Apa subterană, să facem invizibilul vizibil!

Importanţa apelor subterane în viaţa noastră

1. Ce este apa subterană?

Apa subterană reprezintă acea apă care se acumulează şi curge prin stratele de roci
poroase şi permeabile de tipul nisipurilor şi pietrişurilor numite acvifere, aflate la diferite
adâncimi în subsol. În funcţie de adâncimile la care se găsesc rocile în care se acumulează
şi curge apa, apele subterane se clasifică în ape subterane freatice (de mică adâncime) şi
ape subterane de adâncime.

2. De ce este apa subterană resursă de importanţă strategică?

Apa subterană reprezintă o sursă de importanţă strategică și mai greu de poluat (mai
puţin susceptibile la poluare) decât apele de suprafaţă pentru că:
a) stratele acvifere sunt parţial protejate prin stratele acoperitoare de pătrunderea
substanţelor poluatare;
b) curgerea apelor subterane este lentă;
c) ajungerea substanţelor poluatoare în apa subterană este un proces de durată.
Intervalul de timp scurs între momentul pătrunderii poluatorului în subsol şi momentul
ajungerii lui în apa subterană depinde de grosimea, permeabilitatea şi caracteristicile
chimice ale stratelor acoperitoare stratului acvifer.
d) În intervalul de timp necesar poluatorului să ajungă în apa subterană se poate
interveni pentru împiedicarea poluării.

3. Cum captăm apa subterană?

Apa subterană este captată atât la nivel individual cât şi în sistem centralizat prin
foraje/puţuri/ fântâni, izvoare şi drenuri.
- La nivel individual, în gospodării, apa subterană este captată prin puţuri sau
fântâni de mică adâncime fiind utilizată apa subterană freatică (termenul popular fiind
pânza freatică) sau prin izvoare.
- În sistem centralizat, apa subterană este captată prin foraje de mică adâncime,
foraje de adâncime, drenuri şi izvoare. În funcţie de necesarul de apă (volumul /
debitul necesar) se realizează captări mari formate din mai multe foraje, drenuri sau
izvoare care se colectează prin sisteme de aducţiune şi se distribuie consumatorilor
casnici sau industriali prin reţele locale.

4. Ce probleme apar la captarea apelor subterane?

La captarea apei subterane freatice din gospodării s-au întâmpinat următoarele
probleme:
a) în perioadele de vară puţul “seacă”. Termenul “seaca” este impropriu dar
frecvent utilizat. Cauzele acestei “secări” pot fi:
- lipsa precipitaţiilor, care este sursa principală de alimentare a acviferelor freatice
(de mică adâncime); în perioadele de secetă înălţimea coloanei de apă
subterană este redusă
 - utilizarea excesivă a apei subterane pentru activităţile gospodăreşti (udarea
culturilor).
b) apa este colorată (murdară) sau poluată. Cauzele pot fi:
- realizarea incorectă a puţului: în timpul executării puţului coloana filtrantă (filtru)
a fost poziţionată în stratele argiloase sau are orificiile (fantele) mai mari decât
dimensiunea rocilor din strat şi permit intrarea argilei sau nisipului fin în puţ
- echiparea incorectă a puţului: pompa utilizată pentru alimentarea cu apă are
debit mai mare decât debitul pe care îl poate furniza în mod optim stratul acvifer
captat prin puţ;
- utilizarea în exces a apei din puţ conduce la pătrunderea particulelor de nisip
prin filtru şi la înnisiparea şi colmatarea puţului
- poluarea apei din puţ datorită pătrunderii în sol şi apoi în apa subterană freatică
a poluanților (exemplu: substanţele chimice folosite ca îngrăşământ).

5. Cum ne afecteaza apa subterană vietile?

Vorbim de o resursă rareori vizibilă și de cele mai multe ori, când ne gândim la apă, ne vin în
minte imagini ale râurilor, lacuri sau mări. Uităm însă această comoară pe care o avem și de
care depind viețile noastre și ale ecosistemelor terestre și acvatice, în special în aceste
timpuri în care schimbările climatice devin parte a vieții noastre.
În România, apa subterană este utilizată în principal în scopul alimentării cu apă a
populației, urmând activitatea agrozootehnică și industrială iar gestionarea ei urmează
aceleași etape ca pentru apele de suprafață. Faptul că nu este la vedere, face mai dificilă
atât caracterizarea, evaluarea dar și stabilirea măsurilor pentru atingerea obiectivelor
de mediu.
”Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie
protejat, tratat şi apărat ca atare, fiind o resursă strategică de siguranţă şi securitate
naţională”, conform Legii Apelor. Apa subterană reprezintă o resursă importantă a cărei
depreciere cantitativă, dar mai ales chimică, este dificil şi costisitor de remediat, astfel încât
pentru protecția și în interesul utilizării durabile a acestei resurse, este necesară instituirea
unui cadru bazat pe principiile prevenției și poluatorul plătește.
De asemenea, există o interdependență între apele subterane și ecosistemele terestere și
acvatice. Astfel, având în vedere că sistemele de ape de suprafață sunt alimentate de
apele subterane, efectul activităților umane asupra apelor subterane va avea de fapt
impact asupra calității ecosistemelor acvatice si a ecosistemelor terestre direct
dependente, daca așa-numitele reacții de atenuare naturală (biodegradarea în sol și
subsol) nu sunt suficiente pentru a îndepărta poluanții.

6. Cum se realizează managementul apei subterane?

Pentru a face mai eficientă gestionarea și protecția acestei resurse, a fost necesară
delimitarea apei subterane în corpuri de apă subterană, ca unitate principală pentru
management. Identificarea și delimitarea corpurilor de apă subterană s-a făcut în
concordanță cu prevederile legislației europene și naționale, pentru zonele în care există
acvifere semnificative ca importanţă pentru alimentări cu apă, respectiv debite exploatabile
mai mari de 10 m3/zi, în baza unor metodologii stabilite la nivel european. Delimitarea
corpurilor de apă subterană s-a făcut în baza unor criterii specifice: criteriul geologic,
hidrodinamic și starea cantitativă și calitativă a corpurilor de apă subterană.
Astfel, în baza acestor criterii, la nivel național au fost delimitate și caracterizate un număr de
143 de corpuri de apă subterană dintre care 115 corpuri de apă subterană sunt freatice și 28
sunt de adancime. Odată delimitat corpul de apă subterană, se realizează o analiză și
evaluare a presiunilor antropice care pot avea impact asupra stării apei. Analiza se
realizează luând în considerare diferite tipuri de presiuni: punctiforme, difuze, presiuni
cantitative (prelevări de apă), alte presiuni antropice, etc.
Datele relevante furnizate de sistemul de monitoring sunt esenţiale în procesul de
identificare a presiunilor, deoarece prin corelarea acestora cu activităţile antropice care pot
avea efect asupra apelor subterane, se pot identifica presiunile care pot cauza neatingerea
obiectivului de mediu, respectiv starea bună a corpului de apă subterană.

7. Strategii naţionale pentru gospodărirea și monitorizarea apelor subterane

La nivel naţional, în cadrul Administraţiei Naţionale “Apele Române” şi, la nivel regional,
în cadrul celor 11 Administraţii Bazinale de Apă există o preocupare pentru monitorizarea şi
gospodărirea unitară şi coerentă a apelor subterane.
Pentru cunoaşterea cât mai corectă a apelor subterane se realizează monitorizarea
cantitativă şi calitativă a apelor subterane ca suport pentru o gestionare judicioasă prin
intermediul captărilor (foraje de freatic, foraje de adâncime şi izvoare) din Reţeaua
Hidrogeologică Naţională dar şi a captărilor de apă folosite pentru alimentarea cu apă a
populaţie, în scop industrial, pentru agricultura, zootehnie, piscicultură de persoane fizice şi
juridice.
La nivel national, monitorizarea cantitativă a apelor subterane freatice şi de adâncime s-
a realizat în mod continuu începând cu anul 1963 până în prezent prin captările Reţelei
Hidrogeologice Naţionale.
La nivelul anului 2020 monitorizarea cantitativă s-a realizat prin măsurători periodice şi
ale adâncimii nivelului apei subterane în 2850 foraje de freatic şi 91 foraje de adâncime
şi ale debitului în 121 izvoare.
Programele de monitorizare calitativă (chimică) a apelor subterane trebuie să furnizeze o
imagine cât mai exactă asupra stării acestora și a tendinţelor pe termen lung ale
concentraţiilor de poluanţi induse antropic, la nivelul fiecărui bazin hidrografic.
La nivel naţional, numărul secţiunilor monitorizate din punct de vedere chimic
este de 1.573 puncte de monitorizare (foraje şi izvoare) sunt grupate astfel:
 1439 puncte de monitorizare ce aparţin reţelei naţionale hidrogeologice
 127 foraje de exploatare/izvoare aparţinând terţilor şi foraje de urmărirea
poluării.
 7 fântâni de urmărirea poluării cu nutrienţi (din cadrul proiectului
Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți).

8. Cum este evaluată resursa subterană din punct de vedere calitativ, ce implică
această analiză?
În cazul apelor subterane, legislația definește starea cantitativă, precum şi starea chimică a
corpurilor de apă subterană. Acestea sunt clasificate în două clase respectiv starea bună și
starea slabă. Starea bună a apei subterane din punct de vedere cantitativ se atinge atunci
când nivelul apei subterane în corpul de apă analizat este astfel încât resursele de apă
subterană disponibile nu sunt depăşite de rata de captare medie anuală pe termen lung.
Evaluarea stării chimice (calitative) a corpurilor de apă subterană se realizeaza comparând
rezultatele analizelor chimice cu valorile standardelor de calitate a apelor subterane şi cu
valorile prag, în baza unei metodologii stabilite la nivel european, care implică parcurgea
unor etape bine stabilite.
Prin aplicarea metodologiei de evaluare a corpurilor de apă subterană în
perioada 2018 - 2020 situaţia celor 141 de corpuri de apă subterană monitorizate se
prezintă astfel:
 129 corpuri se află în stare chimică bună;
 12 de corpuri de apă subterană se află în stare chimică slabă (datorită
concentrațiilor de nitrați/azotați).
Din analiza datelor obţinute în urma monitorizării forajelor situate pe corpurile
de apă subterană se observă că cele mai multe depăşiri ale standardelor de
calitate/valorilor de prag se înregistrează la indicatorul de calitate azotaţi, iar izolat
(local) la: amoniu, azoțiți, ortofosfați, cloruri, sulfaţi, fenoli, plumb și arsen.
În ceea ce priveşte poluarea apelor freatice cu azotaţi, depăşiri ale
standardului de calitate la acest indicator s-au înregistrat pentru 209 foraje ceea ce
reprezintă 13,29% din totalul forajelor monitorizate, in perioada 2018-2020.
Cauzele poluării acviferului freatic cu azotaţi sunt multiple şi au un caracter
cumulativ, sursele principale ale poluării acestuia cu azotaţi fiind:
 spălarea permanentă a solului impregnat cu compuşi ai azotului
proveniţi din aplicarea îngrăşămintelor chimice și naturale (gunoi de
grajd) pe unele categorii de terenuri arabile, de către precipitaţiile
atmosferice şi apa de la irigaţii;
 lipsa sistemelor de colectare a apelor uzate în special la aglomerările
umane din mediul rural.
Factorii cu potențial major de poluare care pot afecta calitatea apei subterane
sunt reprezentați de: produsele chimice (îngrăşăminte, pesticide utilizate în
agricultură ce provoacă o poluare difuză greu de depistat şi prevenit), deșeurile
menajere şi produsele rezultate din zootehnie, necorelarea creşterii capacităţilor de
producţie şi a dezvoltării urbane cu modernizarea/extinderea lucrărilor de canalizare
şi realizare a staţiilor de epurare, exploatarea necorespunzătoare a staţiilor de
epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionare a
deşeurilor şi a nămolurilor provenite de la epurarea apelor uzate industriale,
produsele petroliere, produsele rezultate din procesele industriale.
Poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil având
consecinţe importante asupra folosirii rezervei subterane la alimentarea cu apă în scop
potabil, depoluarea surselor de apă din pânza freatică fiind un proces foarte anevoios.

9. Care sunt tipurile de măsuri aplicate corpurilor de apă subterană?

La nivel național, măsurile de prevenire a poluării vizează în principal:
- Pentru localități: extinderea/construcția de rețele de canalizare (în special în
localitățile rurale), modernizarea/construcția stațiilor de epurare, inclusiv
 gestionarea corespunzătoare a nămolului de epurare rezultat, gestionarea
corespunzătoare a deșeurilor
- Pentru activitățile agricole: stocarea/depozitarea și utilizarea corespunzătoare a
gunoiului de grajd, respectiv a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor
- Pentru activitățile industriale: depozitarea corespunzătoare a materiilor prime,
auxiliare și deșeurilor.
Având în vedere că cele 12 corpuri de apă subterană au starea chimică slabă din cauza
concentrațiilor ridicate de nitrați/azotați, reducerea și prevenirea poluării apelor de subterane
se realizează și prin implementarea Directivei Nitrați.
Aceasta cere statelor membre sa desemneze ca zone vulnerabile toate suprafețele de teren
cunoscute de pe teritoriul propriu, care drenează în ape – inclusiv în ape subterane afectate
de poluarea cu nitrați, sau pe cale de a fi afectate. Din anul 2013, România aplică programe
de acțiune care conţin măsuri obligatorii privind controlul aplicării îngrăşămintelor, în special
a celor organice naturale, pe terenurile agricole la nivelul întregului teritoriu și nu a mai
desemnat zone vulnerabile la nitrați.
Programele de acțiune stabilite pentru fermieri ajută implicit și la diminuarea concentrațiilor
crescute de nitrați din apele subterane.

10. Ce măsuri se aplică atunci când resursa este utilizată în scop potabil?
Instituirea zonelor de protecție pentru captările de apă subterană pentru utilizarea în scop
potabil se realizează conform cu prevederile Legii apelor, a HG nr. 930/2005 pentru
aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară şi
hidrogeologică, precum și a Ordinului nr. 1278/2011 pentru aprobarea instrucțiunilor privind
delimitarea zonelor de protecție sanitară și a perimetrului de protecție hidrogeologică.
Deţinătorii şi/sau operatorii de servicii de apă ai captărilor, construcţiilor şi instalaţiilor, aflate
în funcţiune, au obligativitatea legală de a institui zonele de protecţie (cu regim sever sau cu
regim de restricții, precum și perimetre de protecție hidrogeologică).
În zonele de protecție pentru captările de apă pentru potabilizare existente, se impun măsuri
de interdicție a unor activități precum și măsuri de utilizare cu restricții a terenului, pentru
prevenirea riscului de contaminare sau de impurificare a apei, ca urmare a activității umane,
economice şi sociale.
În zonele de protecție sanitară cu regim de restricție terenurile pot fi exploatate agricol
de către deținătorii acestora, dar cu interzicerea:
- utilizării îngrășămintelor naturale și chimice;
- utilizării substanțelor fitosanitare (pesticide și biocide);
- irigării cu ape uzate, chiar dacă sunt complet epurate;
- amplasării grajdurilor și cotețelor de animale și a depozitării de gunoi animalier;
- pășunatului și însilozării nutrețurilor;
- amplasării de sere și de iazuri piscicole;
- amplasarea de: abatoare, triaje de cale ferată, baze auto; bazine neetanșe de ape
reziduale, haznale cu groapa simplă; locuințe, spitale, aeroporturi, unități militare fără sistem
de canalizare; cimitire umane și de animale, de mașini, containere de deșeuri; balastiere,
exploatări de turbă, cariere de piatră; campinguri, ștranduri fără sisteme de canalizare;
- executarea de construcții pentru activități industriale și agricole: grajduri, silozuri,
depozite de îngrășăminte și de substanțe fitosanitare; depozite de carburanți, lubrefianți,
combustibili solizi;
- spălarea mașinilor și efectuarea schimburilor de ulei etc.

În zonele de protecție sanitară cu regim sever este interzisă orice amplasare de folosință
sau activitate care ar putea conduce la contaminarea sau impurificarea surselor de apă.
Astfel, sunt interzise toate activitățile prevăzute pentru zona de protecție sanitară cu regim
de restricție, precum și alte măsuri restrictive din care specificăm:
- amplasarea de construcții sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea
sursei și a instalațiilor;
- deversarea de ape uzate, chiar dacă sunt epurate;
- irigarea cu ape care nu au caracteristici de potabilitate;
- culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventă sau folosirea tracțiunii animale;
Perimetrul de protecție hidrogeologică cuprinde arealul dintre domeniile de alimentare și
de descărcare la suprafață și/sau în subteran a apelor subterane prin emergențe naturale
(izvoare), drenuri și foraje, iar măsurile de protecție au drept scop păstrarea regimului de
alimentare a acviferelor cât mai aproape de cel natural, precum şi evitarea poluării apelor
subterane și a lacurilor cu substanțe poluante greu degradabile sau nedegradabile, respectiv
regenerarea debitului prelevat prin lucrările de captare.
Conform prevederilor art. 20 al HG nr. 930/2005, pentru toate lucrările şi activitățile de pe
terenurile situate în perimetrele de protecție hidrogeologică este necesară evaluarea
impactului asupra mediului în cadrul procedurii de reglementare din punct de vedere al
protecției mediului. Studiul de evaluare a impactului asupra mediului trebuie să prevadă
toate măsurile necesare pentru prevenirea pătrunderii oricăror substanțe poluante greu
degradabile sau nedegradabile în apele subterane, măsuri care vor constitui condiții impuse
prin actul de reglementare.
În perimetrele de protecție hidrogeologică sunt interzise:
- evacuarea de ape pluviale din zone urbane sau din zone de trafic rutier;
- amplasarea de unități care evacuează ape reziduale cu risc mare de poluare;
- depozitarea, staționarea sau introducerea în subteran a substanțelor poluante;
- efectuarea de irigații cu ape uzate, neepurate sau insuficient epurate;
- amplasarea de unități zootehnice;
- amplasarea de platforme de gunoi, containere cu deșeuri;
- executarea de decopertări prin care stratul acoperitor, protector al acviferului
este îndepărtat;
- executarea de foraje pentru prospecțiuni, explorări și exploatări de petrol, gaze
etc.