Cardiopatia Ischemica Lucrare de Diploma

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ŞCOALA
POSTLICEALĂ SANITARĂ “”
DOMENIUL / CALIFICAREA PROFESIONALA: SĂNĂTATE

ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
SPECIALZAREA: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
PROIECT
INGRIJIREA PACIENTULUI CU CARDIOPATIE
ISCHEMICA
ÎNDRUMĂTOR:
ABSOLVENT:
1
INGRIJIREA PACIENTILOR CU CARDIOPATIE
ISCHEMICA
2
CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI
CARDIOVASCULAR
1.1. Anatomia aparatului cardiovascular
1.1.1. Cordul
1.1.1.1. Configuratia externa a inimii
1.1.1.2. Configurația internă a inimii
1.1.1.3. Structura cordului
1.1.1.4. Inervația cordului
1.1.1.5. Vascularizaţia inimii
1.1.2. Sistemul vascular
1.1.2.1. Circulaţia pulmonară
1.1.2.2. Circulatia sistemica
1.2. Fiziologia aparatului cardiovascular
3
1.2.1 Propietatile fiziologice ale miocardului
1.2.2. Reglarea activitatii inimii
1.2.3. Revolutia cardiaca
1.2.4. Generarea batailor inimii
CAPITOLUL II
CARDIOPATIA ISCHEMICA
2.1. Definitie
2.2. Clasificare
2.3. Etiologie si fiziopatologie
2.4. Forme clinice de manifestare
2.4.1. Angina pectorala stabila (cronica)
2.4.2 Angina pectorala Instabila
2.4.3. Infarctul miocardic
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU

CARDIOPATIE ISCHEMICA...
3.1. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu cardiopatie ischemica
3.2. Rolul asistentei medicale in alimentatia bolnavilor cardiaci
3.3. Rolul asistentei medicale in readaptarea psihica a bolnavilor cardiovasculari
3.4. Rolul asistentei medicale in monitorizarea functiilor vitale
3.5. Rolul asistentei medicale in recuperarea bolnavilor cardiaci
3.5. Educatia sanitara a pacientilor cu cardiopatie ischemica
CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE
FISA DE INTERVIU NR 1
4
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
5
ARGUMENT
A lupta contra bolilor cardiovasculare trebuie sa devina decizia societatii noastre, in care
personalul medical si nemedical are datoria sa colaboreze pentru constientizarea intregii
populatii atat asupra pericolului bolilor cardiovasculare cat si a masurilor necesare de
prevenire si tratament.
Cardiopatia ischemica (CI) este cunoscuta si sub denumirea de boala arteriala. Coronariana
(BAC). Ischemie inseamna ca fluxul sanguin (si oxigenul) sunt restrictionate sau reduse intr-o
parte a corpului, iar ischemia cardiaca este denumirea pentru reducerea fluxului sanguin si a
oxigenului catre muschiul inimii.
BAC sau CI se dezvolta atunci cand vasele de sange majore care alimenteaza inima cu sange,
oxigen si substante nutritive (arterele coronare) sunt afectate sau se imbolnavesc. Depozitele
de colesterol (placa de aterom) de la nivelul arterelor impreuna cu inflamatia sunt de obicei
responsabile de boala arteriala coronariana. Cand placa de aterom se formeaza, aceasta
ingusteaza arterele coronare, reducand fluxul de sange catre inima. In final, fluxul de sange
scazut poate sa provoace durere in piept (angina), dificultate in respiratie, precum si alte
semne si simptome ale bolii arteriale coronariene. Un blocaj complet poate provoca un infarct
de miocard acut (IMA).
Boala arteriala coronariana se dezvolta pe parcursul a cateva decenii si, prin urmare, poti sa
nu observe o problema pana cand nu ai un blocaj semnificativ sau un infarct de miocard. Insa,
stilul de viata sanatos poate avea un impact semnificativ. Multe persoane pot avea episoade
6
ischemice fara sa stie acest lucru. Aceste persoane au ischemie fara durere denumita ischemie
silentioasa. Pot, de asemenea, sa aiba un infarct de miocard fara o avertizare prealabila. Si
persoanele cu angina pot avea episoade nediagnosticate de ischemie silentioasa. De asemenea,
persoanele care au suferit anterior infarct de miocard sau cele cu diabet se afla la risc sa
dezvolte ischemie silentioasa.
Am ales aceasta lucrare datorita incidentei crescute a bolilor cardiovasculare, care, alaturi de
cancer, reprezinta principalul dusman al vietii si sanatatii oamenilor, ca si
inexistenta, inca, a unor remedii capabile sa permita vindecarea lor radicala, au facut necesara
orientarea spre profilaxia acestora. Sarcinile medicinei moderne, care sa vrea si trebuie sa fie
in primul rand profilactica, vizeaza:
Prevenirea primara- consta in evitarea aparitiei afectiunilor cardiovasculare fapt care

demonstreaza insemnatatea cunoasterii si combaterii factorilor de risc: efortul fizic, aportul
mare de sodiu, obezitatea, stresul, fumatul, sedentarismul, hipercoterolemia.
Tendinta actuala este sa se depisteze factorii de risc intr-o faza cat mai precoce, tinerii si chiar
copii fiind in centrul atentiei. Este important sa se surprinda trecerea de la starea de sanatate la
starea de boala si sa se identifice subiectii predispusi la boala.
7
PARTE TEORETICA
CAPITOLUL I
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI
CARDIOVASCULAR
1.1. Anatomia aparatului cardiovascular
8
Este format dintr-un organ central numit cord si un sistem de vase prin care circulă sângele,
fiind alcătuit din artere, vene, capilare şi limfatice si area in principal rolul de a aduce
oxigenul şi substanțele nutritive la nivelul țesuturilor şi dece a aduce dioxidul de carbon şi
produşii de dezasimilație (metaboliții), la nivelul organelor unde se realizează eliminarea
acestora.
1.1.1. Cordul
1.1.1.1. Configuratia externa a inimii
Cordul este un organ cavitar cu două atrii şi două ventricule, având forma de con cu
baza situată posterior şi vârful anterior, organ ce prezintă: trei fețe, trei margini, o baza și un
vârf.
Pe fața exterioară există şanţuri care limitează cele patru cavități și anume: şanţul inter
atrial, santul inter-ventricular şi şantul atrio-ventricular.
Fata anterioară a inimii este în raport cu sternul şi cu coastele, fiind numită şi fața
sternocostală.
Fata inferioară este în raport cu muşchiul Diafragma, fiind numită şi fata

diafragmatică.
Fata laterală este partea stangă a cordului.
Baza este reprezentată de faţa posterioară a atriilor şi de vene: cavă superioară, cavă
inferioară şi venele pulmonare. Inima fiind situată asimetric, cea mai mare parte a sa se
găseşte în partea dreaptă a liniei mediane a corpului; din acest motiv se poate vorbi de o inima
9
dreaptă sau venoasă, care este situată mai anterior şi, o inimă stângă sau atrială situată mai
posterior.
1.1.1.2. Configurația internă a inimii
Inima este compartimentată în patru cavități, două atrii şi două ventricule separate
între ele prin septurile inter-ventriculare şi inter-atriale. Atriul și ventriculul comunică între
ele prin orificiile atrio-ventriculare care posedă aparat valvular alcătuit din valve atrio-
ventriculare: valva tricuspidă în dreapta și valva bicuspidă în stânga. Din fiecare ventricul
porneşte câte o arteră mare: din ventriculul drept pornesc arterele pulmonare iar din cel stâng
porneşte artera aortă, comunicarea ventriculelor cu arterele corespunzătoare realizându-se
printr-un orificiu arterial prevăzut cu trei vulve, numite vulvele sigmoide.
Ventriculii sunt cavități piramidale şi au pereții mai groși decât atriile. Ventriculul
Drept (VD) - are trei pereți care au în structura lor trabecule musculare sub forma unor
coloane şi trei muschi papilari. În alcătuirea bazei sale găsim orificul antrioventricular
tricuspid, prevăzut cu trei valve şi orificul arterei pulmonare prevăzut cu trei valvule
sigmoide. Din acest ventricul sângele neoxigenat pleacă spre plămâni. Ventriculul Stâng - are
doi pereți alcătuiți din coloane musculare care sunt mai groși decât cei ai ventriculului drept.
Acesta prezintă orificiul atrio-ventricular bicuspid prevăzut cu două valve mitrale şi orificiul
aterei aorte prevăzut cu valvule sigmoide. Din acest ventricul sângele oxigenat pleacă spre
întreg corpul. Septul ventricular are forma de triunghi cu vârful în jos şi baza sus care se
continuă cu septul inter-atrial. Septul inter-atrial este mai subțire, membranos şi separă cele
două atria; fața sa dreaptă corespunde atriului drept şi prezinta o depresiune numită fosa ovală
sau orificul Botall
Atriile - au forma cuboidală și sunt separate prin spetul inter-atrial. Atriul drept - are
un perete anterior alcătuit din miocardul atrial, un perete medial
reprezentat de septul inter-atrial, un perete superior reprezentat de orificiul de deschidere
10
a venei cave superioare, un perete inferior reprezentat de către orificiul venei cave inferioare
şi un perete anterior reprezentat de orificiul atrio-ventricular tricuspid. Acesta primeşte
sângele neoxigenat prin cele două vene cave. Atriul stâng - prezintă un perete anterior
orificiului mitral iar peretele posterior are patru orificii de deschidere a venelor pulmonare.
Acesta primește sângele oxigenat de la plămâni prin cele patru vene pulmonare. Din punct de
vedere funcțional atriile sunt stații de primire a sângelui din sistemul
vascular, adus de vene.
1.1.1.3. Structura cordului
Structural cordul preintă trei tunici:
 una externă - numită epicard

 una mijlocie - numită miocard
 una internă - numită endocard.
Epicardul îmbracă inima şi vasele sale de la vârf spre bază, apoi urcă pe fețele
anterioare ale arterelor mari până la locul de inserţie a pericardului fibros unde se răsfrange pe
fata profundă a acestuia.
Miocardul este o tunică musculara groasă, alcătuită din fibre musculare striate proprii
pentru fiecare cavitate sau unitare celor două ventricule, musculatura atrială fiind
independentă de cea ventriculară. Constituie ce mai mare parte a peretelul inimii şi este
format din două tipuri de celule: celule miocardice de tip contractil si celule miocardice de tip
necontractil.
Pericardul este un sac fibros şi seros care îmbracă inima şi vasele sale. Are două
componente: una externă - numită și pericard fibros care are forma unui trunchi de con si este
legat de organele vecineprin ligamente şi, una internă - numită și pericard seros care are o
foita viscerala care imbraca inima si o foita parietala care captuseste peicardul fibros.. Cele
două foițe sunt în continuitate una cu cealaltă delimitand o cavitate virtuala in conditii
fiziologice si care devine reala in conditii patologice.
1.1.1.4. Inervația cordului
11
Este asigurată de ramuri din plexul cardiac cu ramuri ale simpaticului provenite din cei trei
ganglioni cervicali şi ramuri parasimpatice reprezentate de nervul Vag. Plexul cardiac rezultă
din anastomoza acestor ramuri în jurul vaselor mari şi este format din plexul cardiac anterior
şi plexul cardiac posterior.
1.1.1.5. Vascularizația inimii
Vascularizația inimii este formată din vascularizația arterială şi cea venoasă.
Vascularizația arterială - este reprezentată de către: artea coronară stângă - ce ia

naştere din aortă, deasupra valvei sigmoide şi de către artera coronară dreaptă - ce ia nastere
în dreptul valvei sigmoide drepte şi ajunge în șanțul arterei valvei stângi apoi în septul inter-
ventricular şi se anastomozează cu artera coronară stângă. Vascularizația venoasă - se
caracterizează prin existenţa unui imens sistem colector care drenează majoritatea venelor,
reprezentat de sinusul coronar în care se deschide marea venă coronară. Sinusul este prevazut
cu două valvule, una la originea sa - valvula Vieussens - și alta la vărsarea sa în atriul drept -
valvula lui Thebessius.
1.1.2. Sistemul vascular
Sistemul vascular este format din vasele sanguine, care după structura şi funcţiile lor,
sunt de trei tipuri: artere, capilare şi vene. Ele se continuă unele cu altele formând un sistem
închis prin care sângele circulă de la inimă la țesuturi şi înapoi la inimă.
Arterele - sunt vase care transportă sângele de la inimă spre rețeaua de capilare de la
nivelul țesuturilor, calibrul lor descrescând de la inimă spre periferie, pe măsură ce se
ramifică. Arterele pot fi: artere mari, mijlocii şi mici - numite şi arteriole - acestea din urmă
continuându-se cu capilarele.
Capilarele - sunt vase de calibru foarte mic și cu pereți subțiri, care fac legătura între
circulația arterială și cea venoasă. Capilarele reprezintă teritoriul vascular cel mai important
din punct de vedere funcțional, deoarece la nivelul lor au loc schimburile de gaze şi substanțe
nutritive dintre sânge și lichidul interstițial care scaldă celulele.
Venele - sunt vasele care transportă sângele de la rețeaua de capilare din țesuturi spre
inimă. Calibrul lor creşte de la periferie spre inimă astfel că cele mai mici vene se numesc
12
venule şi adună sângele din reţeaua de capilare. Ele se continuă cu vene mijlocii care
confluează, formând în final venele mari prin care sângele se întoarce la inimă. Întreaga
circulație a sângelui în corp se împarte în două circuite vasculare distincte care pornesc și se
termină la nivelul inimii. Acestea contituie circulația sistemică - adică “marea circulație” și
circulația pulmonară - adică “mica circulație”, fiecare fiind formată din vasele proprii.
1.1.2.1. Circulaţia pulmonară
Circulaţia pulmonară se numeşte şi "mica circulaţie” deoarece este un circuit sanguin

scurt, cuprins între inimă și plămâni. Mica circulație începe cu ventriculul drept prin trunchiul
arterei pulmonare, care prin ramurile sale transportă sângele neoxigenat la plămâni și se
termină prin venele pulmonare care aduc sângele oxigenat în atriul stâng. Trunchiul arterei
pulmonare se bifurcă în arterele pulmonare stângă şi dreaptă; acestea pătrund în plămâni şi îşi
continuă ramificarea, întocmai ca și arborele bronşic, până la nivelul capilarelor pulmonare,
care înconjoară alveolele pulmonare. La acest nivel, prin membrana alveolo-capilară, au loc
schimburile de gaze dintre aerul atmosferic şi sângele din capilare. Sângele îmbogățit cu
oxigen trece din capilare în venule, care se unesc progresiv şi formează în final venele
pulmonare, câte două pentru fiecare plămân. Acestea se întorc la inima şi se varsă prin orificii
proprii în atriul stâng.
1.1.2.2. Circulatia sistemica
Circulația sistemică se numeşte şi "marea circulație" deoarece este un circuit sanguin

mult mai lung pe care îl urmează sângele de la inimă la toate organele și țesuturile corpului,
înainte de a se întoarce iarăşi la inimă.
Începe în ventriculul stâng prin artera aortă, care prin ramurile sale transportă sângele
oxigenat la toate organele şi ţesuturile corpului. Din reteaua capilară, sângele venos este dus
prin sistemul venelor cave superioară și inferioară în atriul drept.
În marea circulație venele sunt mult mai numeroase decât arterele și pot fi
veneprofunde și vene superficiale. Venele superficiale se văd prin transparenta tegumentului
13
și sunt dispuse cu precăde-re la nivelul capului și membrelor. Ele nu însoțesc arterele şi se
varsă în venele profunde.
Arterele sunt situate profund, fiind protejate de ţesuturile din jur. Arterele mari sunt
însoțite de o singură venă profundă iar arterele mijlocii şi mici sunt însoțite de către două vene
profunde, având de obicei acelaşi nume şi traseu. Toate arterele marii circulații iau naştere din
ramificarea arterei aorte şi transportă sângele oxigenat la toate organele şi țesuturile corpului.
Artera aorta îşi are originea în ventriculul stâng şi prezinta 3 porțiuni: aorta
ascendentă, arcul aortic - care se orientează spre stânga - şi, aorta descendentă.
Venele sunt vase prin care sângele se întoarce din reţeaua capilară de la nivelul
țesuturilor la inimă. Sistemul venos al marii circulații adună sângele neoxigenat din tot corpul
şi îl transportă în atriul drept, prin cele două vene cave - superioară și cea inferioară.
1.2. Fiziologia aparatului cardiovascular
Funcția principală a cordului este aceea de a furniza oxigenul și substanțele nutritive

necesare țesuturilor şi totodată de a îndepărta dioxidul de carbon şi metaboliții. Acest lucru se
realizează prin intermediul a două circulații: cea dreaptă, pulmonară şi cea stângă, sistemică.
Pentru început, de reținut este faptul că inima stângă reprezentată de atriul și

ventriculul stâng conțin numai sânge oxigenat, iar atriul drept şi ventriculul drept conțin
numai sânge amestecat cu dioxid de carbon.
Inima este o pompa cu doua camere, in care sangele circula prin doua sisteme inchise
separate. Sangele incarcat cu oxigen paraseste ventriculul stang prin aorta. Circula prin corp si
se intoarce dezoxigenat in atriul drept prin venele cave superioara si inferioara. Ventriculul
drept pompeaza sangele prin artera pulmonara catre plamani, unde acesta schimba dioxidul de
carbon cu oxigen. Sangele oxigenat se intoarce apoi, prin venele pulmonare, in atriul stang,
pregatit pentru o noua circulatie arteriala.
Partea dreapta si cea stanga a inimii sunt separate una de cealalta printr-un perete de
tesut (sept interventricular). Fiecare pompeaza sangele printr-un circuit separat de vase:
14
dreapta impinge sangele sarac in oxigen catre plamani (circulatia mica), in timp ce stanga il
distribuie pe cel bogat in oxigen in corp (circulatia mare). Sangele care se intoarce din
organism a cedat mare parte din oxigen si s-a incarcat cu dioxid de carbon din tesuturi. Acesta
este colectat de doua vene mari, vena cavasuperioara si vena cava inferioara, care se varsa in
atriul drept al inimii. De aici sangele trece in ventriculul drept care il va pompa prin artera
pulmonara catre plamani, unde se va reincarca cu oxigen si va elimina dioxidul de carbon.
Sangele, bogat acum in oxigen, se intoarce la inima prin arterele pulmonare care se varsa in
atriul stang. De aici trece in ventriculul stang, unde va fi pompat prin aorta, cea mai mare
artera a corpului. Artere mai mici care se ramifica din aorta distribuie sangele catre diferite
parti ale organismului.
Patru valve interioare impiedica alunecarea inversa a sangelui. Ele se deschid usor in
directia curgerii sangelui si se inchid cand acesta impinge in sens invers. Doua dintre valve se
afla intre atrii si ventricule, cunoscute ca valve atrioventriculare. Valva atrioventriculara
dreapta (tricuspida) este formata din trei fasii de tesut, in timp ce valva
atrioventriculara stanga (bicuspida sau mitrala) are numai doua. Celelalte doua valve sunt
situate intre ventricule si artere. Sunt numite valve semilunare, deoarece fiecare este formata
din trei fasii de tesut in forma de semiluna. Valva semilunara dreapta, dintre atriul drept si
artera pulmonara, se mai numeste si valva pulmonara. Cea stanga, dintre ventriculul stang si
aorta, se mai numeste si valva aortica.
1.2.1 Propietatile fiziologice ale miocardului
a) Excitabilitatea sau functia batmotropa = proprietatea muschiului cardiac de a

raspunde la stimuli fiziologici, naturali si la excitanti artificiali de natura mecanica,
fizica,chimica. Miocardul ca de altfel toti muschii si nervii, este excitabil.Procesul de
excitabilitate este o functie a membranei fibrelor musculare miocardice si este conditionat de
polarizarea electrica a membranei.
b) Automatismul cardiac sau functia cronotropa = proprietatea muschiului de a genera

spontan si ritmic impulsuri cu o frecventa normala de 70-80 batai/min. Este determinata de
excitatii care pornesc de la nodul sino-atrial.
15
c) Conductibilitatea sau functia dromotropa Conductibilitatea miocardului asigura
raspandirea excitatiei in intreaga masa a acestuia. Este asigurata de tesutul cardiac specific.De
la nodul sino-atrial, excitatia se raspandeste in atrii determinand contractia (sistola) atriala (cu
o viteza de 1m/s).Excitatia atriala este captata apoi de la nodul atrio-ventricular, de unde se
propaga prin fasciculul atrio-ventricular Hiss, apoi fiind transmis in toata masa musculara prin
reteaua Purkinje. d)Contractia sau functia inotropa Unda de depolarizare determina unda de
contractie in miocard. c)Tonicitatea sau functia tenotropa. Este starea de semicontractie a
muschiului cardiac care se mentine in diastola.
1.2.2. Reglarea activitatii inimii
La un adult, frecventa cardiaca la repaus este de circa 70 de batai pe minut. Totusi, inima
poate sa bata si de trei ori mai repede - peste 200 de batai pe minut - cand persoana depune un
efort fizic marit. Persoanele tinere au o frecventa cardiaca mai rapida decat a adultilor: de
circa 120 de batai pe minut la sugari si 90 la copiii de 10 ani. Spre deosebire, multi atleti au
adesea frecventa cardiaca mai scazuta deoarece antrenamentul fizic face inima mai puternica
si permite acesteia sa pompeze aceeasi cantitate de sange cu mai
putine contractii. La repaus frecventa cardiaca a unui atlet poate sa scada pana la 40-60 de
batai pe minut.
Desi nodulul sinoatrial genereaza bataia inimii, nervii si unele substante chimice din
sange pot influenta frecventa cardiaca. Impulsurile nervoase pot accelera sau incetini inima
aproape instantaneu.
Inima este inervata de SNV, simpatico si parasimpatic.Fibrele nervoase vegetative se

temmina in sistemul conductor al inimii.Actiunea nervilor inimii se exercita prin influentarea
automatismului cardiac si prin reglarea acestuia.
Nervii cardiaci sunt:
 efectori sau motori
16
 senzitivi.
Nervii motori sunt reprezentati de:
 fibrele parasimpatice au actiune inhibitori asupra inimii;

 fibrele simpatice au actiune acceleratorie asupra inimii.
Circulatia sangelui este asigurata prin activitatea inimii, care impinge sangele de-a lungul
arterelor, capilarelor si venelor. In organism, activitatea inimii si vaselor este controlata de
centrii cardioregulatori si vasomotori, care primesc diverse informatii prin intermediul unor
organe situate in aorta si vena, bifurcatiilor marilor artere.Impulsurile primite din creier
bombardeaza de asemenea, acesti centrii: frica, anxietatea, depresiunea pot afecta ritmul
cardiac. In raport cu necesitatile organismului, activitatea centrilor cardioregulatori si
vasomotori ajusteaza in fiecare moment ritmul inimii, forta de concentratie, relaxarea sau
contractia arteritelor si venelor, obiectivul final fiind asigurarea unei nutritii corespunzatoare
tesuturilor. Inima fiind un organ musculos activitatea sa se caracterizeaza prin contractii si
relaxari, ce se succed cu regularitate. Prin sistola (contractie) si diastola (relaxare)se
realizeaza o revolutie cardiaca care in mod normal se repeat intr-un ritm regulat, 60-80
batai/min.
Substante chimice cunoscute ca hormoni, purtate de sange, influenteaza de asemenea

frecventa cardiaca. Hormonii isi fac efectul in general mai incet decat impulsurile nervoase.
Frecventa mai poate fi afectata si de substantele chimice care se gasesc in sange - calciu,
potasiu si sodiu.
1.2.3. Revolutia cardiaca
Revolutia cardiaca incepe cu sistola atriala care dureaza 0,1 secunde. Timp in care sangele
este impins in ventricule.Se constata ca in timpul sistolei atriale, orificiile venelor sunt putin
stramtate iar presiunea sangelui din atrii fiind superioara presiunii din vene, curgerea sangelui
din vene in atrii este suspendata.
Dupa terminarea sistolei atriale, atriile intra in diastola, diastola atriala, care dureaza
pana la sistola atriala urmatoare, adica 0,7 secunde. In timpul diastolei atriale presiunea in
atrii scade foarte mult si sangele trece din vene in atrii, umplandu-le din nou.
17
In momentul in care incepe diastola atriala, incepe si contractia ventriculelor, adica
sistola ventriculara, care dureaza 0,3 secunde, deci mai mult decat cea atriala.
In timpul sistolei ventriculare distingem o faza in care presiunea sangelui din

ventricule creste pana egaleaza presiunea din artere, in a doua faza se deschid valvulele
sigmoide si sangele este impins in artere.
Cand incepe sistola ventriculara, valvulele atrioventriculare se inchid, astfel ca sangele

nu se mai poate intoarce in atrii. Sistola ventriculara este mai puternica decat sistola atriala,
datorita miocardului ventricular care este mai des decat cel atrial.
Dupa ce se termina sistola ventriculara, incepe diastola ventriculara care dureaza 0,5
secunde.
Daca urmarim revolutia cardiaca, constatam ca din 0,8 secunde, cat dureaza ca,
inima se gaseste in sistola 0,4 secunde, si in diastola 0,4 secunde.Acest regim in care
activitatea inimii ne explica de ce aceasta poate functiona toata viata fara sa se oboseasca.
Daca numarul revolutiilor cardiace pe minut creste, durata unei revolutii se micsoreaza si
aceasta se face prin scurtarea diastolei, adica a perioadei de repaus. De aceea un regim de
activitate,daca se prelungeste duce la oboseala.
1.2.4. Generarea batailor inimii
Spre deosebire de majoritatea muschilor, a caror contractie este provocata de impulsuri

nervoase, muschiul cardiac se poate contracta independent. Anumite celule ale acestuia au
abilitatea de a se contracta spontan si de a genera semnale electrice care se raspandesc in
restul inimii si ii provoaca contractia. O bataie incepe intr-un grup mic de celule musculare
specializate aflate in partea dreapta superioara a atriului drept. Aceasta zona este cunoscuta ca
nodulul sinoatrial. Celulele din nodulul sinoatrial genereaza
semnale electrice mai frecvente decat celulele din alte parti ale inimii, astfel incat semnalele
generate aici sincronizeaza impulsurile din intreaga inima.
Impulsurile se raspandesc rapid pe suprafata atriului, astfel incat toate celulele sale
musculare se contracta la unison. Impulsurile electrice nu pot trece prin partitionarea dintre
18
atrii si ventricule, care este alcatuita in principal din tesut conjunctiv fibros. Impulsurile venite
de la nodulul sinoatrial sunt conduse prin acest tesut de o punte mica de muschi numita
sistemul de conducere atrioventricular. Prima parte a acestui sistem este un grup de celule
aflat la marginea inferioara a atriului drept - nodulul atrioventricular. Celulele din nodulul
atrioventricular conduc impulsurile relativ incet, introducand o intarziere de circa doua zecimi
de secunda pana la ajungerea impulsului la ventricule. Aceasta intarziere permite sangelui din
atrii sa se goleasca in ventricule, inainte ca acestea sa inceapa sa se contracte.
Dupa ce a trecut de nodulul atrioventricular un impuls parcurge un grup de fibre

musculare numite fasciculul Hiss, care se intinde pe peretele de tesut conjunctiv care separa
atriile de ventricule, intra in septul interventricular si, dupa un scurt traiect, se imparte in doua
ramuri (dreapta si stanga) si se distribuie subendocardic celor doua ventricule. Impulsul se
raspandeste in tot ventriculul cu ajutorul unei retele de fibre de conducere rapida numite
fibrele Purkinje. Aceste fibre sunt necesare din cauza grosimii si robustetii peretilor
ventriculari. Daca impulsul s-ar raspandi direct de la o celula la alta, diferite parti ale
ventriculelor nu s-ar contracta laolalta si inima nu ar pompa sangele intrun mod eficient. Desi
acest circuit complicat are multi pasi, un impuls electric se raspandeste de la nodulul sinoatrial
prin inima in mai putin de o secunda.
CAPITOLUL II
CARDIOPATIA ISCHEMICA
19
2.1. Definitie
Boala coronariana ischemica reuneste un grup de afectiuni care au in comun o

suferinta cardiaca de origine ischemica, produse de un dezechilibru intre aportul de oxigen la
miocard si necesitatile acestuia. Termenul de boala cardiaca ischemica este sinonim cu cel de
cardiopatie ischemica si cu cel de boala coronariana.
Cardiopatia ischemica este suferinta muschiului cardiac (miocard) produsa de

ingustarea (stenoza) sau blocarea (ocluzia) arterelor coronare. Miocardul este irigat de doua
artere coronare – artera coronara stanga si artera coronara dreapta, artere care dau mai multe
ramuri. Cardiopatia ischemica este o suferinta acuta, subacuta sau cronica a cordului
(indeosebi a miocardului) determinata de reducerea semnificativa a fluxului coronarian.
2.2. Clasificare
Conform O.M.S. se descriu doua mari categorii de afectiuni:
1. cardiopatia ischemica nedureroasa sau asimptomatica:
 tulburari de ritm sau de conducere

 moarte subita
 insuficienta cardiaca de etiologie ischemica
2. cardiopatia ischemica dureroasa:
 angina pectorala
 infarctul miocardic acut
2.3. Etiologie si fiziopatologie
Ateroscleroza coronariana - cauza dominanta (prin placi aterosclerotice), provocnd in cel

putin 90 % cazuri evenimentele ischemice coronariene.
20
► Cauze nonaterosclerotice, care sunt foarte heterogene si pot produce ischemia coronariana
prin diferite mecanisme:
- obstructia fixa a lumenului, afectarea peretelui arterei coronariene sau a structurilor
vecine cu ingustarea consecutiva a lumenului, spasm coronarian (obstructie dinamica),
inegalitate aport/consum miocardic de oxigen;
- anomaliile congenitale ale circulatiei coronariene;
- anevrismele coronare congenitale, vasculitice sau iatrogene (dupa coronaroplastic,
aterectomie etc.);
- emboliile coronare care determima, n special, infarcte mici;
-disectia coronara primara (dupa coronaroplastic) sau secundara (dupa disectia de
aorta);
- ocluzia ostiului coronar (n disectie de aorta, aortita luetica, stenoza aortica,
spondilita anchilozanta);
- traumatismele toracice;
- vasculita coronara (n poliarterita nodoasa, lupus eritematos sistomic, sclerodermic,
sifilis, etc.);
- tromboza primara coronariana (n trombocitoza, policitemie, coagulare intravasculara
diseminata, etc.);
- anomalii de metabolism; - boala de vase coronare mici (intramurale);
Cauza principala a cardiopatici ischemice o constituie ateroscleroza coronariana (95-98% din
cazuri) - restul etiologiilor (anomalii congenitale ale arterelor coronare, arterite coronariene in
cadrul unor vasculite sistemice, punti musculare miocardice s.a.) fiind rare. Primele descrieri
sugestive de suferinta coronarianå (infarct miocardic acut) au aparut inca in papirusurile
egiptene atragand atentia asupra gravitatii bolii Ischemia se refera la o lipsa a oxigenului
datorata perfuziei inadecvate care rezulta dintrun dezechilibru între raportul si necesarul de
oxigen. Cea mai obisnuita cauza a ischemici miocardice este ateroscleroza la nivelul arterelor
coronare cpicardice.
Prin ingustarea lumenului arterelor coronare, ateroscleroza produce o scadere absoluta
a perfuziei miocardice în stare bazala si limiteaza cresterile adecvate ale perfuziei atunci când
necesarul de flux sanguin este marit. De asemenea, fluxul sanguin coronar poate fi limitat prin
trombi arteriali, spasm si, rareori, emboli coronari, precum si prin stenozarea ostiala datorata
21
aortitei luetice. Anomaliile congenitale, cum ar fi originea anormala a arterei coronare
descendente anterioare stangi din artera pulmonara, pot
determina ischemie si infarct miocardic la sugar, dar aceasta cauza este foarte rara la adulti.
De asemenea, ischemia miocardica poate aparea daca necesitatile de oxigen ale
miocardului sunt anormal crescute, asa cum se întâmpla în hipertrofia ventriculara severa
indusa de hipertensiune sau de stenoza aortica. Aceasta din urma se poate manifesta cu
angina, care nu se poate diferentia de cea produsa de ateroscleroza coronariana.
O cauza rara de ischemie miocardica este reprezentata de reducerea capacitatii

sangelui de a transporta oxigenul, cum ar fi în anemia extrem de severa sau în prezenta
carboxihemoglobinei. Nu rareori, doua sau mai multe cauze de ischemie pot coexista, cum ar
fi o crestere a necesarului de oxigen, determinata de hipertrofia ventriculara stanga si o
reducere a aportului de oxigen secundar aterosclerozei coronariene. Adesea, asemenea
combinatie conduce la manifestari clinice de ischemie. Desi arterele coronare epicardice mari
sunt capabile de constrictie si relaxare, la persoanele sanatoase ele servesc în mare masura
drept conducte si sunt cunoscute ca vase de conductanta, în timp ce arteriolele intramiocardice
prezinta în mod normal modificari remarcabile ale tonusului si de aceea sunt cunoscute ca
vase de rezistenta. Constrictia anormala sau insuficienta dilatare normala a vaselor coronare
de rezistenta poate cauza de asemenea ischemie. Când produc angina, aceasta situatie este
recunoscuta uneori ca angina microvasculara.
Circulatia coronariana normala este dominata si controlata de necesitatile de oxigen

ale miocardului. Acest necesar este satisfacut prin capacitatea patului vascular coronar de a-si
varia considerabil rezistenta (si deci fluxul sanguin), în timp ce miocardul extrage un procent
înalt si relativ fix de oxigen (capitolul 13). în mod normal, arteriolele intramiocardice de
rezistenta au o imensa capacitate de dilatare, în timpul efortului si stresului emotional nevoile
de oxigen se modifica si afecteaza rezistenta vasculara coronariana, reglând astfel aportul de
sânge si oxigen (reglare metabolica). De asemenea, vase coronariene de rezistenta se
adapteaza la alterarile fiziologice ale presiunii sanguine cu scopul de a mentine fluxul sanguin
coronarian la niveluri corespunzatoare nevoilor miocardice (autoreglare).
Efectele ischemiei
22
Oxigenarea necorespunzatoare indusa de ateroscleroza coronariana poate produce
perturbari tranzitorii ale functiilor mecanice, biochimice si electrice ale miocardului.
Dezvoltarea brusca a ischemiei severe, asa cum se întâmpla în ocluzia totala sau subtotala este
asociata cu pierderea aproape instantanee a contractiei si relaxarii musculare normale.
Perfuzia relativ redusa a subendocardului produce ischemie mai intensa a acestei portiuni
a peretelui. Ischemia unor arii largi ale ventriculului va produce insuficienta ventriculara
stânga tranzitoric si, daca muschii papilari sunt implicati, insuficienta mitrala poate complica
acest eveniment. Atunci când evenimentele ischemice sunt tranzitorii, ele pot fi asociate cu
angina pectorala; daca sunt prelungite, ele pot determina necroza si cicatrizare miocardica cu
sau fara tablou clinic de infarct miocardic acut.
Ateroscleroza coronariana este un proces localizat care determina de obicei ischemie
neuniforma. Perturbarile regionale ale contractilitatii ventriculare produc bombare segmentara
(diskinezie) si pot reduce mult eficienta functiei de pompa a miocardului. De asemenea,
ischemia produce modificari electrocardio-grafice (ECG) caracteristice, cum ar fi anomalii ale
repolarizarii, asa cum sunt evidentiate prin negativarea undei T si, mai târziu când e mai
grava, prin denivelarea segmentului ST . Subdenivelarea tranzitorie a segmentului ST reflecta
adesea ischemic subendocardica, în timp ce supradenivelarea tranzitorie a segmentului ST
este considerata a fi produsa de ischemia transmurala mai severa. O alta consecinta
importanta a ischemici miocardice este instabilitatea electrica, întrucât aceasta poate
determina tahicardie ventriculara sau fibrilatie ventriculara. Tahiaritmiile ventriculare maligne
induse de ischemie explica decesul în cazul celor mai multi pacienti cu moarte subita si
cardiopatie ischemica.
Boala coronariană asimptomatică în comparație cu cea simptomatică
In tarile vestice, studiile postmortem ale victimelor accidentelor si ale conflictelor

militare au aratat ca ateroscleroza coronariana începe adesea sa se dezvolte înainte de vârsta
de 20 ani si este larg raspândita chiar printre adultii care au fost asimptomatici în timpul vietii.
Atunci când sunt luate în considerare toate grupele de vârsta, cardiopatia ischemica este cea
mai obisnuita cauza a decesului, nu numai la barbati, ci si la femei.
La persoanele asimptomatice, testele de efort pot evidentia semne de ischemie
miocardica silentioasa, adica modificari electrocardiografice induse de efort, neînsotite de
23
angina; studiile de angiografie coronariana la asemenea persoane dezvaluie frecvent boala
coronariana obstructiva. Necropsiile pacientilor cu boala coronariana obstructiva care nu au
prezentat în antecedente manifestari clinice de ischemie miocardica evidentiaza adesea
cicatrice macroscopice secundare infarctului miocardic în regiunile irigate de arterele
coronare suferinde. Potrivit studiilor populationale, aproximativ 25% din pacientii care
supravietuiesc infarctului miocardic acut pot sa nu ajunga sub supraveghere medicala,
acesti pacienti având acelasi prognostic nefavorabil ca si cei care se prezinta cu sindromul
clinic clasic. Moartea subita poate fi neasteptata si este o manifestare frecventa de debut a
cardiopatiei ischemice. De asemenea, pacientii se pot prezenta cu cardiomegalie si
insuficienta cardiaca, secundare deteriorarii ischemice a miocardului ventricular stâng, care
nu determina simptome înainte de dezvoltarea insuficientei cardiace; aceasta situatie este
cunoscuta drept cardiomiopatie ischemica. Spre deosebire de faza asimpto-matica a
cardiopatiei ischemice, faza simptomatica este caracterizata prin disconfort toracic, datorat fie
anginei pectorale, fie infarctului miocardic acut. In faza simptomatica, pacientul poate
prezenta o evolutie stationara sau progresiva, poate reveni la stadiul asimptomatic sau poate
deceda subit.
Factori de risc pentru cardiopatia ischemica
 factorii individuali intrinseci (varstå, sex, rasa, AHC, defecte sau anomalii genetice
specifice)
 factorii de mediu fizic si socio-economic
 anomaliile metabolice (lipidice, glucidice s.a.)
 hipertensiunea arteriala
 modul de viata (fumat, sedentarism, obezitate, tip de alimentatie, consum de etanol)
 inflamatia/infectia cronica
 unele anomalii genetice punctiforme
2.4.Forme clinice de manifestare
In cele ce urmeaza vor fi detaliate formele principale de manifestare ale cardiopatiei
ischemice:
 Angina pectorala stabila (cronica)
 Angina pectorala instabila (API)
 Infarctul miocardic acut (IMA) 4. Cardiopatia ischemica nedureroasa
24
2.4.1. Angina pectorala stabila (cronica)
Definitie:
- Angina pectorala este o forma clinica cardiopatiei ischemice, caracterizata prin crize
dureroase, paroxistice, cu sediul rertrosternal, care apar la efort sau la emotii, dureaza cateva
minute si dispar la incetarea cauzelor sau la administrarea unor compusi nitrici: nitroglicerina,
nitril de amil.
Etiopatogenia:
 principala cauza (90-95%) este ateroscleroza coronariana, care se manifesta sub forma
de stenozari sau obliterari coronariene si zone de necroza si fibroza miocardica difuza;
 cauze mai rare: valvulopatii aortice, anemia, tahicardiile paroxistice, hipertiroidismul.
Fiziopatogenia: Angina pectorala este expresia unei insuficiente coronariene acute
datorita dezechilibrului brusc aparut la efort intre nevoile miocardului (mai ales in oxigen) si
posibilitatile arterelor coronare. In mod normal, circulatia coronariana se adapteaza
necesitatilor miocardului, putand creste la efort 8-10 ori.Angina pectorala apare pe fondul
unei insuficiente coronariene cornice, datorita coronarelor cornice, datorita coronarelor
stenozate.
Factori declansatori: efort, emotiile, impugn miocardului un efort suplimentar, deci
necesitati suplimentare de oxigen, dar circulatia coronariana, cu leziuni de ateroscleroza este
capabila sa-si mareasca debitul.
Simptome:
Simptomul principal este durerea, care are caracter constrictiv “ca o gheara, arsura sau
sufocare” si este insotita uneori de anxietate (sentiment de teama, teama de moarte iminenta),
este valabila, de la jena sau disconfort la dureri atroce. Sediul este reprezentat de regiunea
retrosternala mijlocie si inferioara si de regiunea precordiala, pe care bolnavii o arata cu una
sau ambele palme. Iradiaza in umarul si membrul thoracic stang, de-a lungul marginii interne,
pana la ultimele doua degete, uneori catre mana dreapta sau bilateral, spre gat, mandibule,
arcada dentara, omoplat. Iradierile nu sunt obligatorii. Importante sunt iradierile in regiunea
cervicala anterioara si mandibula sau in ambele membre superioare, durata este de 13secunde
25
rar de 10-15minute, iar frecventa este variabila. Durerea apare in anumite conditii: abuz de
tutun, crize tahicardice, efort fizic, de obicei la mers, mese copioase, frig sau vant. Cedeaza
prompt la repaus si la administrarea de nitroglicerina. Criza dureroasa este insotita de:
palpitatii, transpiratii, paloare, lipotimie, lipsa de aer, eructatii.
Examenul fizic: nu evidentiaza deseori nimic.

EKG evidentiaza diagnosticul.
Formele clinice:
 angorul spontan: adeseori de repaus sau nocturn, cu crize tipice, dar fara un factor
declansator, se datoreaza unei crize tahicardice, hipertensive, unei stari psiho-
nevrotice sau anunta un infarct;
 angorul de decubit: insoteste fenomenele insuficientei acute a ventriculului stang si
apare tot in conditii de crestere a muncii inimii (contact cu asternutul rece, tahicardii,
hipertiroidism);
 angorul intricat: cu modalitati atipice de declansare, iradiere, durata, aspect la dureri,
se datoreaza interventiei unei alte afectiuni dureroase viscerale (litiaza biliara, ulcer,
spondiloza);
 angorul cu dureri atipice sau starea de rau anginoasa, prima criza de angor corespunde
frecvent unui infarct miocardic prin tromboza si trebuie tratata cu 7-10 zile repaus,
analgetice, coronarodilatatoare si anticoagulante.Accentuarea duratei si frecventa
angorului anunta de obicei, un infarct miocardic.
Evolutia: este obisnuit progresiva. Durata medie de supravietuire este de 4-5 ani, sfarsitul
producandu-se fie prin moarte subita, fie prin infarct miocardic, tulburari de ritm si de
conducere sau insuficienta cardiaca. Prognosticul este nefavorabil in cazurile cu creditate
incarcata, infarct in antecedente, diabet zaharat, tulburari de ritm.
2.4.2. Angina pectorala instabila
Sinonime mai vechi sunt: preinfarct, insuficienta coronariana acuta, sindrom intermediar.
Termenii: “preinfarct” si “sindrom intermediar” semnifica faptul ca avem dea face cu o stare
clinica intermediara intre angorul stabil de efort si infarctul miocardic, catre care de altfel
poate evolua.
API se defineste pe baza urmatoarelor criterii:
• clinic: una din manifestarile
 angor de novo (aparut in ultimele 2 luni) cu prag mic de efort;
26
 angor agravat (un angor de efort care apare la eforturi mai mici, mai frecvent dureaza
mai mult si raspunde mai greu la nitroglicerina);
 angor de repaus
 electrocardiografic exista de cele mai multe ori modificari, dar nu cele din IMA
 enzimatic nu apar cresteri sugestive pentru IMA.
Forme clinice particulare de API sunt:
 angorul Prinzmetal (angina varianta): durerea anginoasa se insoteste de
supradenivelare ST reversibila; cauzata de spasm coronarian pe artere normale sau cu
placi de aterom fara stenoza semnificativa;
 angorul postinfarct - in primele 2 saptamani dupa IMA: se manifesta ca angor de efort
cu prag mic sau ca angor de repaus.
Etiopatogenie
 spasmul coronarian;
 trombi neocluzivi sau agregate plachetare tranzitorii.
Manifestari clinice
 manifestarile clinice constau in angor sever: crize (mai) frecvente, (mai) lungi, la efort
(mai) mic, sau angor de repaus. Ambele situatii pot apare ca fenomen inaugural (de
novo) sau pot constitui agravarea unui angor de efort stabil anterior.
Durerea se poate intinde pe parcursul a 20-30 min, poate avea caracter subintrant si poate
raspunde greu la nitroglicerina.
Manifestari paraclinice
 EKG in durere arata frecvent subdenivelari de ST si unde T negative care se remit
dupa incetarea durerii. In angorul Prinzmetal e caracteristica supradenivelarea ST in
durere, cu revenire la normal ulterior.
 Probele biologice Se pot intalni perturbari lipidice (hipercolesterolemie) sau toleranta
scazuta la glucoza.
 Ecocardiografia poate evidentia zone de hipokinezie reversibila dupa stabilizarea
anginei --Scintigrafia miocardica cu taliu arata zone de hipocaptare mai frecvent decat
in angina stabila. --Coronarografia poate descoperi:
27
 Afectare uni- sau bi-coronariana sau tri-coronariana - se preteaza la angioplastie
coronariana sau by pass.
 Coronare permeabile (normale sau cu placi de aterom fara stenoza semnificativa
adica cu 50% din diametrul arterial) - vor primi tratament medical si au prognostic
bun.
Diagnostic pozitiv si diferential

Diagnosticul pozitiv al API se pune pe criterii:
• clinice: angor de novo sever, angor agravat sau angor de repaus; crize prelungite,
raspuns inconstant la nitroglierina sublingual.
• electrocardiografice si enzimatice: absenta criteriilor pentru IMA.
Diagnosticul diferential al API
• IMA: durerea este mai lunga, depasind de obicei cateva ore. Criteriile de baza sunt
cele EKG si enzimatice.
• Durerea retrosternala de cauza noncoronariana - vezi diagnosticul diferential al IMA.
Tratamentul anginei pectorale instabile
1. Internare in spital si repaus la pat
2. Combaterea durerii si anxietatii
3. Oxigenoterapie in durere.
4. Combaterea eventualilor factori agravanti: infectie, febra, tircotoxicoza, tahiaritmii,
anemie.
5. Monitorizare EKG si controlul repetat al enzimelor in sange (CK-MB, TGO)
6. Terapia medicamentoasa a API.
 Nitrati administrati sublingual (Nitropector), transdermic (plasture, unguent), oral sau,
in lipsa eficacitatii terapiei orale se recurge la nitroglicerina iv.
 Betablocante: Metoprolol, Atenolol
 Blocantele de calciu: Nifedipina, Diltiazem, Verapamil,
 Antiagregantele (Aspirina) si anticoagulantele (heparina) se vor asocia sistematic la
toti bolnavii fara contraindicatii specifice.
 Tehnicile de revascularizare (by pass, angioplastie) se practica in cazurile enumerate
anterior la descrierea aspectelor coronarografice.
2.4.3. Infarctul miocardic
Definitie:
28
Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a unei portiuni de
miocard, determinate de obiterarea unei ramuri coronariene.
Etiopatogenia:
- cauza principala este ateroscleroza in 90-95% din cazuri;
- mai rar intervin: emboli, coronite reumatice, aortice, luctice;
- in general apare la barbatii trecuti de 40 de ani cu crize de angina pectorala in ultimele luni
sau ani.
Factorii care favorizeaza aparitia IM cunoscuti sub numele de factori de risc sunt: varsta,
sexul, HTA, diabetul zaharat, hiperglicemia, obezitatea, fumatul, stresul, sedentarismul,
hipercolesterolemii, etc.
Factorii declansatori: effort, mese copioase, stress, infectii ale tractului respirator, factori
meteorologici.
Anatomie patologica
Leziunea specifica este necroza miocardului care apare fie in urma ocluziei acute si complete
a unei artere coronare prin tromboza, fie, mai rar, datorita peretelui arterei coronare sau
ramolirii unei placi de aterom.
Localizarea cea mai frecventa a IM o reprezinta ventriculul stang si septul interventricular.
Simptomatologie:
1.Perioada prodromala: precede cu cateva zile instalarea IM si se caracterizeaza prin
accentuarea intensitatii, duratei si frecventei acceselor la un vechi angios prin aparitia la un
bolnav fara antecedente angioase, a unor accese de angina pectorala de efort de mare
intensitate. De cele mai multe ori aceasta perioada lipseste, debutul fin brusc, brutal, adescori
in repaus sau somn. Rareori apare dupa efort, o emotie puternica, o masa copioasa, o
hemoragie severa, o tahicardie peroxistica.
2.Perioada de debut: dureaza 3-5 zile si este cea mai critica datorita mortalitatii mari si a
complicatiilor numeroase si grave.
Semnele clinice esentiale: -durerea: simptomul cel mai caracteristic, retrosternala sau
pectorala.
Caracterul durerii variaza de la un bolnav la altul si este descris ca:
• senzatie de constrictie sau de "gheara”;
• senzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratia, uneori ca o
simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau apasare suportabila;
• iradiaza in umarul si in bratul stang, in regiunea cervicala, in mandibula.
29
Mai poate fi localizata extratoracic, in epigastru, abdomen, brate, antebrate, coate, pumni. De
asemenea, ea poate iradia in orice regiune a toracelui, depasind in sus gatul, iar in jos poate
iradia in epigastru hipohondrul stang sau drept.
• durata durerii poate fii de la 30 min pana la cateva ore (48 ore);
• durerea apare de obicei in repaus si determina agitatia bolnavului;
• nu se calmeaza prin repaus si nitriti, dar cedeaza in opiacee.
Durerea este insotita de:
- anxietate extrema;
- senzatia de moarte iminenta;
- greata si varsaturi, mai rar diaree;
- distenie abdominala, senzatie de plenitudine epigastrica;
- transpiratii reci, adenomie, astenie;
- ameteli.
-hipotensiunea arteriala poate sa apara imediat sau la cateva ore, precedata de ousoara
crestere a TA (datorita actiunii stresante a durerii). Cand TA scade brusc, pericolul socului
cardiogen este iminent, la inceput compensat (tahicardie, cianoza unghiala, oligurie) mai
tarziu decompensat (prabusire a TA, puls mic, apatie, amurie), TA trebuie supravegheata tot
timpul, fiind un element capital numai pentru diagnostic dar si pentru prognostic si tratament.
Hipotensiunea arteriala este insotita de regula de tahicardie, febra, absenta la inceput, aparc, la
12 - 24 ore de la debut in jur de 38C). Alte semne: - uneori starea de soc domina tabloul clinic
de la inceput, manifestat prin paloare, tegumente reci si umede, puls rapid filiform,
alterarea starii generale, oligurie grava. Socul "inexplicabil", edemul pulmonar, insuficienta
cardiaca rapid progresiva, tulburari de ritm, atrag atentia asupra unui IM chiar sub absenta
durerii. 3.Perioada de stare dureaza 4 - 5 saptamani si se caracterizeaza prin ameliorareastarii
generale, disparitia febrei, astenie si normalizare TA.
Persista uneori moderate precardiale si modificari electrocardiografice.
Examenul de laborator arata (in perioada de debut): - hiperleucocitoza: apare din primele ore
si scade dupa o saptamana;
- VSM se accelereaza;
- cresterea fibriogenului dupa primele 2 -3 zile;
- cel mai important semn de laborator este cresterea enzimelor (transaminaze) din primele
ore de la debut; in practica se dozeaza transaminaza glutomicoxalacetica (FGO) care incepe sa
creasca dupa 4 - 6 ore de la debut si se normalizeaza in 4 - 7 zile Convalescenta: incepe dupa
30
5 - 6 saptamani si se caracterizeaza anatomic prin formarea unei cicatrici fibroase, iar clinic,
prin restabilirea lenta a capacitatii de munca.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe:
- durere: violenta prelungita si neinfluentabila de nitroglicerina;
- modificarea EKG: necroza, ischemie, leziune;
- cresterea enzimelor serice
Complicatiile IM sunt numeroase si grave.

- manifestari de insuficienta cardio-circulatorie;
- tulburari grave de ritm si de conducere: fibriatie atriala, blucuri;
- moarte subita. - ruptura inimii;
- comlicatii trombo-embolice: pulmonare si cerebrale;
- tulburari de ritm si de conducere.
- anevrisme cardiace;
- nevroze anxioase si depresive;
- stadii dureroase.
Prognosticul, este sever, cu mortalitatea de 20% in faza acuta. Aproximativ 50% dintre
bolnavi supravietuiesc 5 ani si 30% 10 ani.
Tratamentul IMA
Atitudinea de urgenta in infarctul miocardic
Deoarece mortalitatea cea mai mare ( 2/3 cazuri) are loc in faza de prespitalizare,asistenta
medicala trebuie sa fie familiarizata cu principalele probleme de rezolvat in aceasta perioada:
1. Prevenirea mortii subite:
- asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea efectuarii oricarei miscari;
- psihoterapie.
2. Prevenirea altor complicatii:
- sedarea durerii (la indicatia medicului);
- morfina;
- mialgin;
- fortral;
- daca durerile sunt de mai mica intensitate se poate incerca linistirea bolnavului cu:
algocalmin, codeina, fenobartital. Morfina poate provoca o HTA si deprimarea ventilatiei
pulmonare. Asocierea cu atropina poate deveni aceste fenomene:
31
- urmarirea TA si pulsului. Mentinerea TA cu perfuzii de glucoza 5%, dextram, marisang
Urmarirea pulsuluisi corectarea extrasistolelor cu xilina de uz cardiologic;
- mentinerea permeabilitatii cailor aeriene prin aspiratie;
- oxigenoterapie
3. Scurtarea timpului pana la internarea in spital:
- transportul de urgenta intr-o unitate spitaliceasca cu autosanitare si obligatoriu cu targa.
Tratamentul de intretinere in infarctul miocardic

Vizeaza trei elemente majore:
- repaus la pat;
- combaterea durerii;
- tratament anticoagulant.
Combaterea durerii:
- prima masura terapeutica, se realizeaza cu mialgin, iar in durerile severe cu morfina sau
hidromorf algocalmin
- oxigenul pe sonda nazala sau masca, este necesar ni toata perioada dureroasa si in formele
insotite de soc sau EPA.
Repausul la pat si dieta:
- este obligatorie in toate formele;
- in primele ore si zile repausul va fi absolut insotit de administrarea de sedative (barbiturica,
diazepam) si alimentatie hidrozaharata (sucuri de fructe, compoturi, ceai slab, lapte diluat in
apa);
- repausul va dura in medie 3 - 4 saptamani si va fi complet (fizic si psihic), iar pozitia va fi
semisezanda;
- miscarile active ale membrelor, sunt permise dupa 24 - 48 ore, iar sederea pe marginea
patului, alimentatie la pat si toaleta dupa 7 - 14 zile;
- mobilizarea va fi obligatoriu precedata de masaje ale membrelor inferioare;
- progresiv, dieta va fi completata, in saptamana a 4-a revenind la regimul normal:
hipocaloric, sarac in lipide si sare;
- consipatia va si combatuta prin clisme si laxative;
- fumatul este interzis, iar cafeaua permisa in cantitati moderate.
Tratamentul anticoagulant:
32
- heparina: 300 - 400 g/24h la 6h sau in perfuzie (mai recent cu calparina sau trombostop)
urmata de 3 - 4 zile de trombostop sub controlul timplului de protrombina;
- medicatie coronadilatatoare: oral sau parental; - combaterea socului cardiogen: isuprel
noradrenalina
Tratamentul de fond, adresat aterosclerozei este obligatoriu. In general tratamentul va fi
dietetic:
-hipocolesterolemiant;
- hipolipemiant;
- desodat.
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR
CU CARDIOPATIE ISCHEMICA
3.1. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu cardiopatie ischemica

Asistenta medicala detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor categorii de
bolnavi. Justificarea rolului ei rezida in caracterul unor boli cardiovasculare (IC, HTA, IM)
care reclama o spitalizare indelungata, deci o supraveghere continua. Pe aceeasi linie se
situeaza si frecventa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope, colaps vascular, stop
cardiac) ca si a complicatiilor. In sfarsit, daca retinem faptul ca multe boli cardiovasculare
prezinta urgente medicale (tulburari de ritm, cardiopatii ischemice, puseuri de hipertensiune,
edem pulmonar) se poate intelege mai bine rolul sau.
Dar pentru a indeplini menirea, nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice,
diferite tehnici de ingrijire ale bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice care sa-i
permita:
- depistarea unui semn precoce;
- interpretarea acestuia;
- interventia in in situatia in care viata bolnavului depinde de cunostintele sale.
Asistenta medicala este obligata sa cunoasca toate datele referitoare la: P, TA, R,
urina, edeme, dieta, medicamentatie. Ea trebuie sa asigure repausul fizic si psihic
albolnavului, care aproape in toate aceste categorii de afectiuni este indispensabil. Nu trebuie
insa sa uite dezavantajele repausului la pat, fapt pentru care este necesar sa se recomande
alegerea pozitiei sezande sau semisczande.
33
Asistenta medicala trebuie sa asigure si sa urmareasca pozitia corecta in pat,
schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnica a masajului gambelor si picioarelor,
pentru prevenirea trombozelor. Toaleta zilnica a bolnavilor ii revine de asemenea ei. La fel de
important este si repausul psihic. Vizitatorii numerosi, discutiile cu voce tare, chemarile la
telefon, ca si neintelegerile familiale sau profesionale, sunt tot atatea cauze care pot
franaevolutia favorabila.
In bolile cardiovasculare dieta reprezinta adesea un factor esential.
Asigurarea tranzitului intestinal este importanta pentru acesti bolnavi, asistenta trebuie sa stie
ca eforturile mari de defecatie pot fii fatale intr-un IMA. Ea trebuie sa cunoasca indicatiile si
contraindicatiile unor medicamente (digitala,).
3.2. Rolul asistentei medicale in alimentatia bolnavilor cardiaci

Astazi spunem categoric nu restrictiei de lichide, aplicata, fara discernamant, in orice
caz de afectiune cardiaca, mai ales ca gama larga de diuretice permite un regim alimentar
variat, relativ usor de respectat
Deci vom recomanda bolnavului cardiac o alimentatie variata, bogat vitaminizata,
oferita atragator la fiecare masa (4 - 5 /zi), cu un aport caloric pe masura consumatorului
energetic pe care-l permite inima mai mult sau mai putin compensata. In IMA, regimul
hidrolactat de aproximativ 1000 - 1500 ml/zi (ceai, limonada, lapte, bulion, suc de fructe) din
primele zile i se vor adauga, in zilele urmatoare cereale, cartofi fierti, piure, un ou moale, supa
de legume, branza de vaci.
Dupa faza acuta, sau chiar de la diagnosticarea IM in formele usoare, regimul va fi de
1000 - 12000 calorii, format din: 50g proteine, 20g grasimi, 150g zaharuri (supe, creme de
legume, iaurt, branza de vaci, budinci, piureuri de legume, fainoase, etc).
Din a 2-a saptamana, regimul bolnavului cu IM va fi in continuare hipocaloric,
hipolipidic, normoglucidic, hiposodat, normoproteic.
Parasind patul si reluandu-si activitatea, la inceput moderata, apoi normala, restrictia
calorica va fi redusa treptat, mentinandu-se numai la supraponderali sau obezi; pentru
celelalte cazuri, alimentatia trebuie sa echilibreze aportul cu nevoile organismului Se vor evita
alimentele hipercalorice, greu de digerat, care produc balonarea sau cele pe care n ule
tolereaza bolnavul.Nu se va abuza de fructe crude, sucuri de fructe, condimente, produse de
34
patiserie,carne si peste afumat, sarat, branzeturi. Grasimile vor constitui mai putin de 35%
aportul caloric.
3.3. Rolul asistentei medicale in readaptarea psihica a bolnavilor cardiovasculari

Asteptarea are o importanta considerabila in recuperarea medicala si profesionala a bolnavilor
cardiaci. Reactii emotionale considerabile insotesc bolile cardiovasculare in: - momentul
depistarii unor afectiuni cronice si comunicarii lor; - cazul survenirii unor afectiuni cardiace
acute.
Prin readaptarea psihica intelegem recastigarea indrederii in sine, in posibilitatile de vindecare

a bolii si de reintegrare ulterioara in viata sociala. Starea psihica a bolnavilor cardiaci este
fragila si ajung repede la descurajare. Psihoterapia utilizata la cardiaci inca din primele zile
ale readaptarii medicale este necesar sa indeparteze spaima de moarte subita ca si obsesia
celei mai neinsemnate miscari.
3.4. Rolul asistentei medicale in monitorizarea functiilor vitale

1. Masurarea tensiunii arteriale
Definitie: Presiunea pe care o exercita sangele circulant asupra peretilor arteriali.
Scop: Evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii, rezistenta determinata
de elasticitatea si calibrul vaselor).
Elemente de evaluat:
- tensiunea arteriala sistolica (maxima);
- tensiunea arteriala diastolica (minima).
Elemente necesare: - aparat pentru masurarea TA cu mercur Riva-Rocci cu
manometru;
- stetoscop biauricular;
- tampon de vata;
- alcool;
- creion rosu sau pix cu mina rosie.
Metode de determinare:
- palpatorie;
- auscutatorie.
Interventiile asistentei:
35
A. Pentru metoda auscultatorie:
- pregatirea psihica a pacientului;
- pregatirea repausului fizic si psihic timp de 15 minute;
- spalarea pe maini;
- se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, sprijinit si in exterior;
- se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei;
- se introduc olivele stetoscopului in urechi;
- se pompeaza aer in manseta pneumatica, cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia
zgomotelor pulsatile;
- se decomprima aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul
zgomot arterial (care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime);
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnata;
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau de acul manometrului, in momentul in
care zgomotele dispar, aceasta reprezentand tensiunea arteriala minima;
- se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii, o unitate coloana de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu linii vericale si se hasureaza spatiul rezultat;
- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membrana cu alcool.
B. Pentru metoda palpatorie:
- determinarea se face prin palparea arterei radiale;
- nu se foloseste stetoscopul biauricular;
- etapele sunt identice metodei ascultatorii;
- are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic
fiind posibila numai dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare;
- in alte documente medicale se inregistreaza cifric:
TA max = 150 mm Hg
TA min = 75 mm Hg .
2.Masurarea pulsului
Definitie: Pulsul reprezinta exteriorizarea undei vibratorii care ia nastere o data cu
sistola ventriculara.
Scop: Evaluarea functiei cardio – vasculare
Elemente de apreciat:
36
- ritmicitatea;
- frecventa;
- celeritatea;
- amplitudinea
Locuri de masurare: oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimatape un plan
osos: artera radiala fimurala, humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa. Materiale
necesare: - ceas cu secundar;
- creion rosu sau pix cu mina rosic.
- asigurarea repausului fizic si psihic 10 - 15 minute;
- repararea arterei;
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor;
- numararea pulsatiilor timp de 1 minut;
- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura, tinand cont ca fiecare
linie orizontala a foii reprezinta patru (4) pulsatii;
- unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei;
- consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicilor pulsului.
Valori normale:
- 120 - 160 pulsatii/ minut - nou nascuti;
- 60 80 pulsatii/ minut - adulti;
- sub 60 pulsatii/minut - batrani.
3.Masurarea temperaturii
Scop: Evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.
Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin.
Materiale necesare:
- termometru maximal;
- casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile; - recipient cu solutie dezinfectanta;
- tava medicala;
- lubrifiant; - alcool medicinal;
- ceas.
37
- pregatirea materialelor langa pacient;
- se scoate termometrul din solutia dezinfectanta, se clateste si se sterge cu o compresa, se
scutura;
- se verifica daca este in rezervor mercurul;
A. Pentru masurarea in axila:
- se aseaza pacientul in pozitia de decubit dorsal sau in pozitia sezand;
- se ridica bratul pacientului;

- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie
de catre asistenta;
- termometrul se mentine timp de 10 minute.
B. Pentru masurarea in cavitatea bucala:
- se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pe latura externa a arcadei
dentare;
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas;
- se mentine termometrul timp de 5 minute.
C. Pentru masurarea rectala:
- se lubrifiaza termometrul;
- se aseaza pacientul in decubit lateral, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i
intimitatea;
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare;
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii;
- se mentine termometrul 3 minute;
- dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se sterge cu o
compresa;
- se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului;
- se spala termometrul, se scutura;
- se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (solutie cloramina 1%);
- se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura;
38
- notarea unui punct pe verticala, corespunzatoare datei si timpului zilei, socotind, pentru
fiecare linic orizontala a foii, doua (2) diviziuni de grad;
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara, pentru obtinerea curbei termice;
- in alte documente medicale se noteaza cifric;
- interpretarea curbei termice.
4.Masurarea si observarea respiratiei
Definitie: Respiratia reprezinta miscarile cutiei toracice urmarite, fara stirea bolnavului, dupa
un repaus psihic si fizic.
Scop: Evaluarea functiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evolutiei al bolii,
al aparitiei unor complicatii si la prognosticului.
Elemente de apreciat:
- timpul respiratiei;
- amplitudinea miscarilor respiratorii;
- ritmul;
- frecventa.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
 creion de culoare verde sau pix cu mina verde;
 foaie de temperatura. Interventiile asistentei:
 asezarea pacientului in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata;
 plasarea mainii, cu fata palmara pe suprafata toracelui;
 numararea inspiratiilor timp de 1 minut;
 consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura (ficcare linic
orizontala a foii reprezinta doua (2) respiratii);
 unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei;
 in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta, cat si
caracteristicile respiratiei, exemplu:
 aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare a
miscarilor respiratorii;
Valori normale = 16 = 18 respiratii/minut, ritm regulat, amplitudini egale.
3.5. Rolul asistentei medicale in recuperarea bolnavilor cardiaci
39
Etapele principale necesare pentru recuperarea oricarui bolnav cardiac:
1. Eliminarea anxietatii determinate de boala de cord.
2. Aplicarea unui tratament medical si chirurgical adecvat.
3. Evacuarea starii medicale psihice, profesionale si sociale a bolnavului.
4. Prognosticul de lunga durata si de intoarcere la viata normala.
5. Individualizarea prescriptiilor cu privire la activitatea fizica si solicitare nervoasa in functie
de natura bolii, sex, varsta, conditii profesionale de mediu.
6. Incurajarea in trairea vietii celei mai normale la limitele impuse de boala.
7. Obtinerea cooperarii bolnavului, care constituie factorul cel mai important intr-o recuperare
satisfacatoare.
Recuperarea medicala:
Prin aceasta notiune intelegem masurile recomandate sau aplicate de medic, in scopul
refacerii cat mai complete, anatomica si functionala, a organismului, utilizand:
 medicatia, interventiile chirurgicale, gimnastica medicala, psihoterapia.
Principiul de baza, astazi unanim acceptat, este ca recuperarea trebuie introdusa in planul
terapeutic al fiecarui bolnav, inca din faza acuta a bolii, adoptand de la o atitudine
corespunzatoare si aplicand metode moderne de tratament. In convalescenta apar mai ales
efectele psihologice negative ale bolii, bolnavul se crede mai bolnav decat este in realitate, isi
restrange prea mult activitatea, ceea ce duce la o agravare a incapacitatii sale ulterioare de
munca. In aceasta perioada, bolnavul trebuie incurajat: i se vor explica posibilitatile reale, i se
vor sugera preocupari pentru activitatea sa viitoare. Exista insa o alta categorie de bolnavi,
aceea care isi subevalueaza gravitatea afectiunii, si care, dimpotriva, vor trebuii temperati.
Recuperarea fizica:
Metode curative ale readaptarii fizice:
 Kineziterapia;
 Gimnastica curativa;
 Terapia de ocupatie.
KINEZITERAPIA
In recuperarea dupa IM, i se parcurg progresiv si judicios etapele:
 primele contacte cu bolnavii, cunoasterea cazului, castigarea increderii pacientului;
 exercitii respiratorii, o data cu disparitia durerii, temperaturii si a starii de soc;
 activarea membrelor superioare;
 activarea membrelor inferioare;
40
 exercitii respiratorii cu sac de nisip pe abdomen;
 exercitii ale membrelor superioare asociate cu exercitii respiratorii in decubit lateral;
 pregatirea pentru parasirea patului - pozitie sezanda (saptamana a 3-a)
 mersul progresiv pe langa pat (in ziua 21) - iesiri prudente din camera (saptamana a 6-
a);
 reluarea unor activitati sedentare (dupa 3 - 4 luni).
GIMNASTICA CURATIVA
Cointereseaza bolnavul cardiac in procesul de vindecare al bolii, sporindu-i increderea in sine
si dorinta de a muncii. Sunt necesare un cadru igienic, un spatiu corespunzator si o aparatura
minima.
 se incepe mersul pe teren plat, se trece apoi la pasul de gimnastica si la manevre de
mladiere;
 se continua cu exercitii de educatie a atitudinilor, de coordonare motorie, de
dezvoltare toracica, a musculaturii;
 se termina sedintele intotdeauna cu miscari respiratorii pentru restabilirea calmului si
echilibrului, putandu-se efectua dupa caz 10 - 20 de genoflexiuni. Nici o lectie nu va
depasi 15 - 20 minute, suspendandu-se cursul lectiei de cate ori pacientul devine
obosit. La cardiaci se recomanda in mod esential, exercitiile respiratorii toraco-
diafragmatice cu mersul pe jos. Antrenamentul fizic nu trebuie intrerupt perioade lungi
de timp. Influenta antrenamentului este temporala si dispare dupa 1 - 2 luni de
inactivitate.
TERAPIA DE OCUPATIE
Consta in antrenamentul la treburi simple si neobositoare, cu stimularea aptitudinilor manuale,
a atentiei si preciziei miscarilor pentru formarea gesturilor si a unor deprinderi
noi.
Terapia de ocupatie poate incepe chiar din perioada in care bolnavul se afla la pat,prin diferite
munci manuale pe care subiectul le alege, dupa dorinta si interes: lucrari in lemn, hartie,
impletituri, broderie. Aceasta activitate are ca scop efectuarea unei sarcini de minca,
deosebindu-se deci de gimnastica medicala pentru care miscarile impuse nu au un asemenea
tel. Gandurile bolnavilor vor fi sustrase de la boala, ei fiind stimulati sa-si formeze planuri de
activitate viitoare, prevenindu-se in acest fel starile anxioase, depresive. Se va invinge
41
indiferenta sau resemnarea apatica a altora si se va cauta sa se castige cooperarea pacientilor.
In acest fel, obiect al tratamentulu, ei pot deveni un factor in procesul proprieilor vindecari.
Atitudinea si comportarea medicala joaca un rol primordial si pot fi, in acelasi timp simple si
eficace.
O data cu reinceperea muncii la salariatii cardiaci se observa o teama exagerata, care le
infraneaza activitatea, pentru ca, apoi, pe parcurs, dupa un timp, experienta, miscarile,
efectuarea cu succes a muncii, sa inlature aceasta frica. Este importanta si atitudinea
colegilor de munca, care nu inteleg, intotdeaunamenajamentele necesare fata de un coleg care

nu are o infirmitate vizibila.
Rolul, uneori important al medicatieie psihotrope nu va fi ignorat, desi o trauma
psihica poate sa depaseasca posibilitatile acestuia. Reactiile psihice sunt uneori un element
decisiv, de succes sau de esec in readaptare.
 toate exercitiile se executa lent, numarand in gand repetarile;
 in timpul executarii se respira, nu se blocheaza respiratia;
 dupa fiecare exercitiu se face o pauza de 20 - 30 secunde;
 numarul repetarilor dupa fiecare exercitiu creste treptat;
 daca exercitiile de cap produc ameteli, ele se vor executa in primele sedinte;
 din pozitie sezand si se va face cate o singura miscare din fiecare;
programul va dura la inceput 15 minute, apoi, prin cresterea numarului de repetari, va ajunge
la 20 minute.
3.5. Educatia sanitara a pacientilor cu cardiopatie ischemica
Sarcinile medicinei moderne, care sa vrea si trebuie sa fie in primul rand profilactica, vizeaza:
Prevenirea primara consta in evitarea aparitiei afectiunilor cardiovasculare fapt care
demonstreaza insemnatatea cunoasterii si combaterii factorilor de risc: efortul fizic, aportul
mare de sodiu, obezitatea, stresul, fumatul, sedentarismul, hipercoterolemia. Tendinta actuala
este sa se depisteze factorii de risc intr-o faza cat mai precoce, tinerii si chiar copii fiind in
centrul atentiei. Este important sa se surprinda trecerea de la starea de sanatate la starea de
boala si sa se identifice subiectii predispusi la boala.
Masuri profilactice:
42
 regimul de viata: viata activa care imbina armonios activitatea intelectuala cu cea
fizica, practicarea educatiei fizice si a sportului, a turismului si a altor mijloace de
deprindere in aer liber, sunt deprinderi ce trebuiesc invatate inca din copilarie;
 alimentatia va fi rationala, echilibrata calitativ si cantitativ;
 evitarea solicitarilor exagerate din sistemul nervos;
 persoanele cu risc crescut de a face HTA, vor fi sfatuite sa aleaga profesiuni cu stres
profesional mare. Vor evita de asemenea, profesiunile care predispun la sedentarism si
obezitate.
Educatia pentru sanatate se adreseaza:
 populatiei active in general si tinerilor in special;
 celor cu incarcare ereditara;
 adolescentilor si tinerilor, care desi normotensivi au in mod constant valori ale TA in
limita superioara a normalului;
 sedentarilor; - supraponderalilor;
 marilor consumatori de sare de bucatarie (peste 10 zile).
Tendinta actuala este sa se depisteze factorii de risc intr-o faza cat mai precoce, tinerii si chiar
copii fiind in centrul atentiei. Este important sa se surprinda trecerea de la starea de sanatate la
starea de boala si sa se identifice subiectii predispusi la boala.
Mijloacele sunt simple si la indemana tuturor:
 verificarea greutatii - saptamanal;
 masurarea tensiunii arteriale - lunar;
 control electrocardiografic, al colesterolului si al glicemiei - 3 - 6 luni sau macar data
pe an.
43
PARTE PRACTICA
CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE
I.DATE GENERALE DESPRE PACIENT
INITIALELE PACIENTULUI: V.C, VIRSTA: 63 ani, SEX: M;

STAREA CIVILA: casatorit;
NR COPII: 2 copii;
RELIGIA: Ortodoxa;
STATUTUL SOCIAL: pensionar;
OCUPATIA: pensionar
DOMICILIUL: Urban;
CASA: apartament 2 camere;
LOCUIESTE: Cu sotia;
NIVEL DE INFORMARE SI CULTURA: Mediu;
OBISNUINTE DE VIATA
ALCOOL: consuma alcool ocazional;
44
TUTUN: Fumeaza 3 tigari pe zi;
DROG: Nu;
MOD DE ADMINISTRARE CAFEA: 2 cafele pe parcursul unei zile;
DIETA: Normal; GREUTATEA:80kg, INALTIME:165 cm, TA160/120mmHg,
PULS:90b/min
SEMNE PARTICULARE: nu prezinta semne particulare;
ALERGII CUNOSCUTE: nu prezinta alergii la medicamente sau alimente
STAREA DE DEPENDENTA
INDEPENDENT: nu;
PROTEZE: nu;
LENTILE DE CONTACT/OCHELARI/DIOPTRII: nu;
AFECTIUNI CARE LIMITEAZA ACTIVITATEA: CARDIACE/LOCOMOTOARE /
SENZORIALE /ALTELE: prezinta afectiuni cardiace.
ALTE PROBLEME DE SANATATE
SPITALIZARE ANTERIOARA PENTRU: gastrita cronica;

LA DATA DE: in urma cu 3 luni;
OPERATII/INTERVENTII: Nu;
TRATAMENTE PRESCRISE: antispastice, antisecretoare, pansamente gastrice,
tratamentul a fost urmat;
IMPRESII SPITALIZARE ANTERIOARA: conditii bune de spitalizare;
DIAGNOSTIC MEDICAL: Gastrita cronica.
II PREZENTARE DE CAZ (CULEGERE DE DATE)
DIAGNOSTIC MEDICAL: Infarct miocardic acut posteroinferior;

DATA APARITIEI: 10.01.2020
MOTIVELE INTERNARII: Pacientul durere violenta retrosternala cu iradiere in membrul
superior stang prelungita peste 30 minute.
45
PROBLEME DE SANATATE (DEPENDENTA): tulburari respiratorii si circulatorii,
anxietate, eliminari inadecvate;
SURSE DE DIFICULTATE (ETIOLOGIA) Pacientul prezinta in timpul serii,in timpul unui
stres emotional, durere violenta retrosternala cu iradiere in membrul superior stang prelungita
peste 30 minute,asociata cu anxietate, transpiratii reci,greata,voma, motiv pentru care solicita
serviciul de urgenta
MANIFESTARI DE DEPENDENTA (SEMNE SI SIMPTOME): anxietate; greaţă, vărsături
alimentare, transpiratii reci;
ALTE DATE (INVESTIGATII PARACLINICE): -Hemoleucograma completa, VSH
TGO,TGP,Uree,Creatinina, Glicemie,Acid uric,Colesterol,Trigliceride,Coagulograma,
Fibrinogen, Ionograma serica.,EKG,
NURSING TEHNIC
PERFUZIE: Da cu glucoza 10%

INITIALELE PACIENTULUI: V.C., SONDE: Nu
DATA: 10.01.2020 NURSING TEHNIC TUB DREN: Nu
OXIGEN: Nu
RESPIRATIE:16r/min
ELIMINARE: Da
OBSERVATII TEMPERATURA:37,0
TENSIUNE ARTERIALA:160/120 mmHg
PLAGA:nu
TOALETA: dependent in a-şi acorda

îngrijiri de igienă.
IMBRACAMINTE: dependent în a-şi alege
DEPENDENTA hainele potrivite, in a se imbraca si
dezbraca;
ALIMENTATIE: dificultatea de a se
46
alimenta si a se hidrata din cauza durerilor
REGIM: echilibrat bogat in factori nutritivi
ALIMENTATIE ORAL:pe tot parcursul spitalizarii
LICHIDE: 1500-2000 ml/zi
ALTE DETALII S-a asigurat repaus fizic si psihic
47
Problema
Data /Diagnostic de Obiective Interventii Interventii delegate Evaluare
nursing proprii
48
Data Problema /Diagnostic Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
de nursing
49
Data Problema /Diagnostic Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
de nursing
50
51
I. DATE GENERALE DESPRE PACIENT
INITIALELE PACIENTULUI: A.S., VIRSTA: 75, SEX: M;

STAREA CIVILA: vaduv;
NR COPII: 2 copii;
RELIGIA: Ortodoxa;
STATUTUL SOCIAL: pensionar;
OCUPATIA: pensionar
DOMICILIUL: Rural;
CASA: casa cu 3 camere bine ingrijita;
LOCUIESTE: cu unul din copii;
NIVEL DE INFORMARE SI CULTURA: Mediu;
OBISNUINTE DE VIATA
ALCOOL: consuma alcool ocazional;

TUTUN: Nu fumeaza;
DROG: Nu;
MOD DE ADMINISTRARE CAFEA - 3 cafele pe parcursul unei zile;
DIETA: Normala;
GREUTATEA:70 kg;
INALTIME:156 cm,
TA 130/90 mmHg;
PULS:70b/min
ALERGII CUNOSCUTE: nu este alergic.
INDEPENDENT: Nu;
PROTEZE: nu;
LENTILE DE CONTACT/OCHELARI/DIOPTRII: poarta ochelari de vedere
AFECTIUNI CARE LIMITEAZA ACTIVITATEA: CARDIACE / LOCOMOTOARE /
SENZORIALE /ALTELE: prezinta afectiuni cardiac si locomotoare.
SPITALIZARE ANTERIOARA PENTRU: Pneumonie
LA DATA DE: - in urma cu 9 luni;
52
TRATAMENTE PRESCRISE: antialgice, antiinflamatoare antibiotic, tratamentul a fost
urmat;
DIAGNOSTIC MEDICAL: Pneumonie;
II PREZENTARE DE CAZ
(CULEGERE DE DATE)
DIAGNOSTIC MEDICAL: Infarct miocardic acut anterior, Hipertensiune arteriala
MOTIVELE INTERNARII: durere precordiala cu caracter constrictiv cu iradiere in membrul
superior stang, dispnee paroxistica transpiratii reci, adinamie;
PROBLEME DE SANATATE(DEPENDENTA): tulburari respiratorii, tulburari circulatorii,
anxietate, durere;
SURSE DE DIFICULTATE(ETIOLOGIA): Pacientul in varsta de 75 ani, fara antecedente
cardiace se prezinta de urgenta la clinica acuzand durere precordiala cu caracter constrictiv cu
iradiere in membrul superior stang insotita de dispnee paroxistica, transpiratii reci, adinamie,
ameteli.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA (SEMNE SI SIMPTOME): durere precordiala, dispnee,
transpiratii reci;
ALTE DATE (INVESTIGATII PARACLINICE): Hemoleucograma completa, VSH, TGO,
TGP, Uree, Creatinina, Glicemic, Acid uric, Colesterol, Trigliceride, Coagulograma,
Fibrinogen, Ionograma serica, EKG.
53
NURSING TEHNIC
PERFUZIE: Da cu glucoza 5% si ser

NITIALELE PACIENTULUI: A.S. fiziologic
DATA: 18.01.2020 NURSING TEHNIC SONDE: Nu
TUB DREN: Nu
OXIGEN: Nu
RESPIRATIE: 24r/min
ELIMINARE: nu
OBSERVATII TEMPERATURA: 36.9
TENSIUNE ARTERIALA: 180/100 mmHg
PLAGA: nu
TOALETA: semidependent in a-şi acorda
îngrijiri de igienă.
IMBRACAMINTE: stângăcie în a-şi alege
DEPENDENTA hainele potrivite, in a se imbraca si
dezbraca;
alimenta şi a se hidrata din cauza durerilor
ORAL: pe tot parcursul spitalizarii
ALIMENTATIE LICHIDE: 2500-3000 ml/zi
54
Data Problema/Diagnostic Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
de nursing
55
56
de nursing
57
de nursing
58
59
I. DATE GENERALE DESPRE PACIENT
INITIALELE PACIENTULUI: P.A,

VIRSTA: 49,
SEX: F;
STAREA CIVILA: casatorita;
NR COPII :3 copii;
RELIGIA: ortodoxa;
STATUTUL SOCIAL: casnica;
OCUPATIA: casnica;
DOMICILIUL: urban;
CASA: apartament 2 camere;
LOCUIESTE: cu sotul;
NIVEL DE INFORMARE SI CULTURA: mediu;
OBISNUINTE DE VIATA
ALCOOL: nu consuma alcool;

TUTUN: nu fumeaza;
DROG: nu;
MOD DE ADMINISTRARE-CAFEA - nu bea cafea;
DIETA: Normal;
GREUTATEA: 76kg;
INALTIME:168 cm;
TA: 120/60mmHg,
PULS:87b/min;
ALERGII CUNOSCUTE: nu prezinta alergii la medicamente sau alimente;
INDEPENDENT: nu;
PROTEZE: nu;
LENTILE DE CONTACT/OCHELARI/DIOPTRII: nu;
AFECTIUNI CARE LIMITEAZA ACTIVITATEA: CARDIACE/LOCOMOTOARE /
SENZORIALE ALTELE: prezinta afectiuni cardiace.
60
SPITALIZARE ANTERIOARA PENTRU: Colica biliara;
LA DATA DE: in urma cu 7 luni;
TRATAMENTE PRESCRISE: antialgice, antispastice, antiemetice, tratamentul a fost urmat;
DIAGNOSTIC MEDICAL: Colica biliara;
II PREZENTARE DE CAZ (CULEGERE DE DATE)
DIAGNOSTIC MEDICAL: Angina pectorala;
MOTIVELE INTERNARII: Durere retrosternala, precordiala, dispnee;
PROBLEME DE SANATATE(DEPENDENTA): tulburari respiratorii, dificultate in a se
odihni in a se hidrata si alimenta corespunzator;
SURSE DE DIFICULTATE(ETIOLOGIA): Pacienta se prezinta cu durere retrosternala,
precordiala, dispnee;
MANIFESTARI DE DEPENDENTA (SEMNE SI SIMPTOME): anxietate, insomnie,
astenie, cefalee, greata, tulburari respiratorii si circulatorii;
ALTE DATE (INVESTIGATII PARACLINICE): Hemoleucograma completa, VSH TGO,
TGP, Uree, Creatinina, Glicemie, Acid uric, Colesterol, Trigliceride, Coagulograma,
Fibrinogen, Ionograma serica, EKG.
61
NURSING TEHNIC
INITIALELE PACIENTULUI: P.A, PERFUZIE: Da cu glucoza 5%

DATA: 6.02.2020 NURSING TEHNIC SONDE: Nu
TUB DREN: Nu
OXIGEN: DA
RESPIRATIE: 24r/min
OBSERVATII ELIMINARE: nu
TEMPERATURA: 36.9 °C
TENSIUNE ARTERIALA: 150/80mmHg
PLAGA: nu
TOALETA: dependent in a-şi acorda
îngrijiri de igienă;
DEPENDENTA IMBRACAMINTE: stângăcie în a-şi alege
hainele potrivite, in a se imbraca si
dezbraca;
alimenta;
ALIMENTATIE ORAL: pe tot parcursul spitalizarii
LICHIDE: 2000-2500 ml/zi
62
de nursing
63
de nursing
64
de nursing
65
CONCLUZII
Cardiopatia ischemica reprezinta una dinte cele mai frecvente boli cardiovasculare italnita atat
la populatia din Romania cat si din alte tari. Este o boala a carei frecventa este in crestere,
afecteaza din ce in ce mai multe persoane, la varste din ce in ce mai tinere. Atacurile acute
criza de angina pectorala si infarctul miocardic acut reprezinta urgente
medicochirurgicale,fiind evenimente ce pot avea un prognostic fatal.
Cardiopatia ischemica este o boala ce are ca mecanism fundamental irigarea nesatisfacatoare
a miocardului, consecinta in majoritatea cazurilor a obstructiei arterelor coranare (95%) prin
arteroscleroza coronariana.
Vascularizatia deficitara a miocardului duce la distrugerea fibrelor miocardice, astfel incat
inima nu isi mai poate indeplini rolul de pompa, fiind afectata intreaga circulatie din
organism.
Boala are in principal doua consecinte si anume scaderea contractilitatii muschiului cardiac si
aparitia tulburarilor de ritm si de conducere.
Semnul cel mai important al ischemiei cardiace il reprezinta durerea precordiala, iar formele
clinice principale ale cardiopatiei ischemice sunt formele dureroase de angina pectorala,
sindromul intermediar si infarctul miocardic.
Tratamentul cardiopatiei ischemice depinde de forma de manifestare si presupune masuri
igieno-dietetice, tratament medicamentos si tratament de revascularizare miocardica.
Procesul de nursing este reprezentat de rezolvarea problemei de sanatate pe baza unu plan ce
reprezinta cadrul de acordare al ingrijirilor atat pacientului cat si familiei acestuia. Procesul de
nursing cuprinde:promovarea starii de sanatate,prevenirea bolilor cardiovasculare si ingrijirea
persoanelor bolnave.
In cazul cardiopatiei ischemice asistenta medicala desfasoara toate aceste interventii in
momente diferite si in locuri diferite (la domiciliul pacientului, la cabinetul medical si la
spital)
66
BIBLIOGRAFIE
1. Anatomia si fiziologia omului, Roxana Maria Albu-Editura universul,
2001, Bucuresti;
2. Tehnica îngrijirii bolnavului-C. Mozeş 2002
3. Nursing: Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali-Lucreția
Titircă. Editura: Viața Medicală Românească, 2002, București;
4. Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului-Lucreția
Titircă 1994.
5. Manual de îngrijiri speciale acordate de asistenții medicali-Lucreția Titircă 1998;
6. Manual de Medicină Internă pentru cadre medii-Corneliu Borundel: Editura ALL-ediția
a III-a, 2002, Bucureşti;
67
68
69
70

Cardiopatia Ischemica Lucrare de Diploma

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Cardiopatia Ischemica Lucrare de Diploma

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ŞCOALA

DOMENIUL / CALIFICAREA PROFESIONALA: SĂNĂTATE

SPECIALZAREA: ASISTENT MEDICAL

GENERALIST FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

INGRIJIREA PACIENTULUI CU CARDIOPATIE

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI

1.1. Anatomia aparatului cardiovascular

1.1.1.1. Configuratia externa a inimii

1.1.1.2. Configurația internă a inimii

1.1.1.3. Structura cordului

1.1.1.4. Inervația cordului

1.1.1.5. Vascularizaţia inimii

1.1.2. Sistemul vascular

1.1.2.1. Circulaţia pulmonară

1.1.2.2. Circulatia sistemica

1.2. Fiziologia aparatului cardiovascular

1.2.2. Reglarea activitatii inimii

1.2.3. Revolutia cardiaca

1.2.4. Generarea batailor inimii

2.3. Etiologie si fiziopatologie

2.4. Forme clinice de manifestare

2.4.1. Angina pectorala stabila (cronica)

2.4.2 Angina pectorala Instabila

2.4.3. Infarctul miocardic

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU

3.1. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu cardiopatie ischemica

3.2. Rolul asistentei medicale in alimentatia bolnavilor cardiaci

3.3. Rolul asistentei medicale in readaptarea psihica a bolnavilor cardiovasculari

3.4. Rolul asistentei medicale in monitorizarea functiilor vitale

3.5. Rolul asistentei medicale in recuperarea bolnavilor cardiaci

3.5. Educatia sanitara a pacientilor cu cardiopatie ischemica

Prevenirea primara- consta in evitarea aparitiei afectiunilor cardiovasculare fapt care

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI

1.1. Anatomia aparatului cardiovascular

1.1.1.1. Configuratia externa a inimii

atrial, santul inter-ventricular şi şantul atrio-ventricular.

Fata inferioară este în raport cu muşchiul Diafragma, fiind numită şi fata

Fata laterală este partea stangă a cordului.

1.1.1.2. Configurația internă a inimii

reprezentat de septul inter-atrial, un perete superior reprezentat de orificiul de deschidere

vascular, adus de vene.

1.1.1.3. Structura cordului

Structural cordul preintă trei tunici:

 una externă - numită epicard

1.1.1.4. Inervația cordului

1.1.1.5. Vascularizația inimii

Vascularizația inimii este formată din vascularizația arterială şi cea venoasă.

Vascularizația arterială - este reprezentată de către: artea coronară stângă - ce ia

1.1.2. Sistemul vascular

1.1.2.1. Circulaţia pulmonară

Circulaţia pulmonară se numeşte şi "mica circulaţie” deoarece este un circuit sanguin

1.1.2.2. Circulatia sistemica

Circulația sistemică se numeşte şi "marea circulație" deoarece este un circuit sanguin

1.2. Fiziologia aparatului cardiovascular

Funcția principală a cordului este aceea de a furniza oxigenul și substanțele nutritive

Pentru început, de reținut este faptul că inima stângă reprezentată de atriul și

1.2.1 Propietatile fiziologice ale miocardului

a) Excitabilitatea sau functia batmotropa = proprietatea muschiului cardiac de a

b) Automatismul cardiac sau functia cronotropa = proprietatea muschiului de a genera

1.2.2. Reglarea activitatii inimii

Inima este inervata de SNV, simpatico si parasimpatic.Fibrele nervoase vegetative se

Nervii cardiaci sunt:

 efectori sau motori

Nervii motori sunt reprezentati de:

 fibrele parasimpatice au actiune inhibitori asupra inimii;