Sistemul fiscal din Canada

Sistemul fiscal actual al Canadei este format din 3 niveluri de baza:

- Federal (48% revin veniturilor bugetului federal);

- Provincial (42 % revin bugetelor provinciilor);

- Local (10% revin veniturilor bugetelor locale);

Ponderea cea mai mare a veniturilor din bugetul federal se constituie din
impozitul pe venit al persoanelor fizice si, fapt important, aceasta pondere e mereu
in crestere. Importante sunt si veniturile din impozitele pe corporatii, impozitele pe
marfuri si servicii, accizele, taxele vamale si veniturile din contributiile la
asigurarile sociale.

Veniturile fiscal ale provinciilor se acumuleaza din:

-impozitul pe venitul persoanelor fizice;

- impozitul pe vinzari;

- Impozitul pe venitul corporatiilor;

- accize;

-Contributiile la asiguratile sociale;

-Impozitul pe donatii;
- plata rentelor, diferite taxe de inregistrare si licentiere.

Partea cea mai mare din intrari revine impozitelor pe venitale persoanelor
fizice si impozitelor indirect. In ultimul timp toate tipurile de venit din bugetele
provincial, cu axceptia impozitului pe venitul corporatiilor au o tendinta de
crestere.

Intrarile fiscal in bugetele locale constau din impozitul pe imobil si

impozitul pe antreprenoriat. In tara s-a conturat un system flexibil, bine determinat
de manevrare fiscala.
Politica fiscal se elaboreaza de Departamentul politicii bugetare si a analizei
economice din cadrul Ministerului de Finante. Toate proiectele se discuta mai intii
in cadrul Camerei Comunelor. De colectarea impozitelor se ocupa Ministerul
Venitului National. Toate litigiile aparute in legatura cu nerespecatarea legislatiei
fiscal se solutioneaza printr-un system de jurisdictie specializata- de Curtea
Fiscala.

Unor provincii li s-au facut exceptii. De exemplu, Quebec percepe de sine

statator impozitul pe venit al persoanelor fizice si juridice; Ontario si Alberta-
impozitul pe venit al persoanelor juridice.

Avind in vedere ca sistemul asigurarilor sociale este parte component a

sistemului financiar-fiscal, exista anumite directii de verificare a pensiilor si a
tarifelor care efectueaza controlul in sferele asigurarilor sociale si impunerii
tarifare.

Drept baza juridical in sistemul fiscal servesc urmatoarele legi: Legea cu

privire la impozitul pe venit (reglementeaza impozitul pe venit al persoanelor
fizice si al corpozariilor) si Legea cu privire la asigurarea somajului (sistemul
asigurarilor sociale).

Prima reforma fiscala in Canada a inceput in anul 1897. Aceasta

modernizare a avit ca scop perfectionarea pricipalelor surse de venit din buget, si
anume: impozitul pe venit al persoanelor fizice si juridice. Mai apoi a fost
perfectionat radical sistemul de impozite indirecte.

In conformitate cu reforma din 1897, in Canada la nivel fiscal au inceput sa

dunctioneze 3 plafoane ale impozitului pe venit al persoanelor fizice:

0- 29590 mii dolari- 17% plafonul max.

29590-59180 mii dolari- 26% palfon max.

Mai mult de 59180- 29% plafon max.

 Astfel, noul system fiscal este bazat pe impozitarea similara a veniturilor,
indifferent de marimea lor si formele de investire si, de asemenea, pe impozitarea
marimilor reale ale veniturilor.

O mare importanta in sistemul de impozitare a venitului de la persoanele

fizice o are impozitul pe cresterea valorii de piata a activelor. Daca anterior numai
jumatate din acest venit era supus impunerii, astfel incit marimea reala a
impozitului cumulative federal-provincial se egala cu 26%, actualmente cota
impozabila s-a marit cu 75%, iar marimea reala a impozitului pe cresterea valorii
de piata a activelor s-a marit cu 30%.

In acest context, un rol importante il au si diversele facilitati fiscal ce sunt

legate de impozitul pe venit, ce stimuleaza companiile la utilizarea rationala a
mijloacelor fixe si circulante, la introducerea cercetarilor stiintifice in producere, la
dezvoltarea activitatilor in anumite regiuni si al alte actiuni social utile.

Plafonul impozitului pe venit se formeaza din plafoanele regionale si

federale. Plafonul general federal este de 28% (pentru companiile industriei
prelucratoare- 23%).

Facilitatile fiscal de baza pentru corporatii sunt:

- Creditul fiscal-investitional;

- Creditul fiscal pe cheltuielile pentru cercetari stiintifice;

- Conditii favorizate privind impozitarea cresterii valorii de piata a activelor;

- Norme progressive ale amortizarii (amortizarea accelerata).

Deficitul mereu in crestere a bugetului federal a impus autoritatile federale sa

foloseasca mai rationalfacilitatile fiscale.

Totusi sunt pastrate facilitatile pentru dezvoltarea regional a cercetarilor

stiintifice. Creditul investitional pentru provinciile atlantice constituie 15% iar
pentru o grupa special evidentiata- 10%. Creditul fiscal pentru investitiile
capital in cercetarile stiintifice constituie 30% pentru toate companiile si 45%-
pentru companiile din sectorul de prelucrare.

Pentru stimularea dezvoltarii sectoarelor agrar si piscicol, de asemenea sunt

prevazute facilitati cu caracter fiscal. Exemplu de facilitate in domeniul dat,
este uniformizarea venitului pe o perioada de 5 ani in scopul protejarii
fermierilor si pescarilor de fluctuatiile imprevizibile, caracteristice ramurilor
respective.

Trebuie de remarcat ca in Canada sistemul fiscal este axat pe impunerea

directa, in care pozitia dominanta o ocupa impozitul pe venit al populatiei,
constituie un factor regulator al economiei nationale.

Ultimele tendinte in dezvoltarea sistemul fiscal sunt lagate de extinderea

bazei impozabile, micsorearea cotelor de impunere, avind ca scop reducerea
deficitului bugetului federal, cu pastrarea posibilitatilor de influientare a
proceselor economice.

Sistemul fiscal cnadian si-a definitivat, in consecinta multiplelor experiente,

politica fiscal, acumulind veniturile bugetare prin pirghiile oferite de impozitul
pe vinzari, care in esnta este mai simplu in administrare si, spre deosebire de
impozitele directe, mai eficace in evidentierea acumularii in termene otime a
veniturilor bugetare.

De aceea, impozitul pe vinzari, paote fi privit prin prisma urmatoarelor

caracteristici:

- Se rasfringe numai asupra consumului, exonerind impozitele din procesul de

de productie, deci neamenintind producatorul intern;

- Are o baza impozabila mai larga.

Impozitul federal pe vinzari, invizibil pentru consummator, se colecteaza

impreuna cu impozitul pe vinzari cu amanuntul, utilizat in 9 din 10 provincii
canadiene. Colectarile erau percepute la nivelul vinzarilor cu amanuntul a
majoritatii produselor, cu exceptia celor alimentare, imbracamintei si
combustibilului. Cotele impozitului erau diferite in provinciile canadiene, fapt
determinat de necesitatile fiscal regionale. Cea mai mica era in British
Columbia si constituia 6%, iar cea mai inalta in Newfoundland-12%. In
provincial Alberta, care obtine venituri considerabile din extractia petrolului si
a gazelor natural, acest impozit nu se aplica.

Confruntindu-se cu problema impozitului federal pe vinzari, din 1897

Guvernul a hoatarit sa-si orienteze toate fortele in directia reformarii
impozitului local din vinzari. Acest pas al Guvernului a dat nastere ideii de a
incasa si dezvolta impozitul national din vinzari dupa mecanismul European de
incasare a TVA.

In 1991 a fost adoptat impozitul pe bunuri si servicii. Spre deosebire de

TVA, impozitul pe bunuri si servicii in Cnada are un avantaj si anume, cota de
impunere proportional este de 7%. In acelasi timp, produsele alimentare,
medicamentele si utilajul nu se supun impozitarii; de asemenea sunt scutite de
impozit serviciile medicale si activitatile din sfera invatamintului.

Prin introducerea acestui impozit sistemul Canadian a fost ameliorat

susbstantial, dar in acelasi timp au aparut si unele dificultati. Trebuie de
remarcat faptul ca impozitul pe bunuri si servicii se incaseaza concomitente cu
impozitele provincial din vinzarile cu amanuntul. Ca urmare, in cadrul
vinzarilor cu amanuntul actuineaza parallel 2 impozite, producind o serie de
dificultati vinzatorilor, care sunt nevoiti sa calculeze 2 impozite cu baze
impozabile diferite sis a adapteze la ele sitemul de calcul conatbil. In alta ordine
de idei aceasta stare a servit ca motiv pentru unificarea sistemelor fiscale
provincial si armonizarea lor cu impozitul federal.

Cu exceptia Albertei si a altor 2 teritorii, toate regiunile incaseaza impozitele

locale pe vinzari.

In regiunile Canadei s-au stabilit urmatoarele taxe ale impozitului pe

vinzarile cu amanuntul:
- Newfoundland- 12%;

- New Scotland-11%;

- Insula Printului Eduard- 10%;

- New Branceweek- 11%;

- Quebec- 6,5% (se incaseaza impozitul unic din cel provincial si federal);

- Ontario- 8%

- Manitoba- 7%;

- Sascacevan- 9%;

- British Columbia- 7%.

Canada este o tara centralizata. Si cu toate ca organelle guvernamentale federale

exercita o influienta considerabila, provinciile au un mare rol in sferele-cheie
ale economiei nationale si in dezvoltarea sociala. Asadar, regiunile prevaleaza
in asa sfere de activitate ca invatamintul, medicina, relizarea programelor
sociale de asigurare.

Cresterea importantei provinciei in economia nationala necesita o

coordonare a politicii intre guvernul federal si autoritatile locale. Cu toate ca
regiunile dispun de mari imputerniciri in ce priveste incasarea impozitelor , ele
totusi au nevoie de spreijin din partea Guvernului Federal. In medie, circa 28%
din toate veniturile revin transferurilor – mijloace transmise de guvern
provinciilor in scopul compensarii decalajurilor dintre resursele financiare
necesare si cele existente. Spre exemplu, in Ontario, Alberta si British
Columbia aceasta cota atinge nivelul de 20%, iar regiunile slab dezvolatate
peste 40%.
Un mare rol in procesele economice il joaca coordonarea impozitelor care
poate determina:
- Rolul provinciilor in federatie;
- Asigurarea compromisurilor politice intre nivelurile de conducere;
 - Atentia crescinda a Guvernului acordata sistemului de impozitare pe venit ca
instrument al politicii de majorare a incasarilor;
- Imbunatatirea mecanismului de distribuire a venitului intre contribuabili cu
scopul dezvoltarii economice si sociale a provinciilor.
Ministrul federal de Finante, Jim Flaherty, a anuntat tintele pe care le are in
vedere Bugetul Canadei 2010 – 2011: stimularea economiei, diminuarea
somajului, limitarea deficitului bugetar si atingerea echilibrului financiar in
urmatorii 5 ani, inaintea oricarei alte tari din G7. Pentru a atinge aceste obiective,
Ottawa prevede investitii modeste in anumite sectoare (cercetare, dezvoltare,
pregatire profesionala a tinerilor), pentru care cele 900 milioane $ alocate in 2010
reprezinta cel mai mic buget din ultimii 13 ani.
In planul fiscalitatii, bugetul nu prevede cresteri de taxe si impozite, particularii
beneficiind chiar de reduceri de impozit -evaluate la 3,2 miliarde $. Cotizatia
pentru ajutorul de somaj va ramine neschimbata in acest an, insa de la 1 ianuarie
2011 va creste, cel mai probabil cu 15 centi pentru fiecare transa de 100 $. In acest
fel se spera ca organismul care se ocupa cu gestionarea fondurilor pentru ajutorul
de somaj va elimina deficitul financiar (care ar putea ajunge la 15 miliarde $ in
2012) cel tirziu in 2014.
Pentru eliminarea deficitului record de 54 miliarde $ in urmatorii 5 ani,
ministrul federal de Finante a anuntat un plan in trei etape, unul din aspectele
principale fiind economisirea a 17,6 miliarde $ din fondurile destinate aparatului
guvernamental. In schimb, bugetele alocate Sanatatii si Educatiei vor creste de la
35,7 miliarde $ in anul financiar 2009-2010, la 44,7 miliarde $ in 2014-2015. In
acest an Sportul va primi 962 milioane $ (din care 22 milioane pentru sportul de
mare performanta).
La nivel international, Canada afiseaza cea mica rata a impozitului global pe
noile investitii dintre toate tarile membre ale G7 (grupului celor sapte cele mai
dezvoltate tari din lume), iar incepind din 2010 si impozitul (federal si provincial)
aplicat pe veniturile societatilor va fi cel mai mic din G7.
In plus, Guvernul de la Ottawa a anuntat ca intentioneaza sa faca din Canada o
zona libera de drepturi vamale pentru industria manufacturiera.
Impozitul personal si sanctionarea ’’evitarii fiscale’’'
Bugetul prevede reducerea nivelului de impozitare a veniturilor obtinute de
particulari (cu 3,2 miliarde $), marirea contributiilor pentru copii (cu 310 milioane
$), dar si acordarea de reduceri fiscale suplimentare pentru persoanele in virsta
(340 milioane $).
Analizind bugetele depuse in Parlament de conservatori de la instalarea la putere
(februarie 2006), se observa totusi ca reducerile fiscale pentru particulari au fost
mai mari in trecut.
Legea impozitului pe venit urmeaza sa fie modificata pentru a se impiedica
retururile de impozit generate de operatiuni de ’’evitare fiscala’’, care permit
contribuabililor sa evite plata unei parti din impozitul pe venit. Spre deosebire de
evaziunea fiscala, incadrata ca infractiune, evitarea fiscala se afla la limita legii,
’’respectind legea impozitului pe venit, dar nu si spiritul in care a fost facuta
legea’’. In viitoarele declaratii de venit va trebui sa se specifice in mod clar orice
operatiune de ’’evitare fiscala’’, iar omiterea unei astfel de declaratii va fi
penalizata, a anuntat ministrul federal de Finante.
Provincia Quebec a inclus deja ’’practica evitarii fiscale’’ in rindul infractiunilor,
pedeapsa prevazuta fiind o amenda ce corespunde cu 25% din impozitul eludat;
guvernul provincial estimeaza ca sumele astfel recuperate incepind cu anul 2001 se
ridica la circa jumatate de miliard de dolari.

Impozitul pe venit federale aplicabile persoanelor fizice rezidente in Canada si

Quebec
Sistemul fiscal canadian compune în principal din impozitul pe venit pentru
persoanele fizice şi juridice, precum şi impozitele de consum utilizat pentru
finanţarea serviciilor publice. Cu privire la impozitele pe venit, federal legea
principală este legea impozitului pe venit. În ceea ce priveşte a impozitelor pe
consum, legislaţia primară este Legea cu privire la accize. Taxa de colectare şi de
administrare a legislaţiei fiscale federale este asigurat de către Agenţia Revenue
Canada ( www.cra-arc.gc.ca / ).
" British North America Act "din 1867 a instituit sistemul de impozitare separate
între guvernele provinciale şi federale. Provinciile şi teritoriile au, de asemenea,
propriile lor sisteme fiscale. Provincii poate percepe o taxă suplimentară asupra
indivizilor şi societăţilor. Cu privire la impozitele pe venit, impozitul legi
provinciale în esenţă, se referă la legea federală şi colectare a impozitelor a fost
încredinţată Canada Revenue Agency. Quebec este provincia numai cu o lege de
Legea impozitului pe venit (impozite Act) şi colectează, de asemenea, propriile
sale impozite. Provinciile Ontario şi Alberta colecta impozitele proprii lor pe venit
corporativ.
persoane rezidente
Răspunderea pentru impozitul pe venit pe baza conceptului de reşedinţă. Orice
persoană, indiferent de naţionalitate şi sub rezerva aplicării unui tratat fiscal, este
considerată domiciliul fiscal în Canada, când reşedinţa principală sau de şedere
permanentă este în Canada. Durata şederii pe teritoriul canadian este crucial să se
definească noţiunea de reşedinţă. Astfel, orice persoană care locuieşte în Canada
mai mult de 183 de zile în orice an este considerată ca fiind domiciliul fiscal în
Canada. Această regulă se aplică şi la provincia Quebec. Rezident canadian este
impozitat pe venitul său total, sub rezerva aplicării de o convenţie fiscală, în timp
ce persoana non-rezident va fi impusă numai pe veniturile realizate in
Canada. Acest obligaţiei fiscale este nelimitată. Legea distinge între venituri, prin
natura lor sau de sursă de venit şi fiecare răspunde pentru propriile sale reguli de
calcul.
Principalele surse de venit global (în limba engleză " Revenu "):
• venituri de afaceri;
• venituri din proprietate;
• serviciu venituri;
• venituri salariale, inclusiv beneficii legate de ocuparea forţei de muncă.
Fiecare contribuabil poate solicita un număr de credite fiscale. Principalele fonduri
sunt scutirii personale de bază acordată tuturor persoanelor, pentru persoanele
aflate în întreţinerea lor, pentru persoanele cu handicap şi pentru impozitele plătite
în străinătate.
Non-rezident
În general, persoanele nerezidente, care obţin venituri din proprietăţi în Canada
trebuie să plătească un impozit de 25% aplicabilă la suma netă de plăţile pe care le
primesc. Plătitorul canadian trebuie, în principiu, face o deducere de la sursă
pentru plăţile efectuate către nerezidenţi. Această rată poate fi redusă sub o
convenţie fiscală. În cazul de plata a dividendelor, este acum de aşteptat, în unele
cazuri nu vor fi reţinute taxe, sau va fi plătit.
În plus, o persoană non-rezident va plăti impozit în Canada, în următoarele trei
cazuri:
• salariul câştigat în Canada;
• dispoziţie de proprietate anumitor cunoscut sub numele de "proprietate
impozabilă canadian";
• operare a unei afaceri prin intermediul unui sediu permanent.
Impozitelor indirecte
A sistemului de taxe de consum în Canada include trei categorii de impozite: taxa
pe bunuri şi servicii, impozitului pe vânzări şi de vânzare cu amănuntul de
armonizare fiscală.
Mărfuri şi servicii fiscale (GST) sau "şi impozitul pe servicii (GST)
Impozitul pe bunuri şi servicii este un impozit federal de 5% se aplică la
majoritatea bunurilor şi serviciilor prestate în Canada. Este similar cu taxa pe
valoarea adăugată (TVA).
Cu toate acestea, provinciile Nova Scotia, New Brunswick şi Newfoundland şi
Labrador au armonizate lor provincial impozitul pe vânzări (PST), cu GST pentru
a crea armonizate impozitul pe vânzări (HST). HST se aplică aceleaşi produse şi
servicii ca GST, dar la o rată de 13% (5% alocate din partea federal şi provinciale
parte 8%).
Taxa de Vanzare provinciale (PST) sau impozitul pe vânzări (QST)
PST este un impozit pe consum percepute de provincii. Se adaugă la impozitul
federal. Rata variază în funcţie de provincie (între 6,5 şi 12%). Majoritatea
bunurilor vândute sau închiriate sau serviciilor oferite de companii sunt supuse
acestei taxe, cu excepţia anumitor produse (alimentare de bază, îmbrăcăminte
pentru copii, energie, etc.).
Taxa de Vanzare (QST) se calculează pe baza preţului, ţinând seama de GST. Rata
său este, prin urmare, mai mare. Este în prezent 7,5% sau un impozit total de
12.875%.
Aflaţi mai multe
• Quebec Ministerul de Venituri: www.revenu.gouv.qc.ca/
• Puteţi citi articolul în ţară pe portalul Canada.
Anul fiscal

Pentru un anumit exerciţiu fiscal este anul calendaristic, în general, pe 1 ianuarie şi

31 decembrie. Pentru o companie, anul fiscal este, de obicei anul fiscal. An fiscal
acoperă perioada 1 ianuarie la 31 decembrie.
Un individ trebuie să depună declaraţia fiscală până pe 30 aprilie de la sfârşitul
anului fiscal (sau înainte de 15 iunie în cazul în care aceeaşi persoană care
exploatează o proprietate exclusivă), în măsura în care le-a venit
impozabil.Corporatiile rezident în Canada trebuie să depună o declaraţie de
impunere în termen de şase luni de la sfârşitul lor de impozitare.
Sancţiunile pot fi impuse pentru depunerea cu întârziere a declaraţiilor fiscale sau
omisiune a uneia sau mai multor venituri. În Canada, evaziunea fiscală, inclusiv
faptul că el nu a depus fiscale sau fac declaraţii false, este considerat o crimă. Ea
poate fi pedepsiţi cu amenzi grele şi închisoare. Pentru a preveni evaziunea fiscală,
Canada a implementat un program de fişiere verificarea încrucişată, în colaborare
cu serviciile de imigrare.
Programul fiscale

Federal Impozitul pe venit

Impozitul pe venitul personal se calculează pe baza ratelor progresive, cu excepţia
provinciei Alberta a adoptat o cota unică de impozitare pentru impozitul pe venit
pentru persoanele fizice provinciale. Unele creditele fiscale pot fi solicitate pentru
a reduce cuantumul impozitului plătit. În plus faţă de taxele federale pe venit, tu
trebuie să plătească impozit, de asemenea, provincial.
Federale rata de impozitare pentru anul 2010
• 15.25% pentru un venit mai mică sau egală cu 40 970 CAD
• 22% pentru venituri între 40 970 si 81 941 CAD
• 26% pentru venituri între 81 941 şi 127 021 CAD
• 29% pentru veniturile peste 127 021 CAD.
Dar există un impozit minim ( impozitul minim alternative - AMT) cota unică de
17% se percepe pe orice relief contribuabilului după primele 40 000 CAD.
Pentru a afla mai multe despre impozitul federal, puteţi citi capitolul
privind impozitarea a portalului ţării pe Canada.
Provinciale impozitul pe venit în Quebec
Ratele de impozitare provincial în Quebec, în 2009 sa ridicat la:
• 16% pentru veniturile de peste 38 385 CAD
• 20% pentru venituri între 38 385 şi 76 770 CAD
• 24% pentru venituri peste 76 770 CAD;
Dar există o minime de impozitare "impozit minim alternativ (AMT)" la rata de
16% se percepe pe orice relief contribuabilului după primele 40 000 CAD.
Taxa de devamare

Contribuabilul poate obţine un certificat fiscal (descărcare). Acest document este

esenţial în prezentarea încasărilor către autorităţile fiscale din ţara în care a devenit
rezident.