Efecte adverse ale medicației tulburărilor

bipolare întâlnite in practica stomatologică

Ca și în tratamentul farmacoterapeutic al oricărei boli, există o gamă largă de
interacțiuni între medicamente utilizate în gestionarea tulburării bipolare și cele
utilizate de medicii stomatologi. Administrarea concomitentă de litiu și metronidazol
sau tetraciclină pot provoca în rinichi retenție de litiu, care ar putea duce la efecte
toxice. Poate provoca, de asemenea, o schimbare benignă în electrocardiogramă
(aplatizarea sau inversarea undei T)pe măsură ce ionul de litiu deplasează potasiul
intracelular.
Au existat numeroase rapoarte despre efectele secundare orale ale terapiei pe termen
lung cu litiu, care poate avea o anumită importanță pentru managementul dentar.
Stomatita lichenoidă a fost raportată ca reacție adversă la carbonatul de litiu și
se crede că reprezintă un răspuns la modificările din imunoreglare indusă de terapia
cu litiu.
Stomatita nespecifică în asociere cu terapia cu litiu a fost, de asemenea, raportată. Alți
pacienți au raportat o senzație de gust metalic în timpul tratamentului cu litiu.
Pentru acei pacienți care primesc medicamente neuroepileptice (familia
fenotiazinelor) pentru faza maniacală a tulburării, medicii stomatologi trebuie să fie
conștienți de faptul că aceste medicamente pot deprima sistemul hematopoietic cu o
scădere consecventă a numărului de eritrocite, leucocite si trombocite din sânge.
Această familie de medicamente, de asemenea provoacă fluctuații ale tensiunii
arteriale. Medicamentele sedative utilizate în stomatologie pot fi potențate de această
medicație, care determină o detresă respiratorie severă. Cantitățile mici de epinefrină
utilizate împreună cu agenți anestezici dentari nu produc efecte adverse la
normotensiv, pacientul fiind tratat cu neuroleptice.
Pentru pacienții cu dureri severe în faza depresivă a tulburării lor, care primesc
antidepresive triciclice, medicamentele sedative dentare trebuie evitate. Interacțiunea
dintre aceste două clase de medicamente pot duce la apariția detresei respiratorii
severe.. Utilizarea anestezicelor locale care conțin epinefrină este controversată. Unii
autori avertizează asupra pericolele unei crize hipertensive severe, în timp ce alții
cred că acest lucru nu este relevant din punct de vedere clinic.

Din păcate, farmacoterapia medicală pentru tulburarea bipolară poate duce la

xerostomie moderată până la severă, care în continuare compune severitatea oricărei
boli dentare.Cu debitul salivar redus există o creștere rapidă a gradului de deteriorare
dentară, uscăciune mucoasă și disfagie.

Bibliografie
• David B. Clark- Dental Care for the Patient with Bipolar Disorder -
http://www.cda-adc.ca/jcda/vol-69/issue-1/20.pdf