Etiologia fricii și anxietății dentare în stomatologia pediatrica

Odontofobia reprezin
ă frica de dentist și de
tot ceea ce este asociat
unui cabinet de
stomatologie, care duc
e  la crearea în
conștiința pacientului a
unui sentiment de
spaimă generalizată. 
Antecedentele neplăcute suferite de un copil în cabinetul de medicină
dentară pot avea repercusiuni grave asupra psihicului, care se traduc
prin fobie, izbucniri anxioase, mergând chiar până la atacuri de panică.
Acest lucru împiedică buna desfășurare a actului medical.
În acest sens, colaborarea bună: părinte-medic dentist este
esențială pentru reducerea acestui disconfort.Copilul trebuie informat cu
privire la vizita la stomatolog, utilizând un limbaj pe întelesul sau.

În special la vârsta de la 1 an și șase luni la 2 ani, copiii sunt extrem de

sensibili la durere.Preșcolarii și școlarii mai mici de 11-12 ani, de
obicei, nu pot face diferența între durere-disconfort și durere-atingere.
Abia în jurul vârstei de 12 ani, atunci când copiii își dezvoltă abilitatea
de a gândi abstract, reacția lor la durere este asemănătoare cu cea a unui
adult. De asemenea, la această vârstă, majoritatea copiilor sunt capabili
să își asume întreaga responsabilitate pentru necesitatea folosirii sau nu
a analgeziei locale.

Cauzele care genereaza copiilor frica si anxietatea de medicul

stomatolog:
 Durerea – Frica de durere poate fi rezultatul unor experiențe
neplăcute din trecut, înainte ca cele mai multe proceduri
stomatologice nedureroase să apară;
• Experiențe neplăcute în trecut – Oricine a experimentat durere sau
disconfort în timpul unor proceduri stomatologice, poate deveni
anxios și se poate teme de următoarea programare.

• Experiente traumatizante ale colegilor, prietenilor;

• Procedurile utilizate în timpul tratamentului stomatologic pot
produce anxietate;
• Amintiri neplăcute din sălile de așteptare, legate de unele caracteristi
ale acestora – mirosul unor substanţe specifice de iodoform și
eugenol, culorile pereților, atmosfera, etc.
• Frica generată chiar și de o simplă consultație;
• Frica generată de aparatura utilizată (care prezintă anumite
caracterisitici specifice, ce pot genera teama – dimensiunea
impunătoare, lumina puternică, sunetul deranjant al instrumentelor
metalice);
• Frica generată de prezența medicului îmbrăcat în alb și purtând o
mască și mănuși de cauciuc (simpla sa prezență)
• Sentiment de neajutorare sau lipsa controlului – Aflați pe scaunul
stomatologic, pacienților li se cere să stea nemișcați.Copilul se simte
neajutorat și fără control, fapt care sporește anxietatea.
• Stare de jenă, stânjeneală – Gura este o parte foarte intimă a corpului.
Unele persoane se simt prea rușinate sau stânjenite pentru a lăsa un
străin să privească în interiorul gurii. În plus, tratamentele
stomatologice necesită o apropiere fizică și acest lucru poate produce
disconfort.
• Nivelul educaţional, volitiv-cognitiv al pacientului.

Simpomele fobiei includ:

 stări de neliniște și insomnii cu o seară înainte de controlul

stomatologic;
 atacuri de panică sau întâmpinarea problemelor de respirație atunci
când sunt introduse instrumentele stomatologice în cavitatea orala;
 paloare si salivatie excesiva;
 Se estimează că aproximativ 75% din populația lumii acuză frica de
dentist. Dintre aceștia doar 10% au cu adevărat fobie. Multe persoane
vor căuta astfel îngrijiri dentare doar în cazul unei urgențe, cum este
durerea acută sau abcesul dentar. Fobia față de stomatolog poate duce la
creșterea riscului apariției afecțiunilor gingivale și la pierderea
prematură a dinților.

In concluzie, durerea ,experiențele neplăcute în cabinetele de

stomatologie sau medici dentiști neinstruiți pot reprezenta motive
serioase pentru care copilul se teme să meargă la dentist, dezvoltând fobii
care îl pot urmări o viață întreagă. Copilașii au întotdeauna nevoie să fie
tratați de un medic dentist calm, cald, răbdător, care să le înțeleagă temerile
și care să le explice pas cu pas ce se petrece,sa nu ii minta, pentru a le
castiga increderea si pentru a –i ajuta sa scape de teama.