Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare, cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru al

III-lea al Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei
(336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari
din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai
Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul
celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru cel Mare a contribuit
substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume.

Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei și al reginei Olimpia s-a născut în anul 356
î.Hr., chiar în aceeași noapte când Templul lui Artemis din Efes a fost incendiat.
Tatăl său, care avea multe femei și care își neglija nevasta, i-a oferit fiului său, de-
a lungul copilăriei, o educație spartană, fiind foarte sever. Se spune că l-a aruncat
în mijlocul unui grup de lei. Zilnic, Alexandru se antrena din greu să lupte și să
comande soldați, îndeplinind îndatoriri militare stricte. Datorită acestui mod de
viață, a deprins tradițiile militare, dezvoltându-și o constituție robustă.

Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent și impulsiv, care,

fără îndoială, a contribuit la unele dintre deciziile sale. De și Alexandru a fost
încăpățânat și nu a răspuns la toate comenzile primite de la tatăl său, el a fost
deschis la dezbateri. El a avut și o latură mai calmă, perceptivă, logică și
calculată. A avut o mare dorință de cunoaștere, o dragoste pentru filozofie, și a
fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fără îndoială, datorită tutelei lui
Aristotel. Alexandru a fost inteligent și avea un ritm alert de învă țare.

Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei și conducătorul unui imperiu enorm, care
se întindea de la marginea Chinei, până în Egipt și Europa, a murit pe 10 iunie 323
î.Hr., la vârsta de 32 de ani, din cauza malariei (conform opiniei unora) sau a fost
otrăvit (conform altora). Misterul morții celui mai mare cuceritor al antichită ții nu
a fost nici acum dezlegat. Se spune că a murit la puțin timp de la pierderea
prietenului său drag din copilărie, Hefaiston (care a murit de febră tifoidă, ce a
contactat-o în campania din India). La sfârșitul lunii mai, Alexandru cel Mare ținea
un mare ospăț și orgie la Medius, unul dintre efebiții săi favoriți, pe 3 iunie. După
ce băuse vin din cupa de 12 litri a lui Hercule, a strigat de durere și s-a prăbu șit și
a fost cuprins de febră. Cu câteva zile înainte, navigând pe Eufrat, î și pierduse
diadema luată de o pală de vânt. Un vâslaș a sărit după ea în apă și, ca să înoate
mai ușor înapoi, și-a pus diadema pe cap. Gestul a fost interpretat ca un semn rău,
care prevestea că imperiul avea să-și schimbe stăpânul. Starea regelui s-a
înrăutățit rapid. Pe 10 iunie își pierdu cunoștința. Timp de 10 zile s-a aflat în
agonie la pat, înconjurat de generalii săi care doreau să afle care dintre ei va fi
numit moștenitorul marelui Imperiu ce se întindea din Grecia spre India. Alexandru
cel Mare suferea de febră cu temperatură ridicată, avea stări de vomă, regurgita
sânge, suferea de friguri, ochii erau înroșiți, avea dureri abdominale acute, dureri
de spate, momente de delir și, în final, paralizie. Când mama lui Darius a văzut
starea gravă în care se afla regele s-a întors către un perete și a murit prin
înfometare. Doctorii făceau tot ce puteau ca să-l salveze. Însă a fost în zadar. În
seara zilei de 13 iunie, inima a încetat să-i mai bată.

sursa: wikipedia.com, historia.com

poza: facebook.com