Pompa cu pistonaşe cu disc înclinat

Fig. 1. Pompa cu pistonaşe axiale şi disc înclinat

1. axul de antrenare, 2. Corpul pompei, 3. Discul înclinat, 4. Pistonaş, 5. Corpul cilindrilor

Antrenarea maşinii se face de la axul central (1), care cuplează cu motorul de antrenare
(electric, sau termic). Împreună cu axul se roteşte şi corpul cilindrilor (5) şi împreună cu acesta şi
pistonaşele (4).
Pentru că discul (3) este înclinat faţă de axul de antrenare, la o rotaţie completă a axului,
fiecare piston va executa în locaşul său din corpul (5), o cursă dublă intrare-ieşire, de
amplitudine h.
Atunci cȃnd pistonaşele ies din locaşuri, volumul camerelor este în creştere şi are loc
aspiraţia lichidului de la rezervor. Atunci cȃnd pistonaşele intră în locaşuri, volumul camerelor
este în scădere, presiunea în creştere şi lichidul este refulat în circuit.
 Fig.2. Pompa cu pistonaşe axiale (producător Hidraulica Industrial)

Calculul debitului pompei cu pistonaşe axiale cu disc înclinat

În triunghiul ABC:
𝐴𝐵 𝐷 𝐷 (1)
𝑡𝑔𝛼 = = ⇒ℎ=
𝐵𝐶 ℎ 𝑡𝑔𝛼
în care: α – unghiul de înclinare a discului, D – diametrul cercului pe care sunt distribuite
pistonaşele, h – cursa pistonaşelor.
Volumul activ al unei camere de lucru:
𝜋 ∙ 𝑑2 (2)
𝑉𝑎 = ∙ℎ
4
în care: d – diametrul unui pistonaş.
Volumul geometric al pompei, va ţine cont de numărul de pistonaşe ale acesteia:
𝜋 ∙ 𝑑2 𝐷 (3)
𝑉 = 𝑉𝑎 ∙ 𝑧 = 𝑧 ∙ ∙
4 𝑡𝑔𝛼
în care: z – numărul de pistonaşe.
Debitul teoretic al pompei va fi:
𝜋 ∙ 𝑑2 (4)
𝑄𝑡 = 𝑉 ∙ 𝑛 = 𝑧 ∙ ∙ ℎ(𝛼) ∙ 𝑛
4
Debitul real se va calcula în funcţie de pierderile volumice ale pompei:
𝜋 ∙ 𝑑2 (5)
𝑄 = 𝑄𝑡 ∙ 𝜂𝑣 = 𝑧 ∙ ∙ ℎ(𝛼) ∙ 𝑛 ∙ 𝜂𝑣
4

în care: 𝜂𝑣 – randamentul volumic al pompei

 Sistemul de distibuţie al pompei
Distribuţia la acest tip de pompă este asigurată centralizat, printr-o piesă suplimentară,
numită oglindă de distribuţie (fig. 3).

Fig. 3. Oglinda de distribuţie

Această piesă permite legarea simultană cu racordul de aspiraţie, a tuturor camerelor al căror
volum este în creştere şi legarea cu racordul de refulare, a tuturor camerelor, al căror volum este
în scădere.
Condiţia delimitării complete a camerelor de lucru, pentru ca acestea să nu comunice
niciodată simultan cu cele două racorduri ale pompei este asigurată atunci cȃnd, distanţa dintre
cele două ferestre de pe oglinda de distribuţie (P) este mai mare decȃt diametrul unui pistonaş.
Pentru reducerea şocurilor la trecerea unei camere de lucru, din zona de trecere, în zona
ferestrelor sunt practicate la extremităţile acestora din urmă, degajările s (fig. 3), pentru ca
trecerea să fie treptată între cele două zone.
Locaşurile pistonaşelor sunt amplasate la unghiuri egale 2𝜋⁄𝑧 în corpul cilindrilor. Acest
lucru determină funcţionarea decalată în timp cu 2𝜋⁄𝑧 a camerelor de lucru şi obţinerea unor
debite instantanee, influenţate de acest decalaj. Debitul pentru întreaga maşină va fi obţinut prin
însumarea debitelor instantanee ale camerelor de lucru aflate în faza de refulare.
La pompa cu volum geometric fix, discul înclinat este fixat de corpul pompei, la un unghi α,
care nu poate fi modificat. Pentru varianta cu volum geometric variabil, discul 3 (fig. 1) poate fi
deplasat pentru modificarea unghiului α, cu ajutorul unui sistem numit regulator de pompă.
Acesta poate avea ca mărime de referinţă presiunea, debitul, sau puterea la ieşirea din pompă şi
funcţionează prin modificarea cursei h a fiecărui pistonaş:
- pentru α = 0, h = 0, debitul refulat de pompa este nul;
- pentru 𝛼 > 𝜋⁄2, efectul constă în schimbarea sensului de circulaţie a lichidului prin pompă
(se schimbă aspiraţia cu refularea), fără a modifica sensul de rotaţie la axul de antrenare.
La pompa cu volum geometric fix, schimbarea sensului de circulaţie a lichidului prin pompă
se realizează prin schimbarea sensului de rotaţie la axul de antrenare al acesteia.

Pompa cu palete culisante cu simplu efect, cu aspiraţie exterioară

Fig.4. Pompa cu palete culisante cu aspiraţie exterioară

La pompa cu aspiraţie exterioară, camerele de lucru sunt plasate în interiorul statorului şi se

formează între două palete consecutive şi capacele laterale. Deoarece contactul strȃns între paletă
şi stator contribuie la delimitarea camerelor de lucru, acest espect este avut în vedere în
proiectarea, execuţia şi mentenanţa acestor pompe.
Pompa este antrenată din exterior de la un motor electric, sau termic, astfel imprimȃnd o
mişcare de rotaţie rotorului, împreună cu car se rotesc şi paletele. Datorită excentricităţii dintre
stator şi rotor, paletele execută şi o mişcare de translaţie (culiează) în locaşurile din rotor. La o
rotaţie completă a rotorului, paletele execută o cursă dublă de intrare-ieşire din locaşuri, de
amplitudine 2e.
În zonele în care paletele ies din locaşuri, volumele camerelor este în creştere şi se realizează
aspiraţia, prin conectarea la racordul de aspiraţie. În zona în care paletele sunt împinse în
locaşuri, volumul camerelor este în scădere şi se realizează refularea lichidului către circuit.
Legătura cu racordul de aspiraţie şi cu cel de refulare se realizează simultan pentru mai multe
camere de lucru, numărul acestora depinzȃnd de diametrul celor două racorduri ale pompei.
Delimitarea camerelor de lucru se realizează prin respectarea condiţiei ca unghiul dintre
două palete consecutive (𝜑 = 2𝜋⁄𝑧), să fie mai mic decȃt unghiul corespunzător zonei de trecere
dintre racordul de aspiraţie şi cel de refulare (α).
Pentru creşterea randamentului mecanic al pompei se utilizează diverse metode privind
contactul dintre paletă şi stator:

Fig. 5. Metode de îmbunătăţire a contactului dintre palete şi stator

- utilizarea unei suprafeţe de contact cȃt mai mică cu statorul, prin prelucrarea extremităţilor
paletei (fig 5 a şi b);
- utilizarea la extremităţile paletelor, a unor role cilindrice, care vor transforma frecarea de
alunecare, în mişcare de rostogolire (fig. 5 c);
- se prelucrează canalul paletelor sub un unghi β faţă de direcţia radială (fig. 5 d). De obicei
𝛽 = 5𝑜 − 9𝑜 . Acest lucru are ca efect micşorarea componentei forţei centrifuge, care acţionează
pe direcţie normală la suprafaţa statorului şi astfel a forţei de frecare între paletă şi stator.
La pompele antrenate cu turaţie mare, pentru menţinerea contactului dintre paletă şi stator
este suficientă forţa centrifugă. La pompele antrenate cu turaţie mică sunt necesare forţe
suplimentare, obţinute prin amplasarea unor arcuri în canalele paletare, sau prin canale practicate
în capacele pompei, în care să culiseze elementele paletei.

Calculul debitului pompei cu palete culisante

Volumul geometric al pompei se calculează cu relaţia:

𝑉 = 𝑏 ∙ (𝜋 ∙ 𝐷 − 𝑧 ∙ 𝛿) ∙ 𝑐 = 𝑏 ∙ (𝜋 ∙ 𝐷 − 𝑧 ∙ 𝛿) ∙ 2𝑒 (6)

în care: b – lungimea paletei, D – diametrul statorului, z – numărul de palete, δ – lăţimea

paletei, c – cursa, e – excentricitatea între stator şi rotor.
Debitul real al pompei va ţine cont de turaţia de antrenare a acesteia şi de pierderile
volumice:

𝑄 = 𝑉 ∙ 𝑛 ∙ 𝜂𝑣 = 2𝑒 ∙ 𝑏 ∙ (𝜋 ∙ 𝐷 − 𝑧 ∙ 𝛿) ∙ 𝑛 ∙ 𝜂𝑣 (7)

în care: n – turaţia de antrenare a pompei, 𝜂𝑣 – randametul volumic al pompei.

Pompa cu roţi dinţate

Acestea sunt pompe volumice rotative, la care mişcarea de rotaţie se realizează prin
antrenarea unuia dintre arbori de la o sursă de putere exterioară pompei. Carcasele în care sunt
plasate roţile dinţate sunt închise lateral cu două capace, care uneori, constituie şi suporţii pentru
lagăre.
În comparaţie cu pompele cu piston, pompele cu roţi dinţate admit turaţii înalte şi sunt, din
punct de vedere constructiv, mai simple. Aceste pompe sunt puţin sensibile la variaţia vȃscoziăţii
2
lichidului (𝜗 = 0.5 ∙ 10−6 − 250 ∙ 10−6 𝑚 ⁄𝑠) şi la existenţa rezidurilor în lichid.

Clasificarea pompelor cu roţi dinţate

a. în funcţie de tipul de angrenare: - cu angrenare interioară (fig. 6 b);
- cu angrenare extrioară (fig. 6 a).
 b.
a.
Fig. 6. Tipuri de angrenare a roţilor

b. în funcţie de numărul de roţi: - cu 2 roţi;

- cu 3 roţi.
c. în funcţie de forma danturii: - cu dinţi drepţi;
- cu dinţi înclinaţi (fig. 7 a);
- cu dinţi în V (fig. 7 b).

b.
a.
Fig. 7. Tipuri de danturări la pompa cu roţi dinţate (Proconsil grup)

d. în funcţie de presiunea maximă admisă – pentru presiune joasă (5-30 bar);

- pentru presiune medie (30-100 bar);
- pentru presiune înaltă (100-300 bar).
e. în funcţie de echilibrarea forţelor radiale: - fără sistem de echilibrare,
- cu sistem de echilibrare,
- cu echilibrare automată a jocurilor.
 Calculul debitului volumic la pompa cu roţi dinţate
Relaţia volumului geometric este una aproximativă, care se încadrează într-o marjă de eroare
de ± 3%. Pentru determinarea acestuia se fac două ipoteze simplificatoare:
i. înălţimea capului dintelui este egală cu înălţimea piciorului dintelui şi cu modulul
𝑎=𝑏=𝑚 (8)
în care: a – înălţimea capului dintelui, b – înălţimea piciorului dintelui, m – modulul roţii
dinţate.
ii. în zona danturată, volumul dinţilor este egal cu volumul golurilor
𝑉𝑑 = 𝑉𝑔 (9)

Fig. 8. Elementele geometrice ale dinţilor unei roţi dinţate

Volumul unei roţi va fi:

𝑉1′ = 𝜋 ∙ 𝐷 ∙ ℎ ∙ 𝑙 (10)
în care: D – diametrul cercului de divizare, h – înălţimea unui dinte, ℓ - lăţimea dinţilor.
Dar:
𝐷 =𝑚∙𝑧 (11)
ℎ = 𝑎 + 𝑏 = 2 ∙ 𝑚 (𝑖𝑝𝑜𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑖)
în care: z – numărul de dinţi ai unei roţi
Relaţia 3 devine:
 𝑉1′ = 𝜋 ∙ 𝑚 ∙ 𝑧 ∙ 2𝑚 ∙ 𝑙 = 2𝜋 ∙ 𝑚2 ∙ 𝑙 ∙ 𝑧 (12)
Volumul geometric al unei roţi va fi jumătate din volumul unei roţi (ipoteza ii):
1 ′ (13)
𝑉𝑔1 = 𝑉 = 𝜋 ∙ 𝑚2 ∙ 𝑙 ∙ 𝑧
2 1
Volumul geometric al pompei va ţine cont de existenţa celor două roţi dinţate:
𝑉𝑔 = 2 ∙ 𝑉𝑔1 = 2𝜋 ∙ 𝑚2 ∙ 𝑙 ∙ 𝑧 (14)

Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară

Fig. 4. Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară

1- corpul pompei, 2- racordul de refulare, 3- roata condusă, 4- camera de lucru

Antrenarea pompei se face din exterior, prin cuplarea unei surse de energie mecanică la
pinionul conducător. Prin angrenare, mişcarea de rotaţie se transmite şi pinionului condus.
Camerele de lucru se formează în golurile roţilor dinţate. La ieşirea din angrenare, volumul
camerelor este în creştere şi astfel are loc aspiraţia lichidului de la rezervor. La intrarea în
angrenare, volumul camerelor este în scădere, presiunea creşte şi astfel lichidul sub presiune este
refulat către circuit. De la aspiraţie către refulare, lichidul va fi transportat pe circumferinţa
roţilor, pe parcursul deplasării, volumul camerelor de lucru rămȃnȃnd constant.
Condiţia de etanşare este asigurată prin angrenarea roţilor dinţate. La roţile cu dantură
normală, există o singură pereche de dinţi în contact, deci o singură zonă de etanşare. În cazul
roţilor cu dantură deplasată, există mult de două perechi de dinţi în contact, existȃnd două zone
de etanşare. În acest caz, în zonele de contact, presiunea lichidului creşte foarte mult, apărȃnd
fenomenul de strivire a lichidului între dinţi. Pentru diminuarea acestui fenomen, se practică în
capacele laterale buzunare, prin care se creşte volumul şi se scade presiunea.
Pompele cu roţi dinţate sunt pompe cu sens unic de curgere, datorită particularităţilor de
configurare a corpului pompei. Configurara corpului trebuie să ţină cont de îmbunătăţirea
gradului de umplere a camerelor de lucru. Acest lucru se poate realiza în mai multe moduri:
- un orificiu mai mare a racordului de aspiraţie, prin care se măreşte timpul de contact al
camerelor de lucru cu aspiraţia;
- prelucrarea unei zone prin care se măreşte timpul de contact al camerelor de lucru cu
racordul de aspiraţie (fig. 10 a).

a.
b.
Fig. 10. Variante constructive pentru îmbunătăţirea aspiraţiei

- amplasarea zonei de legără cu aspiraţia în zona piciorului dintelui, astfel ca forţa centrifugă
să contribuie la umplerea camerelor de lucru (fig. 10 b).
Repartizarea presiunii pe circumferinţa roţilor dinţate va furniza forţa radială, care încarcă
axul roţii dinţate dinţate şi care se adaugă greutăţii proprii. Forţa de încărcare este cea la care se
încearcă la încovoiere axul pinioanelor şi se dimensionează lagărele.
La capătul fiecărui dinte, se creează între acesta şi corpul pompei, o rezistenţă hidraulică de
tip capilar, pe care va apărea o cădere de presiune. Valoarea acestei rezistenţe depinde de jocul,
dintre dinte şi corpul pompei. Acest joc contribuie la performanţa pompei privind presiunea
maximă de lucru. Uzura după un anumit timp de fincţionare, va determina creşterea jocului
dintre dinte şi corpul pompei, care va avea ca efect scăderea presiunii maxime pe care o poate
atinge pompa.