ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Plagiatul
Tipuri de plagiat
Plagiatul se referă la utilizarea cuvintelor, ideilor sau figurilor create de alte persoane
fără a se menționa sursa sau proprietatea intelectuală a respectivilor autori asupra datelor mai
sus menționate, cu alte cuvinte asumarea de către o persoană a unor informații care nu îi
aparțin (http://web.mit.edu/academicintegrity/citing/whatisplagiarism.html, pagină accesată
în 02.01.2022).
Originea etimologică a cuvântului provine din latinescul plagiarius, care definea
pe cei care furau oameni și pe care îi vindeau apoi ca sclavi.
Plagiatul este un fenomen foarte des întâlnit în zilele noastre, fiind accentuat și de
internet pentru că de aici se pot copia cu mare usurință lucrări de doctorat, licență, dizertații,
articole, idei, imagini.
Plagiatul reprezintă o formă de fraudă academică și face parte din contextul eticii
academice, reprezentând o problemă de educație etică. Frauda academică reprezintă un
concept mai larg, care cuprinde: falsificarea unor date sau informații provenite din procesul
de cercetare, sabotarea lucrărilor altora prin împiedicarea acestora să își finalizeze lucrarea,
înșelarea sau coruperea în vderea obținerii unor avantaje academice, favoritismul aplicat unei
personae în dauna alteia.
Plagiatul poate fi involuntar, prin utilizarea unor idei sau cuvinte, fără a preciza sursa,
citarea greșită a sursei, fără intenție (graba de a realiza un material nu reprezintă o scuză), sau
voluntar, când ideile și/sau rezultatele cercetării sau muncii altei persoane sunt insușite
conștient de către plagiator.
Într-o lucrare de specialitate se subliniază faptul că ,, studentul, în mod onest și pe placul
comisiei, este să se declare paternitaea propunerilor, fapt ce-i aduce un plus de apreciere’’.
,, A crea o opera juridică pornind de la una preexistentă nu implică preluarea ideilot tale, nici
imitația modelului, ci recrearea unei construcții juridice, în sensul de a avea trăsături de
fizionomie proprie’’, afirmă alt autor. (Elena Emilia Ștefan, 2018, pg. 141)
Încălcarea proprietății intelectuale –se produce atunci când sunt utilizate sau însușite
creațiile intelectuale ale altor persoane, cu sau fără a urmări un scop commercial;
-distribuirea neautorizată (inclusiv prin internet) a unor materiale didactice (cursuri
universitare, înregistrări) furnizate de către profesori, care sunt protejate de drepturi de autor,
cu sau fără scopul de a obține foloase;
- folosirea lucrărilor (eseuri, referate, proiecte, înregistrări, experimente etc.) realizate de alte
persoane și prezentarea acestora ca fiind creație personală.
Alte tipuri de comportamente neoneste:
- încercarea de a obține o notă pe o lucrare sau un proiect la realizarea căruia studentul nu a
participat;
- includerea într-o echipă de lucru a unui student care nu a luat parte la activități, cu scopul de
a fi notat;
- prezentarea unor rezultate similare în urma unei colaborări sau lucru în echipă neautorizat; -
nerespectarea cerințelor și indicațiilor profesorilor;
- perturbarea orelor de curs sau seminar;
- obținerea în mod fraudulos a subiectelor de examen și furnizarea acestora către alți colegi; -
arogarea abuzivă a unor merite pe care studentul nu le are;
- pretinderea de către student a faptului că a transmis electronic o temă pe care nu a trimis-o; -
adoptarea unui comportament discriminator sau abuziv în raport cu alți colegi.( Emilia
Șercan, 2017, pg.19).
Tipuri de plagiat (ca practică academică incorectă)
1.SURSELE ( ORALE SAU SCRISE) NECITATE SUNT REPREZENTATE DE:
preluarea integrală ( autorul prezintă pasaje întregi dintr-o altă operă cuvânt cu cuvânt, ca și
cum acestea ar fi propria creație), copierea parțială (autorul copiază părți semnificative dintr-
o operă și le prezintă ca și cum ar fi creația sa), copierea amestecată ( autorul copiază
paragrafe sau fraze amestecate, din diferite opere, fără indicarea surselor, cu scopul de a se
pierde urma surselor originale), copierea deghizată (autorul preia linia de argumentare,
exemplele și alte elemente de conținut ale sursei, dar modifică unele expresii, ordinea
paragrafelor sau alte elemente pentru a face mai dificilă identificarea sursei), copierea prin
repovestire ( autorul repovestește opera, fără a prelua cuvânt cu cuvânt, re-traducând prin
sinonime sau formulari analoage conținutul acesteia), auto-plagierea (autorul preia integral
sau masiv dintr-o lucrare proprie, anterioară publicată în format carte sau articol).
2. SURSELE (ORALE SAU SCRISE) CITATE, DEFORMATE CU INTENȚIE:
menționarea incompletă (autorul menționează numele sursei, dar nu include informațiile
specifice –titlu de lucrare, an, editură, oraș, pagină), menționarea incorectă ( autorul oferă
informații inexacte referitoare la sursa citată, făcând imposibilă identificarea și verificarea ei),
citarea mascată (autorul citează corect sursa în ghilimele, dar apoi preia paragrafe întregi din
sursă fără a mai pune ghilimelele. Deși atribuie un pasaj din textul său sursei, el maschează
faptul că a preluat , fără referire, alte pasaje din aceiași sursă), colajul (autorul citează corect
sursele, dar întregul text nu este altceva decât un colaj din diferite surse, fără nicio contribuție
personală a autorului ) http://www.fjsc.unibuc.ro/home/doctorat/tipologii-ale-plagiatului,
pagină accesată în 02.01.2022).
Toate tipurile de plagiat pot fi împărțite în trei categorii, și anume: folosirea ideilor
altcuiva, folosirea cuvintelor altcuiva și citarea incorectă a sursei de inspirație.
Cele mai des întâlnite forme de plagiat ar fi: parafrazarea, plagiatul tip mozaic,
plagiatul direct, plagiatul accidental, sursa inexistentă, auto-plagiatul.
Se cunosc două tipuri de parafrazare și anume: parafrazarea inadecvată și parafrazarea
necitată.
Parafrazarea inadecvată se produce atunci când limbajul autorului este prea aproape de cel
original. Nu este suficient ca unele cuvinte să fie modificate, ci este necesară o reformulare in
totalitate a ideilor.
Parafrazarea necitată se produce atunci când limbajul propriu este folosit pentru a descrie
idea altuia, însă acea idee rămâne a autorului cu materialul original. De aceea, nu este
suficient a parafrazare a materialului în mod responsabil, ci este necesară includerea unei
referințe clare la sursă, chiar dacă formularea a fost schimbată în mod semnificativ.
(https://ro.scribd.com/document/439191995/Plagiatul, pagină accesată în 02.01.2022).
În domeniul academic plagiatul de tip mozaic se numește și patchwriting. Acesta este o
combinație de plagiat direct și parafrazat. Acest tip de plagiat implică aruncarea diferitelor
cuvinte, fraze și propoziții (unele cuvânt cu cuvânt, altele parafrazate) în lucrarea respective
fără a furniza ghilimelele sau atribuțiile.
Plagiatul direct se face atunci când se preia un text cuvânt cu cuvânt dintr-o altă sursă
pentru a fi utilizat în lucrarea proprie. Chiar dacă se scriu ideile cu propriile cuvinte și se
plasează în jurul textului preluat din altă sursă, trebuie să se crediteze autorul materialului
sursă, fie joc de cuvinte din textul preluat între ghilimele și furnizând o referință clară, fie
parafrazând materialul sursă și furnizând o referință clară.
 Plagiatul accidental apare atunci când lipsesc citările sau sursele sunt citate în mod
incorect. Plagiatul accidental este adesea rezultatul unui process de cercetare dezorganizat și
o criză de ultim moment.
Autoplagiatul se referă la expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale.
Emilia Șercan în lucrarea ,, Deontologie academică. Ghid practic’’(2017) propune
mai multe tipuri de plagiat ,și anume: plagiatul de tipul copy-paste sau clonă,plagiatul prin
citare parțială,plagiatul prin parafrazare, plagiatul prin mixare, plagiatul prin reciclare,
plagiatul hibrid, plagiatul prin cofuzie, plagiatul mascat și plagiatul de tip agregat. Iar ca
procedee prin care se poate plagia propune: plagiatul prin traducere, plagiatul peticit,
plagiatul structural, plagiatul prin manipularea surselor.
Folosirea într-un manuscris a unor idei, informaţii dintr-o altă lucrare publicată
presupune: încadrarea acestora între ghilimele, urmate de menţionarea exactă a sursei,
parafrazarea acestora şi menţionarea obligatorie a sursei. În cazul tabelelor, figurilor sau
graficelor aparţinând unor alte persoane, trebuie de asemenea citată sursa şi cerut acordul
scris al acestora (autor sau editor). Consimţământul pentru publicare se cere pentru formatul
tipărit, DVD sau on-line.
Pentru apreveni plagiatul este necesar să se cunoască cât mai multe lucruri referitoare la
acest subiect și să se respecte o serie de reguli simple: citarea textuală a cuvintelor exprimate
de altcineva se vor pune întotdeauna între ghilimele și vor fi însoțite de o referință completă,
relatarea ideilor altei personae vor fi însoțite de o referință clară și completă. Chiar dacă un
text este prelucrat și cuvintele sunt înlocuite prin sinonime, citarea sursei este obligatorie.
Dacă există dubii în privința sursei, a originii ei, chiar dacă citatul sau idea ar fi utilă
recomandarea este de a renunța la ea. Citatele care cuprind mai mult de câteva rânduri
succesive, se trec în text cu alte caractere și cu spațiere diferită, iar dacă depășesc o pagină se
utilizează anexele.
Nu constitue plagiat folosirea unor sintagme sau definiții scurte considerate că aparțin
noțiunilor de bază din specialitatea respective, sau alte noțiuni de cultură generală.
Plagiatul reprezintă o formă gravă de fraudă academică, soluția în majoritatea cazurilor fiind
una foarte simplă și se referă la recunoașterea paternității lucrărilor originale care au
constituit baza documentării, prin specificarea exactă a sursei, recunoscând astfel, onest,
meritul autorilor lucrărilor studiate.
Din punctul meu de vedere, elevii ar trebui să fie învățăți cum să învețe, cum să se
inspire, cum să creeze un conținut propriu, original și cum să utilizeze în mod adecvat ideile
altor personae. Cred că ar fi bine dacă să se introducă cursuri de abilități academic încă din
liceu, nu doar la facultate, pentru ca elevii să se poată obișnui cu un anumit format de gândire
critică.

BIBLIOGRAFIE:

http://web.mit.edu/academicintegrity/citing/whatisplagiarism.html , pagină accesată în

02.01.2022, ora 10:45;

http://www.fjsc.unibuc.ro/home/doctorat/tipologii-ale-plagiatului, pagină accesată în

02.01.2022, ora 11:10;

https://ro.scribd.com/document/439191995/Plagiatul, pagină accesată în 02.01.2022, ora

11:30;

Emilia Șercan- Deontologie academică. Ghid practic, Editura Universității din București,
București, 2017;

Elena- Emilia Ștefan- Etică și integritate academică, Editura pro-universitaria, București,

2018.