FACTORI DE RISC ŞI DE PROTECŢIE

ÎN CONSUMUL ŞI ABUZUL DE DROGURI

Un inamic al omului modern este drogul. Dobândite pe cale naturală sau

artificială, substanţele care „fabrică visuri“ sau care „aduc fericirea“ fac, an de an,
mai multe victime decât armele de distrugere în masă. Nici o statistica nu poate
spune care este numărul exact al consumatorilor de droguri. El poate fi doar estimat.
Fenomenul este extrem de greu de controlat, chiar dacă se fac eforturi pentru
prevenirea şi combaterea sa. Deşi interzise, drogurile tind să pătrundă tot mai mult pe
piaţa mondială, numărul persoanelor care îşi găsesc refugiul, injectându-şi „iluzii“,
fiind in creştere. Drogurile pun stăpânire pe trupul şi mintea consumatorilor.
Victimele drogurilor pot fi văzute pe stradă, în locuri obscure, în gară, la metrou etc.
Pot fi recunoscute uşor: au feţele palide, cadaverice, răvăşite; ochii roşii, închişi pe
jumătate, cearcăne adânci şi o expresie visătoare, pierdută. Sunt rupţi de realitate şi
nu vor ajunge cu picioarele pe pământ decât peste câteva ore, cu puţin noroc. Si
atunci vor vrea să cunoască din nou extazul. O noua doză, un alt vis frumos. Si apoi
coşmarul depresiei. Sunt puţine şanse să mai aibă o viaţă normală, chiar dacă renunţă
la droguri. Medicii afirmă că este nevoie de cel puţin doi ani ca un consumator de
droguri să se vindece complet. Şi asta numai dacă persoana în cauză îşi doreşte cu
adevărat acest lucru. Şi în ţara noastră mulţi tineri s-au lăsat atraşi de „mirajul“
drogurilor. Astfel, persoanele implicate în traficul şi consumul de droguri, între anii
1989-1999, au avut vârste de peste 30 de ani. Începând cu anul 2000, categoria
dominantă a fost între 21 şi 30 de ani. Peste 30% sunt tineri cu vârste între 18 şi 21
de ani, 90% sunt bărbaţi, însă numărul femeilor implicate în asemenea „activităţi“
creşte alarmant.
Studiile realizate în ultimele decenii au încercat să lămurească originile şi
evoluţia consumului abuziv de droguri, felul în care problema apare şi se dezvoltă. S-
au identificat factori care diferenţiază între persoanele care recurg şi cele care nu
recurg la droguri. Factorii asociaţi cu un potenţial crescut de consum sunt numiţi
factori de risc, iar cei asociaţi cu scăderea acestui potenţial sunt denumiţi factori
protectori. Cercetările au demonstrat existenţa unui număr mare de factori de risc în
ceea ce priveşte abuzul de droguri, aceştia fiind corelaţi cu aspecte personale,
familiale sau şcolare.
Fiecare persoană este în interacţiune pe de o parte cu familia sa (microsocietate
ce poseda regulile sale de funcţionare) şi pe de altă parte cu societatea (ansamblul
unei populaţii ce are reguli culturale, economice, juridice şi o funcţionare de masă).
Unii din aceşti factori familiali şi sociali vor interfera cu structura psihică a
individului.
Există unele caracteristici ale familiilor toxicomanilor: expresii arhaice ale
conflictelor intrafamiliale; o frecvenţă mai mare a conduitelor de intoxicare; practici
prelungite de educare de către „mame simbiotice"; preponderenţa temei morţii şi
existenţa deceselor premature. Presiunea grupului social şi disponibilitatea drogului
sunt factori determinanţi majori în iniţierea şi menţinerea consumului de droguri. În
general, utilizarea tutunului, alcoolului şi cannabisului precede uzul de cocaina şi
opioide. Acele persoane care încep să consume drogurile cele mai dezaprobate social,
cum ar fi heroina, provin din familii dezorganizate sau au o relaţionare deficitară cu
părinţii şi prezintă adesea o stimă de sine foarte redusă. De asemenea, o proporţie
1
semnificativă din consumatorii de droguri întrunesc criteriile pentru tulburarea de
personalitate de tip antisocial. Conduitele adictive nu sunt rezultatul doar al acţiunii
factorilor externi subiectului (factori sociologici şi potenţialul adictiv al substanţei),
fără a avea şi o legătură cu personalitatea lui. Pe de altă parte nu există o
„personalitate toxicomană” în sensul unei structuri univoce, dar există un ansamblu
de factori psihodinamici cu o importanţă relativă în dobândirea dependenţei. Unii
toxicomani sunt caracterizaţi printr-o lipsă de autonomie, printr-o nevoie permanentă
de o altă persoană care să ia decizii în locul sau.
Scurtcircuitul adictiv pe de o parte evită conştientizarea conflictelor intra/extra
psihice care stau la baza simptomelor nevrotice si a trăsăturilor de caracter, iar pe de
alta parte favorizează dezvoltarea unei conduite de acţiune (consumul de drog), mai
mult sau mai puţin în mod conştient. Toxicomanul recurge la drog pentru a-si anula
tensiunea internă, secundară unei frustrări, unei decepţii, unei anxietăţi, depresii, în
mod general pentru a-şi anula o senzaţie dezagreabilă. Drogul tinde să se substituie
mecanismelor defensive nevrotice obişnuite: refularea, denegarea, izolarea; de aceea
drogul, pentru toxicoman, reprezintă o necesitate, o nevoie şi nu doar o dorinţă,
situându-se în registrul narcisic.
Aceasta lipsă de autonomie rezultă din eşecul interiorizării precoce ce
corespunde primului proces de separare - individualizare care apare în cursul primilor
trei ani de viaţă. Prezenţa riscului face parte integrantă din conduita toxicomanului,
risc cunoscut, dar negat. Căutarea unor senzaţii noi reprezintă un element
predispozant major în iniţierea consumului de drog. Marvin Zuckermann a realizat o
scală a căutării senzaţiilor noi, scală alcătuită dintr-un factor general şi patru factori
specifici (căutarea pericolului, a aventurii, dezinhibiţia, susceptibilitatea la plictiseala,
căutarea experienţelor). Tonalitatea emoţională mare determinată de substanţele
psihoactive favorizează repetarea consumului. Jean Ades afirma că aceasta căutare a
senzaţiilor este numitorul comun a mai multor trăsături de personalitate
(impulsivitate, labilitate emoţională). El a propus un model etiopatogenic al
comportamentului adictiv, comportament care ar avea valoarea unei conduite
adaptative, care ar modula la un nivel redus activarea corticală.
În motivaţia pentru iniţierea consumului de drog, în dependenţă şi în recădere
după o perioada de abstinenţă sunt implicaţi şi factori psihopatologici. Unii
consumatori au mari dificultăţi în a diferenţia şi a descrie ceea ce simt (sentimente),
dificultate numită alexitimie. Pe de alta parte, atât din punct de vedere farmacologic,
cât şi simbolic, utilizarea drogului îi ajută pe toxicomani în controlul ego-ului asupra
actelor, astfel drogul putând fi privit ca o forma de automedicaţie.

A. Factorii de risc

Factorii de risc sunt circumstanţele prezente înainte de iniţierea consumului,

abuzului sau consumului problematic de droguri.
In 1994, Committee on Prevention of Mental Disorders al Institute of Medicine
din SUA au definit factorii de risc ca acele caracteristici, variabile sau circumstanţe
care, confluind în viaţa unei persoane, contribuie la creşterea probabilităţii ca acea
persoana să dezvolte o problemă de comportament, în comparaţie cu orice altă
persoană din populaţia generală, selecţionată la întâmplare.

2
 Pe baza datelor disponibile, diverşi autori au propus diferite categorii de factori
de risc. Astfel, Hawkins (1992) a grupat diferitele categorii în două mari grupe:
- în primul grup se afla factorii sociali şi culturali amplii (contextuali), adică
factorii relaţionaţi sau încadraţi prin aspecte legale şi normativele sociale explicite
sau percepute în relaţie cu comportamentele de consum sau abuz de droguri.
- al doilea grup include factorii cu caracter individual şi interpersonal.
a) Factorii de risc contextuali:
- Legile si normele sociale favorabile comportamentelor de consum si abuz -
împreună cu o înaltă toleranţă socială cu privire la fiecare substanţă sunt factori
contextuali cheie favorabili consumului şi abuzului de diferite substanţe psihoactive.
In cazul drogurilor legale, de exemplu, este amplu demonstrat că o serie de măsuri
cum sunt restrângerea numărului punctelor de vânzare si a orarelor de vânzare,
creşterea preţurilor (prin legislaţie si impozite), legislaţia care limitează vârsta de
vânzare si limitarea locurilor publice de consum etc au un efect important de limitare
a consumului.
- Disponibilitatea - este relaţionată cu aspectele normative si legale, dar poate
fi considerata si un factor independent. De exemplu, faptul ca un drog este sau nu
legal determina o mai mare sau mai mica disponibilitate si consum global. Gradul de
disponibilitate (numărul si accesibilitatea punctelor de vânzare, eficienţa
mecanismelor de promovare si distribuţie etc) atât pentru drogurile legale cât si
pentru cele ilegale, constituie un factor de risc independent, odată evidenţiaţi alţi
posibili factori de confuzie, cum ar fi puterea de achiziţie a indivizilor sau alte
caracteristici individuale.
- Extrema deprivare socială - rezultatele studiilor arată că anumiţi indicatori de
dezavantaj social, precum sărăcia, aglomerările umane si condiţiile de viata proaste
sunt asociate cu un risc crescut de comportamente antisociale. O lectura simplista a
acestor rezultate a condus la interpretarea ca sărăcia este un factor per se pentru
consumul de droguri. Fără îndoială, acest stereotip nu a fost confirmat prin cercetările
centrate pe studii comparative între clasele sociale. In acelaşi timp, diverse studii au
demonstrat ca educaţia superioară a părinţilor, un loc de munca bun al acestora sau o
mai bună disponibilitate materială pentru cheltuieli personale se pot prezenta asociate
cu un mai mare consum de alcool, tutun sau marihuana printre adolescenţii ce provin
din astfel de medii. In acest cadru, deprivarea socială se poate considera un factor de
risc - pentru abuzul de droguri pe termen lung - în cazul în care exista sărăcie extremă
şi, se asociază cu alte tipuri de probleme personale si familiale.
- Dezorganizarea în mediul social imediat - când o populaţie este confruntată
cu schimbări culturale bruşte, se produce o sensibila deteriorare a abilitaţilor familiei
pentru a transmite valori prosociale copiilor si adolescenţilor. Aceasta deteriorare a
rolului socializator al contextului social apropiat (familie, cartier, reţele sociale de
sprijin) pot conduce la probleme legate de abuzul de alcool.
b) Factori de risc individuali şi interpersonali
Factorii de risc detaliaţi in continuare se evidenţiază ca fiind asociaţi
consumului şi abuzului de droguri.
- Factori psihologici - unele studii semnalează existenţa unei relaţii pozitive
între anumite caracteristici psihologice şi comportamentele de consum si abuz de
droguri, de exemplu, căutarea de senzaţii noi, un prag scăzut în evitarea durerii -
rănirii (capacitate scăzuta de evitare), incapacitatea de a controla emoţiile, labilitate
3
emoţională sau agresivitate şi ostilitate. Fără îndoială, analizate împreună, evidenţele
disponibile cu privire la importanta acestor factori sunt încă contradictorii. Împotriva
a ceea ce se credea iniţial, nu s-au găsit asocieri pozitive intre consumul de droguri si
simptomatologia de anxietate, depresie sau stima de sine scăzută, in timp ce alte
studii au adus evidente asupra faptului ca labilitatea emoţionala pare a fi mai degrabă
o consecinţa a abuzului de droguri decât o cauză.
- Atitudini şi comportamente familiale permisive cu privire la droguri -
consumul de droguri care se produce in familie influenţează consumul de droguri de
către copii si adolescenţi. Modelarea exercitata de către părinţi prin propriul lor
consum influenţează într-un mod important consumul de droguri de către copii.
Aceasta asociere pozitiva a fost in mod consistent observata atât pentru drogurile
legale cat si pentru cele ilegale. Diverse studii indică relaţia pozitivă existentă între
apartenenţa la unităţi familiale unde cel puţin unul dintre părinţi este consumator de
droguri şi dezvoltarea pe termen lung a unor probleme de dependenţă de droguri.
- Disfuncţii educative ale familiei/ Stiluri parentale inconsistente - diverse
studii arată relaţia existentă între ineficacitatea sau inconsistenta in dezvoltarea
rolurilor părinteşti si a funcţiilor familiei in stabilirea de norme de comportament in
familie si problemele de abuz de droguri, mai ales la copii care prezintă vreun tip de
comportament dezadaptativ (tulburări de atenţie, iritabilitate si agresivitate). Nu este
clar, insa, ca, in general un stil educativ permisiv, precum atitudini permisive cu
privire la consumul de droguri de către copii, influenţează in mod direct iniţierea si
menţinerea ulterioara a consumului de droguri
- Lipsa unor legături afective familiale - absenţa părinţilor sau unor tutori
capabili să ofere suport emoţional pozitiv copiilor lor, adică, absenţa unor legături
afective puternice în mediul familial poate fi relaţionat cu dezvoltarea unor
comportamente de abuz de droguri pe termen lung.
- Eşecul şcolar – randamentul şcolar scăzut a fost identificat ca factor de
predispoziţie al frecventei si intensităţii consumului de droguri. Pe de altă parte nu
exista nici o evidenta ca un coeficient intelectual scăzut ar fi un factor predictiv
pentru abuzul de droguri.
- Angajament scăzut faţă de scoală – diverse studii indică o relaţie inversa intre
abuzul de droguri si integrarea şcolară si/sau existenta expectativei de continuare a
studiilor secundare.
- Asocierea cu colegi care consuma droguri (anturajul) – consumul de droguri
de către grupul de egali este unul dintre factorii asociat cu consistenta cea mai mare
pentru consumul individual, fără îndoială insa, evidente recente releva ca relaţia între
afilierea la un grup si consumul de droguri nu este o relaţie unidirecţională (influenta
grupului asupra individului) ci, in acest sens, se produce o relaţie biunivoca (indivizii
tind sa se integreze in grupuri cu aceleaşi afinităţi), si, in mod normal, intrarea in
grupuri fără norme se produce înaintea iniţierii consumului de droguri.
- Atitudini favorabile consumului de droguri – s-a observat o relaţie pozitivă
între debutul consumului de droguri şi menţinerea atitudinilor si credinţelor pozitive
cu privire la droguri. Rareori adolescenţii încep sa consume droguri fără a porni de la
convingerea ca beneficiile potenţiale ale consumului sunt mai mari decât posibilele
costuri.
- Debutul timpuriu al consumului de droguri – studiile epidemiologice au oferit
informaţii suficiente pentru a demonstra ca intensitatea si frecventa consumului si
4
consumului problematic precum si dezvoltarea problemelor legate de dependenta va
fi mai mare cu cat vârsta de debut este mai mica.

B. Factorii de protecţie

Prin factori de protecţie se înţeleg acele circumstanţe moderatoare ale

expunerii la factorii de risc. Factorii de protecţie nu sunt in mod necesar factori opuşi
celor de risc, ci mai degrabă este vorba de doua realităţi distincte care interacţionează
între ele. (Werner, 1989; NIDA, 1993; Lozano si Gonzales, 1998).
Ipoteza existentei factorilor de protecţie constă în aceea ca anumite
circumstanţe sau condiţii ce pot media sau modera efectele expunerii la situaţii de risc
şi, în acest fel, pot reduce vulnerabilitatea indivizilor in fata problemelor relaţionate
cu drogurile.
Factorii de protecţie întăresc rezistenţa persoanelor supuse situaţiilor de risc,
acţionând ca elemente de protecţie fata de potenţiale răspunsuri problematice.
Conform cercetărilor existente pana in acest moment, factorii de protecţie
identificaţi sunt:
a) Factori de protecţie individuali:
- rezolvarea problemelor - capacitatea individuală a copilului sau
adolescentului de a rezolva probleme şi sentimentul de autoeficienţă, chiar dacă,
pentru a putea stabili capacitatea predictiva a acestui factor este nevoie de mai multe
studii prospective, precum cel al lui Wills, care să confirme acest aspect.
- interiorizare normelor - capacitatea individuală de a interioriza norme sociale
cu privire la controlul consumului de droguri.
b) Factori de protecţie familiali:
- legătura emoţională - existenţa unor legături emoţionale puternice intre
părinţi/tutore si copii.
- participarea - prezenţa părinţilor/tutorilor în viaţa copiilor: participarea
importantă a acestora la activităţile copiilor.
- norme familiale consistente - existenţa unor norme familiale generale, clare
si stabile.
- supervizare – vizează supervizarea părinteasca asupra vieţii copiilor.
c) Factori de protecţie educativi
- randamentul şcolar - existenta unui randament şcolar satisfăcător cu aspiraţii
si expectative rezonabile de a continua studiile.
- o buna legătură cu şcoala - existenta unei legături afective pozitive cu şcoala
si/sau cu profesorii.
d) Factori de protecţie contextuali:
- promovarea si întărirea abilitaţilor sociale - disponibilitatea unui mediu social
de suport si întărirea abilitaţilor copilului de a înfrunta succesivele provocări pe care
le presupune integrarea sociala (familia, sisteme de suport social exterior). Acesta
trebuie sa promoveze si sa întărească abilitaţi sociale in timpul copilăriei si
adolescentei, prin întărirea valorilor pozitive.
- legătura cu instanţele prosociale - existenta unor legături emoţionale
puternice cu instanţele socializatoare, precum familia, şcoala, biserica sau alte
instituţii cu caracter social, si participarea activa la activităţile acestor instanţe
sociale.
5
 - valorile prosociale - menţinerea unor valori prosociale din partea grupului de
egali dar si aprecierea pozitiva a grupului de către părinţi sau tutori.
După Padina (1999), atât factorii de risc cat si cei de protecţie se pot prezenta
sub diferite nivele de intensitate, ce merg de la simple asociaţii statistic semnificative
cu dezordine psihologica, fizica sau comportamentala (de ex probleme psihiatrice,
boli cardiovasculare sau probleme relaţionate cu abuzul de droguri), până la propria
dezordine sau problema în sine.
De exemplu, faptul ca se ştie ca o persoană are mama sau tatăl alcoolic/a
reprezintă un indicator superficial asupra riscului crescut ca aceasta persoana sa aibă
probleme legate de alcool (de ex abuz sau dependenta). Astfel, acest indicator nu
implica producerea unei probleme de abuz, nici nu va explica cum se generează
aceasta creştere a riscului. Astfel, creşterea riscului s-ar putea datora unor mecanisme
genetice, pe fondul unei creşteri a sensibilităţii la alcool al receptorilor neuronali, dar,
pe de alta parte, aceasta creştere a riscului poate fi generata de expunerea acestei
persoane pe timpul copilăriei la un model parental de consumator de alcool.
De aceea, unul din rolurile cele mai importante pe care le are in actualitate
cercetarea ştiinţifică în consumul de droguri este acela de a clarifica natura si forţa
sau intensitatea asocierii dintre factorii consideraţi ca declanşatori si factorii
consideraţi ca rezultat, precum si forma in care aceşti factori interacţionează intre ei.
Cercetarea factorilor de risc si de protecţie în consumul si abuzul de droguri
constituie baza care in acest moment oferă posibilitatea creării unei ştiinţe preventive
bazată pe evidenţe şi, în mod consecutiv, permite progrese importante pentru
cunoaşterea strategiilor eficiente in reducerea cererii de droguri. Fără îndoială,
rămâne încă un drum lung şi anevoios de parcurs. Printre priorităţile imediate în acest
domeniu trebuie subliniate:
- aprofundarea cunoştinţelor asupra factorilor de risc şi de protecţie - pentru o
cunoaştere precisă a naturii, intensităţii si mecanismelor de acţiune a factorilor cu
care se lucrează.
- aprofundarea cunoştinţelor asupra factorilor de risc si de protecţie in contexte
culturale diferite de cultura anglosaxonă – întrucât majoritatea studiilor pe care se
bazează modelul factorilor de risc si de protecţie sunt de natură anglosaxonă.
- Îmbunătăţirea calităţii designului experimental – deoarece utilizarea unor
instrumente necorespunzătoare cercetării in acest domeniu pot conduce la eşecul
acestor programelor de prevenire
- Diversificarea strategiilor si studierea impactului lor - cunoaşterea factorilor
de risc si de protecţie contextuali si individuali sugerează necesitatea studierii
eficientei intervenţiilor ce cuprind strategii de modificare a contextului, de aplicare de
măsuri legislative de protecţie si control, de influenta sociala si individuala si de
dezvoltare de competente personale.
- Determinarea intervenţiilor care sunt utile şi a grupului ţintă - cunoaşterea
costului/eficienta al activităţilor realizate cu resurse publice nu constituie doar o
cerere sociala crescuta, ci si o exigenta la care nu se poate renunţa pentru dezvoltarea
intervenţiilor îndreptate către prevenirea abuzului de droguri. In măsura în care
cercetarea poate deveni un element important în procesul deciziilor politice si
comunitare, intervenţiile pentru reducerea cererii de droguri vor putea fi mai sensibile
si vor putea răspunde mai bine necesităţilor existente referitor la consumul
problematic de droguri.
6
 În concluzie factorii de risc şi de protecţie relaţionaţi cu consumul problematic
de droguri includ mediatori şi modificatori atât de caracter biogenetic precum şi
psihologic, comportamental, social şi medioambiental. Aceşti factori variază în ceea
ce priveşte importanţa lor datorită existentei unor diferenţe individuale şi grupale. De
asemenea, relevanţa profilelor de risc pot varia sau fluctua de-a lungul vieţii unei
persoane, fiind mai intenşi pe timpul perioadelor de tranziţie intre etapele vitale.
Modelul asupra factorilor de risc si de protecţie are importante implicaţii practice in
câmpul reducerii cererii de droguri, deoarece intervenţiile in acest sector trebuie sa se
centreze pe reducerea riscurilor imediate ale abuzului de droguri si promovarea
stabilirii pe termen lung a factorilor de protecţie, in special in grupurile care au fost
supuse la situaţii mai intense de risc. Cercetarea îndreptată către înţelegerea mai buna
a mecanismelor de acţiune a factorilor de risc si de protecţie trebuie intensificata
pentru a permite îmbunătăţirea eficientei si eficacităţii intervenţiilor de reducere a
cererii de droguri.

Cpt. LORINCZ Adrian