CUPRINS

Argument..........................................................................................................................1
Capitolul 1.Potențialul turistic al României.......................................3
1.1. Prezentarea României.........................................................................................3
1.2. Potențialul turistic natural…..............................................................................5
1.3. Potențialul turistic antropic................................................................................9
Capitolul 2. Turismul în România.....................................................................8
2.1. Clasificarea formelor de turism........................................................................8
2.2. Obiective turistice din România.........................................................10
Capitolul 3.Turismul montan în România............................................13
3.1. Despre turismul montan și beneficiile lui ......................13

3.2. Stațiunile montane .............................14

3.3. Analiza SWOT a turismului montan ..............................................16
Concluzii și propuneri ..........................................................................................................23
Bibliografie ...................................................................................................................24
 Argument

România deţine atât elemente care au însemnătate pentru turism cât şi o multitudine de
mijloace care pot facilita activităţile specifice acestui domeniu.
Astfel, pentru a avea o bază într-un program complex de organizare şi dezvoltare turistică a
ţării şi a oricărui teritoriu trebuie să se plece de la inventarierea corectă a tot ceea ce există şi la
diferenţierea de unităţi care să se poată înscrie într-un sistem ierarhic. Componentele de ordine
diferite vor avea o anumită alcătuire şi funcţionalitate, dar şi legături care să asigure
intercondiţionarea şi prin aceasta, unitatea sistemului. Pentru turism, stabilirea de unităţi taxonomice
precise are o mare importanţă care, pe de-o parte, reflectă un anumit nivel de resurse potenţiale, iar
pe de altă parte un minim de dotare (mijloacele), posibile la un moment dat, pentru valorificarea
acestora. Dacă prima componentă poate fi privită ca fiind relativ fixă (mai ales în cazul elementelor
specifice cadrului natural), cea de a doua are un caracter dinamic în sensul unei evoluţii sau involuţii
în funcţie de politicile economice aplicate.
Scara ierarhică normală, cel puţin pentru evaluarea potenţialului turistic o constituie punctul
turistic: localitatea (cu valenţe turistice), centrul turistic, axa turistică, zona turistică, regiunea
turistică la care, în cazul României, se poate adăuga provincia turistică.
În această situație se urmărește cunoaşterea etapelor de dezvoltare, pentru ca în comparaţie
cu fenomenul turistic european şi global să poată fi apreciat obiectiv, făcându-se abstracţie de
perioadele de regres legate de factori de natură social-economici sau politici.
Obiectivele esenţiale ale studiului de față, constă tocmai în cunoaşterea patrimoniului
turistic, a materiei prime neprocesate, sau parţial amenajate care se constituie ca factor fundamental,
fără de care turismul ca fenomen şi mai ales ca activitate economică majoră nici nu poate fi
conceput. Un alt obiectiv este cel de a surprinde tendinţele aparent aleatoare stimulate de noile
orientări, de impactul cu procesul de privatizare şi legislaţie, dar mai ales cele legate de iniţiativele
particular - familiare, mai ales în mediul rural care dă consistenţă şi spaţialitate şi oferă noi
posibilităţi şi direcţii de expansiune.
Analiza dezvoltării în timp a bazei materiale şi legătura cu infrastructura generală aparţinând
altor domenii de activitate evidenţiază o altă caracteristică a turismului, aceea de ramură de sinteză
şi cu sprijinire logistică reciprocă. Cunoaşterea amenajărilor turistice, ca şi volum şi dimensiune,
tipologie şi repartiţie spaţială reflectă gradul de utilizare turistică şi raportarea la; intensitatea,

2
caracteristicile, regimul şi provenienţa fluxurilor turistice. Toate acestea se vor constitui ca
argumente în evidenţierea corelaţiei între diversitatea potenţialului şi amenajărilor turistice, calitatea
serviciilor şi gradul de eficienţă a acestora reflectată atât în volumul cererii, stimulate de oferta
pieţei turistice şi mai ales în categoriile de turism (a tipurilor şi formelor de turism practicate şi
practicabile).
Vom atinge idealul turistic ori de câte ori, călătorind, vom avea prilejul să ne bucurăm de
“natură”, aşa cum este ea, dar mai ales în manifestarea armonioasă cu munca şi inteligenţa
omenească. Obiectul imediat al oricărei forme de turism îl constituie aspectele mai mult sau mai
puţin “artistice” ale naturii locurilor, natura cu toate însuşirile: aerul, pământul, vegetaţia sau apa.
Dar oricât de spectaculoase vor fi asemenea însuşiri, ele pot da deplinătate numai în măsura asocierii
lor “civilizaţiei”, componentelor realităţilor sociale, istorice, economice privite ca atare, dar mai ales
pe firul metamorfozelor lor în timp şi spaţiu.
În activitatea turistică internă se practică o gamă largă de forme și aranjamente turistice,
determinate de modalitățile de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile de realizare a echilibrului
ofertă-cerere, de particularitățile organizării călătoriei. În multe locuri există oportunități pentru
practicarea unor forme speciale de turism bazate pe atracții locale interesante sau neobișnuite.
Aceste forme de turism pot fi dezvoltate la scară mai mare decât formele de turism tradiționale și în
regiuni diferite. Oricum pentru comercializarea acestor forme de turism sunt necesare cunoștințe de
specialitate, iar autoritățile locale trebuie să înțeleagă modalitatea lor de dezvoltare înainte de
asumarea unor riscuri suplimentare și de implicare a comunității locale, a oamenilor de afaceri în
dezvoltarea lor.
Toate aceste informații m-au determinat să aleg și să dezvolt această temă, pe care am
structurat-o în trei mari capitol.
În primul capitol am prezentat potențialul turistic al României, punând accentual pe
prezentarea țării, a potențialului turistic natural și a potențialului turistic antropic.
În cel de-al doilea capitol am explicat tipurile de turism din România, clasificând formele de
turism și punctând principalele obiective turistice din România.
În capitolul trei am prezentat cât mai detaliat turismul montan din România, unde am vorbit
despre turismul montan și beneficiile lui, dar și despre stațiunile montane, iar apoi am făcut o
analiză SWOT a turismului montan.

3
 Capitolul 1. Potențialul turistic al României

1.1. Prezentarea României

România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de
peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Se învecinează cu Bulgaria la sud,
Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est.
Teritoriul actual al României mai este numit și spațiul carpato-danubiano-pontic, deoarece România
se suprapune unui sistem teritorial european, conturat după forma cercului Carpaților Românești,
fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, iar în partea de est de Marea Neagră.

1.2. Potențialul turistic natural

România – țară carpato-dunăreano-pontică – dispune de un valoros potențial turistic natural, ale

cărui trei coordonate sunt: Munții Carpați, Dunărea și Marea Neagră.
Componentele cadrului natural au un rol important în dezvoltarea turismului datorită faptului că
acestea reprezintă:
 elemente de atractivitate;
 suportul material al tuturor activităților turistice.
 Relieful prezintă interes turistic prin:
 valoarea peisagistică;
 multiplele forme de turism ce pot fi practicate.

 Relieful montan se constituie ca o importantă componentă a potențialului turistic datorită

marii varietăți a componentelor sale:
- Relieful alpin – este situat la altitudini de peste 1900 m, pe platourile munților
Godeanu, Țarcu, Cândrel, Șureanu, Parâng, Rodnei, și se caracterizează prin
existența unor pajiști întinse.
- Relieful glaciar – este impunător prin grandoarea și semeția formelor: văi, circuri,
abrupturi, grohotișuri, stâncării, piscuri, creste zimțate. Se remarcă cel din Munții
Făgăraș (cel mai întins), Retezat (cel mai complex), Parâng, Bucegi, Godeanu ș.a.
4
 - Relieful vulcanic – este reprezentat de craterele vulcanice din Munții Harghitei,
Călimani, Gurghiu, conurile vulcanice din Munții Țibleș și Gutâi, precum și de
câteva forme spectaculoase, cum ar fi Detunata Goală din Munții Metaliferi sau
Creasta Cocoșului din Munții Gutâi.
- Relieful carstic – este format dintr-o serie de forme și fenomene carstice de mare
spectaculozitate, ca de exemplu: chei, peșteri, doline, abrupturi, stâncării, izbucuri
din Munții Bihor, Padurea Craiului, Aninei, Cernei, Mehedinți, Piatra Craiului etc.

Cele mai spectaculoase chei și defilee din România sunt:

o Cheile Bicazului – situate între Munții Hășmașul Mare și Munții Ceahlău;
o Cheile Carașului – situate în Munții Aninei;
o Cheile Nerei – situate între Munții Aninei și Munții Banatului;
o Cheile Minișului – situate în partea centrală a Munților Aninei;
o Defileul Dunării – situat între Baziaș (Munții Locvei) și Gura Văii;
o Defileul Oltului – cu cel mai spectaculos sector între Turnu Roșu Cozia;
o Defileul Jiului – situat între Bumbești și Livezeni;
o Defileul Mureșului – care include mai multe sectoare: Toplița-Deda, Defileul Orăștiei (între
Deva și Lipova), Defileul Toplița-Deda este cel mai lung.

 Stâncile cu forme bizare – sunt rezultatul acțiunii agenților externi (vânturi, ploi) asupra
rocilor conglomerate. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt:
- Babele și Sfinxul din Munții Bucegi;
- Panaghia, Toaca, Căciula Dorobanțului din Munții Ceahlău;
- Tigăile Mari și Mici, Sfinxul de la Bratocea din Munții Ciucaș;
- Pietrele Doamnei în Rarău;
- 12 Apostoli în Călimani.

 Crestele și piscurile alpine, verticalitatea pereților stâncoși – au generat importante domenii

pentru practicarea alpinismului și a escaladei.
În țara noastră există peste 1000 de trasee, cu grade diferite de dificultate, destinate alpinismului
de vară și iarnă. Acestea sunt localizate mai ales în masivele în care predomină formele glaciare și
carstice:
5
  Munții Bucegi – 256 trasee,
 Munții Piatra Craiului – 218 trasee,
 Munții Retezat – 71 trasee,
 Munții Apuseni – 69 trasee,
 Cheile Bicazului – 42 trasee,
 Munții Cernei – 21 trasee,
 Munții Făgăraș - 11 trasee.

Delta Dunării prezintă caracteristici aparte, datorită îmbinării porțiunilor de uscat reprezentate
de grinduri pe care se găsesc dune de nisip cu peisaj arid (Sărăturile) sau acoperite cu vegetație
(Letea, Caraorman) cu zonele mlăștinoase și cu plajele litorale cu nisip fin de la Sfântul Gheorghe,
Sulina, Perișor, Portița.

Litoralul este cuprins între Capul Midia și localitatea Vama Veche și are o lungime de 245 km.
În sens turistic, prin litoralul românesc al Mării Negre se înțelege porțiunea de plajă cu o lungime de
aproximativ 100 km pe care sunt amplasate principalele stațiuni. Acestea sunt (de la nord la sud):
Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud (Carmen Silva), Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap
Aurora, Venus, Saturn, Mangalia.
Plajele litoralului românesc al Mării Negre prezintă o serie de caracteristici care le oferă avantaje
față de alte zone litorale:
 sunt late (între 50 și 200 m în Mamaia) și au un nisip foarte fin;
 sunt orientate spre est, sud-est, ceea ce permite o durată de însorire de 10-12 ore pe zi;
 au o intrare lentă în mare, ceea ce favorizează băile în mare.

 Clima prin componentele sale (regimul precipitațiilor, temperatura și umiditatea aerului,

vânturile, durata de însorire, brizele montane și marine) poate să favorizeze sau să limiteze
activitățile turistice. În același timp, constituie o condiție de bază pentru practicarea unor forme
de turism:
 sporturile de iarnă – datorită prezenței, consistenței și menținerii stratului de zăpadă;
 cura heliomarină – prin durata de îmsorire, temperatură și umiditatea aerului, dar și a
brizelor marine;
 climatoterapia – datorită efectelor diferitelor tipuri de climat asupra organismului.
6
 Hidrografia contribuie la sporirea atractivității unei zone turistice, prin prezența următoarelor
elemente de potențial: fluvii/râurii, cascade, lacuri( inclusiv cele terapeutice și antropice),
mări, delte și estuare, ape minerale și termominerale.
☞ Lacurile sunt elemente de mare atractivitate datorită diversității și valorilor estetice și se
întâlnesc în toate forrnele de relief. În zona montană prezintă interes:
 lacurile glaciare
o Bucura, Zănoaga, Gemenele, Pietrele din Munții Retezat;
o Lala, Buhăescu din Munții Rodnei;
o Bâlea, Capra, Avrig din Munții Făgăraș;
o Roșiile, Gâlcescu din Munții Parâng.
 lacurile cu valoare de unicat
o Sfânta Ana (lac vulcanic) situat în craterul Ciomatu din Munții Harghita;
o Lacul Roșu (de baraj natural) din Minții Hășmașul Mare.
 lacurile de baraj artificial
o Lacul Izvorul Muntelui format pe Bistrița și Bicaz;
o Lacul.Vidraru format pe Argeș;
☞ Cascadele sunt căderi de apă cu înălțimi și volum diferite, care impresionează turiștii prin
spectacolul oferit. Ex.: Cascada Cailor (Munții Rodnei), Cascada Duruitoarea (Ceahlău),
Tamina (Piatra Mare), Beușnița (Munții Aninei).

Cheile Bicazului Delta Dunării Lacul Sf.Ana

☞ Resursele balneare includ următoarele categorii de factori de cură:

a) Apele minerale și termominerale reprezintă principalul factor natural de cură din țara
noastră, datorită:
 diversității, volumului rezervelor, calităților terapeutice;

7
  posibilității tratării unei multitudini de afecțiuni: cardiovasculare, digestive, renale,
hepatobiliare, boli de nutriție, dermatologice, ORL, ale aparatului locomotor etc.
Principalele stațiuni balneare care valorifică ape minerale și termominerale sunt: Covasna,
Tușnad, Călimănești, Căciulata, Băile Olănești, Băile Herculane, Vatra Dornei, Slănic Moldova,
Băile Felix.

b) Lacurile terapeutice sunt folosite pentru tratarea afecțiunilor reumatismale și ginecologice

prin apele clorurate-sodice, iodurate sau sulfatate. Pe fundul acestor lacuri se întâlnesc
nămolurile terapeutice, destinate tratării afecțiunilor reumatismale și ginecologice.

Cele mai renumite lacuri în tratamentele balneare sunt:

 Balta Albă, Lacu Sărat, Lacul Amara – din Câmpia Română;
 Techirghiol, Mangalia – de pe litoralul marin;
 Ursu, Aluniș, Ocna Mureș, Slănic Prahova, Ocnele Mari, Ocna Sibiului.

c) Salinele constituie un important factor de cură în tratarea afecțiunilor respiratorii și ORL.

Principalele saline – baze de tratament se află la Târgu-Ocna, Slănic Prahova, Praid, Turda și
Cacica.

1.3.Potențialul turistic antropic

Monumente istorice, de artă și arhitectură. În această categorie se înscriu:

 Castelele și palatele au atras întotdeauna turiștii prin măreția și pitorescul amplasamentelor,

prin istoria pe care o evocă sau prin legendele spuse sau nespuse. Edificii interesante în
categoria castelelor sunt:
- Castelul Bran la capătul nordic al culoarului Bran-Rucăr;
- Castelul Peleș - construit în stilul renașterii germane de influență gotică la Sinaia,
este cel mai important castel de vânătoare din țară, cu importante colecții de picturi și
sculpturi, mobilier, arme etc.;
- Castelul Corvineștilor de la Hunedoara, unde stilul gotic se împletește cu barocul;

8
 - castelele de la Timișoara, Câmpina, Lăzarea.
Din categoria palatelor se impun prin monumentalism și arhitectură:
- Palatul Cotroceni;
- Mogoșoaia;
- Ghica Tei;
- Palatul Parlamentului - a doua construcție din lume ca și grandoare, după Pentagon
(aceste palate îmbogățesc potențialul antropic al municipiului București);
- Palatul Principilor din Alba Iulia, Palatul Banffy din Cluj-Napoca etc.

 Monumentele de artă și arhitectură religioase. O parte dintre mănăstirile și bisericile din

nordul țării sunt cuprinse în patrimoniul UNESCO. Ele sunt unice în lume prin arhitectura lor
ce caracterizează epoca de glorie a Moldovei și prin frescele exterioare, construite în sec.
XV-XVI, în stilul arhitectonic moldovenesc, cu influențe bizantine și gotice (Arbore,
Sucevița, Moldovița, Humor, Voroneț – cunoscută pentru culoarea predominantă deosebită a
frescelor exterioare „albastru de Voroneț”, Patrauți). Tot monumente UNESCO sunt
declarate Siturile sătești cu biserici fortificate din Transilvania (Câlnic, Prejmer, Biertan,
Hărman, Ghimbav, Rupea, Câlnic), ansamblul de biserici de lemn din Maramureș (Rogoz,
Ieud-Deal, Poienile Izei, Bârsana, Plopiș etc.).

 Monumentele de artă plastică sunt creații ale unor importanți artiști plastici, fiind realizate
pentru elogierea sau comemorarea unor personalități, evenimente istorice etc. Între acestea
evidențiem Ansamblul Sculptural al lui Brâncuși de la Târgu-Jiu și Arcul de Triumf de la
București.

Instituțiile și evenimentele cultural-artistice reflecta viața cultural - artistică, spititualitatea,

modernismul în artă și cultura poporului român. Cele mai importante obiective de acest tip sunt:
 muzee: Muzeul Național de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa”, Muzeul Național de Istorie al
României, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Național de Artă al Romaniei, Muzeul Satului

9
 (București), Muzeul Național Bruckenthal din Sibiu, Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul
Deltei Dunării etc.;
 case memoriale: Casa memorială ,,Mihai Eminescu” (Ipotești), Casa memorială ,,Ion
Creangă” (Humulești), Casa memorială ,,Vasile Alecsandri” (Mircești) ș.a.;
 instituții culturale de tipul teatrelor, operelor, filarmonicilor: Ateneul Român și Teatrele
Naționale;
 bibliotecile: Biblioteca Academiei Române (București) și Biblioteca Teleki( Târgu Mureș);
 evenimente culturale: festivalul George Enescu și festivalul Cerbul de Aur.

Etnografia și foclorul românesc. Arhitectura populară, domeniu important al civilizației

tradiționale, se caracterizează în regiunea Moldovei prin case construite în general din lemn, dar și
din nuiele împletite pe un schelet de ,,furic” sau lut sub formă de chirpici. În Maramureș principalul
material de construcție folosit este lemnul. Satele maramureșene sunt celebre prin extraordinarele
porți ale curților ce par adevărate expoziții de sculptură
originală. Creația artistică este reprezentată de producția
meșteșugărească și artizanat, remarcându-se renumitele
centre de ceramică (Horezu-Vâlcea, Corund-Harghita,
Oboga-Olt), centrele de prelucare a lemnului, împletitul în
paie, țesutul artistic, prelucrarea artisticăa pietrei,
prelucrarea artistică a pielii, prelucrarea artistică a
lemnului, croșetare, împletitul cu cârligul, confecționarea instrumentelor populare, încondeiatul
ouălor (ocupă un loc deosebit în arta populară românească). Zonele cu port popular și folclor literar,
muzical și coregrafic cunoscute sunt: Țara Moților - Alba, Tara Zarandului - Arad, Țara Dornelor -
Suceava, Ținutul Pădurenilor – Hunedoara. În cadrul obiceiurilor, tradițiilor populare, târgurilor și
festivalurilor se pot evidenția Târgul de fete de pe Muntele Găina și diferite obiceiuri de iarnă
precum dansurile rituale cu măști (capra, ursul).
Obiectivele tehnico- economice se constituie în atracții turistice care permit practicarea
diferitelor forme de turism cum ar fi: turismul de cumpărături, de cunoaștere, etc.
Capitolul 2. Turismul în România

2.1. Clasificarea formelor de turism

10
  Turismul de litoral (cură heliomarină)
Formă de turism care are ca motivație a deplasării:
- factorii naturali: soare, mare/apă și nisip;
- activități turistice ce pot fi practicate în legătură cu aceștia: înot/bălăceală, plajă, practicarea
sporturilor nautice, odihnă și relaxare.
 Turismul montan
Formă de turism care presupune deplasarea în zone montane pentru refacere, odihnă, recreere,
drumeții, aventură, sporturi de iarnă ș.a.
 Turismul de agreement Loisir/ludic
Formă de turism care presupune deplasarea în scopul participării la activități de divertisment
practicate în parcuri distracție, parcuri tematice, safari parc, cazinouri ș.a.
 Turismul de sănătate
Formă de turism care vizează îngrijirea sănătății prin:
- curele destinate tratării sau prevenirii, cu ajutorul factorilor naturali, a unei game largi de
afecțiuni ale apăratului locomotor, respirator, digestiv, renal, hepato-biliar, cardio-vascular,
afecțiuni dermatologice, ginecologice;
- programele wellness/spa care presupun crearea unei stări generale de bine sau fizice, cât și
psihice (repunerea în formă fizică și psihică).
 Turismul cultural
Formă de turism care are la bază o motivație culturală asigurând valorificarea obiectivelor
turistice de ordin cultural ale unui oraș, ale unei zone sau țări.
 Turismul de afaceri
Formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în
interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând participarea la congrese, simpozioane, reuniuni,
stagii de practică (cursuri), întâlniri de afaceri/delegații, team building, târguri și expoziții,
conferințe și reuniuni, incentive (călătorii recompensă).

 Turismul sportiv
Deplasare în scopul practicării unor activități sportive: sporturi de iarnă, sporturi nautice,
alpinism, golf ș.a.

11
  Turismul gastronomic și de degustări de vinuri
Turismul gastronomic – formă de turism a cărei motivație o reprezintă descoperirea
gastronomiei diferitelor zone/țări.
Degustări de vinuri – formă de turism a cărei motivație o reprezintă vizitarea viilor și a vinăriilor,
dobândirea mai multor cunoștințe despre vinuri, participarea
la festivaluri ale vinului.
 Turismul itinerant
Formă de turism care presupune o deplasare permanentă,
pe un itinerar prestabilit cu opriri de scurtă durată într-o
localitate. Este specific în general transportului rutier și se
asociază de regulă cu motivația culturală a călătoriei.
 Agroturism
Formă de turism care presupune deplasarea într-o zonă rurală pitorească și nepoluată, cazarea și
masa în pensiuni agroturistice și implicarea în activități gospodărești.
 Turismul religios și de pelerinaje
Formă de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase, cu motivații de ordin spiritual:
-a se apropia de Dumnezeu;
-a participa la slujbe obișnuite sau speciale;
-a se ruga, a mulțumi, a obține o favoare.
 Turism de cumpărături
Formă de turism care are ca scop efectuarea unor cumpărături în condiții mai avantajoase.

2.2. Obiective turistice din România

Turismul Balnear
- Stațiunea Băile Felix
Băile Felix este un sat în comuna Sânmartin
din județul Bihor, Crișana, România. Băile Felix se
află la ca. 10 km sud de municipiul Oradea. Este cea
mai mare stațiune balneară cu regim permanent din România, situându-se pe locul doi, după litoralul
Mării Negre, în privința numărului locurilor de cazare din România.

12
 Facilitățile existente în această stațiune permit tratarea cu succes a reumatismului și
afecțiunilor neurologice, ginecologice, iar bazele medicale dispun de instalații pentru metode ca
electroterapia, hidroterapia, aerosoli, masaje,
împachetări cu parafină și alte operațiuni specifice
tratamentelor balneare. Stațiunea Băile Felix permite și
efectuarea unui turism de relaxare. Băile Felix este cea
mai mare stațiune cu funcționare permanentă din
România. Se află la ca. 6 km de Oradea. Temperatura
apelor termale este între 20-49 grade Celsius. Datorită
conținutului ridicat de săruri minerale, medicii
interniști recomandă pacienților tratamentele sau curele cu ape din băi. Prin rețeaua de hoteluri,
Băile Felix oferă 7000 de locuri de cazare, precum și bazine de înot, ștranduri în aer liber sau
acoperite și aer curat. Clima blândă face posibilă creșterea de nuferi subtropicali în lacurile stațiunii.
Datorită apelor termale și a numărului mare de turiști care vin an de an, în stațiunea Băile Felix s-a
dezvoltat și sistemul de cazare privat.
Climatul cu ierni blânde şi veri moderate favorizează existenţa unei păduri de foioase întinse,
care confera staţiunii o atmosferă ideală în orice anotimp, făcându-l propice pentru relaxare şi
tratament, încât ploaia sau frigul iernii nu reprezintă nici un impediment pentru o baie cu apă geo-
termală, în aer liber.

Turismul Religios
– Mănăstirea Putna
Mănăstirea Putna, așezată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, este prima și cea
mai importantă ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfant, și străjuiește, de
peste cinci veacuri, ținutul legendar al
Bucovinei.De-a lungul veacurilor, Mănăstirea Putna a
trecut prin numeroase încercari ca incendii, năvăliri
și ocupații străine, cutremure, dar care n-au putut
întrerupe desfășurarea vieții monahale și lauda
neîncetată adusă lui Dumnezeu.
În prezent, Mănăstirea Putna este una dintre
cele mai renumite mănăstiri din România, atât din

13
punct de vedere religios, cât și cultural. Este foarte des vizitată, atât de credincioșii din toată țara, cât
și de turiști din lumea întreagă, fiind aproape întotdeauna inclusă în traseele turistice din Bucovina.
În incinta sfintei mănăstiri este amenajat un muzeu în care sunt expuse obiecte de cult, alcătuind o
colecție valoroasă și impresionantă. Sunt păstrate aici multe obiecte de la Ştefan cel Mare,
mănăstirea fiind renumită pentru tezaurul său de broderii, ţesături, manuscrise și argintărie. Printre
piesele de mare prestigiu se numără celebrul Evangheliar de la Humor (datând din 1487).

Turismul Cultural
– Timișoara, orașul luminilor
Timișoara este municipiul de reședință al județului Timiș, aflat în vestul României, aproape
de frontierele cu Ungaria și Serbia. Este un centru industrial, comercial, medical, financiar și
universitar important pentru România. La capitolul istoria iluminatului şi curent electric, capitala
Banatului, Timişoara, are cu ce să se mândrească. În seara zilei de 12 noiembrie 1884, în premieră
europeană, la lăsarea întunericului pe străzile urbei de pe Bega au fost puse în funcţiune 731 de
lămpi de iluminat electric, în lungime totală de 59 de kilometri. Astfel, în fiecare seară, dansul
aprinderii iluminatului stradal pleacă din Timişoara, spre marile metropole din Europa, America şi
până în îndepărtata Asie. Clădirile cele mai vechi ale actualului centru istoric al Timișorii au fost
construite la începutul secolului al XVIII –lea , motiv pentru care Timișoara este cunoscută ca un
oraș baroc , orașul însă este mult mai vechi. Clădiri emblematice ale orașului sunt Catedrala
Mitropolitană și Opera Națională din Piața Victoriei, dar și Catedrala Ortodoxă Sârbă din Piața
Unirii. Printre obiectivele turistice se numără Castelul Huniade, Palatul Baroc, Muzeul Satului
Bănățean și Grădina Zoologică.

Capitolul 3. – Studiu de caz - Turismul montan în România

14
3.1.Despre turismul montan și beneficiile lui

Efectele turismului montan asupra fenomenului socio-demografic:

 susținerea dezvoltării turismului montan a avut la bază crearea de noi locuri de muncă, dar și
schimbările structural demografice la nivel național și local;
 prin dezvoltarea turismului montan s-au putut creea nu numai locuri de muncă, dar s-au
dezvoltat intensiv serviciile publice și comerciale, s-a îmbogățit infrastructura locală, toate
conducând practic la creșterea nivelului de trai. Dar dezvoltarea turismului montan a
exercitat totodată și unele efecte negative, cu referire mai ales la creșterea rapidă a prețurilor
(pentru produsele agricole), la scumpirea imobilelor și chiar la îngreunarea accesului;
 au apărut profesii noi, s-au modificat structuri sociale și în general a sporit nivelul de trai
material și cultural al populației în zonele montane.
Aspecte ale motivației în turismul montan:
 cererea pentru turismul montan a cunoscut atât pe plan mondial, cât și în țara noastră cu o
evoluție continuă, ascendentă cu importante mutații mai ales în privința motivației de traseu.
În acest sens , la începutul secolului XX muntele era solicitat pentru sezonul estival, iar
motivația de bază a clientelei consta în dorința acesteia de a beneficia din timp de condițiile
climatice pentru odihnă și tratament, pentru practicarea drumeției sau pentru satisfacerea
unor curiozități;
 creșterea spectaculoasă a numărului amatorilor sportului de iarnă, în timp ce practicarea
acestor sporturi a devenit motivația de bază a circulației turistice în sezonul de iarnă;
 privitor la intensitatea motivațiilor în turismul montan, potrivit unor anchete realizate de
institutul de studii pentru amenajarea muntelui din Franța, în majoritatea stațiunilor montane
din Europa, preferințele turiștilor se distribuie astfel:
a) În sezonul de iarnă:
- 80% practică ski-ul;
- 6% patinajul;
- 4% săniuș, bob;
- 10% drumeția, alpinismul.
b) În sezonul de vară:
- 65% drumeția;

15
 - 25% alpinismul;
- 10% practică diferite sporturi de vară.

3.2. Stațiunile montane

Stațiunile montane sunt localități sau parte a acestora, care dispun de ambianță montană
pitorească și nepoluată, de factori naturali de mediu și care au structuri turistice și dotări specifice
(pârtii de ski, transport pe cablu) care alcătuiesc produsul turistic de tip montan.
Pe crestele munților Carpați s-au dezvoltat mai multe stațiuni demne de luat în seamă atât
iarna, cât și vara. Respectăm însă anotimpul și, pentru că în fiecare dintre noi există un strop din
patima sporturilor de iarnă, din multitudinea de stațiuni analizăm aleatoriu trei stațiuni montane din
România:

I. Păltiniș - Situată la doar 32 de kilometri de Sibiu, Stațiunea Păltiniș este una din cele mai
vechi stațiuni montane de la noi.A luat ființă în anul 1894 și i-au fost puse bazele de către
Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor. Păltinișul are și cea mai mare altitudine din
România (este situat undeva la 1400 de metri înălțime). Stațiunea montană este una dintre
preferatele turiștilor amatori de sporturi de iarnă deoarece are una dintre cele mai mari și
încântătoare pârtii de la noi, Arena Platoș.
II. Vatra Dornei - Cunoscută și ca “Perla Bucovinei“, stațiunea Vatra Dornei este locul unde
confortul se îmbină în mod foarte plăcut cu tradiția. Vatra Dornei este situată la o altitudine
de 802 metri și este poziționată în Depresiunea Dornelor. Datorită poziționării geografice,
stațiunea este ferită de vânt și curenți fiind o zona protejată de Carpații ce o împrejumuiesc.
Vatra Dornei este o stațiune pentru toate vârstele, adresându-se atât amatorilor sporturilor de
iarnă, cât și celor ce vor să se relaxeze într-un climat cu aer curat.
III. Arieșeni - Stațiunea Arieșeni se află la granița județelor Alba și Bihor, la o altitudine de 940
m. În timpul iernii turiștii iau cu asalt stațiunea, aceștia vin de regulă pentru practicarea
sporturilor de iarnă. Atât cei ce vizitează cât și localnicii din localitățile învecinate vin în
fiecare an pentru a vedea peisajele unice cu munții înzăpeziți și pentru a încerca pârtiile de
schi Arieșeni-Vârtop. Dacă ajungeți pe vară puteți merge la tradiționalul târg de fete de pe
Muntele Găina.

3.3.Analiza SWOT a turismului montan

16
 I. Puncte forte ale turismului montan
 potențial turistic montan deosebit de valoros, de o mare complexitate și o varietate a
resurselor naturale și antropice precum și o natură neatinsă în mare parte;
 un important domeniu schiabil garantat de prezența zăpezii la altitudini joase;
 îmbinarea armonioasă a resurselor turistice montane cu factorii naturali terapeutici;
 mare accesibilitate în zonele din masivele montane și o rețea intensă de comunicații rutiere și
feroviare care îngăduie accesul în oricare dintre masivele montane din toate direcțiile;
 existența unui patrimoniu cultural, religios și istoric foarte valoros;
 conceperea și promovarea pe piața externă și internă a unor produse turistice originale deja
consacrate (Circuitul Dracula, turul mănăstirilor, vizitarea cetăților și monumentelor
istorice);
 cerere turistică potențială foarte importantă și în continuă creștere;
 prețuri și tarife acceptabile comparative cu puterea de cumpărare a turiștilor.

II. Puncte slabe ale turismului montan

 amplitudinile moderate ale munților Carpați precum și morfologia reliefului montan nu
permit în general amenajarea unor pârtii pentru marile concursuri de schi;
 lipsa unei evaluări precise a întregului domeniu schiabil potențial din țara noastră;
 slaba dezvoltare a rețelei de unități turistice de cazare, alimentație și agrement;
 slabele performanțe tehnice ale amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă;
 proasta întreținere a căilor de acces rutier în zona montană, mai ales a drumurilor secundare
precum și a traseelor montane, a pârtiilor de schi;
 zona relativ redusă a produselor turistice promovate atât pe piața internă cât și pe piața
externă;
 vizibila degradare a mediului natural în ariile de circulație internă fie prin eroziunea solului,
dar mai ales prin neglijența și lipsa educației turiștilor.

III. Oportunitățile turismului montan

17
 o creștere relativă a interesului pentru țara noastră din partea țărilor europene dezvoltate, fapt
ce ar contribui la o atragere mai importantă a investițiilor;
 cresterea cererii pentru practicarea turismului activ pe pietele europene;
 cresterea cererii privind turismul rural si ecoturismul/turismul in arii protejate;
 dezvoltarea facilitatilor de cazare;
 fondurile europene pentru dezvoltarea turismului.

IV. Amenințările turismului montan

 Concurența puternică pe piața europeană a turismului montan;
 Slaba implicare a autorităților locale în dezvoltarea turismului montan datorită lipsei de
experiență.
 Lipsa infrastructurii corespunzătoare pentru dezvoltarea turismului montan.
 Absența unei politici de investiții care să modernizeze structura materială în domeniul
turismului montan.
 Nivelul ridicat de investitii necesar pentru dezvoltarea statiunilor de schi, fie el public sau
privat

18
 Concluzii și propuneri

Din punctul meu de vedere, în ceea ce privesc resursele naturale și antropice din România,
consider că sunt bine reprezentate cu ajutorul principalelor atracții turistice precum: elementele de
etnografie, folclor, arta populară, rezervațiile naturale, stațiuni balneoclimaterice precum și fondul
cinegetic românesc.
De asemenea, consider că structurile de primire din România au o imagine destul de bună
pentru viitor, dar ar fi loc și pentru mai bine, în sensul că ar trebui să se aibă în vedere construirea
unor structuri noi, dar și modernizarea celor existente.
Structurile turistice ale alimentației și tratament sunt bine reprezentate în comparație cu cele
de agrement și prestări servicii, care nu sunt suficient de bine dotate din punct de vedere al bazei
tehnico – materiale. Acestea din urmă necesită modernizări masive, dar și introducerea unor noi
forme de agrement și extinderea rețelei de servicii.
Turismul este foarte strâns legat de civilizație și cultură, între ele instituindu-se o relație de
interdependență. Prin valorificarea resurselor naturale, umane și financiare puse la dispoziția sa,
turismul generează efecte economice și sociale care duc la creșterea eficienței economice, a
progresului și a civilizației. Manifestarea cererii turistice și dinamica acestuia în România sunt
determinate de o serie de factori demografici, psihologici, organizatorici, care joacă un rol hotărâtor
în cadrul diferitelor segmente de turism. Astfel, pentru o dezvoltare complexă a turismului
potențialii clienți ar trebui să fie mai bine informați prin intermediul mass – media, internet, TV.

19
 Bibliografie

1. Barbu Gh. – ”Turismul și calitatea vieții”, Editura Politică, București, 2002;

2. Cosmescu I. – ”Turismul”, Editura Economică, București, 2000;
3. Erdeli G., Istrate I. – ”Potențialul turistic al României”, Editura Universității din București,
2006;
4. Firoiu D. – ”Economia turismului și amenajarea turistică a teritoriului”, Editura Sylvi,
București, 2004;
5. Glăvan V. - ”Resursele turistice”, Editura Economică, București, 2005;
6. www.infotravelromania.ro
7. www.wikipedia.ro

20