8.

NEVOIA DE A ELIMINA

Definiţie:
Eliminarea reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare,
vătămătoare, rezultata din metabolism, astfel incat sa fie pastrata homeostazia si mentinuta starea de bine
specifica sanatatii.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factori - alimentaţia: o bună hidratare şi o alimentaţie bogată în reziduuri (legume, fructe, cereale)
biologici facilitează eliminarea intestinală şi vezicală;
- exerciţiile - activitatea fizică
- vârsta:
- are rol important în satisfacerea nevoii dacă ţinem seama de controlul sfincterelor;
- la copii, controlul se obţine în 2-3 ani;
- la persoanele vârstnice, diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca
lipsa de control a eliminării;
- programul de eliminare intestinala - regularitatea programului de eliminare
- consumul de alcool;
- starea de sanatate;
- obiceiurile si cutumele personale: cafeaua, ceaiurile sau alte alimente au efect diuretic;
- tonusul muscular: conditie necesara in mentinerea functiei urinare normale;
- lichidele ingerate:
- medicamentele;
- pozitia in timpul eliminarilor; pozitia confortabila faciliteaza o eliminare corecat.
Factori - stresul si anxietatea nu altereaza caracteristicile urinei, dar pot influenta frecventa
psihologici mictiunilor;
- emoţiile puternice - pot modifica frecvenţa, cantitatea şi calitatea eliminării urinare şi
intestinale (senzatie de vezica plina, golire incompleta a vezicii urinare, etc).
Factori - normele sociale - fiecare societate îşi stabileşte măsuri de igienă, astfel încât indivizii să
sociologici respecte salubritatea locurilor publice;
- cultura; educaţia;
- igiena şi controlul eliminărilor, orarul eliminărilor;
- controlul şi profilaxia stării de sănătate, normele de igienă elementară;
- menţinerea salubrităţii;

1
 INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

a) URINA: soluţie apoasă, prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar
protidic, inutile şi toxice pentru organism.

Terminologie:
Micţiune - emisiune de urină, act fiziologic conştient de eliminare;
Diureză - cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore ( volumul de urina secretat de rinichi intr-o
perioada de timp data - PROF. CRIN MARCEAN).

Manifestări de independenţă
Cantitatea - variază în funcţie de vârstă:
- nou-născut 30-300 ml/24 h
- copii 500-1200 ml/24 h
- adult 1200-1400 ml/24 h... 1800 ml/24 h( Titirca Lucretia,Ghid de nursing);1500- 1600 ml
( Marcean Crin , Tratat de nursing, Editura amedicala 2010).
Frecvenţa - nou-născut - micţiuni frecvente
micţiunilor - copil 4-5/zi
- adult 5-6/zi
Ritmul - 2/3 din numărul micţiunilor în timpul zilei, 1/3 noaptea
micţiunilor
Culoarea -galben deschis până la galben închis datorită pigmentului numit urocrom;
urinei
Mirosul -de bulion - urină proaspătă;
urinei -amoniacal - după un timp din cauza fermentaţiei alcaline,
Reacţia -normal - reacţie acidă - pH-ul între 5,5-6,5( Marcean Crin , Tratat de nursing, Editura amedicala
urinei 2010) in cursul diminetii si intre 4,8-7,4 in cursul zilei.
Aspectul - normal - clar, transparentă la început. Fiziologic după un timp de la emisie, urina devine tulbure
urinei şi formează nubecula care se aşează pe fundul vasului.
Densitatea - se determină imediat după emisie, pentru că prin răcire se schimbă densitatea;
urinei - normal 1015-1030- la regim mixt; la temperatura de 15°C (temperatura mai mică sau mai mare
modifică densitatea);
Compozitia - urina este constituita din apa, in care sunt dizolvate  si organice (uree, creatinina, acid uric, acizi
urinei aminati, enzime, hormoni, vitamine), celulele epiteliale sunt rare ,leucocite -2500 pe ml/minut ,
(analiza eritrocite -3000 pe ml/minut, urobilinogen in cantitate mica.
chimica)

2
 b) SCAUNUL- resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul
defecaţiei.
Scaunul este alcătuit din:
-reziduurile rămase în urma digestiei alimentelor;
-celulele descuamate de pe suprafaţa tubului digestiv şi a glandelor digestive;
-produsele de excreţie a tubului digestiv şi a glandelor anexe;
-număr mare de microbi.
Terminologie:
- defecaţie - eliminarea materiilor fecale prin anus.

Manifestări de independenţă
Frecventa - normal - 1-2 pe zi sau unul la două zile;
-1-2 scaune pe zi la nou-nascut;
Orarul - ritmic, la aceeaşi oră a zilei, dimineaţa după trezire;
Cantitatea - zilnic 150-200 g materii fecale;
Consistenţa - păstoasă, omogenă;
Forma - cilindrică, cu diametrul de 3-5 cm, lungime variabilă;
Culoarea - brună, la adult, dată de stercobilină;
- modificari în funcţie de alimentaţie :
- modificari în funcţie de medicamente:
-brun-negru – bismut;
-negru-verzui – fier;
-alb – bariu;
-negru mat – cărbune.
Mirosul - caracteristic influentat de alimentatie.

La copilul mic
Culoarea - în primele 2-3 zile după naştere = verde-brun închis (meconiu);
- la sugari:
• aspectul şi culoarea se modifică în funcţie de felul alimentaţiei.
-galben-auriu - sugar alimentat la sân, în contact cu aerul, prin oxidarea bilirubinei devine
verzui sau verde;
-galben-deschis - sugar alimentat artificial-
-brun -după introducerea făinii în alimentaţie;
Numărul - 3-4 pe zi până în luna a Vl-a când se reduce la 2-3 pe zi; dacă sugarul este alimentat pe cale
artificială, numărul scaunelor este de 1-2 pe zi;
Mirosul - uşor acru, reacţie acidă - sugar alimentat la sân;

3
 - fad, reacţie alcalină sau neutră - alimentaţie artificială;
c) TRANSPIRAŢIA- fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia sa
excretorie, prin intermediul glandelor sudoripare.
Terminologie:
- sudoare - soluţie apoasă, constituită din apă 99 g%< şi 1 % reziduu uscat (uree, uraţi, acizi graşi, acizi organici
volatili, săruri minerale,0,20g azot neproteic).

Manifestări de independenţă
Reacţia - acidă pH =3,9- 5,6 sau uşor alcalină;
Cantitatea - minimă, pentru a menţine umiditatea pliurilor-200ml/24h;
Mirosul - variază în funcţie de alimentaţie, climat şi de deprinderile igienice ale individului;
Perspiraţia - pierderi insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie;

d) MENSTRA - pierdere temporară sau periodică de sânge, prin organele genitale.

- apare la pubertate şi dispare la menopauză şi în timpul sarcinii;
Menarha-prima menstruatie.
.

Manifestări de independenţă
Ritmul - la 28-35 zile
Durata - 3-5 zile
Aspectul - mucus amestecat cu sânge şi detritusuri celulare; nu coagulează;
Culoarea - roşu negricios, la început, apoi roşu deschis;
Cantitatea - 50-200 g;
Mirosul - dezagreabil;
Evoluţia - fără dureri, uşoară jenă fiziologică;

E) AERUL EXPIRAT
Compoziţia aerului expirat: - CO2- 16%- O2 - 3%- N - 74%- H20 - 7%.

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii:

- cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului;
- planifică programul de eliminare, ţinând cont de activităţile sale;
- planifică exerciţii fizice;
- îl învaţă tehnici de relaxare;

4
- cercetează deprinderile alimentare ale pacientului;
- recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor ce favorizează eliminarea.
DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Atunci când nevoia de eliminare nu este satisfăcută, survin mai multe probleme de dependenţă:
1. Eliminare urinară inadecvată/anormala prin deficit sau prin surplus.
2. Retenţie urinară.
3. Incontinenţă de urină.
4. Incontinenţă de materii fecale.
5. Eliminarea intestinala inadecvata/anormala.
6. Diaree.
7. Constipaţie.
8 Eliminare menstruală inadecvată.
9. Diaforeza.

1. ELIMINARE URINARĂ INADECVATĂ

PRIN DEFICIT SAU PRIN SURPLUS
Definitie
- dezechilibrul constituentilor normali din urina, sau prezenta in urina a unor substante care in mod normal nu
sunt eliminate prin aceasta.

Surse de dificultate
Surse de - alterarea mucoasei vezicale; intoxicaţii alimentare; medicamentoase;
ordin fizic - obstrucţia; infecţia;
- dezechilibre metabolice, elecrolitice;
Surse de - tulburări de gândire;
ordin - situaţia de criza;
psihologic - stresul;anxietatea.
Sursa de - schimbarea modului de viata;
ordin - insalubritatea mediului ambiental.
sociologic
Lipsa - insuficienta cunoaştere a sinelui, a celorlalţi, a mediului înconjurător.
cunoaşterii

Manifestări de dependenţă relevante pentru afectarea aparatului renal sunt:

 tulburările diurezei;
 tulburări în emisiune a urinei;
5
  modificările caracteristicilor urinei;
 durerea.
Tulburari ale diurezei
Poliurie • eliminarea unei cantităţi de urină mai mare de 2500 ml/24 h;
• poate fi:
- fiziologica, dupa ingestia unei cantitati mari de lichide, a unor alimente cu actiune diuretica
sau sub influenta frigului;
- patologica, care apare in starile febrile, diabet, hipertiroidism, crize dureroase, etc.
- trecătoare, este intalnita in faza de defervescenta a unor boli infectioase acute
Oligurie - excreţia urinei sub 500 ml/24 ore (dupa Dictionar Medical- ROmedic); 800 ml/24 h (dupa
Marcean Crin, Tratat de nursing, Editura Medicala, 2012);
Oliguria poate fi determinată de cauze renale şi extrarenale.
Anuria - absenta urinei in vezica urinara;
- poate fi:
- secretorie (adevărată)- apare atunci când se produce încetarea formării urinei;
- excretorie (falsă) - are drept cauză imposibilitatea drenării urinei
formate.
In ambele cazuri avem o vezică urinară goală!

Tulburări de emisiune urinară

Polakiuria - reprezinta o crestere a numarului de mictiuni cu reducerea proportionala a cantitatii de urina
care este eliminata in timpul unui act mictional. Polakiuria este descrisa de catre pacient
ca urinat putin si des.
Nicturia - inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul zilei faţă
de cea emisă în cursul nopţii. Apare în insuficienţă ventriculară stângă - se datorează faptului că
în cursul zilei inima nu a asigurat trecerea prin rinichi a unei cantităţi necesare de sânge.
Nicturia fiziologica – apare la peroaele care lucreaza in schimbul de noapte.
Disuria - dificultate de a urina; se manifesta prin mictiuni lente, penibile, in mai multi timpi, cu
necesitatea de a forta pentru evacuarea vezicii. 
Ischiuria - reprezinta imposibilitatea de golire a vezicii urinare, producerea ei la nivel renal fiind normala.
(retentia - tipuri de retentie de urina:
urinara) - retentia completa (evacuarea este imposibila) de urina este provocata de cele mai multe ori,
la barbat, de un adenom al prostatei si, la femeie, de o tulburare neurologica sau sfincteriana. 
- retentia incompleta de urina (evacuare partiala a vezicii) are uneori o origine neurologica
Mictiunea - este reprezentata de imposibilitatea de a elimina intreaga cantitate de urina in timpul unei
incompleta mictiuni asa zis fiziologice..
Mictiune - poate fi insotita de tenesme vezicale (senzatia continua, permanenta, dureroasa de mictiune).

6
 dureroasa
Micţiuni - scurtarea timpului de la apariţia senzaţiei de urinare până la nevoia de a urina propriu-zis.
imperioase - senzaţia imperioasă de a urina-tenesme vezicale.
Incontinenta - reprezinta emisia involuntara/accidentala de urina (vezi problema de dependenta nr.2 -retentia
urinara urinara).
Enurezis - emisie de urina, involuntara si inconstienta, in general nocturna, la un copil care a depasit
varsta deprinderii de a fi curat si care nu sufera de vreo leziune organica a cailor urinare.
Enurezia se deosebeste de incontinenta, in care copilul nu este curat nici ziua, nici noaptea.

Modificările caracteristicilor urinei

Modificările - absenta in anurie;
cantitatii - scazuta in oligurie, polachiurie;
- crescuta in poliurie.
Modificările - scazuta in oligurie;
frecvenţei - crescuta in polachiurie, poliurie.
micţiunilor
Modificările - nicturia- inversarea ritmului zi/noapte;
ritmului - opsiuria = intarzierea in eliminare a cantitati de lichide ingerate; poate fi determinata si de boli
micţiunilor extrarenale (boli endocrine, cardiace, hepatice).
Modificările - se modifică atunci când se elimină prin ea substanţe colorante, parte componentă a urinei în
culorii urinei cantitate mare şi în cazuri patologice:
- urină foarte deschisă – poliurie;
- urină incoloră - diabet zaharat/insipid, scleroză renală;
- urină închisă, galben brună sau roşie brună - oligurie, eforturi musculare accentuate, care
provoacă pierdere mare de apă pe cale extrarenală (transpiraţie);
- urină brun închis – ictere;
- urină sangvinolentă colorată mai intens după cantitatea de sânge pe care o conţine (a se delimita
provenienţa de altă natură, ex. uterină) - (menstruaţie) ;
- numeroase medicamente pot schimba culoarea urinei;
- roz, roşu-cărămiziu - tratament cu aminofenazona-piramidon;
- albastru-verde - tratament cu albastru de metilen, amitripilina,
vitamine B Complex;
- cafeniu-roşu sau brun negru - tratament cu chinină, sau acid salicilic;
- portocaliu-tratament cu sulfamide;
- rezenţa sângelui în urină - roşu deschis, roşu-închis sau roşu-brun. Uneori, în caz de
hematurie, urina este tulbure asemănătoare cu spălătura de carne;
- hematuria reprezintă prezenţa sângelui în urină:
- hematuria macroscopică in cazul prezentei > 0,5 ml sange/litru de urina; determina aparitia
7
 urinei de culoare rosie sau bruna;
- hematuria microscopică este decelabilă numai prin metode de laborator. 
Provenienţa hematuriei o stabilim prin proba celor trei pahare. Pacientul urinează succesiv în trei
pahare conice:
- în primul pahar câteva picături;
- în al doilea pahar partea consistentă a micţiunii;
- în al treilea pahar ultimele picături de urină;
Când hematuria apare în primul pahar înseamnă că este de origine uretrală hematuria iniţială.
Dacă hematuria apare în ultimul pahar este de origine vezicala = hematurie terminală; dacă
hematuria apare în cele trei pahare este de origine renală = hematurie totală
Modificările - miros aromatic de fructe coapte sau de cloroform, datorită acetonei în stările însoţite de acidoză
mirosului ca in diabet zaharat ;
urinei - miros putred în infecţii cu germeni microbieni anaerobi;
- miros amoniacal imediat după evacuare în fermenţia alcalină intravezicală a urinei;
- miros caracteristic alimentelor şi medicamentelor ingerate.
Modificările - urina în contact prelungit cu aerul şi datorită fermentaţiei amoniacale devine alcalină; reacţia
reacţiei alcalină şi hiperacidă favorizează precipitarea substanţelor dizolvate în urină şi formarea de calculi
urinei în căile urinare.
Modificările - patologic aspectul tulbure al urinei la emisie sau după un timp de la emisie este cauzat de:
aspectului - puroi sau microbi;
urinei - mucozităţi şi săruri minerale;
- eliminarea de calculi.
Piuria- reprezintă prezenţa puroiului în urină
Modifiările - urina prezintă densitate mică în poliurie şi densitte mare în oligurie;
densitatii - densitatea urinei creşte în stările febrile
urinei
Modificările - albuminuria- prezenţa albuminelor în urină;
compozitiei - proteinurie- prezenta proteinelor in urina;
- glicozuria- prezenţa glucozei în urină.

Alte manifestari ce insotesc tulburarile eliminarii urinare

Edeme - acumularea de lichid seros în ţesuturi, manifestat prin creşterea în volum a
regiunii edemaţiate, ştergerea cutelor naturale, pierderea elasticităţii ţesutului
edemaţiat, cu păstrarea urmelor presiunii digitale (semnul „godeului"); pielea este
palidă, lucioasă şi străvezie;
- edem generalizat, mai accentuat matinal la nivelul feţei, care înspre seară
coboară la nivelul memebrelor inferioare: retromaleolar. Este moale, alb, pufos,
8
 nedureros, bilateral.
- anasarca- acumulare de lichid in cavitatile seroase ale organismului si in spatiile
limfatice tisulare
Durerea 1.Durerea lombară
Nu este caracteristică bolilor renale putând apărea şi în suferinţe ale coloanei
vertebrale, biliopatii, pancreatopatii, afecţiuni ginecologice (uter retroversat).
2.Durerea hipogastrică
- simptom al sindromului cistitic alături de tulburările de micţiune (disurie,
polakiurie, tenesme vezicale);
- localizare: suprapubiană; nu iradiază;
- intensitate: medie;
- caracter: jenă dureroasă, arsuri, cistalgia- durerea vezicii urinare, permanentă, cu
exacerbare micţională;
3.Durerea pelviperineală
- sub forma de tensiune, înţepătură;
- iradiază spre organele genitale externe;
- însoţită de tulburări micţionale.
4. Durerea la micţiune = alguria
Pe parcursul actului micţional durerea poate surveni:
- iniţial – sugerează afecţiunile uretrei posterioare sau prostatei;
- pe tot parcursul micţiunii – micţiuni dureroase total– uretrita gonocică, polipi
uretrali;
- terminal – tensiune dureroasă la sfârşitul micţiunii (boli vezicale) – tenesme
vezicale, deoarece se acompaniază de micţiune imperioasă, polakiurie şi senzaţia de
golire incompletă a vezicii urinare.
Sete intensă  - nevoia imperioasa de a bea apă din pricina deshidratării țesuturilor organismului.
Greţuri şi - greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
vărsături - varsatura- reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu eliminare urinară inadecvată/anormala

prin deficit sau prin surplus
Obiective Intervenţiile autonome şl delegate
Pacientul sa - observa si noteaza: cantitatea si calitatea urinei emise, starea de constienta a
beneficieze de confort pacientului, functiile vitale,aparitia, cresterea sau diminuarea edemului;
fizic recolteaza si colecteaza urina; administreaza medicatia recomandata de medic
si urmareste efectul acesteia;pregateste pacientul pentru investigatii specifice;
Pacientul să fie - urmareste bilantul ingesta- excreta;
9
 echilibrat
hidroelectrolitic şi - observa evoluţia curbei ponderale a pacientului;
acido-bazic - corectează dezechilibrul hidric, prin hidratarea sau reducerea aportului de
lichide şi electroliţi, în funcţie de ionograma serică şi urinară
Pacientul să nu - recoltează urina pentru examene chimice şi bacteriologice;
prezinte complicaţii - administrează antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice, conform
cutanate, respiratorii, antibiogramei, la indicaţia medicului;
urinare - asigură igiena corporală riguroasă;
- serveşte pacientul la pat (când este cazul) cu urinar şi bazinet;
- schimbă lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
Pacientul să fie - asigură o atmosferă caldă, răspunde prompt şi plină de solicitudine la
echilibrat psihic chemare;
- încurajează pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă (comunicarea joacă un rol foarte important);
- explica pacientului necesitatea si scopul ingrijirilor.

2. RETENŢIA URINARA – ISCHIURIE

Ischiuria sau retenţia de urină reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. Ea nu
trebuie confundată cu anuria, care înseamnă lipsa secreţiei renale. Poate fi datorată unui obstacol în calea de
eliminare a urinei, ca: stricturi cicatriceale, calculi inclavaţi în uretră, hipertrofia prostatei sau alte procese de
vecinătate, care comprimă calea de evacuare a urinei, sau unei paralizii a vezicii urinare sau sfincterelor, precum
în mielită, tabes, poliomielită, traumatisme medulare sau unei pareze trecătoare în cursul infecţiilor grave (de
exemplu febră tifoidă, meningită, encefalită, septicemie, după intervenţii chirurgicale intraabdominale) şi în
comă.
Surse de dificultate :
- spasme vezicale; anomalii ale cailor urinare;
- anxietate; stres;
- afectiuni ale mucoasei uretrale, calculi inclavati in uretra;
- hipertrofia prostatei , la barbat;
- intoxicatii alimentare si medicamentoase;
- lipsa cunoasterii de sine , a celorlalti.

Manifestări de dependenţă

glob vezical - distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene, cauzată de retenţia urinară;
10
 vezica dureroasa, tensionata si palpabila;
Cauze:
- retenţia acută de urină – cauze obstructive (intrinseci, extrinseci);
- obstrucţie uretrală (adenom de prostată, stricturi şi calculi uretrali, tumori de
vecinătate, cistorectocel);
- tulburările reflexului sau actului micţional;
- vezica neurogenă (disectazia colului vezical, areflexia detrusorului, leziuni
medulare).
micţiuni - absente sau mici si frecvente (prin prea plin)
polakiurie - micţiuni frecvente, în cantităţi mici (eliminare prin prea plin).

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu ischiurie - retenţie urinară

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate
Pacientul să - verifică prezenta globului vezical;
aibă micţiuni - încearcă stimularea evacuării, asltfel:
spontane - introduce bazinetul cald sub bolnav;
- pune comprese calde (buiotă) pe regiunea pubiană;
- lasă robinetul deschis să curgă apă (să fie auzită de bolnav);
- introduce mâinile pacientului în apă caldă;
-efectuează sondaj vezical pentru eliminarea urinei la indicaţia medicului.
Pacientul să - învaţă pacientul că trebuie să existe o relaţie între nevoile de a bea, a mânca, a
aibă echilibrul face exerciţii fizice şi a elimina, pentru a-şi stabili propriul orar de ingestie şi eliminare;
psihic - învaţă pacientul poziţia corectă pentru uşurarea micţiunii şl golirea completă a
vezicii;
- linişteşte pacientul şi îl încurajează să-şi exprime sentimentele în legătură cu problema
sa;

3. INCONTINENŢA DE URINĂ

Incontinenţa urinară este definita ca o eliminare involuntara, inconstienta, accidentala, de urina

(prof.dr.Crin Marcean, Tratat de nursing).
Surse de dificultate:
- infectii urinare;
- traumatisme ale maduvei;
- pierderea starii de constienta;
11
 - deteriorare a activitatii sfincterelor;
- cresterea presiunii abdominale;
- leziuni obstreticale;
- leziuni ale sistemului nervos central.
Copiii şi persoanele în vârstă sunt predispuse la incontinenţă fie prin lipsa de control a sfincterelor, fie
prin procesul de îmbolnăvire.
Manifestări de dependenţă
Scurgerea urinei fara control Pierderea involuntara, inconstienta, accidentala a urinei.
Enurezis - emisie de urină, noaptea, involuntară şi inconştientă, care se manifestă
mai frecvent la copiii cu tulburări nevrotice, după vârsta de 3 ani.
Iritatia regiunii genitale - congestia, inflamatia regiunii genitale.
Senzatia de arsura la
mictiune
Dureri in pelvis

Intervenţiile asistentei medicale– pacient cu incontinenţă de urină

Obiective:
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate.
Pacientul să-şi recapete controlul sfincterelor.
Pacientul să fie echilibrat psihic.

Interventii:
• asigurăm o ambianţă în care să fie respectată intimitatea pacientului;
• încurajăm bolnavul să-şi exprime ceea ce simte în legătură cu această problemă;
• arătăm simpatie, toleranţă, răbdare, răspundem plină de solicitudine;
• administrăm medicaţie simptomatică la indicaţia medicului;
• iniţiem măsuri de control şi toaletă:
- supraveghem permanent pacientul pentru funcţiile vitale: puls, tensiune arteriala, diureză şi le notăm grafic în
foaia de temperatură;
- asigurăm toaleta parţială şi generală a pacientului;
- schimbăm lenjeria de corp şi de pat după fiecare eliminare dacă este cazul;
- combatem apariţia tulburărilor trofice cutanate la pacienţii cu uremie;
- recomandăm purtarea de pampers pentru absorbţia urinei;
- recomandăm prezervativ urinar pacienţilor de sex masculin (acestora li se poate ataşa si punga de colectare a
urinei, eliminând astfel sondajul);
- supraveghem apariţia semnelor generale ca: paloare, scădere în greutate, diverse hemoragii;
- combatem atitudinea pacientului şi a familiei pentru a nu se hidrata, în ideea că acesta nu va mai urina;
12
- pentru scurgerea necontrolată a urinei mai ales la femei după naştere, dar şi în timpul tusei, strănutului, visului
sau al eforturilor fizice initiem pacientul pentru antrenament regulat al muschilor abdominali si bazinului.
Antrenamentul sfincterului vezicii, a musculaturii bazinului va fi efectuat de mai multe ori pe zi prin
contractarea muşchilor şi menţinerea contracţiei cât mai mult timp. Alt exerciţiu constă în întreruperea jetului de
urină.
• recomandăm măsuri de autoprotectie:
- recomandăm tehnici de relaxare şi autosugestie în cazul stresului psiho-social;
- recomandăm să se evite cât mai mult carnea şi mâncărurile condimentate deoarece urina deosebit de acidă,
irită şi mai mult vezica;
- recomandăm renunţarea la alcool, ceai, cafea, etc.
•aplicăm intervenţii pentru declanşarea micţiunii:
- introducem plosca sub pacient;
- pe regiunea pubiană punem un termofor;
- lăsăm robinetul deschis să curgă apa nu în jet şi condiţie obligatorie- să fie auzită de pacient;
- controlăm gradul de distensie al vezicii urinare pentru a prevenii ruperea acesteia;
- deoarece defecaţia este însoţită de micţiune se poate încerca printr-o clismă, excitarea şi evacuarea vezicii
urinare;
- reeducarea micţiunii prin reeducarea vezicii paralizate cu redarea capacităţii de cumulare şi de evacuare;
- controlăm dacă există scurgere de urină;
- controlăm dacă pacientul are micţiune spontană sau declanşată;
- monitorizăm cantitatea, calitatea, orarul micţiunilor;
- evaluăm perceperea de sensibilitate a pacientului, evaluăm efortul micţional;
- recomandăm pacienţilor de sex masculin un urinar portativ când nu se realizează o continenţă perfectă;
- evităm distensia vezicală prin asigurarea unei diureze corespunzătoare;

4. INCONTINENTA DE MATERII FECALE

Definitie- pierdere involuntara/ incostienta de materii fecale.

Surse de dificultate:
- infectii intestinale; traumatisme ale maduvei; pierderea starii de constienta;
- deteriorare a activitatii sfincterelor; cresterea presiunii abdominale;
- leziuni obstreticale; leziuni ale SNC.

Manifestări de dependenţă
Scurgerea - pierderi de materii fecale involuntar şi inconştient.
scaunului fara

13
 control
Iritarea, - inflamatia, congestia tegumentelor regiunii anale.
descuamarea
tegumentelor
regiunii anale
Interventiile asistentei medicale la pacientul cu incontinenta de materiile fecale

Obiective Interventii autonome si delegate

Pacientul sa - asistenta schimba lenjeria de pat si de corp dupa fiecare eliminare a
prezinte pacientului;
tegumente si - asigura igiena riguroasa a tegumentelor si mucoaselor dupa fiecare mictiune
mucoase curate si defecatie;
si intacte - aplica o crema protectoare la nivelul tegumentului si mucoasei;
permanent - schimba pozitia pacientuli in pat la interval de 2 h;
- aplica colaci de cauciuc si de vata in zonele predispuse aparitiei escarelor;
- efectueaza masaj bland zonelor de risc;
- aplica pampers corespunzator varstei.
Pacientul sa-si - asistenta asigura aport hidric in functie de bilantul hidric;
recapete - stabileste un orar al eliminarilor;
controlul - ii formeaza pacientului deprinderi de eliminare la ore fixe, la inceput la un
sfincterelor in interval mai scurt , iar pe masura ce se obtine controlul sfincterelor , intervalul
termen se va mari;
de……………… - invata pacientul exercitii de intarire a musculaturii perianale prin
………. contractarea acesteia.
Pacientul sa fie - asigura intimitatea pacientului;
echilibrat psihic - incurajeaza pacientul sa se exprime in legatura cu problema sa;
permanent - arata simpatie , toleranta , rabdare pacientului;
- administreaza medicatia prescrisa de medic.

5. ELIMINARE DE MATERII FECALE INADECVATĂ

Surse de dificultate:
1. Fizice
- procedurile chirurgicale: anestezicele au efect secundar incetinirea tranzitului intestinal;
- durerea: defecatia dureroasa este o experienta care genereaza feed-back si conditionare. Expectaţia in
sine este o experienţa stresanta care devine premiza unei eperienţe dureroase;
- medicatia: - analgezicele narcotice, opiaceele şi alte substanţe depresoare ale SNC, au efect depresor şi
14
 asupra motilităţii gastro-intestinale, favorizând apariţia constipaţiei;
- activitatea fizica redusa sau absenta;
- sedentarismul;
- alimentatia si hidratarea inadecvata;
- sarcina datorita presiunii exercitate asupra intestinelor; patologia tubului digestiv;
2.Psihologice:
- stresul, anxietatea, tulburarile de gandire.
3.Sociologice:
- conditiile de mediu nefavorabile;
4.Lipsa de cunostinte.
Manifestari de dependenta
Tulburarile patologic evacuările variază în funcţie de viteza tranzitului intestinal;
frecventei tranzitul crescut provoacă scaune frecvente = diaree;
scaunelor tranzitul întârziat determină evacuare de scaun la 3,4 zile = constipaţie;
oprirea tranzitului intestinal fără scaun si emisie de gaze = ileus.
Tulburarile - orarul scaunelor se modifică din cauze pur funcţionale atunci când nu există
orarului intervenţii chirurgicale, neurochirurgicale, traumatisme, stări comatoase, afecţiuni ce
scaunelor impun imobilizarea la pat şi un anume regim alimentar.
Modificari • in constipaţie, cantitatea materiilor fecale este redusă;
cantitative • in dizenterie scaunele reduse caracteristic (chiar 10-15 g) sunt însoţite de tenesme şi
durere;
Modificari de - scăzută în caz de diaree;
consistenţa - lichidă apoasă după administrarea de purgative saline;
- dură în constipaţie, având aspect de coproliţi;
- consistenţă neomogenă reprezentată prin evacuare de scaun solid urmată de scaun
semilichid sau lichid (falsă diaree);
- lichida, semilichida , grunjoasa- se intalnesc in patologie;
Modificari de - filiformă având caracter pasager în spasme ale regiunii ano-rectale;
forma - de panglică sau de creion în malformaţie anatomică sau cancer a porţiunii anorectale
a tubului digestiv având caracter permanent;
- aspect asemănător excrementelor de capră sau măslinelor în constipaţia spastică;
- masă fecaloidă abundentă în caz de constipaţie atonă;
- aspect de balegă de vacă în colite.
Modificari ale Viteza tranzitului intestinal este cauza principală a determinării culorii scaunelor în
culorii condiţii patologice:
- culoarea galben-aurie în diaree;
- culoarea verde mai ales la copii, când bilirubina se oxidează la nivelul intestinului

15
 gros;
- culoare mai închisă decât brună în constipaţie;
- culoare albicioasă ca argila în icterul mecanic, prin lipsa pigmenţilor biliari sau
prezenta unei cantităţi mari de grăsimi nedigerate în scaune;
- culoare neagră ca păcura, moale şi lucios, în hemoragiile digestive superioare =
melena;
- culoare roşie în hemoragiile digestive inferioare( are sediul distal de ligamentul lui
Treitz) - hematochezie;
- anumite medicamente colorează caracteristic materiile fecale (bariul în alb, fierul in
negru-verzui).
Modificari ale - miros acid în caz de fermentaţie intestinală;
mirosului - miros rânced pătrunzător datorat grăsimilor nedigerate;
- miros fetid în caz de putrefacţie la nivelul colonului;
- miros foarte fetid în cancer al colonului şi al rectului;
- consistenţa scaunului determină şi penetrabilitatea mirosului (în diaree aproape nu
are miros, iar scaunele dure au miros mai pronunţat).
Modificari - aspect de zeamă de pepene în febră tifoidă;
ale aspectului - aspect de zeamă de orez în unele intoxicaţii, lambliază, holeră.
 elemente patologice:
- mucus, puroi, sânge în colite ulceroase, pseudomembranoase, cancer rectal/intestinal,
dizenterie;
- resturi de alimente nedigerate în pancreatite cronice = creatoree (ţesutul muscular nu
poate fi digerat prin lipsa sucurilor respective);
- grăsimi nedigerate -„steatoree" prin insuficientă digestie sau absorbţie;
- paraziţi intestinali amestecaţi în scaun sau eliminaţi independent;
- scaune mucoase caracterizate prin conţinut bazat în mucus;
- scaun muco-purulent caracterizat prin eliminarea de puroi în diferite cantităţi;
- scaun muco-sanguinolent conţinând sânge în cantităţi variabile;
- scaune lichide şi semilichide rezultate în urma proceselor fermentative din intestin
emisie în jet, caracter spumos uneori aproape transparent (10—30/24 h);
- scaune muco-grunjoase având consistenţă neomogenă semilichidă cu particule solide
(mucusul este format dintr-o substanţă gelatinoasă incoloră, galbenă sau verde, iar
grunjii au formă neregulată, volum mai mare, albi sau galben-verzui) - (5-10/24 h).
Tulburarile - emisia de gaze poate avea loc prin cavitatea bucală sau intestinală;
emisiei de gaze - eructatia -liminarea de gaze prin cavitatea bucală(afecţiuni esofagiene, gastrice sau
intestinale);
- flatulenţă: evacuarea frecventă, abundentă și necontrolată a gazelor din

16
 intestine( prin anus);
- meteorismul sau balonarea este acumularea de gaze întâlnită in afecţiuni gastrice,
hepatice;
- ileus - oprirea tranzitului pentru materii fecale si gaze.
Manifestari de Durerea intestinală- intensitatea durerilor este variabilă mergând de la simplă jenă la
acompaniament colică:
Tenesmele:reprezintă senzaţia imperioasă de defecare însoţită de arsură şi tensiune
dureroasă la nivelul rectului; apar în afecţiunile recto-sigmoidiene sau procesele
inflamatoare ale regiunii perirectale.
Anorexie- lipsă a poftei de mâncare.
Cefalee- durere ce cap.
Iritaţia tegumentelor regiunii anale

Obiective :
- pacientul sa exprime satre de confort fizic si psihic;
- pacientul sa prezinte tegumente si mucoase integre ;
- pacientul sa prezinte eliminari adecvate.
Atitudini si interventii ale asistentei medicale
Evaluăm tulburările în eliminarea de fecale:
observăm, notăm cu mare atenţie şi anunţăm medicul pentru dejecţiile anormale si delimităm caracterul
durerilor intestinale, tenesmelor;
supraveghem apariţia durerilor înainte, în timpul sau după evacuarea scaunelor;
observăm dacă aceste dureri au încetat după evacuare.
Aplicam intervenţii specifice:
administrăm medicaţia prescrisă pentru calmarea durerilor intestinale şi tenesmelor;
păstrăm pentru vizită scaunele suspecte sau care prezintă modificări patologice;
captăm materiile fecale pentru examenle de laborator solicitate de medic;
scaunele copilului mic sunt păstrate împreună cu scutecele/ pampersul;
recoltăm timp de 3-4 zile probe de scaun ale pacientului pentru suspiciune parazitară;
evaluăm cantitativ forma, culoarea, mirosul, aspectul, consistenţa materiilor fecale; si înregistrăm cu fidelitate
frecvenţa scaunelor;
educăm pacientul pentru evacuare ritmică la aceeaşi oră a zilei;
efectuăm masaj abdominal pacientului;
educăm şi asigurăm pacientului poziţia pe closet cât mai fiziologică;
respectăm obişnuinţele individuale ale pacientului;
urmărim apariţia zilnică sau la două zile, la aceeaşi oră, a scaunelor;
 administrăm frecvent apă în cantităţi mici;
17
 când pacientul se poate mobiliza îi asigurăm poziţia pe WC cât mai fiziologică;
avem în vedere obişnuinţele individuale;
 urmărim cantitatea, aspectul, calitatea bolului fecal;
 urmărim apariţia zilnică sau la două zile la aceeaşi oră a scaunelor;
 declanşăm eliminarea bolului fecal după dejun;
 efectuam masaj abdominal;
 pentru constipaţie regimul alimentar va fi constituit din celuloză şi lichide;
 in constipatie, la indicaţia medicului vom administra laxative sau efectuăm clisma evacuatoare;
 în diaree constituim un regimul alimentar specific de cruţare a intestinelor fără celuloză;
 la indicaţia medicului vom administra antimicrobiene, fermenţi digestivi;
 efectuăm exerciţii pentru reeducarea rectului în realizarea unei continue evacuări ritmice, în mod obligatoriu
toaleta pacientului va fi efecuată ori de câte ori este nevoie pentru ca acesta să aibe tegumentele şi mucoasele
integre şi curate.

Educăm pacientul pentru auto-asistenţă in cazul balonarilor:

 educăm pacientul pentru a mânca încet şi a mesteca foarte bine alimentele indiferent de consistenţa;
 educăm pacientul pentru a evita conversaţiile în timpul mesei şi a înghiţi mai puţin aer;
 educăm pacientul să renunţe la băuturi gazoase sau la bere în timpul mesei;
 educăm pacientul să evite consumul alimentelor care balonează (ceapa, leguminoasele);
 educăm pacientul să evite consumul de legume împreună cu fructe respectând regimul disociat;
 educăm pacientul să evite alimentele şi consumul de alcool care întârzie sau frâneaza digestia (zahăr, dulceaţă,
alcool);

6. DIAREEA

Diareea se caracterizeaza prin cresterea frecventei scaunelor si/sau diminuarea consistentei lor, ca si
prin cresterea cantitatii totale a scaunelor (Prof.dr. Crin Marcean).
Tranzitul intestinal accelerat provoacă diaree. Când numărul scaunelor este prea mare au loc pierderi
importante de apă şi electroliţi, ceea ce determină un dezechilibru hidroelectrolitic şi starea de diaree se
prelungeşte.

Surse de dificultate:
Fizice:
- exacerbarea peristaltismului intestinal;
- creşterea secreţiei intestinale;
- scăderea resorbţiei;
- greşeli alimentare;
18
- modificarea/ alterarea mucoasei intestinale;
- afectiuni nervoase;
- conţinut intestinal cu efect excitant (chimic sau mecanic);
- infecţii bacteriene ale tractului digestiv datorită contaminării alimentelor sau a apei potabile
- infestarea cu paraziţi – microorganisme ce pot contamina apa şi alimentele, infestând astfel şi tractul digestiv
(exemplu: Giardia lamblia, Entamoeba histolytica si Cryptosporidium);
- reacţii adverse apărute la diferite medicamente, cum ar fi: antibioticele, antihipertensivele, medicamentele
antiacide ce conţin magneziu;
- afecţiuni intestinale inflamatorii, ca de exemplu colonul iritabil şi alte afecţiuni ce perturbă funcţionalitatea
normală a intestinului etc.;
- intervenţiile chirurgicale la nivelul stomacului, colecistului, colonului – intervenţii ce pot induce tulburări în
digestia alimentară;

Psihologice:
- stres, anxietate, situatia de criza.
Sociologice:
- apa poluata; alimente depreciate;
Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a mediului inconjurator.

Manifestări de dependenţa
Frecvenţa - număr mare în 24 h:
- 3-6 scaune/zi, în enterite şi enterocolite;
- 20-30 scaune/zi, în sindrom dizenterie;
- 80-100 scaune/zi, în holeră;
Consistenţa - scăzuta, scaune moi, păstoase,
- semilichide,
- apoasă, după purgative saline;
Cantitatea - mărită în diareele gastrogene de natură aclorhidrică;
- scăzută, foarte redusă în dizenterie, 10-15 g;
Culoarea - galben aurie, în diaree (în funcţie de viteza tranzitului intestinal, bilirubina nu are timp să se
reducă, din cauza tranzitului intestinal accelerat);
- verde când bilirubina se oxidează la nivelul intestinului gros;
- albicios ca argila - icter mecanic, din cauza lipsei pigmenţilor biliari; pancreatite cronice din
cauza unor cantităţi mari de grăsimi nedigerate;
- hipercolorat - brun-închis = icter hemolitic;
- negru ca păcura, moale şi lucios = hemoragii în porţiunea superioară a tubului digestive sau
ca “zatul de cafea”=melena;

19
 - scaun amestecat cu sânge proaspăt = hemoragii în porţiunea inferioară a tubului digestiv;
Mirosul In funcţie de procesele de fermentaţie şi putrefacţie de la nivelul intestinului gros:
- acid = fermentaţie exagerată;
- putred = putrefacţie exagerată;
- rânced = grăsimi nedigerate (steatoree);
- foarte fetid = cancer al colonului şi rectului;
- de varză stricată = infecţii cu colibacil;
Aspect Aspect asemănător cu:
deosebit şi cu - zeamă de pepene sau supă de linte = febră tifoidă;
elemente - zeamă de orez = intoxicaţii, lambliază, holeră;
anormale - balegă de vacă = în colite;
Cu conţinut de elemente patologice:
- mucus, puroi, sânge = colite ulceroase, cancer rectal sau intestinal, dizenterie;
- ţesut muscular nedigerat = creatoree - în achilie gastrică, pancreatită cronică;
- scaune cu paraziţi intestinali sau ouă de paraziţi;
Crampe - contracţii dureroase, involuntare şi pasagere ale muşchilor abdominali;
Colică - durere cauzată de mişcări peristaltice exagerate;
Durere locală - durere la nivelul anusului şi iritata tegumentelor perianale;
Semne de -tegumente şi mucoase uscate;
deshidratare -oboseală, slăbiciune;
-greaţă şi vărsături.

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu diaree

Obiective Intervenţii autonome şl delegate
Pacientul să - recunoaşte diferenţa între diaree benignă trecătoare şi diaree cronică;
aibă tranzit - pregăteşte bolnavul pentru examinări endoscopice;
intestinal în - alimentaţia este hidrică, în primele 24-48 ore;
limite - asistenta serveşte pacientul cu ceai neîndulcit (mentă, coarne, muşeţel) supă de morcov,
fiziologice zeamă de orez;
- treptat, introduce mici cantităţi de carne slabă, fiartă, brânză de vaci, pâine albă prăjită,
supe strecurate, din legume;
- după 4-5 zile, trece la o alimentaţie mai completă;
- recomandă pacientului şi îi reduce provizoriu alimentele bogate în proteine, legumele şi
fructele crude;
- educă pacientul pentru a nu consuma legume şi fructe la aceeaşi masă;
- merele rase reglează funcţia intestinală şi absorb toxinele din peretele intestinal;
- recomandă consumul de banane, morcovi, gutui, pentru vindecarea diareii;

20
 - administrăm medicaţia prescrisă pentru regenerarea florei intestinale , simptomatice,
spasmolitice, antimicrobiene, fermenţi digestivi, sedative.
Pacientul să - curăţă şi usucă regiunea anală, după fiecare scaun;
aibă - aplică creme protectoare;
tegumente şi - efectueaza toaleta anusului de mai multe ori pe zi şi dezinfectează cu acid boric 2-3%.
mucoase - asigura lenjerie curata si uscata.
perianale
curate şi
integre
Pacientul să-şi - asigură repaus la pat, când starea generală este alterată;
satisfacă - menţine constantă temperatura corporală (au loc pierderi de energie);
celelalte nevoi - încălzeşte pacientul cu termofoare, pături, perne electrice in caz de frison;
fundamentale - protejează patul cu aleza şi muşama;
- serveşte pacientul cu bazinet.
Pacientul să - hidratează pacientul pe cale orală şi prin perfuzii, urmărind înlocuirea pierderilor de apă şi
fie echilibrat electroliţi;
hidro- - recoltează sânge pentru hemocultură şi scaun, pentru coprocultură;
electrolitic - monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le notează în foaia de observaţie;
- calculează cantitatea de lichide ingerate şi perfuzate şi pe cea eliminată;
Pacientul să - dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând pudoarea pacientului;
fie echilibrat - îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu starea sa;
psihic - pregateste psihic pacientul inaintea oricarei tehnici de nursing sau investigatii.

7. CONSTIPAŢIA

Constipaţia este defecatia cu dificultate ; se caracterizeaza prin scaune rare, dure , uscate la 2-4 zile,
sau mai rar , uneori, chiar cu un ritm regulat, dar la intervale mai mari decât cele fiziologice; eliminare mult
prea lenta a scaunului.
Fecalele sunt de consistentă dura sau obişnuită, de volum redus, fără resturi alimentare digerabile.

Surse de dificultate:
Fizice:
- carenţă de lichide;
- reţinerea frecventă a nevoii naturale de defecare; „amânarea" defecaţiei voluntar creează o adaptare în sensul
unei presiuni tot mai mari necesare pentru declanşarea defecaţiei;
- obişnuinţa cu laxativele care nu mai au efect;
- igiena alimentara defectuoasa: dieta saraca in fibre; mesele "pe fugă" sau suprimarea micului dejun pot avea
efecte nefavorabile asupra reflexului gastro-colic;
21
- imobilizare;
- deficienţa funcţională a intestinului, a vezicii biliare;
- tonus insuficient al muşchilor abdominali;
- medicaţie: opiacee, analgezice în special
- varsta: la vârstnici este relativ frecventă constipaţia idiopatică, posibil explicată prin modificările de motilitate,
de secreţie, imune şi de floră intestinală, ce apar odată cu înaintarea în vârstă, precum şi prin scăderea reflexului
defecaţiei.
Psihologice:
• stres, Parkinson, depresie.
Sociologice:
- schimbarea modului de viata;
- orar inadecvat de lucru;
- esec sau conflict de rol.
Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a mediului inconjurator.

Tipuri de constipatie:
• constipaţie habituala- de natură funcţională;
• constipaţie sigmoidă- tulburări în evacuarea sigmoidiană;
• constipaţie spastică prin hipersensibilitatea nervilor intestinali ;
• constipaţie atonă –determinata de scaderea tonicitatii musculaturii intestinului.

Manifestări de dependenţă
Frecvenţa - scaun la 2-4 zile din cauza unui tranzit întârziat
Orarul - pierderea orarului obişnuit a evacuării
Cantitatea - redusă, în constipaţie;
- mare (câteva kg), în anomalii de dezvoltare a colonului (megadolicocolon).
Consistenţa - uscată, dura (scibale, coproliţi)
Forma - bile dure, de mărimea măslinelor, în constipaţia spastică;
- masă fecaloidă abundentă, în constipaţia atonă;
- bile conglomerate, multiglobale, când materiile fecale au stagnat mult în rect.
Culoare - închisă.
Crampe - contracţii dureroase, involuntare, pasagere, ale musculaturii abdominale.
Meteorism - acumulare de gaze în intestin, datorită absorbţiei lor insuficiente, producerii în cantităţi
exagerate, în urma unei alimentaţii bogate în celuloză sau în urma aerofagiei.
Flatulenţă - eliminarea frecventă a gazelor din intestine ( prin anus).
Tenesme - senzaţia dureroasă de defecare, fără eliminare de materii fecale.
Fecalom - acumulare de materii fecale în rect.

22
 Anorexie - lipsa de poftă de mâncare.
Cefalee - durere de cap
Iritabilitate - nervozitate

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu constipaţie

Obiective Intervenţii autonome şi delegate

Pacientul să aibă - determină pacientul să îngere o cantitate suficientă de lichide;
tranzit intestinal în - recomandă alimente bogate în reziduuri;
limite fiziologice - stabileşte, împreună cu pacientul, un orar regulat de eliminare, în funcţie de
activităţile sale;
- determină pacientul să facă exerciţii fizice cu regularitate;
- urmăreşte şi notează în foaia de observaţie consistenţa şi frecvenţa scaunelor;
- efectuează, la nevoie, clismă evacuatoare simplă sau uleioasă;
- administrează, la indicaţie, laxative;
Pacientul să aibă - curăţă şi usucă regiunea anală, după fiecare scaun;
tegumente şi - aplică creme protectoare;
mucoase perianale - educa pacientul pentru toaleta anusului dupa defecatie.
curate şi integre
Pacientul să-şi - asigură repaus la pat, când starea generală este alterată;
satisfacă celelalte - menţine constantă temperatura corporală (au loc pierderi de energie);
nevoi fundamentale - încălzeşte pacientul cu termofoare, pături, perne electrice;
- protejează patul cu aleza şi muşama;
- serveşte pacientul cu bazinet;
Pacientul să fie - determina pacientul sa se hidrateze corespunzator;
echilibrat hidro- - urmăreste înlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi;
electrolitic - recoltează probe biologice pentru laborator;
- monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le notează în foaia de observaţie;
- calculează bilantul ingesta-excreta.
Pacientul să fie - dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând pudoarea pacientului;
echilibrat psihic - îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu
starea sa;
Pacientul să - solicitam şi educăm pacientul pentru a mânca încet, mesteca bine, favorizând astfel
dobândească formarea bolului alimentar;
atitudini, obiceiuri - educăm pacientul pentru consumul alimentaţiei bogată în fibre şi predominant
şi deprinderi noi alcalina;

23
 - educăm pacientul să consume dimineaţa şi între mese legume crude, fructe proaspete
sau sucuri de morcovi, portocale, piersici, struguri;
- educăm pacientul ca la apariţia nevoii de defecaţie să nu amâne mersul la toaletă;
- recomandăm pacienţilor sedentari în scopul stimulării organelor interne să efectueze
exerciţii fizice complete;
- recomandăm şi efectuăm cu pacientul în caz de constipaţie spastică exerciţii de
relaxare;
- efectuăm pacientului pe zona inferioară a abdomenului masaje prin frământare sau
malaxare;
- incurajăm sau educăm pacientul pentru consumul de ceaiuri laxative (cruşin);
- sfătuim pacientul să meargă în fiecare zi la aceeaşi oră la toaletă pentru reeducarea
reflexului de defecaţie;educam pacientul pentru a înceta administrarea de laxative după
ce a fost rezolvată constipatia.

8. ELIMINARE MENSTRUALA ŞI VAGINALĂ INADECVATA

Menstra este o pierdere de sânge prin organele genitale, care apare la sfarşitul fiecărui ciclu menstrual,
dacă ovulul nu a fost fecundat (de la pubertate până la menopauză).
Menarha, prima menstră, apare între 11 şi 14 ani şi este influenţată de mediu, climă, viaţa în aer liber.

Surse de dificultate:
Fizice:
- afectiuni ale mucoasei uterine si/sau vaginale;
- tumori;
- dezechilibru hormonal.
Psihologice:
- tulburari de gandire; anxietate, stres;situatia de criza.
Sociologice:
- schimbarea modului de viata, aclimatului.
Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a mediului inconjurator.

Manifestari de dependenta
Amenoree - absenţa menstruaţiei ; lipsa completă a menstrelor.
Dismenoree - menstruaţie dureroasă ; apariţia durerilor în timpul menstrei.
Metroragii - hemoragii neregulate, aciclice, survenite între două menstre succesive.
Menoragii - hemoragii menstruale prelungite.

24
 Oligomenoree - intervale lungi între menstre.
Polimenoree - intervale scurte între menstre.
Hipomenoree -  tulburare ce consta in reducerea cantitatii de sange
Hipermenoree -  menstruatie cu flux foarte abundent.
Leucoree patologică - de la câţiva ml, când pătează lenjeria, până la 200-400 ml.
Hidroree - scurgere cronică a unui lichid apos dintr-o mucoasă inflamată ; secreţie vaginală
abundentă: 200-400 ml.
Culoarea şi aspectul - albă lăptoasă, în leucoreea femeilor tinere;
scurgerilor vaginale - galben verzuie, în gonococie;
- roşie apoasă sau cafenie, în tumori;
- seroasă, mucoasă, muco-purulentă, purulentă.
Ritmul scurgerilor - continue sau sporadice, mai ales la oboseală.

Intervenţiile asistentei medicale - pacienta cu eliminare menstruală şi vaginală inadecvată

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate
Pacienta să aibă o - asigură repausul la pat; efectuează spălaturi vaginale cu soluţii antiseptice
stare de bine, de (după ce s-a recoltat secreţie vaginală pentru examen bacteriologic şi citologic);
confort şi securitate - aplică pansament absorbant - schimbă pansamentul des; învaţă pacienta tehnici
de relaxare;
- protejează patul cu muşama şi aleza, la nevoie; calmează durerea cu antialgice.
Pacienta să aibă o - linişteşte pacienta în legătură cu problema sa;
stare de bine psihic - îi explică scopul intervenţiilor (examen genital, examenul secreţiei vaginale,
examinări radiologice si ecografice);
- îi administrează medicaţie sedativă la indicaţia medicului.

9. DIAFOREZA- HIPERHIDROZA
( TRANSPIRAŢIA ÎN CANTITATE ABUNDENTĂ)

Sudoarea contribuie la eliminarea apei şi a unor deşeuri ca: uree, amoniac, acid uric şi altele,
completând astfel eliminarea renală. într-o cantitate excesivă, are semnificaţie patologică, putând duce, uneori,
la deshidratare.
Producerea transpiraţiei are loc în funcţie de o serie de factori: temperatura mediului ambiant, efort fizic
şi intelectual, ingestie de lichide, activitatea rinichilor, starea fiziologică a organismului.

Manifestări de dependenţă

25
 Orar - mai mult sau mai puţin regulat;
Cantitate - 600-1000 ml/24 h, ajungând, în cazuri extreme, la 10 litri/ 24 ore;
Localizare - generalizată, când temperatura mediului este crescută -semnificaţie critică atmosferică;
- localizată la palme şi plante (boala Basedow, alcoolism cronic, rahitism, SIDA, tulburări
preclimax);
- hiperhidroză - cantitate plantară crescută, ce stagnează interdigital şi determină apariţia de
micoze şi infecţii.
Miros - puternic - variază în funcţie de alimentaţie, temperaturii ambiantă, deprinderile igienice ale
bolnavului.

Intervenţiile asistentei medicale– pacientul cu diaforeză

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate

Pacientul să - ajută sau menţine tegumentele pacientului curate şi uscate;
aibă o stare - spală tegumentele ori de câte ori este necesar;
de bine, de - schimbă lenjeria de pat şi de corp;
confort fizic - învaţă pacientul să poarte şosete din bumbac (absorbante) şi să le schimbe frecvent;
- menţine igiena riguroasă a plicilor şi a spaţiilor interdigitale;
- asigură îmbrăcăminte uşoară şi comodă.
Pacientul să - cu tact şi cu blândeţe, va solicita pacientului să se spele;
prezinte - îl încurajează să-şi exprime sentimentele în legătură cu problema de dependenţă.
echilibru
psihic

26