Cursul 2

2.2 ELEMENTE DE CIRCUIT ACTIVE

2.2.1 Generatoare independente

Generatorul ideal independent de tensiune este un

element de circuit care furnizează o tensiune ce nu
depinde de curentul debitat de generator. Ecuaţia
caracteristică a acestui element este:
u(t )  e(t ) ,  i(t ) (2.25)

i(t) u
e(t) e(t)
u(t)

i
(a) 0 (b)
Fig. 2.7

unde e(t) reprezintă tensiunea electromotoare a

generatorului. Simbolul grafic şi caracteristica de
funcţionare în planul (i, u) sunt reprezentate în
Fig.2.7.
Generatorul real de tensiune (Fig.2.8.a) prezintă o
rezistenţă internă Ri astfel încât tensiunea la
bornele sale are expresia:
u(t )  e(t )  Ri i(t ) . (2.26)

i
u

Ri e(t)
u(t)
e(t)
e(t)
Ri
(a) (b)
0 i
Fig. 2.8

Caracteristica de funcţionare a acestui generator

este reprezentată în Fig.2.8.b. Se observă că
generatorul real de tensiune se apropie cu atât mai
mult de un generator ideal cu cât rezistenţa sa
internă este mai mică. În cazul generatorului ideal
rezistenţa internă este nulă, Ri=0.
Generatorul ideal independent de curent având
simbolul grafic din Fig.2.9.a furnizează un curent
ig(t) ce nu depinde de tensiunea la bornele sale.
Ecuaţia caracteristică a generatorului ideal de
curent este:
 i(t )  i g (t ) , u(t )
, (2.27)

u
i

ig u(t)
ig(t)
i

(a) (b)
Fig. 2.9

iar caracteristica de funcţionare este reprezentată

în Fig.2.9.b.
Generatorul real de curent (Fig.2.10.a) prezintă
o conductanţă internă Gi=1/Ri astfel încât curentul
debitat, are expresia:
i(t )  i g (t )  Gi u(t )
. (2.28)

i
u
ig
iR Gi
ig Gi u

ig
i
0
(a) (b)
Fig. 2.10
Caracteristica de funcţionare a generatorului real de
curent este reprezentată în Fig.2.10.b. Se observă
că un generator real de curent se apropie cu atât
mai mult de unul ideal, cu cât conductanţa sa
internă este mai mică (rezistenţa internă este
mare). În cazul generatorului ideal de curent Gi=0
(Ri→∞).
În analiza circuitelor electrice este de multe ori
util să se substituie un generator real de tensiune
printr-o schemă echivalentă de tip generator real de
curent, sau invers, tensiunea şi curentul rămânând
neschimbate în urma acestei înlocuiri. Pentru a
stabili relaţiile dintre parametrii celor două scheme
(Fig.2.8.a şi Fig.2.10.a) se exprimă tensiunea
u(t) din relaţia (2.28) cu ajutorul relaţiei:
i g (t ) i (t )
u (t )    Ri i g (t )  Ri i (t )
Gi Gi . (2.29)
Comparând această relaţie cu relaţia (2.26) şi
identificând termenii se obţine relaţia de
echivalenţă dintre generatorul real de tensiune şi
cel real de curent:
e(t )  Ri i g (t ) sau i g (t )  Gi e(t )
. (2.30)
2.2.2 Generatoare comandate

Sursele comandate de tensiune, respectiv de

curent, intervin în modelarea funcţionării unor
circuite sau a unor elemente de circuit având o
structură complexă. În toate variantele posibile,
generatoarele comandate furnizează o tensiune,
respectiv un curent, care depind (sunt comandate)
de tensiunea sau curentul dintr-o altă latură a
circuitului. Astfel, există patru tipuri de generatoare
comandate:
a) generator de tensiune comandat în tensiune
(Fig.2.11.a) având ecuaţia caracteristică:
u k (t )  ek (u j (t ))
(2.31)
În cazul unei comenzi liniare această relaţie devine:
e k (t )   kj  u j (t )
, (2.32)
unde αkj este un coeficient adimensional de transfer
în tensiune;
b) generator de tensiune comandat în curent
(Fig.2.11.b)
u k (t )  ek (i j (t ))
; (2.33)
în cazul în care comanda este liniară relaţia (2.33)
devine:
ek (t )  Rkj  i j (t )
, (2.34)
unde Rkj are semnificaţia unei rezistenţe de transfer
între laturile j şi k;
c) generatorul de curent comandat în tensiune
(Fig.2.11.c) are ecuaţia caracteristică:
ik (t )  i gk (u j (t ))
. (2.35)
Pentru cazul unei comenzi liniare relaţia precedentă
devine:
i gk (t )  Gkj  u j (t )
, (2.36)
unde Gkj reprezintă conductanţa de transfer între
laturile j şi k;
d) generatorul de curent comandat în curent
(Fig.2.11.d) furnizează curentul:
ik (t )  i gk (i j (t ))
(2.37)
sau, pentru generatorul cu comandă liniară:
i g k (t )   kj  i j (t )
, (2.38)
 ek ek
uk uj uk ij

(a) (b)
ik ik

igk igk ij
uk uj uk

(c ) (d)

Fig. 2.11

unde βkj este un coeficient adimensional de transfer

în curent.
Sursele comandate pot fi considerate elemente
de circuit de tip diport (cuadripol), cu patru borne
de acces: două la care se aplică mărimea de
comandă şi două de la care se culege semnalul de
ieşire (comandat).
 Elemente de circuit modelate cu ajutorul unor surse
comandate
1) Tranzistorul
C
iB iC
iC B C

iB
B uCE uBE RBE iB uCE

iE E
uBE E

2) Amplificatorul operational
ue

U
ip
+ ie -Us
ui
- ue Us ui
in
-U

a. b.

ip ie Re
+

ui Ri Aui
up ue

-
in
un

Probleme
1) Să se determine curentul prin rezistorul de 20 kΩ,
precum și puterea absorbită de acesta.
 i2

V1

Rezolvare
Circuitul este alimentat de la un generator
independent de curent de valoare ig1=5mA=0,005A
În circuit există și un generator de curent comandat
în tensiune ig2=0,01·V0=0,01·104·ig1=0,5 A
V0=10·103·ig1=50V.
V1 reprezintă tensiunea la bornele grupului format
din cele două rezistențe în paralel
Re=(5·20)/(5+20)=4 kΩ
V1=Re·ig2=2000 V
i2=V1/(20·103)=0,1 A
Puterea absorbită de R2 este P2=V1·i2=200 W
2) Tensiunea la bornele condensatorului C=1 F
din Fig.1.1.a are modul de variație reprezentat în
Fig.1.1.b. Să se determine și să se reprezinte grafic
curentul i(t).
Rezolvare
 (a) (b) (c)
Fig.1.1
Se observă că
25𝑡, 𝑡 ∈ [0,2]
−25𝑡 + 100 , 𝑡 ∈ [2,6]
𝑢(𝑡) = {
25𝑡 − 200 , 𝑡 ∈ [6,8]
0, 𝑡>8
Se obține curentul
25 , 𝑡 ∈ (0,2)
𝑑𝑢 −25 , 𝑡 ∈ (2,6)
𝑖 (𝑡) = 𝐶 ={
𝑑𝑡 25 , 𝑡 ∈ (6,8)
0 ,𝑡 > 8
având graficul reprezentat în Fig.1.1.c.
3) Generatorul de curent ig din figură
i
alimentează o bobină de inductanță
L=1 H. Semnalul ig(t) este reprezentat i g L uL

în Fig.1.4.a. Să se determine și să se
reprezinte grafic tensiunea la bornele bobinei, uL(t).
Rezolvare
 Curentul ig(t) se poate exprima prin relația
0.2𝑡 , 𝑡 ∈ [0,2]
𝑖𝑔 (𝑡) = { ,
−0.2𝑡 + 0.8 , 𝑡 ∈ (2,4]
ceea ce conduce la
0.2 , 𝑡 ∈ (0,2)
𝑑𝑖
𝑢𝐿 (𝑡) = 𝐿 = {−0.2 , 𝑡 ∈ (2,4) .
𝑑𝑡
0, 𝑡 > 4
Graficul tensiunii uL(t) este reprezentat în
Fig.1.4.b.

(a) (b)
Fig.1.4
4) Să se analizeze circuitul din Fig.1.5 și să se
determine tensiunea uab.
i1 4 i3=0 1 a
i2

uab

32 V 12  2A

Fig.1.5
Rezolvare
 Se observă că sunt 2 curenți necunoscuți: i1 și
i2; prin urmare sunt necesare două ecuații, obținute
prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff:
−𝑖1 + 𝑖2 − 2 = 0
4𝑖1 + 12𝑖2 = 32
Soluția sistemului este i1=0.5 A, i2=2.5 A. Prin
urmare tensiunea uab este:
𝑢𝑎𝑏 = 12 𝑖2 = 30 𝑉.
S-a ținut seama de faptul că i3=0.
CAPITOLUL 3

TEOREMELE GENERALE ALE CIRCUITELOR

ELECTRICE

În acest capitol se prezintă principalele teoreme

care permit analiza, respectiv transformarea
schemelor circuitelor electrice în vederea
simplificării analizei lor.

3.1 TEOREMELE LUI KIRCHHOFF

Prima teoremă a lui Kirchhoff, teorema de curenţi,

(TKI) reprezintă o particularizare a legii conservării
sarcinii electrice pentru cazul regimului
cvasistaţionar [11], [20]. Se consideră un nod, (a),
al unei reţele electrice şi o suprafaţă închisă, Σ, ce
îl înconjoară (Fig.3.1). Suprafaţa Σ intersectează
toate laturile circuitului incidente nodului (a), fără a
trece prin dielectricii condensatoarelor. Deoarece
sarcina electrică nu se poate acumula în nodul (a),
curentul de conducţie total prin suprafaţa  este
nul:
i  0 , (3.1)
astfel încât suma algebrică a valorilor instantanee
ale curenţior ik din laturile incidente nodului (a) al
circuitului este nulă:
 i (t )  0
k
k( a )
(3.2)
i1
i3

(a)
i2

Fig. 3.1

𝑖3 − 𝑖1 − 𝑖2 = 0
Generalizare – Σ este o suprafață de secțiune.
Exemplu : TK I aplicată pentru un tranzistor
𝑖𝐸 − 𝑖𝐵 − 𝑖𝐶 = 0
Relaţia (3.2) reprezintă prima teoremă a lui
Kirchhoff fiind valabilă în orice regim de funcţionare
al circuitului electric. Notaţia k  (a) din relaţia (3.2)
se interpretează sub forma “latura k este incidentă
nodului (a)”. În scrierea sumei algebrice din relaţia
(3.2) se consideră, în mod convenţional, curenţii
care ies din nod cu semnul plus, iar cei care intră în
nod cu semnul minus.

A doua teoremă a lui Kirchhoff, teorema de tensiuni

(TKII) este o consecinţă a legii inducţiei
electomagnetice scrisă pentru cazul regimului
cvasistaţionar [11], [20]. Se consideră un ochi sau
buclă, [v], a circuitului şi o curbă închisă, , trasată
de-a lungul laturilor k incidente acesteia, k [v]
(Fig.3.2). Deoarece în regim cvasistaţionar
tensiunea electromotoare indusă pe conturul  este
nulă, câmpul magnetic fiind localizat numai în
miezul bobinelor, rezultă că suma algebrică a
valorilor instantanee ale tensiunilor, uk, la bornele
laturilor incidente buclei [v], este nulă:
 u (t )  0
k
k[ v ] (3.3)
u2 u3
u1
[v]
u6 u4
u5
Fig. 3.2

𝑢1 + 𝑢2 − 𝑢3 + 𝑢4 − 𝑢5 + 𝑢6 = 0
Relaţia (3.3) reprezintă a doua teoremă a lui
Kirchhoff fiind valabilă pentru orice regim de
funcţionare a circuitului. În scrierea sumei algebrice
din relaţia (3.3) se iau cu semnul plus tensiunile al
căror sens de referinţă pozitiv coincide cu sensul de
parcurs al buclei  şi cu semnul minus tensiunile
care au sens de referinţă opus.
Se poate observa că cele două teoreme ale lui
Kirchhoff reflectă doar topologia reţelei (modul de
interconectare între ele a laturilor), fiind
independente de natura elementelor de circuit care
intră în compunerea lor.

3.2 TEOREMA LUI JOUBERT

Se consideră o latură a unui circuit electric formată

dintr-un rezistor, o bobină fără cuplaje magnetice,
un condensator şi un generator ideal de tensiune
conectate în serie (Fig.3.3). Scriind teorema de
tensiuni pentru conturul inchis  se obţine:
u R  u L  uC  u e  u  0 .
Înlocuind expresiile tensiunilor la bornele
elementelor de circuit,
t
di 1
u R  R i ; u L  L ; uC 
dt C  i(t ) dt ; u e  e(t )
 ,
se obţine:
t
di 1
u (t )  R i  L 
dt C  i(t ) dt  e(t )
 (3.4)

R L C e
i

uR uL uC ue

Γ
u

Fig. 3.3
Ecuaţia (3.4) exprimă relaţia dintre tensiunea şi
curentul corespunzătoare unei laturi R-L-C serie
active, fără cuplaje magnetice, şi poartă numele de
ecuaţia lui Joubert. Relaţia (3.4) arată că tensiunea
la bornele laturii R-L-C serie este egală cu suma
dintre căderea de tensiune rezistivă, căderea de
tensiune inductivă, căderea de tensiune capacitivă
şi tensiunea electromotoare a sursei.

3.3 TEOREMA DEPLASĂRII

GENERATOARELOR

Un generator ideal de tensiune se poate

deplasa trecând printr-un nod al unui circuit electric
conform următoarei teoreme: tensiunile şi curenţii
în laturile unei reţele electrice nu se modifică dacă
se introduc, în serie cu toate laturile conectate la un
nod al reţelei, generatoare ideale de tensiune având
aceeaşi tensiune electromotoare, e(t), şi aceeaşi
polaritate faţă de nod (Fig.3.4).
Demonstraţia teoremei este evidentă: prin
conectarea acestor generatoare suplimentare
expresia teoremei de tensiuni în buclele formate cu
câte două din laturile incidente nodului nu se
modifică (apar termeni de forma +e(t)-e(t)). Astfel
de la o schemă de tipul celei din Fig.3.4.a se ajunge
la schema din Fig.3.4.c.

e(t)
[v2]

[v3 ]
(a) [v1]
e(t)

e(t) e(t)
e(t) [v2]

e(t) [v3]

[v1]
(b)
e(t)

e(t)

e(t)
(c )
Fig. 3.4

Un generator ideal de curent se poate deplasa

într-o buclă a unui circuit electric conform
următoarei teoreme: tensiunile şi curenţii în laturile
unei reţele electrice nu se modifică, dacă se
conectează în paralel cu toate laturile incidente unei
bucle a circuitului, generatoare ideale de curent
având acelaşi curent şi acelaşi sens în raport cu
sensul de parcurs al buclei (Fig.3.5).
Demonstraţia este evidentă dacă se ţine seama de
faptul că ecuaţiile obţinute prin scrierea primei
teoreme a lui Kirchhoff rămân neschimbate (apar
termeni de forma +ig(t)- ig(t)). În acest mod se
trece de la o schemă de tipul celei din Fig.3.5.a la
schema echivalentă din Fig.3.5.c.
ig (t)

ig(t)
ig(t)
ig(t)
ig(t)
[v]

ig(t)

(a) (b)

ig(t)

ig(t)

ig(t)
(c )

Fig. 3.5

3.4 TEOREMA SUPERPOZIŢIEI

În circuitele electrice liniare, datorită liniarităţii

ecuaţiilor obţinute prin scrierea teoremelor lui
Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert este valabil
principiul superpoziţiei având următorul enunţ:
semnalul răspuns, tensiune sau curent, obţinut
atunci când în circuit acţionează simultan mai multe
semnale de excitaţie, este egal cu suma semnalelor
răspuns obţinute atunci când semnalele de excitaţie
acţionează separat.
Demonstraţia acestei teoreme se bazează pe
liniaritatea sistemului de ecuaţii obţinut cu ajutorul
teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert,
precum şi pe posibilitatea de a exprima soluţia
sistemului ca o combinaţie liniară a semnalelor de
excitaţie. Detaliile acestei demonstraţii vor putea fi
prezentate după discutarea pe larg a metodelor de
analiză aplicabile în diverse regimuri de funcţionare
ale reţelelor electrice.

3.5 TEOREMA RECIPROCITĂŢII

Se consideră două laturi distincte i şi j ale unui

circuit electric. Enunţul teoremei reciprocităţii este
următorul: semnalul răspuns într-o latură i a
circuitului, atunci când semnalul de excitaţie
acţionează în latura j, este egal cu semnalul răspuns
obţinut în latura j atunci când sursa de excitaţie
acţionează în latura i, restul circuitului fiind pasiv
sau pasivizat.
Circuitele liniare rezistive satisfac teorema
reciprociăţii, demonstraţia urmând a fi prezentată în
Capitolul 5.
3.6 TEOREME DE TRANSFORMARE A
SCHEMELOR CIRCUITELOR ELECTRICE

3.6.1 Gruparea elementelor pasive de

circuit de acelaşi fel

a) Gruparea rezistoarelor
Gruparea serie se caracterizează prin faptul că
acelaşi curent, i(t), străbate toate elementele de
circuit. În cazul a n rezistoare liniare conectate în
serie (Fig.3.6) teorema de tensiuni conduce la:
n
u (t )  u1 (t )  ...  u n (t )  R1i(t )  ...Rn i (t )  i (t ) R k  Re  i (t )
, k 1

astfel încât cele n rezistoare înseriate pot fi înlocuite

cu unul singur având rezistenţa:
n
Re  R k
k 1 . (3.5)

R1 R2 Rn Re
i i

u1 u2 un
u

Fig. 3.6

Gruparea paralel se caracterizează prin faptul

că toate elementele au aceeaşi tensiune la borne,
u(t). Cosiderând n rezistoare de conductanţe G1,..,
Gn conectate în paralel (Fig.3.7) şi scriind prima
teoremă a lui Kirchhoff se obţine:

i1 G1

i2 G2
i i Ge

u
in Gn

Fig. 3.7
n
i (t )  i1 (t )  ...  i n (t )  G1u (t )  ...  Gn u (t )  u (t )  G k  Ge  u (t )
. k 1

Astfel grupul paralel se poate substitui printr-un

singur rezistor având conductanţa echivalentă:
n
Ge  G k
, k 1 (3.6)
respectiv rezistenţa echivalentă:
1 1
Re  n
 n

 R
1
Gk
k 1 k 1 k
. (3.7)
R
1 R
2
R
4
R
3

F
ig
.3.8

Gruparea mixtă este o grupare reductibilă la o

secvenţă de grupări serie şi paralel. În cazul
rezistoarelor liniare rezistenţa echivalentă a grupării
se obţine prin utilizarea în mod adecvat a relaţiilor
(3.5),… (3.7). De exemplu, pentru gruparea mixtă
din Fig.3.8 rezistenţa echivalentă este:
( R1  R2 ) R3
Re   R4
R1  R2  R3 .
(1) (1)

R1

R 31 R 12

R3 R2

(3) (2)
(3) (2) R23
(a) (b)
Fig. 3.9

Gruparea complexă este o grupare ireductibilă

la o secvenţă de grupări serie şi paralel. Pentru
determinarea rezistenţei echivalente în cazul unei
grupări complexe de rezistenţe se apelează la
teorema transfigurării stea-triunghi.
Considerând trei rezistenţe R1, R2, R3 cu conexiunea
în stea (Fig.3.9.a) se urmăreşte să se determine
expresiile rezistenţelor R12, R23, R31 ce formează un
triunghi conectat între aceleaşi noduri (1), (2) şi (3),
(Fig.3.9.b).
Cele două grupări sunt echivalente dacă prin
substituirea uneia cu cealaltă tensiunile şi curenţii
rămân neschimbate în circuit. Se consideră cazul
particular în care alimentarea se realizează succesiv
pe la bornele (1)-(2), apoi (2)-(3) şi în final (3)-(1),
atât pentru configuraţia din Fig.3.9.a cât şi pentru
cea din Fig.3.9.b, cea de a treia bornă rămânând în
fiecare caz în gol. Deoarece la aplicarea tensiunii u
curentul absorbit, i, trebuie sa aibă aceeaşi valoare
în ambele cazuri, urmează că rezistenţa echivalentă
faţă de perechile de borne considerate trebuie să
aibă aceeaşi valoare în cele trei situaţii. Se pot astfel
scrie relaţiile:
 R12 ( R31  R23 )
 R1  R2 
 R12  R23  R31
 R23 ( R31  R12 )
 R2  R3 
 R12  R23  R31
 R ( R  R23 )
 R3  R1  31 12
 R12  R23  R31
. (3.8)
Prin rezolvarea sistemului algebric liniar (3.8) în
raport cu necunoscutele R1, R2, R3, se obţin relaţiile
de transfigurare triunghi-stea (notate uneori Δ→Y)
pentru rezistenţe:
R31  R12 R12  R23 R31  R23
R1  ; R2  ; R3 
R12  R23  R31 R12  R23  R31 (3.9) R12  R23  R31

Rezolvând sistemul algebric (3.8) în raport cu R12,

R23 şi R31 se obţin relaţiile de transfigurare stea-
triunghi (Y→Δ):
 R1 R2  R2 R3  R3 R1
R12 
R3
R1 R2  R2 R3  R3 R1
R23 
R1
R1 R2  R2 R3  R3 R1
R31 
R2 . (3.10)
b) Gruparea bobinelor
Gruparea serie
Se consideră n bobine conectate în serie, lipsite de
cuplaje magnetice, având inductivităţile L1,.., Ln
(Fig.3.10). Scriind teorema a doua a lui Kirckkoff se
obţine:
n
di di di di
u1  u 2  ...  u n  L1  L2  ...  Ln  L k
.dt dt dt k 1
dt

Rezultă că gruparea serie se poate substitui cu o

di
u (t )  L
singură bobină având tensiunea la borne dt ,a
cărei inductivitate va fi deci:
n
L L k
k 1 . (3.11)

i L1 L2 Ln i L

u1 u2 un u

Fig. 3.10

Gruparea paralel
 i1 L1

i2 L2
i i L

Ln u
in
u

Fig. 3.11

Se consideră n bobine de inductivităţi L1,…,Ln legate

în paralel şi lipsite de cuplaje magnetice (Fig.3.11).
Scriind prima teoremă a lui Kirchhoff se obţine:
t t n t
1 1 1
i(t )  i1 (t )  ...in (t )   u (t )dt  ...   u(t )dt   
 u (t )dt
. L1

Ln
 k 1
Lk


Urmează că gruparea paralel se poate substitui cu

o singură bobină pentru care se poate scrie relaţia
t
1
i (t ) 
L  u(t ) dt
 astfel încât inductivitatea echivalentă va
fi:
1
L n
1
L
k 1 k
. (3.12)
c) Gruparea condensatoarelor
Gruparea serie
Se consideră n condensatoare de capacităţi C1,…Cn
conectate în serie (Fig.3.12). Utilizând a doua
teoremă a lui Kirchhoff se poate scrie relaţia:
t t n t
1 1 1
u (t )  u1 (t )  ...  u n (t ) 
C1  i (t ) dt  ... 
Cn  i (t ) dt k 1
C k
  i(t ) dt
  

Gruparea se poate substitui cu un singur

condensator de capacitate C pentru care relaţia
 t
1
u (t )   i(t ) dt
dintre tensiune şi curent este  , astfel încât, C

deoarece în urma substituţiei tensiunea şi curentul

rămân neschimbate, capacitatea echivalentă a
grupării serie este:
1
C n
1
C
k 1 k
. (3.13)
C1 C2 Cn C
i i

u1 u2 un
u
u

Fig. 3.12

C1C 2
C
În cazul n=2 se obţine C1  C 2 .
Gruparea paralel
Se consideră n condensatoare conectate în paralel
având capacităţile C1,…, Cn (Fig.3.13). Scriind prima
teoremă a lui Kirchhoff se obţine:
n
du du du
i (t )  i1 (t )  ...  i n (t )  C1  ...  C n  C k 
. dt dt k 1
dt

Gruparea se poate substitui cu un singur

condensator pentru care relaţia dintre tensiune şi
du
i (t )  C
curent este astfel încât capacitatea
dt ,

echivalentă a grupării paralel este:

 n
C C k
k 1 . (3.14)

i1 C1

i2 C2
i C
i

in u

Cn
Fig. 3.13
C1 C2

C 3
Fig.3.14

Gruparea mixtă este reductibilă la o secvenţă de

grupări serie şi paralel, capacitatea condensatorului
echivalent determinându-se cu relaţii de tipul
(3.13), (3.14). De exemplu, pentru gruparea din
Fig.3.14 capacitatea echivalentă este:
C1C 2
C  C3
C1  C 2 .

3.6.2. Gruparea generatoarelor

Gruparea generatoarelor ideale

Generatoarele ideale de tensiune se pot
conecta fără nici o restricţie în serie. De exemplu,
scriind teorema a doua a lui Kirchhoff pentru
circuitul din Fig.3.16.a, se obţine:
u(t )  u1 (t )  u 2 (t )...  u n (t )  e1 (t )  e2 (t )  ...  en (t ) ,

şi, deoarece pentru generatorul echivalent u(t)=—

e(t), se deduce că
e(t )  e1 (t )  e2 (t )  ...  en (t ) , (3.19)
ceea ce înseamnă că tensiunea electromotoare a
generatorului echivalent este egală cu suma
algebrică a tensiunilor electromotoare ale
generatoarelor înseriate.
Generatoarele ideale de tensiune se pot
conecta în paralel numai dacă toate debitează
aceeaşi tensiune electromotoare şi au aceeaşi
polaritate faţă de bornele de acces (Fig.3.16.b);
această restricţie este impusă de faptul că fiecare
generator trebuie să satisfacă ecuaţia
u(t)  -e(t) . Grupul paralel se poate astfel substitui cu un

singur generator având tensiunea electromotoare

e(t).
 e1 e2 en e
i i

u1 u2 un u
u

e(t) (a)

e(t) e(t)
i i

e(t)
u u
(b)

Fig. 3.16
i g1

ig2
ig
i i

ign u

u
(a)

ig ig ig ig

(b)

Fig. 3.17

Generatoarele ideale de curent se pot grupa

fără restricţii în paralel. Scriind prima teoremă a lui
Kirchhoff pentru circuitul din Fig.3.17.a se obţine:
i (t )  i g1 (t )  i g 2 (t )  ...  i g n (t )
, încât gruparea se poate
substitui cu un generator ideal care debitează
curentul i(t)=ig(t) având expresia:
i g (t )  i g1 (t )  i g 2 (t )  ...  i g n (t )
. (3.20)
Gruparea serie a generatoarelor ideale de curent se
poate realiza numai dacă acestea debitează acelaşi
curent în acelaşi sens (Fig.3.17.b). Întreaga
grupare poate fi înlocuită cu un singur generator
care furnizează curentul i(t )  i g (t ) .

Gruparea generatoarelor reale

a) Gruparea serie a generatoarelor reale de
tensiune
Considerând n generatoare reale de tensiune
conectate în serie (Fig.3.18.a) şi scriind teorema de
tensiuni se obţine :
u (t )  R1i (t )  e1 (t )  R2 i (t )  e2 (t )  ...  Rn i (t )  en (t ) 
n n
 R k  i (t )   e (t ) k
.
k 1 k 1

Gruparea se poate înlocui cu un sigur generator real

de tensiune (Fig.3.18.b) pentru care u(t)  Ri(t)  e(t) . Se
deduce astfel că parametrii generatorului echivalent
sunt:
n n
R R k ; e(t )   e (t ) k
k 1 k 1 . (3.21)
e1 e2 en R e
i R1 R2 Rn i

Fig. 3.18
b) Gruparea paralel a generatoarelor reale de
curent
Considerând n generatoare reale de curent
conectate în paralel (Fig.3.19.a) şi scriind a doua
teoremă a lui Kirchhoff se obţine:
i (t )  G1u (t )  i g1 (t )  G2 u (t )  i g 2 (t )...  Gn u (t )  i g n (t ) 
n n
  G u(t )   i
k 1
k
k 1
gk (t )

Pentru generatorul de curent echivalent

(Fig.3.19.b) relaţia curent-tensiune este i(t )  G u(t )  i (t ) g

, astfel încât se deduc parametrii schemei

echivalente:
n n
i(t )  i gk (t ) ; G  G k
k 1 k 1 . (3.22)
G1

ig1
G
i G2 i

i g2
ig
Gn
u
ign
u
Fig. 3.19

c) Gruparea paralel a generatoarelor reale de

tensiune
Pentru a găsi generatorul echivalent a n
generatoare reale de tensiune conectate în paralel
(Fig.3.20.a) se utilizează teorema echivalenţei
dintre un generator real de tensiune şi unul real de
curent; schema din Fig.3.20.a devine astfel de tipul
ek (t )
i g k (t )  Gk ek (t ) 
celei din Fig.3.19.a, unde Făcând Rk .

apel la rezultatele obţinute la punctul precedent,

urmează că gruparea iniţială se poate înlocui cu un
singur generator real de curent (Fig.3.20.c), având
parametrii:
n n n n
1 ek (t )
G G   k
Rk
; i g (t )  i gk (t )   Rk
k 1 k 1 , (3.23) k 1 k 1

respectiv cu unul real de tensiune (Fig.3.20.b),

având parametrii:
n
ek (t )
1 1

k 1
Rk
R  n
; e(t )  R i g (t )  n
G 1 1
R R
k 1 k k 1 k
(3.24)
R1 e1

R2 e2

Rn en

(a) G
e(t)
R

(b) (c ) ig

Fig. 3.20
d) Gruparea serie a generatoarelor reale de curent
Considerând n generatoare reale de curent
conectate în serie (Fig.3.21.a) şi substituind fiecare
dintre acestea cu unul real de tensiune, se ajunge
la schema din Fig.3.18.a. Circuitul astfel obţinut
poate fi înlocuit cu un generator real de tensiune
(Fig.3.21.b) având parametrii:
n n
R R k ; e(t )  R i k gk (t )
(3.25)
k 1 k 1

sau cu un generator real de curent de valoare

n

e(t )
R i
k 1
k gk (t )
i g (t )   n
R
R k
k 1 . (3.26)

R1 R2 Rn

ign
i g1 i g2
(a)
R
e(t)
R

ig (t)

(b) (c )
Fig. 3.21

3.7 TEOREMA CONSERVĂRII PUTERII

INSTANTANEE ÎN REŢELE IZOLATE
 Se consideră un circuit electric cu l laturi, izolat
galvanic şi magnetic faţă de exterior, pentru care
tensiunile şi curenţii de latură au sensurile asociate
după regula de la receptoare. O serie de laturi,
pentru care puterea instantanee la borne,
pk (t )  u k (t )ik (t )  0 , sunt receptoare, iar altele, pentru

care pk (t )  0 , sunt generatoare, astfel încât, în

ansamblu, suma algebrică a puterilor instantanee
este nulă, circuitul fiind izolat faţă de exterior:
l l

p k (t )  u k (t )i k (t )  0
k 1 . k 1 (3.27)
Relaţia (3.27) reprezintă teorema conservarii
puterilor instantanee în reţele izolate, fiind valabilă
atât pentru circuite liniare, cât şi neliniare sau
parametrice.

Probleme
1) În Fig.2.14 este reprezentată schema unui
ampermetru ideal (cu rezistență internă zero) în
serie cu rezistența adițională RA=1 kΩ. Să se
determine valorile rezistențelor R1, R2, R3
dimensionate astfel încât să permită măsurarea
unui curent maxim de 10 mA (în cazul conectării
R1), 100 mA (în cazul conectării R2) și respectiv 1
A (la conectarea rezistorului R3). În absența
acestor rezistențe ampermetrul poate măsura un
curent maxim iA=30 μA.
 i

A (1) (2) (3)

u
RA R1 R2 R3

iA i1 i2 i3

Fig.2.14
Rezolvare
Fără rezistență adițională curentul este
i=iA=30 μA. La conectarea unei rezistențe
adiționale Rx se formează un divizor de curent
(două rezistențe în paralel) și se pot scrie relațiile:
𝑖 = 𝑖𝐴 + 𝑖𝑥 , 𝑅𝐴 𝑖𝐴 = 𝑅𝑥 𝑖𝑥
𝑅 𝑖
astfel încât 𝑅𝑥 = 𝐴 𝐴. Se obțin în cele 3 cazuri
𝑖−𝑖𝐴
valorile rezistenței Rx:
103 ∙ 30 ∙ 10−6
𝑅𝑥 =
𝑖 − 30 ∙ 10−6
3.009 , pentru 𝑖1 = 0.01 𝐴
= { 0.3001 , pentru 𝑖2 = 0.1 𝐴
0.030 , pentru 𝑖3 = 1 𝐴

2) Să se analizeze circuitul din Fig.2.13 cu

ajutorul teoremelor lui Kirchhoff și să se
verifice teorema conservării puterilor.
u1 u2
i1 20  (1) i2 10  (2) i3
u3
ix
[B2]
[B1] 20  u5 10 
ux 4ix
40 V
i5

(0)

Fig.2.13
 Rezolvare
Circuitul are 3 noduri și 5 laturi. Teorema
Kirchhoff I (TK I) se va scrie pentru nodurile (1) și
(2), iar teorema Kirchhoff II (TK II) se scrie pentru
buclele [B1] și [B2].
Atenție. În scrierea teoremei TK II
buclele se formează astfel încât să nu
includă generatoarele de curent, fie
independente, fie comandate.

Sistemul de ecuații obținut este :

20𝑖1 + 20𝑖𝑥 = 40
−20𝑖𝑥 + 10𝑖3 + 10𝑖2 = 0
{ .
−𝑖1 + 𝑖2 + 𝑖𝑥 = 0
−𝑖2 + 𝑖3 − 4𝑖𝑥 = 0
Soluția sistemului algebric este 𝑖1 = 0, 𝑖2 =
−2 𝐴, 𝑖3 = 6 𝐴,
𝑖𝑥 = 2 𝐴, 𝑖5 = −4𝑖𝑥 = −8 𝐴.
Tensiunile la bornele laturilor, având același
sens de referință ca și curenții, au valorile:
𝑢1 = −40 + 20𝑖1 = −40 𝑉
𝑢2 = 10𝑖2 = −20 𝑉
𝑢3 = 10𝑖3 = 60 𝑉
𝑢𝑥 = 20𝑖𝑥 = 40 𝑉
{ 𝑢5 = 𝑢3 = 60 𝑉
Verificarea teoremei conservării puterilor :
𝑢1 𝑖1 + 𝑢2 𝑖2 + 𝑢3 𝑖3 + 𝑢𝑥 𝑖𝑥 + 𝑢5 𝑖5 ≡ 0.