FARMACOGNOZIE GENERALA

Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale

CULTIVAREA PLANTELOR MEDICINALE

Produsele vegetale utilizate ca atare sau dupa prelucrare, in terapie se obtin din urmatoarele trei surse:

Flora spontana (plantele medicinale care cresc in stare salbatica)

Plante medicinale de cultura
Culturi de celule si tesuturi

Multa vreme flora spontana a constituit singura sursa de obtinere a produselor vegetale, dar pentru a se
putea colecta cu eficienta plante medicinale spontane trebuie sa se cunoasca locurile unde cresc anumite specii
in cantitati masive si sa se evalueze productia aproximativa cara s-ar obtine .

Plantele spontane - plantele care au capacitatea de a se dezvolta in mod natural, fara a fi necesara interventia
omului, de a supravietui si a se multiplica in biotipul dat.

Trecerea la plantele de cultura - plantele care se dezvolta si se inmultesc sub controlul si cu ajutorul
omului a fost determinata de o serie de inconveniente:

productia greu de apreciat in conditiile florei spontane

dezvoltarea inegala (maturizarea in perioade diferite a plantelor)
transportul dificil al produselor colectate, deseori din locuri greu accesibile

Pretentiile de calitate si reproductibilitate a rezultatelor care guverneaza terapeutica impun utilizarea unui
material controlat:

in ceea ce priveste apartenenta la specia solicitata

genetic (podbal)

Desi in domeniul chimiei de sinteza s-au obtinut succese remarcabile, in ceea ce priveste principiile active
naturale exista o serie de aspecte care nu pot fi rezolvate :

exista principii active care inca nu pot fi sintetizate (valepotriati, vincristina, vinblastina,
lentinan)
o substanta naturala la origine, sintetizata sau biosintetizata in cantitati industriale, poate sa
aiba actiune farmacodinamica de intensitate diferita (efedrina)
in situatia in care actiunea farmacodinamica este determinata de fitocomplex, aceasta actiune
nu va putea fi reprodusa prin amestecarea in anumite proportii a substantelor pure ( tincura de
paducel, extractul standardizat de paducel ≠ amestec de hiperozida, rutozida, vitexina, vitexin-
2” -O- ramnozida)

Cultura plantelor este cunoscuta inca din antichitate si este in continua extindere datorita avantajelor pe
care le prezinta fata de flora spontana:

stabilirea momentului optim de recoltare, datorita dezvoltarii uniforme a plantelor insamintate in

acelasi timp, pe toata parcela si folosirii materialului selectionat
posibilitatea aplicarii masurilor agrotehnice care sa conduca la marirea productiei
faciliteaza mecanizarea recoltarii si accesibilitatea mijloacelor de transport in teren

1
FARMACOGNOZIE GENERALA
Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale
amplasarea culturilor pe soluri adecvate in conditii de clima corespunzatoare si in apropierea zonelor
de prelucrare industriala
evitarea pericolului exploatarii irationale a unor specii si substituiri cu specii inactive farmacologic sau
toxice
posibilitatea aclimatizarii unor plante din diferite zone geografice ale lumii in conditii pedoclimatice
asemanatoare sau diferite
poate crea conditii pentru ameliorarea plantelor

Figura 1 Cultura de ceai in Rize (Turcia)

Exista totusi o serie de motive care impun si valorificarea resurselor naturale:

unele specii nu pot fi asigurate prin cultura, datorita unor particularitati fiziologice (macesul cu cit
creste mai la altitudine, cu atit continutul in acid ascorbic este mai ridicat)
unele specii, odata aduse in cultura isi pierd continutul in principii active (Harpagophytum procumbes
- in cultura sintetizeaza cantitati infime de harpagozida)

Obiectivele urmarite in cultura plantelor medicinale sint:

1) cresterea randamentului biomasei, in directa corelatie cu cresterea continutului in principii

active
2) obtinerea unor soiuri in care sa predomine selectiv un anumit principiu activ (Valeriana
wallichii: s-au obtinut variante cu pina la 2% didrovaltrat)
3) siguranta obtinerii unui randament constant
4) dezvoltarea unor soiuri de cultura putin pretentioase fata de sol
5) aclimatizarea unor specii exotice

2
FARMACOGNOZIE GENERALA
Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale
6) asigurarea rezistentei specie fata de inghet si seceta
7) ‼ posibilitatea utilizarii ingrasamintelor chimice ‼
8) producerea unor soiuri rezistente la boli si / sau daunatori
9) reducerea sau eliminarea completa a unor substante toxice pentru om, altele decit principiile
active
10) cresterea organului sau partii de planta care intereseaza pe producator
11) maturarea precoce si uniforma
12) posibilitatea recoltarii mecanizate

Exemple

Tussilago farfara, familia Asteraceae, podbal

Fig.2 Tussilago farfara

 frunzele provenite din Europa contin senkirkina, tussilagina (alcaloizi pirolizidinici, toxici)
 frunzele provenite din America de Nord si Orient contin in plus si senecionina (alcaloid
pirolizidinic cu toxicitatea cea mai mare)
 in strainatate au fost semnalate cazuri de intoxicare a unor sugari prin administrare timp de citeva
saptamini a unui ceai de tuse in compozitia caruia se regaseau si frunze de podbal; in unul din
cazuri mama care alapta era pacientul tratat.
 in Austria si Danemarca se utilizeaza in terapie doar frunzele de podbal provenite din
culturi controlate care ofera o varietate de Tussilago farfara lipsita complet de alcaloizi
pirolizidinici (varietate realizata prin selectie in culturi in vitro )

Mentha piperita, familia Lamiacea, menta - se cunosc doua varietati de cultura pentru menta

Mentha piperita var.officinalis forma Mentha piperita var.officinalis forma palescens

rubescens (Black Minth)
tulpini si nervuri rosii-violaceae
frunze colorate in verde inchis
flori violete pina la roz
mai rezistenta la boli si daunatori
producatoare a unei cantitati mai mari
de mentol
predilect cultivata si in Romania
(White Minth)
cunoscuta si ca “menta frantuzeasca”
initial intens cultivata in regiunea Mitcham
prezinta o coloratie verde pal a tulpinilor, nervurilor
si frunzelor
flori albe
mai slab productiva
mai pretentioasa fata de conditile pedoclimatice
uleiul volatil este de calitate superioara

Posibilitatile prin care pot fi indeplinite aceste obiective sint:

3
FARMACOGNOZIE GENERALA
Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale
Selectionarea

se aplica plantelor cu mare variabilitate

consta in alegerea dupa criterii morfologice si organoleptice a indivizilor vigurosi, rezistenti la
frig, seceta, boli si care contin principii active in cea mai mare cantitate .
se bazeaza pe existenta taxonilor chimici si pe caracterul ereditar al metabolismului lor.

Taxonii chimici sint indivizii unei specii identice prin caractere morfoanatomice (au acelasi fenotip), dar
diferiti prin metabolism, prin constituenti chimici elaborati (au alt genotip). Existenta acestor rase chimice*
determina calitatea produselor vegetale, mai ales atunci cind in interiorul unei specii apar sau predomina
taxoni chimici diferentiati calitativ.

Deoarece majoritatea plantelor medicinale au polenizare incrucisata, pentru a se evita segregarea

caracterelor ereditare la descendenti, care ar duce la scaderea calitativa si cantitativa a principiilor active se
repeta selectia in fiecare an. In cazul speciilor cu inmultire vegetativa (matraguna, lavanda, menta) taxonul
chimic selectionat dezvolta vegetativ o clona* care pastreaza caracterele morfologice, anatomice si chimice
ale taxonului initial. Se reduce durata selectiei, dar se prelungeste timpul de obtinere a materialului de
inmultire.

Hibridarea

se aplica cind materialul initial nu prezinta variabilitate

este procedeul prin care anumite proprietati chimice se pot aditiona la descendenti, in diferite
proportii sau se pot transmite cu dominanta excesiva caracterele unuia din genitori.
dupa modul cum se desfasoara acest proces se disting:
1) hibridarea intraspecifica- are loc spontan in interiorul aceleiasi specii
2) hibridarea interspecifica- se petrece intre specii diferite, rareori cunoscuta ca fenomen spontan

Exemplu

Papaver bracteatum (produce mari cantitati de tebaina)

Papaver somniferum (are capacitatea de a demetila tebaina la codeina si apoi la morfina) s-a obtinut un

bastard care produce putina tebaina si multa morfina (a mostenit de la P.bracteatum capacitatea de a sintetiza
cantitati mari de tebaina si de la P. somniferum gena care dirijeaza aparitia enzimei implicare in demetilarea
tebainei la morfina).

4
FARMACOGNOZIE GENERALA
Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale
Fig.3 Papaver somniferum

Mutatia

se aplica cind materialul initial nu prezinta variabilitate

consta in modificarea materialului genetic care conduce la schimbari cantitative si calitative in
biosinteza principiilor active.
poate fi :
1) spontana- are loc sub actiunea radiatiilor sau sub influenta unor metaboliti celulari mutageni
2) provocata- cu radiatii ionizante sau neionizante, cu factori chimici
mutatia cromozomiala (poliploidia) este fenomenul de multiplicare a garniturii cromozomiale a
celulelor somatice; in general poliploidia asigura o marire a continutului de principii active la plantele cu
alcaloizi si uleiuri volatile. Poliploidia determina modificari morfologice (cresterea in volum a celulelor)
si fiziologice (influenteaza metabolismul specie), fara a asigura intotdeauna cresterea continutului in
principii active.

*Soiul este definit ca un ansamblu de indivizi cultivate, care prezinta caracteristici distinctive morfologice,
citologice, fiziologice, biochimice, transmisibile prin inmultire sexuata sau asexuata.

Soiurile sint de mai multe feluri :

 linie - este alcatuita din descendenti proveniti dintr-un singur individ biologic reprodus asexuat
(prin seminte sau spori),cu aspect uniform, stabilitatea fiindu-i asigurata prin selectie sau din
populatia rezultata dintr-un hibrid reconstituit prin incrucisarea a doua sau mai multe suse de
inmultire, prin cosanguinizare, fie prin inmultire clonala; linia pura este deci alcatuita din indivizi
apartinind aceluiasi genotip
 clona - este reprezentata de populatia obtinuta dintr-un singur individ inmultit vegetativ
 forma - este alcatuita din indivizi cu caracteristici fiziologice diferite
 rasa chimica - este definita prin caractere intraspecifice ale unor taxoni chimici;consta in
selectarea unor variante chimice din populatii spontane si cultivarea in scopul obtinerii de indivizi
specializati in elaborarea unor anumiti metaboliti.

Implicatiile tratamentului plantelor de cultura cu pesticide, pentru organismul uman

Studiile realizate asupra substantelor utilizate ca pesticide demonstreaza ca multe dintre acestea sint toxice
pentru organismul uman. Aceste substante avind caracter lipofil, sint extrase ( si chiar se concentreaza) de
catre solventii organici utilizati la prelucrarea materialului vegetal si ulterior se fixeaza si acumuleaza in
tesutul adipos.

In alte cazuri, pesticidele se dizolva in fractiunile uleiului volatil din plante, fiind antrenate odata cu
acestea la distilarea cu vapori de apa:

‼ in uleiul volatil de menta au fost identificate concentratii de 5-20 de ori mai mari de Aldrin si Dieldrin
(pesticide) decit in frunzele tratate

5
FARMACOGNOZIE GENERALA
Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale
‼ in uleiul volatil de fenicul (obtinut prin antrenarea cu vapori de apa din fructe de fenicul provenite de la
plante tratate) au fost evidentiate doze mari de Aldrin si Dieldrin.

‼ Henneberg si Wasilkowska (1969) evidentiaza in frunzele de matraguna si frunzele de menta DDT, linden,
metoxiclor, Aldrin, Dieldrin

‼ Domeracki si colaboratorii (1973) semnaleaza remanenta de lunga durata a Patoran-ului 50WP pe plantele
de Hypericum perforatum tratate.

Pesticidele au fost identificate si in granulate si extractele obtinute din plantele tratate.

Figura 2 Efecte adverse determinate de pesticide

6
FARMACOGNOZIE GENERALA
Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale

Culturi de celule si tesuturi

Culturile de celule, tesuturi si organe vegetale reprezinta un ansamblu de tehnici care presupune cultivarea
in conditii aseptice a oricarei parti dintr-o planta, pe un mediu nutritiv artificial.

Dezvoltarea si perfectionarea acestor tehnici au contribuit la conturarea unui domeniu experimental -

biotehnologia vegetala.

Viata “in vitro” presupune mentinerea in viata a celulelor si tesuturilor in afara organismului vegetal,
multiplicarea lor si regenerarea plantelor intregi.

Conceptul propriu-zis de culturi celulare a fost elaborat de botanistul german Haberlandt (1902); el a fost
primul care a incercat sa cultive tesuturi vegetale, fiind convins de ridicata capacitate regenerativa a celulelor
plantelor superioare. In urma experimentele efectuate cu tuberculi de cartofi el a ajuns la concluzia ca
diviziunile celulare au incidenta crescuta in explantele mici, cu conditia sa contina elemente vasculare.

1934 White a initiat culturi mixte de radacini de tomate cu virusul mozaicului tutunului; se apreciaza ca
aceasta prima cercetare creeaza premizele utilizarii tehnicilor in vitro in devirozarea plantelor.

1938 Descoperirea acidului indolilacetic (Ersleben, Haagen-Schmidt, Kőgl) = fitohormon care stimuleaza
diviziunea celulelor, deschide o noua perspectiva in reusita cultivarii in vitro.

1939 Gautheret si Nobecourt au reusit obtinerea si perpetuarea pe termen nelimitat a calusului de Daucus
carota.

1959 Tulecke si Nickell proiecteaza instalatii de mare capacitate in scopul cultivarii suspensiilor celulare
pentru obtinerea metabolitilor secundari.

1955 Miller descopera kinetina, substanta cu rol in inducerea diviziunii celulare la nivelul unor explante
tisulare de tipul mezofilului sau endospermului.

1953 Tulecke a obtinut primele culturi de calus* prin cultivarea polenului de Ginkgo biloba.

* Glosar de termini utilizati in biotehnologie

Calus

1) tesut care, in mod natural, se formeaza la nivelul suprafetelor vatamate ale unui organ sau
organism.
2) in tehnica culturilor de tesuturi vegetale, se intelege o multiplicare haotica a celulelor in urma
careia rezulta o aglomerare de celule, care manifesta o crestere neorganizata, care nu se supune
mecanismelor de endoreglare si de integrare ale organismului. Calusul poate fi cultivat
indefinit, prin efectuarea (in timp util) de repicari repetate periodic.

Repicarea - procedeul prin care un explant (sau o portiune dintr-o vitrocultura) este transplantat (cultivat),
intr-un alt mediu de cultura.
7
FARMACOGNOZIE GENERALA
Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale
Explant - fragment dintr-un organism detasat de la locul de origine; inoculat si cultivat pe medii artificiale, el
constituie piesa cu care se va initia o vitrocultura.

Production of the Rhodiola rosea callus aggregates for the bioreactor experiment

Madagascar periwinkle, and it’s callus grown on a modified MS medium (20g/L Sucrose) (left 2 images). 
Proliferation of Sandalwood callus three weeks after explantation on MS medium (20g/L Sucrose). Picture 2
shows the creation of single cell suspension from the callus. This occurs at 120 rpm on an orbital shaker
(right 2 images).

Plantula - in vitrocultura, tulpinita generata si inradacinata “in vitro’, ori embrionul germinat.

Incubare - in cazul culturilor de celule si tesuturi, reprezinta timpul scurs de la inoculare si pina la sfirsitul
perioadei de crestere a lor ‘in vitro”.

Inoculare - operatiunea de amplasare a unui corp (organism, fragment de organism, calus, sau portiune dintr-
o vitrocultura) in sau pe un mediu
8
FARMACOGNOZIE GENERALA
Plantele medicinale - cultivarea plantelor medicinale