Motorul diesel

Motorul Diesel este un motor cu combustie internă, mai exact este un motor cu aprindere prin
compresie, în care combustibilul se detonează doar prin temperatura ridicată creată de comprimarea
amestecului aer-carburant, şi nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, aşa cum ar fi bujia în cazul
motorului pe benzină.

Cum funcţionează motorul Diesel

Comprimarea unui gaz conduce la creşterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin care se
aprinde combustibilul în motoarele Diesel. Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat de către
piston până la un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu apindere prin scânteie. Spre
sfârșitul cursei de compresie, motorina este pulverizată în camera de ardere prin intermediul unui
injector.

Motorina se aprinde la contactul cu aerul care a fost încălzit până la o temperatura de circa 700-
900°C (1300–1650°F). Arderea combustibilului duce la cresterea temperaturii şi presiunii, punând în
mișcare pistonul. Biela transmite forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea liniară
în mișcare de rotație.

Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la capătul cilindrului. Pentru
mărirea puterii, majoritatea motoarelor Diesel moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mări
cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul introdus în
cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament mai bun.

Atunci când afară este frig, motoarele Diesel pornesc mai greu deoarece masa masivă a metalului
blocului motor {format din cilindri şi chiulasă) absoarbe căldura produsă prin compresie, împiedicând
aprinderea. Unele motoare folosesc dispozitive electrice de încălzire, denumite bujii cu
incandescență, ajutând la aprinderea motorinei la pornirea motorului Diesel.

Alte motoare folosesc rezistenţe electrice dispuse în galeria de admisie, pentru a încălzi aerul. Sunt
folosite și rezistențe electrice montate în blocul motor, tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura.
Motorina are un grad mare de viscozitate, mai ales la temperature scăzute, ducând la formarea de
cristale în combustibil, în special în filtre, împiedicând astfel alimentarea corectă a motorului.

Montarea de mici dispozitive electrice care să încălzească motorina, mai ales în zona rezervorului şi
a filtrelor a rezolvat această problemă. De asemenea, sistemul de injecţie al multor motoare trimite
înapoi în rezervor motorina deja încălzită, care nu a fost injectată, prevenind astfel cristalizarea
combustibilului din rezervor. În prezent, folosirea aditivilor moderni a rezolvat şi această problemă.

O componentă vitală a motoarelor Diesel este regulatorul de turaţie – mecanic sau electronic, care
reglează turaţia motorului prin dozarea corectă a motorinei injectate. Spre deosebire de motoarele
cu aprindere prin scânteie (Otto), cantitatea de aer aspirată nu este controlată, fapt ce duce la
supraturarea motorului. Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite mecanisme în funcţie de
sarcină şi viteză.

Regulatoarele motoarelor moderne, controlate electronic comandă injecţia şi limiteză turaţia

motorului prin intermediul unei unităţi centrale de control care primeşte permenent semnale de la
senzori, dozând corect cantitatea de motorină injectată.
Controlul precis al timpilor de injecţie este secretul reducerii consumului şi al emisiilor poluante.
Timpii de injecţie sunt măsuraţi în unghiuri de rotaţie ai arborelui cotit înainte de punctul mort
superior. De exemplu, dacă unitatea centrală de control iniţiază injecţia cu 10 grade înainte de
punctul mort superior, vorbim despre un timp de injecţie de 10 grade. Timpul optim de injecţie este
dat de construcţia, viteza şi sarcina motorului respectiv.

Avansând momentul injecţiei (injecţia are loc înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort superior)
arderea este efiecientă, la presiune şi temperatură mare, dar cresc şi emisiile de oxizi de azot. La
cealalată extremă, o injecţie întârziată conduce la arderi incomplete şi emisii vizibile de particule de
fum.Injecţia combustibilului la motoarele Diesel.Primele sisteme de injecţie

Motorul Diesel modern este o îmbinare a creaţiilor a doi inventatori. În mare, rămâne fidel
conceptului original al lui Rudolf Diesel, adică combustibilul este aprins prin compresia aerului din
cilindru. Însă, aproape toate motoarele Diesel de azi folosesc aşa-numitul sistem de injecţie solidă,
inventat de Herbert Akroyd Stuart, pentru motorul său cu cap incandescent (un motor cu aprindere
prin compresie care precedase motorul Diesel, dar funcţionează oarecum diferit).

În cazul injecţiei solide, combustibilul este adus la o presiune extremă cu ajutorul unor pompe şi
introdus în camera de ardere prin intermediul unor injectoare şi a aerului comprimat, într-o stare
aproape solidă. La început, combustibilul era injectat în motorul Diesel cu ajutorul aerului comprimat
care îl pulveriza în cilindru.

Mărimea compresorului de aer era atât de mare, încât primele motoare Diesel erau foarte grele şi
voluminoase în raport cu puterea produsă, mai ales datorită antrenării unor astfel de compresoare.
Primele motoare montate pe nave aveau un motor auxiliar dedicat antrenării compresorului de
injecţie. Sistemul era prea mare şi greoi pentru a fi folosit în industria auto.
Download