Sunteți pe pagina 1din 28

Oleg TELEVCA Suport de curs

Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

TEMA XII.
CONTROLUL FINANCIAR

Unități de conținut:
1. Noţiunea, rolul, funcţiile și obiectul controlului financiar
2. Formele controlului financiar
3. Metodele controlului financiar
4. Procedura controlului financiar
5. Actele Controlului financiar
6. Organele de controlul financiar.

Finalități:
- caracterizarea etapelor controlului financiar;
- identificarea structurii actului de control financiar.
- argumentarea rolului şi funcţiilor controlului financiar;
- examinarea activității organelor care efectuează controlului financiar;
- determinarea formelor şi metodelor controlului financiar

12.1. NOŢIUNEA, ROLUL, FUNCŢIILE ȘI OBIECTUL CONTROLULUI FINANCIAR


Noţiunea de control provine din expresia latină, contra rolus, care înseamnă verificarea
actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane.
Controlul financiar are ca obiectiv cunoaşterea de către stat a modului cum sunt
administrate mijloacele financiare și bunurile publice de către unităţile economice (private şi
publice), modul de realizare şi utilizare a banului public, asigurarea echilibrului financiar,
realizarea eficienței economico-financiare, dezvoltarea economiei naționale, înfăptuirea
progresului social, la fel are ca scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia
fiscală într-o anumită perioadă sau în câteva perioade fiscale1.
Rolul controlului financiar se exprimă prin faptul că la efectuarea lui se controlează în
primul rând menţinerea ordinii stabilite de drept în procesul activităţii financiare de către
autorităţile publice, instituţiile publice, agenţi economici şi populaţie, iar în al doilea rând
argumentarea economică şi eficacitatea acţiunilor întreprinse, corespunderea lor sarcinilor şi
funcţiilor statului.
Controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a
deficienților și de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalității.
În literatura de specialitate controlul financiar a fost definit ca fiind o componentă a
controlului economic, acea activitatea de verificare a actelor şi operaţiunilor referitoare la
modul de formare, administrare şi întrebuinţare a banului public ce aparţine atât statului, cât şi
unităţilor administrativ-teritoriale în scopul realizării unei eficientizări a vieţii economico-
sociale şi a restabilirii ordinii de drept încălcate.
În literatura rusă de specialitate- prin control financiar se înțelege acea activitate,
reglementată de normele financiar-juridice, înfăptuite de organele statului, îndreptate la

1
A se vedea Codul nr.1163 – Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997, publicat în M.O. din 25.03.2005,
ed.specială, art.214.
1
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

monitoringul și respectarea intereselor legale ale statului și formațiunilor municipale în domeniul


relațiilor financiare.
Obiectul controlului financiar îl formează actele și operațiunile emise sau înfăptuite de
agenții economici, instituțiile publice, precum și de alți participanți la viața economico-financiară
a statului. Obiectul controlului îl reprezintă, deci, identificarea și soluționarea erorilor, abaterilor,
lipsurilor și deficienților, în vederea remedierii și prevenirii lor pe viitor. În timpul controlului,
echipele de control trebuie să urmărească dacă operațiunile care fac obiectul examinării
îndeplinesc condițiile de legalitate, operativitate, eficiență, economicitate și realitate. Având în
vedere interesul practic major al societății cu privire la modul de administrare a banului public
și patrimoniului public si privat al satului, considerăm că actele și operațiunile materiale supuse
examinării de către echipa de control vor trebui să îndeplinească în mod cumulativ aceste
condiții.
Datorită modului său de organizare şi executare şi ţinând seama de rolul şi obiectivele pe
care le urmăreşte, controlul financiar îndeplineşte următoarele funcţii:
1. Funcţia de evaluare constă în acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei existente la
un moment dat, a rezultatelor obţinute la sfârşitul unei perioade, a modului de desfăşurare a
activităţii în condiţii de normalitate, legalitate şi eficienţă. Prin această funcție a controlului se
apreciază, în condiții de realitate și legalitate, dificultățile, abaterile, orientările în care își au
izvorul factorii a căror acțiune tinde să genereze rezultatele negative. Este o funcție de apreciere
completă, reală, exactă și concretă a activității controlate. Pe lângă apreciere, această funcție
implică și sugestii, propuneri, precum și stabilirea și aplicarea măsurilor pentru îmbunătățirea
rezultatelor activității controlate.
2. Funcţia preventivă – care constă într-o serie de măsuri luate de organele de
control în vederea evitării şi eliminării unor fraude înainte ca efectele negative ale acestora să se
producă, prin identificarea şi anularea cauzelor care le favorizează. Exercitarea acestei funcții
contribuie la prevenirea tendințelor care necesită decizii de corecție. Prin această acțiune,
controlul are sarcina de a opri actele și operațiunile care nu sunt legale, în faza de angajare a
societății comerciale. Prin intermediul acestei funcții, pe lângă legalitatea actelor și operațiunilor,
se mai urmărește oportunitatea, necesitatea și economicitatea acestora.
3. Funcţia de documentare – prin care se asigură cunoaşterea cantitativă şi
calitativă a problemelor ce fac obiectul dezvoltării economico-sociale, controlul participând
nemijlocit la actul de conducere, furnizând date și informații în fundamentarea deciziilor
economico-financiare.
4. Funcţia recuperatorie – prezintă o importanță majoră a controlului
financiar,constând în acțiunea de descoperire și recuperare a pagubei și luarea de măsuri față
de cei vinovați. Măsurile de constrângere se iau fie de organele de control în mod direct, fie la
propunerea acestora de către organul ierarhic superior sau justiție. Vinovăția constatată față de
unitatea controlată sau persoanele fizice trebuie să fie încadrată de organele de control strict în
limitele legislației existente în momentul în care s-au săvârșit abaterile.
5. Funcţia pedagogică – are un caracter formativ, de generalizarea a experienţei
pozitive. Prin această funcţie, controlul contribuie la ridicarea cadrelor din economie, a nivelului
de pregătire şi la soluţionarea în condiţii satisfăcătoare a sarcinilor ce le revin. În acest caz este
necesar şi ca organul de control să aibă o pregătire solidă profesională şi să se bucure de
credibilitate.
2
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

În literatura rusă de specialitate, pe lângă funcțiile expuse, mai este reglementată încă o
funcție a controlului financiar și anume - cea de asigurare a securității economice și naționale ale
statului.
Aceste funcții sunt acceptate ca fiind reale, practice și operative. Îndeplinind aceste
funcții, controlul capătă anumite trăsături sau caracteristici specifice acestora.

12.2. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR


Prin organizarea și exercitarea controlului financiar se urmărește verificarea, sub aspect
valoric, a întregii activități desfășurate de agenții economici și instituțiile publice, activitate care
este extrem de diversificată, cuprinzând realizarea acumulărilor bănești, utilizarea fondurilor
constituite, gestiunea valorilor materiale și bănești, operațiunile cu și fără numerar, creditarea,
disciplina financiară și de casă etc. Desfăşurându-se asupra unei arii atât de largi de activităţi,
controlul financiar – dacă este exercitat cu competenţă şi seriozitate, îşi poate îndeplini în
totalitate obiectivele privind realizarea echilibrului financiar, monetar, de credit şi valutar al
economiei naţionale. Controlul financiar se realizează printr-o diversitate de forme, în funcție de
sfera de cuprindere, volumul lucrărilor, felul activităților și al organelor care îl exercită,
momentul înfăptuirii lui etc.. Cunoaşterea acestora are o mare importanţă, deoarece permite
limitarea periodicităţii desfăşurării acestora, precum şi determinarea drepturilor şi obligaţiilor
organului de control. Astfel controlul financiar poate fi clasificat în baza următoarelor criterii:
- După conținut controlul financiar poate fi:
1) controlul bugetar – care se prezintă ca fiind activitatea organelor statale( centrale
și locale) și organelor de control specializate pentru verificarea legalității, operativității,
corectitudinii, eficacității și utilității modului de constituire, repartizare și utilizare surselor
sistemului bugetar ale statului( Federația Rusă).
2) controlul fiscal – ca fiind activitatea organelor împuternicite pentru
controlul(verificarea) a modului de respectare de către contribuabili a legislației fiscale,
reglementate de Codul fiscal al Federației Ruse.
3) controlul valutar – care este exercitat de către Guvern, Banca Centrală a Statului,
Serviciul Fiscal Federal și Serviciul Vamal Federal, care verifică modul de respectare de către
rezidenți și nerezidenți a legislației valutare etc.
4) supravegherea în domeniul asigurării – care începând cu anul 2013, este înfăptuită
de Banca Centrală a Federației Ruse.
5) controlul vamal – exercitat de către organele vamale.
6) controlul financiar în sfera bancară – scopul acestui control este de-a menține
stabilitatea sistemului bancar și dezvoltarea lui, dar și în ocrotirea intereselor deponenților și
creditorilor, activitate care este exercitată de către Banca Centrală.
- După criteriul momentului în care se efectuează controlul, acesta poare fi:
- Control financiar preventiv;
- Control financiar concomitent;
- Controlul financiar ulterior.
- Controlul financiar preventiv – are drept scop identificarea operaţiunilor care nu
respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz, de încadrare în limitele şi
destinaţia creditelor bugetare şi de angajament, prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul
public şi/sau fondurile publice.
3
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

Fac obiectul controlului financiar preventiv operaţiunile care vizează, în principal:


- angajamentele legale şi angajamentele bugetare;
- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni a clasificaţiei bugetare a creditelor
aprobate, inclusiv prin virări de credite;
- ordonanţarea cheltuielilor;
- constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi stabilirii titlurilor de încasare;
- concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului public al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale;
- efectuarea de încasări în numerar;
- reducerea, eșalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- alte categorii de operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
În funcţie de specificul entităţii publice, conducătorul acesteia decide exercitarea
controlului financiar preventiv şi asupra altor categorii de operaţiuni.
Controlul financiar preventiv se prezintă sub două forme: a) controlul financiar preventiv
propriu; b) controlul financiar preventiv delegat
Controlul financiar preventiv propriu este organizat de conducătorii entităților publice și
se realizează de regulă în cadrul compartimentelor de specialitate financiar-contabilă și se
exercită prin acordarea sau nu a Vizei, prin semnătura şi sigiliul personal al celui ce a înfăptuit
controlul.
Controlul financiar preventiv delegat se exercită de către Ministerul Finanțelor. Fac
obiectul acestui tip de control ordonatorii principali de credite ai bugetelor, operațiunile derulate
prin Trezoreria de Stat, pentru operațiuni privind datoria publică etc.
- Controlul financiar concomitent - denumit și simultan sau operativ ori curent, se
exercită în timpul desfășurării proceselor economice și financiare, în același timp sau paralel cu
efectuarea actelor și operațiunilor pe care le presupun aceste activități, în scopul de a se putea
interveni pentru corectarea sau eliminarea deficienților ori a ilegalităților. Controlul concomitent
se exercită inopinat, cel puțin o dată pe lună, prin verificări faptice, pe bază de documente, de
regulă, prin sondaj. Persoanele îndreptățite a efectua acest control sunt membrii consiliului de
administrație, cenzorii, inspectorii sau alte persoane având atribuții similare.
- Controlul financiar ulterior – se exercită asupra actelor și operațiunilor economico-
financiare, după ce acestea au fost executate. Este controlul cel mai eficient, întrucât el se
realizează temeinic, cu amănunţime, fără a fi stânjenite activităţile curente ale unităţilor
controlate, asupra actelor și operațiunilor deja încheiate. Controlul posterior are şi un aspect sau
un rol preventiv, întrucât el permite tragerea unor concluzii care pot fi utile pentru activităţile
viitoare.
În dependenţă de locul desfăşurării controlului2:
- Control financiar la oficiul organului de control.
- Control financiar la faţa locului.

2
Codul nr.1163 – Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997, publicat în M.O. din 25.03.2005, art.215-
216.
4
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

Controlul financiar (fiscal) la oficiul organului fiscal (denumit în continuare controlul


fiscal cameral) - constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor
documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea
impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu
atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea
legislaţiei fiscale.
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu
funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de
serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.
La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor
prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta
contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.
Prin derogare de la cele relatate, în cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă
în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali
sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală
întocmesc decizia de inițiere a controlului și actul de control fiscal.
Controlul financiar (fiscal) la faţa locului –) are drept scop verificarea respectării
legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la
locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale
altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă
persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu,
în alte cazuri când nu există condiţii adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează
la oficiul organului care exercită controlul fiscal, inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de
ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.
Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a
conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere
la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi
financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către
funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.
Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atât unul, cât şi
mai multe tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui
singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi
aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor când controlul fiscal la
faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; când după
efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; când acesta este o verificare prin
contrapunere; când controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; când controlul se efectuează la
solicitarea organelor de drept sau în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de
către organul ierarhic superior; când necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului
cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.
Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni
calendaristice. În cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate
să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul.
Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării

5
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv,
inclusiv.
Această clasificare este foarte importantă pentru doctrina juridică autohtonă, deoarece,
controlul fiscal fiind o componentă a controlului finaciar, după cum am relatat anterior, respectiv
cele reglementate în Codul fiscal, sunt valabile și pentru alte forme de control(ex. auditul public
extern, inspectarea financiară,controlului de stat al activității de întreprinzător3 - ex. decizia de
iniţiere a controlului fiscal se echivalează cu delegaţia de control prevăzută de Legea
nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, iar actul de control fiscal
se echivalează cu procesul-verbal de control prevăzut de aceeaşi lege etc.).
După sfera de acțiune, controlul financiar poate fi:
- Control financiar intern sau propriu
- Control financiar extern.
Control financiar public intern/managerial – reprezintă ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în
concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării
administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace.
Controlul intern este mai puţin specific decât controlul preventiv. Controlul intern este o
sintagmă care se referă la orice tip de control şi, în acelaşi timp, înglobează toate formele de
control organizate la nivelul unei entităţi publice, mai puţin controlul preventiv. Spre deosebire
de controlul preventiv, care pune accentul pe legalitatea unei operaţiuni, controlul intern pune
accentul pe randamentul acesteia. Aşa cum am arătat, controlul intern înglobează toate
categoriile de control, inclusiv auditul public intern
Controlul intern are următoarele obiective generale:
- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite în
concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi
eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei;
- respectarea legii, a reglementarilor şi deciziilor conducerii;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi
difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice. Controlul intern este organizat
şi funcţionează din iniţiativa conducătorului entităţii publice. Fireşte că legiuitorul nu a lăsat la
latitudinea conducătorului decizia oportunităţii organizării controlului. Conducătorul entităţii
publice are obligaţia organizării controlului intern, legea stabilind, pe de o parte, sarcinile
conducătorului şi, pe de altă parte, cerinţele generale şi specifice ale controlului intern.
Conducătorul instituţiei publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi
perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi
criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern.
Conform normelor legale4 din Republica Moldova, controlul financiar public intern este bazat

3
A se vedea Codul fiscal al R.M. din 24.04.1997, art.216, A se vedea Legea nr.131 privind controlul de stat asupra
activității de întreprinzător din 08.06.2012, publicat în M.O. nr.181-184 din 31.08.2012, art.20.
4
A se vedea Legea nr.229 privind controlul financiar public intern din 23.09.2010, publicat în M.O. nr.2311-234 din
26.11.2010, art 5,17,29.
6
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

pe:
a) controlul intern managerial;
b) auditul intern;
c) coordonarea şi armonizarea centralizată.
a1 ) Managerul entităţii publice organizează sistemul de control intern managerial pentru
a asigura atingerea obiectivelor entităţii publice prin:
a) economicitatea, eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;
b) conformitatea cu cadrul normativ şi cu reglementările interne;
c) siguranţa şi optimizarea activelor şi a pasivelor;
d) fiabilitatea şi integritatea informaţiei financiare şi operaţionale.
b1) Scopul auditului intern este acordarea consultanţei şi furnizarea asigurării obiective
privind eficacitatea sistemului de control intern managerial, oferind recomandări pentru
perfecţionarea acestuia şi contribuind la îmbunătăţirea activităţii entităţii publice.
Obiectul auditului intern cuprinde toate sistemele, activităţile şi procesele entităţii
publice.
Auditul intern asigură evaluarea cel puțin o dată la trei ani a proceselor cu risc sporit din
următoarele domenii:
a) financiar-contabil;
b) achiziții publice;
c) administrare a activelor;
d) tehnologii informaționale.
Ministerul Finanţelor este responsabil de elaborarea şi monitorizarea politicii în domeniul
controlului financiar public intern şi îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) elaborează, promovează şi monitorizează politicile în domeniul controlului financiar
public intern;
b) elaborează şi actualizează cadrul normativ în domeniul controlului financiar public
intern;
c) monitorizează şi evaluează calitatea activităţii de audit intern, indiferent de forma
organizării acesteia;
d) monitorizează şi evaluează calitatea sistemului de control intern managerial;
e) prezintă Guvernului, pînă la data de 1 iunie a fiecărui an, raportul anual consolidat
privind controlul financiar public intern pe anul precedent;
f) coordonează şi/sau organizează instruirea în domeniul controlului intern managerial,
precum şi instruirea auditorilor interni din sectorul public;
g) elaborează şi dezvoltă mecanismele de certificare a auditorilor interni;
h) reglementează modul de asociere și contractare în vederea asigurării auditului intern;
Controlul financiar extern – conform Legii nr.181, ca forme de control extern sunt
reglementate:
- Inspectarea financiară - care se efectuează de către autoritatea administrativă
responsabilă din subordinea Ministerului Finanţelor (Inspecția Financiară), în baza
regulamentului aprobat de către Guvern.
În cadrul inspectării financiare se verifică activitatea economico-financiară, inclusiv prin
investigări operative şi analize documentare efectuate în baza informaţiilor privind eventuale
încălcări ale legislaţiei sau fraude în gestionarea şi utilizarea resurselor bugetare, în administrarea
7
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

patrimoniului public, raportarea datoriei sectorului public, în calcularea profitului net al


întreprinderilor de stat/municipale şi al societăţilor comerciale cu cota de participare a statului,
precum şi a dividendelor şi a defalcărilor la buget ale unei părţi a profitului net al acestora.
Inspectării financiare pot fi supuse:
a) autorităţile/instituţiile bugetare;
b) autorităţile/instituţiile publice la autogestiune şi autorităţile bugetare independente – pe
aspecte ale corectitudinii în utilizarea alocaţiilor financiare obţinute din bugetul public naţional,
în gestionarea/utilizarea patrimoniului public, precum şi pe cele privind conformarea la regulile
aplicabile achiziţiilor publice;
c) întreprinderile de stat/municipale, societăţile comerciale în al căror capital social statul
deţine o cotă-parte de cel puţin 25 la sută, precum şi persoanele afiliate acestora – pe aspecte ale
gestionării/utilizării resurselor financiare şi/sau patrimoniului public ale entităţilor specificate la
lit.a);
d) alte persoane fizice şi juridice – pe aspecte ale gestionării şi utilizării resurselor
financiare şi ale administrării patrimoniului public al entităţilor specificate la lit.a) şi c).
Inspectarea financiară se iniţiază:
a) la solicitarea Prim-ministrului;
b) de către ministrul finanţelor, care, prin intermediul autorităţii administrative
responsabile din subordinea Ministerului Finanţelor, planifică inspectări financiare în funcţie de
riscurile evaluate, aferente activităţilor procesului bugetar şi subiectelor menţionate la alin.(3).
- Auditul public extern - privind modul de formare, gestionare şi utilizare a resurselor
bugetului public naţional, precum şi de administrare a patrimoniului public. Auditul public
extern este exercitat de către Curtea de Conturi.
În literatura juridică de specialitate mai sunt reglementate și alte criterii de clasificare
cum ar fi:
După criteriul termenului în care se efectuează controlul:
- Controlul financiar permanent – activitatea de control se efectuează pe toată durata
desfăşurării activităţii controlate.
- Controlul financiar periodic – activitate ce se desfăşoară la anumite intervale de timp.
După volumul lucrărilor controlate – controlul poate fi complet sau parțial.
După felul activității controlate – există control de casă, de magazie, de documente, de
operațiuni financiare.
După organele care îl exercită – controlul poate fi ierarhic, de gestiune sau de execuție etc.

12.3. METODELE CONTROLULUI FINANCIAR

Metodele folosite în organizarea şi exercitarea controlului financiar sunt diferite, în


funcţie de aspectele supuse verificării, de elementele de evidenţă utilizate, de scopul urmărit şi
de gradul de cuprindere.
Astfel conform prevederilor Codului Fiscal5 al Republicii Moldova, controlul fiscal la
faţa locului şi/sau la oficiul organului, poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi
operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială,

5
A se vedea Codul Fiscal al R.M. din 24.04.1997, art.214-223.
8
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi operaţiunile


concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza
prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Serviciului Fiscal de Stat.
- Verificarea faptică217- se aplică în cazul controlului la faţa locului şi constă în observarea
directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii
contribuabilului, constatării acelor situaţii care nu rezultă din documentele existente la
unitatea controlată. De exemplu: informaţia despre subdiviziunile structurale ale
contribuabilului: depozite, filiale etc., bunurile ce se produc, volumul real al producţiei,
numărul angajaţilor etc. De regulă, pentru efectuarea verificării faptice este necesară
participarea a cel puţin 2 funcţionari fiscali şi în prezenţa persoanei cu funcţii de răspundere
a contribuabilului.
- Verificarea documentară218- se aplică atât în cazul controlului cameral, cât şi a celui la faţa
locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei
informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acestea
de care dispune organul care exercită controlul verificării documentare se supun:
documentele primare, registrele contabile, documentele bancare, dările de seamă
financiare, declaraţiile şi calculele fiscale, informaţii din alte surse (serviciul vamal), alte
documente (ordine, planuri, contracte, devize etc.
- Verificare totală219 – în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor şi
operaţiunilor de determinare a obiectelor impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în
perioada de după ultimul control financiar, verificarea totală este una documentară şi în
acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul execută legislaţia fiscală. În cadrul
acestui control vor fi verificate următoarele situaţii:
- soldul de blanchete de strictă evidenţă;
- dacă cantitatea mărfii, producţiei de la depozit este înregistrată în evidenţa
contabilă;
- dacă contribuabilul nu produce sau comercializează şi alte tipuri de mărfuri în afară
de cele înregistrate;
- verificarea indicatorilor benzii maşinii de casă şi control cu datele evidenţei
contabile a contribuabilului:
- formarea preţurilor mărfurilor, efectuând controale prin contrapunere etc.
- Verificarea parţială220- se aplică în ambele forme de control şi constă în controlul asupra
stingerii unor anumite tipuri de obligaţii bugetare, asupra executării unor altor obligaţii
prevăzute de legislaţia fiscală, dintr-o anumită perioadă, verificându-se în tot sau în parte,
documentele sau activitatea contribuabilului. Ea reprezintă o verificare selectivă a datelor
evidenţei contabile şi se exercită în cazul în care apare necesitatea verificării unei părţi din
obligaţiile fiscale ale contribuabilului.
- Verificarea tematică221 – se aplică în ambele forme de control şi constă în controlul asupra
stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra exercitării unei alte obligaţii
prevăzute de legislaţia fiscală, verificându-se documentele sau activitatea contribuabilului.
- Verificarea operativă222- în cazul controlului la faţa locului, observându-se procesele
economice şi financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor,
pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale. Verificarea operativă se face

9
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

inopinat, prin verificare tehnică şi/sau documentară. Pentru efectuarea verificărilor


operative este obligatoriu întocmirea DICF.
- Verificarea prin contrapunere223- se aplică în ambele forme de control şi constă în controlul
concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi
economice, financiare şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi
operaţiuni efectuate. Sunt supuse verificării prin contrapunere următoarele poziţii:
- s-au efectuat careva tranzacţii, dar lipsesc documentele confirmative;
- în facturile fiscale preţul de realizare diferă vădit de cel de piaţă;
- marfa procurată, după o perioadă este returnată aceluiaşi furnizor;
- contribuabilul a efectuat o singură operaţiune economică cu un partener, aceasta fiind
de o sumă mare;
- contribuabilul a practicat achitări prin numerar sau barter etc.

12.4. PROCEDURA CONTROLULUI FINANCIAR


În principiu, activitatea de control financiar se derulează urmându-se o procedură
comună. Eficienţa controlului este independentă de respectarea unor norme şi principii de
realizarea acţiunii de control, de etapele controlului, de desfăşurarea lui într-o anumită logică.
Procedura controlului financiar - este alcătuită dintr-un ansamblu de metode şi
operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificarea rezultatelor lui.
Această procedură cuprinde următoarele etape sau faze:
- pregătirea echipei de control financiar;
- prezentarea la unitatea supusă controlului și organizarea activității de control;
- desfășurarea activității de control;
- redactarea actelor de control;
- valorificarea rezultatelor acțiunii de control.
Pregătirea echipei de control financiar – constă în informarea și documentarea asupra
dispozițiilor legale cu privire la specificul unității ce urmează a fi controlată, actele normative cu
caracter economico-financiar, analizarea actelor controalelor anterioare, măsurile luate în urma
verificărilor, studierea tematicii de control, ridicarea şi analiza dosarului personal al
contribuabilului (documente de constituire, materialele controalelor precedente etc.) dacă
contribuabilul în cauză a mai fost sancţionat, analiza informaţiei din sistemul informaţional al
serviciului Fiscal. Suplimentar va fi analizată cifra de afaceri a contribuabilului. Paralel cu
analiza celor expuse, funcţionarii fiscali vor întreprinde măsurile de căutare a contribuabililor ce
urmează a fi supuşi controlului, excepţie fac verificările operative care se exercită inopinat fără
anunţarea contribuabilului. Pregătirea echipei de control joacă un rol important, deoarece dă
posibilitatea de a stabili problemele de bază și de a asigura calitatea controlului.
Prezentarea la unitatea supusă controlului şi iniţierea activităţii de control – presupune
repartizarea obiectivelor cuprinse în tematica de control, stabilirea metodelor de verificare (în
sens de executare), şedinţelor operative de lucru. În cazul în care contribuabilul nu dispune de
sediu sau adresa juridică corespunde cu adresa domiciliului, organul fiscal, efectuează controlul
în incinta organului fiscal fiind ridicate documentele contribuabilului în conformitate cu
prevederile Codului Fiscal.
Desfăşurarea activităţii de control – constă în verificarea propriu-zisă a actelor şi
operaţiunilor cuprinse în tematica de control. În cadrul acestei etape se verifică actele privind
10
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

fondarea, reorganizarea, înregistrarea de stat şi la inspectoratul fiscal a obiectului supus


controlului, se verifică procesele verbale, actele reviziilor şi controalelor efectuate pe parcursul
ultimului an, se repartizează membrii echipei de control şi se stabileşte timpul necesar pentru
verificarea obiectivelor conform programului de control etc.
Redactarea actelor de control – constă în fundamentarea concluziilor, a constatărilor şi a
măsurilor propuse, prezentarea abaterilor şi a dispoziţiilor legale încălcate, persoanele
responsabile, poziţia (atitudinea) acestora faţă de echipa de control, punctul de vedere al echipei
de control,concluzii definitive. În această etapă se sintetizează, se definitivează constatările
făcute în timpul controlului, actele făcându-se în tot acest timp și nu la încheierea controlului,
aceasta ar duce la îngreunarea valorificării actelor.
Valorificarea rezultatelor acţiunii de control – constă în întocmirea actului de control,
prezentarea şi examinarea dezacordului pe actul de control, în cazul în care acesta este depus de
către contribuabil, întocmirea și executarea deciziei asupra cazului de încălcare a legislației și
examinarea contestației pe decizia organului fiscal, la fel în cazul în care aceasta este depusă de
către contribuabil. Aceasta presupune o mare responsabilitate atât din partea echipei de control
dar mai ales a conducerii unităţilor controlate interesate în întărirea disciplinei economico-
financiare, creşterii eficienţei activităţii unităţii economice.
În caz de dezacord6, contribuabilul este obligat să prezinte în scris, în termen de până la
15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând documentele de rigoare.
Cazul de încălcare fiscală se examinează7 în termen de 15 zile din data:
a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp;
b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă a
fost prezentat cu întârziere.
În cazul prezentării unor argumente întemeiate, termenul poate fi prelungit cu 30 de zile
prin decizia organului abilitat să examineze cazurile de încălcare fiscală.
După examinarea cazului de încălcare fiscală, Serviciul Fiscal de Stat emite o decizie8.
Decizia asupra cazului de încălcare fiscală se pronunţă imediat după încheierea examinării lui. În
decursul a 3 zile după emiterea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, un exemplar al
deciziei se înmânează sau se expediază recomandat persoanei vizate în ea.
Decizia Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunea funcţionarului fiscal poate fi contestată
numai de persoana vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea ori de
reprezentantul ei, în modul stabilit de prezentul cod.
Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal
poate fi depusă, în decursul a 30 de zile de la data comunicării deciziei sau a întreprinderii
acţiunii contestate.
Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal
se depune la Serviciul Fiscal de Stat şi se examinează de către acesta.
În cazul unui dezacord cu decizia pe care Serviciul Fiscal de Stat a emis-o pe marginea
contestaţiei, contribuabilul este în drept să se adreseze în instanţa de judecată competentă, în
conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

6
A se vedea Codul fiscal , art.216(alin.8).
7
A se vedea Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr.1163-XIII din 24.04.1994// Republicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova din 25.03.2005, ediție specială, art.246.
8
Ibidem, art.250,267,270,274.
11
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

Serviciul Fiscal de Stat examinează contestaţia în termen de 30 de zile calendaristice din


data primirii, cu excepţia cazurilor în care conducerea ei emite o decizie cu privire la prelungirea
acestui termen, fapt despre care este înştiinţat contribuabilul. Timpul cu care se prelungeşte
termenul nu va depăşi 30 de zile calendaristice.
La examinarea contestaţiei este invitat contribuabilul pentru a da explicaţii, având
dreptul să depună documente confirmative. După examinare, conducerea Serviciului Fiscal de
Stat emite o decizie pe marginea contestaţiei, un exemplar al căreia se înmânează sau se
expediază, recomandat, contribuabilului în decurs de 3 zile lucrătoare după emiterea deciziei.
Conform Legii nr.260 entitatea auditată prezintă echipei de audit, în termen de până la 15
zile lucrătoare de la primirea proiectului de raport al auditorului, comentariile (explicațiile) pe
marginea acestuia, în formă scrisă, precum și documentele pe care le consideră relevante. În
termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestor comentarii/documente, echipa de audit le
examinează și informează entitatea auditată despre rezultatele examinării, acestea fiind reflectate
succint în raportul final al auditorului. În cazul în care entitatea nu este de acord cu rezultatele
examinării, aceasta prezintă în scris dezacordul, în termen de 3 zile lucrătoare, echipei de audit
pentru a fi anexat la raportul final al auditorului.
Iar conform Hotărârii Guvernului9 nr.1260 entitatea supusă inspectării financiare este
obligată să semneze raportul privind rezultatele inspectării (controlului) financiare, iar în cazurile
în care nu sunt de acord cu faptele menţionate în raport, să prezinte în scris, în termen de 10 zile
lucrătoare, dezacordul cu menţionarea obiecţiilor.
După efectuarea controlului financiar, conducătorii unităţilor controlate au obligaţia de a
lua următoarele măsuri:
- înregistrarea în contabilitate a rezultatelor controlului;
- emiterea actelor legale pentru recuperarea prejudiciilor;
- determinarea oricăror altor măsuri pentru remedierea deficienţilor şi
abaterile constate şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi.

12.5. ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR


Activitatea de control presupune în final înscrierea constatărilor organelor de control în
anumite documente. Aceste documente, atât ca formă cât și ca structură, fie sunt stabilite de către
organele de control specializate în acest scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de control. La
finalizarea controlului fiscal la faţa locului se întocmeşte un act de control fiscal. Actul de
control fiscal este întocmit pe blanchete de strictă evidenţă în 2 exemplare10.
Structural, actul de control fiscal este constituit din 3 părţi componente şi anume: partea
introductivă, partea constatatoare, concluziile asupra actului de control.
- Partea introductivă a actului de control – sunt reflectate date de ordin
informativ privind efectuarea controlului şi date cu caracter general despre
contribuabilul supus controlului.
La începutul actului sunt reflectate următoarele date:
- organul fiscal ce efectuează controlul;

9
A se vedea Hotărârea Guvernului nr.1260 privind organizarea activității de inspectară financiară din 02.11.2010,
publicat în M.O. nr221-222 din 09.11.201 ,pct.10(lit.g).
10
A se vedea Ordinul nr.131 al IFPS din 22.07.2004 prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la controlul
fiscal la fața locului precum și a controlului fiscal cameral (de uz intern).
12
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

- data actului de control;


- numele, prenumele, funcţia deţinută de funcţionarii care efectuează
controlul;
- tipul controlului şi metodele tehnice utilizate în procesul controlului;
- denumirea şi informaţia cu caracter general despre contribuabil;
- codul fiscal, adresa juridică;
- poziţiile concrete ale obligaţiilor fiscale supuse controlului;
- perioada sau perioadele supuse controlului;
- data începerii şi data finisării controlului.
O poziţie distinctă în partea introductivă a actului de control va fi destinată descrierii
respectării de către contribuabil a prevederilor actului de control şi a deciziei asupra cazului de
încălcare fiscală precedente. Actul de control trebuie în mod obligatoriu să conţină menţiunea
dacă controlul a fost efectuat cu prezenţa şi participarea a persoanei cu funcţii de răspundere a
contribuabilului.
- Partea constatatoare a actului de control – se reflectă acţiunile şi faptele constatate în
procesul controlului. În actul de control se descriu obiectiv, clar şi exact încălcările legislaţiei
fiscale, şi/sau a modului de evidenţă, a obligaţiilor impunerii, cu referire la documentele de
evidenţă respective, indicându-se punctele, alineatele, articolele din actele normative sau
legislative încălcate. În acte se reflectă fiecare perioadă fiscală în parte. În cazul în care în
procesul efectuării controlului fiscal nu sunt stabilite abateri de la respectarea legislaţiei fiscale,
în acte se menţionează concret: nu s-au constatat încălcări sau lipseşte obiectul impozabil cu
descrierea obligatorie a poziţiilor verificate şi anume indicatori concreţi care confirmă
stabilirea lipsei încălcărilor.
În partea constatatoare a actului de control, indiferent de tipul metodei tehnice de control,
se fixează şi situaţia la momentul controlului a decontărilor cu bugetul, cu reflectarea restanţei
sau a plăţii plătite în plus pe fiecare tip de obligaţie fiscală.
- Concluziile asupra actului de control – în partea destinată concluziilor se descriu
rezultatele controlului efectuat, obligaţiile contribuabilului, materialele anexate la act,
semnăturile părţilor participante la control, confirmarea înmânării actului de control, alte
însemnări.
La sfârșitul misiunii de audit se întocmește raport al auditorului 11– care conţine opinia
acestuia cu privire la măsura în care situațiile financiare auditate sînt întocmite din toate punctele
de vedere semnificative conform cadrului general de raportare financiară.
Raportul auditorului se întocmește respectând standardele de audit, este un document
standardizat scris de către auditorul public, care include: constatări și opinia auditorului care
atestă corectitudinea prezentării situațiilor financiare și a informațiilor aferente (în cazul
auditului financiar); constatări și concluzia cu privire la economicitatea, eficiența și eficacitatea
implementării politicilor, programelor, sistemelor și activităților din sectorul public (în cazul
auditului performanței); constatări și concluzia sau opinia auditorului cu privire la conformitatea
activităților și tranzacțiilor financiare cu reglementările identificate drept criterii (în cazul
auditului conformității).

11
A se vedea legea nr.271 privind auditul situațiilor financiare din 15.12.2017, publicat în M.O. nr.7-17 din
12.01.2018, art.28.
13
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

În urma exercitării inspectării financiare se întocmește raportul privind rezultatele


inspectării (controlului) financiare12.

12.6. ORGANELE DE CONTROL FINANCIAR


În Republica Moldova, autoritățile care au atribuții de control financiar sunt: Ministerul
Finanțelor, Banca Națională a Moldovei, Curtea de Conturi, Inspecția Financiară, Serviciul
Fiscal de Stat etc.
1. Ministerul Finanțelor13 - este organul central de specialitate al administraţiei
publice care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de competență ce îi sînt
încredinţate.
Ministerul este persoană juridică de drept public, cu sediul în municipiul Chişinău, şi
dispune de denumire, de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, de conturi trezoreriale
şi bancare, precum şi de alte atribute specifice autorităţilor publice, stabilite în legislaţie.
În activitatea sa, Ministerul se conduce de Constituţia Republicii Moldova, de Legea
nr.136 din 7 iulie 2017 cu privire la Guvern, de alte acte normative, decretele Preşedintelui
Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, precum şi de prezentul
Regulament.
Ministerul are misiunea de realizare a managementului finanţelor publice, de
implementare a principiilor de bună guvernare, de elaborare a politicilor publice eficiente, de
monitorizare a calităţii politicilor şi actelor normative, de propunere a intervenţiilor justificate ale
statului care urmează să ofere soluţii eficiente în domeniile de competenţă, de analizare a
situaţiilor şi problemelor, asigurînd cel mai bun raport dintre rezultatele scontate şi costurile
preconizate.
Conducerea Ministerului este exercitată de către ministru, care:
1) determină obiectivele şi direcţiile strategice de activitate ale Ministerului, pornind de la
Programul de activitate al Guvernului, stabileşte căile de realizare a acestora;
2) asigură executarea legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor
Parlamentului, ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi îndeplinirea
funcţiilor ce decurg din prevederile prezentului Regulament şi din alte acte normative;
3) aprobă programele şi planurile de activitate ale Ministerului, precum şi rapoartele
privind realizarea acestora;
4) asigură coordonarea, supravegherea şi controlul activităţii administraţiei publice în
domeniile de activitate încredinţate Ministerului pentru realizarea misiunii şi îndeplinirea
funcţiilor acestuia;
5) organizează sistemul de control intern managerial;
6) participă, cu drept de vot deliberativ, la şedinţele Guvernului şi votează chestiunile de
pe ordinea de zi;
7) decide asupra elaborării şi prezintă Guvernului spre examinare proiecte de acte
normative ce ţin de domeniile de activitate încredinţate Ministerului;

12
A se vedea Hot.Guvernului nr.1026 1026 privind organizarea activității de inspectară financiară din 02.11.2010,
publicat în M.O. nr221-222 din 09.11.2010 , pct.10.
13
A se vedea Hotărârea nr.696 cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor din 30.08.2017,
publicat în M.O. nr329 din 06.09.2017.
14
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

8) expune opinii privind proiectele de acte normative elaborate de alte ministere,


autorităţi administrative centrale şi autorităţi publice, precum şi referitor la alte chest iuni
examinate în cadrul şedinţelor Guvernului;
9) semnează avize la proiecte de acte normative care au tangenţă cu domeniile de
activitate încredinţate Ministerului, elaborate de alte ministere, autorităţi administrative centrale
şi autorităţi publice, precum şi contrasemnează hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern în
cazurile stabilite de lege;
10) exercită alte competenţe care îi sînt atribuite în conformitate cu legislaţia.
În cadrul Ministerului activează patru secretari de stat, care dețin funcție de demnitate
publică, precum și un secretar general al ministerului, care este funcționar public de conducere
de nivel superior.
Secretarii de stat și secretarul general al ministerului se subordonează ministrului.
În cadrul Ministerului se instituie un colegiu, compus din ministru (preşedintele
colegiului), secretarii de stat, secretarul general al ministerului, conducători ai subdiviziunilor
interne ale aparatului central al Ministerului, precum şi conducători ai structurilor
organizaţionale din sfera de competenţă a organului de specialitate şi alte persoane.
Componenţa numerică şi nominală a colegiului se aprobă de ministru, dar nu poate
depăşi 15 persoane.
Colegiul examinează în şedinţele sale chestiuni privind organizarea activităţii
Ministerului în vederea promovării politicii în domeniul de activitate gestionat, soluţionării
problemelor stringente, elaborării şi realizării pronosticurilor de perspectivă şi de scurtă durată,
actele acestuia avînd caracter de recomandare. De asemenea, colegiul discută chestiuni ce ţin de
activitatea autorităţilor administrative din subordinea Ministerului, examinează proiectele actelor
normative, ia în dezbatere rapoartele şi dările de seamă ale conducătorilor de subdiviziuni ale
Ministerului şi ale autorităţilor administrative din subordine.
În îndeplinirea atribuţiilor sale, ministrul este asistat de un cabinet, a cărui activitate este
reglementată de lege.
Funcţiile de bază ale Ministerului sunt:
1) elaborarea analizelor ex ante, documentelor de politici, proiectelor de acte normative
în domeniile prevăzute la pct.6, precum şi a celor pentru asigurarea executării actelor normative
şi decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, după publicarea acestora în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, în colaborare cu reprezentanți relevanți ai societății civile și comunității de
afaceri;
2) colaborarea, în conformitate cu legislaţia naţională, cu instituţii de profil din străinătate
în domeniile prevăzute la pct.6;
3) realizarea actelor normative şi implementarea tratatelor internaţionale ale Republicii
Moldova în domeniile prevăzute la pct.6, întocmirea rapoartelor privind executarea acestora;
4) examinarea şi avizarea proiectelor de acte normative elaborate de alte autorităţi ale
administraţiei publice şi remise spre examinare;
5) elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget în domeniile prevăzute la pct.6,
elaborarea planului anual de activitate, precum şi monitorizarea anuală a gradului de
implementare prin elaborarea şi publicarea rapoartelor respective;

15
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

6) organizarea sistemelor de planificare, executare, evidenţă contabilă şi raportare a


bugetului în cadrul Ministerului şi, după caz, în cadrul autorităţilor/instituţiilor bugetare din
subordine;
7) coordonarea şi/sau monitorizarea activităţii autorităţilor administrative, a serviciilor
publice desconcentrate din subordine şi a instituţiilor publice în care Ministerul are calitatea de
fondator, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare;
8) reprezentarea intereselor statului, în instanțele judecătorești naționale, în litigii privind
încasarea prejudiciilor din contul bugetului de stat și executarea documentelor executorii derivate
din litigiile menționate, inclusiv executarea hotărîrilor CEDO de dezafectarea a mijloacelor
bănești din buget;
9) asigurarea monitorizării riscurilor financiare și bugetare și a implementării principiilor
de bună guvernare în domeniile de competență;
10) monitorizarea scorului și poziției Republicii Moldova în cadrul indicatorilor și
clasamentelor internaționale care țin de domeniile sale specifice și elaborarea propunerilor de
îmbunătățire a acestora;
11) monitorizarea percepției cetățenilor și agenților economici cu privire la politicile
publice, actele normative și activitatea statului în domeniile de activitate specifice Ministerului și
elaborarea propunerilor de îmbunătățire a acesteia;
12) monitorizarea calității politicilor publice și actelor normative în domeniile de
activitate specifice Ministerului, inclusiv în colaborare cu societatea civilă și sectorul privat;
13) exercitarea altor funcţii specifice.
Ministerul realizează funcţiile stabilite în următoarele domenii: finanţe publice, bugetar,
datoria sectorului public, garanţii de stat şi recreditarea de stat, activele şi patrimoniul statului,
inspectarea financiară, cheltuieli capitale publice, impozite și taxe, vamal, contabilitate şi
raportare în sistemul bugetar, contabilitate şi audit în sectorul corporative, achiziţii publice,
asistenţă externă, control financiar-public intern, salarizarea în sectorul bugetar, sectorul
financiar-bancar şi nebancar, metale prețioase și pietre prețioase.
Contolul financiar al statului se exercită de către Ministerul Finanțelor prin organismele
aflate în subordinea sa ( Serviciul fiscal, Serviciul Vamal, Inspecția Financiară, Agenția Achiziții
Publice). În așa mod, la moment rolul Ministerului rămâne mai degrabă unul de coordonare.
2. Banca Naţională a Moldovei14 (denumirea echivalentă – Banca Naţională) - este
banca centrală a Republicii Moldova. Banca Naţională este o persoană juridică publică autonomă
şi este responsabilă faţă de Parlament. Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale este
asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental,
Banca Naţională promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină
politica economică generală a statului.
Organele de conducere ale Băncii Naţionale sunt Consiliul de supraveghere şi Comitetul
executiv. Consiliul de supraveghere şi Comitetul executiv sunt organe colegiale, activitatea
acestora fiind reglementată de prezenta lege şi de regulamentele Băncii Naţionale. Consiliul de
supraveghere este organul responsabil de organizarea unui sistem eficient de supraveghere
publică independentă a activităţii Băncii Naţionale.Comitetul executiv exercită conducerea

14
A se vedea Legea nr.548 cu privire la Banca Națională a Moldovei din 21.07.1995, publicat în M.O. nr.297-300
din 30.10.2015.
16
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

executivă a Băncii Naţionale şi asigură realizarea independentă a atribuţiilor de bază ale acesteia,
în modul stabilit de lege.
Consiliul de supraveghere este compus din 7 membri după cum urmează:
a) un preşedinte, care este şi Guvernator al Băncii Naţionale;
b) un vicepreședinte, care este și prim-viceguvernator al Băncii Naționale;
c) un membru, care este și viceguvernator al Băncii Naţionale;
d) patru membri, care nu sunt salariaţi ai Băncii Naţionale.
Comitetul executiv este compus din 5 membri, după cum urmează:
a) un preşedinte, care este şi Guvernator al Băncii Naţionale;
b) un vicepreşedinte, care este şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale;
c) trei membri, care sînt și viceguvernatori ai Băncii Naţionale.
Guvernatorul Băncii Naţionale este numit de Parlament la propunerea Preşedintelui
Parlamentului. Prim-viceguvernatorul și viceguvernatorii sînt numiţi de Parlament la propunerea
Guvernatorului Băncii Naţionale. Membrul Consiliului de supraveghere indicat la alin. (1) lit. c)
este numit de Parlament la propunerea Guvernatorului Băncii Naţionale, iar membrii Consiliului
de supraveghere indicaţi la alin. (1) lit. d) sînt numiţi de Parlament la propunerea Comisiei
economie, buget și finanţe a Parlamentului, conform procedurii stabilite de către aceasta. Un
candidat poate fi propus Parlamentului pentru numire nu mai mult de două ori în decursul unui
an. Membrii Consiliului de supraveghere şi cei ai Comitetului executiv sunt numiţi în funcţie pe
un termen de 7 ani, cu posibilitatea reânnoirii mandatului. La expirarea mandatului, membrul
Consiliului de supraveghere sau membrul Comitetului executiv rămâne în funcţie până la
numirea unui nou membru.
Guvernatorul este responsabil de formularea iniţiativelor în domeniul politicii monetare
şi valutare pentru a fi prezentate Comitetului executiv şi de executarea lor. Guvernatorul
organizează şi conduce activitatea Băncii Naţionale, activează, fără procură, în numele acesteia,
o reprezintă în relaţiile cu orice persoană juridică sau fizică atît în Republica Moldova, cît şi în
afara ei, emite ordine şi dispoziţii obligatorii pentru salariaţii Băncii Naţionale, controlează
executarea lor, semnează, direct sau prin persoane împuternicite de el, acordurile şi alte acte
încheiate de Banca Naţională. În caz de absenţă sau de imposibilitate de îndeplinire a atribuţiilor,
Guvernatorul este suplinit de prim-viceguvernator, iar în lipsa acestuia – de unul dintre
viceguvernatori, care este abilitat conform reglementărilor interne ale Băncii Naționale.
Guvernatorul poate transmite unele atribuţii ale sale membrilor Comitetului executiv şi
conducătorilor de subdiviziuni ale Băncii Naţionale.
Banca Naţională are următoarele atribuţii de bază:
a) stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în stat;
b) acţionează ca bancher şi agent al statului;
c) întocmeşte analize economice şi monetare şi în baza lor adresează Guvernului propuneri,
aduce rezultatele analizelor la cunoştinţa publicului;
d) licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare și filialelor
băncilor străine;
e) acordă credite băncilor, inclusiv asistență de lichiditate în situații de urgență;
f) constituie, licențiază, operează, reglementează și supraveghează infrastructurile pieței
financiare, în condițiile stabilite de lege, și promovează funcționarea stabilă și eficientă a
acestora;
17
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

g) activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale;


h) stabileşte regimul cursului de schimb al monedei naţionale;
i) păstrează şi gestionează rezervele valutare ale statului;
j) în numele Republicii Moldova îşi asumă obligaţii şi execută tranzacţiile rezultate din
participarea Republicii Moldova la activitatea instituţiilor publice internaţionale în domeniul
bancar, de credit şi monetar în conformitate cu condiţiile acordurilor internaţionale;
k) întocmeşte balanţa de plăţi, poziţia investiţională internaţională şi elaborează statistica datoriei
externe a Republicii Moldova;
l) efectuează reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova;
m) licenţiază, reglementează şi supraveghează activitatea de prestare a serviciilor de plată şi
activitatea de emitere a monedei electronice;
o) acționează ca autoritate de rezoluție a băncilor în conformitate cu Legea privind redresarea și
rezoluția băncilor.
3. Curtea de Conturi15 este instituția supremă de audit a Republicii Moldova, care
exercită controlul asupra modului de formare, administrare şi întrebuințare a resurselor
financiare publice şi a patrimoniului public prin realizarea auditului public extern în conformitate
cu standardele internaționale ale instituțiilor supreme de audit.
Curtea de Conturi dispune de independență organizațională, funcțională, operațională și
financiară conform prezentei legi. În exercitarea atribuțiilor și împuternicirilor sale, Curtea de
Conturi nu poate fi direcționată sau controlată de nicio persoană fizică sau juridică.
Curtea de Conturi este o instituție apolitică. Curtea de Conturi este persoană juridică de
drept public, finanţată integral din bugetul de stat, care dispune de conturi trezoreriale, de
ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi de alte atribute necesare.
Curtea de Conturi este constituită din 7 membri, inclusiv președintele și vicepreședintele
Curții de Conturi. Curtea este asistată de un aparat.
Pe lângă Curtea de Conturi poate activa un consiliu consultativ. Regulamentul de
funcționare a consiliului și componența nominală a acestuia se aprobă de către Curtea de
Conturi.
Conducerea Curţii de Conturi este exercitată de către preşedintele acesteia. În cazul
absenței preşedintelui Curții de Conturi, atribuțiile acestuia sunt exercitate de vicepreședinte.
Preşedintele Curții de Conturi se numeşte de Parlament pe un termen de 5 ani, la
propunerea Preşedintelui Parlamentului, în bază de concurs public, cu votul majorităţii
deputaţilor aleşi.
Membrii Curţii de Conturi, cu excepția președintelui, se numesc de Parlament pe un
termen de 5 ani, la propunerea preşedintelui Curții de Conturi, în bază de concurs public, cu
votul majorităţii deputaţilor aleşi.
Membrul Curții de Conturi/persoana care a deținut anterior funcția de membru al Curții
de Conturi poate fi numit/numită о singură dată pentru un nou mandat de 5 ani, în bază de
concurs public.
Vicepreşedintele Curții de Conturi se desemnează de către Parlament, la propunerea
preşedintelui Curţii de Conturi, din rîndul membrilor acesteia

15
A se vedea legea nr.260 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a Republicii Moldova din
07.12.2017, publicat în M.O. nr.1-6 din 05.01.2018.
18
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

Preşedintele Curții de Conturi are următoarele atribuţii:


a) exercită conducerea Curţii de Conturi în conformitate cu legislaţia şi organizează activitatea
acesteia;
b) numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul Curţii de Conturi;
c) reprezintă Curtea de Conturi în relaţiile acesteia cu alte instituţii din ţară şi de peste hotare;
d) propune spre aprobare ordinea de zi a şedinţelor Curții de Conturi;
e) participă, după caz, la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului;
f) organizează şi implementează sistemul de control intern managerial şi poartă răspundere
managerială pentru administrarea alocaţiilor bugetare şi a patrimoniului public aflat în gestiunea
Curții de Conturi;
g) exercită alte atribuţii prevăzute de lege pentru conducătorul de instituție publică.
Întru exercitarea atribuțiilor sale, președintele emite ordine și dispoziții.
Curtea de Conturi are următoarele atribuții:
a) exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor
financiare publice prin efectuarea auditului public extern;
b) adoptă politicile și strategiile în domeniul auditului public extern;
c) aprobă proiectul de buget al instituției;
d) examinează și aprobă rapoartele auditorului și decide asupra remiterii acestora comisiei
permanente de profil a Parlamentului și altor instituții;
e) aprobă proceduri administrative, regulamente și manuale, instrucţiuni și ghiduri, standarde de
audit;
f) aprobă programele anuale și multianuale ale activității de audit;
g) aprobă structura aparatului și efectivul-limită de personal;
h) aprobă rapoartele prevăzute de prezenta lege;
i) aprobă Regulamentul cu privire la certificarea auditorilor publici;
j) exercită alte atribuții prevăzute de lege.
Curtea de Conturi efectuează următoarele tipuri de audit:
a) audit financiar;
b) audit al conformității;
c) audit al performanței.
La efectuarea auditului financiar anual, Curtea de Conturi:
a) verifică și evaluează situațiile financiare, sistemele financiare și operațiunile entității auditate;
b) examinează situațiile financiare anuale și conturile/rapoartele entității auditate în scopul de a
evalua dacă rapoartele sînt întocmite corect și dacă conturile sînt prezentate veridic și fidel;
c) evaluează respectarea cerințelor de raportare financiară;
d) evaluează sistemul de control intern managerial și auditul intern ale entității auditate;
e) realizează misiuni intermediare de audit pe parcursul exercițiului financiar, inclusiv
monitorizarea implementării recomandărilor de audit anterioare și analiza măsurilor întreprinse
pe baza acestor recomandări.
La efectuarea auditului conformității, Curtea de Conturi stabilește dacă activitatea
entităților auditate este conformă cu legislația și cu regulile stabilite de autorități. Auditul
conformității se finalizează cu o concluzie sau opinie a auditorului cu privire la conformitate.

19
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

La efectuarea auditului performanței, Curtea de Conturi evaluează economicitatea,


eficiența și eficacitatea unui anumit aspect al operațiunilor desfășurate de o entitate sau de o
parte a acesteia ori în cadrul unui program sau al unei activități.
Curtea de Conturi poate efectua misiuni de audit combinate (comprehensive). În astfel de
cazuri trebuie să fie îndeplinite standardele pentru fiecare tip de audit.
La efectuarea tuturor tipurilor de audit, Curtea de Conturi evaluează indicatorii de fraudă
și corupție.
Curtea de Conturi are dreptul de a verifica toate activitățile financiare și administrative,
alte activități, programele și proiectele gestionate de către una sau mai multe dintre entitățile
menționate în prezentul articol, inclusiv procesul de vânzare, de privatizare sau concesionare a
activelor și veniturile obținute din acestea.
Curtea de Conturi are dreptul de a audita utilizarea resurselor financiare publice de către
orice beneficiar, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, precum și de
către partidele politice.
Curtea de Conturi este obligată să efectueze anual auditul financiar al:
a) raportului Guvernului privind executarea bugetului de stat în anul bugetar încheiat;
b) raportului Guvernului privind executarea bugetului asigurărilor sociale de stat în anul bugetar
încheiat;
c) raportului Guvernului privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală
în anul bugetar încheiat;
d) rapoartelor ministerelor privind executarea bugetelor în anul bugetar încheiat.
Curtea de Conturi are dreptul să efectueze auditul financiar la toate instituțiile publice,
inclusiv la instituțiile și autoritățile publice la autogestiune, precum și la autoritățile publice
centrale de reglementare.
Curtea de Conturi are dreptul să efectueze auditul financiar la întreprinderi de stat și
municipale, la societăţile comerciale al căror capital social aparţine în întregime statului sau
unităţii administrativ-teritoriale, precum şi la societăţile comerciale în care statul, unităţile
administrativ-teritoriale, întreprinderile de stat şi municipale deţin, fiecare separat sau împreună,
cel puţin jumătate din capitalul social. În acest sens, Curtea de Conturi informează conducătorul
entității, cel tîrziu la data de 30 septembrie, privind misiunea de audit preconizată pentru anul
următor.
Curtea de Conturi are dreptul să efectueze în orice moment și alte tipuri de audit decît
auditul financiar la instituțiile menționate în prezentul articol, cu excepția autorităților publice
centrale de reglementare și partidelor politice. De asemenea, Curtea de Conturi are dreptul să
efectueze auditul:
a) utilizării resurselor financiare publice alocate unei instituții sau organizații;
b) gestionării tuturor finanțelor publice astfel cum sunt definite în Legea finanțelor
publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014;
c) gestionării patrimoniului public și al performanței în cadrul parteneriatelor public-
private;
d) gestionării patrimoniului public și al performanței în cadrul concesiunilor;
e) împrumuturilor, creditelor și datoriilor garantate de către entitățile din sectorul public.
Curtea de Conturi efectuează auditul Băncii Naționale a Moldovei exclusiv în limitele și
condițiile prevăzute de Legea nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei.
20
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

În scopul exercitării mandatului, inclusiv al planificării misiunilor de audit și evaluării


riscurilor de fraudă și eroare în procesul de administrare a finanțelor și patrimoniului public,
Curtea de Conturi are acces neîngrădit, direct și liber, în timp util, la informaţiile digitalizate,
bazele de date necesare exercitării corespunzătoare a atribuţiilor legale.
4. Inspecția Financiară 16 - misiunea Inspecţiei financiare constă în protecţia intereselor
financiare publice ale statului prin exercitarea, conform principiilor transparenţei şi legalităţii, a
controlului financiar centralizat al Ministerului Finanţelor privind conformitatea cu legislaţia a
operaţiunilor şi tranzacţiilor ce ţin de gestionarea resurselor bugetului public naţional şi
patrimoniului public.
Conducerea Inspecţiei financiare este exercitată de către directorul Inspecţiei financiare,
asistat în activitatea sa de conducere de doi directori adjuncţi. Numirea în funcţii, modificarea,
suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, în condiţiile legii, a directorului şi a directorilor
adjuncţi ai Inspecţiei financiare, se efectuează de către ministrul finanţelor.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, directorul:
a) organizează activitatea şi poartă răspundere pentru asigurarea bunei administrări;
b) asigură executarea legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor
Parlamentului, ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, ordinelor şi dispoziţiilor
ministrului finanţelor, precum şi îndeplinirea sarcinilor ce decurg din prevederile prezentului
Regulament şi din alte acte normative;
c) delimitează sarcinile şi atribuţiile, stabileşte responsabilităţile directorilor adjuncţi şi şefilor
subdiviziunilor structurale;
d) deleagă în scris atribuţiile sale directorilor adjuncţi şi şefilor subdiviziunilor structurale;
e) aprobă regulamentele de activitate ale subdiviziunilor structurale din cadrul Inspecţiei
financiare, fişele postului pentru funcţiile publice precum şi obiectivele individuale de activitate
şi indicatorii de performanţă ale funcţionarilor publici;
f) aprobă programul de activitate;
g) aplică sancţiuni pecuniare, în urma inspectărilor (controalelor) efectuate de către Inspecţia
financiară şi alte organe abilitate, în baza materialelor primite de la acestea, anulează sau
modifică hotărîrile şi deciziile adoptate, dacă ele contravin legislaţiei ;
h) emite ordine, indicaţii, decizii, dispoziţii, aprobă regulamente, instrucţiuni şi norme
metodologice pentru îndeplinirea funcţiilor Inspecţiei financiare;
i) dirijează politicile de personal şi gestionează resursele umane din cadrul Inspecţiei financiare;
i1) numeşte în funcţii, modifică, suspendă şi încetează raporturile de serviciu, în condiţiile legii, a
funcţionarilor publici din cadrul Inspecţiei financiare, angajează şi eliberează din funcţie
personalul contractual al Inspecţiei financiare, în condiţiile legislaţiei muncii;
j) aprobă programe de instruire pentru angajaţii abilitaţi cu funcţii de inspectare (control)
financiară şi alţi angajaţi ai Inspecţiei financiare;
k) stimulează material şi aplică sancţiuni disciplinare faţă de angajaţii abilitaţi cu funcţii de
inspectare (control) financiară şi alţi angajaţi ai Inspecţiei financiare;

A se vedea Hotărârea Guvernului nr.1026 privind organizarea activității de inspectară financiară din 02.11.2010,
16

publicat în M.O. nr221-222 din 09.11.2010 .

21
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

l) aprobă statul de personal;


m) asigură gestionarea bugetului Inspecţiei financiare în limitele alocate şi prezintă situaţiile
financiare anuale;
n) înaintează spre examinare la şedinţele Colegiului Ministerului Finanţelor chestiunile ce ţin de
activitatea Inspecţiei financiară;
o) coordonează relaţiile cu organele de stat din ţară şi de peste hotare în problemele ce ţin de
exercitarea funcţiilor Inspecţiei financiare;
p) rezolvă alte chestiuni ce vizează activitatea Inspecţiei financiară.
În cadrul Inspecţiei financiare se instituie Consiliul coordonator, care este un organ
colegial pentru elaborarea direcţiilor principale de activitate eficientă a Inspecţiei, exercitarea
controlului asupra îndeplinirii lor, examinarea cazurilor contradictorii, problemelor sociale ale
colectivului etc., al cărui regulament şi componenţă numerică şi nominală se aprobă de către
ministrul finanţelor, la propunerea directorului.Structura Inspecţiei financiare se aprobă de către
ministrul finanţelor. Schema de încadrare pentru Inspecţia financiară se aprobă de ministrul
finanţelor.
Funcţiile de bază ale Inspecţiei financiare sunt:
a) inspectarea financiară a operaţiunilor şi a tranzacţiilor privind respectarea cadrului normativ în
domeniul bugetar şi economico-financiar;
b) detectarea prejudiciilor/iregularităţilor la entităţile supuse inspectării (controlului) financiare,
pe aspectele prevăzute în prezentul Regulament.
În procesul efectuării inspectărilor (controalelor) financiare, Inspecţia financiară
cooperează, în caz de necesitate, cu alte autorităţi de inspectare şi control.
Inspectarea (controlul) financiară se desfăşoară:
a) conform programului de activitate elaborat pe tematici propuse de autorităţile publice şi
incluse în baza evaluării riscurilor, coordonate cu Ministerul Finanţelor:
b) la solicitarea Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Curţii
de Conturi şi Ministerului Finanţelor:
c) la solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi
penale, la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la
persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător şi asociaţiile obşteşti, pe tematica
prevăzută în ordonanţele organelor de drept.
d) în baza solicitărilor, petiţiilor şi informaţiilor, inclusiv parvenite de la autorităţile publice
centrale şi locale, privind încălcarea disciplinei financiare în activitatea entităţilor specificate în
prezentul Regulament.
În exercitarea funcţiilor sale, Inspecţia financiară efectuează inspectări (controale)
financiare la:
a) autorităţile publice centrale şi locale şi instituţiile subordonate şi/sau fondate de către acestea,
pe aspecte ce ţin de utilizarea resurselor finanţate sau contractate de la bugetul public naţional, a
granturilor şi a mijloacelor oferite de către donatorii interni şi externi, raportarea datoriei publice,
procedurile de achiziţie publică, precum şi gestionarea conformă a activelor şi pasivelor;
b) la întreprinderile de stat şi cele municipale, la societăţile comerciale în al căror capital social
statul deţine o cotă - parte, precum şi la persoanele afiliate, pe aspecte ce ţin de utilizarea
patrimoniului public, corectitudinea defalcărilor la buget şi achitarea dividendelor, disciplina
preţurilor şi tarifelor reglementate de stat;
22
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

c) la alte persoane fizice şi juridice, care utilizează mijloace financiare publice şi gestionează
patrimoniu public, pe aspecte ce ţin de corectitudinea efectuării operaţiunilor şi tranzacţiilor
economice din mijloace financiare publice şi pe aspecte ce ţin de respectarea cadrului normativ
privind procedura de utilizare a granturilor oferite de donatorii interni şi externi.
d) la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat, precum şi la
persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător şi asociaţiile obşteşti, la solicitarea
organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, pe
tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.
În cadrul exercitării funcţiilor sale Inspecţia financiară:
a) efectuează inspectări (controale) financiare la entităţile specificate la pct. 6 al prezentului
Regulament;
b) efectuează controale de contrapunere la alte entităţi, indiferent de forma de proprietate şi
genul de activitate, care au raporturi economico-financiare cu entităţile supuse inspectării
(controlului) financiare, precum şi la antreprenori şi subantreprenori, care au acordat (livrat)
servicii (mărfuri), au executat lucrări pentru acestea;
c) organizează, după caz, inspectări (controale) repetate şi suplimentare, inclusiv în cazurile de
dezacorduri şi contestări înaintate de către entităţile supuse inspectării (controlului) financiare;
d) elaborează regulamente, codul de conduită al angajaţilor cu funcţii de inspectare (control)
financiară, instrucţiuni şi norme metodologice privind activitatea de inspectare(control)
financiară, ce reglementează procedurile privind iniţierea inspectărilor, durata şi perioada supusă
inspectării, termenele de întocmire a raportului privind rezultatele inspectării (controlului)
financiare, termenul şi modalitatea de informare a entităţii supuse inspectării (controlului)
financiare, care se aprobă de ministrul finanţelor şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova ;
e) elaborează programul de activitate, care se coordonează cu Ministerul Finanţelor şi se aprobă
de Consiliul coordonator al Inspecţiei financiare;
f) întocmeşte şi prezintă informaţii privind rezultatele activităţii de inspectare (control) financiară
Ministerului Finanţelor şi organelor interesate;
g) adoptă hotărîri şi decizii privind aplicarea sancţiunilor pecuniare, precum şi decizii de
reeşalonare a sancţiunilor aplicate;
h) transmite Serviciului fiscal materialele pentru evidenţă şi încasarea sumelor calculate la buget;
i) transmite organelor de drept materialele inspectărilor (controalelor) financiare şi referinţe
privind prejudiciile cauzate;
j) înaintează conducătorilor şi executorilor de buget ale entităţilor supuse inspectării (controlului)
financiare prescripţii executorii privind lichidarea iregularităţilor constatate în cadrul inspectării
(controlului) financiare şi monitorizează executarea acestora;
k) solicită autorităţilor publice, întreprinderilor şi instituţiilor de stat antrenarea gratuită a
specialiştilor şi experţilor pentru participare la verificări sau expertize, în vederea elucidării unor
probleme de specialitate;
l) solicită şi primeşte gratuit de la instituţiile financiare informaţii şi copii ale documentelor cu
privire la operaţiunile bancare şi situaţiile conturilor entităţilor supuse inspectării (controlului)
financiare;

23
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

m) solicită şi primeşte gratuit de la autorităţile publice, organizaţii şi întreprinderi de stat


informaţii şi copii de pe documentele necesare pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de
inspectare (control) financiară;
n) solicită de la organele abilitate suspendarea conturilor de decontare a instituţiilor supuse
inspectării (controlului) financiare în situaţii ce pot conduce la pierderea mijloacelor financiare
care aparţin statului, precum şi în cazurile în care conducerea entităţii supuse inspectării
(controlului) financiare împiedică angajaţii abilitaţi cu funcţii de inspectare (control) financiară
să – şi îndeplinească atribuţiile de funcţie;
o) elaborează raportul anual privind rezultatele activităţii de inspectare (control) financiară şi îl
remite Ministerului Finanţelor;
p) exercită şi alte atribuţii de inspectare (control) financiară în conformitate cu legislaţia.

5. Serviciul Fiscal de Stat17 - autoritate publică, împuternicită să administreze


impozitele, taxele şi alte plăţi în interesul statului.
Serviciul Fiscal de Stat este autoritatea administrativă care îşi desfăşoară activitatea în
subordinea Ministerului Finanţelor, fiind o structură organizaţională separată în sistemul
administrativ al acestui minister, constituită pentru prestarea serviciilor publice administrative
contribuabililor, pentru supravegherea, controlul în domeniul fiscal şi constatarea infracţiunilor
în cazurile prevăzute de Codul de procedură penală.
Sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat constă în asigurarea administrării fiscale, prin
crearea de condiţii contribuabililor pentru conformare la respectarea legislaţiei, aplicarea
uniformă a politicii şi reglementărilor în domeniul fiscal.
Sistemul administrativ al Serviciului Fiscal de Stat se determină în raport cu importanţa
majoră, volumul, complexitatea şi specificul funcţiilor pe care le realizează.
Structura Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de către Ministerul Finanţelor.
Pe lângă Serviciul Fiscal de Stat activează un consiliu consultativ, format din angajaţii
Serviciului Fiscal de Stat, specialişti calificaţi şi savanţi din domeniul fiscal, financiar-economic
şi juridic. Funcţionarea consiliului consultativ se stabileşte printr-un regulament aprobat de către
directorul Serviciului Fiscal de Stat. Sarcina de bază a consiliului consultativ constă în
soluţionarea chestiunilor de ordin metodologic şi a disensiunilor apărute în aplicarea legislaţiei
fiscal.
În cadrul Serviciului Fiscal de Stat este instituit Colegiul Serviciului Fiscal de Stat.
În scopul consultării acţiunilor privind conformarea contribuabililor şi al monitorizării
procesului de conformare, pe lângă Serviciul Fiscal de Stat activează un consiliu de conformare,
format din reprezentanţi ai Serviciului Fiscal de Stat, ai societăţii civile şi ai contribuabililor.
Funcţionarea consiliului de conformare se stabileşte printr-un regulament aprobat de către
directorul Serviciului Fiscal de Stat.
Serviciul Fiscal de Stat este condus de un director, care este asistat de 4 directori adjuncţi.
În procesul activității sale, Serviciul Fiscal de Stat îndeplineşte următoarele funcţii:
1) elaborarea strategiilor şi organizarea sistemului de management în domeniul administrării
fiscale;

17
Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr.1163-XIII din 24.04.1994// Republicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova din 25.03.2005, ediție specială.

24
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

2) administrarea, conform legii, a impozitelor, taxelor şi altor venituri la bugetul public naţional
date în competenţa sa, inclusiv expunerea poziţiei oficiale a Serviciului Fiscal de Stat referitoare
la aplicarea legislaţiei fiscale;
3) acordarea de servicii pentru contribuabili;
4) prevenirea şi combaterea încălcărilor fiscale, inclusiv a evaziunii fiscale;
5) controlul fiscal;
6) constatarea contravenţiilor;
7) constatarea infracţiunilor prevăzute la art.241–242, 244, 2441, 250–253 şi 3351 din Codul
penal;
8) executarea silită a restanţelor şi altor plăţi neachitate în termen la bugetul public naţional;
9) examinarea contestaţiilor;
10) emiterea actelor normative care reglementează aplicarea legislaţiei fiscale în limitele
competenţei acordate prin actele legislative;
11) coordonarea, îndrumarea şi controlul aplicării reglementărilor legale în domeniul de
activitate, precum şi funcţionarea subdiviziunilor sale;
12) managementul resurselor umane, financiare şi materiale, susţinerea activităţilor specifice
prin intermediul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor, reprezentarea juridică, auditul intern,
precum şi comunicarea internă şi externă;
13) cooperarea internaţională în domeniul administrării fiscale.
În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii generale:
1) contribuie la implementarea, în domeniul său de activitate, a programului de guvernare şi a
altor politici publice prin elaborarea şi aplicarea de strategii de dezvoltare pe termen mediu şi
lung, generale sau sectoriale;
2) urmăreşte organizarea unui management eficient şi coerent al administrării fiscale;
3) îndrumează şi controlează activitatea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale;
4) asigură managementul resurselor umane al instituţiei;
5) întocmeşte avize cu privire la proiectele de acte normative elaborate de către alte autorităţi
publice, care cuprind măsuri referitoare la domeniul său de activitate;
6) participă la elaborarea modificărilor şi completărilor legislaţiei fiscale, la elaborarea
proiectelor de norme metodologice şi a altor acte normative care conţin prevederi referitoare la
administrarea fiscală;
7) elaborează proiecte de acte cu caracter normativ şi procedurile de aplicare a prevederilor
referitoare la administrarea veniturilor bugetului public naţional date în competenţa sa, inclusiv
exprimă poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat. Poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat
se aprobă prin ordin al conducerii Serviciului Fiscal de Stat şi se publică pe pagina web oficială a
Serviciului Fiscal de Stat;
8) colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice sau orice alte entităţi cu atribuţii în aplicarea
legii ori interesate de realizarea prevederilor legislaţiei fiscale în partea ce ţine de administrarea
fiscală;
9) examinează contestaţiile (cererile prealabile) formulate împotriva actelor emise în exercitarea
atribuţiilor;
10) administrează şi dezvoltă sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat;

25
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

11) reprezintă statul în instanţele de judecată şi în organele de urmărire penală ca subiect de


drepturi şi obligaţii privind raporturile juridice fiscale, precum şi orice alte raporturi juridice
rezultate din activitatea Serviciului Fiscal de Stat;
12) organizează programe de perfecţionare profesională a personalului din cadrul Serviciului
Fiscal de Stat la nivel central şi la nivelul structurilor subordonate;
13) organizează şi asigură gestionarea patrimoniului, inclusiv alocarea, mişcarea, evidenţa şi
controlul asupra lui;
14) efectuează controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în cadrul procesului de emitere,
acordare, acceptare şi rambursare a valorii tichetelor de masă;
15) emite şi prezintă, în modul stabilit, propuneri de buget fundamentate pe programe;
16) iniţiază şi derulează, în conformitate cu Legea privind achiziţiile publice, achiziţii de bunuri,
lucrări şi servicii pentru activităţile proprii;
17) asigură aplicarea prevederilor cu caracter fiscal ale tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
18) încheie acorduri la nivel departamental şi convenţii cu administraţii fiscale din alte state, cu
organizaţii internaţionale sau cu alte entităţi în domeniul său de activitate conform prevederilor
legislaţiei în vigoare;
19) acordă sau primeşte asistenţă tehnică în domeniul său de activitate şi derulează proiecte şi
activităţi de cooperare cu administraţii fiscale din alte state, cu organizaţii internaţionale sau cu
alte entităţi;
20) participă la elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu şi a proiectelor legilor bugetare
anuale prin prezentarea propunerilor la obiectivele politicii de administrare fiscală şi a
estimărilor pe termen mediu privind veniturile administrate etc.
În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în domeniul
administrării fiscale:
- gestionează Registrul fiscal de stat şi dosarul contribuabilului, de asemenea efectuează
înregistrarea unor categorii de contribuabili, organizează şi administrează evidenţa impozitelor,
taxelor şi a altor venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa,
- asigură aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a reglementărilor privind
impozitele, taxele şi alte venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa,emite decizii
asupra cazurilor de încălcare fiscală stabilite în urma aplicării metodelor şi surselor indirecte de
estimare a obligaţiilor fiscal, examinează contestaţii şi emite decizii în rezultatul examinării
acestora, efectuează controlul fiscal, examinează cazurile de încălcare fiscală, aplică sancţiuni
fiscale şi emite acte administrative în scopul aplicării prezentului cod etc.
În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în domeniul
prevenirii şi constatării contravenţiilor:
- elaborează şi întreprinde măsuri de prevenire şi constatare a contravenţiilor date în
competenţa sa, conform legislaţiei, asigură reacţionarea promptă la sesizările şi comunicările
despre contravenţii, conform competenţei sale de examinare, constată cauzele şi condiţiile ce pot
genera sau contribui la săvîrşirea contravenţiilor date în competenţa Serviciului Fiscal de Stat, cu
sesizarea, în condiţiile legii, a organului competent sau a persoanei cu funcţie de răspundere cu
privire la necesitatea de întreprindere a măsurilor de înlăturare a acestor cauze şi condiţii,
constată şi sancţionează faptele ce constituie contravenţii potrivit reglementărilor în vigoare şi
reţine, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul contravenţiei.
26
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

- În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în


domeniul constatării infracţiunilor:
- reţine făptuitorul, ridică corpurile delicate, solicită informaţiile şi documentele necesare
pentru constatarea infracţiunilor, citează persoane şi obţine de la ele declaraţii,procedează la
evaluarea pagubei, efectuează orice alte acţiuni care nu suferă amânare, cu întocmirea
proceselor-verbale în care se consemnează acţiunile efectuate şi circumstanţele elucidate în
vederea constatării infracţiunilor, în limitele normelor de procedură penală, cooperează cu
instituţiile cu atribuţii similare din alte state, în baza tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele internaţionale, în
scopul constatării infracţiunilor în limitele competenţei sale, primeşte şi înregistrează declaraţii,
comunicări şi alte informaţii privind infracţiunile şi le verifică conform legislaţiei, ridică
documente, echipamente de casă şi de control, precum şi sisteme informaţionale/computerizate
de evidenţă, în condiţiile prezentului cod şi ale Codului de procedură penală, participă, cu
personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii
specializate, la acţiuni de constatare a activităţilor ilicite care generează fenomene de evitare a
plăţilor către bugetul public naţional etc.

SUBIECTE PENTRU AUTOEVALUARE


1. Definiți controlul financiar
2. Determinați obiectul controlului financiar
3. Analizați funcțiile controlului financiar
4. Clasificați contolul financiar
5. Identificați actele controlului financiar
6. Determinați structura actului de control financiar
7. Stabiliți metodele controlului financiar
8. Caracterizați procedura contolului financiar
9. Comparați trăsăturile contolului financiar și al contolului fiscal
10. Numiți autoritățile cu atribuții de control financiar
11. Specificați atribuțiile de control financiar ale Ministerului Finanțelor
12. Specificați atribuțiile de control financiar ale Băncii Naționale a Moldovei
13. Determinați esența auditului public extern
14. Determinați esența inspectării financiare
15. Precizați atribuțiile Serviciului Fiscal de Stat.

BIBLIOGRAFIE
Literatura recomandată:
1. Costaș Cosmin Flavius, Minea Mircea Ștefan Drept financiar, Ed. Universul juridic,
București, 2015.
2. Niculeasa Mădălin-Irinel, Tratat de drept fiscal și financiar public, Ed.Universul Juridic,
București, 2014.
3. Șaguna Dan Drosu, Radu Daniela Iuliana, Drept fiscal, Ed.C.H.Beck, București, 2017.
4. Șaguna Dan Drosu, Drept financiar public, Ed.C.H.Beck, București, 2017.
5. Vlaicu Vlad, Rotaru Aureliu, Boaghi Viorica, Vidaicu Daniela, Drept fiscal, CEP, Chișinău,
2014.
27
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

6. ТЕДЕЕВ А.А.,ПАРЫГИНА В. А. ФИНАНСОВОЕ ПРАВО ИЗД. ЭКСМО, МОСКВА 2006.


7. ЦИНДЕЛИАНИ И.А. ФИНАНСОВОЕ ПРАВО ИЗД. ПРОСПЕКТ, МОСКВА, 2017.
Acte legislative și normative:
1. Constituția Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994, în vigoare din27.08.1994.
În:Monitorul Oficial nr.78 din 29.03.2016.
2. Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr.1163-XIII din 24.04.1994// Republicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova din 25.03.2005, ediție specială.
3. Legea nr.131 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător din 08.06.2012,
publicat în M.O. nr.181-184 din 31.08.2012.
4. Legea nr.229 privind controlul financiar public intern din 23.09.2010, publicat în M.O.
nr.2311-234 din 26.11.2010.
5. Legea nr.260 privind organizarea și funcționzrea Curții de Conturi a Republicii Moldova
din 07.12.2017, publicat în M.O. nr.1-6 din 05.01.2018.
6. Legea nr.548 cu privire la Banca Națională a Moldovei din 21.07.1995, publicat în M.O.
nr.297-300 din 30.10.2015.
7. Legea nr.181 din 25.07.2014 finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, în M.O.
nr.223-230 din 08.08.2014.
8. Legea nr.287 contabilității și raportării financiare din 15.12.2017, publicat în Monitorul
official nr.1-6 din 05.01.2018.
9. Legea nr.271 privind auditul situațiilor financiare din 15.12.2017, publicat în Monitorul
Oficial nr.7-17 din 12.01.2018.
10. Hotărârea nr.696 cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor din
30.08.2017, publicat în M.O. nr329 din 06.09.2017.
11. Hotărârea Guvernului nr.1026 privind organizarea activității de inspectară financiară din
02.11.2010, publicat în M.O. nr221-222 din 09.11.2010 .

28

S-ar putea să vă placă și