Sunteți pe pagina 1din 27

UNIVERSITATEA VALAHIA TĂRGOVIŞTE

FACULTATEA de INGINERIA MEDIULUI ŞI BIOTEHNOLOGII


SPECIALIZAREA MASTER: CONTROLUL ŞI EXPERTIZA ALIMENTELOR

TEMĂ DE CASĂ

Organismele modificate genetic în contextul


siguranţei alimentare

Coordonator:
Prof.dr. NICOLESCU

Masterant:
Dorobanţu Larisa
TĂRGOVISTE
2010-2011
CUPRINS

1. Introducere ............................................................................................................. 3
1.1. Definiţii ale organismelor modificate genetic .................................................. 4
1.2. Mic istoric al cercetărilor OMG-urilor ............................................................ 4
2. Conceptul de Siguranţă Alimentară ...................................................................... 6
3. De ce se produc OMG-urile ? ................................................................................ 7
4. Principalele [probleme pentru sănătatea omului legate de OMG .......................... 8
4.1.Impactul mondializării şi progresului economic asupra alimentaţiei umane...... 9
4.2.Evaluarea riscurilor pentru sănătatea oamenilor ................................................ 12
5. Prezenta pe piata românească a produselor modificate genetic .............................. 13
5.1.Detecţie a noilor alimente derivate din orgnisme modificate genetic ................. 16
5.2.Reglementarea Europeană a organismelor modificate genetic ............................ 17
5.3.Sistemul de reglementare în România ................................................................. 20
6. Concluzii şi recomandării ....................................................................................... 23
Bibliografie .................................................................................................................... 26

2
1.INTRODUCERE

Transformarea genetică a plantelor a cunoscut un progres spectaculos, de la obţinerea


primelor gene himere, în anii şaptezeci ai secolului trecut, la regenerarea primelor plante
transformate genetic purtând gene străine (Gasser şi Fraley, 1989). În ultimul deceniu, s-a
ajuns la eliberarea în câmp şi cultivarea pe scară largă a plantelor transgenice, de la 1,7 ha în
anul 1996 la 39,9 milioane ha în anul 1999.
Metodele utilizate pentru transferul eficace al alogenelor în organisme vegetale
receptoare au cunoscut, de asemenea, un progres nu mai puţin spectaculos, de la metode
simple până la adevărate metode „războinice“, de împuşcare directă a ADN în ţesuturile ţintă.
Odată cu dezvoltarea metodologiei de izolare şi clonare a genelor, respectiv a metodelor de
transfer în celulele vegetale, un număr tot mai mare de plante au fost supuse transgenozei,
incluzând grupele cu o mare importanţă economică: cerealele, leguminoasele, solanaceele,
speciile pomicole sau forestiere. În literatura de specialitate, s-au publicat o serie de sinteze
sau chiar cărţi referitoare la transformarea genetică a plantelor .
Descoperirea structurii de dublu helix a ADN-ului uman de către Watson şi Crick la
începutul anilor 1950 a dus la cunoaşterea fundamentului biologic al speciei umane dar şi a
altor specii, iar dezvoltarea bio-tehnologiilor a făcut posibilă intervenţia în genom în cadrul
tehnicilor de inginerie genetică. Aplicarea acestor tehnici la plante a făcut posibilă obţinerea
unor specimene modificate genetic.
Odată cu începutul anilor 1970, o serie de tehnici ale geniului genetic(adică
manipularea directă a genelor de către om) permit extragerea unei gene din genomul unui
organism şi reimplantarea ei în genomul unui alt organism, aparţinând unei alte specii sau
chiar altui regn. Acest transfer de gene este numit trasgeneză, pentru că el presupune
traversarea barierelor care, până nu demult, împiedicau schimburile de gene între specii
diferite, mai ales între cele aparţinând unor regnuri diferite.
Gena care codifică un caracter pe care dorim să-l transferăm unui alt organism se
numeşte genă de interes, devenită în momentul transferului efectiv transgenă, iar organismul
receptor va fi numit prgenism transgenic. Mai mult geniul genetic permite astăzi chiar crearea
unor gene artificiale sau modificarea patrimoniului genetic al unei aceleiaşi specii, prin
inactivarea, modifivarea sau prin adăugarea(adiţia) uneia din propriile sale gene.
Sigla OMG desemnează, aşadar, orice organism al cărui patrimoniu genetic a fost
modificat prin mecanismele specifice geniului genetic.
Practic, obţinerea unui OMG implică următoarele etape principale:
1. Identificarea şi pregătirea(multiplicarea) genei de interes;
2.Introducerea ei(prin diverşi vectori) în celula gazdă;
3.Selectarea celulelor gazdă care au integrat transgena în genomul lor;
4.Obţinerea, în cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism pornind de la o singură
celulă transgenizată;
5. Verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgenă, la descendenţii
organismului transgenic.
Organismele modificate genetic – create şi cultivate pe scară largă în Statele Unite ale
Americii – sunt acceptate de guvernele unor ţări ale lumii (care merg până la a le prezenta
drept o rezolvare a problemei foametei), dar sunt privite, în schimb, cu neîncredere de
nenumărate alte ţări şi respinse cu vehemenţă de organizaţiile ecologiste, devenind astfel un
subiect foarte controversat. Unii specialişti chiar au ajuns să definească, mai în glumă, mai în
serios, organismele modificate genetic ca o soluţie periculoasă la o problemă inexistentă.

3
Progresele realizate în ultimii ani în ştiinţă şi în tehnologie au avut un impact puternic
asupra sectorului agricol şi asupra celui alimentar din întreaga lume. Metode „novatoare“ de
producţie au „revoluţionat“ şi chiar au eliminat numeroase sisteme tradiţionale, afectând
capacitatea de producere a hranei pentru o populaţie aflată în expansiune continuă.
Aceste evenimente au generat numeroase schimbări în economie şi în organizarea
socială, dar şi în gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de „progresele“
tehnologice, care au permis nu doar obţinerea „ameliorărilor“ genetice prin selecţie, ci şi
crearea de noi combinaţii genetice pentru a obţine vegetale, animale şi peşti cu rezistenţă şi
productivitate teoretic mult mai mare.
Biotehnologia modernă oferă „noi posibilităţi de dezvoltare“ în sectoare foarte
diverse, de la agricultură la producţia farmaceutică, iar dezbaterile la nivel mondial asupra
organismelor modificate genetic sînt fără precedent în ultima perioadă şi au polarizat atât
atenţia oamenilor de ştiinţă, cât şi pe cea a producătorilor de bunuri alimentare, a
consumatorilor, a grupurilor de apărare a interesului public, a instituţiilor publice şi a
factorilor de decizie.
Punerea la punct a organismelor modificate genetic este astăzi, fără îndoială, un
subiect care ridică numeroase probleme de etică referitoare la domeniul agriculturii şi al
alimentaţiei.
Plantele modificate genetic sînt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. În
ultimii ani, alături de metodele clasice de încrucişare a soiurilor sau de utilizare a
îngrăşămintelor, au apărut metode noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice
ingineriei genetice. Toate aceste plante nou create de către om nu există în natură, iar
impactul lor asupra mediului şi asupra fiinţei umane nu este pe deplin cunoscut şi scapă cu
totul sferei de control a „specialiştilor“.

1.1. Definiţii ale organismelor modificate genetic

În legislaţia din România privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi


comercializare a organismelor modificate genetic, acestea sunt definite ca reprezentând orice
organism, cu excepţia celui uman, al cărui material genetic a fost modificat altfel decât prin
încrucişare şi/sau recombinare naturală sau orice entitate biologică capabilă de reproducere
sau de transferare de material genetic ( definitie conform Legii nr. 214/2002).
In Germania, definitia data organismelor modificate genetic este urmatoarea:
OMG sunt organisme al caror material genetic a fost modificat intr-un mod care nu
exista in natura in conditii naturale sau de recombinare naturala. Organismul modificat
genetic trebuie sa fie o unitate capabila de autoreplicare sau transmitere a materialului
genetic.
In Statele Unite, termenul de organism modificat genetic se refera la plante si la
animale care contin gene transferate de la alte specii, pentru a obtine anumite caractere,
precum rezistenta la anumite pesticide si ierbicide.
In Romania (conform OG nr. 49/2000), organismul modificat generic este un
organism care contine o combinatie noua de material genetic, obtinut prin tehnicile
biotehnologiilor moderne care ii confera noi caracteristici.

4
1.2. Mic istoric al cercetărilor OMG-urilor

De când practică agricultura şi creşterea animalelor, omul a fost mereu interesat să


adapteze, tot mai bine, plantele cultivate şi animalele domestice la nevoile sale. Până la
apariţia geniului genetic, aceste ameliorări s-au realizat prin selecţia indivizilor care
prezentau caracteristici morfologice sau fiziologice interesante(apărute prin mutaţii spontane)
şi prin sistemul încrucişare- selecţie a hibrizilor dintre soiurile sau rasele aceleiaşi specii. La
animale, încrucişările între specii diferite s-au dovedit a fi dificile şi nu au reuşit decât între
speciile foarte apropiate, dând naştere la hibrizi incapabili de a se reproduce; catârca, pbţinută
din încrucişarea măgarului cu iapa, fiind foarte rar fertilă, iar catărul este întotdeauna steril.
La plante, hibrizii apăruţi prin încrucişări naturale4 sau artificiale între spewcii apropiate
sunt, în general sterile, dar fertilitatea lor poate fi, în anumite cazuri, restaurată prin
poliploidizare naturală sau artificială. Ca exemplu cazul de la Triticale, hibrid artificial între
grâul tare(Triticum durum) şi secară(Secale ereale).la plantele care se înmulţesc în principal
pe cale vegetativă, simpla selecţie a mutantelor spontane a contribuit, de asemenea, la
sporirea biodiversităţii plantelor cultivate.
Prin suprimarea barierelor naturale, care, până în prezent, împiedicau schimburile de
gene între specii şi regnuri diferite, geniul genetic permite crearea de organisme transgenice,
dotate cu proprietăţi noi, total necunoscute înainte şi într-un timp scurt(un deceniu), fără nici
o relaţie cu ritmul multimilenar al evoluţiei fiinţelor vii.
Tehnicile transgenezei conferă astfel omului puterea cvasinelimitată(cel puţin
teoretic) de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiinţelor care-l înconjoară, inclusiv al
propriei sale specii. Este vorba, aşadar, de o veritabilă revoluţie biologică.
Începând cu sfârsitul anilor 1970, interesul industriilor s-a îndeptat mai cu seamă spre
microorganismele utilizate în sectoarele alimentare şi farmaceutice.
Transferarea genei interferonului(localizată pe perechea a cincea de cromozomi) în
plasmide de Escherichia coli care, in vitro, producea interferon uman, de corca 200 ori mai
ieftin decât cel obţinut prin extragerea lui din sângele omului;
Obţinerea unei bacterii care produce un îndulcitor, thaumatina, mult mai puternic
decât zahărul şi al cărei transgenă provine de la un arbore din Africa
Occidentală(Thaumatococcus danielii, fam. Scitaminaceae).
În 1978 are loc obţinerea unei bacterii transgenice (Escherichia coli) care sintetizează
insulină umană, ca urmare a transferului de gene umane care codifică aceasta proteină. Din
1979 începe comercializarea bacteriei de Escherichia coli şi producearea industrială a
insulinei în bioreactoare. De asemenea, pornind tot de la această bacterie s-a ajuns la
obţinerea hormonului de creştere, a interleuchinei cu rol anticancerigen.
Primele experienţe în vederea obţinerii de animale transgenice au fost realizate de R.
Palmiter şi R. Brinster (1982), cercetători americani (de la Universităţile din Seattle,
Philadelphia şi San Diego) care au reuşit transferul genei hormonului de creştere
(somatotropina) de la şobolan la şoarece. Gena respectivă a fost prima oară clonată în bacterii
pentru obţinerea ei în cantităţi mari. 1983 este anul în care se obţine prima plantă
transgenică, un tutun rezistent la un antibiotic, datorită transferului unui fragment de plasmică
bacteriană care codifică această proprietate. Deşi lipsit de valoare agricolă, acest tutun a
conferit realizatorului său(prof. Van Montagu, Universitatea din Gand, Belgia) calitatea de
pionier al transgenezei vegetale în Europa.
O altă bacterie transgenetică ce merită de asemenea a fi menţionată este Pseudomonas
syringae, întrucât a fost primul OMG diseminat în mod voluntar în mediul înconjurător(în
SUA, în anii 1983-1984), fără a se lua în considerare eventualele riscuri ecologice.
Obţinerea unor produse farmaceutice, prin utilizarea unor microorganisme, a început
odată cu izolarea gramicidinei(1939, de către R. Dubos) dintr-o bacterie edafică(din sol),

5
Bacillus brevis, care ,,hrănită“ cu pneumococi, stafilococi şi streptococi s-a dovedit a avea
capacitatea de a ,, a digera“ aceşti agenţi patogeni. Perioada 1980-1990 reprezintă etapa
primelor tentative, mai întâi în SUA, apoi şi în Europa, pentru aplicarea transgenezei în
terapiile umane, fie pentru a lupta împotriva unor maladii genetice (muscoviscidoză, miopatia
Duchenne), fie împotriva diverselor tipuri de cancer.
1986- reprezintă premiera mondiala pentru cultura experimentală, în câmp, a unei
plante transgenice(în Belgia). Începând cu acest moment se constată extinderea parcelelor
experimentale şi creşterea numărului speciilor de plante transgenice aproape peste tot în
lume.
Comercializarea primelor plante modificate genetic începe în SUA în anul 1994. în
1996 încep transporturile de containere cu soia şi porumb transgenic din SUA către diferite
porturi ale Europei; explozia de culturi comerciale cu plante transgenice în SUA, Canada şi
Argentina.

2.CONCEPTUL DE SIGURANŢĂ ALIMENTARĂ


Siguranţa alimentară exprimă calităţile esenţiale ale unui aliment; un aliment este
sigur atunci când prin consum nu alterează şi periclitează starea de sănătate a organismului.
Hrana este reprezentată la oameni de alimente, la animale acestea se numesc furaje, iar
la plante, elemente nutritive.
Alimentul este un preparat, reprezentat în proporţie de peste 95% din materie organică
de natură vegetală sau animală şi maximum 5% materiale neorganice, de obicei diferite săruri.
In hrana omenirii, materia organică obţinută din ecosistemele agricole, reprezintă peste 93%.
Restul hranei este obţinută din ecosistemele naturale, fie cele terestre (vânătoarea, culegere de
fructe de pădure, ciuperci, etc.), sau din ecosistemele acvatice naturale, râuri, mări, oceane (în
general, peşte şi crustaceae). In concluzie, agricultura este aceea care oferă baza alimentaţiei
umane şi ea este cea direct implicată în securitatea şi siguranţa alimentară.
Agricultura ramură importanta a economiei naţionale a lumii,se ocupă cu asigurarea
materiei prime organice, pentru prepararea şi fabricarea hranei specifice umane, dar şi pentru
alte cerinţe şi dezvoltări ale societăţii umane universale: industria textilă, industria energetică,
industria pielăriei, industria de medicamente, industria de coloranţi şi multe altele.
Agricultura îndeplineşte rolul de a asigura securitatea şi siguranţa alimentară.Cei doi
termeni nu sunt sinonimi, dar se completează unul pe altul.
Siguranţa alimentară îndeplineşte funcţia calitativă a alimentaţiei. Ea a apărut foarte
târziu, ca funcţie a agriculturii şi defineşte în complex cu securitatea, rolul produsului aliment
(figura 1).
Alimentul, ca mijloc de hrănire a populaţiei umane, a apărut recent în secolul XX şi
tot în secolul trecut s-a născut şi ştiinţa alimentaţiei umane, raţionale şi echilibrate. Aceasta a
condus la creşterea speranţei de viaţă şi la reducerea semnificativă a costurilor sociale, legate
îndeosebi de sănătatea populaţiei. O hrană sigură, cu o calitate bună, nu crează
disfuncţionalităţi metabolice, nu crează boli metabolice, nici nervoase sau de reproducţie, şi în
consecinţă, costurile cu asistenţa medicală sunt semnificativ reduse.

6
Procesare
Producţie
ALIMENT
fotosintetică

Producţie
zootehnică Procesare
Societate
umană

Securitate Securitate

Siguranţă Siguranţă Siguranţă


(hrană suficientă,
cantitativ şi calitativ)

Siguranţa alimentară apare ca „problemă”, de regulă, după ce securitatea alimentară


este prezentă pe termen lung şi numai la popoarele care conştientizează rolul acesteia, în
menţinerea sănătăţii societăţii umane cu costuri foarte mici. Fi
Siguranţa alimentară este un parametru care priveşte consumatorul şi în asigurarea ei
sunt implicate toate părţile componente care participa la producerea, procesarea, transportul
şi distribuţia alimentelor. La baza conservării siguranţei alimentare în U.E. stau pregătirea
profesională, educaţia civică, conştiinţa şi controlul instituţiilor statului şi al organizaţiilor
neguvernamentale, relizate la cele mai înalte standarde.
Este necesar a se preciza, că modelul alimentar în ţările dezvoltate şi democratice nu
poate fi impus, fiind o opţiune personală a indivizilor. Statul poate interveni în stimularea
utilizării produselor sigure, prin reglarea costurilor sociale şi subvenţionarea preţurilor la
alimentele strict necesare şi sigure.
O regulă importantă a siguranţei alimentare constă în folosirea raţională a resurselor
de fermă şi convenţionale de o aşa manieră, încât nivelul producţiilor obţinute să rămână în
cadrul potenţialului biologic al speciilor, soiurilor, hibrizilor şi raselor. Orice exces de input-
uri, mai ales de natură convenţională, cu mijloace indeosebi atipice (hormoni, îngrăşăminte
sau pesticide) destinat măririi profitului, poate conduce la grave disfuncţionalităţi ecologice şi
la inducerea nesiguranţei alimentare .

3.DE CE SE PRODUC ORGANISME MODIFICATE GENETIC ?


OMG se produc si se comercializeaza pentru a aduce avantaje producatorului si

7
consumatorului de alimente obtinute din OMG. Avantajele înseamna: preturi mai mici,
beneficii mai mari privind durabilitatea si/sau valoarea nutritiva.
Obiectivul initial a fost acela de protejare a culturilor, prin crearea rezistentei
împotriva bolilor si daunatorilor la plante (insecte si virusuri), sau prin crearea unei mai bune
tolerante la ierbicidele utilizate în agricultura.
• Rezistenta împotriva insectelor s-a obtinut prin încorporarea în planta utilizata ca
materie prima pentru alimente, a unei gene ce induce producerea unei toxine, genaprelevata
de la un microorganism (Bacillus thuringiensis - BT). Aceasta toxina este utilizata de mult
timp ca un insecticid conventional în agricultura, fiind netoxic pentru consumul uman.
Culturile MG care produc permanent aceasta toxina, s-au dovedit a avea nevoie de cantitati
mult mai mici de alte insecticide, folosite pentru situatii specifice, când presiunea unor
populatii mari de daunatori este mare.
• Rezistenta împotriva virusurilor se obtine prin introducerea de gene de la anumite
virusuri care provoaca bolile plantelor. Cresterea rezistentei împotriva virusurilor face
plantele mai putin vulnerabile la boli cauzate de acestea, marind astfel productivitatea.
• Toleranta la ierbicide se obtine prin introducerea unei gene de la o bacterie care
manifesta rezistenta la unele ierbicide. În situatii în care a fost imperativa utilizarea
ierbicidelor, cantitatile necesare de ierbicid au fost mult mai mici.

ALIMENTELE PRODUSE DIN OMG („ALIMENTE NOI”) SE EVALUEAZA


DIFERIT DIN PUNCTUL DE VEDERE AL SIGURANTEI ALIMENTULUI, FATA
DE ALIMENTELE TRADITIONALE?

Consumatorii considera, în general, ca alimentele traditionale, unele cu istorie de mii


de ani, sunt sigure. Atunci când se realizeaza alimente noi, obtinute prin metode naturale,
unele dintre caracteristicile cunoscute de la alimentele traditionale se modifica, în bine sau în
rau. Autoritatile din domeniul controlului oficial al alimentului efectueaza curent analize de
risc pentru alimentele traditionale. Este, desigur, nevoie de metode adecvate de analiza a
riscului pentru alimentele noi.
Toata lumea este de acord ca sunt necesare metode specifice de analiza a riscului si de
aceea au fost elaborate metode specifice, riguroase, pentru OMG si pentru alimentele noi,
obtinute din OMG, în relatia lor cu sanatatea animalelor si a omului, precum si cu mediul.
Asadar, evaluarea la punerea pe piata a alimentelor este foarte diferita în cazul alimentelor
traditionale, fata de cele noi, obtinute din OMG.
OMS are un program special pentru asistarea autoritatilor nationale în identificarea
alimentelor care trebuie sa fie supuse evaluarii riscului, inclusiv pentru cele obtinute din
OMG.

4.PRINCIPALELE PROBLEME DE INTERES PENTRU


SANATATEA OMULUI LEGATE DE OMG

În urma discutiilor teoretice care au acoperit o arie larga de aspecte, cele trei puncte
principale de dezbatere sunt: alergenicitatea, transferul genetic si transferul natural al genelor
transferate artificial, la celelalte culturi.
- Alergenicitatea: nu au fost evidentiate efecte alergice legate de alimentele noi (MG)
comercializate pâna în prezent.

8
- Transferul de gene din alimentele noi (MG) în organismul uman sau la bacterii
aflate în intestinul uman: daca este posibil si, daca da, materialul genetic transferat
poate afecta sanatatea oamenilor? Acest subiect este important îndeosebi pentru
genelecare induc rezistenta la substante chimice, în acest caz, la antibiotice, daca
transferul degene ar fi posibil. Cu toate ca probabilitatea acestui transfer este foarte
mica, expertii Fondului pentru Alimentatie si Agricultura –FAO si expertii OMS au
recomandat neutilizarea proceselor de transfer al genelor de rezistenta la
antibiotice la noile OMG.
- -Transferul natural în culturi si amestecarea semintelor provenite din culturile
naturale, cu cele din transfer genetic, ar putea afecta siguranta alimentelor. Acest
risc este real si a fost demonstrat atunci când, urme de orez aprobat a fi utilizat doar
pentru nutreturi, au fost decelate în produsele de orez pentru consum uman, obtinute
din culturi care nu fusesera modificate genetic în mod voluntar, în SUA. S-au adoptat
strategii nationale pentru reducerea mixarii, prin separarea clara a perimetrelor cu
culturi (OMG siculturi conventionale).
În acest moment se pun la punct la nivel mondial detaliile pentru: monitorizarea post
punere pe piata a OMG si alimentelor noi din OMG, supravegherea continua a sigurantei
alimentelor obtinute din OMG.

4.1.Impactul mondializării şi progresului economic asupra


alimentaţiei umane

Atât noile tehnologii, cât şi modernizarea economiei au influenţat în mod hotărâtor –


şi nu de puţine ori în sens negativ – sistemul agroalimentar şi calitatea hranei. În timp ce unii
specialişti din cercetare consideră modificările genetice un instrument de importanţă majoră
pentru dezvoltarea alimentaţiei, organismele modificate genetic (OMG) sunt privite cu
neîncredere, fiind asociate fenomenului de globalizare sunt considerate „antievoluţioniste”.
Cercetările recente au demonstrat faptul că nu există o unitate de opinii în legătură cu
modalitatea în care biotehnologiile, respectiv OMG pot rezolva problemele sectorului
agroalimentar. Organizaţia Mondială pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) recunoaşte
potenţialul acestor noi tehnologii, însă, în acelaşi timp, conştientizează problemele pe care le
pot genera.

O analiză riguroasă a OMG presupune evaluarea acestora atât din punctul de vedere al
influenţelor asupra securităţii alimentare, cât şi a efectelor potenţiale exercitate asupra
dezvoltării durabile.Un alt aspect important este acela al evaluării costurilor, pe termen lung,
generate de noile tehnologii asupra mediului. În general, avantajele creşterilor de producţie
sunt diminuate de neîncrederea consumatorilor.
OMG au dat naştere, în ultima perioadă, unor dezbateri aprinse, atât pe plan mondial, cât şi în
România.
În domeniul ingineriei genetice s-au înregistrat numeroase progrese care au
determinat apariţia de plante şi animale transgenetice de tipul porumbului şi cartofilor
rezistenţi la insecte, tomatelor cu coacere întârziată şi conţinut ridicat în substanţă uscată etc.
Susţinătorii produselor transgenetice consideră că, oricum, în timpul digestiei, ADN-
ul alimentelor este distrus; la polul opus se află numeroşi oameni de ştiinţă care se
împotrivesc modificărilor genetice de orice tip pe baza argumentând că OMG pot provoca la
om, alergii de diverse tipuri şi pot afecta sistemul imunitar.

9
Din 1992 au început să fie cultivate în SUA cereale şi legume ale căror gene au fost
alterate prin biotehnologiile moderne. Aceste produse au fost introduse şi pe piaţa europeană
fără ca publicul consumator să ştie ce mănâncă. Sondajele indică faptul că peste 90% din
consumatorii europeni resping o astfel de alimentaţie având în vedere şi avertismentele
asupra riscurilor pentru sănătate pe care le presupune consumul unor asemenea produse date
de specialişti în genetică şi medicină. Experimentele de până acum au dovedit că sunt
posibile: o creştere a rezistenţei la antibiotice, apariţia unor alergii, mărirea toxicităţii în
organism.
În ţările din Uniunea Europeană, există un adevărat scandal pe tema securităţii
alimentaţiei. În prim plan sunt vizate importurile de alimente şi cultivarea soiurilor
modificate genetic. Ţări ca Germania şi Portugalia au oprit cultivarea soiurilor de porumb
modificate genetic. Comisia Europeană a limitat introducerea pe piaţă a organismelor
modificate genetic, în urma dovezilor privind riscul pentru sănătatea umană şi mediul
înconjurător aduse de Asociaţia Greenpeace.
Într-un raport al ISAA (Serviciul Internaţional pentru Promovarea Biotehnologiei
Agricole) se arată că România se află printre cele câteva ţări din lume care cultivă şi testează
soiuri de cereale modificate genetic. Producătorii agricoli din România au cultivat seminţe de
soia modificate genetic, iar producţia obţinută ulterior a intrat în industria de prelucrare a
cărnii. De asemenea se mai cultivă cartofi şi porumb transgenetice. Reprezentanţii
producătorilor susţin că nu există nici un pericol asupra sănătăţii în urma consumării
produselor lor, iar tot acest scandal din Europa este cauzat de fapt de lupta marilor companii
producătoare de insecticide şi îngrăşăminte chimice, care se simt ameninţate de ieşirea de pe
piaţă.
În urma unor experienţe pe şobolani hrăniţi cu cartofi modificaţi genetic s-a ajuns la
concluzia că animalele s-au ales cu un sistem imunitar slăbit şi cu afecţiuni ale creierului.
Dacă în Uniunea Europeană, etichetarea corespunzătoare a alimentelor modificate
genetic este obligatorie în SUA nu se întâlneşte încă o asemenea reglementare.

Conform buletinului de specialitate al Consiliului pentru Responsabilitate Genetică


din America, circa 90% din mărfurile aflate în magazinele din SUA sunt suspectate de a
conţine OMG. Ţinând cont de faptul că în România importurile de alimente din SUA sunt
semnificative, este foarte probabil ca multe dintre produsele comercializate pe piaţa
românească să conţină OMG.
Referiri la produsele transgenetice se regăsesc şi în unele acte normative din
România. Astfel din anul 2000, testarea, utilizarea şi comercializarea OMG sunt supuse unui
regim special, prevăzut de Ordonanţa nr. 49. Orice import, export, comerţ cu produse
modificate genetic este obligatoriu să fie notificat şi avizat de către Comisia Naţională pentru
Securitate Biologică (CNSB). Pe ambalajele produselor comercializate trebuie specificat dacă
există în componenţa lor OMG. Ordonanţa de urgenţă nr. 97 din iunie 2001 privind
reglementarea circulaţiei şi comercializării alimentelor defineşte alimentele provenite din
OMG şi/sau OMG ca fiind alimente care conţin o combinaţie nouă de material genetic
obţinut prin tehnici de biotehnologie şi/sau organisme (orice entitate capabilă să reproducă
sau să transfere material genetic) în care materialul genetic a fost modificat printr-un proces
care nu are loc în mod natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală.
În condiţiile utilizării îngrăşămintelor chimice, culturile transgenetice au un
randament mai mare. Se consideră, de asemenea, că agricultura transgenetică poate contribui
în viitor la revoluţionarea unui alt domeniu, respectiv farmacologiei, alimentele concepute
prin intermediul noilor tehnologii fiind orientate în direcţia satisfacerii unor necesităţi
terapeutice distincte.
Ingineria genetică se diferenţiază de metodele tradiţionale prin aceea că genele sunt

10
transferate între specii diferite şi nu în cadrul aceleiaşi specii, transfer imposibil de realizat în
condiţii naturale. Apare, în aceste condiţii încă o problemă – acea a consecinţelor asupra
echilibrului natural, a gradului în care este afectat acesta.
Însă, adepţii utilizării soiurilor transgenetice mai aduc încă un argument: OMG,
datorită modificărilor genetice la care au fost supuse devin rezistente la boli şi dăunători şi nu
ai necesită folosirea de pesticide, substanţe atât de periculoase. Legat de folosirea pesticidelor
doi cercetători francezi au făcut o precizare care poate să schimbe total felul de alimentaţie.
După părerea doctorilor Dupont şi Molkhou, „aproape jumătate din populaţia mondială
suferă, a suferit sau va suferi de o patologie alergică alimentară”. Cei doi oameni de ştiinţă au
observat, începând cu anii ’80, în toate spitalele din Franţa, o creştere foarte mare a
manifestărilor alergice de origine alimentară, pornind de la simple mâncărimi, afte şi vomitat,
până la edem sau şocul anafilactic (o alergie violentă, provocată de introducerea în organism
a unor substanţe străine), nişte patologii care uneori sunt mortale. În Franţa, unele organisme
publice, cum ar fi Institutul Naţional pentru Cercetarea Agronomică, au început să pună în
discuţie o „problemă serioasă a sănătăţii publice”.
În 1999, un fost consilier în igiena alimentară al guvernului englez a admis ceea ce
mulţi oameni de ştiinţă acuzau de mult timp: pesticidele folosite în agricultură, propagate din
abundenţă în atmosferă, ar putea fi motivul unor numeroase patologii umane, mai mult sau
mai puţin grave. Paradoxul este îngrijorător: tehnicile agricole îi pun în pericol sănătatea.
Autorul acestui raport exploziv, doctorul Lewis Routledge, a afirmat chiar că aproape
un sfert din cazurile misterioasei maladii a encefalomielitei mialgice (sindromul oboselii
cronice), cât şi alte multe cazuri de deficienţă imunitară, cum ar fi astmul, colopatia
spasmodică (sindromul colonului iritabil) şi alte alergii sunt legate de pesticide. Doctorul
Routledge a afirmat: „Am cercetat pesticidele timp de mai bine de douăzeci de ani şi de acum
sunt convins că ne omoară încet, dar sigur”.
Acest semnal de alarmă a avut drept rezultat un studiu guvernamental întreprins în
Anglia, care a stabilit că anumite produse alimentare, distribuite în marile lanţuri de
supermarketuri, conţineau reziduuri chimice care depăşeau cantităţile legale. O astfel de
concluzie a făcut să apară din nou sinistra amintire a DDT-ului, un pesticid toxic, care se
acumula în ţesturi, utilizat din abundenţă între anii 1960 şi 1980. Sigur, DDT-ul este în
prezent interzis. Totuşi, produsele chimice utilizate pentru a-l înlocui ar putea fi la fel de
nocive pentru sănătate, dar studiile făcute pe ele nu s-au terminat încă. Specialiştii sunt de
părere că există o adevărată prăpastie între ceea ce ştim noi despre pesticide şi nivelul la care
au ajuns cercetările în prezent. Sub pretextul productivităţii multe întreprinderi agricole au
toate drepturile şi trebuie, din păcate, aştepta un accident, pentru a se obţine compoziţia
acestor pesticide.
Companiile mari par indiferente, afirmând că altfel nu se poate. Ele uită că agricultura
are o istorie de 10.000 de ani şi că era agroindustrială are doar 150 de ani. De-abia în 1804,
Nicolas Appert a pus la punct conservarea alimentelor prin sterilizare şi doar la începutul
secolului al XX-lea produsele agroindustriale au înlocuit produsele agricole. Oamenii de
ştiinţă dispun de prea puţine mijloace pentru a evalua în mod corect consecinţele tehnicilor de
transformare a materiilor prime.
În antichitate, romanii şi chinezii se foloseau de minerale pentru a respinge insectele.
Folosirea pesticidelor chimice, a apărut în anii ’30, s-a generalizat după cel de-al doilea
război mondial şi a atins cu rapiditate praguri periculoase pentru consumatori. După părerea
experţilor, fructele şi legumele necultivate biologic prezintă în prezent un risc real pentru
consumatori, din cauza reziduurilor de pesticide şi a altor produşi chimici prezenţi pe coajă.
Unii dintre ei nu pot fi îndepărtaţi nici la spălare, pentru că au penetrat în interiorul legumelor
sau fructelor. Or, când se ştie că pesticidele perturbă funcţiile vitale ale plantelor (cum ar fi
fotosinteza) şi că sunt capabile să distrugă intestinul unei omizi, trebuie să ne punem întrebări

11
serioase asupra acţiunii insecticidelor şi a altor nitraţi asupra organismului nostru. După
părerea cercetătorilor, în viitor va trebui să ne preocupăm serios şi de problema metalelor
grele (cadmiu, plumb, zinc, mercur şi aluminiu) care se acumulează în organismul nostru,
prin intermediul alimentelor.
Consumatorii trebuie să aibă un rol important în acest sens, având posibilitatea să
influenţeze deciziile producătorilor prin opţiunile, documentate, pentru anumite produse şi
respingerea altora.
Rezultate ale unor analize de laborator realizate pentru alimentele cumpărate de
Greenpeace din magazinele alimentare din România arată că românii sunt cobai pentru
alimentele modificate genetic, iar autorităţile ţin rezultatele secrete în mod ilegal.

4.2.Evaluarea riscurilor pentru sănătatea oamenilor

Sunt periculoase pentru sănătatea oamenilor alimentele cu origine transgenică?


Răspunsurile nu sunt unanime şi incertitudinile sunt numeroase.
Declaraţiile profesorului Kahn(1999), aparător al transgenezei şi expert pe lângă Uniunea
Europeană, sunt liniştitoare: „... testele cerute înaintea punerii pe piaţă ale unei plante
transgenice se apropie de cele cerute pentru un nou medicament”, ceea ce înseamnă că ele
sunt mult mai complexe decât cele cerute pentru un aliment nou, non-transgenic. În plus, el
adaugă: „... atunci când transgena este socotită ca determinând rezistenţa la un ierbicid, se
cere un studiu toxicologic aprofundat privind metabilismul ierbicidului utilizat asupra plantei
transgenice”.
Numeroase păreri însă susţin că modificările genetice generează numeroase efecte
adverse asupra sănătăţii umane şi a mediului:

• efecte alergice şi toxice asupra oamenilor;

Majoritatea culturilor modificate genetic sînt concepute să reziste la aplicări fără


limită de ierbicide. Două dintre cele mai folosite chimicale, bromoxynil şi glyphosat
(Roundup TM) sînt asociate cu tulburări de creştere ale fetuşilor, cu tumori, carcinoame,
limfoame non-Hodgkin. Se consideră că soiul de porumb modificat genetic numit StarLink
declanşează reacţii alergice precum voma, diareea şi şocul anafilactic. Unii consultanţi
ştiinţifici din SUA consideră că toate proteinele din porumbul modificat genetic (36% din
producţia SUA) ar putea acţiona ca agenţi antigenici şi alergenici.

• efecte alergice şi otrăvitoare asupra plantelor şi animalelor

În această privinţă, cercetătoarea dr. biolog Irina Ermakova a efectuat un experiement


la Institutul de Neurofiziologie şi Studiul Activităţii Nervoase Superioare de pe lângă
Academie Rusă de Ştiinţă. Nouă femele de cobai au fost împărţite în 3 grupe de câte 3: un
grup de control, un grup în a cărui hrană s-a adăugat făină de soia modificată genetic şi un
grup care a consumat alimente amestecate cu făină de soia obişnuită. Au fost numărate
femelele care au născut şi numărul de cobai născuţi şi morţi. După primul stagiu, cobaii au
fost împărţiţi în două grupe, una hrănită cu făină de soia modificată genetic, cealaltă hrănită
cu făină de soia obişnuită. A rezultat un număr anormal de mare de decese printre urmaşii
femelelor hrănite cu soia modificată genetic. În plus, 36% dintre aceiaşi cobai cântăreau mai
puţin de 20 de grame, fapt care evidenţia starea lor de extremă slăbiciune. Acesta este primul
studiu care a demonstrat o dependenţă clară între hrănirea cu alimente modificate genetic şi
starea de sănătate a urmaşilor.

12
„Morfologia şi structurile biochimice ale cobailor sînt foarte asemănătoare cu cele ale
oamenilor, ceea ce este extrem de îngrijorător în ce priveşte efectele asupra mamelor şi
bebeluşilor nenăscuţi, mai ales în contextul în care se urmăreşte introducerea de cât mai
multe OMG în alimentaţia umană, din raţiuni comerciale”, a declarat în concluzie Ermakov

• efecte dăunătoare asupra dinamicii populaţiei de specii în mediul gazdă şi asupra diversităţii
genetice a fiecăreia dintre aceste populaţii; plantele modificate genetic sunt specii exotice,
capabile să pună stăpânire pe noi teritorii, eliminând alte culturi şi creînd supergândaci şi
superburuieni, care obligă la folosirea a şi mai multe chimicale toxice. Plantele modificate
genetic pot poleniza încrucişat cu plantele culturilor similare, fenomen care a provocat deja
distrugerea multor ferme organice, ale căror standarde nu permit folosirea seminţelor
modificate genetic.
• sensibilitatea modificată a agenţilor patogeni, facilitând răspândirea bolilor infecţioase sau
crearea de noi vectori;
• diminuarea acţiunii tratamentelor profilactice sau terapeutice medicale, veterinare sau
fitofarmaceutice prin transferul genelor care conferă rezistenţă la antibioticele utilizate în
medicină; deoarece modificarea genetică este o ştiinţă cât se poate de inexactă, „specialiştii
geneticieni“ folosesc o genă-marker pentru a stabili dacă inserţia genelor în organisme a
reuşit. Adesea, gena-marker este tocmai una dintre cele care codează rezistenţa la antibiotice.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avertizat în 2001 că oamenii manifestă deja niveluri de
rezistenţă la antibiotice care îi fac mai vulnerabili la maladiile mortale.
• efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi în descompunerea în sol a materialului organic.

Pornind de la ameninţările pe care OMG-urile le reprezintă pentru sistemul imunitar


uman şi pentru biodiversitatea planetei, cercetătorii din diverse domenii ale cunoaşterii
(patologia, agronomia), precum şi organizaţiile ecologiste au creat un puternic curent de
opinie împotriva producerii plantelor transgenice, dar cu toate acestea, marile companii
cultivă OMG-urile la scară largă în lume, în dispreţul opiniei publice.

5.PREZENTA PE PIATA ROMĂNEASCĂ A PRODUSELOR


MODIFICATE GENETIC

Între Europa şi Statele Unite ale Americii se duce un adevărat război transatlantic pe
tema manipulării genetice. La 13 ani de la cultivarea în scop comercial a primelor plante
modificate genetic, comunitatea ştiinţifică internaţională încă nu a tranşat clar dacă acestea au
sau nu efecte negative asupra organismului uman. În Statele Unite s-a dezvoltat o industrie de
creare a unor asemenea plante, pe care încearcă să le exporte în întreaga lume.
În Europa, unde organizaţiile ecologiste sunt deosebit de puternice, OMG-urile au
viaţă grea. O tabără susţine că plantele modificate genetic ar putea fi o soluţie în viitor pentru
schimbările climatice, cealaltă spune că, din contră, reprezintă un atentat la biodiversitate şi la
sănătatea omului. Ultima găselniţă în materie de OMG-uri este introducerea unor gene umane
plantelor, pentru a fi transformate în aliment-medicament.
Savanţii încearcă să obţină vin cu aromă de căpşuni, banană sau zmeură. Pentru mulţi
dintre susţinătorii manipulării genetice, medicina de mâine va fi cu siguranţă transgenetică.
Fructe-vaccin, bacterii-dopante, lapte medicament. Multe dintre acestea au fost deja
experimentate, altele sunt pe cale de a fi. Înrăutăţirea condiţiilor pedoclimatice, diminuarea
resurselor naturale şi explozia demografică în anumite zone le-au dat cercetătorilor
argumente să justifice "inventarea" unor soluţii de diversificare a raselor de animale şi a
soiurilor de plante. Dar, susţin unii, s-a ajuns prea departe. De exemplu, genele unui peşte pot

13
fi transferate la o plantă de tomate sau la o căpşună pentru a le conferi rezistenţă sporită la
temperaturi foarte scăzute. Plantele obţinute prin astfel de tehnici de inginerie genetică sunt
forţate să producă substanţele chimice ale peştelui, ajungând să elaboreze o substanţă pe care
peştii o produc în mod natural, pentru a supravieţui în apă rece.
Ecologiştii susţin că nimeni nu va dori să mănânce alimente derivate parţial de la om,
"Alimente Frankenstein" deoarece ar semăna cu un act de canibalism. Unii îşi simt
ameninţate credinţele, valorile şi principiile etice, alţii - fiinţa biologică. O parte a comunităţii
ştiinţifice susţine că folosirea alimentelor ce conţin gene provenind de la insecte, peşti şi
animale pot provoca efecte imprevizibile în organism.
În ultimii ani, medicii se confruntă tot mai des cu sindromuri alergice noi datorită
toxicităţii alimentelor. Genele nou introduse pot produce proteine la care unii oameni au
alergii. Cele mai frecvente alergii sunt la ouă, lapte, peşte, soia şi cereale. Prezenţa genelor-
marker poate declanşa creşterea rezistenţei la antibiotice.Specialiştii în industria alimentară
nu sunt însă convinşi dacă alimentele provenind din organisme modificate genetic sunt mai
periculoase pentru om decat, de pildă, aditivii industriali.
Europa şi consumatorii europeni rămân neîncrezători cu privire la organismele
modificate genetic. Cu ocazia celui mai recent sondaj de opinie efectuat în statele membre
UE, majoritatea cetăţenilor s-au declarat împotriva utilizării acestora. Unele state membre
UE, precum Austria, Polonia şi Germania, au stabilit chiar zone interzise cultivării OMG-
urilor. Rezistenţa este motivată de temerile că OMG-urile ar putea dăuna biodiversităţii şi
sănătăţii umane.
Biotehnologia şi ştiinţele vieţii joacă un rol din ce în ce mai important în viaţa noastră,
care va afecta aproape fiecare domeniu al activităţii umane. Biotehnologia a avut un început
întârziat în Europa, însă situaţia s-a îmbunătăţit. Europa are mai mult de 1.900 de companii
din domeniul biotehnologiei, dar nu este încă de ajuns, iar plantele modificate genetic pot
deveni o sursă majoră de material pentru produsele biofarmaceutice.
Federaţia Natională de Agricultură Ecologică spune că 90% din fructele şi legumele
de pe piaţă nu sunt crescute sută la sută natural. În susţinerea acestei teze vin din ce în ce mai
multe cazuri medicale de toxiinfecţii şi alergii provocate de legume. Medicii spun că
microtoxinele din produsele chimice pot duce până la cazuri de ciroză. Iar pentru că
autorităţile nu controlează culturile, producătorii folosesc seminţe modificate genetic şi slabe
calitativ, udă culturile cu doze mari de chimicale, iar vânzatorii stropesc produsele cu apă
amestecată cu azotaţi. Nici măcar obligaţia de a informa cumpărătorii despre modificările
genetice ale produselor nu se respectă. Primele efecte ale organismelor modificate genetic
(OMG) asupra sănătăţii sunt însa crize de alergie care pot fi foarte puternice.
Românii nu pot alege ce mănâncă. Pentru a cultiva plante modificate genetic în
România normele legale cer consultarea publicului cu privire la aprobarea cultivării şi
etichetarea alimentelor obţinute din modificări genetice, precum şi a celor care conţin arome
sau aditivi modificaţi genetic. Un sondaj realizat de Asociaţia pentru Protecţia
Consumatorilor arată că 78% din romani nu ar da bani pe alimente modificate genetic, 98%
cred că aceste produse trebuie etichetate, iar jumatate din respondenţi cred ca alimentele
modificate pot afecta sănătatea. Totuşi autorităţile, producatorii şi importatorii nu se grăbesc
sa se conformeze.
În urma efectuării unui studiu de piaţă asupra produselor care conţin sau provin din
organisme modificate genetic nu am găsit produse care să aibă menţionat pe ambalaj sau
etichetă prezenţa organismelor modificate genetic. Totuşi, se cunoaşte faptul că pe piaţa din
România există produse care conţin sau provin din organisme modificate genetic, dar datorită
legislaţiei în vigoare care nu obligă la menţionarea acestui lucru decât dacă se află într-o
proporţie de peste 0.9 %, consumatorul nu poate afla care este proporţia reală sau dacă
produsele conţin sau nu organisme modificate genetic.

14
Rezultatele analizelor de laborator comandate de Greenpeace arată ca alimentele
testate conţin organisme modificate genetic în procente cuprinse între 61,2 si 97,3 % fără ca
acest lucru sa fie menţionat pe etichetă şi fără informarea consumatorilor în legatură cu
riscurile la care sunt expuşi. Rezultate ale unor analize de laborator realizate pentru
alimentele cumpărate de Greenpeace din magazinele alimentare din România arată că
românii sunt cobai pentru alimentele modificate genetic, iar autorităţile ţin rezultatele secrete
în mod ilegal.
Răspunsul ANSVSA către Greenpeace nr. 41328/20.09.2006: „Informaţiile privind
rezultatele obţinute, cuprinse în buletinele de analiză, nu vă pot fi puse la dispoziţie” încalcă
HG 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, inclusiv organismele
modificate genetic.
„Recent, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
(ANSVSA) a refuzat să ne pună la dispoziţie rezultatele testelor de laborator pentru
alimentele care ar putea conţine OMG. Am plecat imediat la cumpărături de alimente. O parte
din produse le-am înmanat săptămâna trecuta directorului pentru Siguranţa Alimentară, dl.
Liviu Rusu pentru a-i cere să-şi îndeplinească responsabilitatea faţă de consumatorii din
România, iar cealaltă parte a fost dusă la Viena unde există un laborator independent
certificat internaţional pentru analize OMG. Rezultatele pe care le-am obţinut astăzi de la
laborator sunt şocante şi confirmă faptul că românii sunt consideraţi cobai de autorităţile
române care îşi încalcă propriile legi!”, a declarat Gabriel Paun, coordonator campaniei
Greenpeace.
Investigaţiile Greenpeace s-au îndreptat asupra produselor alimentare din soia
deoarece acesta este organismul modificat genetic (OMG) care a fost cultivat fără control în
România timp de aproape un deceniu. Investigaţiile au început la fabricile de procesare a
boabelor de soia unde conducerea a recunoscut ca oferta este 100 % OMG deoarece nici la
aceasta ora nu există linii separate pentru procesarea soiei OMG şi a soiei non OMG.
Produsele alimentare testate pozitiv au fost cumpărate de la magazine naturiste şi au fost
analizate în străinătate, deoarece nici la această oră România nu deţine un laborator certificat
pentru asemenea analize. „Dupa 8 ani de cultivare total scăpată de sub control a plantelor de
soia MG am avut suspiciunea ca pe piaţa neagră de seminţe modificate genetic, haosul
culturilor ilegale şi din fabricile de procesare continuă şi în rafturile magazinelor alimentare.
Am testat aşadar în interesul consumatorilor din România alimente de soia, iar rezultatele
confirmă că autorităţile competente sunt incapabile să controleze OMG-urile din câmp pânâ
în rafturile magazinelor şi nici nu doresc să protejeze sănătatea consumatorilor”, a încheiat
Gabriel Păun.
Există un registru naţional care conţine declaraţiile fermierilor care cultivă soia MG şi
care este centralizat la Ministerul Agriculturii, însă nimeni nu îi controlează pe cei care nu au
trimis aceste declaraţii. În timpul investigării culturilor de soia MG, au fost identificate şi
experimente ilegale cu pruni şi cartofi MG care se desfăşurau în staţiuni de cercetare
aparţinând Ministerului Agriculturii. Se pare că nimeni din România nu doreşte sau nu are
mijloacele necesare de a prelua controlul asupra situaţiei. Nu numai mediul înconjurător este
pus în pericol, ci şi viitorul economic al fermierilor din România şi dreptul consumatorilor de
a şti ce mănâncă, mai ales că actualul sistem de etichetare al OMG nu funcţionează.
În ciuda faptului că legea din România cere ca toate alimentele care conţin organisme
modificate genetic în procent de 0,9% să fie etichetate şi că multe supermarketuri susţin că nu
vând alimente modificate genetic, prezenşa la raft a acestora nu este exclusă în cazul
anumitor lanturi de magazine.
Organismele modificate genetic constituie un risc serios pentru sănătate.
Consumul alimentelor ce conţin gene provenind de la insecte, peşti şi animale pot
provoca efecte imprevizibile în organism, insuficient studiate. În ultimii ani, medicii se

15
confruntă tot mai des cu sindroame alergice noi datorită creşterii toxicităţii alimentelor.
Genele nou inserate pot produce proteine la care unii oameni au alergii. Cele mai frecvente
alergii sunt faţă de lapte, ouă, peşte, soia, cereale.
Alimentele procesate prin inginerie genetică, adeseori apar pe piaţă fără o informare
adecvată a consumatorilor. Printre companiile care utilizează ingredienţi modificaţi genetic se
enumără companiile ce produc: ciocolată: Cadbury, Hershey's, Mars, Snickers, Twix, Milky
Way; băuturi răcoritoare: Coca-Cola, Sprite, Pepsi Co, 7 Up, Nesquik, Nestle; orez: Uncle
Beans; sosuri: Knorr; ceaiuri: Lipton; biscuiţi: Parmalat.
Prezenţa genelor-marker poate declanşa creşterea rezistenţei la antibiotice, în special
la kanamicină, ampicilină. Numeroşi microbiologi consideră că anumite gene-marker conferă
rezistenţă la anumite familii majore de antibiotice şi la antibiotice care cunosc o înflorire a
utilizării lor. Aceştia consideră ca fiind posibil transferul unor astfel de gene de la plantă la
om, via bacteriile tubului digestiv.
O soia îmbogăţită în metionină, prin transferul unei gene de la nucile de Brazilia
(Bertholletia excelsa), s-a dovedit periculoasă pentru consumul uman. S-au înregistrat alergii
grave la persoanele care au consumat această varietate de soia. Se cunoaşte că plantele de
soia rezistente la erbicide produc nivele sporite de fitoestrogeni, ceea ce ar presupune un risc
pentru populaţiile la care soia reprezintă o mare parte a dietei, cum sunt japonezii (Duca M. şi
colab.).
Fitoestrogenii sunt similari cu hormonii estrogeni animali care reglează diferenţierea
sexuală, metabolismul calciului, sistemul imun, coagularea sângelui.
De asemenea, ar putea să apară efecte secundare, cu totul imprevizibile, deoarece
transgenele se inseră la întîmplare în genomul organismului-gazdă, fapt ce ar putea întrerupe
secvenţele de exprimare ale genelor învecinate, activînd sau inactivînd căi metabolice
neprevăzute, conducînd la formarea de produşi celulari necunoscuţi.
Se pare că, în 2006, aproape 100% din cultura de soia din România a fost modificată
genetic, din cauza contaminării culturilor nemodificate de la cele modificate. Oficial, doar
75% din cultura de soia este modificată, spune Anamaria Bogdan, coordonator de proiecte
Greenpeace pentru România. Asta înseamnă peste 300.000 de tone de soia modificată, care
nu se ştie exact unde a ajuns. Cel mai probabil ea este ingredient în maionezele, mezelurile pe
bază de soia şi pateurile vegetale de pe rafturile alimentarelor. După estimările fermierilor,
culturile de soia sunt pe primul loc la producţia româneasca de OMG.

5.1.Detecţie a noilor alimente derivate din orgnisme


modificate genetic

OMG nu pot fi vândute în Uniunea Europeană, ca aliment sau ingredient alimentar,


fără a respecta Legislaţia noilor alimente (“Novel foods legislation”), care impune evaluarea
siguranţei şi etichetarea alimentelor care conţin OMG la un nivel care depăşeşte 1% material
genetic modificat. În scopul implementării acestor reglementări, au fost dezvoltate şi validate
metode de detecţie (bazate pe principiile biologiei moleculare) calitativă şi cantitativă pentru
OMG şi au fost înfiinţate laboratoare analitice dotate cu aparatură validată de CEN TC 275
WG 11.
Conform Directivei nr. 18/2001/CEE alimentele care provin din organisme modificate
genetic trebuie să fie etichetate aliment care contine gene, proteine sau ADN străin, sau ca
aliment în care genele noi au fost eliminate prin tehnologia procesării, dar prezintă anumite
modificări compoziţionale, astfel încât nu pot fi considerate alimente naturale (de exemplu,

16
uleiul de soia modificată genetic, care are modificată compoziţia în acizi graşi, dar a cărei
utilizare este aprobată prin Directiva nr.1139/98 emisă de Consiliul U.E.).
Ca urmare a detecţiei calitative şi cantitative a modificărilor genetice, precum şi a
stabilirii “pragului” de 1% modificări genetice, nu se impune etichetarea alimentelor când
materialul modificat genetic este prezzent ca rezultat al contaminarii întâmplătoare şi într-un
procent sub 1% în respectivele alimente sau ingrediente alimentare.
Detecţia se realizează pe baza noilor proteine specifice OMG sau a materialului
genetic străin. Detecţia este dificilă, deoarece există mulţi compuşi care pot interfera, precum
poliglucidele, care pot inhiba PCR (Polymerase Chain Reaction), conducând la rezultate fals
pozitive.
Procesarea alimentelor provoacă o denaturare a proteinelor, apoi a ADN, care nu mai
poate fi recunoscut de primeri şi anticorpi (fiind prezent în cantitate foarte redusă). Cea mai
eficientă metodă de detectare a materialului transgenic este amplificarea secvenţei străine a
promotorului şi genei, etapele metodei fiind:
1) extracţie a ADN;
2) amplificare prin PCR (Polymerase Chain Reaction);
3) vizualizare a produşilor PCR prin gel-electoforeză şi determinare a lungimii perechilor de
bazei ale genei străine;
4) confirmare a rezultatelor.
Metoda clasică a PCR detectează prezenţa compuşilor specifici ai OMG (proteine
şi/sau ADN) este extrem de sensibilă şi se poate realiza pe produse alimentare din depozitele
distribuitorilor sau produse din supermarket. Dezavantajele utilizării acestei metode sunt
reprezentate de consumul de timp, posibilitatea contaminării si reproductibitatea scazută în
determinarea concentraţiei exacte de ADN care a fost intodusă în PCR.
Pentru eliminarea acestor deavantaje, au fost dezvoltate şi validate metode şi
instrumente performante, bazate pe determinarea cantitativă a modificărilor genetice (“the
real – time based PCR”), amplificarea produşilor putând fi observată ”on-line” de-a lungul
procesului PCR, deoarece fiecare dublare a ţintei este măsurată prin fluorescenţa specifică.
Alte metode de detecţie a modificărilor genetice sunt metoda ELISA si Western –
Blott. Cele două metode utilizează acelaşi principiu, dar metoda Western – Blott este foarte
laborioasă, neputând fi utilizată ca metodă de rutină.

5.2.Reglementarea Europeană a organismelor modificate genetic

Confruntată pe de o parte cu opinia publică, din ce în ce mai ostilă organismelor


modificate genetic, pe de altă parte cu lobby-ul industriaşilor dornici de a dezvolta piaţa
plantelor transgenice, Comisia Europeană a elaborat o nouă directivă (Directiva 2001/18)
mult mai preocupată de aplicarea principiului precauţiilor şi, totuşi, fără penalizări pentru
industriile biotehnologice.
Publicată în Jurnalul Oficial al UE în octombrie 2002, şi votată de către Parlamentul
European în iulie 2003, noua reglementare prevede obligativitatea etichetajului pentru orice
aliment care conţine peste 0,9 % ingrediente provenite din organisme modificate genetic
autorizate în Uniunea Europeană, atât pentru alimentaţia umană, cât şi pentru cea animală.
Din păcate reglementarea nu include necesitatea menţionării faptului că animalele au fost
hrănite cu produse –OMG, ceea ce evită obligativitatea etichetării cărnii, ouălor şi a
produselor lactate.
Pe lângă etichetaj, reglementarea prevede asigurarea trasabilităţii organismelor
modificate genetic începând de la seminţe până la produsul finit, astfel încât ele să poată fi
retrase rapid de pe piaţă în caz de necesitate. De asemenea noua reglementare prevede

17
perfecţionarea procedurilor de evaluare a impactului pe care noile organisme modificate
geneticle pot avea asupra sănătăţii populaţiei umane şi asupra mediului înconjurător, mai
alespentru evitarea contaminării culturilor convenţionale: fâşii de securitate, distanţa între
culturile- OMG şi non OMg, inventarierea culturilor- OMG, în registre la nivelul
administraţiei locale.
Sistemul european de reglementare este o rezultantă a mai mulţi factori:
1. Necesitatea unui mediu ambiant renaturalizat ( Germania).
2. Regândirea unor strategii din agricultură (Germania).
3. Adoptarea sistemului agricultură-mediu la strategii specifice naţionale (Austria).
4. Prezenţă activă în decizia politică a partidului verzilor – coparticipant la guvernare în
diferite ţări membre UE (presiune politică asupra unor decizii ale PE şi Comisiei Europene) –
vine de la această situaţie.
5. Militantismul agresiv al unor ONG-uri, împotriva cultivării şi utilizării OMG-urilor.
6. Rămânerea în urma SUA şi al altor state producătoare de OMG-uri, ca urmare a folosirii
biotehnologiilor a UE în domeniul cercetărilor în domeniul biotehnologiilor ceea ce face ca şi
în acest domeniu balanţa să încline net în favoarea SUA, Canadei şi altor ţări care au trecut la
producţia industrială la P.M.G.-urilor în timp ce, în UE, acestea se găsesc în stadiul de testare
care este, de multe ori, obstrucţionat.
7. Dezinteresul UE pentru cultivarea unor PMG-uri pentru care, în majoritatea statelor
membre, nu sunt condiţii pedoclimatice favorabile pentru cultivare (soia se poate cultiva cu
rezultate bune în Italia de nord, şi suprafeţe restrânse în Franţa şi Spania).
8. nu în ultimul rând, necunoaşterea importanţei biotehnologiilor pentru propriile economii,
atunci când s-au făcut negocierile pentru aderare. Exp: Spaniei i s-a admis cultivarea
porumbului MG (plantă alogamă) în timp ce României i se interzice cultivarea soiei MG –
Roundup ready (autogamă).
Din punct de vedere al reglementărilor juridice, UE a emis o serie de reglementări în
domeniul biotehnologiilor precum:
Directiva 18 partea B /2001 – care¬ reglementează introducerea OMG în mediu în
scop experimental. Pentru aceasta, persoana fizică sau juridică trebuie să obţină o autorizaţie
scrisă de la autoritatea competentă a statului membru UE.
Directiva 18 partea C /2001 –¬ care reglementează introducerea unui OMG în mediu
în vederea comercializării – pe piaţa UE se poate face numai după ce a fost autorizată în scris
de autoritatea unuia din statele membre, care face parte în urma notificării, un raport de
evaluare. Comisia naţională trebuie să informeze celelalte state membre atât asupra notificării
cât şi a opiniei sale – oare autoritatea naţională în domeniu din România de ce nu a făcut
aceste demersuri . Directiva 18 /2001 prevede şi o clauză de salvgardare, conform căreia un
stat membru poate interzice comercializarea pe teritoriul său a unui produs a cărei introducere
pe piaţă a fost aprobată de Comisia Europeană.
Directiva (EC) nr. 1829/2003 –¬ reglementează introducerea pe piaţă a alimentelor
derivate din ONG. Se reglementează procedura de autorizare centralizată, uniformă şi
transparentă pentru toate aplicaţiile realizate în scopul de a introduce pe piaţă fie a OMG, fie
a produselor derivate din acestea. Notificatorul face o singură aplicaţie pentru un OMG şi
toate utilizările acesteia .
Se face o singură autorizaţie pentru respectivul OMG şi pentru toate operaţiunile al
căror obiect este acesta: cultivare ,import, procesare ca aliment, ca furaj sau produs industrial.

Practic, dacă una dintre acţiuni este utilizarea ca aliment pentru celelalte utilizări se
aplică prevederile R 1829/2003. Sunt conform acestei recomandări, două opţiuni:
1. singură notificare conform R 1289/2003 (CE) pentru autorizaţia de introducere, în mediu
în conformitate cu criteriile prevăzute în directiva 18/b/2001 şi autorizarea utilizării ca

18
aliment şi ca furaj – conform criteriilor stabilite prin R 1829/2003 E.C.
2. Depune două notificări – una în conformitate cu directiva 2001/18/EC, alta în
conformitatea Reglementării 1829/2003/EC
Notificarea se depune la Autoritatea Competentă a primului Stat Membru al UE în
care produsul în cauză urmează a fi introdus.
Notificarea trebuie să includă :
- un plan de monitorizare;
- o propunere de etichetare;
- metoda de detecţie;
După 14 zile de la data depunerii notificării, autoritatea competentă certifică în scris,
notificatorului, primirea notificării şi transmite AUTORITĂŢII EUROPENE PENTRU
SIGURANŢA ALIMENTULUI toate informaţiile de care dispune pentru evaluarea ştiinţifică
a riscurilor pentru sănătatea omului, a animalelor şi pentru mediu – asociate introducerii
respectivului produs pe piaţă. Autoritatea Europeana pentru Siguranţa Alimentului – are la
dispoziţie sase luni pentru a-şi face cunoscută opinia : Prelungirea intervalului de timp se
poate face dacă solicită Notificatorului informaţii suplimentare.
Transabilitatea şi etichetarea OMG (R1829/2003/EC şi R1830/2003/EC) – dă
posibilitatea de a urmări un produs pe parcursul întregului ciclu de producţie si distribuţie.
- când un produs care conţine OMG sau conţine un amestec de OMG urmează să fie utilizat
exclusiv şi direct ca aliment sau furaj este necesară o Declaraţie de utilizare la care se
ataşează o listă a codurilor de identificare ale tuturor OMG incluse în produs.
Reglementarea transportului transfrontalier se face prin R1946/2003/EC - are ca baza
legala Directiva 18/EC/2001- introducerea deliberată, în mediu, a OMG.
Baza de la care se porneşte în elaborarea legislaţiei şi domeniul OMG este
PROTOCOLUL DE LA CARTAGENA care a fost ratificat de România prin legea
nr.98/2003 având ca obiect biodiversitatea şi a fost negociat sub auspiciile convenţiei asupra
diversităţii biologice.
Cu următoarele obiective:
• conservarea biodiversităţii
• utilizarea durabilă a componentelor ei
• distribuţia corectă şi echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice se
cere să stabilească:
• norme;
• proceduri de transfer;
• manipularea şi utilizarea organismelor vii modificate genetic cu efecte dăunătoare asupra
biodiversităţii;

Prin protocolul de la Cartagena se prevăd procedurile:


1. – acordului prealabil în cunoştinţă de cauză pentru importuri OVMG care vor fi introduse
în mediu
2. – aplicabile pentru importuri OVMG folosite direct ca alimente, ca furaje sau care vor fi
procesate
3. – de valoare a riscurilor cu :
- obiectivele evaluării riscurilor
- evaluarea riscurilor
- rolul evaluării riscurilor
- cum se evaluează riscul
- de cine depinde riscul asociat oricărei acţiuni
- etapele de parcurs în analizarea riscurilor

19
- întrebările la care se răspunde prin evaluarea riscurilor
- când nu exista riscul de a afecta mediul
- cine face evaluarea riscurilor
- managementul riscurilor
- monitorizarea – ca măsură specială de management al riscurilor aplicată după introducerea
în mediu a OMG - cu scop experimental sau comercial.

Prevederi cu privire la documentele ce trebuie să însoţească transporturile OMG:


• prevederile la schimbul de informaţii
• prevederi referitoare la participarea publicului.

5.3.Sistemul de reglementare în România

Sistemul de reglementare a organismelor modificate genetic în România a început să


fie elaborat după anul 2000. Trebuie remarcat faptul că testarea unor soiuri de soia MG a
început înainte de acest an.
Actele normative care reglementează activitatea cu OMG-uri sunt:
1. Legea 214/2002 pentru aprobarea O.G. nr.49/2000 privind regimul de obţinere, testare,
utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei
moderne precum şi a produselor rezultate din acestea.
2. O.G. nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a
organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne precum şi a
produselor rezultate din acestea.
3. H.G. nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.
4. Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor.
5. O.U.G nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006.
6. Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor pentru aprobarea Îndrumarului
privind aplicarea anexei nr. 12 „Planul de monitoring” la O.G. nr. 49/2000 privind regimul de
obţinere, testare, utilizare şi comercializare a OMG-urilor prin tehnicile biotehnologiei
moderne precum şi a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea 214/2002.
O.G. nr. 49/2000 aprobată prin Legea 214/2002 reglementează:
1. utilizarea în condiţii izolate a microorganismelor şi a altor organisme modificate genetic în
funcţie de clasa de risc;
2. introducerea deliberată în mediul înconjurător şi pe piaţă a O.M.G.-urilor prin tehnicile
biotehnologiilor moderne şi a produselor rezultate din acestea în scopul:
- cercetării,
- testării,
- dezvoltării şi/sau alte scopuri altele decât cele care privesc producţia în scopul introducerii
pe piaţă.
3. producţia în scopul introducerii pe piaţă a produselor rezultate (formate din organisme
modificate genetic sau care conţin OMG)
4. operaţiuni de import/export a OMG.
Cadrul legislativ prevede şi reglementează procedura şi documentaţia necesară pentru
introducerea în mediul înconjurător a ONG pentru cercetare, testare, dezvoltare sau oricare alt
scop cu excepţia scopului introducerii pe piaţă.
Totul se începe cu o notificare a celui interesat către COMISIA NAŢIONALĂ
COMPETENTĂ care este COMISIA PENTRU SECURITATE BIOLOGICĂ.
Această comisie este cea care dă aprobarea şi pentru introducerea pe piaţă a

20
organismelor vii modificate genetic sau care conţin OMG.
În cazul importurilor, importatorii sunt obligaţi să notifice în scris Comisia Naţională
(CNPSB) înaintea efectuării oricărui import de OMG-uri şi/sau cu produse formate/rezultate
din acestea.
Legislaţia în vigoare, reglementează sistemul de construire a capacităţilor
instituţionale, informare şi consultarea publicului.
Organismele implicate în reglementare în România (Legea 214/2002) Atribuţii
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (autoritatea naţională competentă). Emite
autorizaţii/acorduri, controlează, informează şi consultă publicul, solicită avize celorlalte
autorităţi.
Comisia Naţională pentru Securitate Biologică (autoritate ştiinţifică) Emite o
concluzie ştiinţifică avizează Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale avizează
şi controloează
Ministerul Sănătăţii Avizează şi controlează Agenţia Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor avizează şi controlează prin Ordinul nr. 462/15.06.2003 emis de M.A.P.D.R.
stabileşte:
- obligativitatea declarării suprafeţelor cultivate cu PMG,
- provenienţa seminţelor la 10 zile după încheierea semănatului
- producţiile realizate la 10 zile după recoltare
Notificarea se face la direcţiile judeţene pentru agricultură.
Datele obţinute se centralizează la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale unde se înscriu într-un Registru de evidenţă a agenţilor economici care cultivă plante
modificate genetic (PMG).
Agenţii implicaţi (persoane fizice sau juridice, asociaţii fără personalitate juridică)
sunt obligaţi să păstreze timp de 5 ani al doilea exemplar al declaraţiei depuse la Direcţiile
judeţene pentru Agricultură.
Ultima lege care reglementează problema OMG-urilor,în special Plantele Modificate
genetic este O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului aprobată prin Legea nr.265/2006.

Ordonanţa aprobată prin Legea 265/2006 în capitolul VI reglementează regimul


organismelor modificate genetic obţinute prin biotehnologia modernă.
Este capitolul în care se completează legislaţia în vigoare în problema OMG-urilor,
chiar cu unele excese (Prevederea de la art. 41 alin.3 care prevede: „Transportul internaţional
al organismelor modificate genetic se realizează conform legislaţiei naţionale, acordurilor şi
convenţiilor privind transportul internaţional de mărfuri/ MĂRFURI PERICULOASE după
caz, la care România este parte”.
Este surprinzătoare o astfel de prevedere având în vedere că aceste produse (soia,
porumb, bumbac, unii pomi fructiferi, etc.) ale biotehnologiilor sunt omologate în ţările de
origine ( SUA,Canada, Argentina, Brazilia, Australia, etc.)şi se cultivă pe suprafeţe de zeci de
milioane de ha.
Există altfel de prevederi şi în capitolul VI al Legii nr. 265/2006 (O.U.G. 195/2005)
care întăresc sistemul birocratic al obţinerii acordului de import pentru O.M.G. (PMG) care,
de cele mai multe ori, prin întârzierea emiterii autorizaţiilor fac imposibilă operaţiunea
economică pentru care se face importul (art. 43, art.44 lit a), d), e), f))
Prevederile de la art 54 din capitolul VIII Conservarea biodiversitate şi arii naturale
protejate, au dat naştere la cele mai mari dispute şi aceasta datorită faptului că prevederile
acestui articol nu aveau nici un suport ştiinţific şi practic eliminând de la cultivare orice PMG
autogam şi/sau alogam.
Redau mai jos prevederile art. 54 din O.U.G nr. 195/2005 aşa cum au ajuns la Parlamentul
României şi prevederile aceluiaşi articol amendat din Legea nr. 265/2006:

21
OUG nr.195/2005: orice activitate de cultivare sau testare a plantelor SUPERIOARE
modificate genetic în ariile naturale protejate legal constituite precum şi la o distanţă mai
MICĂ de 15 km faţă de limita acestora ESTE STRICT INTERZISĂ. Pentru a nu influenţa
negativ mediul şi a nu afecta biodiversitatea (care este suportul ştiinţific al acestei prevederi?)

Legea nr. 265/2006 are trei alineate la art. 54 care reglementează obiectul în
conformitate cu prevederile UE chiar excedând acestora
(1) De la data aderării României la Uniunea Europeană, cultivarea sau testarea plantelor
superioare modificate genetic se VA SUPUNE AQUIS-ului COMUNITAR Este corelată cu
prevederile acordurilor de integrare în UE.
(2) De la data aderării României la UE, în România se interzice cultivarea plantelor
superioare modificate genetic, ALTELE decât cele acceptate în UE Se suprapune peste
normele care reglementează domeniul în UE.
(3) Distanţa minimă faţă de ariile naturale protejate în care activitatea de cultivare şi/sau
testare a plantelor superioare modificate genetic este interzisă, se stabileşte prin ordin comun
al conducătorilor autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi gospodăririi apelor şi
autorităţii publice centrale pentru agricultură, păduri şi dezvoltare rurală. Este o prevedere
absurd introdusă în lege forţat (aproape pe linia din dos care permite autorităţilor centrale cu
drept de reglementare în domeniu să refacă textul ABERANT – Legat de interese din O.U.G.
195/2005. De fapt, atunci când s-a făcut propunerea acestui alineat, am insistat ca această
distanţă să se stabilească pe baze ştiinţifice, lucru care nu s-a făcut şi conţinutul este aşa cum
este.
De fapt, art. 54 din O.U.G. nr. 195/2005 a avut drept scop blocarea cultivării soiei
MG în România chiar şi în condiţiile în care ea ar fi fost acceptată în UE.
Cu foarte mari eforturi şi, mai ales, suportând tot felul de calomnii în mass-media într-
un moment când nu mă puteam apăra, am reuşit promovarea celor două alineate ale art.54 din
OUG 195/2005 care reglementează în stil european cultivarea PMG. Soluţia găsită nu este
cea mai bună pentru România.
Apropo de transparenţa care este prevăzută în OUG nr. 195/2005 şi Legea
nr.265/2006 – atunci când s-au elaborat cele două acte normative, de ce nu s-a consultat
publicul şi, mai ales, lumea ştiinţifică avizată în domeniu.
Problemele legate de protecţia consumatorilor sunt reglementate de o serie de legi
precum O.G. nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor în baza căreia s-au elaborat, de
către Guvernul României, o serie de hotărâri de guvern precum: HG nr. 784/1996 pentru
aprobarea normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare; HG nr. 953/1999
privind modificarea şi completarea HG nr. 784/1996 pentru aprobarea normelor
metodologice privind etichetarea produselor alimentare şi HG nr. 106/2002 privind
etichetarea alimentelor.
Etichetarea produselor alimentare impune transabilitatea care prezintă drumul parcurs
de produsul alimentar de la materia primă la produsul semifinit sau finit pe care îl cumpără
utilizatorul.
HG 173/2006 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic şi
transabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale, obţinute din organisme modificate
genetic.
Ordinul 237/2006 privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic.
Ordinul 471/2006 care modifică şi completează ordinul 237/2006.

22
6.CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Cercetările genetice au arătat că multe boli specifice plantelor, animalelor sau omului
îşi au originea în mici imperfecţiuni ale codului genetic. Ne putem imagina cât de grave pot fi
efectele secundare şi accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se joacă cu ordinea şi
echilibrul atît de fragil al celulelor vieţii.
Progresele realizate în ultimii ani în ştiinţă şi în tehnologie au avut un impact puternic
asupra sectorului agricol şi asupra celui alimentar din întreaga lume. Metode „novatoare“ de
producţie au „revoluţionat“ şi chiar au eliminat numeroase sisteme tradiţionale, afectând
capacitatea de producere a hranei pentru o populaţie aflată în expansiune continuă.
Aceste evenimente au generat numeroase schimbări în economie şi în organizarea
socială, dar şi în gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de „progresele“
tehnologice, care au permis nu doar obţinerea „ameliorărilor“ genetice prin selecţie, ci şi
crearea de noi combinaţii genetice pentru a obţine vegetale, animale şi peşti cu rezistenţă şi
productivitate teoretic mult mai mare.
Biotehnologia modernă oferă „noi posibilităţi de dezvoltare“ în sectoare foarte
diverse, de la agricultură la producţia farmaceutică, iar dezbaterile la nivel mondial asupra
organismelor modificate genetic sunt fără precedent în ultima perioadă şi au polarizat atât
atenţia oamenilor de ştiinţă, cât şi pe cea a producătorilor de bunuri alimentare, a
consumatorilor, a grupurilor de apărare a interesului public, a instituţiilor publice şi a
factorilor de decizie.
Tehnicile transgenezei conferă astfel omului puterea cvasinelimitată(cel puţin
teoretic) de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiinţelor care-l înconjoară, inclusiv al
propriei sale specii.

CONCLUZII

Aşa zisa valoare nutriţională îmbunătăţită a culturilor MG, nu este decât o poveste
frumoasă menită să ademenească credulii. Cauza principală a malnutriţiei pe glob este
substituirea cu monoculturi industriale a culturilor diverse oferite de sistemul tradiţional.
Practica agricolă intensivă distruge nutrienţii din sol, sărăcind culturile şi nu îmbogăţindu-le.
Nici o tehnică a ingineriei genetice nu poate remedia situaţia. Numai revenirea la
metodele tradiţionale de cultivare şi la biodiversitatea agricolă poate îmbunătăţi acest lucru.
Noi evidenţe indică faptul că ADN-ul transgenic, din praful şi polenul provenit din culturi
MG, se poate răspîndi la organismele din mediu, inclusiv la om.
Un fapt îmbucurător este acela că, în timp ce culturile MG îşi demonstrează, rînd pe
rînd, ineficacitatea, pe glob se dezvoltă şi prinde teren ideea de agricultură ecologică, atît în
lumea a treia cât şi în Europa şi America de Nord.
Cel mai mare experiment din istoria umanităţii a început odată cu aceste industrii

23
iraţionale şi aberante iar terenul pe care se experimentează este însuşi sistemul ecologic de
care depinde viaţa terestră.
Mai normal ar fi, să beneficiem de roadele unei ştiinţe independente, care să se ocupe
de găsirea unor soluţii cu adevărat viabile la problemele care frămîntă omenirea şi nu să
coalizeze cu o industrie tehnologică al cărei unic scop este să se vândă.
In raportul realizat de organizatia Greenpeace Romania se estimeaza ca principalul
risc al plantelor de soia modificate genetic este acela ca evaluarea riscurilor este relativa, mai
ales prin ignorarea celor pe termen lung. Studiile pe termen lung, cu durata de 24 de luni, ar
oferi posibilitatea de evaluare a efectelor toxice asupra organismului uman, cu precadere a
celor ce vizeaza sistemul imunitar si a riscurilor de producere a diferitelor forme de cancer.
Mai mult, evaluarile plantelor de soia modificate genetic sunt incomplete deoarece au fost
efectuate pe plante netratate cu ierbicidul Roundup, la care acestea sunt rezistente.
Avand in vedere riscurile potentiale asupra sanatatii oamenilor si a mediului, ca
urmare a cultivarii si consumului de soia modificata genetic, incomplet studiate la acest
moment, organizatia Greenpeace Romania considera ca este necesar un semnal de alarma.
Aceasta organizatie saluta faptul ca, incepand din anul 2007, culturile de soia modificata
genetic nu vor mai fi permise in Romania, dar considera inexplicabil faptul ca ele sunt
aprobate pentru anul 2006. Procedura de autorizare a cultivarii plantelor modificate genetic
trebuie sa fie publica, in sensul ca publicul trebuie informat, iar in functie de observatiile
primite se poate dovedi salutara organizarea de dezbateri publice pe aceasta tema. Din pacate,
la acest moment, in tara noastra nu exista posibilitatea trasabilitatii si etichetarii organismelor
modificate genetic, ceea ce duce la o informare incorecta a consumatorilor, in conditiile in
care un sondaj de opinie realizat de Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania
indica faptul ca 98% dintre acestia ar dori ca produsele ce contin organisme modificate
genetic sa poata fi etichetate.
"Nu se cunosc pe efectele pe termen lung ale organismelor modificate genetic", spune
Mencinicopschi, referindu-se la "proba timpului: timpul ne va spune daca aceste organisme
modificate genetic s-au integrat bine in mediu". Nu sunt semnalate de catre sferele de
cercetare efecte adverse asupra consumatorului sau mediului inconjurator. Dar, asa cum
spunea mai sus, nu se cunosc efectele in timp. Mencinicopschi a dat explicat unde pot aparea
semne de intrebare. Categoriile de organisme modificate genetic La nivel de exploatare
industriala, exista in special plante modificate genetic.

Foloase şi Ameninţări

Biotehnologiile reprezintă un mare potenţial de îmbunătăţire a calităţii vieţii prin


crearea de locuri de muncă ce necesită calificare înaltă, prin competitivitate şi creştere
economică, o mai bună îngrijire a sănătăţii, protejarea mediului şi multe altele.
Sănătate - noi forme de diagnostic şi tratament, în special boli care, astăzi, sunt
necontrolabile; noi medicamente; eradicare de boli; preîntâmpinare de boli; înlocuiri de
ţesuturi şi organe; noi servicii medicale.
Alimentaţie (şi agricultura) - modificarea genetica a găsit, deja, larg câmp de aplicare
(porumb, soia etc); hrană umană şi animală poate fi substanţial influenţată iar nivelul utilizării
pesticidelor şi al fertilizatorilor se poate reduce, în mod substanţial; foamea şi malnutriţia s-ar
putea să fie combătute eficient.
Protecţia mediului - bioremediere; procese şi produse curate
Alte domenii - materiale noi; prelucrare; energie; informaţie
Şi, totusi, lumea se simte şi ameninţată !
Unii îşi simt ameninţate credinţele, valorile şi principiile etice, alţii fiinţa biologică.
Astfel: unii nu acceptă intervenţia omului în structura genetică a nici unei fiinţe; o foarte

24
mare parte consideră inacceptabilă clonarea umană dar acceptă animalul clonat; în timp ce
aplicaţiile în medicină sunt mai larg acceptate, foarte mulţi văd un risc în domeniul
agriculturii şi al consumului alimentar.
În faţa unui astfel de val de îndoieli şi temeri, venind dinspre cei ce îi înconjoară, se
pot simţi ameninţai şi cel ce dezvoltă ştiinţa şi cel ce vrea să aplice rezultatele acesteia.

România

În Uniunea Europeană, politicile şi reglementările privind OMG şi biotehnologiile s-


au grefat pe un fond existent - standardizare, evaluarea conformitaţii, siguranţa produselor,
siguranţa alimentară , protecţia consumatorului, cercetare etc.
Si în România,va fi posibilă protecţia consumatorului în domeniul OMG numai dacă
acesta va fi protejat şi în toate celelalte domenii. A aştepta , însă, mai întâi, soluţii pentru
domenii tradiţionale, fără a privi la viitorul care bate la uşă, ar putea însemna o pierdere mult
prea mare pentru toţi .
Cale comună cu opţiuni pentru fiecare
Pentru a asigura elaborarera şi aplicarea de politici publice care au sprijin social este
nevoie de implicare şi comunicare - între reprezentanţii diverselor categorii de interese
(consumatori, cercetare, întreprinderi); autorităţile publice nu pot lipsi. Este nevoie de
structuri de reprezentare puternice şi active.
In domeniul controversat al modificărilor genetice şi biotehnologiilor este greu să existe
consens!
Criza comunicării ar fi, însă, şi mai gravă!

25
BIBLIOGRAFIE

1. ACRE,1998, The commercial use of GM crops in the UK: The potential wider impact on
farmland wildlife. London.
2. Belgian Biosafety Server-Notification C/BE/96/01 of Bayer Cropscience for the
commercial release of MS8.
3. British Medical Association. 1999. The impact of genetic modification on agriculture, food
and health. London.
4. Burros, M., 2000, Eating Well: What Labels Don’t Tell You (Yet), New York Times.
5. Cristea V., Denaeyer S., 2004, De la biodiversitate la OMG-uri? Colecţia Universitas, seria
Biologie. Ed. Eikon.
6. Duca M., Port A., Teleuţă A., 2003, Plante modificate genetic: Beneficii şi riscuri. Ed.
Mediul Ambiant, Chişinău.
7. Duca M., Port A., Teleuţă A., 2004, Organisme modificate genetic: Prezent şi viitor. Ed.
"Continental Grup" SRL.
8. Haslberger, A. G., 2000, Monitoring and Labeling for Genetically Modified Products,
Science, Vol. 287.
9. Hoban, T. J., 2000, Consumer and Food Industry Perspective on Food Biotechnology,
Consumer Perspectivies.
10. Horning Priest, S., 2000, U.S. Public Opinion Divided Over Biotechnology, Nature
Biotechnology, Vol. 18.
11. Lean G., Volker A., Jury L., 2000, GM genes can spread to people and animals.
Independent (London).
12. Mann L. R. B., Straton D. & Crist W. E., 2001, The Thalidomide of Genetic Engineering.

13. Mann, L.R.B., Straton, D., Crist, W.E., 2000, The Thalidomide of Genetic Engineering,
Soil & Health.
14. Maryansky, J. H., 1997, Bioengineered Food: Will They Cause Allergic Reactions,
USFDA, Center for Food Safety and Applied Nutrition.
15. Polaris Institute 2005, http://www.polarisinstitute.org/)
16. Raicu Petre, 1997, Genetica generală şi umană, Edit. Humanitas, Bucureşti.
17. *FDA/CFSAN Biotechnology - List of Completed Consultations on Bioengineered
Foods.
18. http://www.agbioview.org
19. *
http://www.colostate.edu/programs/lifesciences/TransgenicCro
ps.html
20. * http://www.i-sis.org/jaguar.shtml Mae-Wan Ho. Genetically Modified
(GM) crops are neither needed nor beneficial.
21. *Pretty Jules.University of Essex. Genetic Modification: Overview of Benefits and Risks.

22. www.mmediu.ro

26
23. http://www.polarisinstitute.org/
24. http://www.weedscience.org/Summary/UspeciesMOA.asp?
lstMOAID=12&FmHRACGroup=Go
25. www.ansvsa.ro
26.www.anpc.ro

27