Curs nr. 1; Sistemul cheltuielilor publice si bugetare: acroeconomici le evaluare concepte si indicatoi de cuantificare Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale, in forma bineasca, care se manifest intre autoritatea publica (pe de o parte) si persoanele fizice si juridice (pe de alti parte), cu ocazia repartizirii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor sale. Din punct de vedere al continutului lor economic, cheltuielile publice pot reprezenta: - un consum definitiv de produs intern brut, respectiv totalitatea platilor efectuate de institutiile publice in formele specifice ale cheltuielilor curente; - 0 avansare de produs intern brut, sub forma cheltuielilor de capital si care constituie participarea statului la finantarea formarii brute a capitalului, atat in sfera productiei materiale, cat si in sfera nemateriala, Cheltuielile bugetare desemneazi acea categorie a cheltuielilor publice care se acopera din resursele prevazute in bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat sau bugetele institutiilor publice autonome. Deosebirile esentiale dintre cheltuielile publice si cele bugetare: - din punct de vedere al ariei de cuprindere, cheltuielile bugetare au © sfera mai restransi decat cele publice, acestea din urma fiind finantate inclusiv din alte surse decat cele bugetare (spre ex. cheltuielile efectuate din intrarile anuale de credite externe sau din fondurile externe nerambursabile); - din punct de vedere al modului de aprobare, cheltuielile publice sunt aprobate de catre ordonatorii de credite, iar cele bugetare de catre organele legislative de la nivel central (parlamentul) sau de la nivel local (consiliile locale). in conditiile in care nevoile publice sunt in continua crestere gi tot mai diversificate, satisfacerca acestora reclama un volum tot mai mare de resurse financiare publice; pe de alta parte, aceste resurse au un caracter limitat iar ritmul de crestere al acestora este inferior ritmului de crestere al necesitatilor de finantare (fara a exclude posibilitatea ca resursele financiare publice si inregistreze chiar un ritm de evolutie descendent). Altfel spus, ritmul de crestere al ofertei de finantare este inferior ritmului de crestere al cererii definantare iar, din aceasté perspectiva, apare ca inevitabili o stare de dezechilibru generata, in esenta, de insuficienta resurselor financiare publice. in aceste conditii, problema utilizarii eficiente a resurselor financiare publice capatA o importanti deosebiti si se realizeazi atunci cand: = are loc maximizarea utilitaii la consumator, inclusiv din perspectiva laturii economice (cel mai mic pret platit si cel mai mic cost in utilizare); = are loc maximizarea utilitatii la consumator generat de satisfactia performantelor, prin modernizarea conditiilor de producere a serviciului public; - este posibila alegerea alternativei cel mai putin costisitoare, in raport cu rezultatul final al serviciului public. Pornind de la cele prezentate in paragraful anterior, se delimiteaza urmitoarele concepte cheie pentru evaluarea modului de realizare a cheltuielilor publice, atat in teorie cat gi in practica, sunt urmatoarele: - eficienta cheltuielilor publice — se determina ca un raport intre eforturile financiare (consumul de resurse financiare publice) gi efectele utile obtinute ca urmare a acestui efort financiar. in etapa contemporana, orientarile moderne privind eficienta cheltuielilor publice se refera gi la urmatoarele aspecte: = bunurile si serviciile publice nu trebuie si fie procurate intotdeauna in mod liber si cu titlu gratuit; - in masura in care este posibil, sé se procedeze la inlocuirea furnizéirii publice de bunuri si servicii publice cu furnizarea privat’; = utilizarea de bonuri valorice pentru realizarea opfiunii de furnizare de servicii publice prin mecanismele de cvasipiata - eficacitatea cheltuielilor publice — se determina ca un raport intre obiectivele realizate efectiv gi cele previzionate a se realiza, reprezenténd 0 modalitate de dimensionare calitativa a activitatilor intreprinse. in conditiile in care acest raport este supraunitar, analiza trebuie si aibi in vedere toti factorii determinanti ai dinamicii cheltuielilor publice (si, in primul rand, dinamica P.I.B.-ului). - economicitatea cheltuielilor publice — se determina ca un raport intre eficacitate gi gradul de realizare a obiectivelor prevazute. Metodele de evaluare a eforturilor si a efectelor directe si indirecte ale proiectelor de investiii publice cel mai frecvent utilizate sunt: 1. Analiza Cost — Beneficiu (ACB) - in cadrul acestei metode, criteriul de exprimare se cuantifica in functie de nivelul optim al raportului costbeneficiu (in sensul ci fie cost/beneficiu-minim saubeneficiwcost=maxim). in cazul unui proiect de investitii instrumentele de Iucru ale analizei cost/beneficiu se referd la: publice, n 1.1, valoarea actuali VA= YB =I (141)! unde r=rata de actualizare, iar beneficiile asociate proiectului sunt reprezentate de B; n 1.2. valoarea actualii neti VANS-1+5 _(B-C) i=l (ay r=rata de actualizare I constituie capitalul investit, costurile asociate proiectului sunt reprezentate de C; beneficiile asociate proiectului sunt reprezentate de Bi in aceasta situatie, vor fi analizate numai proiectele cu VAN mai mare decat 0 si, in final, se va alege proiectul cu VAN maxim 1.3. rata interna de rentabilitate reprezinti acea rat de actualizare pentru care VAN= jn aceasta situatie, se vor alege proiectele in care RIR>0; criteriul ratei interne de rentabilitate este utilizat, in special, in sectorul privat (care urmareste maximizarea profitului) si mai putin in sectorul public (care urmareste maximizarea bundstirii sociale), 1.4, indicele de profitabilitate (IP) se stabileste ca un raport intre valoarea actuala si capitalul investi. in aceasta situatie, vor fi analizate numai proiectele cu IP supraunitar iar, in final, se va alege proiectul cu IP maxim. 1.5, randamentul proiectului = IP — 1, iar, in aceasta situatie, se vor alege proiectele cu un randament maxim. 1.6. termenul de recuperare (TR) se determin ca un raport intre capitalul investit si valoarea actuali raportata la durata de viata a investitiei. In aceastd situatie, se va alege proiectul cu TR minim. 2. Analiza cost-eficacitate (ACE), bazaté pe un continut mai larg decat cel economic care este atribuit notiunii de avantaje. Dupa elaborarea a unui indicator de eficacitate, aceasta analiza se aplica in absenta unei evaluari monetare a avantajelor. in anumite ipoteze precis formulate, in care obiectivul este unic, va fi ales programul cel mai putin costisitor. Deregula, sfera de aplicare a acestei metode se circumscrie cheltuielilor social- culturale; 3, Metodele multicriteriale (MM) se aplicd in conditiile in care exist pluralitatea criteriilor si, totodata, imposibilitatea de a le sintetiza intr- un indicator unic. in raport cu fiecare din criteriile retinute, se alcdtuiese mai multe clasamente ale proiectelor, ulterior fiind insa dificil stabilirea unui clasament general. Dimensionarea cheltuielilor publice se realizeazi printr-un sistem complex de indicatori privind nivelul, structura sau dinamica acestora, dupa cum urmeazi: - indicatori privind nivelul cheltuielilor publice 1, volumul cheltuielilor publice — reprezinta totalitatea cheltuielilor publice prevazute in bugetele componente ale sistemului bugetar si se poate dimensiona: 1.1. in expresie nominal — reprezinta totalitatea cheltuielilor publice exprimate in prefurile curente ale anului de calcul; 1.1. in expresie reali — reprezinti totalitatea cheltuielilor publice exprimate in prefurile constante ale unei perioade de baza (denumita si de referinfa); aceste prefuri constante se obfin prin corectarea valorilor nominale cu indicele de variatie al prefurilor de consum; 2. ponderea cheltuielilor publice — se exprima in miarime procentuali, ca un raport intre cheltuielile publice totale si produsul intern brut, si exprima partea din produsul intern brut realizat intr-un an care se aloca satisfacerii nevoilor colective ale societafii 3. cheltuielile publice medii pe locuitor — se exprima ca un raport intre volumul cheltuielilor publice totale si numérul de locuitori si exprima suma alocati fiecSrui locuitor in urma redistribuirii pe destinatii a resurselor financiare publice. Cheltuielile publice medii pe locuitor se pot exprima fie in moneda nationala, fie intr-o moneda international care sd asigure comparabilitatea datelor. - indicatorul privind structura cheltuielilor publice se exprima in mirime procentuali, ca un raport intre fiecare categorie de cheltuieli publice si cheltuielile publice totale; acest indicator exprima modul de alocare a cheltuielilor publice in functie de ierarhizarea importantei nevoilor colectivitatii.- indicatori privind dinamica cheltuielilor publice 1. modificarea absolut a cheltuielilor publice — reprezinté suma cu care se modifica volumul cheltuielilor publice de la o perioada la alta si se poate cuantifica: 1.1. in expresie nominala — reflecti suma cu care se modifica volumul cheltuielilor publice exprimate in prefurile curente ale perioadelor analizate (de calcul); 1.2. in expresie real - reflecta suma cu care se modifica volumul cheltuielilor publice exprimate in preturile constante ale unei perioade de referinta (sau de baza), 2. modificarea relativa a cheltuielilor publice — reflecti procentul cu care variazi cheltuielile publice de la o perioada la alta si se poate cuantifica: 24. in expresie nominali — reflecté modificarea procentuala cheltuielilor publice exprimate in preturile curente ale perioadelor analizate; 2.2. in expresie nominal — reflecti modificarea procentuala cheltuielilor publice exprimate in preturile constante ale unei perioade de referinti. 3. modificarea ponderii cheltuielilor publice in P.I.B. — exprima modificarea proportiei de alocare a P.I.B. destinaté acoperirii nevoilor colective 4, modificarea cheltuielilor publice medii pe locuitor — exprima modificarea gradului de alocare a cheltuielilor publice pe locuitor 5, modificarea structurii cheltuielilor publice — exprima modificarea alocarii cheltuielilor publice in functie de importanfa social a acestora dicatorulprivind corespondenta dintre modificarea cheltuielilor publice si modificarea P.I.B. — se exprimé ca un raport intre indicatorul cheltuielilor publice (respectiv CP1/CPO * 100) si indicatorul P.LB. (respectiv P.L.B.1/P.1.B.0 * 100). Acest indicator se analizeaza in fanotie de valoarea sa subunitard (ritmul de crestere al P.1.B. este superior ritmului de crestere al cheltuielilor publice), egal cu 1 (P.I.B. si cheltuielile publice se modificd in acelasi ritm) sau de valoarea sa supraunitara (ritmul de crestere al cheltuielilor publice este superior ritmului de crestere al P.1.B.) 7. elasticitatea cheltuielilor publice in raport cu P.LB.— se exprima ca un raport intre modificarea relativa a cheltuielilor publice si modificarea relativa a P.LB. si reflect modificarea procentuala a cheltuielilor publice la modificarea cu 1% a PLB. -ului.- rambursarea prin anuititi constante — const in rambursarea anual a unei valori constante, calculata prin insumarea dobanzii aferente gi a unei cote parti din imprumut, cu menfiunea c& dobiinda se calculeaza la suma rimasa de rambursat la sfarsitul fiecdrui an; - rambursarea la scadenta finali — presupune rascumpararea intregului imprumut obligatar la scadenfa acestuia si plata anuald a dobanzilor aferente (calculate la valoarea total a imprumutului); - rambursarea sub forma cuponului unic — la termenul de scadenta al imprumutului obligatar, se achiti atét contravaloarea acestuia, cat si a dobanzilor aferente, cu mentiunea ins c& acestea sunt capitalizate anual si doar virate efectiv la scadenta imprumutului obligatar (aceasta fiind, de altfel, si deosebirea esentiala comparativ cu modalitatea de rambursare la scadenta final), Elementele tehnice ale imprumuturilor de stat: 1. valoarea nominal — se exprima ca un raport intre suma total a imprumutului contractat de pe piafé si numarul obligatiunilor emise cu ocazia lansirii respectivului imprumut, este inscrisi pe titlul aferent imprumutului de stat si exprima nivelul creanfei pe care detinatorul inscrisului (in speti, creditorul) o are de incasat de la emitentul acestuia; 2. valoarea reali — exprimi suma cu care se tranzactioneaz un titlu pe piati, inainte ca acesta si ajunga la scadenta; aceast suma poate si fie egaki, mai mica sau mai mare in raport cu valoarea nominala si se stabileste in functie de cursul la care coteazi la bursa respectivul titlu, in baza raportului dintre cererea si oferta pentru titlurile respective; 3. cursul — exprima ,,pretul” cu care se vand gi se cumparé 100 de unitati monetare valoare nominala si acesta poate fi al pari (egal cu 100), sub pari (mai mic decat 100) sau supra pari (mai mare decat 100); 4, termenul de rambursare — reprezinti perioada de timp cuprinsa intre momentul subscrierii respectivelor titluri de citre investitori gi momentul rascumpararii acestora de catre emitentul lor. Acest indicator mai este cunoscut si sub denumirea de durata de viata a obligatiuni; 5. pretul de emisiune — exprima valoarea la care titlurile in cauzi sunt subscrise de catre investitori gi care este stabilita de catre emitentul lor anterior operatiunii de plasare a acestora (din acest motiv pretul de emisiune fiind denumit si valoarea de subscriere). in situatiile in care se doreste cresterea atractivitatii imprumutului in cauza, emitentul lor le plaseaza la un curs sub pari, rezultdnd in acest caz o primi de emisiune, care se exprima ca diferenti intre valoarea nominal a obligatiunii si pretul de emisiune(valoarea de subscriere) si care reprezinté un cost de natura financiard suportat de emitent; 6, cuponul de dobindi — reprezinta fructificarea capitalului plasat in achizitionarea unei obligafiuni (raportat la valoarea nominal a acesteia) gi se calculeazi conform formulei: CD=VN*R,/100, unde Ry este rata nominal anuala a dobanzii. in situatiile in care plata cuponului se realizeazi Ia intervale mai mici de un an, CD=VN*Rg*n/100*360, unde n reprezinta numirul de zile dintr-un an dupa care se realizeazi plata cuponului de dobanda; 7, pretul de rambursare — reprezint& pretul Ia care obligafiunile sunt riscumpirate de emitentul lor de la detinatorii acestora; in situafiile in care riscumpararea titlurilor se realizeaza la o valoare superioara celei nominale a acestora, apare un cost financiar suplimentar pentru emitent, sub forma primei de rambursare, calculata ca diferent intre pretul de rambursare gi valoarea nominali Evaluarea eficientei imprumutului obligatar public: Potentialii investitori pe piafa obligatara vor evalua rata de fructificare pe care s& o solicite ca remuneratie pentru fondurile imprumutate emitentilor de obligatiuni, indicator cunoscut sub denumirea generica de randament al obligatiunii. Pornind de la premisa ca dobanda nu constituie singurul venit cu care este remunerat detinatorul de obligatiuni, iar valoarea curenta de piati a unei obligatiuni diferd, de reguld, de valoarea nominal a acesteia, randamentul obligatiunii se calculeazd in functie de rata de actualizare a fluxurilor viitoare de venituri generate de respectivul titlu, raportati la valoarea curenté de piata a acesteia (pretul de vanzare al obligatiunii la un moment dat) sau la valoarea ei nominal, dupa caz. Avand in vedere aceste considerente, distingem urmiitoarele tipuri de randament: - randamentul nominal (cunoscut si sub denumirea de rata cuponului) - se exprima ca procent din valoarea nominal a unei obligatiuni si se stabileste apriori de ctre emitent, anterior plasdtrii acesteia, Cu ajutorul acestui indicator (rata cuponului) se stabileste valoarea nomi dobanzii ce revine investitorilor subscriitori ai obligatiunii in cauzii - randamentul curent (cunoscut gi sub denumirea de rata reali a dobanzii) — se exprima in mirime procentuala si se stabileste in raport de veniturile obfinute de investitor (valoarea dobinzii nominale), ca urmare a detinerii obligatiunii in cauza, prin raportare la capitalul efectiv investit de acesta pentru achizitionarea obligatiunii (pretul de cumparare al obligafiunii), si nu la valoarea nominal a acesteia. Altfel spus, randamentul curent (rata= valoarea dobanzii nominale/pret curent (de tranzactionare, platit la achizitionarea unei obligatiuni)*100; + randamentul la maturitate — exprima venitul anual oferit de obligatiune, din momentul achizitionarii acesteia si pani la maturitatea ei Din punct de vedere al formulei matematice se exprima ca un raport intre: Cupon + (valoarea nominalé — pretul curent)/n (valoarea nominal + pretul curent)/2, unde n reprezinta perioada (numarul de ani) pand la scadenta obligatiunii