivelului mării datorită vânturilor mai frecvente și evenimentelor mareice sporite vor duce la o sub-
inundare pe termen mai lung a ecosistemelor terestre de luncă39, ceea ce duce la schimbări în formarea
de vegetație către specii iubitoare de sare care vor afecta în mod negativ speciile de apă dulce cu
toleranță limitată la o mineralizare mai mare a apei și solului.40 Stocurile de pește și acvacultura vor fi
afectate negativ de incidența crescută a secetelor și variațiilor de temperatură ale condițiilor
meteorologice extreme. Acest fenomen va fi amplificat de răspândirea algelor, salinizarea corpurilor de
apă dulce și fragmentarea habitatelor și pierderea locurilor de reproducere datorită intervențiilor
antropomorfe în ecosistem.41
Este nevoie de gestionarea integrată a resurselor de apă pentru a asigura dezvoltarea și integrarea
măsurilor de adaptare. Măsurile de protecția împotriva inundațiilor sunt esențiale pentru o dezvoltare
sustenabilă echilibrată în contextul schimbărilor climatice. Debitul de apă dulce crescut intermitent (au
fost mai multe inundații majore în ultimii ani), împreună cu creșterea nivelului mării cauzată de
schimbările climatice, indică reducerea suprafeței de teren în deltă dacă nu se implementează
intervenții suficiente. S-a afirmat că activitățile curente de apă și de dezvoltare ecologică în Deltă
cauzează fragmentarea habitatului în principal datorită măsurii în care se construiesc baraje și tipul
acestora. Politicile de gestionare a apei din amonte ar putea modifica în continuare funcțiile de
sedimentare naturală și eroziune ale ecosistemului deltaic din moment ce sistemul hidrologic al Deltei
este fundamental interdependent de restul bazinului Dunării. Transportul de sedimente în Deltă a scăzut
în ultimii ani datorită construcției de diguri și baraje în amonte care captează sedimente.42
Infrastructura locală va fi probabil presată de schimbările climatice și trebuie să fie mai ajustabilă și
mai rezistentă la schimbare. Următoarele prezintă sectoarele cheie de atenție.
 Așezări: Casele locale din satele tradiționale precum și drumurile de acces și căile spre canalele
navigabile și zonele de pescuit sunt acum diferite grade de risc de viituri, în funcție de vechimea
și calitatea infrastructurii de protecție împotriva inundațiilor din zonă. Nivelul de protecție
împotriva inundațiilor în interiorul deltei trebuie consolidat.
 Transport: Infrastructura de transport pe apă este vulnerabilă efectelor de precipitații mai
intense și o frecvență crescută a inundațiilor bruște precum și la îngheț în nivelul scăzut al apei
de-a lungul unor canale. În toată zona de studiu temperaturile mai mari și valurile de căldură
mai frecvente este posibil să creeze probleme cu infrastructura de drumuri și de căi ferate.
Drumurile de asfalt de exemplu ar putea deveni moi și să se deformeze sub greutatea
vehiculelor, provocând blocaje de trafic și perturbări.

39
Ibid.
40
“Master Plan - support for sustainable development in DDBR Tulcea county/ Romania Logical Framework
Analyse (LFA)” (Plan Master - sprijin pentru dezvoltare sustenabilă în DDBR județul Tulcea/ România Analiza
Cadrului Logic (LFA)) INDD și Institutul Suedez de Cercetare de Mediu, februarie 2006.
41
”Vulnerability of the Danube Delta Region to Climate Change - Synthesis report” (Vulnerabilitatea Regiunii Delta Dunării la
Schimbările Climatice - Raport de sinteză), 2012
42
“Danube Delta: a Natural Gateway to Europe Ecology and Economy in Harmony - Vision summary document” (Delta Dunării:
o Poartă Naturală către Ecologia Europei și Economie în Armonie - document de sinteză a viziunii) WWF International, ianuarie
2007

105
  Infrastructura energetică este probabil să fie afectată negativ de către schimbările climatice.
Datorită evenimentelor meteorologice extreme din ce în ce mai frecvente precum furtuni cu
trăsnete, grindină și vânturi mai puternice, vor fi necesare investiții importante în rețelele de
transport și distribuție a energiei. 43 Furnizorul local de energie electrică ENEL Energie a
întâmpinat deja probleme în furnizarea de servicii de încredere în trecut. Sistemul său trebuie să
fie mai rezistent la schimbările climatice.

 Agricultura este foarte vulnerabilă la impactul schimbărilor climatice deoarece capacitatea sa de

a oferi o aprovizionare corespunzătoare cu alimente, livrarea de servicii de ecosistem și oferirea
unui mediu sigur de viață pentru comunitățile rurale este direct dependentă de condiții
climatice favorabile.

 Infrastructura de sănătate publică pot fi tensionate atât de situații de urgență și efecte pe

termen lung ale schimbărilor climatice. Creșterea incidenței de valuri de căldură este un factor
agravant pentru boli cardio-vasculare și respiratorii. Inundațiile bruște sunt asociate cu o
creștere a cazurilor de boli legate de consumul de apă potabilă poluată, precum holeră,
hepatită, leptospiroza și anumite infecții44. Răspuns lent în situații de urgență, cooperarea slabă
cu alte instituții, și acces limitat la facilități medicale ar putea complica problema.
Probleme legate de atenuarea emisiilor de GES
Eficiență energetică: Îmbunătățirea eficienței energetice a sectorului rezidențial va prezenta o
oportunitate bună pentru reducerea de GES și îmbunătățirea eficienței economice. Au existat o serie
de încercări de către guvern pentru îmbunătățirea eficienței energetice a sectorului rezidențial precum
programul “Casa Verde” pentru a promova îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor rezidențiale.
Conform APM locale, în județul Tulcea, în 2010 și 2011, au fost aprobate o medie de 180 proiecte/an și
au fost finanțate panouri solare, pompe de căldură și unități de încălzire centrală alimentate de biomasă.
Există proiecte în derulare pentru reabilitarea termică a blocurilor de apartament în județul Tulcea, dar
nu există un sistem eficient de colectare a datelor cu privire la numărul de clădiri și monitorizarea și
raportarea economiilor de energie. Cu transpunerea Directivei privind Eficiența Energetică a UE în legea
română până în primăvara anului 2014 va crește nevoie pentru eficiență energetică.
Energia din surse regenerabile constituie un alt tip de măsuri de atenuare a GES a cunoscut o
răspândire în regiune, dar nu este fără constrângeri. Amplasarea de centrale eoliene și micro-
hidrocentrale în cadrul teritoriului RBDD este interzisă prin lege din cauza potențialului impact negativ
asupra sistemelor ecologice. Dispozitivele de energie solară au fost utilizate doar cu moderație până în
prezent, în general pentru încălzirea apei, de cele mai multe ori în cazare turistică și în clădirile
administrate de RBDD datorită costului unitar relativ ridicat pentru celule fotovoltaice. Se doresc mai
multe studii cu privire la modul de promovare a utilizării adecvate a energiei din surse regenerabile.
Deși generează doar 12% din emisiile totale de GES din România până în prezent, emisiile din sectorul
de transport au crescut rapid în țară. Zona de studiu se va confrunta în mod inevitabil cu aceeași

43 43
”Vulnerability of the Danube Delta Region to Climate Change - Synthesis report” (Vulnerabilitatea Regiunii Delta Dunării la
Schimbările Climatice - Raport de sinteză), 2012
44
Ibid.

106
situație. Printre diferitele moduri de transport, transportul rutier este sursa pentru cea mai mare parte
din emisiile de GES și este domeniul de atenție pentru politici și intervenții. Ca un mijloc de transport
ecologic, transportul pe căi navigabile interioare ar trebui promovat și dezvoltat.
c) Oportunități și potențial
Oportunități de adaptare la schimbările climatice
Biodiversitate. În ciuda faptului că apa de mare inundă în mod frecvent zonele de apă dulce, unele
dintre speciile locale au evoluat pentru a avea o anumită rezistență la schimbări ale salinității și nu vor
suferi decât în cazul în care schimbarea este constantă pe o perioadă mai lungă de timp. Proiectarea și
operarea corespunzătoare de terasamente, deși permit o oarecare măsură de inundare, ar putea oferi o
soluție pentru protejarea biodiversității.
Există oportunități în Politica Agricolă Comună a UE (PAC) pentru a ajuta la abordarea provocărilor
legate de schimbările climatice pe parcursul următoarei perioade de programare 2014-2020 – în special,
noua politică de dezvoltare rurală (Pilonul II al PAC) care a fost consolidată semnificativ cu privire la
acțiunile pentru atenuare și adaptare la schimbările climatice. Dincolo de reabilitarea a cel puțin o parte
a sistemului de irigare și expertiza de selecție a culturilor, chiar și investițiile minime în infrastructura
rurală și îmbunătățirea bazei de cunoștințe ar putea crește substanțial productivitatea și nivelul de trai al
populației rurale. Alte instrumente de luat în considerare pentru reducerea riscurilor climatice pot
include: i) sisteme de asigurare împotriva dezastrelor naturale și împotriva dăunătoarelor și bolii pentru
animale și culturi; și ii) înființarea de fonduri mutuale pentru stabilizarea veniturilor în caz de volatilitate
a prețurilor sau pierderi de pe urma dezastrelor naturale sau a bolilor care afectează animale/culturi.
Energie, Transport și Clădiri. Acestea sunt domenii cu diverse oportunități pentru investiții pentru
adaptarea la schimbările climatice, precum creșterea protecției împotriva inundațiilor și rezistența la
vreme a facilităților de energie și transport și clădirile publice și rezidențiale.
Oportunități de atenuare
Măsurile de atenuare a GES pot avea co-beneficii în abordarea schimbărilor climatice și promovarea
dezvoltării economice locale. Emisiile ridicate de CO2 sunt adesea generate când un proces precum
producția de energie sau furnizarea de căldură sunt ineficiente sau nu sunt optime. În sectoarele de
energie, transport și clădiri există o varietate de măsuri de atenuare, precum îmbunătățirea eficienței
energetice în clădirile rezidențiale și publice, crescând utilizarea de energie din resurse regenerabile,
dezvoltarea de sisteme de transport public, și schimbarea modului de transport de la rutier la cel pe căi
navigabile. În sectorul de transport, o analiză cuprinzătoare a rețelei de transport public și a modului de
utilizare, inclusiv îmbunătățirea și promovarea transportului pe căi navigabile în cadrul Deltei pentru a
reduce consumul de energie, congestionarea traficului și a emisiilor în aer, ar putea ajuta la schimbarea
comportamentului, ameliora stresul și va reduce presiunea de a construi noi drumuri. De asemenea,
este necesar un studiu aprofundat al infrastructurii energetice și a accesului sectorului la termoficare
deoarece datele referitoare la aceste subiecte sunt rare.
Schimbările climatice în zona de studiu este posibil să fie benefice pentru generarea de energie
eoliană și solară, datorită numărului crescut de zile calde și a energiei eoliene. România are deja cel mai

107
mare potențial de generare de energie eoliană din Sud-estul Europei – 14000MW45. Există unele planuri
în curs de desfășurare pentru sate și de instalare de către ARBDD a unor mici centrale eoliene care ar fi
folosite pentru consumul din clădirile publice și iluminatul public, iar energia în exces fiind vândută
distribuitorilor de energie. Utilizarea surselor regenerabile de energie a crescut semnificativ de la
introducerea sistemului de certificate verzi, care a fost redus din iulie 2013. În județul Tulcea, 214 de
proiecte pentru centrale eoliene au parcurs procedura SEA, conform APM local, dar în acest moment nu
există informații la nivel județean despre câte dintre aceste proiecte au fost inițiate sau sunt în uz în
prezent.
d) Entități cheie din sector și capacitatea lor
Politicile pentru schimbări climatice sunt motivate de împrejurări pe plan internațional și european, și
prin urmarea majoritatea celor mai active instituții implicate în schimbările climatice raportează direct
către agenții la nivel național decât să lucreze prin intermediul autorităților locale. Deși este probabil
mai eficient în anumite moduri, acest lucru înseamnă și că autoritățile locale au un grad mai mic de
conștientizare cu privire la anumiți indicatori, potențiale instrumente de politici și modele eficiente. De
asemenea, înseamnă că va fi mai puțină interacțiune între instituțiile din subordinea autorităților din
diferite ministere de resort. Mai jos este un rezumat al entităților cheie implicate.
Instituții la nivel național:

 Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC) este autoritatea națională competentă

responsabilă de schimbările climatice, precum transpunerea legislației internaționale privind
schimbările climatice, elaborarea de politici naționale, monitorizare, raportare și verificare a
emisiilor de GES.
 Alte ministere de resort inclusiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice,
Ministerul Economiei (Departamentul pentru Energie), Ministerul Transporturilor și Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale au responsabilitatea de abordare a problemelor legate de
schimbări climatice în sectoarele lor respective.

 Administrația Națională de Meteorologie (ANM) prevedere scenarii agregate sau locale pentru
climă și emite avertismente pentru evenimente extreme. Aceasta se află sub autoritatea MMSC.
Instituții la nivel local:

 Administrația Rezervației de Biosferă Delta Dunării (ARBDD) este responsabilă pentru

administrarea Rezervației de Biosferă Delta Dunării. Aceasta este subordonată MMSC

 Administrația bazinală de apă Dobrogea-litoral este o filială locală a Apelor Române responsabilă
pentru managementul apei și protecția împotriva inundațiilor.
 Agenția pentru Protecția Mediului Tulcea este responsabilă pentru implementarea politicilor de
protecție a mediului la nivel local.

45
“Dezvoltarea și Evaluarea Portofoliilor pentru Politici de Atenuare/Adaptare la Schimbările Climatice pentru
România”, Institutul de Studii și Proiectări Energetice: Anca BARDICI, Roxana IVAN, Mihaela PISLARU, Dr. Irina
VODA, Camelia VASILE. 2013

108
 Comisariatul RBDD al Gărzii Naționale de Mediu este responsabil pentru aplicarea politicilor de
protecție a mediului. Acesta este subordonat și finanțat în întregime de către MMSC.
 Inspectoratul pentru Situații de Urgență în Deltă, Tulcea (ISU) este filiala locală a Agenției naționale
responsabile pentru răspunsul la dezastre asociate climei (incendii, alunecări de teren și inundații).
Este sub coordonarea Ministerului de Interne.
Alte instituții:
 Centre și institute de cercetare finanțate din fonduri publice: Institutul Național de Cercetare -
Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” (INCDM) și Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare
Delta Dunării (INCDD)

 Implicarea ONG-urilor – Există o oarecare implicare la nivel local, dar majoritatea ONG-urilor active
sunt în București și lucrează cu cele din regiune. Acestea includ WWF, Asociația Salvați Dunărea și
Delta, Asociația Română pentru Ecoturism și Asociația "Ivan Patzaichin - Mila 23". Filiala WWF
București a efectuat un raport de vulnerabilitate detaliat asupra impactului schimbărilor climatice în
Delta Dunării, concentrându-se în principal pe biodiversitate. De asemenea, este în curs de
dezvoltare o strategie care pleacă de la concluziile studiului împreună cu autoritățile.

109
7.2.2. Analiză SWOT
Tabel SWOT 7: Analiză SWOT Schimbări Climatice

Puncte forte Puncte slabe

- Potențial mare, și parțial exploatat, pentru - Un grad redus de conștientizare în rândul

surse regenerabile de energie administrației publice și locale pentru
- Un interes relativ mare pentru politici cerințele de politici și impact trans-sectorial
pentru protecția mediului și de adaptare al schimbărilor climatice
- Un interes susținut în utilizarea de energie - Comunicare/cooperare slabă în rândul
din surse regenerabile și îmbunătățirea unităților de răspuns în situații de urgență
eficienței energetice în sectorul rezidențial - Colaborare inter-instituțională
- Rezervație de patrimoniu natural al lumii limitată/ineficientă
care primește atenție internațională și - Colectare de date și schimb de date
suport internațional limitate;
- Interes crescut din partea turiștilor și - Eficiență energetică redusă și nevoi
investitorilor în ecoturism energetice în creștere
- Existența ARBDD ca o agenție principală - Sistem limitat sau inexistent de
pentru a coordona și conduce lucrările de monitorizare, raportare și verificare
conservare naturală din Inima Deltei - Fonduri insuficiente alocate la acțiuni de
adaptare
- Satele rurale sunt împrăștiate în Inima
Deltei, drept urmare sunt costuri ridicate și
un grad ridicat de dificultate în furnizarea
de servicii publice.
Oportunități Amenințări

- Oportunități de finanțare pentru investiții - Impact semnificativ al schimbărilor

de schimbări climatice disponibile din climatice asupra mediului, infrastructurii,
fonduri europene precum și din alte surse economiei, sănătății și funcționare a zonei
- Un cadru legal și rețele de cercetare solide de studiu
europene disponibile privind schimbările - Lipsa de acțiune asupra schimbărilor
climatice climatice de către autorități ar putea fi o
- O rețea de ONG-uri de mediu active și amenințare pentru viața și bunăstarea
informate localnicilor
- O disponibilitate crescută de tehnologii noi
și inovatoare, precum centrale eoliene,
instalații de biogaz și biomasă și panouri
solare
- Cerințe crescânde privind eficiența
energetică și reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră, îndemnând la un apel pentru
acțiune
7.2.3. Potențiale politici și subiecte de reglementare de abordat
Integrarea de acțiuni bine documentate, trans-sectoriale pentru schimbări climatice în planurile de
acțiune și strategiile de dezvoltare locală este primul pas esențial. Evaluarea impactului schimbărilor
climatice asupra infrastructurii și dezvoltarea de sisteme de management și de prevenire a dezastrelor
legate de schimbările climatice sunt de un interes deosebit. Împărtășirea mai bună a datelor trans-
sectoriale și un sistem coerent de monitorizare a datelor legate de schimbări climatice sunt necesare
pentru a răspunde în mod corespunzător la schimbările climatice. Trebuie investigate metode pentru
îmbunătățirea fluxului de date, coordonării dintre instituții și o mai bună integrare a datelor în
elaborarea politicilor.
Generarea unui nivel mai ridicat de conștientizare a impactului, riscurilor și potențialelor beneficii ale
schimbărilor climatice în rândul autorităților precum și a publicului este vitală. Aceasta include nu doar
programe educaționale și campanii de conștientizare, evaluări și baze de cunoștințe, dar și
îmbunătățirea sistemului prin care publicul este informat să se pregătească pentru situații de urgență. În
plus, o mai bună comunicare între autoritățile locale și alte părți interesate va avea ca rezultat o mai
bună abordare integrată și o mai implementare mai eficientă a politicilor.
Mecanisme de stimulare bine planificate ar putea atrage investitori, reduce presiunea asupra
bugetelor locale și dezvoltarea unei infrastructuri rezistente la climă. Îmbunătățirea și modernizarea
transportului pe căile navigabile interioare este o opțiune deosebit de atractivă de emisii reduse de
carbon în Delta Dunării, unde publicul este familiar și confortabil cu opțiunea. Investiții pentru protecția
împotriva inundațiilor ar trebui prioritizate pe baza cartografierii actualizate a unor pericole/riscuri de
inundare și o contabilitate atentă pentru impactul asupra așezărilor precum și asupra mediului și a
construcțiilor viitoare. Programe de eficiență energetică, așa cum sunt deja finanțate de către EBRD în
altă parte în Europa va aduce atât o reducere a sărăciei precum și reduceri de costuri la bugetele locale
și județene. Cercetarea și investițiile în producția de biomasă și biocombustibil și ar putea oferi un
impuls pentru economia locală.
Recunoașterea impactului schimbărilor climatice asupra transportului și sunt necesare politici
eficiente pentru promovarea modurilor de transport cu emisii reduse de carbon. Schimbările climatice
pot avea totuși efecte complexe, de exemplu, transport pe căi navigabile interne vor fi afectate cu o
schimbare a adâncimii apei, în timp ce unele canale ar putea fi mai accesibile pentru transport maritim
mai departe în interior datorită creșterii nivelului mării. Drept urmare, navigabilitatea canalelor de
transport maritim este probabil să se schimbe și trebuie evaluate în mod corespunzător. Politicile bine
planificate pentru a ghida cererea către moduri și tehnologii cu emisii reduse trebuie să facă parte din
proiecte și programe de investiții. Astfel de politici pot reduce cererea de transport pe termen lung prin
schimbarea geografiei economice a orașelor și regiunilor, dar va necesita o coordonare atentă a
politicilor de transport, urbane, de mediu și sănătate.

111
7.2.4. Concluzii
Gradul redus de conștientizare și interes în rândul autorităților și publicului înseamnă că nu se
întreprind acțiuni sau planuri coerente pentru abordarea schimbărilor climatice într-o zonă care este
extrem de vulnerabilă la acestea. O zonă de complexitate și biodiversitate naturală, Delta Dunării se
transformă continuu, creează și distruge, dar nu va putea rezista la schimbările climatice și să sprijine
dezvoltarea zonei dacă nu sunt proiectate și implementate politici trans-sectoriale corespunzătoare
legate de climă.
Mai multe zone de prioritate trebuie să fie abordate pentru a se pregăti pentru schimbări climatice:
Acestea sunt: (i) o reformă a instituțiilor cu privire la modul în care se colectează, schimbă și integrează
datele despre schimbări climatice în politicile și strategiile locale; (ii) programe educaționale menite să
crească gradul de conștientizare cu privire la schimbările climatice în rândul publicului larg precum și
recomandarea de schimbări de comportament în sectoare extrem de sensibile precum agricultura și
pescuitul; (iii) o re-evaluare atentă a politicilor curente în lumina proiecțiilor privind impactul
schimbărilor climatice, în special pentru transport, gestionarea apei și a dezastrelor; și (iv) proiectarea de
programe de stimulare pentru prioritizarea finanțării de proiecte menite să crească rezistența zonei de
studiu la schimbări climatice, fie în ceea ce privește creșterea gradului de conștientizare, eficiență
energetică sau de selecție a culturilor.
Politici complementare de atenuare și adaptare și investiții pot stimula spiritul antreprenorial și
inovarea. Perioada de timp pentru scenariile de schimbări climatice și costurile de proiect implicate
funcționează adesea ca un factor de descurajare potențiali investitori publici sau privați în transportul
modern pe căile navigabile interioare, turism bazat pe natură, reabilitarea infrastructurii sau eficienței
energetice. Totuși, cerința de a aplica 20% din fonduri europene pentru acțiuni privind schimbările
climatice, precum și interesul internațional și creditul de investiții disponibil pentru o locație parte din
Patrimoniul Mondial, reprezintă oportunități financiare valoroase pentru dezvoltare regională cu emisii
reduse de carbon.
 8. Infrastructură și Servicii conexe
8.1. Transport în județul Tulcea și Acces/Conectivitate
Delta Dunării este o zonă de frumusețe naturală care are avantajul unei rețele de căi navigabile în
măsură să asigure un sistem de transport natural. Zona are ca obiectiv promovarea potențialului în
turism, a zonelor de pescuit și comerț, iar un sistem de transport eficient este un element cheie în
realizarea acestui obiectiv. Un sistem de transport eficient ar trebui în primul rând să unească Delta
Dunării cu restul României și cu țările vecine. Acesta ar trebui să se facă prin combinarea unei
infrastructuri îmbunătățite cu un mediu instituțional, care să promoveze operarea transporturilor,
transportul multi-modal și comerțul. În al doilea rând, accesibilitatea la serviciile sociale și economice
esențiale pentru oamenii care locuiesc în Deltă, trebuie să se îmbunătățească, pe tot parcursul anului.
Aceasta se poate realiza prin îmbunătățirea infrastructurii cu costuri reduse, care sunt specifice, precum
și satisfacerea cerințelor minime în privința furnizării de servicii de transport public.
În contextul Strategiei Integrate de Dezvoltare Durabilă a Deltei Dunării ar trebui dezvoltată o
strategie coerentă atât pentru investiții noi cât și pentru întreținerea și gestionarea stocului de
infrastructură existent. Identificarea surselor financiare va fi un element cheie și în această privință ar
trebui să fie explorate posibilitățile pentru finanțare din sectorul privat pentru anumite tipuri de
infrastructură. Construirea instituțiilor specifice sectorului și promovarea unei abordări integrate de
planificare între modurile de transport va fi de asemenea importantă.

8.1.1. Situația actuală

a) Caracteristici
Cea mai mare parte a zonei studiate include Delta Dunării, cu nenumăratele sale căi navigabile care
oferă potențial pentru un sistem natural de transport și în același timp este o provocare pentru a
asigura un sistem de transport eficient. Populația este redusă, ceea ce conduce la ineficiența
intervențiilor, din punctul de vedere al costurilor. În general, sistemul de transport este într-o stare
precară, cu limitări atât în privința accesibilității interne cât și pentru conectivitatea cu restul regiunii și
al țării. Această secțiune abordează atât accesibilitatea cât și conectivitatea dar și cerințele de
infrastructură fizică precum și nevoia de servicii de transport. În ceea ce privește cererea de transport în
Deltă va fi determinată de un număr de factori cheie, inclusiv turismul, industria, pescuitul, marfă în vrac
și transportul de zi cu zi pentru locuitorii din Deltă.
Transport pe apă - Mișcări de marfă vrac
Județul Tulcea beneficiază de un sistem natural important de transport prin intermediul principalelor
trei canalele de transport și al celorlalte canale de legătură. Principalul canal de transport în lungime
de de 175 km, care este parte din Culoarul Rin – Dunăre, de la Sulina la Brăila a fost construit și
îmbunătățit de-a lungul timpului. În ultima perioadă, UE a finanțat lucrările de dragaj pentru menținerea
unei adâncimi de 7,5 metri ca să permită vaselor maritime de 30.000 DWT să folosească acest canal
până la Brăila. În 2012, 1.467 de vase au folosit canalul transportând aproximativ 2,4 milioane de tonă
de marfă. Majoritatea vaselor erau sub 6.000 DWT iar aproximativ 15% erau peste aceasta capacitate.
Porturile sunt în principiu bine situate pentru a servi nevoilor de transport atât în România cât și în
țările vecine. Principalele porturi pe Dunăre în această zonă sunt cele din Tulcea, Galați și Brăila. Există
planuri de dezvoltare pentru aceste porturi având care au în vedere îmbunătățirea conexiunilor inter-
modale și dezvoltarea platformelor logistice pentru a ameliora nevoia de transport rutier în zonele
învecinate. Există de asemenea potențial, mai ales în Tulcea, de a dezvolta portul pentru activități de
agrement, incluzând navele de croazieră și ambarcațiunile de agrement. Totuși multe dintre aceste
porturi se regăsesc într-o stare proastă, iar fezabilitatea ideei de a fi reabilitate ar trebui studiată.
Tabelul 7 conține o privire de ansamblu asupra caracteristicilor acestor porturi.

Tabel 7: Transfer în Tone (Mii) pentru Facilitățile din Port

Nr. Lungime verticală / Transfer port în tone (mii)

Port
Dane Chei înclinate (m) 2010 2011 2012
Porturi Tulcea 41 330 / 2225 2.400 2.340 2.220
Porturi Galați 56 4675 / 2390 6.351 5.134 3.989
Brăila 25 797 / 2506 2.977 3.073 2.172
Sursă: http://www.romanian-ports.ro/html/trafic_gl.html
Accesibilitate în Inima Deltei
Inima Deltei oferă o rețea importantă de căi navigabile locale (616 km) pentru locuitorii săi. Mulți
locuitori au ambarcațiuni private și în zonă există servicii publice subvenționate, furnizate de SC Navrom
Delta SA Tulcea, o companie privatizată. Județul Tulcea menține o cotă de proprietate de 2%. Compania
oferă servicii pentru 256 km de căi navigabile pe cinci rute separate, iar pentru mulți rezidenți din Deltă
este singurul mijloc de transport regulat. Când căile navigabile îngheață, aceste servicii pot fi
nefuncționale, iar în cazul urgențelor medicale, utilizarea elicopterului este singuracale de salvare pentru
unele comunități (există un elicopter în Tulcea pentru acest scop).
Tabel 8: Servicii publice de feribot în Deltă
Ambarcațiune rapidă Ambarcațiune normală Total
Nr. de pasageri Nr. de pasageri Nr. de pasageri
În afara În afara În afara
În orele În orele În orele de
Rută feribot orelor de orelor de orelor de
de vârf: de vârf: vârf:
vârf vârf vârf
Tulcea - Sulina 52272 23760 39600 54000 91872 77760
Tulcea - Sf.
17424 23760 26400 18000 43824 41760
Gheorghe
Tulcea - Periprava 17424 23760 13200 9000 30624 32760
Crișan - Mila 23 16896 19200 16896 19200
Crișan - Caraorman 2904 3300 2904 3300
TOTAL 87120 71280 99000 103500 186120 174780

114
Căile navigabile oferă o “atracție” cheie pentru turiștii care sunt interesați de pescuit și să
experimenteze mediul unic din Deltă. Există o industrie considerabilă de vase de croazieră pentru cei
care călătoresc pe fluviul Dunărea. Statisticile pentru 2013 indică un total de 164 vase aducând 21.700
de pasageri în zonă. Există un număr de constrângeri-cheie care vor trebui soluționate atât pentru
promovarea turismului cât și pentru îmbunătățirea conectivității locale. Acestea includ dragarea și
curățarea căilor navigabile din Deltă și oferind facilități îmbunătățite de acostare în special în Tulcea și
Sulina.
Transport rutier
În cadrul acestei secțiuni au fost analizate cerințele de conectare a Deltei cu restul României și pentru
a îmbunătățirea nivelului de accesibilitate în cadrul Deltei.. Lungimea rețelei de drumuri din județul
Tulcea este de 1330 km, dintre care 325 km sunt drumuri naționale, 610 km sunt drumuri județene, iar
395 km sunt drumuri comunale. Nu există date disponibile exacte, privind starea acestora, dar consensul
general este acela că rețeaua națională este în stare satisfăcătoare și că nivelurile inferioare ale rețelei
(drumurile județene și comunale) sunt în stare proastă. În momentul de față județul Tulcea are un
număr de legături rutiere care oferă o conexiune rezonabilă către restul țării. Există planuri privind
îmbunătățirea acestei conexiuni, prin modernizarea legăturii-cheie (precum drumul Constanța –Tulcea-
Brăila/Galați) și prin modernizarea noului coridor de transport care ar facilita circulația internațională
către țările europene vecine ( Coridorul 9 Rin - Dunăre). O constrângere-cheie în asigurarea conexiunii
către zona Deltei este lipsa punctelor de trecere permanentă peste Dunăre. În momentul de față există
două puncte de trecere permanentă la Hârșova și Cernavodă în Vestul - Sud Vestul județului Tulcea
pentru legătura cu județele Ialomița și Constanța și cu autostrada București-Constanța, dar nu sunt
puncte de trecere în Nord Vestul județului pentru legăturile cu Brăila și Galați. În momentul de față sunt
studii în desfășurare care analizează fezabilitatea fie a unui pod spre Brăila, fie a unui tunel spre Galați.
În cadrul Inimii Deltei există niște constrângeri semnificative în privința construcției de drumuri, atât
din pricina dificultăților tehnologice, precum și din pricina constrângerilor economice și de mediu.
Locuitorii și-au exprimat nevoia de accesibilitate pe orice vreme la servicii economice și sociale din
orașul Tulcea. Acest lucru trebuie pus în balanță față de fezabilitatea financiară și de mediu a unor astfel
de proiecte.
Transport Feroviar
Există un stoc mare de investiții feroviare dar vitezele și frecvența descurajează utilizarea acestuia.
Există o simplă cale ferată neelectrificată de la Tulcea către calea ferată principală București – Constanța,
prin Medgidia, care oferă principala legătură de cale ferată către Deltă. În momentul de față timpii de
călătorie din București cu schimbarea locomotivei electrice cu una pe motorină în Medgidia, sunt mult
mai mari decât pe șosea (aproximativ 5,5 ore față de 3,5 pe șosea). Acest lucru face calea ferată mai
puțin atractivă ca mod de transport, dar dacă vitezele și frecvența serviciului s-ar îmbunătăți, acest lucru
ar oferi o alternativă atractivă.
Transport aerian
Aeroportul din Tulcea gestionează în prezent foarte puțini pasageri (2000 pe an), dintre care toți
sosesc prin servicii charter. Conducerea aeroportului este de părere că există posibilități pentru

115
susținerea industriei de vase de croazieră în Deltă, dar companiileaeriene sunt reticente în momentul de
față la folosirea aeroportului, din cauza spațiului limitat de parcare și întoarcere a aeronavelor. Din acest
motiv nu există în prezent zboruri regulate. Aeroportul face îmbunătățiri în privința soluționării acestei
probleme, care probabil vor fi suficiente pentru a pregăti aeroportul pentru zboruri programate.
b) Entități-cheie din sector și capacitatea lor
Responsabilitățile legate de rețea și operarea acesteia sunt în general clare. Există mai multe agenții
responsabile de rețeaua și serviciile sectorului de transport în zona Deltei, iar cele mai importante sunt
relevate în Tabelul 9 de mai jos. Pe baza evaluării inițiale, responsabilitățile-cheie legate de rețea și
operarea acesteia sunt în general clare, iar agențiile au calificarea necesară pentru îndeplinirea funcțiilor
lor. Cu toate acestea, în special pentru rețeaua de drumuri, există o lipsă de resurse pentru întreținerea
adecvată a rețelei, iar acest lucru este reflectat în calitatea inferioară. Există de asemenea dovezi că
unele dintre căile navigabile din Deltă nu au o întreținere corespunzătoare, în special în legătură cu
lucrările periodice de dragare.
O mare parte dintre operatorii de transport, fie în porturi, fie ai serviciilor de transport, sunt companii
privatizate recent; unele, în o cotă mică aflate în proprietatea Administrației județului Tulcea. Măsura
în care aceste companii furnizează servicii eficiente va trebui studiată și de asemenea și domeniul de
aplicare pentru concurență în concesionarea de servicii. De exemplu, compania de transport fluvial este
o companie privată care primește o subvenție pentru operarea serviciilor, dar în acest stadiu nu este clar
dacă această subvenție este primită în baza unui concurs.
Tabel 9: Principalele Entități de Sector responsabile pentru gestionarea rețelei de transport
Entitate responsabilă Responsabilă pentru
Drumuri
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Construcție și întreținere drumuri naționale
naționale din România (CNADNR)
Județul Tulcea Construcție și întreținere drumuri județene
Comune Construcție și întreținere drumuri locale
Căi navigabile
Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați Dragare și navigație pe canal de transport maritim
Autoritatea Rezervației Biosferei Delta Dunării Dragare și curățare căi navigabile în Rezervație
Compania Națională pentru Administrarea Port Tulcea/Brăila/Galați
Porturilor Maritime de pe Dunăre Galați
SC Navrom Delta SA Tulcea Operează servicii publice de transport cu bacul
Transport aerian
Consiliul Județean Tulcea Administrează aeroportul Tulcea
Transport feroviar Care operează prin CFR Infrastructură, Societatea
Națională de Transport Feroviar de Marfă “CFR
Marfă”, CFR Călători

116
c) Probleme / Constrângeri
Există provocări privind furnizarea de transport eficient în Deltă, din pricina densităților relativ scăzute
ale populației și a mediului natural. Aceste probleme limitează eficiența economică a oricărei investiții,
din moment ce costul intervențiilor poate fi mare raportat la numărul de persoane deservite. Cu toate
acestea, locația Deltei, cu Dunărea ca sistem natural de transport, face zona una cu potențial atractiv
pentru comerțul regional și cu siguranță atractivă din punct de vedere turistic.
Dezvoltarea transportului trebuie să se bazeze pe o viziune pentru Deltă. Această viziune trebuie să ia
în calcul atât problemele de transport din cadrul Deltei precum și conexiunile către restul României și
regiune. Există cu siguranță o listă lungă de investiții propuse de TCC pentru Deltă care vor trebui
evaluate în timp util pe baza viziunii strategice pentru Deltă. Orice investiție la nivel național va trebui
încorporată în Master Planul General de Transport , care este elaborat în prezent de către Ministerul
Transporturilor.
Va trebui abordată și finanțarea pentru sector, atât în ceea ce privește investițiile noi precum și
întreținerea rețelelor existente. Ambele vor trebui să crească pentru a dezvolta o rețea de transport
durabilă pe termen lung. Pentru a utiliza eficient fondurile europene este important ca investițiile să fie
parte a unei strategii de dezvoltare coerente pentru ca acestea să poată fi implementate. Consiliul
Județean ar trebui să ia în considerare atragerea de fonduri private, în special pentru activități legate de
sectorul turismului (de ex. facilități îmbunătățite de acostare) și sectorul porturilor (operațiuni).

117
8.1.2. Analiză SWOT
Tabel SWOT 8: Analiză SWOT Transportul în județul Tulcea
Puncte forte
- Destinațiile catre zonele naturale și
activitățile în aer liber vor genera cerere de
transport;
- Sistemul natural de căi navigabile care
poate forma baza pentru rețeaua de
transport
- Canalul de transport maritim existent Sulina
– Tulcea este parte din Coridorul 9 Rin –
Dunăre; poate duce vasele maritime la
Brăila
- Există o rețea de porturi în zonă, cu o
capacitate semnificativă bine studiată.
Oportunități
- Portul Tulcea oferă un mediu ideal pentru
dezvoltarea de transport multi-modal
- Timpii reduși de călătorie către Deltă vor
stimula creșterea turismului
- Unele îmbunătățiri ale infrastructurii se pot
realiza la costuri relativ reduse. De exemplu
drumurile cu costuri reduse din Deltă
pentru îmbunătățirea accesibilității sau
creșterea spațiului de parcare la aeroport
pentru aeronave
- Atât industria de turism, cât și cea de
logistică se pretează la participare din
partea sectorului privat
Puncte slabe
- Densitățile reduse ale populației limitează
constant cererea de transport către/în
Deltă
- Asigurarea infrastructurii terestre este
scumpă din cauza terenului și a populației
reduse ce trebuie deservită
- Accesibilitatea în zona Deltei este slabă, iar
comunitățile pot fi izolate în timpul
sezonului de iarnă
- Lipsa de puncte de trecere peste Dunăre
reduce conectivitatea cu restul României și
cu țările învecinate
- Rețeaua de drumuri la nivel local este într-o
stare precară și necesită modernizări
substanțiale
- Starea proastă a porturilor limitează
operațiunile de debarcare
Amenințări
- Concurența cu Constanța este acerbă,
întrucât beneficiază de un port maritim
acces mai bun, aeroport și conexiuni
feroviare
- Numărul populației este în scădere în Deltă
și persoanele calificate caută locuri de
muncă în altă parte
- Concurența pentru resurse financiare
naționale este intensă și lipsa unui plan
integrat pentru transport în Deltă ar putea
limita accesul la aceste resurse
- Rolul Sulinei în transportul maritim va
deveni din ce în ce mai marginalizat odată
cu libera circulație a vaselor din UE.
8.1.3. Potențiale politici și subiecte de reglementare de abordat
Există posibilitatea implicării la scară mai mare a sectorului privat în operațiunile sectorului
transporturilor (de ex. porturi, feriboturi, operațiuni multi-modale). Există și posibilitatea de analiză a
parteneriatelor public-private (PPP) pentru anumite tipuri de infrastructură, precum porturile de
agrement pentru ambarcațiuni private și turistice. Pentru realizarea potențialului sectorului privat
trebuie să existe o politică la nivel județean pentru promovarea participării sectorului privat și pentru
asigurarea cadrului corect de reglementare.
Există unele probleme legate de proprietatea infrastructurii și a terenului care vor trebui soluționate
pentru a asigura accesibilitate în Deltă. De exemplu, unele diguri care sunt utilizate în prezent de
localnici pentru transport rutier sunt în proprietate privată sau sunt deținute de entități care nu sunt
responsabile de furnizarea de transport. De asemenea, va fi important să se asigure o bună coordonare
între diversele părți interesate, ceea ce este deosebit de important în abordarea operațiunilor de
transport multi-modal.

8.1.4. Concluzii
Există două obiective majore pentru dezvoltarea transportului în zonă:
În primul rând, sistemele de transport care conectează în mod eficient județul Tulcea cu restul
României și cu țările învecinate. Aceste sisteme de transport vor necesita o infrastructură îmbunătățită
dar și promovarea operațiunilor de transport, transport multi-modal, și comerț. Acesta este obiectivul
de “conectivitate”.
În al doilea rând, pentru oamenii care locuiesc în zona Deltei trebuie să se îmbunătățească
accesibilitatea la serviciile sociale și economice esențiale. Aceasta se poate realiza prin îmbunătățiri ale
infrastructurii cu costuri reduse, care sunt specifice, precum și furnizarea minimă de servicii de transport
public. Acesta este obiectul de “accesibilitate”.
Trebuie abordate atât noile investiții precum și întreținerea și gestionarea infrastructurii existente.
Identificarea surselor de finanțare va fi un element cheie și în această privință ar trebui să fie explorate
posibilitățile pentru finanțare din sectorul privat pentru anumite tipuri de infrastructură. Construirea
instituțiilor din sector și promovarea unei abordări de planificare între moduri va fi de asemenea
important.
8.2. Alimentarea cu apă și canalizare
8.2.1. Situația actuală
a) Caracteristici
Zona de studiu poate fi clasificată în șase zone hidrogeologice (vezi Figura 40), cu diferențe
semnificative.
Figura 40: Caracteristica hidrogeologică a zonei este determinată prin 6 tipuri de zone

Figura 41: Delta Dunării

Rata de racordare a populației la un sistem de alimentare cu apă variază, practic, în județul Tulcea de
la zero, în unele zone îndepărtate din Inima Deltei, la 100% în județul Tulcea. Rata de racordare la o
sursă de apă potabilă sigură, controlată prin analize microbiologice este cea mai scăzută în Inima Deltei
(62% din gospodării au acces la apă provenită din conducte). Aceasta se datorează, în principal,
condițiilor hidromorfologice din zonă. Delta este un ținut nou format, alcătuit din straturi de sedimente.
Aceasta este una din principalele probleme deoarece nu se pot săpa fântâni în multe zone din Inima
Deltei.
Densitatea populației face dificilă alimentarea cu apă. Densitatea populației în zona de studiu este de
28.9 locuitori/km², aproximativ o treime din media națională de 89.9 locuitori/km². Densitatea zonei
Delta Dunării reprezintă o zecime din media pe țară, sau 3.5 locuitori/km². Populația rurală este
dispersată pe suprafețe întinse, ceea are ca și consecință mărirea costurilor serviciilor de alimentare cu
apă și canalizare . Creşterea animalelor și depozitarea ilegală a gunoiului de grajd, dublate de lipsa unei
infrastructuri a sistemului de canalizare, reprezintă motive de îngrijorare în privința poluării apei, cu care
se confruntă unele zone.
Administrația Națională Apele Române (ANAR) gestionează resursele de apă. Autoritatea națională
ANAR cuprinde Administrația Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral Constanța și respectiv Sistemul de
Gospodărire a Apelor Tulcea. Aceste autorități monitorizează corpurile de apă din zonă și emit rapoarte
periodice privind calitatea apei. Acestea monitorizează douăsprezece corpuri de apă naturală și râuri,
însumând 295.6 km. Există cinci niveluri de calitate a apei. Potrivit celor mai recente date de
monitorizare, distribuţia este după cum urmează: 15.6 kilometri (5.28%) au o calitate bună a apei, iar
restul de 280 km (94.72%) au o calitate moderată a apei.
Fluviul Dunărea este principala sursă de apă din zona de studiu, iar calitatea apei acesteia este
evaluată în unsprezece secțiuni de control. În conformitate cu datele rezultate din monitorizare,
calitatea apei corespunde clasei 1 sau 2 din cele 5 ( adică o sursă acceptabilă pentru potabilizarea apei )
în toate cele 11 puncte de control. Potrivit datelor analizate de ANAR din septembrie până în noiembrie
2013, majoritatea corpurilor de apă existente în zona de studiu se află într-o stare bună (1 și 2). Unele
râuri interioare de apă, mai mici au fost incluse în categoria 3 și rar 4 (improprii utilizării ca sursă de apă
brută pentru potabilizare) din cauza poluării cu nitrați.46
În calitate de stat membru UE, Romania trebuie să respecte standardele impuse de directivele U.E.
privind apele potabile și cele uzate. Aceasta implică treaptă terţiară în tratarea apelor uzate în
localitățile cu peste 10.000 de locuitori (p.e.) până la 31 Decembrie 2015, colectarea și tratarea apelor
uzate din toate localitățile cu peste 2.000 locuitori (p.e.) până 31 Decembrie 2018. În Inima Deltei,
toate comunele au sub 2,000 locuitori. Cu toate acestea, Directivele UE și fondurile corespunzătoare
alocate până în prezent s-au concentrat pe localități de peste 2.000 p.e.
În 2011, pentru atingerea obiectivelor UE și pentru îmbunătățirea standardelor de viață, Consiliul
Județean Tulcea a elaborat un Master Plan pentru alimentare cu apă și sistem de canalizare, la nivel
județean. Master Plan-ul grupează aglomerările de populație în funcție de densitatea populației la un
sistem comun de apă și canalizare. Au fost identificate cinci orașe/sate, 29 aglomerări cu populații între

46
84% din încărcătura de azot și 73% din încărcătura de fosfor în apa Dunării vine de la țările din amonte.

121
2.000 și 10.000 p.e. și 104 aglomerări cu populații sub 2.000 p.e. Lungimea conductelor pentru
canalizare trebuie să fie sub 10 m /p.e. într-o aglomerare. În județ, majoritatea localităților au o distanță
între ele de peste 500 m, drept pentru care nu se pot comasa pentru a forma aglomerări.
Investițiile propuse pentru alimentarea cu apă și canalizare din cadrul Master Plan-ului sunt împărțite
în investiții urbane și rurale.
Investițiile propuse în Master Plan pentru zonele urbane sunt:

 Îmbunătățirea calității apei și alimentarea cu apă a orașelor Tulcea și Măcin. Aceasta include
extinderea sursei Bogza, construirea unei stații de eliminare a nitraților în orașul Tulcea,
extinderea sursei de apă subterană pentru Măcin, reabilitarea sursei de apă în Satu Nou și
construirea unei stații de epurare în Babadag.
 Extinderea rețelei de distribuție a apei în zonele urbane din Tulcea și Isaccea până la atingerea
unei acoperiri de 100%.
 Reducerea pierderilor de apă prin reabilitarea conductelor de transport și distribuție în Tulcea și
Babadag.
 Îmbunătățirea sistemului de întreținere și reabilitare a stației de pompare în Babadag.
 Reabilitarea rezervoarelor de apă în Carierei, Satu Nou, Fabrica de zahar și Cabanei.
 Obținerea unei rate mai mari de racordare la sistemul de canalizare
 Reabilitarea vechilor canale colectoare pentru eliminarea poluării.

Investițiile propuse în Master Plan pentru zonele rurale sunt:

 Asigurarea unei surse sigure de alimentare cu apă.
 Reabilitarea și extinderea rețelelor de transport și distribuție.
 Investiții în canalele colectoare sau în fosele septice.
 Construirea și reabilitarea rezervoarelor de apă.
 Investiții în echipamentele pentru canalizare și cisterne-vidanje pentru transportul apelor uzate.

Pentru Inima Deltei, unde satele au sub 2.000 p.e., Master Planul propune investiții pentru fose septice
noi. Pentru sate de peste 2.000 p.e., Planul propune o rețea centralizată de canalizare, stații de pompare
și stații de mici dimensiuni, pentru tratarea apelor uzate (SEAU).
b) Probleme / Constrângeri
Cea mai mare provocare pentru gospodărirea apei și salubrizare în Inima Deltei este asigurarea
serviciilor în comunitățile izolate. Este posibil ca serviciile îmbunătățite în satele izolate să nu fie
fezabile din punct de vedere financiar. În timp ce acoperirea actuală în Inima Deltei este mai mică decât
în alte zone rurale cuprinse în zona studiată, problema principală o reprezintă șapte sate care nu
beneficiază, în prezent, de alimentare cu apă. Principalele constrângeri sunt: (i) condiții dificile de teren
pentru construirea unor fântâni în Inima Deltei, deoarece “solul” este alcătuit din straturi de materiale
organice și minerale care afectează calitatea oricărei ape colectate; (ii) singura sursă sigură în Deltă este
fluviul Dunărea și canalele acestuia, lucru care poate duce la costuri ridicate de distribuție și pompare
având în vedere distanța dintre utilizatori; (iii) capacitatea insuficientă a sursei locale de alimentare
electrică, care nu poate face față câteodată necesarului ridicat de energie în cazul unor investiții în

122
alimentarea cu apă. ; și (iv) capacitatea financiară scăzută a populației locale pentru a plăti costurile de
întreținere și funcționare. Serviciul de colectare şi epurare a apelor uzate trebuie îmbunătățit, fie prin
fose septice, fie prin sisteme centralizate de canalizare, pentru a reduce poluarea cu nitrați a cursurilor
mici de apă și a pânzei freatice. Pentru ca un sistem să fie durabil, costurile de întreținere și funcționare
trebuie să fie gestionabile. Colectarea apelor pluviale poate suplimenta serviciul principal de alimentare
cu apă. Este necesară furnizarea continuă cu apă potabilă și un serviciu de canalizare pentru a susține
dezvoltarea turismului în zonă.
c) Entități-cheie din sector și capacitatea lor
Principalul operator de alimentare cu apă în zonă este Aquaserv în Tulcea, deservind în principal
zonele urbane din Tulcea, Babadag, Isaccea, Măcin și Sulina. Populația deservită depășește 110.000 și
volumul de apă furnizat este peste 7 milioane m3 pe an. Ca operator regional, societății Aquaserv i-a fost
încredințat în 2007 de către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Dezvoltarea Durabilă a
Serviciilor de Apa si Canalizare din Județul Tulcea exploatarea bunurilor și furnizarea serviciilor de
alimentare cu apă si canalizare pentru cele cinci orașe menționate. Sursele de apă potabilă variază de la
localitate la localitate, Tulcea și Sulina folosesc ape de suprafață, Babadag și Isaccea Babadag si Isaccea
folosesc surse subterane, iar Măcin le folosește în combinație pe ambele).
Gospodăriile plătesc 4,41 lei/m3 pentru alimentarea cu apă și 2,79 lei/m3 pentru apă uzată menajeră.
Instalațiile de epurare a apelor uzate nu sunt încă pe deplin funcționale în niciuna din aceste
localități.Aquaserv efectuează în prezent probe ale acestor stații de epurare a apei uzate. Gradul de
tratare implică, de asemenea, costuri diferite pentru fiecare localitate. Prin aplicarea aceluiași tarif
pentru toate gospodăriile, acest mecanism reflectă o subvenționare încrucișată între localități. Plata
facturilor apei furnizate, este foarte bună în prezent, întrucât subvenția este acordată doar dacă
facturile la apă sunt plătite la timp. Populația care trăiește în Delta Dunării primește o subvenție de 50%
din partea Guvernului pentru utilitățile publice (în principal, servicii de apă și de colectare a deșeurilor
solide). Cu toate acestea, multe autorități locale nu percep în prezent costul total pentru furnizarea de
servicii. Un operator regional are avantajul economiei de scară și ar putea, în timp, extinde serviciile
pentru a oferi servicii mai multor comunități.
În calitate de operator regional, Aquaserv SA Tulcea oferă următoarele servicii:

 captarea apei brute din trei surse de suprafață și patru surse subterane pentru tratament în
patru stații de tratare a apei;
 alimentare cu apă 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an în municipiul Tulcea și în cele patru orașe din
județ;
 depozitarea și asigurarea aprovizionării cu apă în rezervoare speciale, cu o capacitate totală de
17700 metri cubi;
 exploatarea și întreținerea a 287 km de rețea de alimentare cu apă, care deservesc 19721
racordări, din care 18620 sunt contorizate;
 exploatarea și întreținerea a 177 km de rețea de canalizare care deservesc 9006 racordări;
 colectarea, pomparea și deversarea apelor menajere și a apelor pluviale pentru toate cele 5 locații
și stații de epurare a apelor uzate în Tulcea, Măcin, și Isaccea.

123
8.2.2. Analiză SWOT
Tabel SWOT 9: Analiză SWOT Alimentare cu apă și canalizare

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE

- Angajamentul administrației județene de a - Lipsa sursei de apă potabilă in anumite sate

îmbunătăți nivelul de trai în zonă prin
îmbunătățirea serviciilor publice de alimentare
cu apă și de canalizare
- Crearea unei echipe dedicate care să se
ocupe administrarea Asociației de Dezvoltare
Intercomunitară a Serviciilor de furnizare a
apei
- Lipsa resurselor financiare la nivel local
- Lipsa instalațiilor sanitare moderne în mediul
rural (utilizarea de latrine)
- Lipsa de informare în zonele rurale cu privire
la poluarea cu nitrați prin depozitarea
neadecvată a gunoiului de grajd

- Existența unui Master Plan care abordează - Sate împrăștiate

principalele probleme legate de nevoile de apă

si canalizare, la nivel județean
- Experiența dobândită din proiectul-pilot
privind Controlul Integrat al Poluării cu
Nutrienți în scopul monitorizării și reducerii
poluării cu nitrați

OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI

- Disponibilitatea fondurilor UE pentru sector - Implementarea unei tehnologiei moderne în

zonele rurale cu venituri mici ar putea să nu fie
- Operatorul regional de apă existent ar putea sustenabilă
acționa ca un centru de capacitate tehnică
- lipsa disponibilității de a plăti mai mult
pentru sector
pentru servicii îmbunătățite
- Asociației de Dezvoltare Intercomunitară a
- Costul ridicat de colectare a apelor uzate de
Serviciilor de furnizare a apei, o instituție pe
la fosele septice și de transport la cea mai
care se poate construi
apropiată stație de epurare
- Tehnologia epurării apei la costuri relativ
mici este disponibilă

124
8.2.3. Potențiale politici și subiecte de reglementare de abordat
Investițiile în furnizarea de servicii de bază vor trebui însoțite de planuri de recuperare a costurilor și
planuri de operațiuni și de întreținere. Prin fonduri UE, autoritățile locale din Tulcea își vor putea
îmbunătăți în mod semnificativ infrastructura rețelei de apă. Un aspect esențial este asigurarea că
aceste instalații vor fi proiectate și exploatate în mod durabil. De exemplu, colectarea în sistemul
centralizat de canalizare poate să nu fie întotdeauna o opțiune fezabilă; fosele septice locale în zonele
izolate și slab populate pot fi soluții mai viabile. Este necesară asigurarea de fonduri suficiente pentru a
acoperi costurile de funcționare și de întreținere. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă neapărat
recuperarea integrală a costurilor de la beneficiari, mai ales pe termen scurt. Populația din Inima Deltei
beneficiază în prezent o subvenție de utilizator de 50% de la Guvern pentru alimentarea cu apă. Este
necesară găsirea unui echilibru între nivelul serviciilor oferite, disponibilitatea financiară pentru
utilizatori și nivelul de subvenții, în special în comunitățile mai sărace.

8.2.4. Concluzii
Accesibilitatea redusă și densitatea scăzută au reprezentat provocări semnificative în privința
furnizării serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în Inima Deltei. Comunitățile din Inima Deltei
stau și mai prost în privința accesului la apă și rețeaua de canalizare decât cele din restul zonei de studiu
și a județului. De exemplu, doar 62 la sută din gospodăriile din Inima Deltei au acces la apă curentă, în
timp ce 83 la sută din gospodăriile rurale din zona studiată au un astfel de acces. Șapte sate din Inima
Deltei nu au surse alimentare cu apă potabilă, în timp ce în cinci sate, alimentarea cu apă este în curs de
realizare. Cu excepția cazului Sulina, managementul apelor uzate este slab sau inexistent. Este necesar
un management îmbunătățit al apelor uzate, atât în Inima Deltei precum și în zonele rurale învecinate.

125
8.3. Managementul deșeurilor municipale solide
8.3.1. Situația actuală
Managementul deșeurilor solide urbane (MDSU) este considerat ca fiind una dintre cele mai presante
probleme de mediu din România. România generează anual în jur de 8 milioane de tone de deșeuri
urbane. Cea mai mare parte este aruncată în gropi de gunoi neconforme sau în gropile ilegale din țară
(Banca Mondială, 2011). În 2009, doar 63% din populația României a beneficiat de servicii de colectare a
gunoiului: 84% în zonele urbane și numai 38% în zonele rurale (EEA, 2013).
Fiind un stat membru UE, România trebuie să respecte normele U.E. privind gestionarea deșeurilor
solide, care sunt mult mai ridicate față de starea actuală. Standardele U.E. pentru managementul
deșeurilor solide, impun României ca până în 2013, să închidă mai mult de 200 de gropi de gunoi
neconforme existente și mai mult de o mie de halde ilegale și să construiască 65 de gropi de gunoi
conforme cu standardele U.E., care să deservească fiecare în medie 400.000 de oameni. Până în prezent,
circa 30 din 42 de gropi de gunoi conforme deja proiectate nu au fost finalizate conform Autorităţii de
Management pentru Programul Operațional pentru Mediu. României i se mai cere să atingă ținta de
50% rată de reciclare a deșeurilor solide urbane până în 2020. Cu toate acestea, bibliografia disponibilă
cuprinde raportări de numai 1-2% la reciclarea deșeurilor urbane solide. În mod clar, România mai are
un drum lung de parcurs și nu va atinge obiectivele fără să facă eforturi mari.
a) Caracteristici
Generarea deșeurilor
Generarea de deșeuri este în continuă creștere în județul Tulcea de dinainte de criza financiară
globală. Datele legate de deșeurile solide lipsesc, în general, pentru România. Datele specifice pentru
Delta Dunării nu există. Tabelul de mai jos arată cantitățile totale de deșeuri generate în județul Tulcea și
defalcarea deșeurilor pe tipuri, în intervalul 2004-2010. Sunt incluse orașe și comune din afara zonei DD
și sunt excluse cele patru comune din zona județului Constanța. Cantitatea totală de deșeuri generată în
județul Tulcea ajungea la 121 754 tone în 2008 de la 74 747 tone în 2004, anterior scăzuse dramatic din
cauza crizei și a declinului economic. Totalul deșeurilor urbane generate în 2010 în județul Tulcea a fost
de numai 40 250 tone, din care deșeurile domestice 27 000 tone (67%). Din cauza densității mici a
populației, a scăderii populației din zonă și a activităților economice lente din ultimii ani, cantitatea
totală de deșeuri solide urbane este încă relativ scăzută.
Tabel 10: Generarea de deșeuri în județul Tulcea
Unitate 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Total deșeuri
tone 74747 89115 98493 88863 121754 81325 40250
generate
Deșeuri menajere
tone 35113 37925 49573 38182 62114 48931 26999
colectate
Deșeuri menajere
tone 28444 24812 22127 21939 18765 9539 3953
necolectate
Deșeuri menajere
tone 9623 16614 19504 22855 23659 15728 6271
colectate de la
 companii și
entități publice
Deșeuri de
tone 3 2625 1267 1742 1678 909 297
grădină
Deșeuri de la
tone 2 1 482 201 1378 1620 390
piețe
Deșeuri stradale tone 303 5882 4287 2696 12919 3365 2341
Deșeuri
tone 1259 1256 1253 1248 1241 1233 0
voluminoase
Populație Persoane 253.932 253.154 252.156 251.225 249.779 248.367 246.785
Index de generare kg/
294 352 391 354 487 327 163
de deșeuri loc/an
municipale kg/ loc/zi 0,81 0,96 1,07 0,97 1,34 0,90 0,45
Sursa informaţiilor: APM Tulcea
Compoziția deșeurilor arată că se poate face triere și reciclare. Este esențial să înțelegem din ce sunt
compuse deșeurile, pentru a putea proiecta un sistem de triere și un program de reciclare. Tabelele și
figura de mai jos arată compoziția deșeurilor din județul Tulcea (Tulcea, Studiu de fezabilitate al APM
2012). Se observă că materialele reciclabile cum ar fi hârtie, plastic, metale, sticlă etc. reprezintă peste
20% din fluxul deșeurilor.
Tabel 11: Materiale reciclabile în fluxul total de deșeuri
Medie
Compoziție
Urban Rural ponderată
deșeuri
județ
% % %
Hârtie și carton 9 4 7,36
Sticlă 3 1 3,43
Metale 3 1 3,2
Plastic 9 6 7
Lemn 3 0 2,28
Textile 3 2 2,33
Biodegradabile 50 65 63,45
Minerale 8 3 4,65
Altele 12 18 5,75
Total 100 100 100

127
 Figura 42: Compoziția deșeurilor în zona de studiu

Compoziţia deşeurilor
100
5.8
12
18 4.7
90
8
80 3

70 Altele
Mineral
60 Biodegradabil
63.5
50 Textile
50
65 Lemn
Plastic
40
Metal
30 Sticlă
3
3 2.3 Hărtie şi carton
2.3
20 9
7
3 2
0 3.5
10 3 6 3.5
9 1
1 7.4
4
0
Urban Rural Medie judeţeană

Sursa informaţiilor: APM Tulcea

Deșeurile biodegradabile sunt o parte importantă din fluxul deșeurilor și un aspect ce trebuie tratat cu
atenție. Datele de la APM locală din Tulcea din Tabelul 12 (2009) arată proporția deșeurilor
biodegradabile în diverse tipuri de deșeuri urbane.
Tabel 12: Proporție de deșeuri biodegradabile
Deșeuri
Deșeuri Deșeuri Deșeuri Deșeuri
menajere de Deșeuri Deșeuri
urbane din rurale din de volumi-
la clădiri ne- piețe stradale
gospodării gospodării grădină noase
rezidențiale
Proporție de
deșeuri 50 % 65 % 45 % 85 % 15 % 80 % 20 %
biodegradabile
Sursa informaţiilor: APM Tulcea

128
Situația serviciilor de management al deșeurilor solide urbane și eforturile actuale ale administrației
Gestiunea actuală a deșeurilor solide urbane din județul Tulcea este inadecvată. Deși cantitatea de
deșeuri solide este relativ mică, actualul sistem de management al deșeurilor este în general nepotrivit,
are o rată de colectare scăzută, mai ales în satele din Inima Deltei, are costuri mari și nesustenabile
pentru serviciile de transport între satele risipite și gropile de gunoi și niveluri scăzute de reciclare.
Rata de colectare a deșeurilor este încă foarte scăzută în satele din Inima Deltei, în ciuda importanței
acesteia pentru dezvoltarea turismului. Statisticile privind colectarea deșeurilor în Deltă practic nu
există. Conform informațiilor primite de la APM Tulcea (2012), toate comunitățile din județul Tulcea ar fi
trebuit să semneze un contract de salubritate şi management al deșeurilor cu un operator public sau
privat . În zonele rurale colectarea deșeurilor ar trebui să se facă săptămânal, în principal prin colectarea
sacilor de gunoi de la punctele de colectare desemnate. Acoperirea și frecvența reală a colectării
deșeurilor și a serviciilor de tratate a deșeurilor diferă de la o comunitate la alta. În comunitățile rurale,
mai ales în satele risipite din Inima Deltei, prestatorii de servicii pur și simplu nu au resurse suficiente
pentru a colecta deșeurile de la toate gospodăriile. Multe sate mici din interiorul Deltei sunt izolate și
depind de bărci ca mijloc de transport, ceea ce face colectarea și transportul deșeurilor dificile și
scumpe. Situația colectării deșeurilor în orașul Tulcea este mult mai bună. Raportările indică faptul că
rata de acoperire a serviciilor de colectare este de 100%. Frecvența colectării variază între 1 și 5 zile
pentru gospodării și este săptămânală pentru companii și entități publice. Serviciul de colectare se face
din ușă în ușă în cartiere sau blocuri de locuințe și la punctele de colectare.
Echipamentul pentru colectarea deșeurilor este insuficient. Încă este nevoie de mai multe pubele de
gunoi în zonele rurale pentru depozitarea și colectarea deșeurilor. În ceea ce privește echipamentul de
transport, județul Tulcea a raportat în 2012 ca întreaga capacitate de colectare a fost de 4438,9 metri
cubi, ceea ce reprezintă 18 litri de persoană (28 litri per persoană în zona urbană și 8,15 litri per
persoană în zona rurală). capacitatea de colectare a deșeurilor din județul Tulcea este reprezentată mai
jos (2012).
Tabel 13: Capacitate colectare deșeuri
Containere (litri) Pubele(litri)
4000 3000 2000 1000 660 80 120 150 190 200 240
Total buc 20 32 688 561 71 613 260 400 680 160 8240
Volum (m3) 80 96 1376 561 46,86 49,04 31,2 60 129,2 32 1977,6

Metodele de depozitare şi eliminare se pot îmbunătăți substanțial. Majoritatea deșeurilor menajere

colectate sunt duse la groapa de gunoi. În interiorul Deltei se practică folosirea resturilor alimentare
pentru hrana animalelor sau depozitarea acestora pe pământ și în râuri. Hârtia, cartonul și lemnul se
folosesc pentru foc, pentru gătit sau pentru încălzit. Aruncarea sau arderea gunoaielor în mediul
înconjurător este ceva firesc pentru localnicii și turiștii din interiorul Deltei, pentru că gunoiul nu se
colectează la nivel local și nu există alte metode eliminare a acestuia.. Prin urmare, administrația
județeană trebuie să colecteze gunoiul din brațele fluviului cel puțin de două ori pe an.
Separarea deșeurilor la sursă și reciclarea sunt tot la nivel scăzut, ceea ce pune presiuni și mai mari
asupra costurilor de transport și de procesare. În județul Tulcea, deșeurile colectate, inclusiv

129
materialele reciclabile trebuie transportate în orașul Tulcea pentru procesare și îndepărtare. În prezent
există o groapă de gunoi în orașul Tulcea, care dispune și de stație de sortare primară pentru separarea
materialelor reciclabile din gunoi. Din cauza ratei de colectare locală scăzută, această stație nu a putut
obține suficiente deșeuri pentru procesare, așa că operatorul importă deșeuri din județul Constanța
pentru a menține instalația în funcțiune. Din cauza proastei separării a materialelor reciclabile la sursă,
calitatea lor când ajung la instalație este proastă din punct de vedere al valorii comerciale de reciclare.
O mare parte din materialele reciclabile triate ajung tot la groapa de gunoi.
În ultimii ani se fac eforturi tot mai mari pentru selectarea materialelor reciclabile din deșeurile
menajere. Pentru minimizarea cantităților de deșeuri destinate depozitării administrația județului face
eforturi să separe și să recicleze deșeurile la nivelul fiecărei străzi. Unele companii deținute de serviciile
publice sau companii private au instalat containere special proiectate și colorate diferit pentru
materialele reciclabile într-o serie de locuri din zona studiată (de ex., 144 de puncte de colectare din
orașul Tulcea). Gospodăriile, birourile și entitățile comerciale sunt încurajate să separe plasticul,
metalele, sticla, hârtia și ambalajele de restul deșeurilor. Tabelul de mai jos conține numărul de stații de
reciclare din orașele județului Tulcea și capacitatea lor în 2012.
Tabel 14: Facilități de reciclare și capacități în județul Tulcea
Nr. puncte de Capacitate
Localitate Nr. de igluuri
colectare (m³)
185 1,1
Tulcea 148
195 2,5
Isaccea 7 21 1,1
Măcin 3 3 1,1
Babadag 25 25 1,1
Sulina 5 5 1,1
Total 188 434 750,4

În orice caz, rata actuală de reciclare este foarte scăzută. În orașul Tulcea se estimează că rata de
reciclare este de 6-7%, probabil peste media națională, dar încă foarte departe de standardele U.E.
(peste 50% rată de reciclare obținută deja în Germania și Olanda). În 2010 serviciile urbane au recuperat
din deșeurile menajere numai 347 de tone (0,85%) de hârtie și carton și 81 de tone (0.2%) de plastic.
Există operatori de reciclare privați și individuali care colectează metalul din gospodării sau de la
punctele de colectare direct pentru că acesta are o valoare comercială mare. Gradul de conștientizare și
participarea publică la separarea și reciclarea materialelor utile la sursă sunt încă foarte scăzute și pot
suferi așadar îmbunătățiri substanțiale. Având în vedere că este important să se prevină ca deșeurile din
plastic să ajungă în canalele fluviului, ar putea fi luat în considerare un program special prin care să se
reducă utilizării sticlelor de unica folosinţă de plastic și să se facă reciclarea acestora de către vizitatori.
Acest program ar putea include o prevedere care să motiveze turiștii să utilizeze o sticlă de apă
reutilizabilă, cu logo-ul RBDD atunci când primesc permisul de intrare în parc.
Consiliul Județean Tulcea a stabilit obiective pentru creșterea ratelor de reciclare. Tabelul următor
prezintă obiectivul de rata de reciclare în următoarele două cicluri bugetare ale UE.

130
 Tabel 15: Obiectiv rată de reciclare pentru următoarele două cicluri bugetare UE
Categorie de Existente 2014-2020 2021-2028
Deșeuri Urban % Rural % Urban % Rural % Urban % Rural %
Hârtie și carton 9,0 4,0 13,0 6,0 14,0 8,0
Plastic 10,5 6,0 13,0 7,0 14,0 8,0
Sticlă 6,0 3,0 7,0 4,0 8,0 5,0
Metal 4,0 3,0 5,0 4,0 6,0 5,0
Reciclabile 29,5 16,0 38,0 21,0 42,0 26,0
Biodegradabile 50,0 65,0 47,0 62,0 45,0 59,0
Altele 20,5 19,0 16,0 17,0 13 15,0

Există, în mod evident, o nevoie urgentă de a dezvolta un sistem integrat de MDSU prin care să se
gestioneze problema crescândă a deșeurilor, în zona studiată și pregătirea regiunii pentru turism și
dezvoltare economică generală. Având în vedere preocuparea generală privind MDSU în Deltă,
autoritățile locale iau măsuri, începând cu planificarea investițiilor. Primul plan MDSU pentru județul
Tulcea a fost elaborat în anul 2004. A fost revizuit și actualizat în 2011, întrucât administrația județeană
are ca scop dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor, cu un plan masiv de investiții,
pe baza fondurilor U.E., cu un cost estimat de 30 de milioane euro. Aceste fonduri U.E. au fost recent
aprobate de către Autoritatea de Management a Programului Operațional de Mediu din cadrul
Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice. Conform planului integrat MDSU , administrația
județeană - printre alte investiții - va construi un nou depozit de deșeuri și o instalație de tratare a
deșeurilor biodegradabile. Deoarece cantitatea de deșeuri se află în continuă creștere, deșeurile
provenind din echipamente electronice precum şi alte deșeuri periculoase, vor constitui un alt
domeniu ce va fi evaluat și gestionat. În prezent, există companii private autorizate din Tulcea care
colectează și procesează deșeurile electronice și transportul deșeurilor periculoase. De asemenea,
Consiliul Județean Tulcea intenționează să colecteze deșeurile, inclusiv biomasă, de-a lungul căilor
navigabile în Deltă, pentru a promova turismul.
b) Probleme și Constrângeri
Construirea unui sistem eficient și accesibil al Managementului Deșeurilor Solide va impune acțiuni la
toate nivelurile – începând de la măsuri pentru a reduce deșeurile, până la integrare teritorială.
Principalele probleme și provocări ale MDSU din județul Tulcea pot fi rezumate după cum urmează:
 Planificare mai bună a MDS, incluzând planuri spațiale și financiare, pentru a realiza MDSU într-un
mod integrat și durabil
 Îmbunătățirea serviciilor de colectare și de transport, inclusiv creşterea acoperirii zonelor cu
serviciul de salubritate cu locații optime de amplasare a a și facilităților şi echipamentelorde
gestionare a deșeurilor,precum și adaptarea alegerii tehnologiilor la prețuri accesibile pentru a
obține un management al deșeurilor eficient din punct de vedere al costurilor
 Promovarea separării deșeurilor la sursă (inclusiv deșeurile menajere din zone rezidenţiale, de
afaceri și din cele publice)
 Schimbarea comportamentului localnicilor și a vizitatorilor în ceea ce privește prevenirea generării
de deșeuri, separării și aruncării necorespunzătoare a acestora

131
 Găsirea de soluţii potrivite pentru nivelul redus de venituri al localnicilor în special pentru
gospodăriile sărace din Deltă
 Managementul durabil al patrimoniului pentru facilitățile MDSU ce vor avea o creștere rapidă,
finanțate din fonduri UE în timpul următorilor ani.

Constrângerile economice de asigurare a serviciului de salubritate pentru o populație mică și

împrăștiată sunt destul de semnificative și fără soluții clare, în afara reducerii deșeurilor la sursă.
Constrângerile legate de abordarea problemelor menționate mai sus în MDSU sunt:

 Populație împrăștiată și densitate mică ce cauzează dificultăți și prețuri ridicate pentru colectarea și
transportul deșeurilor în zonele rurale
 Slaba planificare a MDS pentru colectarea și transportul deșeurilor în zonele rurale
 Lipsa facilităților MDS sau insuficiența lor
 Gradul redus de conștientizare și participare a publicului la colectarea și reciclarea deșeurilor
 Lipsa unui mecanism adecvat de recuperare a costurilor pentru a acoperi prețurile colectării și
transportării deșeurilor, în special în satele izolate care se bazează pe transportul cu barca pentru
colectarea deșeurilor.

c) Oportunități și potențial
Programele finanțate de UE aflate în derulare precum şi cele noi în MDS reprezintă oportunități
pentru părțile locale interesate de a finanța și de a rezolva multe dintre problemele MDS. Soluțiile ar
putea fi noile investiții în facilitățile MDS necesare, dotare și consolidare a capacității și campanii de
conștientizare a opiniei publice și stimulente ale comportamentului consumatorului, menite să
îmbunătățească colectarea și separarea deșeurilor la sursă. Prezența mai multor turiști poate influența
localnicii în a-și schimba comportamentul în ceea ce privește gestionarea deșeurilor menajere.
d) Entități-cheie din sector și capacitatea lor
Există diverse părți interesate implicate în MDSU. Din punct de vedere instituțional, Consiliul Județean
Tulcea este responsabil pentru pregătirea și revizuirea planului MDSU al județului. Administrațiile locale
(de exemplu consiliul municipal și comunal) din Deltă au responsabilitatea principală a MDSU din
jurisdicția lor. APM județeană, Garda de Mediu și ARBDD au un rol în monitorizarea, inspecția și
aplicarea legislației, în baza reglementărilor și normelor naționale pentru MDSU. Serviciile de colectare și
transport deşeuri la nivel local sunt asigurate de companiile de servicii aflate în proprietate publică sau
de companiile private contractate de administrațiile locale. În 2012 existau opt operatori de salubritate
înregistrați în județ, dintre care doi se aflau în proprietate publică, cinci în proprietate privată, și unul în
asociere în participațiune. Comunele rurale semnează contracte cu operatori de salubritate pentru
colectarea și transportul deșeurilor.

132
8.3.2. Analiză SWOT
Tabel SWOT 10: Analiza SWOT a Managementului deșeurilor
Puncte forte
- Implicare politică pentru a îmbunătăți
nivelul de trai în zonă, prin asigurarea de
servicii publice mai bune
- Disponibilitatea Consiliului Județean Tulcea
de a curăța gunoiul din canalele Dunării, cu
scopul de a promova în continuare
dezvoltarea turismului
- Sprijinul din partea Guvernului pentru
conservarea naturii și dezvoltarea în zona
Deltei Dunării
- Investiții continue pentru un sistem MDSU
integrat care abordează nevoile de
infrastructură în MDS în zona studiată
- Eforturile Administratiei Locale din Tulcea
de abordare a problematicii MDS poate
oferi experiență orașelor și comunelor din
zonă
Oportunități
- Disponibilitate a sprijinului financiar prin
intermediul fondurilor UE pentru a dezvolta
un sistem integrat pentru MDSU în județ
- Disponibilitate a sprijinului tehnic din partea
comunității internaționale
- Mai mulți turiști pot contribui la creșterea
gradului de conștientizare a nevoilor de
management al deșeurilor
- Participarea grupurilor locale și a ONG-urilor
(două dintre ele sunt deja implicate) pentru
a curăța canalele din Deltă
Puncte slabe
- Lipsa facilităților de colectare a deșeurilor în
zonele rurale
- Dotare și facilități insuficiente pentru
separarea și reciclarea deșeurilor, în special
în zonele rurale din Deltă
- Grad redus de conștientizare și participare a
publicului în MDS în zona rurală izolată, în
special în Deltă
- Cost unitar ridicat de colectare și transport a
deșeurilor în Deltă din cauza populației
împrăștiate și reduse, precum și a
transportului fluvial
Amenințări
- Finanțare insuficientă pentru operațiunile și
întreținere a facilităților MDS ca urmare a
refuzului localnicilor de a plăti pentru
serviciile îmbunătățite de MDS
- Supracapacitate cauzată de proiectare
neadecvată și epuizarea rapidă a fondurilor
UE situatie ce poate duce către o povară
operațională și financiară, și la o funcţionare
nesustenabilă a sistemului MDSU
- Dacă turismul crește în mod rapid și este
slab organizat, acest lucru poate duce la
supraacumulare de deșeuri depozitate
necontrolat
- Dificultate în a schimba comportamentul
localnicilor și al turiștilor
- Performanță slabă de reciclare a deșeurilor
8.3.3. Potențiale politici și probleme legate de reglementare ce necesită soluționare
Pentru a gestiona un sistem eficient MDSU, pe termen lung, trebuie pus la punct un cadru
atotcuprinzător de reglementare a politicilor și un sistem de implementare și aplicare a acestuia. Ar
trebui ca lucrările pentru politici și reglementări să fie dezvoltate și/sau consolidate în următoarele
direcții: sustenabilitatea financiară a operațiunilor de MDSU, cooperarea regională dintre orașe şi
comune , participarea sectorului privat, aplicarea în MDSU a stimulentelor pentru participarea publică în
sortarea deșeurilor și reciclare, integrarea socială și accesibilitate. Aceste aspecte sunt tratate mai jos.
Asigurarea sustenabilității financiare va fi o prioritate pentru noile investiții. Datorită fondurilor U.E.,
Județul Tulcea va putea să își îmbunătățească semnificativ infrastructura pentru MDSU. Însă problema
critică este aceea a avea certitudinea că astfel facilități sunt gestionate într-un mod durabil pe termen
lung. Politicile trebuie inițiate astfel încât să garanteze finanțări suficiente care să acopere costurile de
funcționare și întreținerea a sistemului MDSU.
MDS poate fi organizat într-un mod mai eficient din punct de vedere al costurilor, dacă comunitățile
pot să coopereze între ele, pentru a reduce costurile și a mări utilizarea facilităților MDS. Ar trebui ca și
Consiliul Județean și Asociația de Dezvoltare a inter-comunităților să prezinte măsuri de politică pentru a
promova în mod agresiv cooperarea regională între comunități.
Participarea sectorului privat poate contribui la obținerea finanțărilor suplimentare și îmbunătățirea
eficienței sistemului MDS. Acest lucru necesită politici și legislație atât la nivel național cât și local, care
pe de-o parte să încurajeze participarea companiilor din sectorul privat în MDSU, iar pe de altă parte să
le îndrume și le reglementeze.
Monitorizarea și aplicarea sunt elemente critice pentru o implementare de succes a unui sistem MDS.
În această privință, trebuie prezentate măsuri adecvate. Acestea includ finalizarea normelor și
normativelor managementului deșeurilor, precum și capacitatea de construcție a organelor de mediu în
zona studiată, prin instruirea și dotarea personalului cu mijloace de monitorizare și aplicare.
Participarea gospodăriilor la sortarea deșeurilor la sursă este vitală pentru a minimiza cu succes
deșeurile. Pe lângă educarea opiniei publice și a activităților de creștere a gradului de conștientizare,
sunt necesare stimulente locale. Principiul “Poluatorul Plătește” ar trebui aplicat în MDSU. Acest lucru
presupune aplicarea unei taxe , pentru a sprijini costurile de colectare și distrugere a deșeurilor. De
asemenea, un sistem atotcuprinzător de acordare de stimulente, va include, de asemenea, recompense
care să încurajeze un comportament bun în MDS, și poate pe parcurs, un sistem de taxare bazat pe
volumul deșeurilor pe gospodărie. Este necesar ca venitul și accesibilitatea gospodăriilor să fie studiate
cu atenție și să se ia măsurile adecvate, pentru a evita povara financiară asupra grupurilor cu venit
scăzut.

134
8.3.4. Concluzii
Sistemul actual MDSU este în mare parte insuficient, cu o rată redusă de colectare a deșeurilor, în
special în satele din Deltă, cu o rată de reciclare redusă, precum și servicii de transport a deșeurilor
insuficiente și costisitoare între Tulcea și Inima Deltei. Există încă posibilități de îmbunătățire în MDMS
din Deltă pentru a avea un patrimoniu mondial natural bine protejat, alături de orice fel de dezvoltare
economică locală. Zona trebuie, în mod special să: (i) îmbunătățească semnificativ rata colectării
deșeurilor, în special în zonele rurale prin promovarea unor servicii durabile financiare și de încredere a
colectării deșeurilor și a transportului pe perioada următorului ciclu bugetar al UE; (ii) îmbunătățească
sortarea deșeurilor la sursă, prin creșterea conștientizării și schimbării comportamentului localnicilor și
turiștilor; și (iii) minimizarea deșeurilor aruncate în groapa de gunoi prin promovarea unor mijloace de
reciclare a deșeurilor și a altor mijloace de tratare a acestora.
Autoritățile locale din Deltă sunt devotate abordării problemelor MDS. Un program de investiție foarte
semnificativ a fost conceput de Consiliul Județean Tulcea în domeniul MDS, program care va fi finanțat
de UE în 2014-2015. Pe lângă investițiile fizice, este necesară implementarea unui cadru legal și a unei
politici speciale, precum și a unui sistem de implementare și aplicare eficient, pentru face ca sistemul
MDSU integrat să funcționeze pe termen lung. Un asemenea cadru trebuie să aibă în vedere
sustenabilitatea financiară a operațiunilor de MDS, cooperarea dintre orașe sau la nivel regional,
participarea sectorului privat, întărirea sistemului MDSU, acordarea stimulentelor pentru participarea
publică în sortarea deșeurilor și reciclare și integrarea socială și accesibilitate.
 9. Educație și Sănătate
9.1. Educație
9.1.1. Situația actuală
a) Caracteristici
Sistemul educațional este o parte componentă necesară oricărei încercări de dezvoltare și deține
cheia asigurării aceluiași start în viață pentru toată lumea. Acest lucru este valabil mai ales pentru o
zonă ca Delta Dunării, care prezintă unele dintre cele mai scăzute densitățăți din România, cu servicii de
bază insuficiente, accesibilitate slabă, conectivitate deficitară către piețele importante și o poziție
periferică care împiedică accesul oamenilor la oportunități. Educația este unul dintre cei cinci stâlpi ai
strategiei Europa 2020, incluzând două obiective specifice: reducerea ratei abandonului școlar sub 10%;
și atingerea unui procent de 40% de persoane între 30-34 de ani care să absolve învățământul
superior.47 Strategia UE pentru regiunea Dunării subliniază în continuare importanța învățământului:
„Regiunea Dunării poate progresa și crește într-un mod inteligent și complet prin investiții în oameni și
abilități și utilizarea cât mai bună a capitalului uman.”48 În același mod, Analiza Funcțională a Băncii
Mondiale din 2010 privind Sectorul Învățământului Preuniversitar în România prezintă un argument
convingător în favoarea sprijinirii sectorului de învățământ: „Aptitudinea României de a concura pe piața
mondială pentru bunuri și servicii va depinde de capacitatea sa de a se transforma într-o economie
bazată pe cunoaștere. Acest lucru depinde de deținerea unei forțe de muncă extrem de calificate, care,
la rândul ei, depinde de relevanța și calitatea învățământului.”49
Această secțiune se concentrează pe sectorul educațional din Delta Dunării, având ca scop furnizarea
unei perspective de ansamblu asupra provocărilor relevante, a oportunităților și a politicilor publice.
Majoritatea informațiilor prezentate se referă la Județul Tulcea, care include zonaDeltei Dunării, și se
concentrează pe sistemul preuniversitar de stat, având în vedere că sistemul privat și învătățântul
superior nu s-au dezvoltat în regiune. Inspectoratul Școlar al Județului Tulcea observă că singurelel
instituții academice private sunt grădinița din orașul Tulcea, cu un total de 26 de copii, precum și o
școală postliceală din orașul Tulcea, concentrată pe pregătirea asistenților medicali, cu aproximativ 550
de studenți. Nu există oportunități la nivel universitar în zona imediată; de fapt, Tulcea rămâne singurul
județ din regiunea Sud-Est care nu are nicio instituție la nivel universitar.50 Studenții care doresc să fie
admiși la facultate au ca opțiuni pentru continuarea studiilor orașe ca Galați, Constanța și București.
Sectorul Educațional din România: Perspective și provocări de ansamblu
În ultimii 25 de ani, sectorul educațional din România s-a luptat cu multe dintre problemele
experimentate de țările cu o istorie a strategiilor planificate și executate în mod centralizat din

47
Vezi http://ec.europa.eu/europe2020/targets/eu-targets/
48
Raportul EUSDR despre Zona Prioritară 09, Iunie 2013, p.2
49
Banca Mondială, „Analiza Funcțională a Sectorului Preuniversitar al României”, Raport Final, Octombrie 2010
50
Vezi http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/5.6_Infrastructura_educatie.2013.pdf, p.8
perioada comunistă. După mulți ani de investiții slabe în acest sector (în ciuda progresului recent,
marcat de o dublare a cheltuielilor pe student între 2000 și 2009), calitatea procesului de învățământ a
avut de suferit, ceea ce a condus la rezultate sub standarde. Analiza Funcțională a Băncii Mondiale din
2010 a sectorului educațional menționează următoarele: „copii români cu vârsta de 15 ani erau [ca nivel
de pricepere] în urma copiilor de aceeași vârstă din Europa, la Științe cu un an, la matematică cu doi ani
și la înțeles și citit cu trei ani.”51 Profesorii din România sunt unii dintre cei mai slab plătiți din UE, având
un salariu mediu de 470 Euro (doar 1,3 ori mai mare decât salariul de bază).52 În același timp,
infrastructura școlară a fost îmbunătățită, însă nu peste tot în România. Orașe, comune și sate din
întreaga țară au moștenit un stoc dominat de grădinițele, școlile și clădirile liceelor din timpul perioadei
comuniste – în general slab construite și cu costuri mari de funcționare din cauza ineficienței energetice
și a izolării neadecvate. În ultimii ani, investiții semnificative din diferite surse au urmărit obiectivul
modernizării acestei infrastructuri, incluzând toate aspectele ce au legătură cu procesul educațional (de
exemplu, lucrări de restructurare/izolare, achiziționare de calculatoare și imprimante, echipament de
sport, etc.). La începutul anului 2011, România a adoptat o lege importantă în sectorul educațuonal, care
a dus la un plan ambițios pentru descentralizarea sectorului.
Analiza Funcțională a Băncii Mondiale dn 2010 cu privire la sectorul învățământului preuniversitar
indică un număr de alte provocări cheie. Acestea includ: coordonarea neadecvată în rândul diverșilor
factori de decizie; instabilitate și politizare; birocrație; lipsa răspunderii în privința performanței;
capacitate necorespunzătoare de a absorbție a fondurilor; lipsa unui sistem corespunzător de analiză a
informației. Cu siguranță, câteva dintre aceste provocări au fost soluționate, cel puțin în parte, în urma
implementării complete a Legii Educației Naționale din 2011. Este mai presus de scopul raportului actual
prezentarea unei evaluări detaliate a întregului sector și a performanței sale actuale. În schimb, aceste
observații au fost menite să fundamenteze analiza învățământului din Delta Dunării într-un context mai
larg a provocărilor cu care se confruntă sectorul.
b) Probleme / Constrângeri
Populația elevilor în declin
Județul Tulcea și regiunea Deltei Dunării se confruntă cu dinamica demografică nefavorabilă și
populația în declin a elevilor. Datele obținute în urma Recensământului din 2011 arată o imagine
îngrijorătoare: între 2000 și 2011, populația totală a județului Tulcea a scăzut cu 21.5%, aproape de două
ori față de nivelul național. Totuși, în ceea ce privește diversele grupe de vârstă, populația cu vârste
cuprinse între 0-4, 5-9, 10-14 și 15-19 ani a scăzut cu respectiv 13%, 15%, 44% și 38% (vezi figura 44 de
mai jos). Comparațiile cu nivelul de bază din 1990 sunt și mai dezamăgitoare: segmentele de populație
0-4 și 10-14 au scăzut la mai puțin de jumătate. Este posibil ca asemenea schimbări dramatice să
afecteze cererea la nivel general a serviciilor educaționale, în contextul unei oferte relativ rigide (mai
precis, sunt dificil de implementat reduceri ale numărului de școli și/sau profesori).
Privind la populația de elevi din 2000 față de 2012, cifrele sunt, în mod evident, în scădere în toate
tipurile de învățământ preuniversitar. Reducerile sunt critice, în special în județul Tulcea, chiar și în

51
Banca Mondială, „Analiza Funcțională a Sectorului Preuniversitar al României”, Raport Final, Octombrie 2010, p.1
52
Comisia Europeană, „Salariile și indemnizațiile Profesorilor și Directorilor în Europa, 2012-2013”

137
comparație cu alte județe din regiunea de dezvoltare sud-est. Dintre toate, județului Tulcea îi merge cel
mai rău, cu o scădere de 24% a înscrierii preșcolare, 37% a înscrierii primare și gimnaziale, și un procent
uimitor de 94% în numărul elevilor care frecventează școlile profesionale (o tendință mai largă decât la
nivelurilor regionale și naționale). Singura excepție este grupa de vârstă –elevi de liceu, care a crescut în
timpul acestei perioade. Acesta este rezultatul exploziei demografice de la sfârșitul anilor 80 care
influențează vârsta de liceu, însă, pe viitor, se așteaptă ca această „anomalie” să dispară în contextul
tendințelor demografice în scădere din perioada postcomunistă.
Figura 43: Populația din Tulcea pe grupe de vârstă relevante (0-19 ani) în 1990, 2000, 2005 și 2011

0-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani

Sursa informaţiilor: Institutul Național de Statistică

138
 Figura 44: Numărul elevilor din Tulcea (în galben) a scăzut brusc, chiar în comparație cu alte județe din Regiunea
Sud-Est

ED. Primară și
Preșcolare Licee Profesionale
gimnazială

Sursa informaţiilor: Institutul Național de Statistică

Disproporția mare în raportul profesor-elev în regiunea Deltei se datorează numărului redus al
elevilor. Dacă luăm în considerare numărul total al elevilor preuniversitari înscriși, împărțit la numărul
total al unităților școlare (adică numărul mediu al elevilor pe școală), Tulcea se află sub nivelul mediu
național atât în 2011 și 2012, ceea ce sugerează faptul că numărul actual al școlilor în funcțiune poate fi
optim. Delta are o medie de doar 135 de elevi pe unitate școlară, chiar dacă este adevărat și că multe
școli de acolo folosesc sistemul de predare simultană la clasă, inclusiv în Gorgova, Partizani, Beştepe,
Plopu, Sarinasuf și Telița, unde conducerea școlilor nu a putut „umple” toate clasele disponibile (date
din aprilie 2013).53
Tabel 16: Număr mediu de elevi pe unitate școlară
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Media
națională 260,74 307,15 419,62 424,94 417,70 412,61 442,31 455,81 460,46
Județul Tulcea 270,56 265,04 527,92 442,13 429,35 445,42 512,28 433,19 423,37
Sursa informaţiilor: Institutul Național de Statistică

53
Vezi, ca exemplu, „Școlile din Delta Dunării Caută Elevi”, Adevărul, Aprilie 13, 2013.

139
 Figura 45: Clasele cu număr mic de elevi din Inima Deltei
contribuie la costurile ridicate pe elev.

Sursă: Recensământ 2011 și județul Tulcea

Provocări ale Mediului Familial
Copiii cu părinți care lucrează în străinătate reprezintă o stare de fapt din ce în ce mai frecvent
întâlnită, mai ales în zonele izolate din România și în care migrarea externă este în creștere. Datele
furnizate de Inspectoratul Școlar Județean Tulcea arată că această situație nu poate fi ignorată: între 5%
și 10% dintre elevi, în funcție de grupa de vârstă, au pe unul sau pe ambii părinți în străinătate. Acest
lucru creează un mediu de învățare mai dificil, cu riscuri mai mari de abandon școlar și performanță sub
medie.
Tabel 17: Proporția de elevi cu un/ambii părinți în străinătate
Un singur părinte în Ambii părinți în
Total populație elevi
străinătate străinătate
Preșcolari 207 107 6385
Școală primară 506 316 9873
Gimnaziu 621 307 8855
Liceu 512 260 7981
Sursă: Inspectoratul Școlar Județean din Tulcea54
Finanțare necorespunzătoare
Astfel de schimbări demografice și sociale semnificative pun presiune pe sistemul educațional în
regiunea Deltei Dunării, mai ales atunci când vine vorba de susținerea costurilor pentru o rețea școlară
supradimensionată. Mai mult decât atât, reformele la nivel național adoptate în ianuarie 2011 prin noua
lege a educației au schimbat regulile care se află la baza finanțării publice a învățământului. După cum
stipulează articolul 9, Guvernul este responsabil pentru finanțarea învățământului obligatoriu în sistemul
public: „Pe baza și în limitele costului standard pe elev... în baza principiului că banii ar trebui să-l
urmeze pe elev.”55 Așadar, nu este surprinzător că unele unități școlare din județul Tulcea au fost
închise și elevii au fost redistribuiți altor școli. Într-adevăr, privind la numărul sălilor de clasă, județul

54
Inspectoratul Școlar Județean din Tulcea, „Raport Anual 2012-2013”, Prezentare, p.25
55
Legea Educației Naționale, în „Monitorul Oficial”, Nr. 18, Ianuarie 10, 2011

140
Tulcea se confruntă cu cea mai ridicată rată a reducerii din România, de 17.7% între 2000 și 2012,
singurul județ care a depășit această cifră fiind Teleorman, cu 19.2%. Din 2011 până în 2012, după
implementarea noilor reguli de finanțare, numărul total al sălilor de clasă din județul Tulcea a scăzut de
la 1.253 la 1.088.56
În Deltă în mod special, efectele finanțării insuficiente au fost chiar mai vizibile. Din raportările din
presă reiese că aceste școli își vor cheltui bugetele alocate pentru întregul an până în aprilie 2011,
autoritățile publice luptându-se pentru a găsi resursele necesare pentru a păstra aceste unități în
funcțiune.57 În cele din urmă, a fost nevoie ca opt dintre școli să fie închise în Deltă, în ciuda opoziției
inițiale, reducând numărul total al școlilor în funcțiune la 9, cu un total de populație a elevilor de 1.217.
Autoritățile locale din regiune primesc finanțare pe student oarecum mai mare, însă se înfruntă cu
costuri de operare mai ridicate din cauza dimensiunii mai mici a claselor și din cauza izolării.
Figura 46. Cheltuieli pe persoană aferente sectorului educațional din Delta Dunării
1000
800
600
400
200
0
MIHAI…
MIHAI BRAVU
GRINDU

s?cele

JURILOVCA

BAIA

corbu

SOMOVA
CRISAN

ISACCEA
CHILIA VECHE

MAHMUDIA

FRECATEI
BESTEPE

PARDINA
MACIN

SMARDAN
VALEA NUCARILOR
MALIUC

SULINA

CEATALCHIOI

MIHAI VITEAZU

JIJILA

NUFARU
SF.GHEORGHE

Tulcea

NICULITEL
CEAMURLIA DE JOS

istria

SLAVA CERCHEZA

I.C.BRATIANU
LUNCAVITA
BABADAG

MURIGHIOL

SARICHIOI
C.A.ROSETTI

VACARENI

Sursa informaţiilor: Institutul Național de Statistică

Accesibilitate redusă
Reducerea numărului de unități școlare, măsură probabil sănătoasă din punct de vedere financiar,
prezintă provocări crescânde în ceea ce privește accesibilitatea, mai ales într-o regiune ca Delta
Dunării, unde sistemul de transport rămâne destul de slab dezvoltat. Pe măsură ce unele unități
școlare se închid, transportul elevilor la cea mai apropiată școală devine problematic. De exemplu, elevii
din câteva sate din jurul Maliucului sunt nevoiți să prindă singura ambarcațiune publică, care circulă o
dată pe zi, pentru a merge la școală în Maliuc. De asemenea, există reportaje în presă din care reiese că
autoritățile locale pur și simplu nu au resursele pentru a angaja conducători de ambarcațiuni.58 Aceste
situații trebuie soluționate cu grijă pentru avea siguranța că toți copiii din întreaga regiune continuă să
aibă același acces la oportunități academice. În termeni mai simpli, cu cât este mai ușor pentru ei să
ajungă la școală în fiecare zi, cu atât mai probabil este ca ei să rămână în școală. Pentru același motiv,

56
Recensământul din 2011, Institutul Național de Statistică
57
„Școliile din Delta Dunării dau faliment”, România Liberă, Aprilie 5, 2011
<http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/scolile-din-delta-dunarii-in-faliment-221520.html>
58
Vezi „Reforma învățământului oprită în Delta Dunării”, România Liberă, Decembrie 17, 2013

141
Analiza Funcțională a Băncii Mondiale din 2010 a cerut înființarea unei liste de „școli protejate” – „școli
ale căror desființări ar împiedica accesul la educație” – înainte de închiderea oricărei unități școlare.59

Infrastructură necorespunzătoare
La fel de important este faptul că unele din școlile din Deltă continuă să se lupte cu lipsa salubrizării
adecvate și a încălzirii corespunzătoare, precum și a apei potabile. Inspectoratul județean Tulcea a
remarcat că 10 școli nu au primit avizele sanitare de funcționare în anul școlar 2012/2013, din cauza
următoarelor motive:

 Lipsa apei curente în localitate (Letea, Periprava și Caraorman)

 Sistem de canalizare impropriu (Izvoarele)
 Clădiri deteriorate ale școlilor (Cataloi, Poșta, Telița, Iulia, Trestenic, Iazurile)
Poate nu într-un mod surprinzător, mai multe dintre acestea se află în Deltă, în timp ce altele se află la
sud-vest de Tulcea, în apropierea comunei Frecăței.
Provocarea privind lipsa infrastructurii sau starea precară a acesteia pentru școlile din județul Tulcea
și din Delta Dunării rezultă din faptul că bugetele școlare și locale sunt pur și simplu insuficiente
pentru a acoperi costurile lucrărilor de reparație și modernizare. Datele arată că autoritățile locale
cheltuie un procent mare din bugetele lor pe „învățământ” – însă această imagine simplă poate fi
înșelătoare. De fapt, acestea sunt transferuri alocate din partea Ministerului de Finanțe pentru a acoperi
costurile de funcționare a școlilor (de exemplu, inclusiv salariile profesorilor). Fondurile pentru investiții
reale în îmbunătățiri capitale sunt la mare cerere, dar sunt alocate în procentaj foarte redus, atât din
bugetele naționale, cât și din cele locale.
În același timp, datele furnizate de Agenția de Dezvoltate Regională SE arată că foarte puține școli au
fost modernizate cu fonduri UE, în ciuda disponibilității unui asemenea sprijin. Mai exact, doar două
școli din județul Tulcea au beneficiat de finanțare prin intermediul Programului Operațional Regional
(POR) pentru îmbunătățirea infrastructurii deja existente și în vederea achiziționării echipamentului (de
exemplu, a calculatoarelor, a materialelor de predare, etc.): Topolog și Greci. Valoarea totală a acestor
proiecte a fost de 4,8 milioane RON – mai puțin decât valoarea medie a unui singur proiect de
îmbunătățire a infrastructurii școlare finanțată prin intermediul POR (peste 8 milioane RON). Aceste
fonduri sunt extrem de reduse în comparație cu fondurile contractate de întreaga regiune pentru
actualizarea infrastructurii educaționale - și anume, 276,8 milioane RON – dintr-un total de 1,9 miliarde
RON pentru România în total. Acest lucru înseamnă că partea atrasă de județul Tulcea din fondurile
regiunii SE a fost de numai 1,73% și numai 0,21% din fondurile POR de la nivelul întregii țări, dedicate
îmbunătățirilor școlare.60

59
Banca Mondială, „Analiza Funcțională a Sectorului Preuniversitar al României”, Raport Final, Octombrie 2010, p.
68
60
Date furnizate de Agenția Regională a Dezvoltării SE. Vezi
http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/5.6_Infrastructura_educatie.2013.pdf

142
Nu în ultimul rând, utilizarea internetului rămâne scăzută, mai ales în Deltă, unde numai un sfert din
populație este conectată la internet. Potrivit surselor, internetul este disponibil doar în unele școli și
doar câteva dintre ele se bazează pe rețelele Primăriilor vecine (de exemplu, C.A.Rosetti).
Figura 47. Rate de utilizare a Internetului (% din totalul locuitorilor)

Sursa informaţiilor: Institutul Național de Statistică

Lipsa profesorilor calificați
La nivelul județului Tulcea, datele furnizate de Inspectoratul Școlar arată că numărul total de cadre
didactice este de 2.736, cu 58% în orașe și restul în zonele rurale.61 Numărul mediu de elevi pe profesor
pare optim la doar 12,25, cu cifre similare pentru așezările urbane și rurale, chiar dacă, în același timp,
este adevărat că județul are o densitate scăzută a populației și există câteva programe de predare
simultană (vezi mai jos). Din totalul numărului de profesori, 2.672 (97.7%) au toate calificările necesare.
Există mai puțini profesori calificați în Deltă în comparație cu restul județului. Sunt mai puțini profesori
calificați, proporțional vorbind, în Deltă (67%), comparativ cu restul județului (89%). În momentul de
față, profesorii primesc aproximativ 20% din salariul mediu, ca primă pentru localizarea lor într-o zonă
izolată, față de 80% cât aveau dreptul acum câțiva ani. Harta de mai jos dezvăluie o poveste interesantă:
pe de-o parte, se pare că numărul elevilor pe profesor și numărul orelor pe profesor se află la niveluri
rezonabile, în cea mai mare parte a Deltei; pe de altă parte, având în vedere răspândirea modelului de
predare simultană (cu ore multiple ținute în același timp de către același profesor), aceste date ar trebui
interpretate cu atenție.
Pe baza datelor din partea Inspectoratului Școlar Județean din Tulcea, 845 elevi de școală primară
(8,58% din total) și 396 de elevi de gimnaziu (4,45% din total) au fost înscriși în programe de predare
simultană. Chiar dacă datele nu sunt segmentate în funcție de locație, se poate deduce că majoritatea
acestor programe se află în Deltă, unde există un număr insuficient de elevi pentru a forma clase dintr-
un singur an, astfel încât elevii din grupuri de vârstă diferite frecventează cursuri în același timp. Acest
lucru creează, în mod evident, dificultăți de însușire a cunoștințelor și plasează copiii care se înscriu în
asemenea programe (din necesitate, nu din alegere personală) într-un dezavantaj evident.

61
„Statutul Învățământului Preuniversitar din județul Tulcea: Anul Școlar 2012/2013”, p. 26

143
 Figura 48. Cadrele didactice din comunitățile mai mici sunt probabil mai solicitate

Elevi per profesor

c) Oportunități/Potențial
Nivelul de studii
În ciuda provocărilor menționate mai sus, datele care corespund calității procesului educațional ne
oferă o imagine pozitivă, chiar dacă datele dezagregate la nivelul Deltei lipsesc. În primul rând, în baza
datelor furnizate de Inspectoratul Școlar Județean din Tulcea, județul Tulcea avea un număr total de
27.063 de elevi înscriși la începutul anului școlar 2012/2013 pentru toate tipurile de învățământ
preuniversitar. Din totalul numărului de elevi, 26.445 erau încă înscriși la sfârșitul anului școlar, acest
lucru însemnând că 618 elevi (aproximativ 2,2%) se mutaseră sau renunțaseră, și alți 1.250 erau
repetenți (adică nu au reușit să treacă în clasa următoare).62 Pe baza numărului de zile pierdute de elevi,
același raport plasează numărul celor care au abandonat studiile la 303, însemnând o rata de abandon
de 1,1%. Acest lucru poate fi comparat în mod favorabil cu media națională semnalată, de aproximativ
15%.63 De asemenea, Tulcea se află sub ținta Europa 2020 în ceea ce privește ratele de abandon (10%,
după cum a fost menționat mai sus).
Ratele de absolvire sunt, de asemenea, relativ mari. Un procent remarcabil de 97% de elevi înscriși
absolvă școala primară, 81% termină gimnaziul și 73% sunt absolvenți de clasa a XII-a. 80% dintre elevii
înscriși în învățământul profesional ajung să absolve aceste cursuri. Într-adevăr, există câteva
discrepanțe între mediul urban și cel rural, mai ales pentru clasele de liceu, unde este puțin probabil ca

62
„Statutul Învățământului Preuniversitar din județul Tulcea: Anul Școlar 2012/2013”, p. 18
63
Vezi, ca exemplu, http://www.ziare.com/tulcea/stiri-actualitate/abandonul-scolar-la-tulcea-foarte-mic-fata-de-
restul-tarii-3865339

144
elevii din așezările rurale să își termine educația cu succes. În general, femeile prezintă un procent de
absolvire mai mari decât bărbații.64
Promovabilitatea la examenele naționale în județul Tulcea se află la nivelul mediei naționale sau chiar
peste acesta. În primul rând, Evaluarea Națională de la sfârșitul clasei a VIII-a arată că o medie de 82,3%
și 62,5% dintre elevii examinați au trecut examenul la română și respectiv, la matematică. Elevii din
orașe au rezultate mai slabe decât cei din zonele rurale, în timp ce fetele, de obicei, obțin rezultate mai
bune decât băieții. Aceste cifre corespund mediilor naționale; într-adevăr, în anul 2013, 77.1% elevi au
promovat acest examen la nivel național.65 În ceea ce privește examenul de bacalaureat de la sfârșitul
clasei a XII-a, 62.7% dintre elevii din Tulcea l-au promovat, comparativ cu media națională de 56.4%.66
Figura 49. Școala din Crișan, Delta Dunării

Sursă: http://www.panoramio.com/photo/73380950

Programe specializate şi alinierea la piaţa muncii

De exemplu, Luncavița are un liceu specializat în agricultură şi turism. Toţi elevii studiază aceste
materii din clasa a IX-a până în clasa a XII-a. În prezent sunt 148 de elevi în 5 clase (în general, 1 clasă pe
an, cu 2 clase în clasa a XI-a). Comunitatea a înţeles că, pentru a obţine un preţ mai bun pentru cereale,
au nevoie de certificatul de procesare, ceea ce înseamnă personal specializat în agricultură. De
asemenea, Luncavița este situată la 7 km de Deltă şi 7 km de Parcul Naţional Munţii Măcinului, şi nu sunt
disponibile în comună locuri de cazare peste noapte pentru turişti. De aceea, autorităţile locale au
considerat că este o idee bună să combine agricultura şi agroturismul ca specializări în liceu pentru a
veni în sprijinul dezvoltării economiei locale.
Elevii au răspuns foarte bine acestei iniţiative. Unii dintre ei şi-au convins părinţii să ofere camere
pentru închiriat sau să-şi transforme casele în pensiuni. Unii au construit pensiuni noi; şapte dintre
acestea au fost construite cu sprijin financiar internaţional. Părinţii au venit şi ei în ajutorul copiilor,
dându-le posibilitatea de a rămâne pe loc şi de a nu trebui să caute de lucru în altă parte în România sau
în străinătate. Generaţia mai în vârstă s-a angajat să înveţe tinerii meşteşugurile locale – aceasta a ajutat

64
Aceste date provin de la Inspectoratul Școlar Județean din Tulcea, „Raport Anual 2012-2013,” Prezentare, p. 13-
16
65
„Statutul Învățământului preuniversitar din județul Tulcea: An Școlar 2012/2013,” p. 20
66
Vezi, ca exemplu, http://adevarul.ro/news/eveniment/rezultate-evaluare-nationala-2013-evaluare-nationala-
2013-1_51ced537c7b855ff56dd9fbb/index.html

145
la dezvoltarea comunei şi a creat locuri de muncă.67 Pe scurt, acesta este un exemplu pozitiv despre cum
un sistem mai descentralizat, cu programa școlară aliniată la profilul specific al economiei locale, poate
duce la creştere şi dezvoltare economică. Asemenea iniţiative ar putea fi repetate în alte zone din Deltă,
cu rezultate asemănătoare, atâta timp cât sunt rezultatul consultărilor la firul ierbii şi a angajamentului
puternic de către autorităţile locale pentru a adopta politicile şi structurile de suport necesare.
Dincolo de aceste iniţiative promiţătoare, realitatea este că şcolile din Delta Dunării şi din apropierea
oraşului Tulcea trebuie, în primul rând, să pună la dispoziţie un mediu de studiu adecvat. Cu alte
cuvinte, trebuie să asigure un mediu de studiu sigur, în care copiii să se poate concentra pe dobândirea
de cunoştinţe şi să nu sufere din cauza frigului, a lipsei apei curente, sau a echipamentului şcolar
inadecvat. Analiza de mai jos rezumă aceste observaţii iniţiale, reflectând asupra punctelor forte,
neajunsurilor, oportunităţilor şi pericolelor din sectorul educaţiei în Delta Dunării.
Alternative la învătământul simultan
Există mai multe opţiuni pentru a ajuta populaţia de elevi în scădere într-o zonă cu acces dificil.
Acestea sunt: (1) învăţământul simultan; (2) naveta zilnică a elevilor din zonele mai îndepărtate; (3)
naveta săptămânală a acestora, cu internat pentru elevi în apropierea unui centru şcolar; şi (4)
învăţământul prin internet sau programe la distanţă. Prima opţiune se desfăşoară în prezent dar cu
rezultate nesatisfăcătoare, deoarece mai multe ore sunt predate la niveluri diferite, de acelaşi profesor,
în același timp. A doua opţiune se aplică şi ea în prezent, dar este costisitoare, greu de implementat (în
special în condiţii de vreme rea) şi este consumatoare de timp pentru elevi. A treia opţiune ar implica o
investiţie iniţială majoră, dar promite costuri globale de funcţionare mai mici deoarece elevii sunt
concentraţi în câteva centre. A patra opţiune necesită infrastructură IT&C, dar pe termen lung duce la
costuri reduse – o conexiune sigură de internet de mare viteză ar permite cadrelor didactice dintr-o
şcoală să se ocupe de elevii din mai multe locaţii, cu ajutorul supervizorilor locali şi al părinţilor.
d) Entități-cheie din sector și capacitatea lor
Moștenirea sistemului centralizat implică faptul că unele dintre deciziile importante legate de
politicile de educaţie, proceduri şi programa școlară continuă să fie gestionate la nivelul Ministerului
Educaţiei Naţionale (MEN). Reprezentanţii locali ai MEN sunt cele 42 de inspectorate (subordonate
MEN) şi mai sunt trei actori la nivel naţional care depind şi ei de MEN, cu roluri-cheie în asigurarea
calităţii procesului educaţional: Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Agenţia Română pentru
Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar şi Institutul Ştiinţelor Educaţiei. Majoritatea costurilor
curente (de ex. profesor, salarii) sunt acoperite la nivel naţional, unde Ministerul de Finanţe transmite
fonduri cu destinație fixă către autorităţile locale – aceste cheltuieli rezultă și din partea dedicată în
bugetul anual pentru Ministerul Educaţiei Naţionale.
Consiliile de administrație sunt părţile principale responsabile cu gestionarea şi administrarea şcolilor,
în timp ce autorităţile locale finanţează investiţiile în infrastructura şcolară. De multe ori, Consiliile
Locale (Primăriile) din oraşe şi comune suportă costurile principale ale acestor intervenţii, deşi în
anumite cazuri o parte din fonduri poate veni şi din alte părţi (de ex. Consilii Judeţene, programe de la

67
O încercare similară de stabilire a unui program de turism a fost efectuată de liceul din Sulina în urmă cu ceva
timp. Acest program a fost mai apoi închis, datorită unui număr insuficient de elevi care au aderat la el.

146
nivel central, instituţii internaţionale şi granturi, etc.). În ultimul deceniu, autorităţile locale din România
au investit semnificativ în modernizarea infrastructurii şcolare, în special cu ajutorul fondurilor UE – cel
mai cunoscut, Programul Operaţional Regional, care din august 2013 a contractat proiecte pentru
reabilitarea şcolilor depăşind 1,9 miliarde de lei în total, cu o valoare medie de 8,2 milioane de lei.
Asemenea intervenţii includ în mod tipic atât lucrări de construcţie cât şi achiziţionarea echipamentului
necesar pentru procesul educaţional (de ex. table de scris, hărţi, computere, imprimante, etc.)
A treia categorie de părţi interesate include sindicatele profesorilor, comitetele de părinţi, şi alte
organizaţii care sunt active în acest sector. Imaginea de mai jos, preluată din Analiza Funcţională a
Băncii Mondiale din 2010, oferă o vedere generală a structurii instituţionale complexe a învăţământului
pre-universitar şi pentru şcolile din Deltă, şi ajută la identificarea celor care trebuie să acţioneze, în
colaborare cu ceilalţi, la remedierea neajunsurilor constatate. Următoarele secţiuni se axează în
principal pe nivelul local, dar fără îndoială că orice progres însemnat privind educaţia în Delta Dunării va
rezulta numai dintr-o colaborare efectivă între părţile interesate la diferite niveluri.
Figura 50. Structura de ansamblu a sectorului de educație

Mediu extern imediat

Sindicate
Sectorul învăţământului pre-universitar
Autorităţi
Edituri
Servicii Agenţie QA Agenţie
Publice VET

Centrul Naţional ME Şcoli

Furnizori
MF de Evaluare şi
formare
Examinare
Min. Muncii Agenţia de
Mass- Cercetare şi Autorităţi
media Universităţi Curriculum Locale

Parlament

Sursă: Raport Funcţional al Băncii Mondiale privind Sectorul Educaţional Pre-universitar

68
în România (2010)

68
Ibid., pag. 29

147
9.1.2. Analiză SWOT
Tabel SWOT 11: Analiza SWOT privind Educaţia
Puncte forte
- Recunoaşterea la nivel local a importanţei educaţiei
pentru dezvoltarea zonei (de ex., în strategia de
dezvoltare a Judeţului Tulcea);
- Rezultate pozitive la nivel judeţean în ceea ce
priveşte educaţia (medii mari de absolvire,
procentaj mic de abandon școlar, punctaje peste
medie la testele standard);
- Iniţiativă de succes în crearea unui plan de
învăţământ personalizat care se potriveşte profilului
economiei locale (de ex., liceul din Luncavița), cu
posibilitatea replicării modelului în Deltă;
- Raport profesor-număr studenți redus (cu unele
varianții în funcţie de şcoală).
Oportunități
- Potenţialul economic ridicat în ceea ce priveşte
turismul şi agricultura asigură cererea de capital
uman calificat în zonă;
- Realinierea programei şcolare pentru a răspunde
cererii pieţei locale;
- Disponibilitatea fondurilor UE pentru 2014-2020
pentru îmbunătăţirea şcolilor şi internatelor pentru
elevi;
- Alocarea unei părţi mai mari din bugetul naţional
pentru a stimula profesorii să se mute în zone mai
îndepărtate;
- Construirea de internate pentru elevi în jurul
utilităţilor principale pentru consolidarea localizării
elevilor şi profesorilor;
- Introducerea învăţământului prin internet şi la
distanţă (pe baze pilot şi apoi la scară largă) în loc
148
Puncte slabe
- Numărul de elevi în scădere continuă să pună
presiune pe sistemul şcolar, care se confruntă
cu costuri de operare mari în raport cu
veniturile, alocate după principiul „banii
urmează elevul”;
- Condiţii neadecvate (lipsa apei curente, a
canalizării, clădiri deteriorate);
- Finanţare insuficientă pentru investiţiile
capitale în şcolile locale şi lipsa de capacitate /
cunoştinţe pentru a absorbi fondurile UE
disponibile;
- Accesibilitate scăzută şi închiderea recentă a
şcolilor precum şi lipsa resurselor financiare
pentru a contracta bărci şi şoferi;
- Utilizarea redusă a internetului;
- Lipsa stimulentelor pentru a atrage profesori
calificaţi şi titulari în mai multe locaţii
îndepărtate;
- Programe de predare simultană care pun în
dezavantaj elevii din Deltă.
Amenințări
- Declin demografic continuu, ce duce la mai
bani mai puțini şi mai puţine oportunităţi
îmbunătăți condițiile de studiu pentru elevii
rămaşi în zonă;
- Economie locală slabă şi incapacitatea de a
atrage investiţii semnificative, forţând
familiile să se mute în căutare de noi
oportunităţi (şi reducând astfel mai mult
numărul elevilor);
- Creşterea ratei migrării în rândul adulţilor,
lăsând copiii acasă fără un părinte sau chiar
fără ambii părinţi;
- Lipsa capitalului de a susţine posibile
internate noi pentru elevi într-o reţea de şcoli
mai consolidată;
- Lipsa unei infrastructuri IT&C adecvate pentru
 învățământul simultan, pentru a avea costuri reduse sprijinirea învățământului prin internet şi la
şi o acoperire mai mare a elevilor; distanţă, şi lipsa experienţei în folosirea
- Păstrarea şi predarea meşteşugurilor tradiţionale acestor programe.
pentru a păstra moştenirea multiculturală a zonei;
Programe academice şi de cercetare specializate
legate de caracterul unic al Deltei

9.1.3. Concluzii
Sectorul învățământului în Delta Dunării se confruntă cu provocări importante, pentru care nu există
soluții ușoare. Politicile sunt rareori eficiente în oprirea declinului demografic în România la scară
națională – și mai ales în Tulcea și în Deltă – și, cel puțin pe termen scurt și mediu, situația se va înrăutăți
în ceea ce privește declinul numărului de elevi. Chestiunea cea mai importantă o reprezintă asigurarea
funcționalității sistemului în contextul actual – geografic, demografic, financiar și social.
În primul rând, sectorul are nevoie de o direcție clară în baza ultimelor date disponibile pentru
prioritizarea investițiilor în infrastructură. Factorii de decizie, informați în mod adecvat, trebuie să
decidă ce scoli vor deservi efectiv populația Deltei în anii viitori. Aceste unități trebuie programate
pentru a fi îmbunătățite și pentru dotate corespunzător. Datorită lipsei bugetelor locale/naționale
pentru aceste intervenții, opțiunea principală este aceea de a accesa fondurile UE disponibile prin
Programul Operațional Regional (POR) 2014-2020. Autoritatea de Management a POT din cadrul
Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) și în special Agenția de Dezvoltare
Regională de Sud-est (ca Organism Intermediar al POR) pot avea un rol central în încurajarea și
sprijinirea autorităților locale și a școlilor în eforturile de a atrage finanțările necesare. În funcție de
cererile de finanțare specifice și regulile de eligibilitate, aceste fonduri pot fi utilizate pentru a finanța
construirea și/sau îmbunătățirea internatelor pentru elevi, dacă factorii de decizie optează pentru
consolidarea rețelei în jurul mai multor centre. Indiferent de calea aleasă, copiii trebuie să aibă acces la
o infrastructură adecvată – scoli bine construite, cu temperaturi confortabile pe tot parcursul anului, apă
curentă, canalizare și tot echipamentul necesar.
La fel de important, sunt necesare investiții pentru a avea siguranța că elevii au acces la profesori bine
pregătiți care urmează îndeaproape programa școlară adecvată, personalizată în funcție de nevoile
locale. Bugete mai mari sunt necesare pentru a atrage profesori calificați în mai multe locații
îndepărtate; acesta este un lucru imperios necesar, deoarece nici cele mai bine echipate și moderne
scoli nu vor putea pregăti elevii cum se cuvine, în lipsa unor profesori bine instruiți. În baza consultărilor
publice și în aceeași linie cu strategiile locale și regionale pentru dezvoltarea economică a regiunii,
programa școlară trebuie adaptată pentru a se potrivi cu avantajul comparativ în sfera economică a
zonei. Lucrând în tandem cu sectorul privat, școlile pot ajuta copiii din Deltă să dobândească
cunoștințele necesare și să pună bazele profesiei lor de viitor, asigurându-se că instruirea lor practică se
potrivește cu nevoile economiei. Și regiunea va beneficia pe termen lung, motivând oamenii să rămână
în zonă – tot ceea ce este necesar este ca oamenii să aibă încredere din nou în posibilitatea de a-și
trimite copiii la scoli bune și de a-și asigura oportunitățile de lucru în Deltă.

149
Pentru crearea legăturilor dintre nivelul educațional, productivitatea muncii și dezvoltarea
economică, Delta Dunării trebuie să se bazeze pe un sector educațional funcțional și eficient. În
prezent, zona este prinsă într-un cerc vicios: infrastructură educațională precară, dublată de
incapacitatea inerentă de a atrage profesori calificați în zonele izolate; abilități profesionale scăzute și o
forță de muncă relativ redusă și în declin, implicând un nivel slab de atragere a investitorilor; medie
scăzută a productivității și salariilor; bază de impozitare redusă la nivel local, impunând constrângeri
bugetare severe – și așa mai departe. Dincolo de dinamica pieței, contextul geografic și demografic fac
provocarea și mai dură, datorită localităților relativ izolate și a accesului slab la scoli, în special în zonele
rurale. Unii părinți cu mijloace financiare suficiente își pot trimite copiii departe pentru a avea acces la o
educație adecvată, deși și această opțiune este destul de dificilă datorită slabei conectivități a zonei. În
orice caz, nu este soluția optimă. Mesajul este simplu: pentru o dezvoltare durabilă, Delta Dunării are
nevoie de un sector educațional performant care să asigure tuturor accesul la oportunități.

150
9.2. Sănătate
9.2.1. Situația actuală
Indicatorii de sănătate în județul
Tulcea sunt inferiori celor din
restul României. Speranța de viață
la naștere (durata medie de viață) a
crescut între 2005 și 2008, însă
tendința s-a inversat în ultimii șase
ani, astfel încât diferența între
media națională și cea locală a
revenit la stadiul la care era în 2006,
așa cum se observă din Figura 51.
În 2010, România avea cea mai
mare rată a mortalității infantile
din Uniunea Europeană: 9,8 la

Figura 51: Speranța medie de viață în România și în județul Tulcea 1.000 nou-născuți vii, mai mult
decât dublul ratei europene de 4,1
/1.000. În județul Tulcea, rata mortalității infantile a cunoscut o tendință variabilă între 2007 și 2011.
Cauzele cele mai frecvente ale mortalității infantile au fost: afecțiunile respiratorii infecțioase,
sindroamele diareice acute, dar și un număr semnificativ de malformații congenitale care ar putea fi
asociate cu factorii de mediu.
Tabel 18: Decese sub vârsta de 1 an, după cauzele decesului, în județul Tulcea
An 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Număr total
57 37 37 40 28 28 35 18 32 31
decese
Malformații
12 4 6 7 5 11 9 4 6 5
congenitale

Sursă: Buletin Statistic 2012

Sistemul de sănătate se confruntă cu modificările tendințelor demografice și epidemiologice. Din
1990, populația a cunoscut un declin numeric și de vârstă în Tulcea, așa cum se prezinta detaliat în
secțiunea 3.1 din prezentul raport. Modificarea demografică constituie o povară deosebită asupra
sistemului de sănătate, fiind asociată cu o schimbare a tendințelor epidemiologice caracteristice fiecărui
grup de vârstă. De fapt, România în ansamblu a avut dificultăți în identificarea unei abordări unitare
pentru reducerea poverii asupra sistemului de sănătate datorata bolilor cronice, având de înfruntat
incidența crescută a acestor boli. De exemplu, în 2011, cauzele deceselor în județul Tulcea au fost
reprezentate în proporție de 67% de bolile cardiovasculare, caracteristice populației îmbătrânite,
urmate de cancer (16%), tulburări digestive (5%), cauze externe cum ar fi accidentele și otrăvirea (4%) și
bolile respiratorii (3%). Profilul epidemiologic al bolilor infecțioase în Tulcea este similar cu cel al întregii
țări. România și-a atins obiectivele pentru vaccinările obligatorii conform programului național de
vaccinare, dar încă exista o acoperire vaccinala scăzută la anumite sub-populații, indicând nevoia de
campanii de informare țintite pe acestea.
Spitalele sunt finanțate printr-o combinație între plățile ajustate și fondurile alocate de la bugetele
centrale și locale. Conform reglementărilor naționale, autoritățile locale au in responsabilitate clădirile
spitalelor, precum și managementul unităților spitalicești. Fiecare județ dispune de un spital general de
urgență public, care oferă servicii de îngrijire in toate specialitățile de bază (medicină internă,
cardiologie, chirurgie, neurologie etc.). În Tulcea, există două spitale: Spitalul Județean de Urgență
Tulcea și Spitalul Municipal din Măcin. Spitalul Județean de Urgență Tulcea dispune de o infrastructură
extinsă, funcționând în 4 pavilioane, și acoperă 20 specialități medicale, inclusiv 14 specialități de
ambulatoriu.
a) Caracteristici
Un Proiect Pilot de Telemedicină pentru Inima Deltei a fost demarat în martie 2012 și pare să arate
rezultate inițiale pozitive. Acest proiect pilot a inclus 10 medici de familie din Delta Dunării, 23 medici
specialiști de specialități diferite și 8 medici specialiști din departamentul de urgența de la Spitalul
Județean de Urgență Tulcea. Proiectul Pilot a fost conceput pentru a testa conceptul și funcționarea
telemedicinii în regiunile rurale și izolate. Medicii de familie au primit următorul echipament medical
digital de testare, pe care să îl utilizeze în cadrul Proiectului Pilot: Monitor EKG și Semne Vitale, iar trei
medici de familie au primit dispozitive portabile de ecografie. Rezultatele intermediare arată că au fost
rezolvate 840 solicitări medicale ale medicilor de familie.
b) Probleme / Constrângeri
Descentralizarea creează multe probleme sistemului de sănătate. Serviciile sanitare trebuie
coordonate / reglementate pentru introducerea unor zone de referință(și de finanțare) mai ample
pentru servicii care ar trebui realizate în zonele intermediare. Fragmentarea politicilor și a serviciilor
medicale furnizate creează juxtapuneri și decalaje, ineficiențe, calitate scăzută și discriminare. În același
timp, a scăzut capacitatea instituțiilor sau profesioniștilor desemnați până în prezent să efectueze
intervenții preventive – cum ar fi autoritățile județene de sănătate publică, medicii și asistentele de la
nivel școlar, medicii de familie și asistentele, asistenții pentru comunitățile sanitare și mediatorii sanitari,
având ca țintă populația generală. Riscurile principale presupuse de implementarea politicii de
descentralizare au legătură cu următoarele elemente: capacitatea instituțională insuficient dezvoltată la
nivel local; inerția sau neasumarea generală a răspunderii; lipsa echipamentelor și consumabilelor;
diminuarea capacității la nivel central de răspuns in caz de nevoie; și vulnerabilitatea politicilor publice în
funcție de prioritățile in continua schimbare ale agendei politice.
Populația din zonele izolate din Inima Deltei încă au dificultăți în accesarea serviciilor de prim ajutor.
Mijloacele de transport pentru populația locală sunt, de obicei autoturismele private, caii, căruțele,
autobuzele sau bărcile care trec, în mod normal, numai o dată la 2-3 ore. Uneori, oamenii merg pe jos 5-
10 km ca să ajungă la un medic de familie sau la o farmacie locală. Accesul este problematic mai ales în
iernile grele, cu ninsori și viscol, când multe localități sunt izolate sau lăsate fără electricitate. Pe de altă

152
parte, vara, datorită turismului, are loc o triplare a numărului persoanelor din zonă, ceea ce mărește
presiunea pe unitățile medicale si resursele acestora.
Există doar câțiva furnizori de asistenta medicala primara în Inima Deltei. Servicii non stop sunt oferite
doar în trei “Centre de permanență”, în timp ce în zonele izolate, doar un singur medic și/sau o asistentă
pot asigura servicii în afara orelor de program. Nouă sate nu sunt acoperite de un medic de familie. Așa
cum se poate observa din figurile de mai jos, precum și din Anexa 12, în Inima Deltei există doar patru
medici de familie locali, patru medici de familie cu jumătate de normă care fac deplasarea din orașul
Tulcea, trei asistente și șase asistenți medicali comunitari.
Figura 52: Deservirea populației din Inima Deltei va Figura 53: Numărul asistentelor la 10.000 de locuitori în
continua să necesite utilizarea spitalelor județene zona de studiu

Asistente per 10,000

de locuitori

Locuitori per medic

Sursă: Recensământ 2011 și județul Tulcea Sursă: Recensământ 2011 și județul Tulcea
Furnizarea serviciilor medicale in Inima Deltei este descurajata de izolare, numărul de locuitori și
vârsta populației . Dezavantajul important al Inimii Deltei este faptul că include zone în care numărul de
locuitori a scăzut si populația este îmbătrânită, cu multe cazuri cu boli cronice multiple și pacienți care
au nevoie de îngrijire la domiciliu. Pentru personalul medical, salariile mici și condițiile dificile de muncă
în sectorul public au creat dorința de a trece cel puțin cu jumătate de normă la clinicile private. Datorită
lipsei resurselor umane medicale și a modului în care medicii își împart timpul de lucru între cabinetul
public și cel privat, rezultatul este de obicei în defavoarea sistemului public.
Politicile de stimulare a activității medicale în Inima Deltei sunt deficiente, iar furnizorii privați de
servicii sanitare se confruntă cu o nesiguranță financiară considerabilă . Pentru stimularea medicilor de
familie de a lucra în zone izolate sau cu venituri mici, precum Delta Dunării, au fost introduse plățile cu
capitație dublă pentru cei care au cabinete individuale sau puncte de lucru în regiune. Mecanismele de
rambursare pentru medicii de familie în cadrul sistemului de asigurări de sănătate sunt bazate pe
capitație pentru persoanele înregistrate în sistemul național de asigurări de sănătate, precum și pe
onorarii pentru servicii. Este nevoie de un anumit număr de pacienți pentru încheierea unui contract cu
casele de asigurări de sănătate, dar nu există remunerații contractuale pentru investițiile majore și
costurile de funcționare (cum ar fi renovarea și întreținerea clădirilor și echipamentului). În plus,
cabinetele medicale au fost înființate, de obicei, în spații închiriate de la autoritățile locale, ceea ce se

153
dorea a fi un stimulent, dar contractele nu garantează folosința pe termen lung și, prin urmare, de fapt
măresc nesiguranța cu privire la investițiile făcute de medici.
Infrastructura locală sanitară și sistemul de furnizare de servicii medicale presupun costuri
operaționale mari și nu funcționează eficient. Ca multe alte unități spitalicești publice, Spitalul Județean
de Urgență Tulcea a acumulat arierate financiare importante în 2013 (1.675 mii lei în primele șase luni
ale lui 2013). Costurile sunt mari pentru că implică utilizarea a patru pavilioane și practici ineficiente,
precum menținerea unui număr mare de paturi de spitalizare continuă, perioade extinse de internare și
servicii limitate de ambulatoriu. În cazul urgențelor medicale, sunt utilizate bărci pentru transferul
pacienților din Deltă. Însă o barcă de urgență are nevoie, de obicei, de 2-3 ore pentru a ajunge înapoi la
Tulcea și acestea nu sunt disponibile noaptea. SMURD este eficient în intervenții, dar nu dispune de
bărci de intervenție, ceea ce le restricționează accesul în zonele izolate din Inima Deltei. O altă opțiune
de transport în caz de urgență este elicopterul oferit de Ministerul de Interne, dar acest serviciu poate fi
utilizat doar în cazuri extreme. Aceste limitări provoacă întârzieri în obținerea îngrijirilor de urgență și
pot duce la decese și rezolvarea nefavorabilă a unor probleme de sănătate.
Delta Dunării predispune la factori de risc de mediu specifici și informațiile privind potențialul impact
al acestora asupra populației lipsesc. Schimbările climatice au implicații majore asupra sănătății și
nutriției – cu impact asupra securității alimentare, accesului la apă potabila și canalizare și amenințarea
unui număr crescut de dezastre naturale. În același timp, tranzitând mai multe regiuni și centre urbane
industrializate, fluviul Dunărea este expus la deșeuri, substanțe chimice toxice și carcinogene, precum și
la materii organice, care pot contamina apa, crescând considerabil riscul pentru sănătatea publică.
Microorganismele patogene umane și animale de origine enterică sunt considerate contaminatori
importanți ai mediului, putând fi transmiși prin sol, agricultură, apă și sedimente. Evaluarea și
identificarea patogenilor specifici de origine fecala este o problemă de primă importanță pentru
siguranța și protecția surselor de apă potabilă. Principalele boli prezente și unele potențiale boli
transmisibile specifice sunt prezentate în Anexa 13 având ca sursa de date DSP Tulcea.
c). Oportunități / Potențial
Serviciile de urgență s-au îmbunătățit, dar o mai bună cooperare le-ar mări eficiența. În ultimii patru
ani, ca urmare a investițiilor și instruirii, sistemul a devenit mai de încredere și numărul solicitărilor a
crescut continuu (peste 2,1 milioane în 2009, chiar dacă 20 % din costurile serviciilor sanitare nu au fost
decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate). Însă se poate face mai mult pentru determinarea
clară a rolului fiecărei instituții în acest proces, pentru îmbunătățirea cooperării și evitarea duplicării
eforturilor.
Schimbările de politică pot duce la costuri mai mici și eficiență mai ridicată pentru Spitalul Județean
de Urgență Tulcea. S-ar putea oferi servicii de calitate mai bună si eficiente, prin schimbarea destinației
unităților disponibile in facilitați de cazare care să ofere servicii de cazare la preturi accesibile, de
exemplu pentru mame cât timp copiii lor sunt internați, sau pentru pacienții care locuiesc în zone
izolate. În același timp, se recomandă creșterea eficienței serviciilor furnizate prin reducerea duratei de
spitalizare, dezvoltarea serviciilor de ambulatoriu și a unei rețele de secții pentru pacienții ambulatorii.
Toate acestea schimbări s-ar traduce în volum mai mare, costuri mai mici și asistenta medicala de
calitate mai bună.

154
Transferul funcțiilor Direcției de Sănătate Publică de la Ministerul Sănătății la Consiliul Județean
Tulcea ar putea fi o oportunitate. Pentru a beneficia de pe urma ei, autoritățile locale trebuie să
realizeze o analiză clară și să recunoască toate problemele specifice.
d). Entități cheie din sector și capacitatea lor
Ministerul Sănătății (MS) este principala autoritate națională din sistemul românesc de sănătate.
Instituțiile locale care reprezintă MS sunt Direcțiile de Sănătate Publică Tulcea și Constanța (DSP).
Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) reprezintă principala sursă de finanțare pentru sistemul
de sănătate și este reprezentată la nivel local de către Casele Județene de Asigurări de Sănătate
Constanța și Tulcea (CJAS). Pentru a primi plăți de la CNAS, furnizorii de servicii sanitare publici și privați
trebuie să încheie un Contract-Cadru prin care serviciile sunt contractate de CJAS-uri. Regula se aplică
pentru spitale, precum și pentru ambulatorii: specialități clinice și paraclinice, asistență medicală
primară, asistență medicală la domiciliu și recuperare.
Asistenta medicala este dispune de o rețea complexă de furnizori la diferite niveluri, gestionați de
diferite agenții. Asistența medicală primară este oferită de medicii de familie (MF) și de medicii
generaliști (MG), de asistente și alte tipuri de personal medical auxiliar. În județul Tulcea, în medie, sunt
1.726 locuitori la un medic, comparativ cu 1.894 locuitori la un medic la nivel național. Asistența
specializată de ambulatoriu este furnizată în cabinete medicale individuale și ambulatorii pentru
specialitățile medicale clinice sau paraclinice. În orașul Tulcea, zece investitori privați au dezvoltat clinici
de ambulatoriu. Serviciile de urgență sunt furnizate de Serviciul de Ambulanță județean și de doi
furnizori privați, precum și de spitalele care colaborează cu secțiile de poliție, Inspectoratul pentru
Situații de Urgență (ISU) și Serviciul Mobil de Urgență pentru Resuscitare și Descarcerare (SMURD). În
ultimii patru ani, MS a investit în vehicule de urgență și echipament medical, precum și în instruirea
personalului (medici, asistente și pompieri) cu susținere financiară de la UE. S-au îmbunătățit și
sistemele de informare și comunicare, inclusiv utilizarea unui număr unic de urgență, precum și
protocoalele medicale. Prin urmare, sistemul a devenit mai de încredere și numărul solicitărilor a crescut
continuu.

155
9.2.2. Analiză SWOT

Tabel SWOT 12: Analiză SWOT Sănătatea în zona de studiu

Puncte forte Puncte slabe

- Cunoașterea de către locuitori a problemelor - Capacitate instituțională insuficient

specifice din regiune;
- Potențialul autorităților locale de a-și folosi
noua autoritate asupra politicilor de sănătate - Lipsa unităților și personalului sanitar sau
publică pentru a satisface nevoile specifice
ale comunităților locale;
- Investiții în unitățile de răspuns în caz de
urgență, cu potențial de creștere;
dezvoltată la nivel local și lipsa politicilor
coerente trans-sectoriale și a cooperării;
proasta distribuire a acestora;
- Accesul scăzut la serviciile sanitare și timpul
mare de reacție în caz de urgență în zonele
izolate;
- Lipsa consumabilelor și echipamentelor la
nivel de DSP și spital;
- Probleme cu echipamentul și software-ul
pentru sistemul de telemedicină aflat în
dezvoltare;
- Lipsa unor stimulente financiare bine
concepute pentru furnizorii de servicii
medicale.

Oportunități Amenințări

- Creșterea gradului de conștientizare de către - Fragmentarea politicii de sănătate și

cetățeni a și participarea la procesele de
luare a deciziilor
- Schimbări ale politicii, cum ar fi servicii
ambulatorii și de îngrijire de zi, care ar putea
face o utilizare mai eficientă a resurselor
- Inițierea si menținerea unor mai bune linii de
comunicare între factorii de decizie locali ar
stimula rezultate
- Mai multă flexibilitate financiară și
stabilitatea politică ar reduce incertitudinea
și de a crește atractivitatea de bază Delta
pentru furnizorii de servicii medicale.
- Creșterea accesibilității asistenței medicale
prin integrarea sistemului de telemedicina și
stabilirea unor centre permanente echipate
și personal adecvat
diminuarea capacității de reacție la nivel
central, în caz de nevoie
- Vulnerabilitatea politicii publice datorată
schimbării priorităților de pe agenda politică
- Atribuirea unor răspunderi administrative
nesusținute prin mijloace financiare
- Boli transmisibile specifice în zonă, cu
eventuale epidemii și epizootii
- Turismul sezonier crește presiunea pe
necesitățile de servicii
- Capacitate scăzută pentru reacția rapidă în
caz de urgență și pandemie
- Capacitate în scădere a instituțiilor autorizate
de a realiza intervenții de prevenție în
chestiuni legate de sănătate
9.2.3. Potențiale politici de abordat
Modificările politicilor sunt esențiale pentru îmbunătățirea serviciilor de sănătate în zona de studiu.
De exemplu, costurile pot fi reduse semnificativ și poate creste eficienta asistentei medicale reducând
perioadele de internare, numărul paturilor, și punând la punct servicii ambulatorii în cadrul spitalelor ca
o rețea de secții spitalicești ambulatorii. O serie de reforme trebuie luate în considerare ce pot schimba
contractul dintre NHIH și spitale, în încercarea de a asigura spitalelor o flexibilitate mai mare, în special
în contextul lipsei re de resurse umane la nivel de județ.
Punerea accentului pe campanii de prevenție și informare poate îmbunătăți indicatorii de sănătate și
calitatea vieții. Dat fiind că multe instituții care furnizau această funcție nu o mai pot face, prevenția la
nivel local va necesita consolidarea capacităților.
Este foarte important să se încurajeze colaborarea între instituțiile guvernamentale și alți donatori
pentru a promova utilizarea durabilă a resurselor și metodele de plată care răsplătesc performanță. În
special în Inima Deltei, schemele de stimulare trebuie mai bine calibrate și trebuie să fie flexibile. Unele
dintre politicile naționale în domeniul asistenței medicale primare care pot îmbunătăți eficienta locală în
zonele îndepărtate sunt: (i) introducerea și monitorizarea stimulentelor financiare și ne-financiare,
sistemelor de voucher pentru practica rurală îndepărtată; (ii) optimizarea distribuirii între plata per
capita și plata per serviciu; (iii) facilitarea transferului de proprietate a cabinetelor individuale ale
medicilor de familie; și (iv) stimularea implicării autorităților locale în zonele slab deservite pentru a crea
și a menține centre de asistenta medicala permanente. Aceasta va ajuta la echilibrarea distribuirii
furnizării de servicii medicale pe teritoriul zonei de studiu. Unele autorități locale sunt deja interesate în
asistenţa medicală primară, cum ar fi Sfântu Gheorghe, şi trebuie explorată posibilitatea unei mai bune
cooperări.
Trebuie evaluată și luată în considerare integrarea proiectului de telemedicină cu a serviciilor de
urgență, precum și crearea unui punct medical de urgență nou. Aceasta va ajuta la diminuarea timpului
de răspuns in caz de urgenta, va scădea presiunea asupra resurselor județene și va diminua costurile
urgențelor. Trebuie luate în considerație și caravanele periodice de prevenție și de asistență medicală în
zonele înconjurate de ape.
Având în vedere numărul factorilor de risc de mediu în zona de studiu, evaluările și studiile
aprofundate pot fi efectuate pentru a estima impactul posibil asupra sănătății. Evaluarea riscului,
strategiile de prevenție și control pot fi dezvoltate în baza evaluării relațiilor dintre calitatea mediului
fizic (apă, radiație, sol, clădiri, hrană) și sănătate.

9.2.4. Concluzii
Serviciile de sănătate din Inima Deltei nu depind numai de calitatea în general scăzută a serviciilor de
sănătate din restul țârii dar și de inaccesibilitate. Particularitatea zonei geografice izolate, vârsta,
nivelul venitului și populația puțin numeroasă, numărul mare de pacienți care trebuie asigurați la CAS, și
numărul mare de cetățeni neasigurați, reprezintă cauzele principale pentru lipsa de interes din partea
medicilor, în special pentru zonele îndepărtate. De asemenea, există inegalități în ceea ce privește
sănătatea, nemulțumirea utilizatorilor, și lipsa accesului la asistenta medicala de calitate pentru
grupurile sărace și vulnerabile.

157
Spitalele județene vor continua să ofere servicii de asistență medicală specializată și trebuie pus
accent pe reducerea internărilor și pe furnizarea serviciilor mai bune pentru pacienții din ambulatoriu.
Îmbunătățirea asistenței medicale primare și telemedicina poate spori potențialul de abordare a
problemelor în Inima Deltei. Serviciile de sănătate trebuie coordonate și regularizate pentru a introduce
zone mai mari de acoperire și finanțare pentru servicii care trebuie executate în zonele intermediare.
Zonele învecinate vor fi cercetate pentru oportunități de intervenții de dezvoltare economică ce pot
contribui la beneficiul întregii regiuni.

158
 10. Comentarii de încheiere
Stabilirea unui echilibru între conservare și îmbunătățirea mijloacelor de trai va fi critică. Obiectivele
principale privind dezvoltarea durabilă a Deltei Dunării sunt păstrarea bunurilor ecologice și a
biodiversității și îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii săi. Pentru consiliile județene, autoritățile
locale și ARBDD este o provocare sprijinirea dezvoltării economice durabile cât și a nivelului de trai al
locuitorilor din Deltă. Unele dintre caracteristicile principale ale zonei Deltei Dunării (RBDD), în special în
„Inima Deltei”, sunt: locuitori putini; pe o suprafață mare; populație relativ în vârstă (care continuă să
îmbătrânească pe măsură ce tinerii continuă să plece); populație predominant rurală cu mijloace de trai
ce depind de exploatarea directă a resurselor naturale. Diagnosticul din acest raport identifică atât
oportunitățile de dezvoltare cât și posibile pericolele. În continuare vom lua în considerare căile de
dezvoltare care par să fi funcționat sau nu în zonele cu unele din aceste caracteristici.
Diagnosticarea este primul pas spre strategie. Raportul prezintă datele pentru următoarea fază în
dezvoltarea unei strategii pentru Delta Dunării – dezvoltarea unei Declarații de Viziune și obiectivele
strategice relaționate pentru Deltă până în anul 2030. Aceasta va oferi direcția strategică și ghidul
pentru evaluarea detaliată și analiza nevoilor – pentru politică, capacitate și dezvoltare instituțională
precum și pentru investiții. Adoptarea unei viziuni comune a părților interesate va ajuta în crearea
Strategiei de Dezvoltare și a Acțiunilor aferente (proiecte). Aceste proiecte, odată prioritizate, vor alcătui
planul de investiții pentru perioada 2014-2020.69
Puterea unei strategii este dată de sprijinul acordat de către părțile interesate. Procesul de stabilire a
strategiei este la fel de important ca produsul final în sine. Este necesară participarea activă a tuturor
părților interesate, inclusiv a instituțiilor de la toate nivelurile de guvernare (MRDPA, MEF, ARBDD,
Consiliile Județene, autorități locale etc.), sectorul privat, societatea civilă, și mai presus de toate
locuitorii din zona studiată. Toate părțile au furnizat date pentru acest raport și va fi necesară implicarea
lor continuă. Va fi necesară coordonarea instituțională puternică și delimitarea mai clară a
responsabilităților, în special pentru protecția mediului. Pentru a asigura faptul că strategia va fi
coordonată și susținută la scară largă, a fost stabilit un comitet inter-instituțional cu reprezentanți din
ministerele guvernului central și din consiliile locale.
Strategia va fi însoțită de finanțare. Până la mijlocul anului 2015 va fi finalizat un plan de investiții. Sursa
principală de finanțare va fi un instrument nou numit Investiție Teritorială Integrată (ITI), care accesează
fonduri UE predefinite pentru strategie de la diverse OP. Acest instrument va încuraja implementarea
coordonată a strategiei și va asigura că intervențiile să fie avantajoase pentru locuitorii Deltei.
Vor fi explorate sinergii și vor fi necesare compromisuri negociate. În timp ce diagnosticele curente au
fost organizate pe sectoare, strategia finală va reflecta o abordare transversală sectorială și teritorială,
valorificând posibile sinergii între sectoare. De exemplu, orice dezvoltare a turismului va trebui sprijinită
de infrastructură, la fel ca și inițiativele în domeniul pescuitului și agriculturii. Rețeaua de transport și
gestionarea deșeurilor sunt subiecte tipice care trebuie abordate pentru întreaga zonă. Mai presus de

69
Programul pentru studiu este inclus ca Anexa 15.
toate, alegerea direcției de dezvoltare va trebui să fie pe aceeași linie cu păstrarea obiectivelor activelor
principale ale zonei, rezervația biosferei și resursele naturale. Rezervația Delta Dunării a fost creată
pentru păstrarea valorilor ecologice specifice și ale biodiversității. Mai departe, întrebarea principală
este despre ce tipuri și ce nivel de dezvoltare a infrastructurii și a activității economice poate suporta
ecosistemul din Delta Dunării.

160
ANEXE
Anexa 1 Harta RBDD

Sursă: www.ARBDD.ro

161
 Anexa 2 Rezumatul Consultărilor cu Părțile Interesate
În perioada Septembrie și Decembrie 2013, s-au ținut consultări în toate comunele din Deltă (de ex. zona
dintre brațele Chilia și Sf. Gheorghe) și în toate orașele din zona proiectului (Babadag, Isaccea, Măcin și
Sulina). În fiecare localitate s-au ținut în mod normal două întâlniri, una cu primarul localității și câțiva
angajați din sectorul public (consilieri, profesori, asistente, poliție de frontieră, etc.) și una cu un grup
variat de localnici (oameni de afaceri, pescari, proprietari de cirezi, proprietari de pensiuni, furnizori de
servicii, etc.). La consultările din Babadag, Măcin și Isaccea au participat oficialitățile din comunele
învecinate70. Întâlnirile au avut două obiective: (a) să se afle principalele probleme, preocupări, nevoi de
dezvoltare și oportunități din fiecare oraș / comună / sat vizitate; și (b) să se afle părerea participanților
cu privire la viziunea acestora pentru orașul / comuna / satul lor și Deltă (“Cum doriți să fie comuna
voastră și Delta în 2030?”). Această anexă furnizează un sumar al principalelor descoperiri, împărțite
între Inima Deltei și zonele învecinate. Orașele și comunele din zona proiectului vizitate la întâlnirile
consultative sunt prezentate în anexă.
(a) Consultări comunitare în Inima Deltei. Preocupările exprimate în cele mai multe localități au fost:
 Infrastructură insuficientă, în special în privința salubrității și a managementului deșeurilor solide
(management deficitar al deșeurilor; dar și furnizarea de apă în unele sate (de ex. C.A Rosetti și
Ceatalchioi; doar două ore de furnizare în Chilia Veche, etc.).
 Probleme privind conectivitatea: Disponibilitate fizică și material limitată a serviciilor de transport
pe apă în Tulcea și Sulina; distanțele de transport generează costuri mai mari de construcție și
provocări în caz de urgențe; cele mai multe drumuri existente se află în stare precară.
 Servicii sanitare limitate.
 Reguli / reglementări de protecție a mediului: În timp, a crescut numărul de măsuri luate pentru
protejarea mediului; mai multe zone protejate și acces restricționat la resurse naturale ("trai
tradițional”) fără compensații; activitățile din turism sunt sezoniere și nu pot sprijini traiul în restul
anului; este complicată și costisitoare obținerea autorizaților pentru orice construcție; existența a
prea multor instituții de control, în special legate de pescuit, cu regulamente contradictorii; lipsă de
implicare locală și parteneriat cu autoritățile pe acest subiect.
 Canale blocate: Multe canale secundare și lacuri pentru activități de turism și pescuit sunt parțial
blocate; este nevoie de un management mai bun al căilor acvatice / curățarea canalelor pentru a
preveni scăderea rezervelor de pește și pentru transport sigur ( de ex. între Crișan și Caraorman).
 Lucrări de protecție împotriva inundațiilor (reabilitarea digurilor, etc.) sunt necesare în unele zone
(de ex. în Pătlăgeanca, Crișan, Ceatalchioi, Sf. Gheorghe).
 Resurse financiare limitate pentru localnici (și consiliile locale) pentru investiții (de ex. la pensiuni și
camere de închiriat); astfel investițiile și managementul resurselor locale sunt cel mai mult
desfășurate către localnici.
 Acces dificil la fonduri europene: Procese de accesare a fondurilor europene lungi, costisitoare și
complicate /greu de înțeles
 Concesiuni: Cea mai mare parte a terenurilor arabile sunt în concesiune către investitori străini;
agricultura locală este în cea mai mare parte de subzistență.
 Piață impracticabilă pentru posesorii de cirezi (nu există abatoare în Deltă, nu există colectare a
laptelui în cele mai multe zone).

70
S-au făcut vizite suplimentare în localităţi şi comune legate de problemele specifice, ca parte a diagnosticării
respectivului subiect.

162
 Drepturi de proprietate neclare în unele zone.
 O populație în declin (tinerii părăsesc delta, sunt prea putini copii care să justifice nevoia de scoli).
 Lipsa unui management real al mediului din partea ARBDD; de ex. puține (5) tabere, aplicare
slabă/neconsecventă a legii, nu există trasee marcate pentru turism, etc.)
 Abuz de putere din partea organelor legii ale diferitelor autorități.

Au fost exprimate și alte preocupări în funcție de nivelul de trai al persoanelor; de exemplu:

 Zone mai reduse de păscut pentru vitele localnicilor (datorită concesiuniilor); în plus tot mai multe
necesită împrejmuiri cu garduri; concesionarii nu permit vitelor să treacă șanțurile, etc.
 Zone reduse de pescuit pentru pescăriile locale datorită concesiunilor și/sau blocărilor canalelor
acvatice / nivel scăzut al apelor.
 Pescuit ilegal; braconajul nu este stopat de instituțiile de control; rezervele de pește sunt în scădere
pentru pescarii cu autorizație de pescuit; peștii sunt furați (cu plase de pescuit); cumpărătorii /
colectorii de pește nu înregistrează peștii cumpărați întotdeauna, împiedicându-i pe pescari și
complicând reînnoirea autorizațiilor; și restricțiile crescute stabilite de ARBDD și regimul de taxare
au dat pescarilor și colectorilor de pește „stimulente” mai mari spre braconaj sau la comercializarea
fără taxe;
Gânduri despre Viitor. Oportunitățile de dezvoltare exprimate pentru comunele din Deltă (Viziune cu
orizontul 2030) au fost în mare parte legate de turism și pescuit, dar doar cu condiția ca preocupările
menționate să fie abordate în timp. Se consideră de asemenea că există potențial și în recoltarea de stuf
într-un mod prietenos cu mediul.
În ceea ce privește viitorul centrului Deltei, cei mai mulți participanți și-au exprimat pesimismul și au
considerat că zona are o perspectivă redusă dacă măsurile curentele de protecția mediului nu vor fi mai
favorabile dezvoltării economice, și amenajările nu vor fi îmbunătățite, de ex. O legislație mai permisivă
în zonele protejate pentru rezidenții locali. Primarii, la fel și localnicii au văzut un potențial în crearea
unei colaborări mai bune – un parteneriat mai eficient – între comunitățile locale și autoritățile de la
vârf, consiliul județean, ARBDD, Politia de Frontieră precum și alte entități legate de guvernul național,
cu delegarea unora dintre responsabilități la nivel de comună.
(b) Consultări comunitare în orașe și comune în zonele învecinate Inimi Deltei. De vreme ce orașele și
zonele învecinate au o infrastructură generală mai bună, o preocupare majoră este crearea de locuri de
muncă, dar există nevoi semnificative de îmbunătățire a drumurilor, protecție împotriva inundațiilor și
sisteme de canalizare (Babadag și Isaccea), încălzire și eficientă energetică în clădiri și pod spre Brăila
(Măcin). În timp ce în prezent turismul din aceste zone se practică în principal de-a lungul șoselei de la
Tulcea la Murighiol, cu acces direct spre Inima Deltei, se consideră că există un potențial turistic
semnificativ între Tulcea și Măcin.
Preocupările frecvent exprimate sunt:

 Procese de accesare a fondurilor europene lungi, costisitoare și greu de înțeles

 Locurile de muncă în turism tind să fie doar în timpul celor 2-3 luni de vară (fără locuri de muncă în
timpul iernii)
 Lipsa de pășuni pentru creșterea vitelor
 Este nevoie de un management mai bun al căilor acvatice pentru a facilita pescuitul

163
  Braconajul nu este pedepsit destul, cu toate că există (prea) multe entități (și pedepsele sunt
ușoare)
 Furnizarea de apă și managementul deșeurilor este încă o problemă în unele sate
 Lipsa de tabere (interzise în rezervație)
 ARBDD este foarte restrictiv și închiriază drepturi de proprietate asupra terenurilor în special
străinilor.
 Este necesară o reformă a sistemului de pază pentru a evita abuzul de putere (de ex. rotație)
 Tinerii au nevoie de spațiu public atractiv și acces mai ușor la internet
 Localnicii sunt dezavantajați fată de străini datorită lipsei de finanțare și a rețelelor
 Sprijinul financiar este necesar pentru ca persoanele să-și renoveze casele (pentru a oferi „camere-
de-închiriat”)
 Lipsa de unitate / asociere printre persoane, în special pescari

Au avut loc întâlniri cu primarul și secretarul comunei Mihai Viteazu (situată pe Lacul Sinoe), una dintre
comunele din județul Constanța situată în zona vizată de proiect. Cea mai mare parte a zonei din această
comună (și Istria învecinată71) face parte din Proiectul Natura 2000 (4000 ha), ce impune restricții privind
dezvoltarea (de ex. fără ferme eoliene, fără construcții). În plus, unele zone din jurul lacului se află sub
protecția reglementărilor protectoare ale ARBDD, restricționând dezvoltarea economică, inclusiv
pescuitul. Datorită perioadelor îndelungate de interdicție de pescuit în lac politicile ARBDD sunt
considerate foarte restrictive (de ex. Porcii mistreți distrug casele fermierilor, dar nu pot fi vânați).
Compensația pentru persoane pentru măsurile protective ale proiectului Natura 2000 sunt considerate
inadecvate. Zona atrage mulți vizitator / turiști, dar poate fi vizitată doar o zonă-tampon (300 ha)
datorită marilor zone protejate în jurul lacului Sinoe. Satul Sinoe (locuit în principal de rromi) nu are
sistem de alimentare cu apă și este nevoie de un sistem nou de canalizare în principalul sat al comunei.
Gânduri despre viitor. În timp ce agricultura și creșterea vitelor sunt activitățile economice
predominante în cele mai multe dintre aceste zone, în Inima Deltei, în prezent, oportunitățile exprimate
de dezvoltare au fost și aici în principal legate de turism (de ex. Inclusiv satele de vacanță și construcția
de atracții dincolo de Deltă în sine). Procesarea cărnii de vită și pește au fost de asemenea exprimate ca
având potențial. Problemele legate de accesarea de fonduri europene, regimul actual privind protecția
mediului și perspectiva unor eforturi de colaborare în zonă au fost similare celor din Inima Deltei. Per
ansamblu, discuțiile din aceste zone au reflectat o perspectivă oarecum mai optimistă despre viitor.

71
Economiile celorlalte două comune din zona protejată – Săcele şi Corbu – sunt mai integrate în CONSTANȚA prin naveta la
locul de muncă.

164
 Orașe și Comune Vizitate pentru Consultări Comunitare
Tabelul de mai jos arată localitățile vizitate pentru consultări comunitare cu unul sau mai mulţi membri
din echipa băncii, discutarea provocărilor şi oportunităţilor pentru dezvoltare în respectiva comunitate şi
Deltă. S-au organizat întâlniri cu oficialităţile locale şi alte părţi interesate. La întâlnirile din Babadag,
Măcin şi Isaccea au participat oficialităţile din comunele învecinate (notate în ultima coloană).
Tabel 19. Orașe și comune vizitate pentru Consultări Comunitare
72
Nume oraș (*) sau Comună Populație 2012 Vizitat de bancă Participare la ședința de oraș
Babadag* 8940 X
Baia 4758 X
Beştepe 1667
CA Rosetti (și satul Letea) 910 X
Ceamurlia de Jos 2163 X
Ceatalchioi 593 X
Chilia Veche 2132 X
Corbu 5689
Crișan (și satul Mila23) 1228 X
Frecatei 3426
Grindu 1356
IC Brătianu 1187
Isaccea* 5026 X
Istria 2443
Jijila 5312
Jurilovca 3935 X X
Luncavița 4244 X
Măcin* 8245 X
Mahmudia 2341 X
Maliuc 856 X
Mihai Bravu 2356
Mihai Viteazu 3244 X
Mihail Kogălniceanu 2735 X
Murighiol 3217
Niculițel 4297 X
Nufăru 2273
Pardina 527 X
Săcele 2101
Sarichioi 5856 X X
Sfântu Gheorghe 797 X
Slava Cercheza 1666
Smârdan 1077
Somova 4388 X
Sulina* 3663 X
Tulcea* 73707
Văcăreni 2201
Valea Nucarilor 3266
Total 172625

72
Sursă: Rezultate preliminarii din date de recensământ

165
Anexa 3 Listă de Comune/Municipalități din zona sudiată
Tabel 20: Listă de Comune/Municipalități
Județ Nume Comună/Municipalitate
Tulcea Babadag
Tulcea Baia
Tulcea Beştepe
Tulcea CA Rosetti
Tulcea Ceamurlia de Jos
Tulcea Ceatalchioi
Tulcea Chilia Veche
Tulcea Crișan
Tulcea Frecatei
Tulcea Grindu
Tulcea IC Brătianu
Tulcea Isaccea
Tulcea Jijila
Tulcea Jurilovca
Tulcea Luncavița
Tulcea Măcin
Tulcea Mahmudia
Tulcea Maliuc
Tulcea Mihai Bravu
Tulcea Mihail Kogălniceanu
Tulcea Murighiol
Tulcea Niculițel
Tulcea Nufăru
Tulcea Pardina
Tulcea Sarichioi
Tulcea Sfântu Gheorghe
Tulcea Slava Cercheza
Tulcea Smârdan
Tulcea Somova
Tulcea Sulina
Tulcea Tulcea
Tulcea Văcăreni
Tulcea Valea Nucarilor

Constanța Corbu
Constanța Istria
Constanța Mihai Viteazu
Constanța Săcele
 Anexa 4 Schimbări ale populației după comună/municipalitate
Tabel 21: Schimbări ale populației după comună/municipalitate
Comună / Inima Populație Populație Diferență
Municipalitate Județ Deltei (Recensământ 2002) (Recensământ 2011) (2002-11)
BABADAG TULCEA 10037 8940 -10.9
BAIA TULCEA 5024 4758 -5.3
BEŞTEPE TULCEA 0 1667 ---
C.A. ROSETTI TULCEA 1 1179 910 -22.8
CEAMURLIA DE JOS TULCEA 2620 2163 -17.4
CEATALCHIOI TULCEA 1 752 593 -21.1
CHILIA VECHE TULCEA 1 3606 2132 -40.9
CORBU CONSTANȚA 5261 5689 8,1
CRIȘAN TULCEA 1 1414 1228 -13.2
FRECATEI TULCEA 3836 3426 -10.7
GRINDU TULCEA 1582 1356 -14.3
I.C.BRĂTIANU TULCEA 1304 1187 -9.0
ISACCEA TULCEA 5374 5026 -6.5
ISTRIA CONSTANȚA 2634 2443 -7.3
JIJILA TULCEA 5832 5312 -8.9
JURILOVCA TULCEA 5184 3935 -24.1
LUNCAVIȚA TULCEA 7074 4244 -40.0
MĂCIN TULCEA 10625 8245 -22.4
MAHMUDIA TULCEA 4826 2341 -51.5
MALIUC TULCEA 1 1060 856 -19.2
MIHAI BRAVU TULCEA 2640 2356 -10.8
MIHAI VITEAZU CONSTANȚA 3337 3244 62,5
MIHAIL KOGALNICEANU TULCEA 3261 2735 -16.1
MURIGHIOL TULCEA 3778 3217 -14.8
NICULITEL TULCEA 4715 4297 -8.9
NUFĂRU TULCEA 2427 2273 -6.3
PARDINA TULCEA 1 712 527 -26.0
SACELE CONSTANȚA 2233 2101 -5.9
SARICHIOI TULCEA 7457 5856 -21.5
SFÂNTU GHEORGHE TULCEA 1 971 797 -17.9

167
SLAVA CERCHEZA TULCEA 2829 1666 -41.1
SMÂRDAN TULCEA 1171 1077 -8.0
SOMOVA TULCEA 4500 4388 -2.5
SULINA TULCEA 1 4601 3663 -20.4
TULCEA TULCEA 91875 73707 -19.8
VĂCĂRENI TULCEA 0 2201 ---
VALEA NUCARILOR TULCEA 3976 3266 -17.9
TOTAL ZONĂ DE STUDIU 219707 183822 -16.33
TOTAL INIMA DELTEI 14295 10706 -25.11

168
 Anexa 5 Acces la Servicii la Nivel de Comună
Figura 54: Acces la Servicii la Nivel de Comună
HOT WATER
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%

MIHAIL KOGALNICEANU
C . A . ROSETTI

VALEA NUCARILOR
SMARDAN
NUFARU
MUNICIPIUL TULCEA

ORAS MACIN

SOMOVA

BAIA

JURILOVCA
CRISAN

MAHMUDIA

FRECATEI

MIHAI BRAVU
ORAS SULINA

CHILIA VECHE
CEATALCHIOI

PARDINA

BESTEPE
ISTRIA

GRINDU
MALIUC

CORBU

ORAS BABADAG

JIJILA
NICULITEL

LUNCAVITA

SLAVA CERCHEZA
SACELE

MURIGHIOL

MIHAI VITEAZU

SARICHIOI
CEAMURLIA DE JOS

I . C . BRATIANU
SFANTU GHEORGHE

ORAS ISACCEA

VACARENI
in the dwelling from the public system in the dwelling from its own system

outside the dwelling from the public network outside the dwelling from its own system

outside the building from the public network outside the building from its own system

TYPE OF HEATING
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
MUNICIPIUL TULCEA
JURILOVCA
FRECATEI

MIHAI BRAVU
SOMOVA
C . A . ROSETTI

ORAS SULINA

BAIA

MAHMUDIA

ORAS MACIN
CHILIA VECHE

CRISAN
PARDINA

MIHAIL KOGALNICEANU

BESTEPE

ISTRIA

VALEA NUCARILOR

ORAS BABADAG
MALIUC

NICULITEL
SMARDAN

SLAVA CERCHEZA

GRINDU
LUNCAVITA

CORBU

JIJILA
CEATALCHIOI

NUFARU

MIHAI VITEAZU

I . C . BRATIANU

SACELE

MURIGHIOL
SFANTU GHEORGHE

VACARENI

CEAMURLIA DE JOS
SARICHIOI

ORAS ISACCEA

Central Heating (Public Heating center) (Dwelling) Gas from public network (Dwelling) liquefied ga
(Dwelling) solid fuel (Dwelling) liquid fuel (Dwelling) another type of energy used
Cooker wit gas from public network Cooker with liquified gas Stove with gas from public network
Stove with liquefied gas Stove with solid fuel Stove with liquid fuel
Electric energy Other type of heating No heating at all

169
 Anexa 6 Venituri al administrației locale
Figura 55: Venituri administrație locală

Altele
Granturi delimitate
Granturi nedelimitate
Impartite
Sursă proprie
 Anexa 7 Definițiile termenilor din domeniul finanțelor publice

Venituri proprii: primul nivel al veniturilor administrațiilor locale generate din venituri fiscale locale
(impozite pe proprietate, impozite pe vehicule de transport, impozitele pe veniturile companiilor
deținute de autoritățile locale, taxe judiciare și notariale, taxe speciale/taxe de ameliorare, alte taxe
locale minore) și venituri non-fiscale (concesiuni, chirii, penalități/amenzi, venituri din capital). Al doilea
nivel al administrațiilor locale (consiliile județene) au o capacitate mult mai restrânsă privind veniturile
proprii: impozite pe veniturile companiilor deținute de autoritățile județene, impozite pe vehicule de
transport, unele taxe de licență, venituri din capital, concesiuni și chirii și alte resurse foarte limitate.
Impozitul comun pe venituri personale (PIT): venituri generate prin partajarea PIT pe baza suprafeței de
colectare după următoarea formulă: 41,75% pentru bugetul primului nivel de administrație locală
(municipalități, orașe mici, comune), 11,25% pentru bugetul celui de-al doilea nivel al administrației
locale (consiliile județene), 18,5% pentru compensarea la nivel de județ folosindu-se aceeași formulă de
compensare ca cea utilizată de administrația centrală. Această cotă de 13% trebuie considerată ca
reprezentând granturi nedelimitate – analizate mai jos.
Granturile nedelimitate: compensarea transferurilor sprijinite de PIT sau TVA, alocate pe județe și
localități, în două runde: prima rundă – Ministerul de Finanțe alocă transferuri pentru compensare în
baza TVA pe județe, folosind o formulă cu doi indicatori: suprafața (30% pondere) și capacitatea fiscală
per capita (calculată numai pe baza PIT și utilizată invers proporțional pentru a se obține efectul de
compensare) (70% pondere). Din totalul transferurilor nealocate la nivel de județ (ceea ce se alocă de
către MF pe baza TVA și 18,5% din PIT colectată în cadrul granițelor administrative județene) bugetul
consiliului județean primește 27% și restul se alocă localităților astfel:
- 80% se distribuie localităților utilizându-se o formulă cu trei indicatori: capacitatea fiscală per capita
(calculată la PIT și utilizată invers proporțional), populația și suprafața urbană, exclusiv terenurile
agricole). Alocarea efectivă se face de oficiul descentralizat al MF și se realizează în două etape. În
prima etapă transferurile sunt alocate numai pentru unitățile administrației locale cu capacități
fiscale per capita (calculate pe baza PIT) mai mici decât capacitatea fiscală medie per capita
calculată la nivelul județului, folosindu-se o formulă cu doi indicatori: populația (75% pondere) și
suprafața construibilă (25%). În cea de-a doua etapă banii nealocați se distribuie între toate
administrațiile locale din județ invers proporțional cu capacitatea fiscală a acestora per capita;
- 20% se alocă localităților de către consiliile județene în trei scopuri, însă fără formulă: pentru plata
arieratelor, pentru sprijinirea planurilor de dezvoltare locală și pentru co-finanțarea proiectelor de
investiții.
Granturile delimitate sunt transferuri de stat cu destinație specifică: pentru primul nivel al
administrațiilor locale acestea se utilizează pentru învățământul pre-universitar, ajutoare sociale
(Programul Venitului Minim Garantat, persoane cu dizabilități, subvenții pentru încălzire acordate
familiilor nevoiașe). la nivelul județelor granturile delimitate se utilizează în principal pentru serviciile de
asistență socială (pentru copii, persoane cu dizabilități și persoane vârstnice). Alocarea de către unitățile
administrației locale se face în general pe baza numărului de beneficiari – pentru învățământul pre-
universitar se calculează în principal raportat la numărul de cadre didactice.
Rambursările din fondurile UE sunt și ele o componentă importantă de granturi delimitate, folosite în
principal pentru investiții – valoarea proiectelor care nu constituie investiții cu sprijin UE este marginală
la nivelul administrațiilor locale.
Alte venituri cuprind o serie de alte surse mici de venituri – cu excepția anului 2010, când se pare că
rambursările din fondurile UE au fost incluse în această categorie (din acest motiv categoria reprezintă o
cotă foarte mare în 2010)
Analiza se face pe baza practicilor internaționale și a clasificării OCDE și a categoriilor specifice de finanțe
publice pentru administrațiile locale – din păcate, clasificarea românească și categoriile utilizate în
executarea bugetului sunt foarte diferite.
Tabelul cu echivalența dintre Categorii interguvernamentale fiscale utilizate pe plan internațional
(OECD) Clasificare și categorii bugetare din România
Tabel 22: Tabel de echivalență categorii fiscale
OECD – Categorii Categorii bugetare românești – formulă (limba română)
fiscale
interguvernamentale
Venituri proprii Venituri Proprii Total - Cota Defalcată din Impozitul pe Venit - Sume alocate din
cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale
Impozitul pe venitul Cota Defalcată din Impozitul pe Venit
personal comun
Transferuri nealocate Sume alocate din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea
bugetelor locale + Sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale
Transferuri alocate Sume defalcate din TVA pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul
judeţelor + Sume defalcate din TVA pentru finanţarea cheltuielilor
descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi
municipiului Bucureşti + Sume defalcate din TVA pentru drumuri + Sume
defalcate din TVA pentru finanţarea Programului de dezvoltare a infrastructurii
şi a bazelor sportive din spaţiul rural + Subvenţii + Sume primite de la UE/alți
donatori in contul plaților efectuate si prefinanțări
Alte venituri Alte Venituri

Categoriile bugetare românești sunt utilizate în baza de date cu toate bugetele consolidate ale
administrației publice locale, folosite de noi în toate calculele -
http://www.dpfbl.mdrap.ro/sit_ven_si_chelt_uat.html

172
 Anexa 8 Organizațiile de gestiune a destinațiilor turistice (OGDT) –
Exemple internaționale

Organizația de Gestiune a Destinațiilor Turistice (OGDT) este responsabilă pentru gestiunea și

marketingul din domeniul turistic într-o anumită regiune geografică definită. OGDT pot fi:
 Autoritățile naționale pentru turism (ANT)
 OGDT-uri regionale sau
 OGDT-uri locale
OGDT-urile au structuri care variază foarte mult de la o țară la alta și de la o regiune la alta, dar se
bazează în mod tipic pe o formă de parteneriat public-privat. În multe țări OGDT-urile de la nivel național
(ANT-urile) au sediul într-o instituție publică (minister sau agenție), dar au un organism de decizie
(consiliu) care include lideri din sectorul privat. La nivel regional și local, OGDT-urile includ nu doar
reprezentanți din sectorul privat, dar își și “externalizează” unele activități operaționale către entități din
sectorul privat (cum sunt cele de clasificare sau de publicitate, de exemplu). În funcție de structurile
administrative și de organizarea instituțională, o țară poate avea un sistem de OGDT-uri regionale și
locale, sau numai regionale, cu o rețea de factori interesați care facilitează implementarea la nivel local.
De obicei, la nivel național, OGDT-urile sunt instituționalizate sub forma consiliilor naționale pentru
turism, autorităților/administrațiilor naționale pentru turism, organizațiilor naționale pentru turism etc.
OGDT-urile regionale și locale pot avea forme instituționale precum consilii, comitete, forumuri pentru
turism, asociații turistice etc.
Exemplu: Structurile OGDT din nord-vestul Angliei
Agenția Regională pentru Dezvoltare a Regiunii de NV (NWDA) răspunde de dezvoltarea economică
sustenabilă din N-V Angliei, inclusiv în domeniul turismului, un sector important în economia regională.
Implementarea strategiei regionale pentru turism se axează pe următoarea structură:
 O echipă de management turistic regională este prezidată de NWDA și include reprezentați ai Visit
Britain și a cinci consilii pentru turism (OGDT locale) din regiune. Aceasta are sarcina de a pune în
aplicare strategia operațională. Un grup executiv regional pentru turism din cadrul NWDA răspunde
de coordonarea strategică a turismului în regiune, punând la dispoziție finanțare și management de
proiecte. Menține relațiile directe cu OGDT locale și stabilește echipe speciale (pe baza nevoilor de
proiect) axate pe TIC, dezvoltarea de abilități, cercetare, marketing regional și sprijin în afaceri;
 Cinci consilii sub-regionale/locale pentru turism (OGDT-uri) gestionează turismul la nivel local,
inclusiv marketingul destinațiilor, relațiile de afaceri, cercetarea, predarea proiectelor și
operaționalizarea strategiei pentru turism prin Planurile de Gestiune a Destinațiilor Turistice.

173
Exemplu de structură DMO

Responsabilități și funcții:
Administrația - Viziunea strategică pentru turism la nivel de țară
- Strategia de turism la nivel național (Master Plan)
Națională - Politici și legislație
pentru Turism - Promovarea la nivel național (branding și marketing)

Structură: de obicei, găzduit într-o instituție publică, cu un

organ de decizie care se angajează lideri din sectorul privat în
politica și strategia de dezvoltare

Responsabilități și funcții:
- Elaborează strategia regională (planul managementului
destinației), în contextul strategiei naționale
- Supravegherea implementării strategiei
DMO regionale - Politici regionale și reglementări (în funcție de structura
administrativă și de stare)
- Marketing Regional
- Feedback și recomandări NTAs cu privire la politica, legislația
și nevoile strategice
Structură: ar putea fi găzduită la o autoritate regională sau la
o asociație regională, dar organ decizional este un consiliu,
inclusiv reprezentant al ANT, administrație locală, DMOS
locale și liderii industriei regionale; grupuri de lucru stabilite
pentru sarcini sau proiecte speciale.

Responsabilități și funcții:
- - Proiectare planul managementului destinației locale
- - Punerea în aplicare a strategiei/planului
managementului destinației regionale
DMO locale - - Regulamentul (bazat pe responsabilități și statut)
- - Feedback și recomandări DMOS regionale privind la
politica, legislația și nevoile strategice

Structură: ar putea fi coordonate de către autoritatea locală,

dar accentul se pune pe colaborarea cu industria, pentru a
coordona punerea în aplicare a proiectelor și programelor
incluse în strategie / planuri.

174
 Anexa 9 Utilizarea terenurilor după localitate și proprietate în zona
de studiu

Total (ha) Proprietate privată (ha)

Localitate
Total Total Teren Agricol Total Total Teren Agricol
Tulcea 16.448 7.582 7334 7236
Babadag 10.154 2.775 2911 2773
Isaccea 10.168 4.491 5.802 4.421
Măcin 5.256 4.925 5256 4925
Sulina 32.835 835 686 0
Baia 23.787 18047 18478 18036
CA Rosetti 26.638 3298 13145 3298
Ceatalchioi 11.495 3280 5266 2628
Ceamurlia 16.121 8294 8444 8232
Chilia 53.496 17123 1926 1772
Crișan 40.975 3073 324 130
Frecatei 9.848 7988 8706 7929
Grindu 12.611 6489 3356 3356
Jijila 11.983 10529 11083 10327
Jurilovca 30.263 8731 6720 6485
Luncavița 12.304 7660 8433 7628
Mahmudia 6.975 5116 3570 3327
Maliuc 26.372 5486 2860 2633
M. Bravu 8.438 7242 7284 7182
M. Kogalniceanu 14.016 12869 13220 12650
Murighiol 80.449 9474 7888 7271
Niculitel 9.367 4606 4695 4449
Nufăru 5.653 4276 4211 4178
Pardina 30.634 13075 1801 1736
Sarichioi 27.949 9918 9987 9750
Sf. Gheorghe 60.577 2510 852 782
Slava Crecheza 10.734 3832 3917 3784
Smârdan 8.973 5716 3087 3087
Somova 14.497 5426 5564 5426
Valea Nucarilor 14.810 8938 8580 8253
I.C. Brătianu 5.597 4224 4336 4224
Beştepe 5.013 4772 4891 4772
Văcăreni 7.289 7205 7255 7205
Total zonă studiu 661.725 229.805 201.868 179.885

175
 Anexa 10 Analiza structurii fermelor în zona de studiu
Ponderea fermelor după suprafața cultivată
Supr. Nr. de Medie
Zonă / localități 10-100 100-1000 >1000
(ha) Ferme (Ha/fermă)
0-1 ha 1-10 ha ha ha ha

Zona 1 - Tulcea Vest

1 Măcin 3.350 2.661 1,26 7% 16% 21% 56% 0%
2 Smârdan 5.937 427 13,91 1% 1,50% 10% 88% 21,50%
3 Brătianu 4.005 575 6,97 2% 7% 12% 79% 0%
4 Jijila 8.086 1.948 4,15 5% 23% 17% 55% 25,70%
5 Grindu 3.223 509 6,33 4% 9% 6% 81% 46%
6 Luncavița 8.098 2.222 3,64 7% 25% 6% 62% 0%
7 Isaccea 4.538 2.300 1,97 10% 20% 10% 60% 0%
8 Frecatei 8.547 1.926 4,44 7% 4% 8% 82% 40,60%
9 Somova 6.213 2.074 3,00 8% 11% 9% 72% 19%
10 Niculitel 8.072 2.040 3,96 6% 8% 2% 84% 44%
11 Văcăreni 5.715 941 6,07 2% 24% 10% 64% 0%
12 Tulcea 10.981 3.623 3,03 4% 15% 12% 69% 9%
Total Zona 1 76.764 21.246 3,61 5,29% 13,70% 10,12% 52,52% 18,37%
Zona 2 - Tulcea Sud
13 Mahmudia 4.723 1.152 4,10 3% 3% 7% 87% 0%
14 Beştepe 4.530 826 5,48 6% 2% 2% 89% 64%
15 Murighiol 11.276 2.433 4,63 4% 7% 6% 82% 38%
16 Nufăru 3.855 1.202 3,21 8% 12% 9% 72% 0%
17 Valea Nucarilor 9.351 1.660 5,63 5% 6% 4% 83% 15%
18 Baia 13.410 1.545 8,68 2% 6% 19% 73% 37%
19 Sarichioi 9.207 3.017 3,05 6% 5% 8% 81% 23%
20 Ceamurlia 8.190 826 9,92 3% 5% 14% 79% 14%
21 Mihai Bravu 7.304 1.021 7,15 4% 3% 6% 87% 32%
22 M. Kogalniceanu 10.705 1.102 9,71 3% 3% 10% 84% 20%
23 Slava Cercheza 3.711 1.463 2,54 8% 1% 3% 89% 54%
24 Jurilovca 6.800 1.869 3,64 6% 3% 11% 81% 37%
25 Babadag 3.514 2.878 1,22 12% 3% 17% 68% 0%
Total Zona 2 96.576 20.994 4,60 4,60% 4,64% 9,72% 54,29% 26,75%

Zona 3 - Tulcea Est (Deltă)

26 Sulina 371 1.127 0,33 19% 0% 0% 81% 0%
27 C.A. Rosetti 3.476 736 4,72 7% 9% 0% 84% 84%
28 Chilia Veche 18.127 881 20,58 1% 3% 1% 95% 65%
29 Crișan 2.672 577 4,63 4% 0% 0% 96% 96%

177
30 Pardina 15.392 153 100,60 0% 1% 1% 97% 62%
31 Sf. Gheorghe 5.343 408 13,10 1% 0% 0% 99% 99%
32 Maliuc 3.951 738 5,35 6% 9% 3% 83% 66%
33 Ceatalchioi 5.496 435 12,63 3% 5% 9% 83% 48%
Total Zona 3 54.829 5.055 10,85 1,93% 3,11% 1,83% 24,89% 68,23%

Total suprafață
proiect 228.169 47.295 4,82 4,19% 7,32% 7,96% 46,63% 33,90%
Zona 1 33,64% 44,92% 74,89% 126,18% 187,16% 127,20% 112,63% 54,18%
Zona 2 42,33% 44,39% 95,35% 109,79% 63,36% 122,09% 116,43% 78,91%
Zona 3 24,03% 10,69% 224,83% 46,10% 42,51% 23,01% 53,38% 201,30%

178
 Anexa 11 Operatorii rețelelor de alimentare cu apă care
deservesc comunitățile locale din zona de studiu
Tabel 23: Operatorii de rețelelor de alimentare cu apă care deservesc comunitățile locale
Nume oraș Populație Alimentare Colectare
Sate Furnizor servicii Epurare
sau comună 2012 cu apă canalizare
AQUASERV S.A.
Tulcea 73,707 Da Da Continuu
Tulcea
AQUASERV S.A.
Babadag 8,940 Da Da Continuu
Tulcea
AQUASERV S.A.
Măcin 8,245 Da Da Continuu
Tulcea
AQUASERV S.A.
Isaccea 5,026 Da Da Continuu
Tulcea
AQUASERV S.A.
Sulina 3,663 Da Da Continuu
Tulcea
Inclusiv
satele Baia,
Camena, S.C. GOSCOM BAIA
Baia 4,758 Da NU NU
Caugagia, S.R.L.
Ceamurlia de
Sus, Panduru
Serviciu Public
Beştepe 1,667 Da NU NU
BEŞTEPE S.R.L.
Investiție
CA Rosetti 910 * NU NU
continuă
Departament
Ceamurlia de
1,090 Consiliu local Da NU NU
Jos
Ceamurlia de Ceamurlia de jos
Jos Departament
Lunca 1,073 Consiliu local Da NU NU
Ceamurlia de jos
Ceatalchioi 593 * Continuu NU NU
AQUA PREST CHILIA
Chilia Veche 2,132 Da NU NU
VECHE
462 APA SI CANAL
Crișan Crișan Da NU NU
309 CRIȘAN S.R.L.
 CARAORMAN 457 * Continuu NU NU
Mila 23 * continuu NU NU
Frecatei, Departament
Frecatei Cataloi, 3,426 Consiliu local Da NU NU
Posta, Telița FRECATEI
Departament
Grindu 1,356 Consiliu local Da NU NU
GRINDU
IC Brătianu 1,187 * continuu NU NU
AGIL SERV COM
Jijila 4,056 Da NU NU
JIJILA
Jijila
HELIOS IMPEX
Garvăn 1,256 Da NU NU
S.R.L. GARVAN
Departament
Jurilovca 2,121 Consiliu local Da Da Da
JURILOVCA
Jurilovca Vișina 727 * Da NU NU
Departament
Sălcioara 1,087 Consiliu local Da NU NU
JURILOVCA
SC Utilități Publice
Luncavița 3,432 Da Da Da
SRL Luncavița
Luncavița
SC Utilități Publice
Rachelu 812 Da NU NU
SRL Luncavița
UTIL AQUA
Mahmudia 2,341 MAHMUDIA Da Da Da
Mahmudia
Departament
Maliuc 238 Consiliu local Da NU NU
Maliuc

Maliuc Gorgova 146 * NU NU NU

Ilganii de Sus 52 * NU NU NU
Partizani 374 * NU NU NU
Vulturu 46 * NU NU NU
Departament
Mihai Bravu Mihai Bravu 650 Da NU NU
Consiliu local MIHAI

180
 BRAVU
Departament
Mihai Bravu Turda 1,098 Consiliu Local Da NU NU
MIHAI BRAVU
Departament
Mihail
1,631 Consiliu local M. Da Da Da
Kogălniceanu
Mihail KOGALNICEANU
Kogălniceanu L Departament
Rândunica 614 Consiliu local M. Da NU NU
KOGALNICEANU
UTILITATI SI
Murighiol 1292 SERVICII PUBLICE - Da NU NU
Murighiol
UTILITATI SI
Colina 126 SERVICII PUBLICE - Da NU NU
Murighiol
UTILITATI SI
Dunavățu de
586 SERVICII PUBLICE - Da NU NU
Jos
Murighiol
Murighiol
Dunavățu de
199 * NU NU NU
Sus
UTILITATI SI
Plopul 551 SERVICII PUBLICE - Da NU NU
Murighiol
UTILITATI SI
Sarinasuf 456 SERVICII PUBLICE - Da NU NU
Murighiol
Uzlina. 7 * NU NU NU
Departament
Niculițel 4,297 Consiliu local Da NU NU
NICULITEL
UTILITATI PUBLICE
Nufăru 969 Da NU NU
NUFĂRU S.R.L

Nufăru Malcoci 953 * NU NU NU

Victoria 211 * NU NU NU
Ilganii de Jos. 140 * NU NU NU

181
 Departament
Pardina 527 Consiliu local Da NU NU
PARDINA
Sarichioi 2775 Serv. Pub. Sarichioi Da Da Da
Enisala 872 Serv. Pub. Sarichioi Da NU NU
Sarichioi Sabangia 556 Serv. Pub. Sarichioi Da NU NU
Visterna 329 Serv. Pub. Sarichioi Da NU NU
Zebil 1324 Serv. Pub. Sarichioi Da NU NU
Sfântu Uzina de Apa Sf.
797 Da NU NU
Gheorghe Gheorghe S.R.L.
Departament
Slava Slava
852 Consiliu local Slava Da NU NU
Cercheza Cercheza
Cercheză
Departament
Slava Rusă 814 Consiliu local Slava Da NU NU
Cercheză
Departament
Smârdan 1,077 Consiliu local Da NU NU
SMÂRDAN
Departament
Somova 2,441 Consiliu local Da NU NU
SOMOVA
Somova Mineri 1,567 Aquaserv Tulcea Da NU NU
Departament
Parcheș 380 Consiliu local Da NU NU
SOMOVA
Departament
Văcăreni 2,201 Consiliu local Da NU NU
VĂCĂRENI
Valea
Departament
Nucarilor
Valea 2,486 Consiliu local Valea Da NU NU
inclusiv
Nucarilor Nucarilor
Agighiol
Iazurile 780 * NU NU NU
SC RAJA SA
Corbu - CTA 5,689 Da Da NU
CONSTANȚA

182
 Istria, inclusiv Departament
Istria - CTA 2,443 Da Parțial NU
Nuntasi Consiliu local Istria
Mihai Departament
Mihai
Viteazu, 3,244 Consiliu local Mihai Da Parțial NU
Viteazu CTA
inclusiv Sinoe Viteazu
Departament
Sacele - CTA 2,101 Consiliu local Da Parțial NU
Săcele

183
 Anexa 12 Asistență medicală primară în Inima Deltei
Tabel 24: Asistență medicală primară în Inima Deltei
NR LOCALITATE Facilitate Doctor Asistentă Asistent medical
existentă primar comunitar
1 SULINA 1 1 1 1
2 C A ROSETTI
2A C A ROSETTI 1 1 1
2B SFISTOFCA
2C LETEA
2D PERIPRAVA
2E CARDON
3 CEATALCHIOI
3A CEATALCHIOI 1 * 1
3B PĂTLAGEANCA
3C PLAURU
3D SALCENI
4 CRIȘAN
4A CRIȘAN 1 * 1
4B CARAORMAN 1 *
4C MILA 23 1 *
5 CHILIA VECHE
5A CHILIA VECHE 1 1 2
5B CASLA
5C OSTROVU TĂTARU
5D TATANIR
6 MALIUC
6A MALIUC 1 *
6B PARTIZANI 1 * 1

184
6C GORGOVA 1 *
6D VULTURU
6E ILGANII DE SUS
7 SFÂNTU GHEORGHE 1 1 1** 1
8 PARDINA 1 * 1

* Doctorii de familie sunt situați în municipalitatea Tulcea (MF cu jumătate de normă);

** Aceeași persoană lucrează ca asistent de comunitate și asistenta

185
 Anexa 13 Principalele boli transmisibile în județul Tulcea
Tabel 25: Principalele boli transmisibile în județul Tulcea
Tuberculoză
Hepatita acută de tip A
Salmonella spp. Enteropatogenă,
Escherichia coli și Vibrio cholerae
enteropatogene
Virusul West Nile
Există 223 de pacienți în cadrul programului de tratatare a
tuberculozei, jud. Tulcea, DSP.
O provocare importantă pentru secția de Pneumoftiziologie
din cadrul Spitalului Județean de Urgență este dată de apariția
unor noi cazuri cu rezultat pozitiv la testarea cu tuberculină
(78,8 în primele 9 luni ale anului 2013 față de 63,5 la nivel
național), și cazuri de recidivă (17,6 în primele 9 luni ale
anului 2013 față de 13,1 la nivel național) și procentul mai
mare de forme multi-rezistente și foarte rezistente la
tratament.
Incidența TB în România este cea mai mare din EU27, atât în
privința cazurilor noi, cât și a recidivelor.
În 2013 secția de boli infecțioase a Spitalului Județean de
Urgență Tulcea a raportat 107 cazuri, față de 15 cazuri în
2012, 5 cazuri în 2011 și 15 cazuri în 2010.
Majoritatea cazurilor raportate în 2013 corespund sezonului
estival, de obicei răspândirea bolii fiind cauzată de consumul
de mâncare și apă contaminate cu fecale purtătoare de virus,
asociate cu lipsa apei curate, instalații sanitare neadecvate și
igienă personală precară.
Holera a fost diagnosticată pozitiv în trecut, cea mai mare
frecvență fiind raportată în Delta Dunării și în zonele
învecinate.
Principalele surse de contaminare cu holeră sunt legate în
principal de folosirea apei potabile ca sursă de băut, direct din
Dunăre, urmată de consumul de pește din deltă și de
consumul de apă provenită din fântâni infestate cu vibrionul
holerei.
Au fost izolate peste de 624 tulpini de V. Cholerae O1 în
România între 1977–1995, cel mai mare număr (64%)
provenind din zona Deltei Dunării.
Vectorul virusului West Nile în România este Culex spp.
(molestus / pipiens), activ din mai până în octombrie în fiecare
an.
Condițiile climatice, temperatura, umiditatea (ploaia,
umiditatea solului, rezervoarele naturale de apă cum este
Delta Dunării) și prezența păsărilor sălbatice migratoare și
indigene și a cailor sălbatici favorizează existența și înmulțirea

Gripa aviară
Febra pătatată mediteraneeană
(FPM) sau febra butunoasă
Antrax
țânțarilor Culex spp.
Din 1997, se face supraveghere activă a prezenței virusului
West Nile, la om în intervalul mai-octombrie, în toate țările
riverane ale Dunării.
În octombrie 2005 s-a raportat un focar de gripă aviară H5N1
provenit de la o fermă de păsări din Tulcea, urmat de alte
cazuri în alte părți ale țării. Focarul a fost declarat eradicat în
aprilie 2006, dar s-au raportat noi cazuri de infecție la păsări în
luna mai a aceluiași an. Cele mai recente focare au fost
raportate în noiembrie 2007 de la o fermă de păsări din Delta
Dunării și în martie 2010 în Tulcea. Cu toate acestea nu s-au
raportat cazuri de îmbolnăviri umane.
Este o boală transmisă de căpușă, cauzată de Rickettsia
conorii, transmisă oamenilor de căpușa maron de câine,
Rhipicephalus sanguineus.
S-a desfășurat o anchetă serologică în zona endemică FPM din
sud-estul României în 2009 care a detectat rate mari în județul
Tulcea.
În județul Tulcea, din 2005 până în 2010, s-au identificat 442
de cazuri suspecte din care 312 au fost confirmate,
majoritatea dintre ele în zonele urbane.
Este o boală infecțioasă letală cauzată de bacteria aerobă
sporulată numită Bacillus anthracis.
În județul Tulcea, în 2000 (din 12 iulie până în 31 august) s-a
dezvoltat o epizootie de antrax, cu 70 de cazuri spitalizate din
care 32 confirmate; alte 28 de cazuri au fost suspecte și 10
infirmate. Cazurile au apărut în majoritatea localităților
învecinate cu Sfântu Gheorghe, din Delta Dunării: Mahmudia¸
Murighiol¸ Beştepe¸ Dunavățu de Jos și Pardina.
Principala cauză a epidemiei au fost animalele unui sătean
ținute în condiții de semi-domesticire pe ostroave ale Dunării,
fără a fi raportate autorităților pentru a se evita impozitarea.
În 2012 s-au confirmat 2 cele mai recente cazuri, în satul
Casimcea.
187
 Anexa 14 Abordarea problemelor zonelor depopulate prin
proiecte “Soft” – Exemple internaționale
Depopularea este o problemă cu care se confruntă multe regiuni din Europa și din lume. În timp ce
infrastructura de conectare oferă acces celor din zone îndepărtate la oportunitățile din regiunile
dinamice economic, multe țări au abordat și problema depopulării prin promovarea de politici care să
atragă oamenii în zonele mai puțin populate prin tipuri de programe “soft” mai curând decât doar prin
investiții “hard” în infrastructură.
Între 1994 și 1999, Uniunea Europeană a investit în zonele depopulate din Suedia și Finlanda
(“Obiectivul 6”) ajutând la înființarea de 6.400 de noi companii, crearea de 4.100 de locuri de muncă și
menținerea a 12.000 locuri de muncă existente. Mai mult de 100.000 de oameni s-au implicat în
activități educaționale, iar programul a dezvoltat o industrie bazată pe cunoștințe și a îmbunătățit rolul
jucat de învățământul superior și de universități în dezvoltarea regională. Tehnologiile comunicației și
informației se pot utiliza nu numai pentru a stopa declinul economic, ci și pentru a crește diversitatea și
calitatea serviciilor sociale și de sănătate. De exemplu, în regiunea Laponiei din Finlanda a fost
implementat un proiect de telemedicină care permite spitalelor și centrelor de sănătate mici să consulte
un Spital Central din orașul Rovaniemi și Spitalul Universitar din orașul Oulu și să trimită datele medicale
spre analiză. Fondurile UE au îmbunătățit și cooperarea dintre Suedia, Finlanda și Norvegia în zona
Kvarken-Mittskandia (una dintre cele mai puțin populate regiuni din UE) prin sprijinirea firmelor locale,
prin investiții în infrastructură și în cultura locală din zonă.
De cele mai multe ori, autoritățile locale sunt motorul dezvoltării în regiunile îndepărtate. De obicei,
măsurile de sprijin sunt gândite și aplicate pe baza unui parteneriat cu actorii locali și sociali și pentru
promovarea cooperării dintre comunitățile afectate și autoritățile superioare. De exemplu, 73 de
comunități din Kansas, Statele Unite oferă un pachet de stimulente celor care sunt dispuși să se mute
din alte state în zonele rurale ale Kansas-ului. Oferta include scutire la plata impozitelor pe o perioadă de
până la cinci ani și rambursarea parțială a creditelor studențești. Alte state cu zone rurale întinse, cum
este Texas, oferă diverse stimulente pentru a atrage noi locuitori, inclusiv terenuri gratuite, scutirea de
la plata utilităților și scutiri de taxe.
La mijlocul anilor 1990, Franța a implementat sistemul de scutiri de taxe și politici pentru înființarea
Zonelor Rurale de Antreprenoriat. Programul a inclus o scutire de la plata impozitului pe salariu de un an
pentru angajații noi ai companiilor cu mai puțin de 50 de angajați, scutiri permanente de la plata
impozitelor pe salariu în sectorul non-profit și scutiri de taxe pentru firmele nou înființate. Cu toate
acestea, programul nu a avut un impact semnificativ asupra promovării ocupării locurilor de muncă, în
principal pentru că în context rural, problemele cu care se confruntau companiile se agravau din lipsa
infrastructurii și a resurselor umane.
PADIMA (Policies Against Depopulation in Mountain Areas – Politici împotriva depopulării zonelor de
munte), un proiect dezvoltat de opt parteneri în cinci state membre UE cu sprijin financiar UE din Fondul
European pentru Dezvoltarea Regională, a produs linii orientative de politici pentru combaterea
depopulării în zonele montane și atragerea populației active în astfel de regiuni. Inițiativa a încurajat
diversificarea la nivelul IMM-urilor, a sprijinit antreprenoriatul, și a simplificat procesul de înființare de

188
întreprinderi și recrutarea, a îmbunătățit serviciile publice și pentru îngrijirea copiilor, a promovat zona
ca fiind un loc agreabil de locuit și muncit. În regiunea montană Buskerud din Norvegia, șase
municipalități și-au unit eforturile pentru a crea o platformă de oferte de locuri de muncă. În regiunea
Dalarna din Suedia, o organizație non-profit și câteva entități antreprenoriale au creat o asociație public-
privată care să faciliteze recrutarea soților persoanelor care deja lucrau în regiune. În cele din urmă, în
provincia Torino din Italia fermierii din zonele de munte au înființat grădinițe și creșe pentru copii, unde
copiii învață să păstreze legătura cu natura. S-au creat ferme didactice, unde fermierii prezintă copiilor și
profesorilor activitățile rurale.

189
Anexa 15 Exemple de planuri și documente strategice analizate

 ”Master Plan - support for sustainable development in RBDD Tulcea county/ Romania Logical
Framework Analysis (LFA)” dezvoltat de către Delta Dunării Institutul Național de Cercetare și
Dezvoltare (INDD) pentru Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), februarie
2006;
 “Development plan for the Danube Delta Region”, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare
pentru Urbanism și Dezvoltare a Teritoriului, iulie 2008

 “The GEF Biodiversity Project in the Danube’s Delta: Where are the Community Benefits?”,
Stockholm Environmental Institute, 2005

 “Assessment of the status, development and diversification of fisheries-dependent communities

– Danube Delta Case Study Report, Romania”, Comisia Europeană, 2006
 “Sustainable Development Prospects for the Danube Delta Rural Communities”, Romanian
Academy, Institute of Geography, septembrie 2009
 “Recreation and Tourism Zoning Strategy for the Danube Delta Biosphere Reserve - A tool for
nature conservation and local development”, Project Management Limited, Irlanda, comandat
de World Wide Fund for Nature / Programul carpato-danubian, România, cu sprijin financiar de
la CE Phare, 2009

 “Management Plan for the Danube Delta Biosphere Reserve (2008-2012)”

 “Strategia de Dezvoltare a Municipiului Tulcea 2014 -2020”
 “National Tourism Master Plan 2007-2026”, developed in partnership with the UN World
Tourism Organization (UNWTO)
 “New Tourism Destination Brand Romania 2010”, dezvoltat de Asesores en Turismo y Hotelera
Recreacion – Taylor Nelson Sofres (THR – THS) cu finanțarea de la Uniunea Europeană
 “Strategic and Operational Marketing Plan for Romania 2011 – 2015”, dezvoltat de Horwath HTL
 “Delta Warning Report - Functional Analysis of the Institutions Involved in Managing the Danube
Delta” Biosphere Reservationi Delta, 2011, de Asociația 'Save the Danube and the Delta'.
 “Local Plan for Sustainable Development for Tulcea county” prin Agenda Locală 21, 2007
 Anexa 16 Program studiu
România: Strategie Integrată de Dezvoltare Durabilă pentru Delta Dunării
Tabel 26: Program Studiu
Activitate Nr. Ieșire Programare
Raportul de diagnostic pentru Rezervația Biosferei și
1-1 și 1-2 3 martie 2014
zonele învecinate Delta Dunării
Furnizarea de persoane resursă pentru un seminar de lucru
1-3 pentru consultări cu actorii relevanți asupra proiectului de Martie 2014
raport de diagnosticare
Dezvoltarea de Declarație de viziune pentru regiunea Delta
1-4 3 mai 2014
Dunării
Dezvoltarea de Declarație de Viziune pentru Delta Dunării
2-1 3 septembrie 2014
Regiune
2-2 Strategie integrată de dezvoltare durabilă 3 noiembrie 2014
Furnizarea de persoane resursă pentru două consultări 3 iulie 2014
2-3
publice; Reuniunile privind proiectul de strategie 3 octombrie 2014
Furnizarea de persoane resursă a scris două consultări
2-5 3 mai 2015
Publice Reuniunile privind proiectul de Strategie
2-6 Raportul privind evaluarea strategică de mediu (SEA) 3 aprilie 2015
Furnizarea de expertiză tehnică pentru elaborarea unei
2-9 broșuri de promovare a Strategiei de Dezvoltare Durabilă 3 februarie 2015
Integrată a Deltei Dunării
Planul de acțiune inclusiv a proiectelor prioritare de
2-4, 2-6, 2-7 3 iunie 2015
implementare a Strategiei, aranjamentul instituțional, și
și 2-10
mecanismului de monitorizare.
Furnizarea de persoane resursă pentru consultări definitive
2-11 3 iunie 2015
ale seminarului pentru a discuta despre planul de acțiune
2-3, 2-11 Raportul final privind consultările publice 3 iunie 2015
Furnizarea de persoane resursă pentru Conferința finală de
2-12 3 iulie 2015
diseminare a rezultatelor proiectului