Sunteți pe pagina 1din 6

Subiectul II Bac Română

În funcție de textul primit, vei putea primi o cerință precum:


 evidențierea a două sau mai multe trăsături ale unui curent literar (romantism,
simbolism, realism, modernism, neomodernism, tradiționalism, postmodenism,
iluminism, ideologia pașoptistă),
 explicarea rolului modurilor și timpurilor verbale utilizate,
 evidențierea modalităților de caracterizare a unui personaj,
 explicarea relației dintre titlu și text,
 rolul procedeelor artistice folosite,
 imagini artistice,
 rolul notațiilor autorului,
 trăsăturile unei specii literare,
 perspectiva narativă.

- Curente literare -

Romantismul
 Apare ca reacție la clasicism;
 Sursele de inspirație ale autorilor romantici variază, de la aspecte legate de realitățile
(și mai ales aspirațiile) naționale (patriotism, lupta pentru unitate națională, elemente
istorice, datini și elemente folclorice), până la mituri și legende;
 Pasiunea domină, în detrimentul rațiunii;
 Se cultivă relația om-natură;
 Lupta pentru emanciparea de sub dominația regulilor stricte, a convențiilor
caracteristice clasicismului;
 Mai multă permisivitate în ceea ce privește îmbinarea speciilor;
 Se cultivă eul, astfel încât este adesea întâlnită în operele romantice problematica
omului de geniu;
 Motive literare specifice: astrale (luna, stelele, domină cadrul nocturn), exotice (insula,
ca simbol al izolării), fantastice (visul, demonul), acvatice (lac, izvor, ocean, fântână)
etc.;
 Tipuri de personaje specific romantice (aparțin tuturor claselor sociale): geniul (de
obicei, aspirant către atingerea absolutului), visătorul, revoltatul, angelicul. Toate
acestea sunt personaje excepționale aflate în împrejurări excepționale;
 Reprezentanți: Alexandru Macedonski, Mihai Eminescu (romantism târziu), Ion
Heliade Rădulescu.

Simbolismul
 Are loc desprinderea de sentimentalismul romantic;
 Elemente principale: simbolul și sugestia (trăirile sufletești sunt sugerate, nu sunt
denumite în mod direct);
 Se realizează legătura dintre universul material și cel spiritual (de exemplu, în
„Rondelul rozelor ce mor”, de Al. Macedonski, fragilitatea trandafirilor este un simbol
al vulnerabilității ființei umane);
 Unul dintre procedeele artistice dominante este sinestezia (amestecul imaginilor
vizuale, senzoriale, auditive etc.);
 Stări sufletești specifice: depresia, disperarea, nevroza, dezgustul (spleenul), teama,
etc.;
 Muzicalitatea versurilor;
 Motive literare specifice: orașul (mediul urban) ca spațiu al pierderii sinelui,
dezintegrarea materiei;
 Reprezentanți: George Bacovia, Al. Macedonski.

Modernismul
 În poezie:
 Ermetism (limbaj codificat);
 Exprimare ambiguă;
 Limbaj tehnic, caracterizat prin prezența neologismelor;
 Adesea acuzat de elitism (poezia modernă poate părea dificil de înțeles, creând
impresia cum că ar fi destinată numai anumitor categorii sociale);
 Trecerea poeziei în realitatea concretă;
 Preocuparea pentru funcția simbolică a limbajului;
 Versificația specifică: versuri libere, măsură variabilă, prezența ingambamentului;
 Concretul și abstractul se îmbină în cadrul imaginilor artistice.
 În proză:
 Spre deosebire de romantism, modernismul neagă tradiția, contestând trecutul;
 Accentul cade pe intermitența (lipsa continuității) eului și a realității perceptibile;
 Apar romanul obiectiv și cel de analiză psihologică (ex. „Ion”, „Pădurea
spânzuraților”);
 Promovarea intelectualismului, prevalența mediului urban;
 Reprezentanți: Camil Petrescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat Bengescu.

Realismul
 Domină tematicile de tip social: parvenitismul și patima înavuțirii, izolarea socială,
probleme de tip etic;
 Perspectiva narativă este obiectivă, iar naratorul, omniscient și omniprezent. Tonul
narațiunii este neutru, impersonal;
 Personajele aparțin mai multor categorii sociale și sunt construite astfel încât să
reprezinte tipuri umane;
 Preocuparea pentru diferite epoci și obiceiurile sociale caracteristice acestora (adesea,
operele devin veritabile fresce ale diverselor epoci);
 Utilizarea tehnicii detaliului în descrieri;
 Operele pot fi inspirate din fapte reale sau putem regăsi în cadrul acestora elemente
reale (locuri, personaje);
 Reprezentanți: Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu.

Tradiționalismul
 Pledoaria pentru valorile tradiționale, a căror existență este justificată prin semnificația
pe care acestea o poartă;
 Orice divagare de la legile tradiției este respinsă;
 Țăranul este plasat în centrul atenției cititorului;
 Limbajul este caracterizat, printre altele, de prezența arhaismelor;
 Ca mijloc artistic, se remarcă evocarea (având în vedere preocuparea pentru trecut a
tradiționaliștilor).

Genurile literare
Are trei elemente definitorii:
Naratorul
 Poate fi autorul sau unul dintre personajele operei;
 Este cel care relatează evenimentele petrecute în cadrul operei.
Acțiunea
 Reprezintă totalitatea evenimentelor narate;
 Se poate realiza la persoana I (perspectivă subiectivă) sau la persoana a III-a
(perspectivă obiectivă);
 Este fixată în timp și spațiu;
 În general, aceasta se definește prin unitate compozițională, întrucât faptele relatate
sunt organizate în momente ale subiectului literar: expozițiunea, intriga, desfășurarea
acțiunii, punctul culminant și deznodământul.
Personajele
 Reprezintă atât agenți ai acțiunii, cât și purtători ai mesajului autorului;
 În funcție de amploarea și diversitatea acțiunii, numărul personajelor variază;
 Mod de expunere dominant: narațiunea;
 Gândurile, ideile și sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin
intermediul acțiunii și al personajelor;
 Acțiunea este fixată în timp și spațiu, fiind organizată în momente ale subiectului:
expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul.

Genul liric
 Mod de expunere dominant: descrierea sau monologul liric;
 Este caracterizat de subiectivism;
 Se face simțită prezența eului liric prin mărci ale acestuia, precum: pronume, adjective
pronominale și verbe la persoana I, adresări directe, invocații etc.;
 Gândurile și sentimentele eului liric sunt transmise în mod direct, prin intermediul
imaginilor artistice și al figurilor de stil;
 De cele mai multe ori, în operele lirice nu sunt prezente personaje. Dacă ele există, au
rol simbolic;
 Textul operelor lirice este structurat în versuri și strofe (strofele nu sunt obligatorii),
apărând astfel și elemente de prozodie: măsura, ritmul, rima;
 Ambiguizarea, sugestia, precum și devierea de la normele limbii literare sunt trăsături
specifice genului liric.
Modurile de expunere

Narațiunea
Narațiunea este modul de expunere prin care se relatează fapte și
întâmplări într-o succesiune temporală. Aceasta implică: un narator,
acțiune și personaje. Naratorul reprezintă ipostaza literară a autorului, iar
rolul acestuia este acela de a povesti evenimentele petrecute, precum și de
a descrie locurile unde se petrece acțiunea.
Deși este întâlnită ocazional în cadrul operelor dramatice, narațiunea este
modul de expunere specific pentru operele epice. Ocazional, întâlnim
narațiunea în operele lirice cu caracter narativ.

Dialogul
Dialogul este modul de expunere care reproduce întocmai cuvintele
personajelor, devenind astfel și un instrument al caracterizării acestora.
Acesta predomină în operele dramatice, însă este întâlnit și în cadrul
operelor epice, sau chiar în cele lirice (în poeziile lirice dialogate).

Descrierea
Descrierea este modul de expunere prin care sunt prezentate trăsăturile
unor elemente, fie ele obiecte, personaje, fenomene, stări sufletești etc.
Acest mod de expunere contribuie masiv la crearea unei atmosfere
specifice operei, introducând cititorul în universul acesteia. În timp ce
narațiunea se bazează pe verbe și, în general, pe acțiune, descrierea
conține în special adjective, substantive și adverbe. Deși acest mod de
expunere este cel mai des întâlnit în operele lirice, el se regăsește și în
cele epice, unde se îmbină cu dialogul și narațiunea.

Monologul
Monologul reprezintă vorbirea unui singur personaj, căruia îi lipsesc
interlocutorii. Acest mod de expunere este caracteristic în special operelor
lirice, în care se regăsește monologul liric. Acesta poate lua fie forma unei
confesiuni sau a descrierii (în pasteluri, de exemplu).

- Modalități de caracterizare a personajelor


- Rolul modurilor și timpurilor verbale
- Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice
- Figuri de stil și procedee artistice
- Imagini artistice
- Elemente de versificație
- Rolul indicațiilor/notațiilor scenice
- Perspectiva narativă
- Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al autorului sau
unghiul din care acesta prezintă evenimentele, situațiile.