Sunteți pe pagina 1din 11

Referat la : Chimie

Elev: Guran-Cozariuc Radu Andrei

Colegiul Naţional “Ecaterina


Teodoroiu”

Titlu: Metanolul

Profesor îndrumător:
Dan Ioan Dragomir Talabă
Metanolul

Metanolul este un alcool care se sintetizează prin substituirea


în molecula de metan a unui atom de hidrogen cu o grupare -
OH(hidroxilică) si in natura se intalneste în plante
ca: bumbacul, brânca-ursului, ierburi sau seminţe care conţin
uleiuri eterice.

Metanolul mai poate fi obţinut prin fermentarea siropului


produs din sfecla de zahăr. În procesele de fermentare a
fructelor se poate forma metanol prin
descompunerea pectinelor. Consumul de metanol poate
produce intoxicaţii grave, acesta poate lua naştere prin
distilarea fracţionată în mod particular a alcoolului.

Scurt istoric

In procesul
de îmbălsămare, egiptenii din Antichitate utilizau un
amestec de substanţe, printre care şi metanolul, care
era obţinut prin piroliza lemnului. Însă metanolul pur a
fost pentru prima dată izolat în 1661 de către Robert
Boyle care l-a obţinut prin distilareaboxusului.

Substanţa a devenit ulterior cunoscztă sub denumirea


de „spirt pirozilic”.
În 1834 chimiştii francezi Jean-Baptiste
Dumas şi Eugene Peligot i-au determinat compoziţia
elementală. Aceşti oameni de ştiinţă au fost cei care au
introdus cuvântul „metil” în chimia organică, termen
format cu ajutorul etinoamelor greceşti „methy”
(însemnând „vin”) şi „hȳlē” (însemnând „lemn”). Prin
această alăturare se dorea ca să se denumească
compusul ca „alcool extras din lemn”, însă formularea
conţine erori, fiind greşită utilizarea cuvântului „methy”
pentru traducerea lui „bois” din franceză. Atfel, termenul
„metil” a fost întrebuinţat pentru a denumi alcoolul
metilic, care a fost prescurtat la „metanol” în 1892 de
către IUPAC. Sufixul „-ic” a fost folosit din acel moment
pentru a denumi substanţele organice ce conţin carbon.

In 1923 chimiştii germani Alwin Mittasch şi Mathias Pier,


ce erau angajati ai BASF, au pus bazele unei tehnologii
care transformagazul de sinteză (un amestec
între monoxid de carbon, dioxid de carbon şi hidrogen)
în metanol. Invenţia a fost patentată la 12 ianuarie 1926.
Acest proces era realizat în prezenţa unor catalizatori de
oxid de magneziu sau de crom şi era realizat în condiţii
de presiune cuprinsă între 50 şi 220 atm şi o
temperatură mai mare de 450 °C..În 1924 erau procesate
peste trei milioane de tonede lemn, din care se obţinea o
cantitate de aproximativ 30 000 de tone de metanol la
nivel mondial, procesul având o eficacitate de aproape
70 %.

A. Mittasch şi C. Schneider au sintetizat metanol în 1913,


însă tehnica utilizată de aceştia nu a avut un impact
comercial. După Primul război mondial, echipa de la
BASF s-a axat în special pe dezvoltarea cu succes a
unui proces de obţinere a acestui alcool, după ce M. Pier
s-a alăturat companiei. El a produs metanol în februarie
1923 cu o bună selectivitate la o presiune de 1 000
de bari utilizând cromatul de zinc pe post de catalizator.

În anii 1940 s-a pus bazele procesului de obţinere a


metanolului la presiune joasă de către ICI, prima
exploatare realizându-se laBillingham în
1966. Compusul a fost utilizat pe post
de combustibil pentru maşini în timpul crizei de petrol
din anii 1970 datorită costurilor scăzute, producţiei
ridicate şi a efectului mai puţin poluant. Până la mijlocul
anilor 1990, peste 20 000 de „vehicule cu combustibil
flexibil” ce foloseau fie metanol fie benzină pe post de
carburant existau în Statele Unite. În Europa, cantităţi
mici de metanol erau amestecate cu benzină , fapt
realizat între anii 1980 până la mijlocul anilor 1990.
Producătorii au încetat fabricarea acestor vehicule la
sfârşitul anilor 1990, axându-se pe cele ce funcţionează
cu etanol. În timp ce programul bazat pe motoare cu
metanol a reprezentat un succes tehnologic, ridicarea
preţului acestui compus a scăzut interesul pentru
combustibilul cu metanol.

Metode de obtinere

1. Distilarea lemnului (carbonizarea) se realizează


industrial în cuptoare închise, la o valoare a temperaturii
de 500 °C, procentele de substanţe rezultate din lemnele
uscate fiind: 15% gaze, 25% apă, 2% metanol, 6% acid
acetic, 18% gudroane, 34% mangal, acetse valori variind
în funcţie de esenţa lemnului folosit şi de modul cum a
fost realizată distilarea. Gazele şi vaporiirezultaţi sunt
trecuţi într-o instalaţie de condensare, de unde gazele
necondensabile sunt separate. Cele au o putere
calorifică de 2000-3000 kcal/m3 şi pot fi întrebuinţate
pentru încălzire a retortelor, a cazanelor cu abur, etc.
Condensatul este format din acid pirolignos şi gudroane
de lemn. Acidul pirolignos este un amestec de 8-10%
acid acetic şi omologi, 3& fracţie alcoolică, 7% gudroane
solubile şi 80% apă.
Îndepărtarea gudroanelor solubile de condensat se
face prin distilare; acestea rămân ca reziduu pe vasele
de distilare. Vaporii de acid pirolignos sunt trecuţi în
vase ce conţin lapte de var, unde acidul acetic este
reţinut sub formă de acetat de calciu, iar restul
produselor volatile (fracţia alcoolică) se trece mai
departe în coloanele de fracţionare pentru separarea
componentelor. Fracţia alcoolică are aproximativ
următoarea compoziţie: 65-70% metanol, 10-
15% acetonă, 10-15% acetat de metil, 1-3% acetaldehidă,
0,5-1% alcool alilic. Fracţiile de la începutul distilării
celei alcoolice cum şi cele de la sfârşit sunt amestecate
şi comercializate sub denumirea de „spirt denaturat”
2. Obţinerea din gazul de sinteză

Materia primă - amestecul format dintr-o parte oxid de


carbon şi două părţi de hidrogen (gazul de sinteză) -
este trecută sub presiunea de 200-300 atm şi o
temperatură de 300-400 °C, peste catalizatori (oxid de
zinc şi oxid de crom). Condiţiile de reacţie trebuie
respectate deoarece materia primă, la alte valori ale
parametrilor, se treansformă în benzine
sintetice (procedeul Fischer-Tropsch). De asemenea, la
presiuni şi temperaturi mai ridicate, alături de metanol
se mai obţin alcooli superiori, îndeosebi alcool
izobutilic.

Obţinerea gazului de sinteză prin


conversia metanului se poate realiza catalitic în prezenţa
oxigenului, a vaporilor de apă şi dioxid de carbon.
Aburul favorizează trecerea oxidului de carbon în bioxid
de carbon, iar în exces de acest compus, echilibrul se
deplasează spre formare de CO2, o reacţie puternic
endotermă.
Gazul de sinteză obţinut, după ce sunt îndepărtate
urmele de CO2, apă şi CH4 netransformat, este
comprimat la presiunea necesară şi trimis la reactorul
de sinteză a metanului. Metanolul brut obţinut trebuie
eliberat de impurităţi (gaze dizolvate, eter metilic, alcooli
superiori, urme de acizi.

Proprietati

1. Structura
Molecula de metanol este alcătuită dintr-
un atom de carbon, unul de oxigen si patru de hidrogen.
Ca unităţi structurale, are o grupare metil ce prezintă o
simterie trigonală şi una hidroxil. Aceasta este
constituită dintr-un atom de hidrogen şi unul de
oxigen hibridizat sp3 ce are două perechi
de electroniliberi. Unghiul dintre carbon, oxigen şi
atomul de hidrogen este de 108.9 °, valoare apropiată de
cea existentă într-un tetraedru (109.47 °), iar cel al
grupării metil este de 109 °. Lungimea legăturii dintre
carbon şi oxigen este de 1,43 Å, cea dintre carbon si
oxigen este de 1,10 Å, iar cea dintre oxigen şi hidrogen
are o valoare mai mică (0,96 Å), fapt
datorat electronegativităţii ridicate a oxigenului.

Diferenţa de electronegativitate între carbon şi oxigen


şi între hidrogen şi oxigen determină existenţa unui
deficit de densitate electronică în jurul grupării metil şi
în jurul atomilor de hidrogen şi un surplus asociat
perechilor de electroni liberi ai oxigenului. Rezultă astfel
un moment de dipol molecular ce are valoarea de 5,67 x
10-30cm (1,7 Debye).
În stare lichidă, metanolul se prezintă sub forma unor
asociaţii moleculare legate între ele prin
intermediul legăturilor de hidrogen, lucru indicat de
valori mai mari ale punctelor de fierbe, de topire şi
a forţelor de dispersie London decât a altor substanţe
cu acelaşi număr de electroni şi cu o structură similară.
[15]Rotaţia în jurul legăturii carbon-oxigen este
restricţionată. Totuşi, rezistenţa la rotaţie a acesteia
reprezintă doar o treime din cea a două grupări de metil
(cum ar fi în etan), având valoarea de 4,48 kJ / mol.

Proprietati Fizice

La temperatura camerei, metanolul este un lichid cu


miros pătrunzător, eterat şi este toxic. Punctul de
fierbere este de 65 ° C, iar cel de topire este de -97 ° C,
formând cristale incolore. Densitatea în stare lichidă
este de 791 kg/m3, iar căldura de vaporizare este de
35278 kJ/kmol. La 25 ° C, presiunea vaporilor are
valoarea de 126 mm Hg, căldura de combustie de 19,930
kj/kg şi coeficientul de dipersie a lichidului de 1.65 x 10-
9 m2/sec. La 30 ° C, căldura latentă este de 1155
kj/kg, conductivitatea termică de 0,203 W/m°
C,vâscozitatea lichidului de 0,521 cP, iar cea a vaporilor
de 0,98 102 cP. Căldura specifică a vaporilor este de
1,47 kj/kg° C, iar tensiunea de suprafaţă a lichidului de
2,18*102N/m. Se amestecă cu apa în orice proporţii.

În stare lichidă metanolul este format din asociaţii


moleculare de forma (CH3-OH)x legate între ele prin
legături de hidrogen, lucru datorat polarităţii grupei
hidroxil. În timp ce punctul de topire este aproape egal
cu cel de clorurii de metilen, punctul de fierbere este
relativ ridicat în comparaţie cu această
halogenură. energia de disociere a legăturilor de
hidrogen este de 20 kJ/mol. Metanolul cristalizează în
sistemul de cristal ortorombic cu parametrii a = 6,43 Å, b
= 7,24 Å şi C = 4.67 Å. Structura sa poate fi descrisă şi
ca un polimer legat prin punţi de hidrogen. La o răcire
semnificativă are loc o pliere a lanţului de polimer într-
un sistem de cristal monoclinic. Este solubil
în apă (0,789) şi în alţi compuşi organici, cum ar
fi acetonitril,benzen, cloroform, ciclopentan, metacrilat
de metil şi tetrahidrofuran.

Proprietăţi chimice

Polaritatea grupării hidroxil determină amestecarea cu


apa în orice proporţii, fapt reflectat prin solubilitatea
clorurii de calciu şi a sulfatului de cupru în metanol.
Alcoolul este de asemenea, solubil în eter dietilic,
în hidrocarburi şi mulţi alţi solvenţi organici. Se
amestecă uşor în grăsimi vegetale şi uleiuri. pKa-ul
metanolului are o valoare de 16. În reacţie cu acizi
puternici, cum ar fi acidul sulfuric, el se poate protona.
Bazele puternice deprotonează molecula de alcool.
Metanolul arde cu flacără albăstruie folosind dioxid de
carbon şi apă. Poate fi oxidat cu K2Cr2O7 acid, dicromat
de sodiu acid sau cu permangant de potasiu pentru a
forma formaldehidă. Dacă agentul de oxidare este în
exces, atunci formaldehida se va oxida mai departe
la acid formic şi mai apoi la dioxid de carbon şi apă. O
altă modalitate de a obţine formaldehida este de a trece
vaporii de alcool peste cupru înroşit adus la 300 °C. Doi
atomi de hidrogen sunt eliminaţi din fiecare moleculă,
obţinându-se şi hidrogen gazos, realizându-se astfel
dehidrogenarea metanoulului. Alcoolul nu poate da
reacţii de dehidratare. În schimb, în reacţie cu acidul
sulfuric se formează dimetil sulfat. Formează cu acizii
organici esteri, iar cu sodiueliberează hidrogen.
Reacţiile de substituţie se pot realiza cu pentaclorura de
fosfor sau cu acidul clorhidric.

Răspândire în natură

Metanolul este întalnit in fructe, unde este produs de


către metilestaraza prin atacul pectinei
metoxilate, existand in concentratii diferite in functie de
fruct.

Aplicaţii practice

În industria chimică, metanolul serveşte ca materie


primă sau ca furnizor de energie. Recuperarea sa
necesită utilizarea unor compuşi de o puritate înaltă.
Alcoolul poate fi folosit pe post de combustibil, fiind
posibilă adăugarea sa la carburanţii convenţionali sau
utilizarea de metanol pur, fără sulf. În celulele de
combustie reprezintă un furnizor de hidrogen.

Materie primă

În 2003, în SUA şi Canada, s-au obţinut cinci milioane


de tone de formaldehidă în valoare de 1,5 miliarde de
dolari americani, devenind a cincea importantă
producţie în Statele Unite. Substanţa este folosită pentru
fabricarea de uree, fenol şi melamină. Aproximativ 50%
din totalul de formaldehidă este consumat la fabricarea
produselor din lemn. În 2005, China a fost cel mai mare
producător mondial, având o capacitate de 11 milioane
de tone.
Reactii ale metanolului
În 1970, compania Monsanto pune bazele unei linii
tehnologice de producere a acidului acetic utilizând pe
post de catalizator cis−[Rh(CO)2I2]− şi acid iodhidric.
Procesul este eficient şi la presiuni mici, decurgând
aproape fără obţinere de produşi secundari.

Rolul acidului iodhidric este de a forma iodura de metil,


specie ce urmează a reacţiona cu complexul de rodiu. În
ciclul catalitic, are loc o adiţie oxidativă a
[Rh(CO)2I2]− la iodura de metil, urmată de coordinarea
şi introducerea monoxidului de carbon în moleculă,
formându-se un complex acil.
Apoi se elimină acidul iodhidric prin reducerea
complexului. Iodura de acil este ulterior hidrolizată,
obţinându-se acidul acetic.Prin modificarea condiţiilor
de reacţie se poate obţine anhidrida acetică pe aceeaşi
linie de producţie.

Metanol poate fi dehidorgenatt folosind catalizatori de


cupru-dopat pentru a forma formiat de metil.

Prin esterificare se pot obţine un număr mare de


produse derivate.
Clormetanul este unul dintre cei mai importanţi, fiind
obţinut la o scară mailargă datorită costurilor mai mici
de producţie ale acidului clorhidric.
Esterii metilici ai acizilor graşi pot fi produşi prin
procesul de transesterificare convenţională. Prin
oxidare în două etape ale p-xilenului se formează un
terftalat de dimetil. Prin reacţia metanoululi
cu amoniac utilizând pe post de catalizator un amestec
de silicat de aluminiu şi amine de metil se realizează un
intermediar cu aplicaţii pentru vopsele, medicamente şi
pesticide. Reaţia alcoolului pe zeoliţi de tipul ZSM-5 în
metanol ce conduce la olefine gestionează procesul de
producţie a unor compuşi chimici cu catenă mică cum
ar fi etenă, propenă sau butenă.

Utilizarile metanolului

Metanolul este folsit ca:


• agent de denaturare pentru alcoolul provenit din
cereale
• antigel
• solvent pentru cauciuc si diferite tipuri de lacuri
• sinteza mai multor compusi organici.
• Cand ajunge in interorul organismului uman, fie
ca este inhalat sau baut, are o serie de caracteristici
distructive asupra celulelor din corp. Metanolul este
extrem de otravitor.
• Metanolul se topeste la –97.8 grade Celsius,
fierbe la 64.7 grade Celsius si are o gravitate
specifica de 0.7915 la 20 de grade Celsius.