Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2
Fiul plânge, stare n-are, În albi desagi ducând Când argintiile lor glasuri
Domnuleţ şi Domn din cer Vor îngâna “Florile dalbe”
Pe braţele mamei sale. Şi-un prunc plăpând cu chipul Gâdiţivă că nu e dată închipuirii
Domnuleţ şi Domn din cer sfânt , stă surâzând tăcând omeneşti
Din cer senin un cor divin O mai aleasă întrupare de sol al
Ne-nchinăm cu sănătate Se-aude lin cântând. vrerii tinereşti
Tot de bine s-aveţi parte Ca argintiile lor glasuri
Hristos să vă dea de toate Colinde, colinde! Când vor canta “Florile dalbe”.
Viaţă lungă, sănătate. E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Noi umblăm şi colindăm Asemeni oglinzilor Inchinarea pastorilor
Domnuleţ şi Domn din cer Şi tremură brazii
Cestor feţe le-nchinăm. Mişcând rămurelele, Noi umblam si colindam,
Domnuleţ şi Domn din cer Căci noaptea de azi-i Florile dalbe,
Domn din cer. Când scânteie stelele. Pe Dumnezeu cautam,
Florile dalbe,
Din an în an sosesc la noi Se bucur' copiii, Alergaram si-l aflaram,
La geam cu Moş Ajun, Copiii şi fetele, Florile dalbe,
E ger cumplit şi drumu-i greu De dragul Mariei In iesle la boi nascut,
Dar e-obicei străbun. Îşi piaptănă pletele, Florile dalbe.
De dragul Mariei
E sărbătoare şi e joc Ş-a Mântuitorului Vantul dulce tragana,
În casa ta acum Luceşte pe ceruri Florile dalbe,
Mai sunt bordeie fără foc O stea călătorului. Pruncul de mi-l leagana,
Dar vine un an mai bun. Florile dalbe,
Oila, oila Ploaia calda Fiul scalda,
E veselie şi e cânt Florile dalbe,
În casa ta acum, Dă-ne drumu gazdă-n casă (bis) Neaua ninge, nu-L atinge,
Dar nu uita când eşti voios, Nu ne tine la fereastră (bis) Florile dalbe.
Române, să fii bun! Refren:
Oila, oila, oila, la,la,la,la Pruncul mainile-si intide,
Veniţi, veniţi de sărbători Florile dalbe,
Veniţi, veniţi cântând Da-ne drumu gazdă-n tindă Maica Sfanta le saruta,
Să fie rodnic Anul Nou N-auzi larmă de colindă Florile dalbe,
Şi pace pe pământ! La pamant plecandu-ne,
La casa de oameni buni Florile dalbe,
Să fie pruncii sănătoşi, Face Dumnezeu minuni Si noi sarutandu-le,
Să crească năzdrăvani, Florile dalbe.
Voi oameni buni şi trecători Pune îngerii de pază
Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani! Şi duşmanii nu cutează. Bucurosi sa-L praznuim,
Florile dalbe,
Din cer senin Si mai ales în noaptea asta Cu daruri sa-L daruim,
Lasaţi copiii să colinde Florile dalbe,
Din cer senin un cor divin Să nu se-nchidă nicio poartă Cu stele albe de flori,
Se-aude lin cântând În preajma lor şi niciun semn Florile dalbe,
Păstori cu harp e culmi apar Si-o oaie cu miel prior,
Albi miei în dar ducând Să nu-I oprească din curatul Florile dalbe.
Şi sfântul datinei îndemn!
O stea din zări veghind cărări O, mai ales în iarna asta,
Spre depărtări arzând Lăsaţi copiii să colinde.
Conduce magi cu daruri dragi
3
Fii slăvit Iisuse, Oleranda lerului, Doamne Voi un ceas ca să mâncaţi
Domn din veşnicie Rămâi gazdă sănătoasă Şi un ceas să rumegaţi
Copiii în cor, Voi la mers s-aveti pas lin
Îţi cântă slavă ţie C-am plecat la altă casă La mâncare saţ deplin
Oleranda lerului, Doamne
Alunecă iarna peste inimile Unde-i fata mai frumoasă Pe la cântători târziu
noastre, nu-i loc de pustiu Prea curata naşte fiu
fiindcă totu-i împrejmuit de Şi colacul mai frumos Şi cum naşte Maica Sfântă
muzică. Oleranda lerului, Doamne Îngeri vin din cer şi cântă
Ca şi faţa lui Hristos.
După dealul cel mai mare Daruri scumpe aducând
Oleranda lerului, Doamne Răsună blând spre seară Şi pe Domnul lăudând
Străluceşte ca un soare Al clopotelor cânt Aur smirnă şi tămâie
Căci vine, vine iarăşi Amin Doamne, slavă Ţie.
Dar nu-i soare răsărit Hristos pe-acest pământ
Oleranda lerului, Doamne Tânărul crai, cu mult alai La fiecare casă
Domnul nostru a sosit. Vine din cer cu lerui ler Se-aud colindători
Colinda lor frumoasă
A cui sunt aceste case? Sfânta Maica lui Iisus Răsună până-n zori
Oleranda lerului, Doamne Sfânta Maica lui Iisus
Aşa –nalte, minunate Rătăceşte-n jos şi-n sus Sculaţi creştini în grabă
Pe un plai scăldat de soare Şi duceţi-l prinos
Cu streşini de busuioace Prin fâneţe numai floare Făceţi-i loc în casă
Oleranda lerului, Doamne Copilului Hristos.
Să le dea Domnul noroace Cată loc să se-odihnească
Şi pe fiul sfânt să-l nască Florile dalbe
Plimbă Domnu-n sus şi-n jos La un grajd de cai soseşte Scoală gazdă din pătuţ
Oleranda lerului, Doamne Jos în iesle poposeşte Florile dalbe
Vede-un cârd de porumbei. Şi ne dă un colăcuţ
Caii rod, fac tropot mare Că mămuca n-o făcut
Intră-n casă să-şi ia arcul Şi Maica odihnă n-are Sâtă rară n-o avut
Oleranda lerului, Doamne Obosită, Maica Sfântă
Pe porumbi să-i însăgete. Din grai astfel le cuvântă: Pe când sât-o căpătat
Covata i s-o crepat.
Doamne, nu ne-nsăgeta Firaţi blestemaţi să fiţi L-o sfădit mama pe tata
Oleranda lerului, Doamne Şi de mine-afurisiţi Di ce s-o crepat covata.
Că nu suntem porumbei Să mâncaţi, iar să mâncaţi
Voi să nu vă săturaţi. Când covata o lipchit
Suntem nişte îngerei Cuptioru' ni s-o urnit,
Oleranda lerului, Doamne Numai ziua de Ispas Când cuptioru' l-o tocmit
Trimişi de la Dumnezeu Nici atunci decât un ceas Anul Nou o şi vinit.
La un grajd de boi soseşte
Ca să masurăm pământul Jos, în iesle poposeşte Colo sus pe-un deal frumos
Oleranda lerului, Doamne Unde-i cerul luminos
Ca să masurăm pământul Boii blânzi la ea privea Într-un leagăn stă culcat
Cu suflarea mi-o-ncălzea Fiul Maicii înfăşat.
Pământul cu stânjenul Odihnită Maica Sfântă
Oleranda lerului, Doamne Din grai astfel le cuvântă: Raza blândă a soarelui
Şi cerul cu cugetul Scaldă faţa Domnului
Bourenilor iubiţi Vântul dulce tragănă
Busuioc verde pe masă Binecuvântaţi să fiţi Pruncul de mi-l leagănă.
4
Cântă îngerii în cor S-o'mpletim cu voie bună, O, ce veste minunată
Să vestească tuturor Să o ducem lui Hristos O ce veste minunată
Astăzi cerul s-a deschis Să ne fie cu folos În Viflăem ni s-arată
Pe Hristos mi-la trimis. Nouă şi la neamul nost, Astăzi s-a născut
De naşterea lui Hristos". Cel făr' de-nceput
Pe o scară de argint Cum au spus prorocii.
Se coboară Duhul Sfânt Aseara pe-nserate Că la Viflăem, Maria,
Se coboară rare ori Fecioara Maria Săvârşind călătoria,
Numai pe la sărbători. In Viflaim cetate Într-un mic sălaş,
Calatorind sosea. Lâng-acel oraş
Iata, vin colindatori A născut pe Hristos
Si fiind obosita Pe Fiul în al său nume
Iata vin colindatori, Salas isi cauta, Tatăl l-a trimis în lume
Florile dalbe, Si-n Viflaimul mare Să se nască
Noaptea pe la cantatori, Nimenea n-o lasa. Şi să crească,
Florile dalbe. Să ne mântuiască.
Atunci Sfanta Fecioara
Si ei vin mereu, mereu, Din Viflaim iesea, Covorul alb se asterne iara
Florile dalbe, Si-n camp intr-o poiata Prin crivatul dezlantuit,
Si-l aduc pe Dumnezeu, De vite se-aseza. Noi colindam pe timp de seara
Florile dalbe. Crestini,Craciunul a sosit!
Si intre dobitoace, Si cerul parca se-ncalzeste,
Dumnezeu adevarat, Pe fanul cel uscat, Iar vantul aspru a contenit,
Florile dalbe, Nascut-a Preacurata In suflete speranta creste
Soare-n raze luminat. Un mare Imparat. Crestini,Craciunul a sosit,
Florile dalbe, Florile dalbe
Si intre dobitoace, In inserarea ce apune
Marire-ntru cele-nalte Pe fanul cel uscat, Si timpul parca s-a oprit,
Toate stelele sa salte Nascut-a Preacurata Ca micul prunc venit pe lume
Salta cerul si pamantul Un mare Imparat. Sa-si doarma somnul linistit,
Si sa laude cuvantu Copil prea sfant ce aduci
S-aude glas spre seara, nadejdea
Aceasta zi prea sfintita Al clopotelor cant, La somnul tau si noi vehem
Si sarbatore slavita Ca vine, vine iara Si dragostea ne insoteste
Va uram la toti sa va fie Iisus pe-acest pamant. In staulul din Betleem,
La multi ani cu bucurie
El vine-n haina alba Semanator de mangaiere
Intru cei de sus marire De ingerasi purtat, Celor sarmani si suferinzi,
Si pe pamant paciuire Sa spele lumea-ntreaga Aduci iubire si putere
La toti oamenii sa fie De rau si de pacat. Si prin credinta biruiti,
De acum pana in vecie. De aceea noi pe timp de seara
De-atunci in orice casa Prin drumul greu si troienit
Trei păstori S-aud colindatori, Va colindam si spunem iara
Colinda lor duioasa Crestini,Craciunul a sosit.
Trei păstori se întâlniră [bis] Rasuna pana-n zori.
Raza soarelui
Floarea soarelui Sculati crestini de graba
Şi aşa se sfătuiră: Si colindati frumos
"Haideţi fraţilor să mergem, Si faceti loc in casa
Floricele să culegem Copilului Hristos.
Şi să facem o cunună,
5
Colindita Steaua sus răsare
Steaua sus răsare
Colindita nu-i mai multa Ca o taină mare,
Sa traiasca cine-asculta Steaua străluceşte
Sus la ceruri o-naltam Şi lumii vesteşte
Si la gazde o-nchinam
O-nchinam cu veselie Că astăzi curata,
Si cu mare bucurie Prea nevinovata,
C-am ajuns seara de-ajun Fecioara Maria
A batranului Craciun Naşte pe Mesia.
Sus, mai sus v-am inaltat
Ce-am stiut noi v-am cantat Magii cum zăriră
Sa ramaneti sanatosi Steaua şi porniră
Sanatosi si bucurosi Mergând după rază
C-am ajuns ziua cea sfanta Pe Hristos să-l vază
Cand colindele se canta
Sarbatoarea lui Hristos La Dânsul intrară
Sa va fie de folos Şi se închinară,
Cu daruri vestite
Buna dimineata la Mos Ajun Lui Hristos menite.
6
Capra Moşneagul: Doctorul:
Personajele: Of,of,of! Omule, cu ce-am Eu sunt doctor de renume.
Capra: Corpul este alcătuit din greşit Vreţi un bine de la mine?
spice de stuf cusute pe o pânză Capra de mi-ai omorât?
groasă. Capul este de lemn, M-ai lasat un om sărac, Negustorul:
împodobit cu coarne naturale. Fără capră ce să fac? Da, domn doctor!
Falca de jos este mobilă. Capra noastră dădea lapte Să-mi pui capra în picioare
Moşneagul. Are haine Şi mâncam noi doi cât şapte Că eu nu pot şti ce are!
bătrâneşti. În mână duce un băţ. Hai, bre babă, tu ce zici, Şi ce ceri să-mi spui îndată,
Baba. Îmbracă haine femeeşti La vară mâncăm urzici? Că eu nu sunt rău de plată.
bătrâneşti. Rolul acesteia este
interpretat în travesti. Baba: Doctorul:
Negustorul. Poartă pelerină, Încotro s-o apucăm? Să vedem ce are capra,
şapcă. Are cârjă şi coş. N-avem ce să mai mâncăm. Că apoi îţi spun eu plata.
Doctorul. Peste hainele Capra noastră dădea lapte Capra nu e moartă,
obişnuite îmbracă un halat alb Şi mâncam noi doi cât şapte Ci e leşinată.
pe care este cusută o cruce Vânătorul: Ce vrei, căpriţă, apă?
mare. În mână are o trusă. Puteţi să plângeţi cât aţi vrea! Stai şi-aşteaptă!
Vânătorul. Poartă haine verzi, Ce-ai făcut în iarba mea? Pâine?
de pădurar. Are puşcă. La brâu Hai, grăbiţi-vă acum N-am la mine!
se încinge cu o centură cu Şi vă căutaţi de drum! Bomboane?
cartuşe. Nu ţi-i foame?
Fluieraru . Se îmbracă în haine Negustorul: Poate vrei un retevei?
comune. Ce vă târguiţi aşa, Îţi dau câte vrei!
Moşneagul şi baba: Vi s-a întâmplat ceva? Poate vrei un ţap?
Capra la auzul ultimei
Ţa,ţa,ţa, căpriţo, ţa, Moşneagul: întrebări, începe să se mişte.
Ţa,ţa,ţa, la munte , ţa! Mi-a ucis capra aici,
Ţa,ţa,ţa, la iarbă verde, Şi-am rămas oameni calici. Toţi:
Unde lupul nu te vede! Am tot plâns şi am oftat
Moşneagul: Negustorul: Dar căpriţa s-a-ndreptat.
Bucuraţi-vă îndată Ţa,ţa,ţa, căpriţo, ţa,
Ţa,ţa,ţa, căpriţo, ţa, Eu v-o cumpăr aşa moartă! Joacă şi nu te muia!
Că pun mâna pe nuia! Că sunt negustor de piei Nu te-anina pe podele
Şi nuiaua-i de cireş Şi-mi trebuie blana ei! Că rămâi fără cordele!
N-ai să ştii pe und-să ieşi! Spune-ţi câţi lei vreţi pe ea, Ţa,ţa,ţa, la munte , ţa!
Ţa,ţa,ţa, căpriţo, ţa, Să-mi caut de treaba mea! Ţa,ţa,ţa, căpriţo, ţa,
Nu te da , nu te lăsa! Anul nou cu noroc
Că de când te-am cumpărat Moşneagul: Şi vin mult în poloboc!
Mult necaz tu ne-ai mai dat. Două mii de lei să-mi dai La anul când venim,
Şi cerând mereu la fân Şi-o baniţă de mălai. Mai bogaţi să va găsim!
M-ai făcut un moş bătrân.
Ţa,ţa,ţa, căpriţo, ţa, Negustorul:
Ţa,ţa,ţa, la munte , ţa! Ceri prea mult.
Dar de când te-ai liniştit Eu îţi dau o mie de lei
Vânătorul te-a zărit, Şi-o baniţă de mălai.
Puşca la ochi a luat Cer un doctor, meşter mare,
Şi pe tine te-a-mpuşcat. Să puie capra-n picioare!
7
Aho, aho, copii si frati Mânati flacai: hai, hai! Traian mult se bucura,
Stati putin si nu-mânati, Zeciuiala morii da
Lânga boi v-alaturati Traian iute s-a întors... Si voios se înturna.
Si cuvântul mi-ascuttati: Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan, Iara mândra jupâneasa
S-a sculat mai an Cum îi place lui Traian: Auzea tocmai din casa
Badica Traian Chiotul flacailor
Si-a încalecat Negru ca corbul Scârtâitul carelor.
Pe-un cal învatat, Iute ca focul, Mânati mai: hai, hai!
De nu-l prindea locul;
Cu numele de Graur, Cu potcoave de argint În camara ea mergea
Cu seaua de aur, Ce sunt spornici la fugit. Si din cui îsi alegea
Cu frâu de matasa, Sita mare si cam deasa
Cât vita de groasa. El voios a-ncalecat, Tot ca pânza de matasa
La Tighina a plecat
Si în scari s-a ridicat, Si otel a cumparat Si cernea, mare, cernea,
Ca s-aleaga-un loc curat Ca sa faca seceri mari Ninsoare se asternea;
De arat si semanat. Pentru seceratori tari. Apoi pane plamadea
Si-n curând s-a apucat, Si sa faca seceri mici Si-o lasa pâna dospea;
Pentru copilasi voinici.
Câmpul neted de arat, Colacei ca învârtea
În lungis Si-a strâns fineSi vecine Pe lopata mi-i culca
Si-n curmezis Si vreo trei babe batrâne, Si-n cuptor mi-iarunca;
S-a apucat într-o joi, Care stiu rândul la pane; Apoi iara cu lopata,
C-un plug cu doisprezece boi: Si pe câmp i-a dus Rumeni îi scotea si... gata!
Si pe toti i-a pus,
Boi bourei La lucrul pamântului în Atunci ea-mpartea vreo cinci,
În coada cu dalbei, racoarea vântului. La flacaii cei voinici
În frunte tintatei. Si-mpartea trei colacei
Mânati flacai: hai, hai! Ei cu stânga apucau La copiii mititei.
Si cu dreapta secerau Mânati mai: hai, hai!
Ziua toata a lucrat, Si prin lan înaintau
Brazda neagra a rasturnat De parea ca înotau. Cum a dat Dumnezeu an,
Si prin brazde-a semanat Mânati mai: hai, hai! Holde mândre lui Traian,
Grâu marunt si grâu de vara, Asfel sa dea si la voi
Sa dea Domnul sa rasara. Altii în urma lor legau Ca s-avem parte si noi.
Si clai mândre ridicau,
Si când lucrul a sfârsit Apoi carele-ncarcau Sa va fie casa, casa;
Iata, mare, s-a stârnit, Si pe toate le carau Sa va fie masa, masa;
Un vânt mare pe pamânt În capul pamântului, Tot cu mesele întinse
Si ploi multe dupa vânt, În bataia vântului. Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Pamântul de-a racorit Arie pe loc faceau Sa va gasim înfloriti,
Si samânta a-ncoltit Si grâul îl treerau;
La luna, la saptamâna Harabale încarcau Ca merii,
Îsi umplu cu aur mâna. Si la moara le porneau. Ca perii,
În mijlocul verii,
Si se duse ca sa vada Si turnau deasupra-n cos Ca toamna cea bogata
De i-a dat Dumnezeu roada Grâu maruntel de cel ros, De toate-ndestulata.
Si de-i grâul rasarit De sub piatra în covata Aho, aho!
Si de-i spicul aurit. Curgea faina curata.
8
Sorcova, bucurie şi omeneasca
Vasela, îndestulare să se traducă în
Sa traiti, ceasuri de pace şi armonie
Sa-mbatrâniti
Ca merii, De la inimă la inimă, de la
Ca. perii, suflet la suflet, adică de la noi,
În mijlocul primaverii; toate urările de bine
Ca vita de vie SĂNĂTATEA NOULUI şiLA
La Sfânta Marie. MULTI ANI!
Anul Nou ce vine,
Cu zile senine
Si cu sanatate
Si cu spor la toate
La anul si la multi ani!
Şi în sinceră-nfrăţire