Tulburarea afectivă BIPOLARĂ

1.Definiție: Tulburarea bipolară (numită anterior boală maniaco-depresivă sau

depresie maniacală) este o tulburare mentală care determină schimbări neobișnuite
ale dispoziției, energiei, nivelurilor de activitate, concentrare și capacității de a
îndeplini sarcinile de zi cu zi.
Se pot experimenta stări de manie și depresie. Varsta de debut pentru tulburarea
bipolara are intervale largi : poate fi in timpul copilariei (de la 5 - 6 ani) pana in
jurul varstei de 50 de ani, o varsta medie fiind 30 de ani
Există câteva tipuri de tulburări bipolare, inclusiv:
Tulburarea bipolara de tip I si tulburarea bipolara de tip II :
Persoanele cu tulburare bipolara de tip I au episoade maniacale sau episoade mixte,
avand unul sau mai multe episoade depresive. Persoanele cu tulburare bipolara de
tipul II experiementeaza episoade depresive majore. Acestia experiemnteaza
hipomania, o conditie care este mai putin intensa decat mania su care dureaza mai
putin de o saptamana.
Tulburare ciclotimică: Acest tip implică perioade de comportament maniacal și
depresiv care durează cel puțin 2 ani la adulți sau 1 an la copii și adolescenți.
Simptomele nu sunt la fel de intense ca tulburarea bipolară I sau tulburarea bipolară
II.
2.Tablou clinic

Tulburări ale dispoziției reprezintă o

categorie importantă in patologia
psihiatrică referitoare la tulburările
bipolare.
In a identifica dispoziția avem nevoie de
semne si simptome : unele sunt observate
de către clinician (mimica depresivă),
altele pot fi obiectivate numai din
afirmatțiile pacientului (sentiment de
neputință)
Dispozitia poate fi fluctuantă sau
alternând rapid între extreme; se adaugă
alte semne ce insotesc tulburarile de
dispozitie : tulburări ale funcției
executive, capacitățile cognitive, limbaj,
funcții vegetative, afectarea relațiilor
interpersonale, sociale si ocupaționale.

Un episod maniacal reprezinta o perioada

clar definită cu dispoziție persistentă
expansivă, euforică sau iritabilă, cu stima de sine exagerată sau sentiment de
grandoare, scăderea nevoii de somn fără a simți oboseala, cresterea activitatii fizice si
mentale (fuga de idei), distractibilitate, implicarea excesiva in activitati ce produc
plăcere cu consecințe neplacute (distracții foarte costisitoare, comportament sexual
necuviincios), simptome psihotice (idei delirante de grandoare, vulnerabilitate,
paranoia).
Episodul hipomaniacal se aseamănă celui maniacal însă pacientul prezintă afectarea
moderată a functionarii sociale și profesionale si nu are nevoie de spitalizare.
Episoade maniacale apar mai frecvent la barbati, episoadele depresive sunt mai
comune la femei. La femei, comparativ cu barbatii, cand apar episoadele maniacale
sunt mai degraba mixte (maniac / depresive) si cu ciclicitate mai rapida (4 sau mai
multe episode pe an).
Episodul depresiv cuprinde simptome ca lipsa interesului si implicarii in activitatile
zilnice sau proiecte noi, dispoziția depresivă, lipsa energiei, tulburări de somn cu
treziri frecvente datorate ingrijorărilor, agitație sau lentoare psiho-motorie, astenie sau
pierderea energiei, sentiment de inutilitate sau vinovăție exagerată, modificari ale
greutății corporale si ale apetitului alimentar precum si alte acuze vegetative :
tulburari ale menstruatiei, interesului si performantelor in activitatea sexuala.
3.Evoluția si prognosticul tulburării bipolare.
O condiție care durează toată viața, cu perioade de recuperare parțială sau deplină
între perioadele de recidivare, tulburarea bipolară este considerată o problemă majoră
de sănătate din cauza ratelor crescute de dizabilitate și mortalitate prematură. Este de
asemenea asociată cu probleme psihiatrice și medicale comorbide și rate mari de
subdiagnostic sau diagnostic greșit, ceea ce cauzează întârzierea intervențiilor de
tratament adecvat și contribuie la prognostice mai slabe. După ce este făcut
diagnosticul, rămâne dificil de obținut o remisie completă a tuturor simptomelor cu
medicamentele psihiatrice valabile în prezent, iar simptomele devin adesea mai severe
cu timpul.
Complianța la medicație este unul dintre cei mai semnificativi factori care pot
descrește rata și severitatea recidivării și are un impact pozitiv asupra prognosticului
general. În orice caz, tipurile de medicamente utilizate în tratarea tulburării bipolare
cauzează în mod obișnuit efecte adverse și mai mult de 75% din indivizii cu tulburare
bipolară își iau medicația în mod inconsistent din variate motive.
Factori de prognostic pozitiv sunt episoade de intensitate moderată, absența
simptomelor psihotice, absența sau durata scurtă de spitalizare intr-o secție de
psihiatrie. Factori psihosociali, indicatori ai unui prognostic bun, sunt prieteniile
solide in adolescență, familie stabilă si functională, absența tulburarilor de
personalitate si a altor boli psihiatrice.
Elementele de prognostic negativ sunt consumul de alcool, spitalizarile
frecvente, elementele psihotice, status psihosocial precar.Evoluția tinde sa fie cronică
cu recăderi, bărbații fiind mai predispusi catre o evolutie cronica comparativ cu
femeile.
Trăsăturile asociate sunt fenomene clinice care adesea acompaniază tulburarea, dar nu
sunt parte a criteriilor de diagnostic. La adulții cu această condiție, tulburarea bipolară
este adesea acompaniată de schimbări în procesele și abilitățile cognitive. Printre
acestea sunt reducerea capacităților executive și de atenție și subminarea memoriei.
Cum individul procesează universul depinde de asemenea de faza tulburării, cu
caracteristici diferite în funcție de stările maniacale, hipomaniacale și depresive. Cei
cu tulburare bipolară pot avea dificultăți în păstrarea relațiilor. Există câțiva
precursori obișnuiți ai copilăriei observați la copiii care mai târziu primesc diagnostic
de tulburare bipolară, precum anomalii ale dispoziției (inclusiv episoade depresive
majore) și tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție.
Un studiu făcut pe primele accese de mânie sau episoade mixte (reprezentându-i pe
cei spitalizați- așadar cele mai severe cazuri) a constatat că 50 de procente au obținut
recuperare de la sindrom (nu mai sunt îndeplinite criteriile pentru diagnostic) în
cadrul unei perioade de nu mai mult de șase săptămâni și 98% în cadrul unei perioade
de nu mai mult de doi ani. În timpul acestei perioade de doi ani, 72 procente au
obținut recuperarea din simptome (fără absolut nici un simptom) și 43 procente au
obținut recuperare funcțională (au reobținut statutul ocupațional și rezidențial
anterior). Oricum, 40 procente au ajuns să experimenteze un nou episod de manie sau
depresie în cadrul a 2 ani de recuperare din sindrom, iar 19 procente au schimbat
fazele fără recuperare
Tulburarea bipolară poate cauza ideație suicidară care duce la încercări de sinucidere.
Indivizii a căror tulburare bipolară începe cu un episod depresiv sau afectiv mixt par
să aibă un prognostic mai defavorabil și un risc crescut de sinucidere. Una din două
persoane cu tulburare bipolară încearcă să se sinucidă cel puțin o dată în timpul vieții
și multe încercări sunt duse până sfârșit.
4. Asistență medicală în cabinetul stomatologic
Prin încurajare, motivare și educație despre îmbunătățirea sănătății, medicul dentist
poate spori simțul identității și stima de sine pentru pacienții cu tulburare bipolară,
contribuind astfel într-un anumit grad la reabilitarea lor psihologică. Scopul general al
planificării tratamentului trebuie să includă întreținerea sănătații bucale, confortul și
funcția, precum prevenirea și controlul bolilor orale specifice. Inainte de a începe
orice tratament, medicul dentist ar trebui să se consulte cu medicul sau psihiatrul
pacientului pentru a confirma sau actualiza informații despre regimul curent de
medicamente, gradul de conformitate, capacitatea de a furniza consimțământul și
profilul psihologic general. Medicul dentist ar trebui să fie, de asemenea, conștient de
faptul că pacienții deprimați pot fi necooperanți pentru proceduri chiar simple de
rutină. În timpul episoadelor depresive, mulți pacienți prezintă o scăderea distinctă a
nivelului de igienă orală, asociată cu o creștere a cariilor dentare și a bolii
parodontale, care adesea reprezintă drumul către o situație greu de gestionat.Igiena
dentară este neglijată și orice proteză existentă poate deveni inadecvată și poate fi
aruncată. În schimb, în timpul episoadelor maniacale, utilizarea excesivă de
instrumente folosite în menținerea sănătații orale (cum ar fi periuțele de dinți și ața
dentară) poate fi asociată cu creșterea incidenței și severității abraziunii cervicale.
Din păcate, farmacoterapia medicală pentru tulburarea bipolară poate duce la
xerostomie moderată până la severă, care compune în continuare severitatea oricărei
boli dentare. Cu debitul salivar redus există o creștere rapidă a gradului de deteriorare
dentară, uscăciunea mucoasei și disfagie. Pacienții se confruntă adesea cu o creștere
bruscă a numărului de carii cervicale rampante, nu numai din cauza efectelor
medicamentelor anticolinergice de litiu,plus alte medicamente, dar și pentru că
folosesc bomboane sau băuturi îndulcite pentru a furniza o anumită formă de
lubrifiere orală. Aport ridicat de cofeină și fumatul intens agravează efectele de uscare
ale diferitelor medicamente. Alte consecințe ale hiposalivației pot include o incidență
crescută a infecțiilor cu fungi (Candida), de fisurare a colțurilor gurii și a buzelor și
dificultăți în mestecare, vorbire și înghițire.
În general, toate aspectele îngrijirii dentare pot fi întreprinse cu anestezie locală
adecvată și utilizare judicioasă a agenților vasoconstrictivi. Diverse medicamente
psihotrope (de exemplu, fenotiazine și antipsihotice asociate, precum și antidepresive
triciclice) blochează receptorii α-adrenergici (care sunt responsabili de vasoconstricție
în linia mușchilor), prevenind astfel efectul obișnuit al epinefrinei vasoconstrictoare.
În schimb, un efect vasodilatator este promovat, deoarece acțiunea epinefrinei nu este
opusă receptorilor ß-adrenergici. Ar putea rezulta hipotensiune arterială și tahicardie
reflexă. Durata anesteziei locale este, de asemenea scurtată.
Concluzie
Cazurile de tulburare bipolară reprezintă o proporție semnificativă a pacienților cu
boli mintale. Cu un istoric medical amănunțit (adesea generat în consultarea
medicului sau psihiatrului), examinarea adecvată și cunoașterea diagnosticului,
serviciile stomatologice pot fi furnizate și clienților cu tulburare bipolară, adesea în
asociere cu un program de educație dentară preventivă. Capacitatea dentistului de a
contribuie la creșterea sentimentelor de auto-valoare și gestionarea psihoterapeutică
generală a acestor indivizi poate fi o experiență plină de satisfacții și demonstrează
 interacțiunea armonioasă care poate fi realizată în managementul medical și dentar al
pacienților cu tulburare bipolară.
.

Bibliography
A A Friedlander, N. Q. (1986). The dental management of patients with bipolar disorder. Oral
surgery, oral medicine, and oral pathology.

Clark, D. B. (2003). Dental care for the patient with bipolar disorder. J Can Dent Assoc.

Dogaru, D. R. (n.d.). Tulburarea bipolară. https://www.cdt-babes.ro/articole/tulburarea-bipolara.php