Sunteți pe pagina 1din 3

Tema: Orientarea în timp și spațiu ca premise pentru competența acțional-strategică

Comentarea afirmației:
Timpul şi spaţiul sunt moduri în care gândim şi nu moduri în care trăim.
citat celebru din Albert Einstein
ORIENTÁ vb. I. 1. refl. A afla poziția punctelor cardinale în raport cu locul unde se află; a ști încotro
să se îndrepte. ♦ (a descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme. 2. tr. A așeza
(ceva) în raport cu punctele cardinale. ♦ A îndrepta, a îndruma A da o orientare, un sens unei drepte;

Percepția temporală se compune din 3 fenomene:


1 percepția succesului – schimbări de faze, stări, evenimente;
2 percepția duratei – distanța temporală dintre două evenimente;
3 orientarea în timp realizată pe baza unui complicat sistem de referință.

Orientarea temporală este premisă și rezultantă în raport cu perceperea succesului și duratei.


Sub capacitatea de orientare în spațiu, se înțelege capacitatea de a determina cu precizie și de a schimba rapid
poziția corpului și de a se deplasa în direcția cea bună. O persoană își manifestă această abilitate în condiții
adecvate pentru o activitate specifică (pe site-ul pentru volei, tenis, baschet, fotbal sau handbal, saltea de lupte,
inel, echipament gimnastic etc.) și în legătură cu un obiect în mișcare rivali, minge etc.).

Pe când spațiul este obiectiv – este o proprietate a obiectelor, a raporturilor dintre ele, a substanței
lor, timpul este o proprietate a mișcării, a evenimentelor. Aceste evenimente privesc tot fenomenul spatial.
Dacă percepția timpului este mult mai facilitate prin prezența obiectelor – etaloane pe care noi le stabilim în
experiența noastră practică – percepția timpului este mult mai dificilă, din cauza absenței unui suport
concret. Fără contribuția gândirii nu e posibilă percepția timpului.

Sisteme de referință
În percepția temporală, aprecierea timpului îndeplinește un rol decisiv.Există 2 sisteme de referințe:
a) unul intern, organic; b) altul extern, ambient, cosmic.
Sistemul fizic: se referă la receptivitate, cum arfi, ciclicitate în desfășurarea evenimentelor naturale,
succesiunea zi-noapte, și tot ce ține de experiența activității umane: parcurgerea distanțelor, efectuarea unor
munci.
Sistemul biologic: se referă la ritmarea proceselor organice (bătăile inimii, ritmul respirației ș.a.
Sistemul cultural: de care ține toate instrumentele de măsură a timpului, ca și conceptele, cunoștințele
privind desfășurările temporale. În orientare temporală omul trăiește timpul prin mijloace receptorii proprii,
confruntate cu evenimentele extreme.

Scopul dezvoltării abilităților de coordonare


Optimizarea pregătirii motorii (inclusiv a coordonării).

Obiectivele generale ale dezvoltării abilităților de coordonare


Dezvoltarea sistematică a unor acțiuni motorii noi (exerciții de coordonare pregătitoare generale și
speciale), îmbunătățirea și utilizarea adecvată a acestora în diferite condiții în scopul dezvoltării depline.
Sarcini de a dezvolta abilități de coordonare pentru orice vârstă într-o anumită măsură coincid. Acestea ar
trebui rezolvate în strânsă legătură cu sarcinile de formare generală și specială fizică, tehnică și tactică

Diferențe de gen
La femei, există o capacitate slabă de orientare spațială, deoarece în procesul de evoluție nu au vânat.
Există mii de dovezi documentate despre superioritatea bărbaților în arta determinării locului lor în spațiu.
Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere evoluția sa ca vânător. Există însă situații, moduri când
femeia este superioară și mai puternică decât bârbatul.

Factorii ce determină dezvoltarea abilităților de coordonare


• capacitatea unei persoane de a analiza cu exactitate mișcările;
• activitatea analizoarelor, în special a celor cu motor;
• complexitatea sarcinilor motorii;
• nivelul de dezvoltare a altor abilități motorii;
• curaj și determinare;
• gradul de pregătire generală implicat.

Item Elaborarea unui plan propriu de acțiuni pentru a facilita orientare în spațiu și timp.

,,O bună orientare în spațiu permite unui om să descopere o hartă în mintea lui, determinând cu precizie
direcția în care să se miște”.
Completarea Graficului Învățării
Ce știam? Ce am învățat Cum voi aplica
nou? aceste
cunoștințe?

S-ar putea să vă placă și