Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINTE ECONOMICE

MASTERAT - CONTABILITATEA, AUDITUL ŞI GESTIUNEA


AFACERILOR

RELAŢIA AUDIT PUBLIC INTERN - SISTEM DE CONTROL


INTERN.

PROF. UNIV. DR. IOAN ŢARĂ

STUDENT: NEMEŞ (CIUCIU)


NICOLETA

AN II, MASTER
- ORADEA 2011 -

CUPRINS

Capitolul 1. Conceptul de audit public intern.............................................. Pag. 3


Capitolul 2. Sistemul de control intern: concept, elemente componente,
importanţă în cadrul procesului de management.......................................... Pag. 5
Capitolul 3. Controlul intern versus auditul public intern……………...…..Pag. 9
3.1. Controlul intern..................................................................... Pag. 9
3.2. Auditul public intern............................................................. Pag. 10
3.3. Controlul intern versus auditul public intern.........................Pag. 11
Capitolul 4. Concluzii.................................................................................. Pag. 14
Bibliografie.................................................................................................. Pag. 15

2
Capitolul 1. Conceptul de audit public intern.

Auditul public intern, conform Legii 672/2002 privind auditul public intern, este
definit ca “activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere
conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând
activităţile entităţii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o
abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de
administrare”.
Tipurile de audit public sunt următoarele:
• auditul de sistem - reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi
eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru
corectarea acestora;
• auditul performanţei - examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi
apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
• auditul de regularitate - reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.
Rolul auditului public intern este de a contribui la buna şi efectiva gestiune a fondurilor
publice.

În conformitate cu art. 4 din Legea privind auditul public intern, auditul public intern
este organizat astfel:

a) UCAAPI - structură distinctă în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, constituită


din compartimente de specialitate, in directa subordonare a ministrului finantelor
publice, având atribuţii de coordonare, evaluare, sinteză în domeniul activităţii de

3
audit public intern la nivel naţional, care efectuează şi misiuni de audit public intern
de interes naţional cu implicaţii multisectoriale. UCAAPI este condusa de un
director general, numit de ministrul finantelor publice, cu avizul CAPI;

b) CAPI - organism cu caracter consultativ, constituit din 11 membri, specialisti din


afara Ministerului Finantelor Publice, condus de un presedinte. CAPI sprijina
UCAAPI in definirea strategiei şi îmbunătăţirii activitatii de audit public intern în
sectorul public;

c) Compartimentele de audit public intern din entităţile publice – structuri funcţionale


de bază în domeniul auditului public intern, care exercita efectiv functia de audit
public intern.

Auditul public intern are ca scop principal evaluarea sistemului de control intern
căruia, printr-o abordare metodică şi sistematică, încearcă să-i afle punctele slabe şi să ajute
managementul în găsirea celor mai adecvate căi de îmbunătăţire a acestuia, fapt ce-i va
permite să obţină un grad de asigurare sporit cu privire la realizarea obiectivelor
organizaţiei.

4
Capitolul 2. Sistemul de control intern: concept, elemente componente,
importanţă în cadrul procesului de management.

Sistemul de control intern reprezintă ansamblul de proceduri şi politici (controalele


interne) puse in aplicare de conducerea unei întreprinderi in vederea asigurării, unei gestiuni
eficiente şi riguroase a companiei. Aceste proceduri implică respectarea politicilor de gestiune,
protejarea activelor, prevenirea şi detectarea erorilor si fraudelor, exactitatea si exhaustivitatea
înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiei contabile şi financiare.
“Sistemul de control intern al unei entităţi cuprinde mediul de control şi sistemul de
proceduri şi politici elaborate şi puse în practică pentru a asigură:
- Respectarea reglementărilor sub incidenţa cărora intră activitatea entităţii auditate
(legislaţie internă, proceduri interne);
- Integritatea, exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile;
- Întocmirea corectă şi la timp a situaţiilor financiare;
- Prevenirea şi detectarea fraudelor şi a erorilor;
- Realizarea obiectivelor manageriale în mod sitematic, economic şi eficient;
- Realizarea atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplinirea cu
regularitate a politicilor adoptate;
- Respectarea legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii;
- Protejarea activelor;
- Protejarea informaţiilor;
- Furnizarea la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor
conducerii.”1

1
Ioan Gheorghe Ţară, Auditul financiar, Editura Universităţii din Oradea, Pag. 84

5
Mediul de control constă în ansamblul preocupărilor conducerii entităţii auditate în
ceea ce priveşte organizarea sistemului de control intern şi importanţa ce se acordă acestuia. El
influenţează eficienţa procedurilor de control specifice.

Factorii care se reflectă în mediul de control sunt:


- Modul de organizare a sistemului de conducere;
- Stilul de conducere;
- Structura entităţii, organigrama şi modul de stabilire a delegărilor de competenţe şi
a responsabilităţilor;
- Sistemul de control al conducerii, inclusiv funcţia de audit intern.

Procedurile de control ale entităţii constau în acele politici şi proceduri ce


completează mediul de control stabilit de conducere, pentru realizarea obiectivelor entităţii.
Precedurile specifice de control cuprind următoarele:
- Verificarea exactităţii aritmetice a înregistrărilor;
- Efectuarea de controale privind modificările programelor pe calculator, accesul la
date, etc;
- Controale asupra conturilor şi balanţelor de verificare;
- Controlul şi aprobarea documentelor;
- Compararea datelor interne cu informaţii din surse externe;
- Limitarea accesului direct la înregistrări;
- Compararea şi analizarea rezultatelor cu prevederile bugetare aprobate.

Importanta sistemului de control intern in cadrul procesului de management.

Sistemele de control intern au fost recunoscute în ultimii ani ca instrumente importante in


asigurarea performanţei companiilor.
Cele cinci componente esenţiale ale unui sistem de control intern integrat şi eficient
care ajută la obţinerea performanţei companiilor sunt:
1. Mediul de control care stabileşte bazele sistemului de control intern.

6
2. Definirea şi evaluarea riscurilor, lucru care implică din partea conducerii unei societăţi
identificarea şi analizarea riscurilor ce pot impiedica atingerea unor obiective
prestabilite.
3. Activităţile de control efective, care nu sunt altceva decât politicile, procedurile şi
instrucţiunile de lucru interne prin care se asigură atât atingerea obiectivelor stabilite
precum şi aplicarea strategiilor de reducere a riscurilor.
4. Informarea şi comunicarea activităţilor de control şi a rezultatelor acestora, care
reprezintă factori suport pentru instruirea angajaţilor cu privire la responsabilităţile de
control, într-o manieră şi perioadă de timp care să le permită acestora să le aplice în
activităţile curente.
5. Monitorizarea, care reprezintă o verificare externă a controalelor interne, efectuată atât
de părti neimplicate in acest proces, cum ar fi departamentul de audit intern cât şi de
către angajaţii parte a unui proces, prin aplicarea unor metodologii de lucru cum ar fi
liste de verificare standard sau proceduri individualizate.

Obiectivele primare ale sistemului de control intern sunt să asigure: derularea eficientă
a proceselor , corectitudinea raportărilor financiare şi respectarea cadrului legal.
Nerealizarea oricarui obiectiv dintre cele trei, va compromite fără echivoc performanţa unei
companii.
În lipsa unui cadru intern bine definit prin care sa fie promovate obiectivele primare ale
sistemului de control intern mentionate mai sus, companiile nu vor putea deţine controlul
efectiv asupra rezultatelor deoarece nu au evaluat riscurile şi nu au definit un plan de
corectare a potenţialelor disfuncţionalităţi.
Pentru realizarea unui sistem de control adecvat este necesar ca în cadrul organizaţiei să
fie stabilite modalităţi concrete de verificare, inspecţie, supervizare, care să devină
funcţionale la toate nivelele.
De asemenea, este necesar ca pentru activităţile ce se desfăşoară în fiecare
compartiment, din cadrul organizaţiei, să fie elaborate proceduri scrise, astfel încât,
ocupantul fiecărui post să cunoască paşii pe care trebuie să îi parcurgă pentru realizarea
activităţilor ce i-au fost repartizate prin fişa postului.
La nivelul instituţiilor publice, managementul răspunde de cheltuirea fondurilor
publice, precum şi de implementarea unor sisteme de control cu ajutorul cărora să se

7
urmărească eficacitatea, eficienţa şi economicitatea utilizării resurselor financiare, umane şi
materiale.

În acest sens, conducerea unei instituţii publice este responsabilă de:


- organizarea activităţii financiar-contabile;
- asigurarea personalului calificat corespunzător;
- separarea sarcinilor şi a limitelor de autorizare;
- stabilirea unor mijloace de control bugetar;
- asigurarea elaborării de proceduri scrise pentru activităţile financiar-contabile sau care au
asemenea implicaţii;
- constituirea unui circuit de monitorizare a controlului financiar;
- elaborarea unor procese formalizate de gestionare a riscurilor

Responsabilitatea managementului unei entităţi este de a stabili mediul de control şi de a


aplica şi menţine politici şi proceduri adecvate pentru realizarea obiectivelor şi conducerii
eficiente a activităţii entităţii. Această responsabilitate include implementarea şi asigurarea
operării continue a sistemelor contabile şi de control intern care sunt realizate în vederea
prevenirii şi detectării fraudei şi erorii. Aceste sisteme reduc, dar nu elimină în mod absolut
posibilitatea apariţiei fraudei şi erorii.

8
Capitolul 3. Controlul intern versus auditul public intern.

3.1. Controlul intern

Controlul intern, conform Legii 672/2002 privind auditul public intern, art.2, lit.b,
reprezintă “ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv
auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi
reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic,
eficient şi eficace”.
În conformitate cu prevederile Ordinului 946/2005 pentru aprobarea Codului
controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile
publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, modificat şi actualizat,
controlul intern reprezintă ansamblul politicilor şi procedurilor concepute şi implementate
de către managementul şi personalul entităţii publice, în vederea furnizării unei asigurări
rezonabile pentru: atingerea obiectivelor entităţii publice într-un mod economic, eficient şi
eficace; respectarea regulilor externe şi a politicilor şi regulilor managementului; protejarea
bunurilor şi a informaţiilor; prevenirea şi depistarea fraudelor şi greşelilor; calitatea
documentelor de contabilitate şi producerea în timp util de informaţii de încredere,
referitoare la segmentul financiar şi de management.
Obiectivele generale ale controlului intern sunt:
– realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice,
stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate,
economicitate şi eficienţă;
– protejarea fondurilor publice, împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului
sau fraudei;
– respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
– dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare
şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare public adecvată prin rapoarte publice.

9
Controlul intern trebuie să fie eficient, să nu determine costuri suplimentare şi să
permită economisirea mijloacelor materiale, financiare şi umane. De altfel, poate exista şi
situaţia de a proiecta un sistem bun de control intern dar acesta să fie greşit înţeles şi pus în
practică de către cei implicaţi în acea entitate (personal greşit instruit în ceea ce priveşte
implementarea controlului intern) sau tratat în mod formal.
Trebuie avută în vedere şi situaţia în care controalele interne pot fi eludate prin
asocierea a două sau mai multe persoane în acest scop sau chiar de către conducere.

3.2. Auditul public intern

Auditul public intern este definit conform Legii 672/2002 privind auditul public
intern ca “activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere
conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând
activităţile entităţii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o
abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de
administrare”.
Rolul auditului public intern este de a contribui la buna şi efectiva gestiune a
fondurilor publice.
Aportul compartimentului de audit public intern constă în promovarea unei culturi
privind realizarea unui management efectiv şi eficient în cadrul entităţii publice.
Misiunea compartimentului de audit public intern este de a audita sistemele de control
din cadrul entităţii publice în scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa structurilor
funcţionale în implementarea politicilor, programelor şi acţiunilor în vederea îmbunătăţirii
continue a acestora.
Obiectivele compartimentului de audit public intern sunt:
- de a ajuta la entitatea publică atât în ansamblul cât şi structurile sale prin intermediul
opiniilor şi recomandărilor;
- să gestioneze mai bine riscurile;

10
- să asigure o mai bună administrare şi păstrare a patrimoniului;
- să asigure o mai bună monitorizare a conformităţii cu regulile şi procedurile
existente;
- să asigure o evidenţă contabilă şi un management informatic fiabile şi corecte;
- să îmbunătăţească calitatea managementului, a controlului şi auditului intern;
- să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea operaţiilor.
În principal, unei misiuni de audit i se pot atribui umătoarele obiective principale:
- asigurarea conformitatii procedurilor şi a operaţiunilor cu normele juridice;
- evaluarea rezultatelor privind obiectivele urmărite şi examinarea impactului efectiv;
- evaluarea sistemelor de management şi control intern;
- aport de plus valoare şi îmbunătăţirea adminstrării entităţii publice, gestiunea riscului
şi controlul intern.

3.3. Controlul intern versus auditul public intern

Legătura dintre sistemul de control intern şi auditului public intern.

Auditul public intern are ca scop principal evaluarea sistemului de control intern
căruia, printr-o abordare metodică şi sistematică, încearcă să-i afle punctele slabe şi să ajute
managementul în găsirea celor mai adecvate căi de îmbunătăţire a acestuia.
Rolul auditului intern a sporit spectaculos în ultimele două decenii datorită creșterii
complexității activităților desfășurate de entități. Existența acestuia este justificată de
surplusul de valoare care se obține prin diminuarea sau eliminarea riscurilor în cadrul
entităților.
Auditul intern este o structură care susține eforturile conducerii entității de a-și
îndeplini obiectivele și este un instrument foarte important pentru îmbunătățirea sistemului
de control intern. El contribuie la descoperirea activităților, operațiunilor, elementelor care
au importanță deosebită în cadrul entității. Acesta analizează punctele forte și slăbiciunile
unei entități, luând în considerare modul de conducere a acesteia, cultura organizațională,
oportunitățile și amenințările care pot avea un efect în realizarea obiectivelor propuse.

11
Deși auditorii interni pot constitui o resursă valoroasă de instruire și consiliere, fiind,
în același timp și un factor al schimbării în cadrul entității, aceștia nu trebuie să se
substituie unui sistem puternic de control intern, nu trebuie să aibă obligații operaționale
sau manageriale.
Pentru ca funcția de audit intern să fie eficientă, este vital ca structurile de audit
intern să funcționeze și să fie organizate în mod independent. Acest lucru presupune că
personalul de audit este independent atât față de departamentele operative, cât și față de
departamentul contabil, precum și faptul că auditorii interni sunt direct subordonați unui
nivel de autoritate cât mai înalt din entitate, adică fie conducerii de vârf, fie comitetului de
audit al consiliului de administrație.

Limitele controlului intern

Controlul intern, indiferent de modul în care este conceput şi funcţionează poate oferi
doar o asigurare rezonabilă şi nu una absolută că obiectivele entităţii sunt îndeplinite.
Probabilitatea de realizare a acestora este afectată de limitele inerente ale controlului intern.
Acest fapt se datorează unor factori interni şi externi care nu au fost şi nu au putut fi luaţi în
considerare la proiectarea (conceperea) controlului intern, cum ar fi:
- erori umane: neglijenţă, neatenţie, interpretări eronate, erori de raţionament etc;
- abuzul de autoritate manifestat de unele persoane cu atribuţii de conducere,
coordonare sau supervizare;
- limitarea independenţei în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- schimbări frecvente intervenite în mediul intern şi cel extern al entităţii;
- proceduri de control neadecvate;
- proceduri de control neadaptate sau adaptate şi neaplicate;
- costurile controlului intern.

12
Importanţa auditului public intern - evaluarea şi eliminarea riscurilor in
management.

Standardul de management/control intern care defineşte activitatea de audit intern în


cadrul entităţilor publice este Standardul 25 – Auditul intern, conform căruia entitatea
publică înfiinţează sau are acces la o capacitate de audit, care are în structura sa auditori
competenţi, a căror activitate se desfăşoară, de regulă, conform unor programe bazate pe
evaluarea riscului.

Cerinţele generale prevăzute de acest standard sunt:


- auditul public intern asigură evaluarea independentă şi obiectivă a sistemului de control
intern al entităţii publice;
- auditorul intern finalizează acţiunile sale prin rapoarte de audit, în care enunţă punctele
slabe identificate în sistem şi formulează recomandări pentru eliminarea acestora;
- managerul dispune măsurile necesare, având în vedere recomandările din rapoartele de
audit intern, în scopul eliminării punctelor slabe constatate de misiunile de auditare.

13
Capitolul 4. Concluzii.

Auditul public intern are ca scop principal evaluarea sistemului de control intern
căruia, printr-o abordare metodică şi sistematică, încearcă să-i afle punctele slabe şi să ajute
managementul în găsirea celor mai adecvate căi de îmbunătăţire a acestuia, fapt ce-i va
permite să obţină un grad de asigurare sporit cu privire la realizarea obiectivelor
organizaţiei.
Responsabilitatea managementului unei entităţi este de a stabili mediul de control şi
de a aplica şi menţine politici şi proceduri adecvate pentru realizarea obiectivelor şi
conducerii eficiente a activităţii entităţii. Această responsabilitate include implementarea şi
asigurarea operării continue a sistemelor contabile şi de control intern care sunt realizate în
vederea prevenirii şi detectării fraudei şi erorii. Aceste sisteme reduc, dar nu elimină în
mod absolut posibilitatea apariţiei fraudei şi erorii.
Aportul compartimentului de audit public intern constă în promovarea unei culturi
privind realizarea unui management efectiv şi eficient în cadrul entităţii publice.
Misiunea compartimentului de audit public intern este de a audita sistemele de control
din cadrul entităţii publice în scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa structurilor
funcţionale în implementarea politicilor, programelor şi acţiunilor în vederea îmbunătăţirii
continue a acestora.
La nivelul instituţiilor publice, managementul răspunde de cheltuirea fondurilor
publice, precum şi de implementarea unor sisteme de control cu ajutorul cărora să se
urmărească eficacitatea, eficienţa şi economicitatea utilizării resurselor financiare, umane şi
materiale.

14
Bibliografie

1. Ioan Gheorghe Ţară, Auditul financiar, Editura Universităţii din Oradea.


2. Legea 672 /19.12.2002 privind auditul public intern.
3. Ordonanţa guvernului 119/1999 actualizată prin Legea 84/2003 privind auditul public
intern şi controlul financiar preventiv.
4. http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Control%20si
%20Audit/Documente/GHIDCONTROLINTERN.pdf
5. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/norme_generale.pdf
6. http://www.cultura.tubefun4.com/biblioteca%20virtuala/editura%20mai/auditul%20de
%20sistem%20in%20institutiile%20publice/auditul%20de%20sistem%20in
%20institutiile%20publice.pdf
7. http://www.cultura.tubefun4.com/biblioteca%20virtuala/pdf/audit.pdf

15