capitolul 1

Simplu

Nu! Nu este vorba despre formația „Simplu“ sau despre vreun

anume lucru simplu. Este vorba despre felul în care noi percepem
lumea, tot ce ne înconjoară, de la obiecte, animale, oameni până
la gânduri și imaginație.
Totul se răsfrânge asupra activității, deciziilor și comporta-
mentului nostru. Un lucru poate fi privit de două persoane dife-
rit, cu o greutate diferită. Și aici nu ne referim la greutatea fizică,
ci la cea morală, sentimentală sau realizabilă. Ceea ce mie mi se
pare greu de realizat pentru tine este floare la ureche. De ce? Din
cauza aptitudinilor fizice și intelectuale diferite. Din cauza mij-
loacelor pe care le avem la dispoziție în realizarea acelui fapt. Toți
acești factori ne fac să ne întrebăm: care este cel mai SIMPLU lu-
cru din lume? Paradoxal, cel mai SIMPLU lucru din lume este și
cel mai greu: să fii tu însuți! Sau, mai pe scurt, autocunoașterea.
În fiecare zi învățăm cel puțin un aspect despre noi, conștient
sau inconștient. Pe masură ce călătorim în această viață, aflăm
informații noi și descoperim laturi ascunse ale personalității
noastre. Aici veți pune întrebarea: de ce este atât de greu? Păi,
SIMPLU… depinde câtă importanță dai propriei persoane…

11
întregii tale ființe. Trupul și sufletul tău au nevoie în egală mă-
sură de cunoaștere.
Dacă ne referim la trup este ușor pentru că este vizibil.
Dar cum putem cunoaște sufletul pe care nu îl putem vedea?
Gândiți-vă pentru o clipă la persoanele lipsite de simțul văzului.
Nu văd, dar cunosc literele, culorile și pot recunoaște trăsăturile
altei persoane. Totul este SIMPLU dacă depui un minim de efort.
Nu te vei bucura niciodată atât de mult de un lucru pri-
mit precum de unul făcut de tine. Totul se rezumă la verbul „a
face“. Să luăm un caz concret, să ne imaginăm că ai câștigat o
sumă importantă de bani la LOTO, care îți poate schimba viața.
Ești euforic, în al nouălea cer, îți faci o grămadă de planuri, ai
în minte o mie de gânduri, însă peste câteva luni realizezi că
după ce ți-ai satisfăcut câteva din plăcerile vieții și ți-ai asigu-
rat un depozit gras în bancă, nu ești fericit, nu ești bucuros. De
ce? SIMPLU… pentru că urmările câștigului tău nu au fost pe
măsura așteptărilor tale. Nici nu ar avea cum, luând în conside-
rare faptul că acțiunea propriu-zisă a fost minimă. Prin urmare și
reacția este tot minimă.
Pe mulți îi aud spunând: „Viața este grea!“ sau văitându-se de
diverse lipsuri. Cu toții ne dorim o viață mai bună, cu toții ne
dorim să avem cât mai multe lucruri, dar trebuie să privim viața
cât mai SIMPLU… și dincolo de ea. Casa, banii, mașina și res-
tul instrumentelor de „lucru“ sunt în custodia noastră. Nimic nu
ne aparține nouă, ci vieții. Veți spune că nu știți ce se află dinco-
lo de viață, după moarte… nimeni nu știe. Dar un fapt îl știm cu
toții: după moarte nu vom mai avea nici casă, nici mașină, nici
bani… nimic. Poate niște haine spirituale, după cum unii afir-
mă, în funcție de numărul pomenilor făcute în „cinstea“ noastră.

12
 Viața – perioada petrecută de suflet alături de trup – mi se
pare cea mai bună definiție.
Mulți se preocupă de trup și uită de suflet. O mică parte se
preocupă de suflet și uită de trup. Cum e mai bine? Este nece-
sar să găsim echilibrul. Cu trupul ne petrecem viața-limitată, iar
cu sufletul rămânem veșnic. Rămâne să trageți voi concluziile…
Vă mai amintiți momentul în care v-ați uitat prima dată în
oglindă? Slabe șanse, aveați probabil în jur de un an. Mai târziu,
ați început să conștientizați felul în care arătați și să vă identificați
chipul, să asemănați toți bebelușii între ei strigându-i „bebe“.
Când ești mic, iar trăsăturile feței nu sunt conturate, ai impresia
că fiecare copil îți este frate și seamănă cu tine.
Cea mai ușoară cale de a trăi în viață este calea unui copil.
Acesta se bucură de fiecare clipă, zâmbește de sute de ori pe
zi, trece de la supărare la fericire într-o secundă, iar 80% din-
tre activități reprezintă joaca. Pe măsură ce înaintăm în vârstă,
conștientizăm anumite pericole, riscuri și începe să apară frica.
Frica ne îngreunează viața: frica de accidente, frica de umilință,
frica de a pierde, frica de a iubi etc.
Acțiunile noastre sunt rezultatul experiențelor trăite de-a lun-
gul vieții. Așa putem explica faptul că un individ fericit va atrage
fericire, iar un individ trist va atrage boală și tristețe.
Un mod SIMPLU de a schimba starea unui om trist este să
îl bombardezi cu bucurii. Cu toții avem momente pe parcursul
unei zile când devenim melancolici și regretăm anumite acțiuni,
însă datoria noastră este să le rărim prin înmulțirea activităților
zilnice, să facem ce ne place, să ne stabilim un orar bine definit
și să fim disciplinați. Organizarea propriei vieți ne arată cât de
buni manageri suntem. Putem privi viața ca pe o organizație care

13
crește odată cu noi și trece prin mai multe etape. Suntem propriul
angajat, ne plătim propriul salariu, nimeni nu ne poate concedia
cu excepția morții. Munca sau jobul fac parte din organizație și
ne ajută să o îmbunătățim.
Până la urmă avem pe pământ rolul de a munci și a ne ruga.
Bineînțeles, fiecare alege ce dorește, dar răsplata va fi pe măsură:
o posibilă concediere sau insolvența vieții.
Ce înseamnă insolvența vieții?
Aceasta reprezintă starea de greutate, de neputință, de neferi-
cire pe care o poate experimenta o persoană. Aș putea exemplifi-
ca un milionar care, în urma unui accident, rămâne cu un han-
dicap, sau viața lui este în mâinile altei persoane, sau nu mai face
față provocărilor. Este posibil să înceapă o nouă viață, dar șansele
de reușită sunt foarte mici.
Când spunem că un lucru este SIMPLU, ne gândim și la ur-
mătorul raport: efort depus/timp 0, iar rezultatul este WOW.
SIMPLU = optimizat, ușor de înțeles, omogen, ușor de reali-
zat, ușor de rezolvat.
Aș corela SIMPLU cu UȘOR în anumite contexte.
Dacă ne referim la oameni, SIMPLU poate căpăta alt sens.
De multe ori, am avut ocazia să întâlnesc persoane care nu făceau
diferența între un om SIMPLU și un om simplist. Da, termenii se
aseamănă, însă au cu totul alt înțeles.
Om SIMPLU = om sincer, cinstit.
Om simplist = om care judecă simplu, fără subtilități intelec-
tuale.
De cele mai multe ori, expresia de om SIMPLU este folosită în
sens peiorativ, având înțelesul de necioplit, bădăran.
Până la urmă, cu toții suntem oameni.

14
 Omul este complex.
Omul este SIMPLU.
Ce alegeți dintre cele două afirmații?
Veți fi tentați să alegeți prima variantă, disecând fiecare atom.
Omul este format din atomi simpli  celule simple  organe
simple  corp simplu. Om = corp simplu + suflet simplu.
Aș face o glumă spunând că omul este compus din „a fi om“.
Suntem alcătuiți din instrumente simple, avem o viață simplă,
restul e greu… Care rest? Restul lumii…
Ceilalți sunt frații noștri, deci sunt simpli ca și noi. Atunci de
unde provine povara din capul nostru? Este reală sau fictivă? Este
pe cap sau în cap?
Să ne gândim la raportul menționat anterior legat de efort.
Efortul poate fi minim, moderat, mare sau uriaș. Nu există
acțiune fără efort (fizic, emoțional, intelectual, spiritual). Așadar,
povara este reală. Pe măsură ce timpul trece, efortul se poate
transforma din minim  moderat  mare  uriaș.
V-ați pus vreodată întrebarea care ar fi cel mai mare efort fă-
cut de un om? Consider că cel mai mare efort este făcut de femeie.
Femeia care dă naștere unui copil. Acel efort nu se poate compa-
ra cu nimic altceva, înglobând mai multe tipuri: fizic, emoțional,
spiritual. Iar rezultatul reprezintă o minune. O sumă de eforturi
asociate cu iubire. Noua generație, o mică modificare de ADN și
un spirit nou de cucerire a lumii.
Încă mai avem 4% din ADN-ul Neanderthalilor. Aceștia pot
alcătui definiția simplității. E un lucru bun, pentru că, genetic,
există în noi o mică parte SIMPLĂ și pură. Să avem acest aspect
în minte ca și reper, ca și punct de plecare, înainte să acționăm sau
să luăm o hotărâre. Știu, veți spune: „Ce a fost… a fost“… nu mai

15
trăim ca acum câteva mii de ani. Prezentul diferă foarte mult,
evoluția nu ne lasă să poposim prea mult și ne aleargă încontinuu,
nemaiavând timp nici să ne salutăm în oglindă dimineața. Dar,
cu toate acestea, noi am rămas oameni. Și, dacă prin evoluție,
înțelegem complexitate, atunci viitorul nu va fi deloc SIMPLU și
ne va pune în dificultate. Latura umanității nu are voie să dispa-
ră. Omul așază lucrurile, omul creează lucrurile, omul utilizează
lucrurile, nu invers. Nu accept ca un lucru (ex. robot) să îmi dea
ordine. Îl accept doar ca pe un instrument de lucru. Creatorul
este prioritar în orice domeniu. Roboții sunt creați de oameni, așa
cum noi, la rândul nostru, suntem creați de Dumnezeu.
Lăsând la o parte mulțimea de religii și de prejudecăți, mulți
vor spune că Dumnezeu nu există pentru că nu l-au văzut. Dar îl
poți simți în fiecare clipă dacă te îndrepți către EL. Viața este ca-
nalul de comunicare indirect cu Dumnezeu. Moartea este cana-
lul direct de comunicare. După ce mori, probabil, vei avea privi-
legiul să-L vezi, asta dacă ești îndreptățit.
Baza solidă înfățișează cel mai bun început în vederea re-
alizării unei activități. Îmi vine acum în minte forma unei pi-
ramide, un simbol reprezentativ de câteva mii de ani în isto-
ria omenirii, pe care s-au clădit tot felul de scheme și sisteme de
susținere. În funcție de mărimea bazei, piramida poate avea dife-
rite înălțimi. Dacă dorim să urcăm foarte mult pe piramida vieții,
iar baza noastră e mică, nu vom reuși, ne vom prăbuși la un mo-
ment dat. Baza e alcătuită din elementele cu care ne naștem, din
cunoștințele acumulate de-a lungul timpului și din dorința de
reușită. De aceea, este esențial să fructificăm fiecare șansă apăru-
tă și să ne folosim de toate instrumentele pe care le avem la înde-
mână în procesul de mărire a bazei piramidei. Numai după acest

16
proces vom putea trece la următorul pas, acela de a urca pe sca-
ra vieții (a piramidei).
Într-o relație, baza este reprezentată de iubire… reciprocă.
Când există numai iubire de o singură parte, atunci o putem numi
relație șchioapă sau cu handicap. Piramida relației se transformă
într-un unghi mai degrabă, neavând o bază. Aș putea să enumăr
n relații ce conțin câte un singur individ iubit, care are un rol de
mediator între cealaltă persoană și iubire. Acest tip de relație nu
este sănătos pentru niciunul, pentru că cel care iubește nu primește
ceea ce își dorește. Se spune: „să nu aștepți nimic de la aproapele
tău după ce faci o faptă bună“. În cazul de față îi dăruim iubire, e
un caz aparte... O relație presupune o anumită simetrie de senti-
mente și trăiri. Când apar diferențe foarte mari, echilibrul se pier-
de și totul începe să se clatine în jurul tău.
Mai avem situația în care nu știm să ne demonstrăm iubi-
rea față de partener. Îi rostim cuvinte frumoase, dar nu îi ară-
tăm. Îi arătăm, dar nu îi rostim cuvinte de dragoste… nu sun-
tem buni „vânzători“ de iubire, cea mai de preț marfă a sufletului.
Dragostea nu este de închiriat și nici nu se negociază… pe lângă
acestea, dragostea este neprețuită. Schimbul de iubire fizică și su-
fletească întruchipează esența vieții.
Un alt aspect e acela că, dacă amânăm plăcerea, avem șanse
mai mari ca aceasta să se amplifice ulterior. Gândiți-vă la plăce-
rea de a mânca o prăjitură în fiecare zi și la plăcerea de a mânca
una pe lună; de a face sex zilnic sau o dată la trei zile. Tentația este
mare, însă dacă reușim să ne stăpânim recompensa va fi pe mă-
sură. Alt lucru interesant pe care l-am observat la noi, oamenii,
e acela că față de cunoscuți și grupul din care facem parte mani-
festăm empatie, bunătate și amabilitate, dar față de alte grupuri

17
avem o răutate interioară, o cruzime și, uneori, chiar ură. Această
predilecție poate fi una înnăscută, fără să avem motive întemeia-
te în privința sentimentelor purtate.
Legat de putere, am văzut că mărirea cantității de putere
duce la neglijență și la superioritate. De aici se nasc abuzurile și
eșecurile. Suntem predispuși la a face alegeri riscante, la a ieși în
evidență prin modul de comunicare (spunem ceea ce gândim fără
să cântărim consecințele) și la a-i răni pe cei din jur. Modul de
utilizare a puterii nu este unul constructiv, ci distructiv. De aceea,
chiar dacă toți ne dorim să fim mai puternici, nu toți suntem ca-
pabili să gestionăm o putere mai mare. În privința fericirii, mi-am
dat seama că e nevoie de un singur lucru pentru a fi fericit: dragos-
tea. Iubirea e singura care îți poate garanta fericire pe termen lung.
Restul lucrurilor îți pot aduce doar bucurii sau fericire pe termen
scurt. Iubirea reprezintă combustibilul unei vieți fericite.
Un aspect legat de sănătate: dacă avem o părere bună des-
pre noi și un statut social, prosperăm mult mai rapid și longevi-
tatea crește. Stima de sine contribuie la menținerea sănătății și la
creșterea valorii personale în plan social. Împlinirea pe plan soci-
al contribuie la menținerea unui psihic bun și, implicit, la o sta-
re de sănătate fizică bună. Fiecare dintre noi aspiră la un anumit
nivel pentru a se simți împlinit. Cel mai mult contează cum par-
curgem drumul până acolo și cât de mult ne lăsăm afectați de pie-
dicile apărute.
În privința activităților desfășurate, aș spune că încercăm
constant să ne justificăm experiențele, astfel încât ajungem să ne
mințim singuri și căutăm mereu logică și armonie. Cu toate că
suntem conștienți de anumite alegeri greșite, ne repetăm mereu în
gând că este OK și că nu am avut de ales. Sau dăm vina pe factori

18
externi ori destin pentru alegerile făcute. Noi suntem singurii res-
ponsabili de propriile alegeri, iar asumarea lor la bine și la rău ara-
tă cât de bine ne cunoaștem și cât de corecți suntem față de viață.
Un alt aspect foarte important este stereotipizarea oameni-
lor în funcție de grupul social, etnie, vârstă sau clasa din care
fac parte. Tragem concluzii pripite și de cele mai multe ori sunt
greșite. Uneori facem eforturi pentru a evita această eticheta-
re, însă șansele de reușită sunt foarte mici. Adoptarea lor se face
aproape în mod automat și afectează modul de percepție corect al
oamenilor. Plecăm cu niște premise greșite, fără a avea răbdarea
de a cunoaște în profunzime și a ne apropia de adevăr.
„Trăiește clipa!“  – aud acest îndemn de la tot mai mul-
te persoane excitate de viață. Fiecare înțelege ce vrea din aceas-
tă propoziție. Scufundându-ne în necunoașterea perioadei după
moarte, ne bazăm pe ce avem în prezent și încercăm să profi-
tăm la maximum de fiecare moment. Până aici nimic greșit…
Dar contează cum și în ce fel… Sper eu că în bine. Să ne dezvol-
tăm întreaga entitate, să facem fapte bune, să ne distrăm, să gă-
sim echilibrul perfect (pentru noi). Nu-i înțeleg pe cei care vor să
experimenteze lucruri rele, nocive. De exemplu, dacă știi despre
un aliment că nu e sănătos, de ce mai continui să îl consumi? Din
curiozitate, pentru că e gustos, pentru că e consumat de majori-
tatea oamenilor, pentru că e ieftin etc. Sunt o grămadă de motive
pro. Dar sunt și o grămadă de consecințe pe termen scurt și lung.
Atât timp cât vom consuma ceea ce ne oferă piață, adică multe
alimente proaste, șansele de a crește nivelul de educație și a schim-
ba ceva în acest sens sunt minime. Și aici e o întreagă discuție le-
gată de industrie și de evoluție. Să presupunem că te împotrivești
cu desăvârșire acestui sistem și vrei să mănânci sănătos. Se poate,

19
dar cu un efort mare. Pe lângă alimente, tot ce creează omul în
prezent este de o calitate inferioară față de trecut. Vom ajunge să
avem 70% din ceea ce utilizăm ca fiind de unică folosință. De ce?
Consumul va crește, industria se va dezvolta, inovațiile se vor am-
plifica, iar o mare parte din forța de muncă umană va fi înlocui-
tă cu roboți. Sper doar un singur lucru: ca sentimentele unui om
să nu devină niciodată de unică folosință.
Totul va fi mai SIMPLU, mai ușor, mai comod.

20