Sunteți pe pagina 1din 176

anul V

numerele
8/2010
9/2011
COLECTIVUL REDACŢIONAL:

Elevi : Profesori :
REDACTOR-ŞEF
Ciprian VOLOC
Andreea TUDOSĂ Lucica MISTRINESCU
Diana DUPU Otilia PUIU DIRECTOR-FONDATOR
Cristi AVRAM Gretti CUCOREANU
Nicolae OANEA Gică MANOLE Elena-Daniela AZOICĂI
Mădălina OLARIU Corneliu DRESCANU
Diana HRAB Ilarion MANDACHI
COPERŢI, TEMATICĂ, DESIGN
Ciprian VOLOC

ISSN 1843 1976


REVISTA LÝKEION, DOROHOI, BOTOŞANI, ROMÂNIA
ÝKEION
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

2
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


DIN ISTORIA COLEGIULUI „GRIGORE GHICA Vv”:
DIRECTORII

Secolul al XVIII-lea avea să reprezinte pentru cultura şi civilizaţia română


un pas înainte,o apropiere de cultura apuseană,o revoluţie spre dezvoltarea
infrastructurii şcolare,fapt ce a dus la apariţia a tot mai multe şcoli pe întreg
teritoriul ţării.Prin răpirea Basarabiei în 1912,Dorohoiul a rămas un oraş „la
capăt de ţară”,ceea ce a îngreunat oarecum apariţia primelor şcoli.Deşi judeţul
nostru a avut „capete luminate” care au ajuns în cele mai înalte funcţii
statale,totuşi, în oraşul nostru prima şcoală de stat apare abia în 1851.
Trei dintre cei mai importanţi oameni de stat din România secolului al XIX-
lea au avut puternice legături cu Dorohoiul.Este vorba de Mihail Kogălniceanu,
deputat în Parlamentul României în mai multe legislaturi, apoi Gheorghe
Asachi,născut la Herţa,oraş ce făcea parte din judeţul Dorohoi şi Spiru Haret,care
a învăţat o parte din şcoala primară la Dorohoi deoarece tatăl său era funcţionat
la Tribunalul din acest oraş.
Cercetând,însă, documentele vremii,nici unul dintre ei nu au vreun merit
pentru înfiinţarea primelor trei şcoli dorohoiene:Şcoala Primară nr. 1 de băieţi
(1851),Şcoala Primară nr. 1 de fete(1860) şi gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica
VV”(1879).Materialul de faţă,este dedicat celor care de-a lungul a 131 de ani de
existenţă a gimnaziului de băieţi au condus spre performanţă acest focar de
cultură,indiferent că au activat în cei 44 de ani cât a fost gimnaziu,sau în 81 de
ani ca liceu,sau în cei 6 ani de colegiu.
În ziua de 10 septembrie 1879,cinci dintre cei 8 profesori ai gimnaziului de
3 băieţi „Gr.Ghica VV” s-au întrunit şi ,în unanimitate, au fost de acord ca doctorul
Sigismund Chernbach să fie numit primul director al acestei unităţi şcolare nou
înfiinţate.Din motive rămase necunoscute,prof.preot Constantin
Ciocoiu,Al.Ştefanovici şi B.Ticamis au lipsit de la şedinţă.Să remarcăm faptul
deloc de neglijat că profesorii au predat gratuit în primele luni de funcţionare a
gimnaziului.
Revenim la primul director al gimnaziului-medicul primar al
judeţului,Sigismund Chernbach.A deţinut această funcţie în perioada 6
septembrie 1879-22 septembrie 1880,timp în care s-a lovit de numeroase
probleme pe care în mare parte le-a rezolvat.Fiind şi consilier la primăria locală,


împreună cu primarul Gheorghe Misihănescu şi cu alţi consilieri, cu avocaţii
Gh.Gh.Burghele şi Gheorghe Marcu, au găsit pe strada Mihăileni (astăzi


str.George Enescu),în casele unui filantrop, Enache Pruteanu, o cameră pe care
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


au transformat-o în sală de clasă.Nu existau manuale,catalog,tablă,caiete
etc.Exista doar voinţa unor profesori cu idei avansate şi cu dorinţa de a împărtăşi
din cunoştinţele lor elevilor.Cei 10 elevi din clasa I de gimnaziu,cu care s-a
deschis şcoala,erau cuprinşi între 11 şi 20 de ani.Şcoala s-a deschis pe 6
septembrie 1879,iar pe 15 septembrie primarul Misihănescu a propus ca numele
gimnaziului de băieţi să fie „Grigore Ghica”.Pentru a semăna cu o instituţie
culturală,dr.Chernbach a înfiinţat la începutul anului n1880 o bibliotecă şcolară
formată din cărţi donate de el,de N.Calcântraur şi de primărie.Dr. Sigismund
Chernbach a predat la gimnaziu până în anul 1886(atenţie!) nu mai puţin de 7
obiecte : latina,germana,franceza,matematica,fizica,chimia şi ştiinţele naturale.
Medicului chirurg S.Chernbach i-a urmat la conducerea şcolii profesorul de
istorie N.Săvinescu în perioada 28 septembrie 1880-14 octombrie 1883.El era
şi judecător de instrucţie şi în acelaşi timp a predat şi geografia.Nemulţumit de
condiţiile grele în care funcţiona şcoala,a reuşit să o mute la familia Petru
Cuparencu,unde spaţiul era mai primitor, pe strada Sfântul Nicolae.Chiria fiind
însă prea mare,la 23 aprilie 1881,obţine două camere în casele familiei Cucu de
pe strada Trestiana,unde astăzi se află Căminul de bătrâni (actualmente pe
str.Dobrogeanu Gherea).Aici, elevii au învăţat până în 1884.Datorită bunei
organizări,numărul de elevi s-a mărit, unii primind ajutoare materiale din partea
primăriei.De asemeni, elevul Ghinescu Mihai a primit o bursă din partea
primăriei locale pentru continuarea studiilor liceale.
La 14 octombrie 1883, doar pentru un an, a venit la conducerea
gimnaziului o mare personalitate a pedagogiei româneşti, originară din
Sângeorgiul Năsăudului, profesorul de istorie Solomon M.Haliţa.Acesta studiase
în occident problemele învăţământului şi a căutat să introducă şi la noi în ţară
metodele noi de lucru cu elevii.El a introdus condica de prezenţă a
profesorilor,înmatricularea corectă cu toate datele personale ale
elevilor,folosirea cataloagelor şi întocmirea unui orar care să fie respectat.La
cererea sa,în 1884 s-a înfiinţat în cadrul gimnaziului un atelier de cizmărie având
ca maistru pe Vasile Harisov,care avea ca sarcină să-i înveţe pe elevi meseria de
cizmar.La 23 aprilie 1884,gimnaziul se mută în casele Mezincescu,foste
Chernbach de pe strada A.I.Cuza (situată în spatele sediului provizoriu al
primăriei locale).Aici condiţiile de învăţătură erau mult superioare vechilor
4 locaţii, erau mai multe săli de clasă plus locuinţă pentru director.După cîţiva ani,
profesorul S.Haliţa a ajuns inspector în cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice.
A urmat la conducerea gimnaziului profesorul de limba română Mihai
Vârgolici în perioada 20 septembrie 1884-22 decembrie 1886.Era absolvent al
Facultăţii de litere din Iaşi şi la gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica VV” Dorohoi a
predat pe lângă limba română şi istoria şi geografia.Datorită insistenţelor sale
gimnaziul a trecut în 1886 cu cheltuielile în contul statului,scutind astfel
primăria locală de o mare grijă,întrucât bugetul oraşului era insuficient în faţa a
nenumărate cheltuieli în condiţiile unui oraş cu o industrie aproape inexistentă.
Anton Gorescu a fost director între 22 decembrie 1886-1 februarie
1888.În acei ani fizica,chimia şi ştiinţele naturale erau contopite într-un singur
obiect care a fost predat de Anton Gorescu ocupând concomitent şi funcţia de

ÝKEION
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


director al gimnaziului de băieţi.A reuşit să obţină o gratificaţie pentru un
profesor care să se ocupe de secretariat,iar în una din sălile de clasă a ordonat o
colecţie de minerale şi roci,culese de elevii şi cadrele didactice ale şcolii.Mai
menţionăm că între 1883-1886 nu au fost absolvenţi din cauză că mulţi elevi
făceau doar unul sau doi ani de şcoală,după care părinţii îi retrăgeau considerând
că au învăţat destul,sa, luând în calcul că nu puteau continua liceul decât la Brăila
sau Turnu Severin, era prea departe şi renunţau.
Timp de 17 ani a condus gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica VV” Gheorghe
Pascu,în perioada 1 februarie 1888-26 septembrie 1905.Gh.Pascu (1857-
1917),era absolvent al Şcolii Normale Superioare din Iaşi şi al Universităţii
„Al.I.Cuza” Iaşi-Facultatea de Ştiinţe Matematice.Supranumit de elevi şi cei care l-
au cunoscut ca „omul cu mâna de fier”,Gh.Pascu era originar din Piatra Neamţ,dar
şi-a legat întreaga viaţă şi activitate de oraşul Dorohoi,mai ales de gimnaziul de
băieţi „Gr.Ghica VV” unde a profesat nu mai puţin de 34 de ani!Fiind şi consilier la
primăria locală,deci totdeauna în miezul problemelor oraşului,a obţinut de la
primarul Vasile I.Calcântraur o suprafaţă de teren de 8.577 metri pătraţi
învecinată cu Bisericuţa de Lemn”Adormirea Maicii Domnului”pe care,cu cei
100.000 lei obţinuţi de la guvern de către deputatul avocat Gh.Gh.Burghele,la 30
iunie 1891 s-a pus piatra de temelie a viitoarei clădiri a gimnaziului.Doi ani mai
târziu,gimnaziul a fost inaugurat cu mare fast.Anul şcolar 1893-1894 a început în
noul local,o clădire impunătoare pentru acele timpuri,clădire care impresionează
şi astăzi.Directorul Gh.Pascu s-a descurcat bine şi în anul 1894 când în ţară a
bântuit scarlatina,şcolile de toate gradele au fost închise,avându-se grijă ca elevii
bolnavi să fie internaţi şi îngrijiţi.Mai notăm aici că doar pentru an şcolar,1893-
1894,gimnaziul a fost mixt, dar
ministerul a respins iniţiativa
dorohoienilor.Prof.Gh.Pascu a obţinut
bani pentru construirea unei locuinţe
destinată directorului
gimnaziului,clădire finalizată în
1898,dar care nu a putut fi folosită
deoarece era situată pe proprietatea
Bisericuţei de Lemn.El este cel care i-a
5 insuflat dragostea pentru obiectul
matematică elevului Pompeiu
Dimitrie-viitorul mare matematician
şi academician.
Între 26 noiembrie 1905-15 ianuarie 1910,director al gimnaziului a fost
preotul econom Constantin Ciocoiu.S-a născut în 1851 în satul Sârbi-comuna
Vlăsineşti, a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” Iaşi şi a venit la
Dorohoi în 1879 ca preot la biserica „Sf.Nicolae”.Este autorul a numeroase
studii,monografii (printre care şi cea a gimnaziului „Gr.Ghica VV” editată în


1921).A predat la gimnaziul de băieţi chiar din primul an al înfiinţării acestuia.A
predat gratuit nu mai puţin de 4 obiecte:limba greacă,limba română,religia şi
muzica.Atât el,cât şi Gheorghe Pascu,au fost membri fondatori ai Ateneului


editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Român din Dorohoi în anul 1900.Ambii au conferenţiat în repetate rânduri în
faţa auditorilor dorohoieni cu chestiuni stringente şi la ordinea zilei.
Între 15 ianuarie 1910 – 1 septembrie 1912,director al gimnaziului de
băieţi „Gr.Ghica VV” a fost Ilie Ghibănescu. Profesor de limba română şi un
excelent publicist, avea o mare expierienţă în post de conducere ca fost director
de şcoală normală.
A urmat la conducerea şcolii unul dintre cei mai gospodari conducători de
unităţi- profesorul Constantin Iancu, între 1 septembrie 1912-1 decembrie
1919.Născut la Bârlad la 17 septembrie 1881,este absolvent al Universităţii
„Al.I.Cuza” Iaşi,Facultatea de litere,concomitent urmând şi Facultatea de Drept şi
Economie politică a aceleiaşi universităţi ieşene.Ca director s-a preocupat ca
biblioteca şcolii să se completeze cu noi opere valoroase, a înfiinţat o orchestră
şcolară cu care ţinea concerte în comunele din împrejurimi,împreună cu
profesorul de muzică Mihail Posluşnicu a organizat un cor de excepţie, a
împodobit interiorul holului gimnaziului cu portretele pictate ale marilor
domnitori români.A fost principalul artizan al organizării cohortelor de cercetaşi-
un mijloc excelent de educaţie patriotică a tineretului.În anul şcolar 1913-1914, 3
elevi dorohoieni au luat premiu pe ţară la concursurile organizate de „Tinerimea
română”(un fel de Olimpiadele şcolare de astăzi).
Privind la o scară mai mică „oscarurile” de astăzi, putem afirma că la
conducerea gimnaziului,ulterior liceu,”Gr.Ghica VV” au urmat „doi monştri sacri”
ai învăţământului dorohoian.
Mai întâi, neuitatul preot cărturar şi folclorist Dumitru G.Furtună,o
adevărată enciclopedie de istorie locală,un om cu vederi largi,participant
neobosit la viaţa obştească şi şcolară dorohoiană.Născut la Tocileni(Botoşani) în
1890, a absolvit ca şef de promoţie Seminarul „Veniamin Costache” din Iaşi,apoi a
urmat cursurile Institutului Sud-European condus de istoricul savant Nicolae
Iorga pe care le-a absolvit tot ca şef de promoţie. Tânărul absolvent a ales
Dorohoiul pentru a-şi începe activitatea.A fost preot timp de 25 de ani la
Bisericuţa de Lemn”Adormirea Maicii Domnului”, director al gimnaziului (până
în 1923)şi apoi al liceului de băieţi „Gr.Ghica VV” până în 1925,profesor de
română,istorie şi religie;a fost directorul Seminarului Terologic „Pimen
Mitropolitul” nou înfiinţat la Dorohoi;a predat religia şi la Liceul „Regina
6 Maria”.Ca director al gimnaziului de băieţi a creat Societatea literar-ştiinţifică
„Ion Creangă”; a editat anuarul gimnaziului pe anul 1920-1921; a editat revista
„Cuvîntul nostru”, a organizat expoziţii şcolare.Încă din 1919 a obţinut prin
Ordinul M.I.nr.237 transformarea gimnaziului de băieţi „Gr.Ghica VV” în liceu.A
aprobat ca în aripa dreaptă a şcolii să funcţioneze Şcoala Normală de băieţi până
la mutarea ei la Şendriceni; în 1920 a obţinut clădirea familiei Rozenzweig pe
care a transformat-o în internat.Are multe realizări ca folclorist, a editat lucrări
de folclor, culegeri de folclor, reviste, studii de istorie locală etc.
Între 15 februarie 1925-10 octombrie 1927 a fost ales director al liceului
de băieţi profesorul poliglot Ion Botezatu,al doilea „monstru sacru”.Născut la
Iaşi la 27 septembrie 1897,a urmat gimnaziul „Gr.Ghica” din Dorohoi, a absolvit
Universitatea „Al.I.Cuza”Iaşi-Facultatea de litere şi filosofie şi Facultatea de drept

ÝKEION
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


cu specializare la Grenoble.Cunoştea la perfecţie 4 limbi:franceza,rusa,latina şi
germana.Deşi a condus liceul doar 2 ani, l-a modernizat,s-a implicat în
numeroase acţiuni obşteşti locale,a înfiinţat o orchestră de valoare cu elevii
susţinând concerte de binefacere.A fost recompensat cu numeroase ordine şi
medalii; a scris manuale şcolare; a fost pentru o perioadă inspector şcolar.
Pentru ceva mai mult de
un an (1 octombrie 1927-15
decembrie 1928) a fost numit
la conducerea liceului
profesorul de istorie
Eulampie Procopovici.
Originar din Romaneşti,născut
în 1864, este absolvent al
Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi-
Facultatea de Ştiinţe istorice şi
filosofie.Şi-a legat întreaga
activitate de liceul „Gr.Ghica
VV” unde a profesat 37 de ani!
A încercat la începutul
secolului trecut să înfiinţeze
un liceu de fete la Dorohoi, dar fără succes.
A urmat în perioada 15 decembrie 1928-25 septembrie 1932, Constantin
Dumitraş,absolvent al Liceului Naţional din Iaşi şi al Facultăţii de chimie
industrială cu ,atenţie!,secundar Cosmografia.Născut la Todirebi(Botoşani) a
venit cu soţia sa Eugenia la Dorohoi.Aceasta din urmă a predat la Liceul „Regina
Maria”.Cu ajutorul a câtorva elevi de excepţie:Gheorghe Tomaziu,Mircea Bantaş
şi Moise Cohn, Constantin Dumitraş a înfiinţat Societatea Cultural-ştiinţifică a
liceului de băieţi „Gr.Ghica VV” numită „Gheorghe Asachi”, societate care ulterior
a editat revista şcolară de succes „Licăriri”. Directorul şi profesorul de chimie-
fizică Constantin Dumitraş a făcut un gest necugetat în anul 1929 când, în ziarul
„Vestea” (Botoşani) a publicat un articol injurios la adresa foştilor directori şi
profesori ai gimnaziului şi liceului acuzându-i de lipsă de profesionalism şi
performanţă.A fost un gest complet lipsit de sens la care a răspuns profesorul
7 Eulampie Procopovici în „Gazeta Dorohoiului”, arătând că doctorul
Chernbach,Haliţa Solomon, Gheorghe Pascu, Ştefan Vârgolici, preotul C. Ciocoiu
„nu au făcut de ruşine” liceul, iar numeroşi elevi au ajuns pe cele mai înalte trepte
ale societăţii, dând ca exemplu pe prof. dr.,senator şi deputat D.
Mezincescu,prof.universitar,arheolog, academician Ion Andrieşescu, generalul
Constantin Ilasievici precum şi mulţi,mulţi alţii care infirmă cele scrise de C.
Dumitraş.
Neculai D. Ştefan, profesor de ştiinţele naturale,născut la Drăguşeni
(judeţul Dorohoi) la 6 decembrie 1899, este absolvent al Universităţii


„Al.I.Cuza”Iaşi. A fost directorul al liceului de băieţi o perioadă scurtă: între 25
septembrie 1932-20 noiembrie 1933.La iniţiativa sa s-a constituit Consiliul
Interşcolar la nivel de oraş din care făceau parte toţi cei 12 directori de la


editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


diferitele nivele de învăţământ din Dorohoi.Aceştia discutau periodic şi luau
măsuri în domeniul educaţiei,disciplinei,organizării etc.
La 20 noiembrie 1933 a fost numit ca director al liceului D.Sălceanu,absolvent
al Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi,Facultatea de litere.A funcţionat până la 1 iulie
1937.A luptat şi a obţinut fonduri pentru supraetajarea clădirii căci şcoala
devenise supraaglomerată.Lucrarea a început în anul 1934 şi finalizată în
1937.Tot în perioada directoratului său s-a trecut la liceul cu 8 clase,pentru
ambele cicluri de învăţământ organizându-se examene de admitere.
Apropierea războiului, faptul că judeţul Dorohoi a fost trecut la Regiunea
XIV-a Cernăuţi, au determinat multe frământări şi în învăţământ,în cazul
nostru,schimbări dese în funcţia de director.Doar pentru un an, între 1 iulie 1937
-1 octombrie 1938) a fost numit director al liceului de băieţi profesorul de istorie
Ilie Colban.Era absolvent al Universităţii din Cernăuţu,Facultatea de filologie şi
istorie.S-a remarcat printr-o deosebită activitate obştească, a fost decorat cu
numeroase medalii („Crucea României”,Medalia „Cruciada României împotriva
comunismului” etc.).
Doar trei luni şi jumătate(1 octombrie 1938-12 ianuarie 1939) a obţinut
funcţia de director Mihai Soroceanu,născut în anul 1900 în comuna Rapcea
(Bucovina), absolvent al Unicersităţii din Cernăuţi,Facultatea de chimie.A venit
de la Şcoala Normală Şendriceni-Dorohoi datorită numeroaselor concentrări ale
cadrelor didactice.
Pentru a doua oară a fost ales să conducă liceul „Gr.Ghica VV” între 12
ianuarie 1939-1 septembrie 1947,profesorul de limba franceză şi latină,avocatul
Ion Botezatu, cunoscător a 4 limbi de circulaţie internaţională.El a realizat
numeroase schimbări în mentalitatea elevilor,a introdus învăţământul agricol
atât practic cât şi teoretic.În acest scop a vizitat fermele din împrejurimi făcându-
le cunoştinţă elevilor cu maşinile agricole.În perioada războiului liceul a
desfăşurat activitatea în localul Şcolii israelite unde funcţionau şi celelalte şcoli
din oraş.După război,în anul şcolar 1945-1946 a fost înfiinţat pe lângă
liceu,gimnaziul cu durata de 3 ani.Profesorul Ion Botezatu a fost apreciat de
colegii de muncă şi de superiori pentru tactul său pedagogic şi corectitudinea în
muncă.
A urmat ca director,profesorul,ulterior profesor emerit, Octav Guţic (1913
8 -1995) pentru perioada 1 septembrie 1947-2 aprilie 1949.Era absolvent al
liceului „Gr.Ghica VV” şi al Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi-Facultatea de geografie.A
organizat excursii de cercetare cu elevii, a cules roci pentru cabinetul de
geografie,a alcătuit albume şi hărţi geografice cu ajutorul elevilor,a organizat o
ministaţie meteorologică în grădiniţa şcolii unde elevii puteau învăţa din tainele
acestei discipline.
După numai un an şi 7 luni a fost schimbat „politic” cu Mihai
Stoica,absolvent al Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi-Facultatea de limba
română,secundar latina.A condus liceul între 2 aprilie 1949-1 septembrie
1958.Bun gospodar,a reamenajat cu aparatură modernă laboratoarele şi
cabinetele de ştiinţe,a procurat material didactic pentru diferite obiecte de
studiu,a îmbunătăţit substanţial numărul de volume din biblioteca şcolii.

ÝKEION
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


La 1 septembrie 1958 este numit director al şcolii profesorul de
matematică Arcadie Luţă.Născut la 5 februarie 1907 la Glodeni(Bălţi), a absolvit
Facultatea de ştiinţe matematice a Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi.A predat la Liceul
„Gh.Lazăr” din Bucureşti şi la Liceul Laurian din Botoşani.Apoi a venit la
Dorohoi.De o severitate deosebită atât în comportare cât şi la catedră, dar şi de o
mare corectitudine, a insuflat profesorilor şi elevilor acelaşi stil serios de
muncă,ceea ce a dus la îmbunătăţirea rezultatelor.A fost cooptat în diferite
organizaţii obşteşti şi culturale pe care le-a condus sau în care a activat cu
competenţa-i caracteristică.A fost răsplătit cu o serie de diplome şi
medalii,printre care şi Ordinul Muncii clasa a III-a.Decesul său survenit în 1965 a
fost regretat de toţi cei care l-au cunoscut.
Următorul director,profesorul de matematică Dumitru Ghenghea a
condus liceul între 7 iulie 1965-1 septembrie 1969.A predat matematica timp de
30 de ani chiar la mai multe şcoli din oraş.Cu elevii liceului a obţinut rezultate
deosebite la olimpiadele şcolare; echipa de baschet fete a liceului a promovat
până în divizia A obţinând 7 medalii de argint şi bronz la diferite campionate
naţionale şi în Cupa României.A amenajat în curtea liceului un teren de baschet
modern,bitumat.
Gheorghe Amarandei,născut la 26 martie 1933 la Viişoara,absolvent al
Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi,Facultatea de filologie-istorie, a condus liceul între 1
septembrie 1969-6 aprilie 1978.A avut o deosebită activitate publicistică,a scris
numeroase lucrări de specialitate referitoare la trecutul oraşului Dorohoi.
A urmat la conducere profesorul de matematică Mihai Vieru,absolvent al
aceluiaşi liceu al cărui director a devenit între 6 aprilie 1978-10 ianuarie 1987.În
1979 a editat în colaborare cu prof. Maria Zaiţ şi Elena Rujinschi „File de
monografie 1879-1979”,o lucrare destul de completă dedicată celor 100 de ani
de existenţă a gimnaziului-liceului „Gr.Ghica VV”.A reuşit să organizeze la
centenarul şcolii o frumoasă aniversare festivă la care au participat cadre
didactice vechi şi noi, mulţi dintre absolvenţi, printre ei şi oameni renumiţi ai
culturii româneşti, invitaţi, oficiali.
Pentru prima oară în istoria şcolii a fost numită ca director o femeie-
profesoara de matematică Rodica Ungureanu, între 10 ianuarie 1987-1 aprilie
1989.A fost un cadru didactic de excepţie cu elevi finalişti la olimpiadele şcolare,
9 cu numeroşi absolvenţi deveniţi studenţi, mulţi dintre aceştia alegând ştiinţele
exacte.
Cel care avea să realizeze o cotitură însemnată în destinul şcolii a fost
profesorul Ştefan Maftei care a condus liceul într-o primă legislatură între 1
aprilie 1989-15 septembrie 1993.Născut la Dersca la 6 septembrie 1948, a
absolvit Universitatea „Al.I.Cuza”Iaşi,Facultatea de matematică-mecanică după
care a fost numit la Liceul „Gr.Ghica VV”Dorohoi.Fiind un profesor competent a
fost răsplătit cu titlul de „Profesor fruntaş”.Ca director, a reuşit, în urma unor
demersuri la Ministerul Învăţământului să obţină schimbarea titulaturii „liceu


industrial” în vechea titulatură de Liceul Teoretic „Gr.Ghica VV”.Însă, cea mai
mare realizare a sa a fost obţinerea, în urma unor demersuri bine documentate,
schimbarea numelui liceului în Colegiul Naţional „Gr.Ghica VV” ca o dovadă a


editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


recunoaşterii valorii şcolii de-a lungul anilor.Acest eveniment a avut loc la 12
septembrie 2004, cînd profesorul Ştefan Maftei era director al şcolii în a doua sa
legislatură (1 februarie 1999- 1 mai 2007).De asemeni, a reuşit să obţină fonduri
pentru schimbarea acoperişului clădirii liceului, a modernizat materialul
didactic.Prin fonduri obţinute din sponsorizări a infrumuseţat faţa a numeroase
săli de clasă prin schimbarea mobilierului.
Între 15 septembrie 1993-1 martie 1999, directoare a liceului a fost
profesoara Rodica Maftei, care a reuşit schimbarea destinaţiei Sălii Teatrului în
sală de sport; a amenajat cabinetul de informatică, venind în ajutorul elevilor
care au obţinut locuri fruntaşe la Olimpiada Naţională.
După cum am amintit mai sus, între 1 februarie 1999-1 mai 2007,director al
şcolii este din nou profesorul Ştefan Maftei.
A urmat la conducere profesoara de limba română Daniela Elena Azoicăi,
între 1 mai 2007-1 septembrie 2009. Cadru didactic tânăr dar tenace şi cu mult
spirit gospodărec a reuşit să repare şi să acopere clădirea colegiului; a înfiinţat
un nou laborator complet utilat; a modernizat contabilitatea şi secretariatul
şcolii; a reuşit să reamenajeze amfiteatrul colegiului la nivel occidental; a
reamenajat o serie de săli de clasă.
Între 1 septembrie 2009-19 aprilie 2010, a condus (cu delegaţie) colegiul
profesoara de limba română Ingrid-Oana Bouafia. Fiind un cadru didactic foarte
bine pregătit profesional, a reuşit să obţină rezultate remrcabile la etapele
judeţene şi, apoi, finale a olimpiadelor şcolare, cu elevii pregătiţi de ea.
După 20 aprilie la conducerea colegiului s-a aflat profesorul de ştiinţe
naturale, absolvent al universităţii ieşene, Mândrescu Radu-Ciprian, fost elev al
liceului, în prezent director fiind tot un fost elev al liceului, Jîşcanu Bogdan,
profesor de educaţie fizică.
Ca un scurt rezumat al întregii perioade de existenţă a acestui nesecat
izvor de oameni de seamă ai societăţii româneşti, putem afirma că în cei 131 de
ani,la conducerea gimaziului-liceului-colegiului ”Grigore Ghica Vv.” s-au aflat 29
de directori(2 dintre ei fiind aleşi sau numiţi în două „legislaturi”). Din anul 1950
s-a instituit şi funcţia de director-adjunct,care va face obiectul unui alt studiu
istoric. Dintre cei 29 directori doi nu erau calificaţi pentru învăţământ (unul a
fost medic chirurg, al doilea a fost judecător la Tribunalul Dorohoi); 9 au fost
10 absolvenţi ai Facultăţii de litere; 4 au fost absolvenţi ai Facultăţii de istorie; 6 ai
Facultăţilor fizică, chimie sau ştiinţele naturale; 5 au fost absolvenţi ai Facultăţii
de matematică, unul al Facultăţii de geografie, iar doi au fost preoţi. Inima lor a
vibrat pentru destinele acestei şcoli. De sub bagheta lor şi a cadrelor didactice pe
care i-au condus, au intrat în rândul marilor personalităţi ale neamului românesc
numeroşi oameni de ştiinţă, academicieni,deputaţi şi senatori,miniştri, generali
de armată, pictori, sculptori, scriitori, poeţi, artişti, numele unora depăşind
graniţele ţării.
Suntem siguri că acest prolific izvor de cultură nu se va opri din mersul său
ascendent şi de pe băncile excelentului colegiu „Grigore Ghica Vv.” din Dorohoi
vor absolvi elevi care vor duce mai departe renumele deja înrădăcinat în
conştiinţa oraşului,judeţului şi chiar în ţară.

ÝKEION
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

11



Desen de Georgiana Andrieş
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Dănilă Alina
Ţurcanu Adelina

CHESTIONAR – ABSENTEISMUL SCOLAR


1). In prezent, esti elev in:
a) clasa a 9-a
b) clasa a 10-a
c) clasa a 11-a
d) clasa a 12-a
2). Cât de des absentezi nemotivat?
a) cel mult 5 ore pe luna
b) 1-5 ore pe saptamana
c) peste 5 ore pe saptamana
3). Consideri că pierzi mult dacă lipseşti de la şcoală?
a) Da
b) Nu
4). Care sunt motivele pentru care absentezi ?
a) Nu iti place ora
b) Nu iti place profesorul
c) Dacă absentezi nu ti se întâmplă mare lucru
d) Te plictisesti la şcoală
e) Faci uşor rost de scutiri pentru motivarea

Tabel realizat de Lucica Mistrinescu

12

ÝKEION
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


absenţelor
f) Eviti în felul acesta luarea unei note mici
g) Programul este prea încărcat
h) Altele: ……………………………………..
5). Cu cine îţi petreci timpul când absentezi?
a) Cu prietenii
b) Cu prietenul/prietena
c) Cu colegii
d) Cu nimeni, rămân singur/a
e) Cu altcineva
6). Unde mergi când absentezi de la şcoală?
a) Acasă
b) În parc
c) La Internet Cafe
d) În bar
e) Mă plimb prin oraş
f) Alt loc..........................................................
7). Cum îţi motivezi absenţele?
a) Cu motivări reale
b) Cu motivări medicale false
c) Cu motivări false de la părinţi
d) Comunicând cu profesorul
e) Altele..........................................................
8). Care crezi că sunt metodele dominante de predare ale profesorilor?
a) Prelegeri
b) Dictare
c) Aplicaţii practice
d) Studii de caz
e) Implicarea activă a elevilor
f) Altele.....................................................................
9). Cum te evaluează profesorii?
a) formativ (pe parcurs)
b) sumativ (una sau două note la o materie, fără alte sarcini pe parcurs)
c) Altele................................................................
10). Cum ţi se pare modul de notare al profesorilor?
a) Echitabil
13 b) Se fac diferenţe
c) În funcţie de starea lui
d) În funcţie de cunoştinţe
e) În funcţie de elev
f) Altele.................................................................
11). Părinţii tăi ştiu cât ai lipsit de la şcoală?
a) Da, ştiu de la mine
b) Da, ştiu de la diriginte/profesor
c) Da, ştiu de la altcineva
d) Nu


12). Ce atitudine au părinţii tăi faţă de absenteism?
a) Că este foarte grav
b) Se mai întâmplă, dar trebuie să te corectezi


editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


c) Nu ştiu; nu am vorbit niciodată despre acest lucru
d) Altele.....................................................................
13). Care este atitudinea ta faţa de avertismentul de exmatriculare?
a) Mi-e indiferent
b) Mă pune pe gânduri
c) Voi face promisiuni pe care ştiu că nu le voi respecta, dar care ştiu că mă vor
scăpa de situaţia actuală
d) Mă bazez pe lipsa de fermitate a penalizărilor
e) Sunt conştient/ă că nu este bine şi doresc să mă schimb
f) Vreau să fiu ajutat/ă să mă schimb
g) Altele........................................................................
14). Care ar fi motivele pentru o prezenţă mai bună la ore?
a) Încurajare din partea colegilor
b) Apreciere din partea profesorilor
c) Dacă nu aş fi evaluat
d) Pedepsele mult mai severe pentru absenţe
e) Altele...........................................................................
15). Care ar fi caracteristicile orei la care ai fi prezent/ă?
a) Atmosfera plăcută
b) Orele mai atractive
c) Se lucrează pe grupe
d) Sunt implicat/ă în desfăşurarea orei
e) Nu mă plictisesc
f) Altele..........................................................................
Varsta : ........ ani
Sexul: F/ M
Profilul: a) matematica-informatica
b) chimie- biologie
c) filologie
d) stiinte-sociale

Îţi mulţumesc pentru timpul acordat! O zi frumoasa!

PROCES VERBAL

14 Incheiat astazi, 27.11.2010, cu privire la ABSENTEISMUL SCOLAR. Chestionarul


a fost aplicat pe un esantion de 50 de persoane, toti elevi ai C.N. “Grigore Ghica” Dorohoi.
Aceste persoane au varsta cuprinsa intre 15- 19 ani.
In urma chestionarii, au rezultat urmatoarele:
22% dintre cei chestionati sunt in clasa a 9-a, 24% in clasa a 10-a, 26% in clasa a 11
-a si 28% in clasa a 12-a.
66% dintre elevii chestionati absenteaza cel mult 5 ore pe luna, 32% absenteaza
aproximativ 1-5 ore pe saptamana si doar 2% absenteaza peste 5 ore pe
saptamana.
76% dintre ei sunt de parere ca pierd mult daca lipsesc de la scoala, pe cand 24%
sustin ca nu pierd mult daca absenteaza.
In ceea ce priveste motivele pentru care elevii absenteaza , am obtinut urmatoarele:
40% absenteaza de la ore pentru a evita luarea unei note mici ; 30% absenteaza

ÝKEION
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


de la unele ore deoarece nu le este pe plac nici ora, nici profesorul, dar si pentru
a evita obtinerea unei note mici; 12% dintre elevii intervievati absenteaza
datorita programului prea incarcat, iar altii 12% datorita faptului ca se
plictisesc la scoala; 4% nu agreeaza anumiti profesori, motiv pentru care
prefera sa chiuleasca de la ora lor; 2% absenteaza deoarece fac usor rost de
scutiri pentru motivarea absentelor.
Cand absenteaza, elevii isi petrec timul astfel: 32% si-l petrec alaturi de prieteni;
14% raman singuri; 14% cu prietenul/prietena; altii 14% raman in compania
altcuiva; 12% chiulesc impreuna cu colegii; iar altii 12% fie cu prietenii, fie cu
prietenul/prietena.
Cand absenteaza, elevii intervievati prefera sa mearga: 32% se plimba prin oras;
26% aleg barul; 20% pleaca acasa; 10% aleg fie parcul, fie barul; 8% prefera sa
mearga in parc; 4% opteaza pentru Internet Café.
Elevii obisnuiesc sa isi motiveze absentele astfel: 46% folosesc motivari reale; 18%
comunicand cu profesorul; 18% folosesc motivari medicale false; altii 18%
apeleaza la motivarile false ale parintilor.
Elevii sunt de parere ca metodele dominante de predare ale profesorilor sunt
urmatoarelele: 32% spun ca prin dictare; 26% sunt de parere ca profesorii
apeleaza atat la dictari, cat si la prelegeri; 18% considera ca profesorii aleg sa
predea implicand activ elevii; 12% sustin ca profesorii opteaza atat la
prelegeri, dictari, cat si studii de caz; 4% sunt de parerea ca profesorii tin
prelegeri pentru a preda; 4% considera ca profesorii apeleaza la aplicatii
practice; altii 4% aleg studiile de caz.
Dupa parerea elevilor, acestia sunt evaluati de catre profesori astfel: 64% sustin ca
sunt evaluati formativ; 28% sustin ca sunt evaluati sumativ; 8% aleg ambele
variante (depinde de fiecare profesor in parte).
In ceea ce priveste modul de notare al profesorilor: 28% sustin ca se fac diferente la
notare ; 26% sunt de parere ca profesorii fac diferente si de asemenea sunt
notati in functie de starea profesorului; 20% considera ca sunt notati echitabil;
16% afirma ca sunt notati in functie de cunostinte; 8% sustin ca sunt notati
infunctie de starea profesorului.
La intrebarea daca parintii stiu cat au lipsit de la scoala, am obtinut urmatoarele
rezultate: 56% dintre elevi spun ca parintii stiu chiar de la ei ; 32% afirma ca
parintii lor au fost instiintati de absente de catre diriginte/profesor; 12%
sustin ca parintii lor nu stiu nimic de absente.
In privinta atitudinii parintilor fata de absenteism, elevii au raspuns: 56% afirma ca
15 parintii sustin ca se mai intampla sa chiulesti, dar trebuie sa te corectezi; 36%
spun ca parintii considera absenteismul ca fiind ceva foarte grav; 8% dintre
elevi nu au vorbit niciodata cu parintii despre absenteism.
Cand vine vorba de avertismentul de exmatriculare, elevii adopta urmatoarea
atitudine: 32% se bazeaza pe lipsa de fermitate a penalizarilor; 22% sustin ca
avertismentul ii pune pe ganduri; 20% afirma ca sunt constienti ca nu e bine sa
absenteze si doresc sa se schimbe; 14% fac promisiuni pe care stiu ca nu le vor
respecta, dar care stiu ca ii vor scapa de situatia avertismentului; 12% sunt
indiferenti in ceea ce priveste avertismentul de exmatriculare.
Motivele pentru o prezenta mai buna la ore sunt: 40% ar dori sa fie apreciati de


catre profesori; 30% ar dori sa nu fie evaluati; 12% ar dori pedepse mai severe
pentru absente, dar nici sa fie evaluati; 10% sustin ca pentru a nu mai absenta
ar fi necesare pedepse mai aspre pentru chiulit; 8% si-ar dori sa fie incurajati


editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


de catre colegi.
Pentru a fi prezenti la ore, acestea ar trebui sa aiba urmatoarele caracteristici: 30%
sustin ca orele ar trebui sa fie mai atractive; 22% sunt de parere ca ar trebui sa
fie si ei implicati in desfasurarea orei; 22% ar dori sa nu se plictiseasca la ore
pentru a le putea onora cu prezenta; 20% isi doresc o atmosfera placuta,
destinsa, nicidecum una tensionata; 6% considera ca ar trebui sa se lucreze pe
grupe.

Trebuie mentionat, de asemena, ca dintre persoanele chestionate 54% au sexul


masculin si 46% au sexul feminin. 34% dintre ei sunt la profilul matematica-
informatica, 18% sunt la profilul chimie-biologie, 20% sunt la profilul filologie si doar
24% sunt lal stiinte sociale.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Sondajul a fost efectuat pe un esantion de 50 de persoane, cu varsta cuprinsa


intre 15 si 19 ani, toti elevi ai C.N. ”Grigore Ghica” Dorohoi. Dintre acestia, 54% au sexul
masculin si 46% au sexul feminin. In ceea ce priveste specializarea, 34% sunt la profilul
matematica- informatica, 18% la chimie-biologie, 20% la filologie si 28 % la profilul
stiinte sociale.
In urma centralizarii rezultatelor s-a constatat ca 66% dintre elevii chestionati
absenteaza cel mult 5 ore pe luna, marea majoritate provenind din clasa a 12-a, unde bac-
ul in curand le va bate la poarta, dar si din clasa a 9-a, unde elevii abia s-au familiarizat
cu postura de liceeni si inca “nu au gustat” din unul dintre incredientele vietii de liceean-
chiuleala. In schimb, la clasele a 10-a si a 11-a, absenteismul a atins cote mai inalte ( de
exemplu, 61,5% dintre elevii claselor a 11-a chiulesc intre 1-5 ore pe saptamana).
La intrebarea “Consideri ca pierzi mult daca lipsesti de la scoala? ”, 76% dintr
elevi au raspuns ca da, in timp ce 24% au optat pentru nu. Elevii claselor a 9-a au
raspuns in unamitate ca au mult de pierdut daca absenteaza, iar la polul opus se situeaza
cei din clasele a 11-a, care in proportie de 53,8% au considerat ca nu pierd mare lucru
daca chiulesc.
Motivele pentru care elevii absenteaza sunt cat se poate de variate, in functie de
varsta si de anturaj. Totusi, motivul principal este acela de a evita luarea unei note mici.
Acest motiv a fost invocat de 45,4% dintre elevii claselor a 9-a; 50% dintre elevii claselor
a 10-a; de la clasele a 11-a 23% au optat pentru el; iar cei de a 12-a, in proportie de
42,8%.
16 In ceea ce priveste persoanele cu care isi petrec timpul cand absenteaza, 32%
dintre elevi apeleaza la compania prietenilor, proverbul “Prietenul la nevoie se
cunoaste!” dovedindu-si inca o data veridicitatea. De asemenea, nici chiulitul in masa,
impreuna cu clasa nu le este strain, deoarece 12% dintre cei supusi chestionarului au
optat pentru colegi. Elevii claselor a 9-a, cu procentul de 36,3% isi petrec timpul singuri
cand absenteaza, fiind singurii care actioneaza in acest mod. Pentru cei de-a 10-a
(41,65%), a 11-a (30,8%) si a 12-a (28,56%) prietenii se afla in topul preferintelor lor
pentru a-si petrece timpul atunci cand chiulesc.
In privinta locurilor frecventate de elevi atunci cand chiulesc, in fruntea
clasamentului se situeaza banala plimbare prin oras (32%). Ingrijorator este faptul ca si
barurile se numara printre locurile cel mai des frecventate, ceea ce ar trebui sa ridice un
semn de intrebare si, evident, gasirea unei solutii pentru rezolvarea acestei probleme
majore din zilele noastre. Barurile sunt frecventate de elevii claselor a 12-a, a 11-a si a

ÝKEION
editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


10-a in proportie de 14,28%, 15,4%, respectiv 8,35%. Trebuie mentionat ca niciun elev
de clasa a 9-a nu a optat pentru bar.
Absentele, marea teama a fiecarui elev, sunt motivate astfel:46% dintre cei
chestionati se folosesc de motivari reala, pe cand restul apeleaza la motivari medicale
false,motivari false de la parinti , dar si comunicand cu profesorul. Tendinta elevilor de a
9-a este de a-si motiva absentele cu motivari reale (36,4%), cei de-a 10-a opteaza si ei
pentru aceeasi metoda, dar si comunicand cu profesorul (33,33%), cei de-a 11-a, in
proportie de 38,45 fac rost de motivari medicale false. Elevii claselor a 12-a, cu o mare
majoritate (64,26%), isi motiveaza absentele cu ajutorul motivarilor reale.
Metoda dominanta de predare a profesorilor, conform elevilor chestionati este
dictarea (32%). La cealalta extrema se afla prelegerile, aplicatiile practice, precum si
studiile de caz. Pentru cei de-a 9-a (54,5%), dar si pentru cei de-a 10-a (50%),profesorii
predau tinand prelegeri si dictand, in functie de “stilul” de predare al fiecarui profesor in
parte. Cei de-a 11-a (38,4%) si a 12-a (35,8%) considera ca metodele dominante de
predare ale profesorilor sunt dictarile si studiile de caz.
In privinta modului de evaluare al profesorilor, 64% dintre cei chestionati au
ales modul formativ (pe parcurs), pe cand doar 28% au ales cel sumativ (una sau doua
note la o materie, fara alte sarcini pe parcurs). Atat clasele de-a 9-a si a 10-a, cat si cele
de a 11-a si a 12-a, cu un procent de peste 50% au confirmat modul de evaluare
formativa a profesorilor.
L a intrebarea “Cum ti se pare modul de notare al profesorilor?”, 28% dintre cei
supusi chestionarului au afirmat ca se fac diferente. 20% au sugerat ca modul de notare
este unul echitabil si doar 4% sustin ca sunt notati in functie de cunostinte, ceea ce,
bineinteles, poate duce la o descurajare a elevului de a mai invata, confirmandu-i-se ca
adevaratele valori nu mai primeaza, locul lor fiind luat de “nepotisme”, “aranjamente” si
“pile”.
In ceea ce priveste relatia adolescentiolor cu parintii lor, s-a dovedit , ca in ciuda
conflictului de mentalitate
dintre generatii, elevii, in
proportie de 56%, le comunica
parintilor cat au lipsit de la
Desen de Florin Cârlig

scoala. Doar 12% nu isi


instiinteaza parintii despre
situatia absentelor lor, in
aceasta situatie aflandu-se mai
ales ce-I de-a 11-a si a 12-a .
17 Conform celor chestionati,
atitudinea parintilor fata de
absenteism e ca “se mai
intampla sa absentezi, dar
trebuie sa te corectezi” (56%).
Doar 36% dintre parintii
elevilor ce au raspun la acest
chestionar sustin ca
absenteismul este foarte grav,
iar 8% dintre elevi nu au vorbit


despre asa ceva cu parintii lor.
Aceste rezultate dovedesc
faptul ca majoritatea parintilor


editorial

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


sunt de acord ca elevul sa mai absenteze din cand in cand, dar mai rar, ca-i mai dragut;
doar si chiulitul are farmecul lui, mai ales in perioada liceului. Dar totul trebuie facut cu
cap si cu responsabilitate.
In fata avertismenului de exmatriculare, majoritatea elevilor (32%) se bazeaza
pe lipsa de fermitate a penalizarilor. Astfel, pentru ei, “jocul de-a absentele” este o
adevarata placere, dar si provocare. Aceasta atitudine o au toti elevii, mai putin cei de-a
9-a, care considera ca sunt constienti ca nu e bine sa absentezi si doresc sa se schimbe
(45,4%).
Pentru o prezenta mai buna la ore, elevii si-ar dori ca sa fie apreciati de profesori
(40%), in special cei de-a 9-a cu o proportie de 45,4% si de-a 12-a cu o proportie de
42,84%. Cei ce-a 11-a si a 10-a ar dori sa nu fie evaluati, ceea ce e irealizabil.
Pentru a fi prezenti la ore, acestea ar trebui sa aiba urmatoarele caracteristici: sa
fie atractiva (30%), sa nu fie plictisitoare, iar elevii sa fie implicati in desfasurarea orei
(22%). De aici reiese
ca pentru a fi
prezenti la orele lor,
stimatii domni
profesori, ar trebui
sa stie cum sa
interactioneze cu
elevii pentru a se face
ascultati si pentru a fi
o atmosfera destinsa
la ore. De asemenea,
elevii trebuie sa
inteleaga limitele
fiecarui profesor si sa
incerce sa fie cat mai
cooperativ.
In concluzie, in
cadrul liceului
nostru, absenteismul
isi face simtita
prezenta, dar in
limitele normalului,
orice elev fiind tentat
18 sa chiuleasca din
cand in cand, fie cu
clasa, fie individual.
Altfel, toata magia
anilor de liceu ar fi
spulberata. Si ca sa
mai destindem
atmosfera, se poate
conchide ca un elev
nu chiuleste
intentionat, ci exista
posibilitatea sa fie
solicitat in alte parti !
Desen de Georgiana Andrieş

ÝKEION

editorial


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

19
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Dorina MANDACHI

CONTRIBUŢIA ARTIŞTILOR PLASTICI DOROHOIENI 9


LA TEZAURUL CULTURII NAŢIONALE

Este destul de greu de înţeles cum din oraşul Dorohoi şi împrejurimi, situat
departe de centrele mari unde cultura şi arta este la ea acasă, au reuşit să se
afirme atâţia oameni de valoare, mulţi dintre ei depăşind, prin rezultatele muncii
lor, graniţele tării.
În materialul de faţă ne vom referi la cei mai importanţi pictori şi sculptori
care s-au născut, au
învăţat în Dorohoi arta de a picta şi sculpta, urmând apoi facultăţile de
specialitate Belle Arte pentru a-şi desăvârşi talentul, creind opere de valoare care
astăzi se află în diferite muzee sau colecţii particulare, unele chiar în marile
muzee din străinătate. Făcând o retrospectivă istorică asupra predării desenului
în şcoli observăm că Gheorghe Asachi, originar din oraşul Herţa din fostul judeţ
Dorohoi, a dat la 1 iunie 1835, în calitatea pe care o avea, „Regulamentul şcolilor
publice din Principatul Moldovei” din care reiese că desenul se va preda numai în
şcolile reale şi la Academie, numind, de altfel, şi primul profesor de arhitectură şi
desen din Moldova în persoana lui D.A. Fraiyald. Pentru oraşul Dorohoi, această
hotărâre nu a avut nici o urmare întrucât aici încă nu exista nici o şcoală publică.
Singura şcoală, cea catehetică, ce funcţiona pe lângă biserica Sf. Nicolae, avea
caracter strict bisrricesc, obiectele predate reflectând acest lucru.
La 20 martie 1840, domnitorul Mihail Sturza încuviinţează propunerea de
înfiinţare la Iaşi a Şcolii de Arte şi Meserii, la care au fost trimişi să înveţe
meserie şi elevi din Dorohoi pe cheltuiala primăriei locale.
În anul 1851 se înfiinţează şi în oraşul Dorohoi o unitate şcolară de stat
20 doar pentru băieţi – Şcoala Primară nr. 1. În planul de învăţământ al acestei şcoli
figurează şi obiectul DESEMN, fiind predat cu deosebită competenţă de doi din
pionierii învăţământului dorohoian – institutorii I.V. Adrian (uterior a devenit
revizor şcolar, afirmându-se şi ca poet) şi Grigore Platon , absolvent al
Academiei Mihăilene. Elevul Spiru Haret, care a învăţat la această şcoală, când s-a
transferat la Iaşi în 1860, pe foaia matricolă de transfer,are în dreptul tuturor
obiectelor atestat calificativul „eminentu”. Important pentru tema noastră este
faptul că între obiectele studiate de elevul de şcoală primară Haretu Spiru
figurează şi obiectul desemn.Ne surprinde că la cea de a doua şcoală dorohoiană
înfiinţată în anul 1861 – Şcoala Primară nr. 1 de fete „Vârgolici”, lipseşte obiectul
desen. Dar exista caligrafia, desenul apărând ca obiect abia în jurul anului 1890.
Din aceeaşi perioadă aflăm din documentele vremii şi despre primele expoziţii

ÝKEION
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


şcolare de desene alături de diferite broderii, carpete, milieuri etc. executate de
elevi, expoziţii organizate la Şcoala Primară nr. 1 de băieţi. Conform unor date
atestate în Dosarul Primăriei Dorohoi de la Arhivele Statului, Direcţia Judeţeană
Botoşani, în anul 1860, doi absolvenţi ai Şcolii de Arte şi Meserii din Iaşi- George
Lefter şi Ilie Tăutu, au venit la Dorohoi pentru a deschide primele ateliere.
Un eveniment deosebit de important are loc la Iaşi când se deschide prima
Şcoală de Pictură din ţară, condusă din anul 1862 de Panaitescu- Baltasare, care,
în acelaşi an, deschide şi „prima expoziţie de pictură şi sculptură din ţară”. La
această şcoală se preda: pictura, desenul, sculptura, anatomia umană,
arhitectura, estetica şi istoria artelor. La 26 decembrie 1864 se deschide şi la
Bucureşti o şcoală de Belle-Arte, după ce prin decret domnesc fusese aprobat
„Regulamentul pentru Şcolile Naţionale de Belle-Arte”. Am reamintit de aceste
şcoli pentru că de-a lungul anilor mai mulţi dorohoieni şi-au desăvârşit
pregătirea la aceste instituţii de învăţământ cu profil artistic.
În dosarul „Primăria oraşului Dorohoi” ( nr. 662-10/1868, inventar 145),
de la Arhivele Statului filiala Botoşani, se află un document în care se atestă că la
iniţiativa primarului Ion Tăutu, aprobată de consiliul comunal „Comuna urbană
Dorohoi îşi asumă cheltuielile necesare întreţinerii unor elevi dorohoieni trimişi
la Belle Arte Iaşi”, fără a se specifica, din păcare, numele acestora.
Înfiinţarea gimnaziului de băieţi „Grigore Ghica” în anul 1879 a însemnat o
cotitură importantă în istoria învăţământului local, şcoala nou înfiinţată
beneficiind de cadre competente la obiectul ce face subiectul acestei prezentări.
Desigur, motorul principal în dirijarea atenţiei elevilor spre desen l-au constituit
profesorii de specialitate care în marea lor majoritate erau absolvenţi ai şcolilor
Belle Arte din România.
Fostul director al gimnaziului de băieţi „Grigore Ghica”, preotul Constantin
Ciocoiu, în monografia întocmită de el în 1909, spune printre altele că în anul
1893, localul gimnaziului avea şi „o sală pentru deposit pentru desemn”, fiind
enumeraţi elevii care aveau talent la acest obiect. Printre aceştia: Manoliu
Haralambie, absolvent al gimnaziului dorohoian în 1893 şi ulterior absolvent al
Şcolii Belle Arte. În 1895 a absolvit gimnaziul Mironescu D. Mihai, viitor pictor.
În 1901 absolvă gimnaziul şi apoi Belle Arte, elevul Viorescu I. Leon. În anul
1904, a absolvit gimnaziul urmând studiile la Şcoala de Belle Arte, unul din cei m
21 ai mari sculptori români – Chipăruş H. Dumitru.
În 1898, conform Dosarului „Primăria oraşului Dorohoi” (nr. 35-59/1898,
fond 25, inventar 145), aflat la Arhivele Statului filiala Botoşani, găsim atestat
într-un document că „Primăria comunei urbane Dorohoi stabileşte bursierii
pentru Şcolile de Arte şi Meserii din Iaşi”.
De-a lungul anilor,în şcolile dorohoiene predarea obiectului desen a fost
asigurată cu cadre de specialitate competente. În 1925, în oraşul Dorohoi, existau
2 licee, 2 şcoli pedagogice, un seminar, 2 şcoli profesionale, o şcoală comercială şi
7 şcoli primare,în care se desfăşura un proces instructiv-educativ riguros şi de


calitate şi, în consecinţă, se aşteptau rezultate de excepţie din partea
elevilor.Cercetând lista cu profesorii de desen în decursul anilor la şcolile din
oraş, precum şi fişele lor de încadrare, constatăm că majoritatea covârşitoare au


spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


studii superioare la Academiile de Belle Arte din ţară. Referitor la termenii „Şcoli
de Belle Arte – Academii de Belle Arte”, menţionăm că Legea Învăţământului
Superior din 1931, stipulează ca Şcolile de Arte Frumoase din România să fie
transformate în Academii. La gimnaziul de băieţi „Gr. Ghica”s-au remarcat printr-
o activitate deosebită şi fructuoasă profesorii de desen: Gh. Andrieşescu ( care a
profesat între 1888-1903), tatăl viitorului academician arheolog Ion Andrieşescu,
C.N. Popovici (1912-1924), Grigore Popovici (1929-1936), Pintilie
Pantelimon 1936-1957 , cu întreruperi), Constantin Radinschi (1946-1962).
La Liceul de fete „Regina Maria” a predat desenul, începând cu anul 1921,
C.N.Popovici, iar din 1936 până în 1959 a predat Antoneta Musteaţă, ambii
fiind absolvenţi ai Şcolii de Belle Arte.
La Şcoala de Arte şi
Meserii Dorohoi şi apoi la Liceul
Industrial de băieţi au predat
desenul Pintilie Pantelimon şi
Ursache Ioan care pregăteau
elevii în specializarea „sculptură
în lemn”.
La Şcoala Profesională de
fete, prima profesoară de desen
a fost Maria Eşanu. În decursul Tablou de Constantin Radinschi
anilor au mai funcţionat la acest
obiect Eliza Sitaru şi Iulia Moraschi (viitoarea sculptoriţă Iulia Oniţă).
La Şcoala Normală de fete, în anul 1929 a predat desenul Natalia Camil,
iar la Seminarul Ortodox „Pimen Mitropolitul” a funcţionat profesorul I.
Popescu. De remarcat că în anul 1925, elevii acestui seminar au participat cu
lucrări la expoziţia pictorilor N. Popovici-Lespezi şi Ioan Cârdei , după cum scrie
presa acelor ani, „cu o expoziţie mai puţin pretenţioasă de desen”.Dintre lucrările
expuse s-au remarcat desenele „Boboteaza” şi „Cap de studiu” aparţinând
profesorului de desen N.Popescu –Lespezi şi „Buchet de flori” aparţinând
pictorului Ioan Cârdei. Mai notăm aici şi un fapt negativ al procesului de
învăţământ: la Şcoala Comercială Dorohoi, înfiinţată în anul 1924, după cinci ani
de funcţionare, deci în 1929, încă nu se preda obiectul desen.Pe de altă parte,
22 Şcoala Pedagogică de băieţi de la Şendriceni-Dorohoi a beneficiat de o încadrare
de excepţie la acest obiect: pictorul Alupi Călin, Popovici Gheorghe, Musteaţă
Antoneta, Pintilie Pantelimon, Radinschi Constantin.
O ştire din „Gazeta Dorohoiului” ( numărul din 1 decembrie 1926)
informează cititorii cu o noutate din lumea artei, pentru care, din păcate, nu am
găsit atestat documentar alte date sau exemplificări concrete: „Consemnăm
succesul tânărului pictor dorohoian Aurelian Popescu, portretist la Buenos
Aires.”
Nu putem încheia acest capitol fără a aminti şi contribuţia unor directori
de şcoli primare sau învăţători, care au organizat de-a lungul anilor, numeroase
expoziţii de pictură cu lucrări ale elevilor mult apreciate de publicul vizitator.
Ana Dobrea şi Aglaia Tomaziu de la Şcoala Primară nr. 1 de fete „Vârgoloci”, D.

ÝKEION
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Romanescu, Vasile Cornescu, Grigore Racoviţă, Elena Marcu, I. Lupaşcu şi
Grigore Davideanu de la Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh. Asachi”, Maria
Bantaş, Elena Cuparencu şi Ana Alexandru de la Şcoala Primară nr. 2 de fete
„Regina Elisabeta”, Gheorghe Şerban şi C. Florea de la Şcoala Primară nr. 2 de
băieţi „Mihail Kogălniceanu”, Matilda Alexandrescu, C. Lavronschi şi Romulus
Pandele de la Şcoala Primară mixtă nr. 3 „I.C.Brătianu”, Gh. Rotărescu şi Maria
Puiu de la Şcoala Primară nr. 4 Trestiana-Dorohoi, sunt nume demne de
menţionat într-o pleiadă a mentorilor pe drumul artei.
Întrucât nu avem calitatea de a face o ierarahie a valorii artiştilor plastici
dorohoieni îi vom înregistra în ordine alfabetică menţionând despre ei date
succinte din viaţa şi opera lor.
BÂŞCU C. DUMITRU (1902-1983), pictor. Pentru mulţi va fi o surpriză
când vor afla că Bâşcu Dumitru şi marele nostru compozitor George Enescu sunt
fraţi pe linie paternă. De altfel, amicii îi spuneau Bâşcu-Enescu. S-a născut la 1
septembrie 1902 în comuna Cracalia din fostul judeţ Dorohoi. A locuit în casa
tatălui său, Costache Enescu, pe strada Carmen Sylva din oraşul Dorohoi (azi
Muzeul George Enescu). În Dorohoi a început studiile liceale, dar, în 1920, în
urma decesului tatălui său, George Enescu vine de la Paris, îl ia în grija sa pe
Dumitru, îl duce la Iaşi şi îl instalează în casa renumitei Eliza Mârzescu. Întrucât
Dumitru avea un deosebit talent artistic, George Enescu îl înscrie la Şcoala de
Belle Arte Iaşi, absolvită în anul 1924, dar diploma a luat-o la Academia de Arte
Frumoase din Bucureşti. A început să se remarce ca pictor în anul 1927,
expunând 3 ani la rând tablouri la Saloanele Oficiale. A obţinut premiul pentru
artă „Anastase Simu” în 1927, iar în 1929 a câştigat „Bursa de voiaj” pentru studii
în străinătate, în valoare de 50.000 lei. A plecat la Paris, fratele său îl instalează la
un castel pe Sena, un loc în mijlocul naturii ce i-a permis executarea a numeroase
tablouri peisagistice. În 1924 îl aflăm profesor la Academia de Arte Frumoase din
Bucureşti. A întreprins călătorii de studii la Paris, în Italia, Ungaria şi fosta URSS.
A avut expoziţii personale la Bucureşti şi Iaşi. Este remarcabilă pictura sa murală
de la diferite biserici printre care vasta compoziţie de la Olăneşti.Lucrări de
pictură peisagistică sunt expuse la muzeul municipiului Bucureşti şi în Buzău.
CÂRDEI CHIRICA IOAN (1906-1970), pictor,sculptor,grafician.S-a născut
la 12 septembrie în comuna Suharău din fostul judeţ Dorohoi. A urmat Şcoala
23 Primară nr. 1 de băieţi „Gh.Asachi” din oraş între 1914-1918, apoi gimnaziul „Gr.
Ghica VV” şi liceul „Gr.Ghica VV” din Dorohoi(1918-1929), ultimul an la cursuri
fără frecvenţă. A absolvit cu succes fiind al treilea în ordinea mediilor pe lista
numeroşilor absolvenţi de la liceele „Gr.Ghica VV”, „Regina Maria” şi Liceul
„Anastase Başotă”Pomârla. Având în Nicolae Popescu-Lespezi un bun
îndrumător, „el însuşi pictor şi om vrednic”(cum l-au caracterizat contemporanii,
chiar din primii ani de şcoală s-a remarcat ca un grafician de excepţie.Expoziţia
deschisă de maestrul său, profesorul Nicolae Popescu Lespezi, în anul 1923, în
localul liceului de băieţi, a cuprins şi lucrări de o rară frumuseţe aparţinând


elevilor Cârdei Chirica Ioan, Nestor C. Ioan, Giurgiuveanu Cezar şi Popovici D.
Gheorghe. Talentul elevului Cârdei a fost remarcat şi evidenţiat de artistul I.
Manolescu , tot în 1923, când, în timpul spectacolului susţinut de artistul


spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


bucureştean la Dorohoi, tânărul pictor i-a executat portretul. Maestrul, încântat
peste poate, a recompensat liceul cu frumoasa sumă de 20.000 lei. Între 1926-
1930 a urmat cursurile Şcolilor de Belle Arte din Bucureşti şi Cluj. A participat la
numeroase expoziţii organizate la Dorohoi, Iaşi, Suceava şi Bucureşti. A fost
profesor universitar la Bucureşti după ce anterior funcţionase ca profesor de
desen la Baia Mare, Suceava, Cernăuţi.Cea mai mare parte a lucrărilor lui Ion
Cârdei, aproximativ 5.000 de desene, se află la Muzeul Literaturii Române, alte
circa 80 de desene îmbogăţesc zestrea artistică a Muzeului de Istorie Bucureşti,
câteva fac parte din colecţia de artă a Complexului Muzeal Bucovina Suceava.În
1940 a fost onorat cu „Premiul Moldovei”.
CHIPĂRUŞ H. DUMITRU (1886-1947), sculptor. Născut la 16 septembrie
1886 la Dorohoi, a urmat între 1896-1900 Şcoala Primară nr. 1 de băieţi
„Gh.Asachi”, iar între 1900-1904, gimnaziul dorohoian de băieţi „Gr. Ghica VV” ,
unde l-a avut ca profesor de desen pe G. Andrieşescu- tatăl viitorului academician
I. Andrieşescu. Pasionat de artele plastice încă din timpul cursului primar, la
absolvirea gimnaziului, părinţii săi l-au îndrumat să plece să studieze în
străinătate. Astfel, în 1908 ajunge în Italia, iar în 1912 la Paris, unde a studiat
până în 1916 sub bagheta lui Antonin Mercier care-i fusese profesor şi lui
Constantin Brâncuşi. La Paris a realizat piese sculpturale considerate certe
capodopere şi devenind renumit în lumea artei. Artistul lucra 15 ore pe zi, creând
adevărate minuni ale sculpturii, el fiind considerat creatorul stilului „ART-
DECO”, curent artistic născut în Franţa. În lucrările sale, D. Chipăruş a combinat
fildeşul cu aurul, bronzul, lemnul, lapisul sau lazuli creând renumitele statuete
cristelefantine. La Paris, a fost prieten cu pictorul dorohoian Alexandru Istrati,
mandatarul operei lui C. Brâncuşi. Privind statuetele lui Dimitrie Chipăruş, care
recent s-au vândut la New-York cu sume fabuloase, rămâi fascinat de frumuseţea
personajelor feminine sculpate şi simţi vibraţia mişcării elegante ale acestora.
COVATARU DAN (1944), sculptor.S-a
Sculptură de Dan Covataru născut la 20 ianuarie 1944 la Cernăuţi.În 1959, pe
când era elev la Liceul „Gr.Ghica VV” din Dorohoi,
datorită talentului său artistic în artele plastice, a
fost îndrumat să-şi continue studiile la Liceul de
Arte Plastice „Octav Băncilă” din Iaşi, liceu absolvit
24 în 1963. A urmat apoi studii universitare la
Bucureşti la Institutul de Arte Plastice „Nicolae
Grigorescu”, în clasa profesorului fălticenean I.
Irimescu, absolvit în 1969 cu specialitatea
sculptură. Începând din 1969 are expoziţii la
Bucureşti, Iaşi, Botoşani, Suceava, Constanţa, Galaţi
şi alte oraşe, dar şi peste hotare: în Ungaria,
Israel,Polonia,Franţa,Austria,Germania,Republica
Moldova.Desigur, a organizat expoziţii şi la
Dorohoi.Dintre operele sale: Basorelief (marmură)
la Prefectura Iaşi,Mihai Eminescu (ipsos) în Copou
Iaşi, Soldatul român (piatră)în cimitirul Eternitatea Iaşi, Spiru Haret (bronz), la

ÝKEION
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Casa memorială Iaşi. A primit numeroase premii şi distincţii precum : Ordinul
„Meritul Cultural” în grad de cavaler (2004), „Premiul de Excelenţă” la Salonul
anual Artis Iaşi (2005). Lucrările sale se află în numeroase colecţii particulare din
România, Italia, Spania, Israel,Ucraina dar şi în diferite muzee din ţară. A urmat
cariera universitară, actualmente fiind profesor universitar doctor (arte vizuale)
la Universitatea de Arte „George Enescu”, Facultatea de Arte Plastice din Iaşi.
GHEORGHIU VAL (1934), pictor şi scriitor.Născut la 25 ianuarie 1934 la
Dorohoi, a urmat Şcoala primară Mixtă nr. 3 „I.C.Brătianu” din oraş, absolvită în
1945. Apoi a continuat studiile la Liceul dorohoian „Gr.Ghica VV” unde l-a avut
profesor de desen pe pictorul Constantin Radinschi. Anul 1961 este anul
debutului său în pictură când a participat cu lucrări personale la o expoziţie
colectivă.Din 1968 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A
expus la Iaşi, dar şi peste hotare la Barcelona, Paris, Roma, Istambul, New Delhi,
Buenos Aires, sau oraşe din Spania. Este considerat de către specialişti un pictor
cu teme inspirate din lumea teatrului.Nu a uitat nici oraşul natal- galeriile
Minerva de la Casa de Cultură Dorohoi sunt în posesia a două opere importante
ale pictorului Val Gheorghiu: Aripa nopţii şi Atelier- lucrări ce invită privitorii la
o adâncă meditaţie.
Pictură de Alecu Ivan Ghilia GHILEA ALECU IVAN (1930), scriitor şi
pictor. S-a afirmat ca pictor abia la 50 de ani,
nemulţumit că i-a fost respins un roman ce urma
să-i fie publicat. S-a născut în satul Ghilea-Dorohoi
la 1 martie 1930.A urmat şcoala primară în sat,
apoi Şcoala Normală Şendriceni-Dorohoi.Ultimele
clase le-a urmat la Iaşi la Institutul de Arte Plastice,
absolvit în 1948.A fost mai întâi scriitor, ziarist,
pentru ca în 1980 să treacă la pictură având un
succes neaşteptat.Fost elev al lui Corneliu Baba, are
prima sa expoziţie în 1980 la Galeriile de Artă
Bucureşti, expoziţie structurată pe 3 secţiuni:
grafică,sculptură şi pictură.A fost invitat să expună
la New York, Veneţia, Los Angeles având un
deosebit succes de public.Lucrările sale se află în
25 colecţii particulare din Japonia,SUA sau Italia. A
donat Casei de Cultură din Dorohoi 15 din picturile
sale:Învierea,Peisaj de la ţară,Autoportret,Dulcea pasăre a Revoluţiei, Flori, Icoane
şi câteva tablouri fără titlu.
GRISARU S. SHELLY (1928), profesor universitar, scriitoare, pictoriţă.Născută la
Dorohoi la 14 ianuarie 1928, a urmat Şcoala Israelită din localitate iar în 1945 a
absolvit liceul de fete „Regina Maria” din Dorohoi. A urmat Facultatea de chimie a
Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi. Plecată în Israel a ajuns profesor universitar, dar s-a
aplecat şi spre latura artistică fiind iniţial publicistă şi apoi îmbrăţişând artele


plastice. A realizat sute de lucrări.A expus la Ierusalim, Tel Aviv şi alte oraşe.
Picturile sale reflectă copilăria artistei şi locurile natale.Sunt sugestive titluri ca
Portretul mamei, Un colţ din uliţa Războieni din Dorohoi, Flori din grădină.


spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Picturile sale au un colorit viu, majoritatea vizând optimismul.
ISTRATI I. ALEXANDRU (1915-1991), pictor.Legatarul universal al
operei lui Constantin Brâncuşi, Alexandru Istrati s-a născut la 11 martie 1915 la
Dorohoi.Între 1921-1925 a urmat cursurile Şcolii Primare nr. 1 de băieţi
„Gh.Asachi”Dorohoi unde a făcut şi primii paşi în domeniul picturii dovedind a
avea un talent precoce.La Liceul „Gr.Ghica” din localitate, unde a continuat
studiile, în ultimii ani l-a avut profesor pe Grigore Popovici- un foarte bun
pictor.Acesta l-a îndemnat pe Alexandru Istrati să urmeze Academia de Belle
Arte. Tânărul bacalaureat a preferat să plece la Bucureşti obţinând licenţa în
1937 când devine asistent la Academia ce tocmai o absolvise.Şi-a deschis în sala
Dalles prima expoziţie personală în 1941.În 1945 deschide o altă expoziţie la
Ateneul Român.Ambele expoziţii au fost mult apreciate de public.Din acea
perioadă au rămas în patrimoniul naţional picturile:Muzeul de Arte al Academiei
Române,Autoportret,Soldaţi în marş cu armament.În 1947 pleacă împreună cu
soţia la Paris unde obţinuse o bursă prin Ambasada Franţei.Aici îşi desăvârşeşete
studiile la Academia Naţională de Arte Frumoase.Îl cunoaşte pe C. Brâncuşi cu
care a legat o strânsă prietenie pe viaţă. În 1953, în urma unei expoziţii la
Paris i se
acordă premiul Kadinsky. A expus în întreaga lume: New York, Washingtin,
Copenhaga, Londra,
Londra,Munchen,Zurrich etc.
Pictură de Ioan Murariu Dicţionarele româneşti şi străine îl
consideră unul din cei mai importanţi
reprezentanţi ai „abstracţiei lirice în
pictură”.
MURARIU I. IOAN (1922),
pictor.Unul din pictorii reprezentativi ai
artelor plastice româneşti, Murariu I.
Ioan, s-a născut la Dorohoi la 12
septembrie 1922.A început studiile la
Şcoala Primară nr. 2 de băieţi „Mihail
Kogălniceanu” din localitate. După
absolvirea acesteia în 1933, a continuat
26 şcoala la fără frecvenţă la Liceul „Gr.Ghica VV” din oraş obţinând bacalaureatul în
1942.În 1939, talentul său este reliefat prin obţinerea unei diplome jubiliare la
concursul „Tinerimea Română”. În 1942 se înscrie la Academia de Arte Frumoase
din Iaşi absolvită în 1946.Concomitent a urmat şi Facultatea de filozofie a
Universităţii „Al.I.Cuza”.Din 1950 este membru al Uniunii Artiţtilor Plastici, iar
din 1955 participă la numeroase expoziţii personale sau în grup.Primele sale
lucrări prezentate la Iaşi se intitulau sugestiv:Peisaje din Dorohoi. În 1964 a
expus la Bucureşti 40 de lucrări, iar în 1968 este recompensat cu Ordinul
„Meritul cultural”.A deschis expoziţii la Botoşani şi
Piatra Neamţ. În 1972 expune la Tel Aviv, în 1977 la Clevland, apoi la Berlin,
Sofia, Istambul, Bucureşti.Casa de Cultură Dorohoi are în custodie 60 din
lucrările sale ce pot fi admirate într-o expoziţie permanentă.

ÝKEION
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


OLINESCU MARCEL (1896-1992), sculptor,gravor,poet.S-a născut la
Dorohoi la 17 septembrie 1896 urmând succesiv Şcoala Primară nr. 1 de băieţi
„Gh.Asachi” Dorohoi, Liceul din Pomârla absolvit în 1915, Academia de Arte
Frumoase din Iaşi-secţia sculptură.Prima sa expoziţie datează din 1921 la
Salonul de Arte Frumoase din Iaşi, iar Academia Română îi acordă premiul „Le
Compte de Nouy” pentru cea mai frumoasă lucrare prezentată la salon.În 1925 a
deschis o nouă expoziţie la Ateneul Român Bucureşti. A lucrat şi expus la
Botoşani şi Arad.În 1928 după ce a expus la Salonul Oficial din Bucureşti, obţine
Premiul Salonului.A lucrat în sculptură bustul lui Crişan, expus în curtea casei
menoriale a martirului răscoalei moţilor.A avut şi lucrări în domeniul gravurii
prin care, după cum afirma el, „fac propagandă pentru dreptate şi libertate”. A
executat şi gravură în lemn. În 1944 editează volumul Mitologia românească
ilustrată cu desene şi xilogravuri proprii.A executat portretele pe pânză ale lui
Ion Andreescu,Bacovia,Pallady,Heliade Rădulescu,Luchian,Blaga.A expus la
Moscova,Riga,Helsinki,Atena,Berlin,Alexandria,Geneva,Viena.În 1962 a donat
180 de gravuri Academiei Române.La Dorohoi a donat Casei de Cultură 75 dintre
lucrările sale.
ONIŞA SILVIA (1947), pictor.Fiica sculptoriţei Iulia Oniţa s-a născut la
Dorohoi la 10 martie 1947.A urmat integral Liceul „Regina Maria” din Dorohoi,
după care a continuat studiile la Facultatea de Arte Plastice din Iaşi absolvită în
1970.În 1981 a absolvit şi Instututul De Artă „Nicolae Grigorescu” Bucureşti.A
expus în 1970 în Sala Dalles din Bucureşti, dar şi la Torino (în Italia),Baia Mare,
în Belgia, la Munchen (Germania), în Ungaria,Polonia,Franţa,Rusia,Olanda,SUA,
Norvegia,Thailanda.Are 26 expoziţii personale, din care 12 internaţionale.În
1986 a primit premiul „Ştefan Luchian” din partea
Uniunii Artiştilor Plastici.A obţinut premiul I în
Olanda la concursul „Cel mai bun pictor de flori”.
ONIŢĂ MARIA IULIA (1922-1987), sculptor.S-
a născut la 1 august 1922 la Dorohoi.Până în clasa a X-
a a urmat cursurile Liceului de fete „Regina Maria” din
Dorohoi după care s-a transferat la Iaşi unde a
absolvit cu calificativul „foarte bine”.Între 1941-1945
a învăţat pictura şi sculptura câte 2 ani la Academiile
27 Carte de Aurelia Mocanu, de Belle Arte din Iaşi şi Bucureşti.A debutat în
Ed. Meridiane, 1987 sculptură în anul 1946 cu lucrarea Portretul mamei.A
expus în multe oraşe din ţară,dar şi la
Berlin,Praga,Bratislava,Atena,Budapesta,Ankara,Istambul,Moscova,Sofia,Tel
Aviv,Belgrad şi Roma.Din 1952 este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din
România.În 1963 a primit Medalia Muncii, în 1965 premiul II pentru sculptură
din partea Uniunii Artiştilor Plastici, în 1968-Ordinul Cultural clasa IV, în acelaşi
an şi premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române. La Târgu Mureş a executat
Monumentul Ecaterinei Teodoroiu, la Târgovişte bustul lui Coresi, la Oradea


Monumentul Ostaşului Român, la Bucureşti monumentele Arhitectura, Portret de
ţărancă, Victoria etc. A donat Casei de Cultură Dorohoi 50 de lucrări
(Balrina,Maria de Magop ş.a.).


spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


RADINSCHI CONSTANTIN (1920-2003),pictor.Deşi născut la Brăeşti,
comună din fostul judeţ Dorohoi,îl considerăm ca făcând parte din personalităţile
dorohoiene întrcât a urmat liceul la Şendriceni-Dorohoi şi a funcţionat ca
profesor de desen la liceul „Gr.Ghica VV”Dorohoi nu mai puţin de 16 ani. A urmat
Academia de Arte Frumoase din Iaşi absolvită în 1946, după care a fost numit
profesor la liceul „Gr.Ghica” Dorohoi.A pus bazele unui muzeu în oraş cu secţii de
istorie,arheologie şi ştiinţele naturii fiind şi directorul acestei instituţii.A
contribuit la înfiinţarea muzeelor „George Enescu” din Dorohoi şi Liveni
înzestrându-le cu lucrări personale de pictură.În 1962 a fost cooptat profesor
universitar la Facultatea de Desen a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi. A avut
expoziţii la Iaşi, Cluj,Botoşani,Suceava,Bacău,Focşani precum şi la Bucureşti.Peste
hotare a expus la Praga,Belgrad,Moscova,Berlin,Budapesta,Roma şi Veneţia.A
editat un manual Desemnul artistic – un ghid foarte util pentru elevi ,dar şi pentru
profesorii în domeniu.A donat Casei de Cultură Dorohoi 4 tablouri expuse în
galeria de artă „Minerva”.A fost un peisagist greu de egalat şi a lăsat moştenire
generaţiilor următoare picturi nemuritoare.
TOMAZIU GH. GHEORGHE (GEORGE) (1915-1990), pictor,gravor. A fost
unul din pictorii români de mare valoare despre care foarte puţini îşi amintesc,
mai ales că în viaţa lui există multe necunoscute care ,însă, încep să fie elucidate.S
-a născut la 24 martie 1915.Mama sa făcea parte din familia marelui muzician
George Enescu, iar tatăl său a fost primar la Dorohoi şi deputat în Parlamentul
României. A urmat Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh.Asachi”Dorohoi, apoi liceul
„Gr.Ghica VV” din aceeaşi localitate, după care a absolvit Facultatea de Belle Arte
Bucureşti în 1937.Chemat de vărul său George Enescu, pleacă la Paris şi continuă
studiile la Academia Julien. În 1935 a avut prima expoziţie personală la
Bucureşti.În perioada războiului a activat în rezistenţa franceză.Întors în ţară, a
fost arestat şi condamnat pe nedrept ca spion (1948). A fost eliberat după 14 ani
de detenţie şi a plecat la Paris, continuând să picteze.A trecut prin mai multe
etape de creaţie artistică:abstracţionism,suprarealism,expresionism.Grafica sa
cuprinde autoportrete,peisaje,portrete în creion,laviuri.Lucrările sale se află în
colecţii din Finlanda,Franţa,Marea Britanie,Germania, la Muzeul Naţional de Artă
al României şi la Muzeul din Vâlcea.
ŢOPA VALERIAN (1954), poet,pictor,eseist.S-a născut la Dorohoi la 17
28 septembrie 1954.În oraşul natal a urmat şcoala primară, gimnaziul şi apoi Liceul
Teoretic nr.2 (fostul şi actualul liceu „Regina Maria”) absolvit în 1973.A urmat
studiile universitare la Iaşi la Facultatea de istorie şi filozofie a Universităţii
„Al.I.Cuza”, devenind licenţiat în 1979.Întreaga activitate a desfăşurat-o iniţial în
Dorohoi şi apoi la Botoşani, ca profesor, director al Casei de Cultură şi redactor.S-
a afirmat atât ca poet şi eseist, dar şi ca pictor.În această din urmă ipostază a avut
peste 10 expoziţii în ţară şi străinătate constând în
linogravură,sculptură,acuarelă,laviuri,ceramică,artă decorativă,porţelan,sticlă.A
donat din lucrările sale galeriei „Minerva” a casei Municipale de Cultură din
Dorohoi , Muzeului Ipoteşti.Multe din lucrările sale se găsesc în colecţii
particulare din ţară şi străinătate. Ca poet a semnat cu pseudonimul Augustin
Eden. Valerian Ţopa este „Cetăţean de onoare al municipiului Dorohoi”.

ÝKEION
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Desigur, au fost şi sunt şi alţi artişti plastici dorohoieni ce ar putea completa
lista celor enumeraţi mai sus. Noi am dorit doar să scoatem în evidenţă
contribuţia artiştilor plastici din oraşul nostru la îmbogăţirea patrimoniului
cultural naţional şi la dezvoltarea acestei frumoase arte.

29
ALBUME de ARTĂ



spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Marius Petrescu:

„Am încercat să ilustrez o lume imaginară,


dar ruptă din realitate”

Deşi se caracterizează adeseori ca fiind un om simplu cu necesităţi vitale


normale, tinde să lase o urmă pe pământ şi chiar reuşeste. Pasionat de fotografie şi
înzestrat cu o imaginaţie debordantă, fotograful Marius Petrescu creează mult mai
mult decât omuleţi din beţe de chibrituri…creează o altfel de lume.

Mădălina Olariu: Sunteţi cunoscut ca fiind unul din cei mai pasionaţi fotografi ai
Dorohoiului.Mereu la evenimente, mereu cu aparatul, mereu poze reuşite. Cum aţi
ajuns să creaţi o lume a oamenilor din beţe de chibrit?

Marius Petrescu: Nu ştiu daca eu sunt cel mai pasionat, dar da...particip la even-
imente din pasiune pentru fotografie. Cât despre fotografii...dacă sunt reuşite sau
nu las la aprecierea celor din jur să analizeze dacă le place ceea ce fac eu. Am afir-
mat de multe ori faptul că Dorohoiul nu are peisaje, nu are ceva care să placă
ochiului. Frumosul, în ziua de azi aproape lipseşte cu desăvârşire, lucrurile care
ne încântă simţurile, privirea, auzul...sunt foarte rare, oamenii din pricina greută-
ţilor vieţii au uitat să mai facă şi lucruri deosebite sau, mai rău, au uitat să apre-
cieze.

Mădălina Olariu: De unde a pornit această idee şi cât de greu este să îmbinaţi
pasiunea cu răbdarea şi talentul?

Marius Petrescu: Am vrut să fac ceva neobişnuit, ceva care nu mai face nimeni şi
de aceea mi-am creat eu personajele, acei oameni din beţe de chibrit, pe care i-
30 am plasat în diferite scenete. Am creat eu decorul la început, apoi, la îndemnul
unor colegi fotografi i-am scos în natură.

Mădălina Olariu: Analizând câteva dintre creaţiile dvs am putut observa că sunt
desprinse parcă dintr-o lume imaginară.Ce ilustrează totuşi aceste scenete?

Marius Petrescu: Da. Am încercat să ilustrez o lume imaginară, dar ruptă din
realitate. Personajele fiind ele însuşi, nişte omuleţi am încercat să îi plasez în
scenete inspirate din viaţa de zi cu zi.

Mădălina Olariu: Ştim că aţi lansat sigla Clubului Fotografilor Botosani. Cum a
fost ea realizată şi cât timp a durat să o creaţi?

ÝKEION
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Marius Petrescu: E impropriu spus că am lansat sigla Clubului Fotografilor din
Botoşani. M-am folosit de sigla lor pe care am transferat-o pe un telefon mobil,
care a devenit un ecran în miniatură. Am aşezat telefonul pe un suport făcut tot
din beţişoare, iar in imediata apropiere a telefonului am aşezat doi omuleţi care
păreau ca ţin telefonul. Acestei fotografii am ataşat şi o explicaţie pe măsură:
Oamenii din beţe de chibrit, ajutoarele mele de nădejde, au lansat în lumea
lor…o lume imaginară…sigla Clubului Fotografilor Botoșani. La eveniment
au participat toate personajele din fotografiile mele. Locația a fost aleasă
cu grijă deoarece acești omuleți se aprind foarte repede și au trebuit re-
spectate normele de prevenire și stingere a incendiilor. Ca o mărturie a fap-
tului că această fotografie a
avut succes vă invit să o vi-
zualizaţi pe Internet pe
Clubul Fotografilor Boto-
sani.

Mădălina Olariu: V-aţi


gândit vreodată să includeţi
creaţiile în cadrul unei
expoziţii?

Marius Petrescu: Da. Sunt


printre noi persoane care nu
au acces la Internet, iar cine
are nu imi cunoaste foto-
grafiile. Degeaba postez ,
dacă nu voi expune pe hârtie. Urmează să expun aceste fotografii, iar dacă o voi
face vreau să cred ca nu o fac pentru mine. Se spune ca o fotografie face cât o mie
de cuvinte. Dacă voi expune 50 de fotografii e ca şi cum aş face un documentar
despre Dorohoi cu 50000 de cuvinte. Eu mă voi exprima prin imagini.

Mădălina Olariu: Suntem conştienţi de faptul că întotdeauna avem de învăţat


31 câte ceva de la cei mai experimentaţi.Ce le recomandaţi tinerilor fotografii sau
celor pasionaţi de arta fotografică?

Marius Petrescu: Cum bine spui: “întotdeauna avem de învăţat câte ceva de la
cei mai experimentaţi” îmi place să spun că: “Omul cât trăieşte învaţă şi când
moare tot prost moare” şi eu în permanenţă aflu câte ceva nou. Nu eu sunt în
măsură să recomand tinerilor pasionaţi de arta fotografică ce...şi cum să facă... am
prieteni fotografi care stăpânesc mult mai bine decât mine Photoshopul sau alte
programe de editare foto. Oricine are un aparat foto poate face fotografii...de el


depinde dacă îşi fotografiază adidaşii care sunt poziţionaţi bot in bot şi cu
şireturi de culori diferite sau alege un apus de soare, imagini din natură, stări
sufleteşti, datini şi obiceiuri, insecte, animale, flori… etc.


ÝKEION
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

32

spiritualitate


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

33
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Gretti CUCOREANU

MODELE ?

De ce să cauţi mereu modele după care să-ţi duci viaţa? De ce să trăieşti


mereu încercând să fii cumva? De ce toată lumea ne dă exemple? Ia uite cutare
cum s-a descurcat, sau acela cum s-a încurcat!
N-avem nevoie decât de o lanternă şi de noi înşine. De o lanternă ca să nu mai
bâjbâim după modele, ci să ne luăm doar nişte repere şi de noi înşine pentru a ne
da seama că fiecare este valoros în felul lui.

„ET SI TU N’EXISTAIS PAS, DIS-MOI POURQUOI J’EXISTERAIS?”

O întrebare care atinge, bulversează un suflet sensibil, un Om. Dacă n-ar


exista copilul,al meu sau al tău, de ce ar mai exista mama, eu sau tu? Dacă n-ar
exista un Beni, un Ruben, un Andrei sau un altul dintre copiii mei, cum mi-ar mai
fierbe sângele de nervi sau de bucurie? Dacă n-ar fi o săgetătoare critică, o rebelă
cu privire „ucigătoare”, cu ce m-aş mai lupta? Dacă n-ar fi adolescenta cârlionţată
la plimbare de mână cu iubitul în ora de biologie, aş mai vorbi eu la telefon la
volan? Dacă…
34 Totul se leagă de copii, totul pleacă de la ei şi se întoarce la ei. Ei sunt cauza şi
efectul; mari, mici, de-a buşilea sau braţ la braţ, s’ils n’existaient pas…

SIMONA, CRISTI, DIANA, GEORGIANA, OANA...

şi lista poate continua. Se pot scrie cărţi întregi de prenume şi în spatele


fiecăruia este o altă carte.
Fiecare prenume duce cu el atâta durere sau atâta bucurie sau atâta muncă

ÝKEION
spiritualitate

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


sau atâta patimă, trebuie doar să vrei să vezi dincolo, să simţi şi să iubeşti.
Fiecare temă acasă nefăcută ascunde atâta lene sau atâta durere sau atâta
indiferenţă sau atâta nevoie, trebuie doar să vrei să vezi dincolo, să simţi şi să
iubeşti.
Fiecare absenţă poartă în spate somn sau spaimă sau bucurie sau curaj sau
dragoste sau nenorocire, trebuie doar să vrei să vezi dincolo, să simţi şi să
iubeşti.
Fiecare zâmbet poate nu este zâmbet, fiecare lacrimă poate nu este lacrimă,
trebuie doar să vrei să vezi dincolo, să simţi şi să iubeşti.
Trebuie să-l „citeşti”, să-l „înveţi pe fiecare pe de rost”, trebuie să întinzi o
mână, să oferi răbdare, trebuie să-i faci să simtă că eşti aici.
În zbuciumul şi nerăbdarea lor de a păşi singuri în viaţă prenumele, tema
nefăcută, absenţa, lacrima sau zâmbetul trebuie să ştie că eşti aici, că poţi da, că
poţi asculta, că poţi să-i faci să poată.

35


Grafică digitală de Georgiana Andrieş


ÝKEION
olimpicii

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

36
olimpicii

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Lucica MISTRINESCU

Rezultate meritorii
obţinute de elevii Colegiuluji Naţional “Grigore Ghica” Dorohoi
la olimpiadele şi concursurile şcolare,
în anul şcolar 2010-2011

FAZA JUDEŢEANĂ:

37



ÝKEION
olimpicii

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

38
olimpicii

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


FAZA NAŢIONALĂ:

Andrada TĂNASĂ :

“Participarea la faza nationala a olimpiadei de limba,literatura si comunica-


re ’ George Calinescu’ a constituit una dintre cele mai complexe experiente de ordin
intelectual si nu numai pe care mi le-a oferit viata.
M-am simtit onorata ca am facut parte din lotul national al judetului Botosa-
ni si am incercat sa-mi imbunatatesc gradul de cunoastere pentru a reprezenta cu
39 success judetul.
Aceasta olimpiada a fost asemeni unui barometru cu ajutorul caruia am reu-
sit sa-mi estimez nivelul de cunostinte in domeniul limbii romane si m-a determinat
sa interactionez cu elevi din toata tara extrem de talentati si bine pregatiti,acest
lucru dovedind capacitatea sistemului educational romanesc de a pregati elevii
capabili de performanta.
Desi nu a fost tocmai usor sa ajung acolo,am avut parte de foarte mult sprijin
din partea doamnei profesoare Anechi Loredana,careia ii sunt foarte recunoscatoa-
re.


Sper sa ajung si anul viitor la faza nationala a acestei olimpiadei,iar sfatul
meu pentru toate persoanele capabile de performanta este sa aiba vointa si sa se
inarmeze cu rabdare fiindca rasplata nu va intarzia sa apara“.


olimpicii

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

40
Desene de Florin Cîrlig

ÝKEION
olimpicii

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 REZULTATE MERITORII OBŢINUTE LA CONCURSURILE LITERARE


DE ELEVII COORDONAŢI DE PROF. DANIELA PAVEL:

CONCURSUL NAŢIONAL “ARMONIA NATURII”, ediţia a II-a:

Locul I la creaţie: Ursuleanu Smaranda


Pădurariu Simona (clasa a IX.a E)
Anton Andreea

CONCURSUL NAŢIONAL “TINERE CONDEIE”:

Locul I, secţiunea dramaturgie: Avram Cristi (clasa a XI-a B)

CONCURSUL NAŢIONAL DE HAIKU:

Menţiuni: Ursuleanu Smaranda


Pădurariu Simona (clasa a IX-a E)

PREMII obţinute de membrii Cenaclului EDITOR,


coordonat de Ciprian Voloc şi Nicu Anton:

41 Oanea Nicolae - premiul la Concursul Naţional “Tinere condeie”,


secţiunea proză
(clasa a XI-a G)

Dupu Diana - premiul III la Concursul Naţional “Tinere condeie”,


secţiunea poezie
(clasa a X-a F)

Avram Cristi - premiul I la Concursul Naţional “Tinere condeie”


secţiunea dramaturgie
(clasa a XI-a B)


olimpicii

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Latina, dragostea care nu moare

,,Ceea ce a început ca o provocare, a continuat prin a ne prinde întru totul


sub vraja ei şi sperăm ca sfârşitul acestei experienţe să fie plin de reuşite şi realizări
cât mai frumoase. Povestea noastră, a olimpicilor, a început la ora de latină, unde
doamna profesoară ne-a cucerit prin pasiunea şi dăruirea ce o avea faţă de acest
obiect, căruia mulţi dintre noi nu îi acordă suficientă importanţă. Această experientă
ne-a oferit posibilitatea de a ne cultiva valorile şi de a ne exprima gândurile şi senti-
mentele prin arta armonică a scrisului, stimulate atât de cadrul competitiv şi de dra-
gostea faţă de limba latină, cât si de dorinţa de a-i mulţumi pe toţi cei care ne-au
sprijinit şi încurajat necontenit. ‘’ (Cărăuşu Andreea, Saviuc Diana din clasa a IX-a E,
Precob Ema din clasa a IX-a G, Burciu Adina şi Grigoraş Mădălina din clasa a XI-a F).

42

ÝKEION
olimpicii

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Castelul Corvinilor

Oraşul Deva, panoramă

43



ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

44
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Andreea TUDOSĂ

Nu zău.

Chiar credeai. Chiar credeai oamenii în naivitate.


Mi-ai zis povestea cu prinţi şi prinţese, varianta şobolanilor din suburbie cu pisi-
cile aristocrate, dar o poveste. Ţi-am zis povestea firului de aţă şi a nodului făcut
în nisip. Dragostea lor imensă peste simţământ infim, bine peste rău, până la neu-
tralizare. Până la negativitate, că doar tot cu "ne-" începe.
- Îmi datorezi lucruri, mi-ai zis.
- Ţi le voi desena şi trimite într-un plic.
- Nu. Le vreau intacte. Nasturele şi batista pe care ţi le-am lăsat.
- Dar mi le-ai lăsat.
- Le vreau.
- Şi panglica cea gri?
- Şi.
- Nu.
- Nu ce?
- Aia o vreau eu. Cu ea am legat timpul într-o parte.
- Un nod nu se desface de la un singur capăt.

Spus.

Încă se nasc pământuri. Şi e suficient să faci ghemuri de ţărână aerată cu


surplus de tăcere ca să te redai începuturilor. Creşti. Mizerie. Creşti murdar, până
şi în tăcere e un strop de noroi ce se întinde în vorbe şi îţi mânjeşte suflul. Şi cree-
zi, nedându-ţi seama că nu e nimic divin, nu eşti. Nu eşti! Dar pleci pasul înspre
45 răsărit, renaşti, naşti, uiţi. Sfârşit în inutilitate, început de nimic. Idei. Cuvinte
pentru idei. Monştri creaţi din litere. Noi, creaţi din cuvânt. Logos, îl chema.
- Cum ziceai că eşti?
- În descompunere, amurgul meu.
- Dar mă regeneram aşa frumos...
- Paradox. Nu conştientizezi prelungirea descompunerii?
- Simţeam libertate...asta era?
- Da, îţi cade tencuiala sufletului.
- Pot să şad la tine?


- Eu nu mai am nimic.
- Nu vreau să fiu acolo când cad.
- Bine, doar nu atinge nimic.


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


- Dar parcă ziceai că nu mai ai nimic.
- Am reuşit să mă păstrez pe mine.
- Fără să distrugi tot?
- Speram, fără să te distrug pe tine.

46 Desen de Georgiana Andrieş

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Cristi AVRAM

van Gogh I

Lan de grâu cu corbi

S-a înserat.
Aşteptai apusul să vezi stelele
şi mai ales să vezi care urmează să se contopească
cu întreaga-ţi, pe jumătate, făptură;
sau măcar cu ce a mai rămas…

Peste zi te-ai rănit în soare şi ţi-ai tăiat carnea


cu roşeaţa lui usturătoare.

Ai febră, dar nu-i nimic;


stelele or să-ţi vindece trupul îmbălsămându-l cu
nuanţele tămăduitoare
din care te-ai servit mulţi ani de-a rândul.

Ai febră şi totul se năruie în violenţă.


E timpul să-ţi scrii testamentul.

Deşi corbii aleargă împotriva furtunii


e timpul să migreze.
Lupta lor e inutilă.
47
Deja ţi se arată steaua…

van Gogh II

Semănător la apus de soare

Cineva a tăiat soarele cu o creangă


şi-a smuls din el sângele şi raţiunea unui om.


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Se-ngreunează pământul;
Se prăbuşesc bucăţi de foc.

Un trecător perindă valea.


Unde-ar mai fi putut acum
să emigreze acel nebun,
când soarele coboară-n faţa-i ?

48
Desen de Georgiana Andrieş

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Diana DUPU

Fievra

Fata lui Cain


E o ispită.
Serafimi îi bat în geam
Şi-i toarnă
Lapte
Pe spatele
Gol;
Curge în aripi
Care n-au a creşte...
Te-ai dus la fata lui Cain
Şi ea a pus peste tine
Blestem în loc de
Pătură,
În ceasurile dragostei,

49
Desen de Florin Cîrlig



literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Iar acum când
Te uiţi în cer
Către dânsa
Îţi muşti buza de jos
A moartea lui Abel.

A te conjuga

Ascultă-mă bine, măi băiete:


E numai vina ta că desenez
Îngeri spânzuraţi şi
Cruci întoarse,
Eşti singurul responsabil
De nebunia mea care
Nu ştiu dacă-i temporară,
Te vreau cum vreau o casă
Numai şi numai a mea,
Poţi fi aspirator, frigider sau
Chiar pâine.
Îmi place mult pâinea.

Foto: Georgiana Andrieş

50

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Iulia Larisa FUSA

Uratura pentru profesori

Aho!Aho!
Maine anul se innoieste,
11 F-ul vitejeste,
A trimis colindatori,
Sa-i ure pe profesori.

Noi am folosit gluma


Pentru uratura de-acuma
Fara discutii si nevoi
C-asa-i traditia la noi.

Primiti cu uratul????

Foaie verde flori de mura


Doamna Mihaela Hura
E diriga noastra vestita
Si de clasa e iubita.
O diriga calculata,
Si de elevi respectata
Finuta si serioasa,
Exemplu pentru intreaga clasa.
O problema foarte mare,
Cand dam in scris o lucrare,
Repede ne sanctioneaza
Pana si-o virgula lipsa taxeaza.
Multe ore de romana
51 Noi avem pe saptamana,
In rest totul e Ok
In privinta dumneaei.
Iar acuma mai flacai,
Explicati metafora voi.
Manati mai!
Hai!Hai!

Limbi straina am invatat,


Cu domnisoara Stoica am avansat,
Noua franceza ne place,
De ne-ar lasa sa dormim in pace.


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Cand e vorba de proiecte,
Suntem cele mai destepte,
Noi proiectul il realizam,
10-n catalog avem.
Iar acum dragii mei faceti un proiect si voi.
Manati mai!
Hai!Hai!

La engleza-i jale mare


Cand dam in scris o lucrare,
Doamna Puiu nu ne iarta,
Imediat o foaie pe banca.
Si un test ea ne ofera
Numai 10 minute din ora.
3 si 4 am luat,
Noi mahniti ne-am revoltat,
Notele sa nu le treaca,
Ca medie…..in toamna tata!!!
Iar acuma dragii mei ,ia mai spikuiti si voi!
Manati mai!
Hai!Hai!

Sociologia,Etica,
Stiinta si Muzica,
Note de 10 la greu
Ca doar suntem la liceu.
La stiinte un ATOM
La muzica un SOL major,
Si mai prindem noi din zbor
Cati-un cheia-SOL.
Manati mai!
Hai!Hai!
52 Cand doamna Codreanu e cu noi,
In clasa este razboi,
Cu povesti naucitoare,
Despre sute de razboaie.

Sportul nu-l prea practicam,


Nu ne place s-alergam,
Abdomene foarte rar,
Kilogramele apar.

Cand e vorba de-o lucrare,


Ori chiulim ori ii dam tare,

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Domnul Caba cand a aparut,
Liniste s-a si facut.
Iar atunci cand nu apare,
E o zi plina de soare.
La harta sa defilati,
10 de vreti sa luati.
Manati mai!
Hai!Hai!

Doamne noi nu invatam,


Dar un 10 tot luam,
Religia ne cam place
Cand doamna Constantin ne lasa-n pace.

Economia ne ofera,
Preturi mici la croaziera,
Cand plutim pe capital,
Ne uitam in buzunar.
Doamna Ignat cand apare
Ne uitam cati bani mai avem in buzunare.
Caci la o asa criza,
Ne uitam ca pinguinii la valiza.
Manati mai!
Hai!Hai!

Latina noua ne place


Doamna Calin cand ne lasa-n pace.
O replica noi stim:
Silva silvae
La toamna tataie!!!!!!

Daca sunteti suparati,


Va rugam sa ne iertati,
53 Note mici de ni-ti da
La anu’ nu vom mai ura.

Manati mai!
Hai!Hai!



literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Nicolae OANEA

Cerberul

Au spus că totul va fi bine , că e doar o măsură de precauţie , că pentru orice even-


tualitate femeile , persoanele sub 18 ani şi cele peste 60 să se refugieze în buncăre . Am
avut noroc că maică-mea m-a născut astfel încât să am 17 ani . Mare noroc . Restul , băr-
baţii , au fost chemaţi la datorie pentru ţară . Rusia ameninţa cu lansarea focoaselor nu-
cleare dacă America nu se supunea cererilor de resurse . Au mâncat tot din pământ şi tot
nu s-au săturat şi Americanii erau ca nişte lei ce îşi păzesc prada , nu le dădeau nimic .
După două zile s-a întâmplat evidentul . Un vânt infernal a început să sune şi pământul să
se cutremure . Copiii cei mai mari ai lumii au aruncat cu pietre unul în celălalt , numai că
în realitate erau bombe capabile să distrugă oraşe întregi . Eram speriat de ce pot trăi şi
mă întrebam dacă nu cumva ar trebui să ies de pe acum , să scap , să nu trăiesc cu maică-
mea şi bunică-miu într-un buncăr sec cu doar un radio , câteva sute de încăperi pentru
familii , electricitate şi mâncare să ne ajungă 3 ani . Aş fi putut să o fac , dar n-am făcut-o .
Am conştientizat că eu şi ceilalţi tinerei de pe acolo eram singurul scut împotriva a orice
sau oricine reuşea să treacă de porţile buncărului .
Am rămas , la fel şi vântul . Protecţia anti-atomică nu reuşea să oprească sunetul vuietu-
lui ce venea de afară , nu mă lăsa să dorm , să mă gândesc la orice altceva înafară de fap-
tul că lumea e moartă , că afară nu mai e nicio speranţă pentru vreun organism viu .
Maică-mea era permanent optimistă şi ea făcea toate treburile prin garsoniera noastră
anti-bombă . Bunică-miu arăta tot timpul de parcă era pe punctul de a izbucni în plâns ,
dar ceva îl oprea . Nu prea vorbeam cu el , mai mult cu toţi speriaţii din jur , nişte tipi de
vârsta mea care mă vedeau ca pe un fel de părinte încurajator . Păream luminat pentru
ei , fără frică , dar defapt eram probabil într-o stare şi mai şoricească decât ei , măcar
băieţii aveau masca mea să-i ţină pe picioare , eu nu aveam pe nimeni să-mi ofere tărie .
M-am trezit într-o dimineaţă din cauza vuietului şi mi s-a părut că aud de pe holul
imens de după uşa garsonierei un sunet ciudat , nelalocul lui . Am plecat să verific şi m-
am procopsit cu radioul având interferenţe . Cineva încerca să comunice cu lumea de
afară . Am început să schimb frecvenţele până am dat de un tip care vorbea ca un adevă-
54 rat stirist .
-Merge radioul , Jimmy ? m-a întrebat maică-mea .
-Da , se pare că tipul ăsta reuşeşte să transmită .
"Mă numesc Holmes . Defapt , nu mă numesc aşa , dar vreau ca voi să-mi spuneţi aşa . Pen-
tru oricine mă aude şi crede că...”
-În sfârşit ! Se pare că doamna Willer a fost inspirată cu radioul ! a spus maică-mea en-
tuziasmată .
-Poate tipul ne poate da câteva informaţii , i-am răspuns în timp ce oamenii începeau să
iasă din paturi şi să se strângă în jurul nostru . Erau cu toţii extaziaţi de parcă Holmes
ăsta ar fi fost vreun înger salvator .
"... sunt blocat şi eu , ca voi , într-un buncăr care aparent are şi o staţie de transmisie ra-
dio . Mi-a luat ceva timp să reuşesc cascadoria asta . Am o grămadă de fişiere aici , în com-
puterul din faţa mea , cu informaţii despre toată harababura asta . Sună optimist , nu ? Cu-

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


vântul harababură , zic ..."
Toţi au început să-şi şoptească unul celuilalt lucruri indistinctibile şi abia atunci mi-am
dat seama câţi oameni erau în jurul radioului . Cred că erau toţi . Şi făceau zgomot mult ,
de parcă vântul de afară nu era destul . Mă făceau să-mi ies din minţi , dar n-am dat jos
masca de om sigur pe sine .
"...Voi transmite în fiecare zi câte două ore , documentele ce mă înconjoară par să fie pline
cu informaţii preţioase despre ce se întâmplă ..."
Lumea l-a ascultat în continuare pe bărbatul de la radio bolborosind tot felul de
prostioare deja ştiute , dar probabil erau entuziaşti să ştie că mai sunt şi alţii afară de
noi .
După încă o lună m-am trezit observând că ceva lipseşte din cameră . Defapt , era cin-
eva .
-Mamă , unde-i bunicul ?
Am trezit-o , nu-i place niciodată să o trezeşti .
-Nu ştiu Jimmy , poate e în magazia cu provizii , du-te şi îl caută şi lasă-mă să dorm .
N-am mai stat la taclale cu ea , devine tot timpul arţăgoasă când o trezeşti . Am plecat
aşa , în pijamale să-l caut prin buncărul ăla sinistru . Garsoniera nu era decât un fel de
pată de curcubeu în tot
morbidul ce ne încon-
jura . Ironic , nu ? Arăta
ca un mormânt şi defapt
ne era salvarea . În
magazie nu erau decât
vreo două cucoane care
se treziseră devreme să-
şi ia provizii pentru
micul dejun . Nu prea
cunoşteam lumea , chiar
dacă eram ca într-un sat
subteran . Mă implicam
social doar cu câţiva
oameni de vârstă mea şi
în ceea ce priveşte
partea feminină , să fim
serioşi , cine să aibă chef
de romantisme în ase-
55 menea timpuri ? Eu , cel
puţin , nu , mă mul-
ţumeam cu aventuri
adolescentine de o
noapte . A fost doar o
tipă , Eva , care mi-a plă-
cut îndeosebi . Avea un
mod aparte de a te îm-
brăţişa . Îşi lăsa mâinile
să alunece de pe şolduri


până la spate când o
făcea , dar n-am mai
vorbit . Lăsând la o


Desen de Florin Cîrlig
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


parte lucrurile astea , după cum spuneam , nu l-am găsit pe bătrân în magazie şi înce-
peam să fiu paranoic în legătură cu asta . După ce am făcut câţiva paşi înafara magaziei a
început să sune alarma de deschidere a uşilor spre exterior . Panica m-a cuprins , mă
gândeam că avem intruşi , că cine ştie ce mutanţi vor mai colcăi prin satul nostru sub-
teran , dar ceva m-a surprins . În timp ce alergam spre uşi , toţi cei de teapa mea apucau
câte ceva şi mi se alăturau în scurtul meu maraton . Panica începea încetul cu încetul să
se transforme în curaj , mai ales când un tip mi-a oferit o coadă de mop ca armă . Poţi face
multe cu o coadă de mop , mai ales dacă-i de lemn ! Când am ajuns în faţa uşilor nu era
nimeni , gol , vid . Uşile erau deschise , dar aveam noroc de faptul că buncărul era special
conceput ca radiaţiile să nu treacă de limita uşilor . În schimb , imaginea de afară mă tul-
bura . Totul părea roşiatic şi galben cu o vântoasă ce aducea numai praf şi sunete infer-
nale , izbind puternic tot ce întâlnea în cale . Tot oraşul meu era acum o ruină , cu blocuri
radioactive şi coşmarul acestui tablou încă nu era sfârşit . Bunică-miu păşea afară , în
vântul tăios . Am început să lăcrimez şi să strig după el . Nu îl cunoşteam prea bine pe
bătrânel , stătusem cu el doar cât eram copil , dar eram conştient că maică-mea avea să
fie distrusă dacă auzea că bunelu' s-a sinucis . Am riscat , am încercat să fug după el , să-l
aduc înapoi , dar ceilalţi mă ţineau şi sincer să fiu le sunt recunoscător că au făcut asta
pentru că în momentele ce au urmat am început să vărs . S-a dezintegrat . Carnea a
început să cadă bucăţica cu bucăţica de pe oase de parcă cineva îl jupuia de viu . A reuşit
să mai ţipe câteva secunde înainte să rămână doar scheletul din el , arzând mocnit .
Atunci am realizat cât de fragilă mi-e viaţă , cât de uşor pot să nu mai ştiu ce înseamnă să
simţi , să gândeşti , să exişti . Mi-am şters lacrimile imediat după ce un puştan a apăsat
butonul de închidere a uşilor . Nu puteam să-i las să mă vadă afectat de ceva , masca prin
care arătam doar calm şi echilibru îi inspira pe ceilalţi şi acea inspiraţie era singurul lucru
care îi mai ţinea în frâu .
Maică-mea a reacţionat ciudat la aflarea veştii , nu a schiţat nimic , mi-a spus doar să
mă pun la masă să mănânc . Îmi era rău , aşa că am refuzat . Timpul a continuat să treacă
şi într-o zi m-am trezit în linişte . În primă fază
Desen de Georgiana Andrieş credeam că am murit , dar nu era aşa . După 3
luni vântul s-a oprit în sfârşit şi simţeam că şi
somnul meu fusese mai dulce . De pe hol sună
o voce .
“Veşti noi pentru cei ce mă pot auzi!”
Era tipul de la radio , Holmes .
“ Din ceea ce pot citi de aici , japonezii sunt
singurii care mai au o insulă cu vegetaţie , ani-
56 male şi tehnologie . Băieţii ăştia din guvern au
notat aici faptul că au construit un dom în jurul
insulei ce previne orice fel de radiaţie din a in-
tra . Cică au fost precauţi la auzul conflictului
dintre ruşi şi americani . Mai spun şi că au de
gând să caute toate buncărele non-asiatice şi să
le distrugă pentru a domina ei planeta în con-
tinuare .”
Evident , tot satul s-a strâns în jurul radiou-
lui din nou cât vorbea el . Erau ca nişte furnici
chemate de feromonii mătcii .
-Îngrozitor ! a început să strige o bătrână de
undeva din spate .

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


-Ce ne facem ?! strigă altă .
Şoaptele şi ţipetele s-au instalat , ca de fiecare dată .Nimeni nu vorbea normal , fiecare
ori şoptea ceva ori striga ceva . Era penibil . În tot timpul ăsta un bătrân ce avea un aer
intelectual a păşit în faţă .
-Vă spun eu ce facem , oameni buni ! Toată lumea , ascultaţi !
Avea o voce impunătoare , toţi i s-au supus . Eu stăteam lângă radio ca de fiecare dată ,
deci ieşeam în evidenţă .
-Mă numesc Arthur şi vă spun că dacă vrem să supravieţuim va trebui să ne alegem o
formă de conducere , o ierarhie şi chiar o armată !
Şoaptele nesuferite din nou .
-Tăcere , vă rog !
S-au supus .
-Dacă vom continua să trăim fără nicio noimă vom cade pradă japonezilor , oameni
buni ! Vom fi striviţi ca nişte rozătoare ! Avem nevoie de organizare , de cel puţin doi
lideri aleşi în mod democratic , desigur . Poate nu avem noi cine ştie ce arme , dar avem
resurse măcar să ne facem ceva la nivel medieval . E mai bun decât nimic , nu ?
Mi se părea deştept batranelu' . Vocea şi gesturile lui mă inspirau , era un mic Cicero .
-Cine e cu mine ?! a întrebat într-un suflet .
Nimeni n-a scos nici pâs , n-a mişcat un deget . Pentru mine era evident că Arthur ăsta
prinsese ocazia perfectă de a pune mână pe ceva putere , dar oricum , era o idee bună ,
aveam şanse mai mari de supravieţuire . Am păşit în faţă .
-Eu sunt cu tine , bătrâne !
Când au văzut că eu m-am alăturat lui şi ceilalţi puştani au făcut un pas în faţă , trecând
de partea lui Arthur . Întâmplarea asta le-a încurajat şi pe femei şi pe bătrâni să fie de
acord şi toată lumea a ales , deşi au fost degeaba alegerile . Era aproape implantat în min-
ţile tuturor că liderul "armatei" aveam să fiu eu şi "regele" avea să fie Arthur şi aşa a şi
fost .
După ce s-au terminat alegerile , Arthur a ales un consiliu de conducere format din încă
patru bătrâni , care , evident , erau prietenii lui . Mă scârbea chestia asta , favoritismul de
care dădea dovadă moşul , dar eram resemnat . Urma să fiu legea . Urma să fiu generalul ,
chiar dacă armata mea era formată din mucoşi , adolescenţi ce stăteau să facă pe ei în faţa
vreunui inamic şi vreo 2-3 oameni mai de încredere . S-au luat măsuri şi s-au impus lim-
ite pentru mâncare , apă , electricitate şi au fost aşezate baricade de la porţi şi până la
prima garsonieră locuită . Câţiva bătrâni au fost desemnaţi să producă arme . Mă simţeam
ca în Evul Mediu . Aveam sabie , arc şi tolbă cu săgeţi . Fiecare membru al armatei mele a
primit câte un set în cele din urmă . O garsonieră nelocuită a fost redecorată şi transfor-
57 mată în celulă . Lumea începea deja să îşi pună întrebări în legătură cu Arthur , dar ni-
meni nu îndrăznea să o facă în prezenţa vreunui tânăr , acum eram văzuţi ca o amenin-
ţare . Începeam să mă simt ca pumnul de fier al unei ţări comuniste , deşi totul era paşnic
şi lumea se supunea .
În fiecare dimineaţă mă trezeam , îmi luam echipamentul , luam masa şi mergeam la
porţile ce duceau afară . Mă uitam printr-un vizor minuscul la scheletul carbonizat al
bunelului care îmi reamintea tot timpul că viaţa mea se poate sfârşi oricum şi oricând .
Trebuia să-mi amintesc de lucrul ăsta pentru a mă ţine puternic , pentru a fi stabil , chiar
dacă unii şuşoteau că aş fi instabil psihic pentru că privesc scheletul lui bunică-miu în
fiecare dimineaţă .


După un an lucrurile au început să ia o turnură nu prea liniştită . Rezervele se împuţi-
nau şi Arthur începea să reducă raţiile drastic , în ciuda faptului că el considera că cei de
la putere aveau dreptul să se înfrupte cu oricât le poftea inima . Al doilea lucru ce îi nelin-


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


iştea pe săteni era faptul că timp de o săptămâna Holmes nu mai transmise nimic prin
radio . În cele din urmă s-au strâns cu toţii în faţa garsonierii lui Arthur şi au început să
urle că nu vor să trăiască în foamete , că nu e el în măsură să îi priveze de mâncare . Dacă
puneau mâna pe el atunci îl jupuiau de viu mai rău decât a fost jupuit bunică-miu de vân-
tul radioactiv , dar nu a fost să fie . Chiar când Arthur era gata să vorbească mulţimii
alarma a sunat . "Armata" mea a fugit spre baricade şi s-au aşezat cu toţii în poziţii cu
arcurile pregătite . Cum s-au deschis porţile au intrat două rânduri de oameni îmbrăcaţi
în costume anti-radiaţii . Din reflex am dat comanda de a se deschide focul . Eram terifiat .
Au căzut aproape toţi la pământ înafară de vreo 2-3 care au reuşit să scape . Urechile îmi
vâjâiau de la zecile de săgeţi care trecuseră pe lângă capul meu .Am mers să verific ce era
cu ei . Când le-am dat căştile jos am observat că erau japonezi . Toţi . Dar ceva era greşit .
Nu erau înarmaţi . Era ciudat ca o trupă de japonezi ce vor să extermine buncăre să intre
fără niciun fel de modalitate de a ucide eficient . Atunci s-a rostogolit pe poartă ceva ce
avea conformaţia unei cutii de Coca-Cola . Mi-am dat seama prea târziu ca era defapt o
grenada ce conţinea un gaz tranchilizant . Am căzut in scurt timp într-un somn adanc .
M-am trezit într-un elicopter lung alături de câteva zeci de oameni . Nu erau căi de a
vedea afară şi nici nu era cineva să ne dea explicaţii . Eram legat , la fel ca ceilalţi , cu că-
tuşe la mâini şi la picioare . Nu puteam să-mi stăpânesc gândul că urma să fiu executat ,
sau ceva , că poate japonezii erau defapt paşnici şi decizia mea de a deschide focul avea să
îi omoare pe toţi consătenii mei . În cele din urmă elicopterul a aterizat şi trapa s-a
deschis . Am ieşit în şir indian din aparatul de zbor , descoperind un oraş colosal şi deasu-
pra cerul părea să fie normal . Am crezut că poate era o iluzie din cauza domului ce se
ridica peste toată metropola . După ce am mai mers câţiva metri am realizat că mai erau
câteva rânduri de oameni ce mergeau în acelaşi ritm cu noi , escortaţi tot de soldaţi ja-
ponezi . Erau oamenii
cu care am petrecut
doi ani într-o celulă
uriaşă , oamenii pe
care eu îi duceam la
execuţie . Am privit în
faţă . Un negru a
început să ne vorbea-
scă pe limba noastră .
-Aţi făcut un mic
carnagiu din soldaţii
noştri .
58 Acum aşteptările
mele nu făceau decât
să se confirme .
-Dar conducerea a
decis să vă ierte ,
compatrioţii mei !
Daţi-le jos cătuşele ! a
continuat el .
Am rămas fără cu-
vinte , habar n-aveam
ce se întâmplă .
-Bun venit în Baby-
lon ! Desen de Georgiana Andrieş

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Diana DUPU

Tratat despre Substanţă

Prima dată am văzut-o-n carul mare, la târgul de Crăciun.Se blocase şi ea


era în vârf.Privea în jos.Ghiceam o resemnare învăţată pe de rost.O rugăciune
prea-spusă.Când s-a pornit din nou roata şi i s-a terminat tura i-a ţipat
maşinistului că nu mai vrea să coboare de acolo.Niciodată.
-Janet?Iubito?
-Da?
-Te iubesc.
Mă uit la ochii ei care au toate culorile.Janet, eşti a mea.Şi eşti frumoasă.Are faţa
în formă de inimă, când zâmbeşte îi apar gropiţe în obraji. Uneori îmi fac griji.E
palidă către transparenţă şi nu mănâncă mai nimic.Îi dau o şuviţa după
ureche.Dezlănţui arome ascunse, ferigi ude, mosc.Buzele lui Janet simulează un
zâmbet, apoi se întorc la starea lor naturală.Ea este adevărata faţă a tristeţii, deşi
nu-i cu nimic mai tristă decât mine, eu care o iubesc, eu care o ador.
-Vrei o ţigară?
-Nu, mulţumesc.
-Tu şi atitudinea ta de sfântă, Janet.
Pot să văd câteva vene subţiri pe gâtul lui Janet.Pot să văd câteva vene subţiri pe
braţul ei subţire.Felul în care respiră, cum nasul face două cute subtile pe lângă
fiecare nară, e definiţia ideală a verbului “a trai”.Janet nu numai că aspiră aerul şi
-şi măreşte volumul cutiei toracice, scăzând presiunea pulmonară, dar se mai şi
bucură între timp.Corpul ei şi numai al ei poate face asta.
-Nanet, hai să ieşim undeva, ce zici?
Încuviinţă din cap.
59 Înainte de ea, când ieşeam din casă tremuram de ruşinea propriei mele
goliciuni.Oricine vorbea cu mine trăia cu impresia că tot ceea ce pot oferi este un
biet ecou.Uitam coloana vertebrală în cuier.Dar acum, frumuseţea ei mă
apără.Am avertizat-o de multe ori “O să faci riduri din cauza mea, o să ai rani” eh,
Janet a căscat, a mers înainte.Nu părea să-i pese de lumea care, ştiam sigur, vrea s
-o rănească.Ce sunt alea răni?întrebau obrajii lui Janet, mâinile, sânii şi restul, făr’
de cicatrice.Piciorul care-şi vedea de prizonieratul din tocurile-nalte împungea
trotoarul şi cu fiecare legănare, nu citeam în ea decât “Ce bine că eşti, ce-
ntamplare că suunt...”


Ne-am oprit la pub-ul lui Paddy, pentru că lui îi place de Janet.Majoritatea
prietenilor mei se uită urât la mine când le spun de ea.Ei nu o cred frumoasă,
elegantă, pasivă, pansivă, nu o cred nicicum, abia dacă îndrăznesc s-o privească


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


în ochi.Probabil că se simt nesemnificativi când sunt puşi faţă în faţă cu cineva
atât de pur.Janet e întruchiparea unei flori albe pe cale să se rupă, totuşi nu
există nicio floare care să semene cu Janet.
-Salut Viktor, cu Janet?
-Paddy, my man!
Am stat la bar şi-am băut pe stomacul gol ca nişte mizerabili.Paddy nu mai
termina de sporovăit.Janet îl privea aruncând lumini violete.Nu se atinsese de
Martini.Cum putea Paddy să-i ignore ochii?Cum putea să-i ignore mirosul de
mosc, de ferigă udă?
-Viktor, ascultă-mă băiete, am un prieten cu care mi-ar plăcea să-ţi fac
cunostiinta, îl cheamă Rielke.Stă peste drum de mine, are un mic cabinet.
-Sper că are şi un băruleţ acasă, am râs.
Foto: Georgiana Andrieş
-Are, are.Mergem când îmi termin tura?
-Clar!Janet, vei fi în minoritate iubito!
Ea flutură din gene.
-Nu mă deranjează deloc.
Eram beat şi-i recitam sonete .O rugam
să sufle în lumânarea de pe tortul de anul
trecut, ca să fim iar singuri pe întuneric,
singuri, calzi şi monocromi.Paddy mă
privea pe jumătate amuzat, pe jumătate
îngrijorat.Simţeam că vrea să mă
lovească.
Venise noaptea când am ieşit.Zâmbii
satisfăcut.Janet mă sprijinea.Nu ştiu de
unde atâta putere în braţele acelea
subţiri.
Rielke avea o casă minunată.Noi trei ne-
am dus la el în birou, ea a rămas să
fumeze în cerdac.Nu voiam să plec de
acolo, dar fusesem luat pe sus.
Avea o mulţime de cărţi prietenul lui Paddy.Nu mă aşteptam la aşa ceva.Câteva le
aveam şi eu.În mare, opera lui Freud.O fi fost pasionat.M-am aşezat pe canapea.Îl
60 ascultam pe Paddy cum îi spune câte ceva într-o voce joasă.Apoi Rielke s-a pus la
birou şi mi-a zis:
-Viktor,acum i-acum.
Mă chinuiam să fiu atent.Chestia părea serioasă.
-Din ceea ce-am aflat de la Paddy, diagnosticul meu pentru tine este schizofrenie.
-Aaaa Paddy mă dai în gât ca-s nebun!Mă hilizeam grozav.Voiau să mă ia peste
picior.
-Viktor, ai 20 de ani.Trebuie să fii ajutat.Janet nu există.Pierzi contactul cu
realitatea.Frustrările te-au făcut să-ţi cauţi consolări în lumea ta interioară...
Îl ascultam cum bolboroseşte un discurs în cuvinte mici, ca pentru un prost.Janet
nu există?Cine se crede?A văzut-o!A salutat-o!Janet i-a zâmbit!
-I-am dat lui Janet o ţigară!O fumează!Cum poţi să spui că nu există?

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Rielke scoase din buzunar ţigara mea.
-A căzut jos.Janet nu e materială, nu are mâini cu care să o prindă şi cu atât mai
puţin plămâni cu care să fumeze.
Îl priveam .Un OM(??!?!), c-un chip comun , c-o dentiţie sănătoasă pe care nu se
jena s-o arate în rânjete scandaloase.El voia să mă lepăd de Janet.Nu!Cine se
crede?Mă uitam în ochii lui încercând să trimit săgeţi violete.Nu eram prea bun la
asta...
-Vorbim mâine!
-Viktor...
De ce-aş întoarce capul, sunt mii de oameni cu numele meu...
-Mâine, Paddy!
-Viktor, ascultă-mă!
-CINE EŞTI TU SĂ-MI SPUI MIE CE EXISTĂ ŞI CE NU EXISTĂ?CINE SUNTEŢI VOI?
I-am ars una.Din buză începu să-i picure sânge.Deci aşa e furia.Aşa e când
deschizi un urlet.Înainte e haos.După e lumina orbitoare, albă, mută...calmul.
Am ieşit clătinându-mă.Voiam să merg pe cerdac şi să o sărut pe Janet, să îmi bag
mâinile în părul ei...dar nu era acolo.Nu era...
Doamne Dumnezeul meu,
Dă-te mai încolo şi dă-mi voie.
Mor.
Nu te uita urât la mine, se întâmplă.
Amin.
Nu, mai groaznic.Cineva o făcuse pe Janet să plece de la mine, din mine.Şi asta nu
se putea...nu?Pielea ei aproape transparentă, faţa în formă de inimă, ochii de
toate culorile , gâtul mirosind a mosc şi a ferigi ude, tocurile care ţocăie în ritmul
corpurilor noastre, Janet, o floare care nu seamănă cu nicio floare, Janet...!?Ce-i
dragostea când transparenţa ta înşeală?
Îmi imaginam o formă uriaşă pentru fursecuri, formă de fetiţă.În ea o turnam pe
Janet din nou şi din nou şi din nou... alunecoasă ca o umbră....
-Viktor?Iubitule?
M-am şters la ochi.Era 5 dimineaţa.Nu ştiu cât dormisem.Mă dureau toate.
-Da?
-Te iubesc.
61 Bună, Janet.Eşti frumoasă.Eşti a mea.Eşti.Mă bucur că ţi s-a dat voie să fii.
-Vino aici.
….
-Bună ziua domnule Rielke, eu sunt Janet.
Nu putea să-şi ia ochii de la ea.Nu putea să-şi creadă ochilor.
-Domnişoară, acum înţeleg de ce se preface Viktor că sunteţi mereu acolo! Pretty
woman, I’ll say!
-Ceea ce nu puteţi înţelege dumneavoastră, domnule, e că Viktor nu se preface.Eu
sunt mereu acolo.


De ce să scriu despre câte ramificaţii are un fulg, cât e de alb, de rece, de ud, cât
de repede se topeşte?Scriu fulg şi cu asta am scris tot.
Scriu Janet şi cu asta am scris tot.


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Cristi AVRAM

SCENĂ DE PSEUDODRAGOSTE

Personaje:

IANIS - 30 de ani
MAIA - 32 de ani
CINEVA -
ASISTENTA - 65 de ani
Cealaltă asistentă - 21 de ani

SCENA I

Întuneric beznă. Lumina cade pe o pânză în partea stângă a scenei. Tabloul


înfăţişează o scena macabră, un conţinut obscur ce răspândeşte spaimă. Ianis
priveşte îndelung tabloul. De el se apropie o femeie, îmbrăcată într-o rochie neagră,
aproape transparentă.

MAIA: Văd că vă place tabloul acesta. De când sunt aici nu v-aţi luat privirea de la
el. Să ştiţi că mulţi se sperie când îl văd prima oară.
IANIS: Totul e să ştii să controlezi ce simţi atunci când priveşti.
MAIA: Dumneata crezi că sentimentele se pot învinge?
IANIS: Nu a cerut nimeni să învingi sentimentele, dar să le controlezi, se poate.
62 Uită-te dincolo de mesajul pe care îl simţi şi ai să vezi că există altceva. Acel
“altceva” îl poţi controla.

Cei doi se apropie unul de altul.

MAIA: ...poţi să faci asta, dacă te simţi în stare. Dar iubirea, poţi oare controla
iubirea care...?
IANIS: ...nici nu ştii unde şi cum apare? O poţi vedea într-o ceaşcă de cafea sub
forma unei inimi în zaţ, o poţi vedea sub forma unei flori, o poţi vedea în muzică,
sau într-o femeie care îţi şopteşte cuvinte neînţelese...
MAIA: ...sau în persoana unui bărbat care te conduce spre orizontul iubirii. Care
fără să vrea te face să te simţi într-un anume fel inexplicabil, un sentiment care îţi

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


stăpâneşte sufletul, îţi eliberează sufletul...
IANIS: ...dându-i drumul să se rotească spre cer, căutându-l pe celălalt, cu care va
dansa. Şi în dansul lor colindă tot cerul, uitând de trupurile care rămân privindu-
se fără să mai cuvânte, fără a mai..
MAIA: ...cere nimic. Şi vezi cum ochii lor se unesc într-o singură privire...
IANIS: ...şi simţi cum urechile lor aud acelaşi ritm al unei muzici care nu se poate
cânta, care nu se poate percepe decât de ei...
MAIA: ...şi simţi cum inimile bat în acealşi timp, cu acelaşi ritm...
IANIS: ...şi în acelaţi fel, fiecare pentru a pulsa sângele celuilalt...
MAIA: ...vezi cum paşii lor intră într-un dans dictat de ritmul sângelui ce curge în
vene cu viteză nebună...
IANIS: ...în jur nu mai vezi nimic pentru că nu mai există nimic...
MAIA: ...trupurile rămân înţepenite şi nu se pot despărţi în timp ce..
IANIS: ...sufletele colindă aerul cald...
MAIA: ...ei nu încearcă nimic deoarece şi-au dat seama că...
IANIS: ...au dobândit totul. Au atins cerul cu palmele inimii şi au sorbit cu nesaţ
forţa din norii care plutesc în văzduh...
MAIA: ...unde poate îşi vor face o casă de vise... fără să repete nimic... şi să caute
să conceapă vise...
IANIS: ...în care să creadă doar ei. Să nu-şi explice ce se întâmplă pentru că nu se
întâmplă nimic. Au dispărut toate faptele precum şi toate mişcările, au dispărut
chipurile...
MAIA: ...şi au răms doar sentimentele...
IANIS: ...trupurile au înmărmurit undeva jos, şi încet, încet, se vor stinge, dar vor
rămân ei...
MAIA: ...şi dincolo de ei va rămân iubirea lor...
IANIS: ...care va colinda mereu văzduhul...
MAIA: ...chiar şi atunci când lumea se va termina...
IANIS: ...chiar şi atunci când ultimul om va pieri...
MAIA: ...abia atunci vor triumfa iubirile care nu au murit niciodată...
IANIS: ...abia atunci pământul va atinge cerul...

MAIA: ...şi soarele va atinge luna...


63 IANIS: ...abia atunci...
MAIA: ...abia atunci...

Câteva momente de linişte. Cei doi se privesc în ochi. După replica lui Ianis
se vor aprinde luminile. Se va observa decorul unei camera simple. Un pat aflat în
centru, un bec deasupra patului. În partea dreaptă un paravan, dincolo de care se
află o cadă cu apă. Paravanul poate fi semiopac încât pot fi văzute umbrele.

IANIS: Vino!... (După câteva secunde, timp în care ea îl priveşte uimită.) Vino!


Lumina se stinge din nou. Poate rămâne aprins doar becul de deasupra
patului, care nu lasă să se vadă în jur, un bec destul de orb. O muzică ce sugerează


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


un moment intim, câteva foşnete, apoi linişte.

MAIA: Vino!

Lumina se va aprinde uşor. Ea intră în cada cu apă, făcându-i semn şi lui


Ianis pentru a o urma. Atunci când scena este invadată de lumină, trupurile lor
sunt deja în cadă. Se privesc.

IANIS: Cum am ajuns noi să facem baie în camera mea fără ca măcar să ne
cunoaştem?
MAIA: Cum poţi spune că nu ne cunoaştem, când am ajuns să ne cunoaştem atât
de bine?
IANIS: ...
MAIA: Tu eşti artist! Visezi chiar şi când iubeşti o femeie. M-ai făcut şi pe mine să
visez, să mă simt artistă măcar câteva clipe. Clipe pe care niciunul dintre noi nu le
va uita vreodată.
IANIS: Am ajuns să-ţi cunosc stările şi să ştiu ce se întâmplă în corpul tău. Inima
mea începuse să bată la fel ca şi a ta, aveau acelaşi ritm. Sufletele noastre au
devenit un întreg...
MAIA: ...şi oare pot rămâne un întreg? Ce le-ar face să rămână un întreg, să nu se
mai dezlipească nicicând unul de celălalt? Legătura asta dintre ele va exista
mereu, dar oare se va întâmpla aievea acest lucru, ori va rămâne mereu un vis
aşa cum l-ai creat tu?
IANIS: Eu am creat visul, tu poţi crea realitatea. Totul ia naştere dintr-un vis.
Iubirea este un vis al multora pentru că fără iubire ... Iar arta ... nu însemană
altceva decât vis.
MAIA: Dar îţi doreşti să creez eu realitatea? Să continui ce am început astăzi şi să
ajungem... defapt să nu ajungem nicăieri...
IANIS: ...da pentru că mi-e frică să ajung undeva...
MAIA: ...numai visare...
IANIS: ...

Maia se ridică din cadă învelindu-se cu un prosop.


64
IANIS: Locuiesc foarte departe. De locul acesta nu mă leaga nimic. Acum exişti tu,
şi de acest oraş simplu mă leagă fiinţa ta.
MAIA: Nici eu nu sunt de aici.
IANIS: Eu trebuie să mă întorc acasă în câteva zile.
MAIA: Dar unde stai?
IANIS: Eu nicunde. Într-un loc pe care nu-l cunosc nici eu, dar pe care reuşesc să-l
dibuiesc atât de bine! Dar ai putea veni cu mine
MAIA: Acum nu pot…
IANIS: Te pot aştepta.
MAIA: Dacă mi-ai da adresa ta, dacă ai vrea să vin la tine şi....

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Ianis iese din apă rămânând cu bustul gol. Amândoi se aşază pe marginea
patului pe care se gasesc multe hârtii albe.

IANIS (Dându-i o hârtie goală.): Aştept să-mi scrii. Nu am telefon, dar mi-ai putea
da tu numărul şi te voi suna.
MAIA (Şi ea întinde o hârtie goală.): Uite! Şi...
IANIS: Nu! Nu mai spune nimic.(O sărută.)
MAIA: ...Să ştii că sunt fericită.

SCENA II

Întuneric. O muzică
lină însoţeşte următoarea
scenă.

CINEVA: V-aţi întors?... Mă


bucur să vă revăd! Cum a
fost? Frumos oraş, numai că
prea păcătos!
IANIS: Nu am apucat să-mi
dau seama de asta. Nu am
umblat prea mult.
CINEVA: Numai când
deschizi ochii îţi dai seama că

Desen de Georgiana Andrieş


umblă demonii printre
clădiri chiar dacă există şi
oamenii buni. Seara mai ales,
nu vezi oamenii din cauza
dracilor care vagabondează
pe străzi. Duhnesc cartierele
de alcool şi curve parşive
65 care profită de prezenţa unui
nespălat cu bani chiar şi în
dosul unui bloc de
nefamilişti, ori lângă o parcare mai întunecoasă. Rămâi cu un gust amar când vezi
mahalaua asta! Lucrurile frumoase îşi pierd farmecul când printre ele nu zac
decât mizerii. Nu am văzut loc mai infect decât oraşul acesta.
IANIS: Eu n-am observat asta. Poate şi din cauză că nu prea am ieşit seara.
CINEVA: Nu te-a agăţat vreo curvă care să-ţi şoptească cine ştie ce porcării la
ureche, să-ţi facă jocul numai de dragul banilor pe care urmează să ţi-i ceară? Nu


ai căzut pradă unei nevinovăţii aparente? Nu ţi s-a băgat sub piele o copilă în
ochii căreia ai citit nevinovăţia, care să-ţi îndruge poveşti neînchipuit de tâmpite
cum că e săracă, dar cinstită? Nu ai întâlnit pe nimeni care să-ţi câştige


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


încrederea în câteva ore? Aşa sunt şarlatancele! Am căzut în păcat şi eu o dată.
Tot cu o mironosiţă nevinovată. Mi se părea a fi ingenuă şi când colo am
descoperit o curvă murdară de la care am mai luat şi boli lumeşti. N-aş mai călca
pe acolo nici dacă aş şti că e ultimul oraş pe unde aş putea trece.
IANIS: Nu aveam când să întâlnesc pe cineva...
CINEVA: Avea dracu’ ochii închişi când ieşeaţi dumneavoastră pe stradă. Eu am
păţit-o cu una mititică, nevinovată, o puică, pe semne, din provincie care s-a
băgat în patul meu din prima seară. Stăteam la fratele meu, căsătorit aici, la noi, şi
detaşat acolo cu firma unde lucra. Ei stau la casă şi au plecat în concediu atunci.
M-au sunat să vin cât sunt plecaţi să am grijă de casă şi să cunosc oraşul. M-a
încântat ideea şi am plecat. Eram aproape un copil, abia dacă aveam vreo
douăzeci de ani şi mă plimbam seara prin zona casei lor. Răsărise luna, dar nu
cred că trecuse de ora zece. Am intrat într-un local îngrjit şi mi-am luat o
ciocolată caldă; nu obişnuiam să beau alcool şi mai ales atunci, când mă simţeam
ca în timpul serviciului. În drum spre casă, treceam pe lângă un parc. Pe una din
bănci, care se vedea din drum, stătea o fetişcană ce părea îngrijorată. Se uita într-
o parte şi în alta tremurând, sau cel puţin aşa o văzusem atunci. Când m-a simţit
venind s-a pus pe plâns. Am intrat în parc şi m-am apropiat să o întreb ce se
întâmplă. Ea lăcrima într-una, fără să-mi spună ceva. Am luat-o în braţe şi ea s-a
cuibărit la pieptul meu. Asculta cum îmi bate inima. Mai târziu, când suspinele au
încetat, a spus că îi este frică şi să o duc de acolo cât mai repede. Am întrebat-o
unde stă şi s-a speriat. A început să se agite şi să-mi tot repete ”Nu acasă, nu
acasă!”. Am întrebat-o unde să o duc; îmi era milă să o las în parc, cine ştie ce i s-
ar fi putut întâmpla! După câteva secunde, văd cum se apropie de urechea mea şi
îmi şopteşte ”Du-mă la tine, ia-mă de aici, dacă mă găseşte el?”. Numai dracu’
putea să o mai găsească, altcineva nu ştiu cine o mai căuta! Mi-am spus că aş
putea-o duce acasă să stea peste noapte şi mâine, cine ştie ce avea să facă, ziua
lumina avea să-i arate drumurile mai bine. Am luat-o şi i-am arătat o cameră
unde am lăsat-o să se odihnească. Eu m-am retras în camera mea şi am aţipit. Nu
cred că a durat prea mult şi o văd intrând la mine, goală, cu un cerşaf acoperindu-
i trupul, cu faţa plânsă şi tremurând. Am întrebat-o ce are şi de ce plânge acum,
când este în siguranţă. Mi-a spus că a visat urât şi să o primesc în pat cu mine,
sub un alt aşternut. Am lăsat-o. S-a liniştit, dar eu nu mai puteam aţipi. Numai ce-
66 mi dau seama că mâna ei îşi face loc sub pătură şi apoi o simt cum umblă dibace
pe trupul meu. A găsit, pe semne, ce căuta şi a intrat în pantaloni mei, unde a
început să umble nebună şi să mă zvârcolească. Nu reuşeam să mă mai abţin şi
am lăsat-o să facă ce-şi doreşte. Când am simţit că nu mai pot, m-am dezvelit şi m
-am aruncat asupra ei ca un nebun, continuând ce începuse ea. Mi-am dat seama
ce-şi dorea şi i-am făcut jocul. În zorii zilei, a plecat fără să-mi ceară nimic, dar a
doua seară era acolo, la uşa mea, şi am repetat scena din seara precedentă. Asta
se întâmpla în fiecare noapte. Peste câteva zile, fratele meu s-a întors. I-am spus
că nu locuiesc acolo şi nu m-a crezut. A spus că mi-am bătut joc de ea şi mi-a
cerut bani. Spunea că vine cu poliţia. M-a căutat şi după ce am plecat de acolo. A
văzut că nu mai are cum să dea de mine şi se lega de fratele meu. I-a spus soţiei
lui că a abuzat de ea şi că o mai caută şi acum. A ieşit un mare scandal, dar până la

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


urmă, s-au liniştit apele. Când am ajuns acasă, mi-am dat seama că se întâmplă
ceva cu mine şi mai ales cu o anumită parte a corpului meu, care reacţiona
straniu la fenomenele biologice, dacă înţelegeţi la ce mă refer de fapt... Aveam
toate simptomele unui sifilistic. M-am dus la medic şi mi-a confirmat că aşa era.
Aveam sifilis. M-am tratat, deşi am trecut prin câţiva fiori nebuni, temându-mă de
injecţii şi având oroare de pastile. Mi-e frică de spitale şi pentru că am aşteptat să
-mi treacă “de la sine” am lăsat ca parazitul să-şi facă de cap cu trupul-gazdă. Se
pare că în zilele alea, dracu’ avea insomnie şi m-a ochit. Dumneavoastră aţi fost
mai norocos...
IANIS: După câte mi-ai spus, îmi dau seama că acolo se pot întâmpla multe. Dar e
un caz cu care nu se întâlnesc toţi vizitatorii oraşului. Asta face parte din
încercările vieţii tale. Întâmplarea a făcut ca virusul să-l culegi de acolo...
CINEVA: Poate ai dreptate, dar oricum am văzut destule. Deşi fratele meu s-a
întors repede din vacanţă, în zilele cât am stat acolo, am văzut totul ca fiind un
bordel imund.
IANIS (Amuzându-se uşor.): O fi fost o perioadă mai neagră din istoria oraşului...

67


Desen de Florin Cîrlig


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


SCENA III

Ianis este întins pe un pat de spital. O infirmieră îi verifică temperatura.

IANIS: Unde sunt? De ce mă doare groaznic de tare burta? (uşor speriat) Nu am


haine pe mine…
ASISTENTA: Aveţi sifilis... Dacă vă trebuie curve...

El rămâne întins. Asistenta părăseşte scena. Ianis se ridică în capul oaselor


şi rosteşte următoarele:

IANIS: Nu am fost în stare în viaţă să înţeleg unele lucruri şi sunt sigur că


lucrurile pe care nu le-am înţeles din prima, nu le voi putea înţelege niciodată.
Ştiu însă că atunci când există sentiment nu poate exista raţiune, chiar şi în cazul
în care există doar senzaţia unui sentiment. Nu întotdeauna reuşim să ne dăm
seama dacă am ales bine sau nu; un lucru este sigur - alegerea pe care am făcut-o
cândva rămâne aceeaşi, indiferent dacă regretăm ce am făcut. De aceea mi-am
spus mereu “aşa am gândit atunci”. Poate că am gândit bine, astăzi reuşesc să mă
bucur măcar de amintiri, lucru la care nu am sperat şi pe care poate nici măcar
nu mi l-aş fi dorit. Sunt cel care toată viaţa am iubit sacrificându-mă voit, dar fără
a-mi părea rău. Mă gândesc uneori cum ar fi fost viaţa mea dacă mă opream
acolo, în faţa ei, în faţa unei vieţi care părea să fie în plină ascensiune, către acea
fericire la care speră toţi. În plus, eu nu am cerut niciodată să fiu fericit pentru că
nu am înţeles de ce-şi doresc oamenii fericire. Ce înseamnă fericirea?... Fericirea
înseamnă “ceva” şi unii reuşesc să-i găsească definiţii. Ştiu sigur că fiecare o vede
în felul său, eu însă, nu reuşesc să o văd în niciun fel. Nu vreau să ştiu nici măcar
ce înseamnă. De ce aş înţelege acum? Şi poate, e inutil să cauţi explicaţii. Asta nu
te ajută la absolut nimic, te adânceşte într-o lume din care nu vei mai ieşi
niciodată. Există lucruri pe care le poţi explica şi le găseşti corespondent în
propria-ţi viaţă, nu poţi face asta însă, cu ceea ce nu ai trăit. Când iubeşti, ştii ce
înseamnă iubirea pentru că o trăieşti, indiferent de formele ei. Pentru unii, poate,
68 nu pari a fi un om care iubeşte, însă dacă simţi asta, înseamnă că iubeşti, dacă
simţi că drumul tău este unul bine definit, un drum de la care nu te poţi abate,
chiar dacă ceilalţi îţi spun mereu că drumul tău nu duce nicăieri, înseamnă că
acel drum există, pentru că tu crezi în existenţa lui. Noi suntem cei care ne creăm
viaţa, noi suntem cei care ne conducem spre ceva anume, sau poate spre nimic, şi
de aceea suntem singurii care explicăm felul în care trăim... Uneori însă apar
situaţii peste care suntem nevoiţi să trecem. Acum ştiu că nu e bine să grăbeşti
timpul. Cei care calculează totul nu obţin de fapt niciun rezultat, nu ajung decât
într-un punct care li se pare finalul, nedându-şi seama că abia de acolo începe
totul. Ciudat poate părea că doar cei care nu ştiu să calculeze ajung cu adevărat la
un rezultat. Cei care nu măsoară timpul înţeleg ce este timpul cu adevărat. Nu am
căutat să număr orele sau anii vieţii mele, deşi uneori îmi dădeam seama că trec

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


şi că ceva se schimbă, însă niciodată nu mi-a fost frică de asta. Cine mă asigură că
după viaţa lumească nu există ceva şi mai frumos? ... Credinţa că totul poate fi dat
uitării e, de fapt, una falsă. În viaţă, ceea ce vrei să uiţi se întoarce împotriva ta,
tocmai pentru a nu fi dat uitării. Amintirile rele se pot transforma uneori în
amintiri frumoase, chiar dacă ne este greu să credem. După ani de zile, îmi dau
seama că orice experienţă nu face decât să reîntregească ceea ce se numeşte eu şi
cu atât mai mult când e vorba de iubire. Am pus punct atunci când am considerat
că trebuie să înving totul, dar după ce am pus punct am luat-o de la capăt şi asta
voi face neobosit. La fel cum anii vieţii se repetă, chiar dacă spunem că sunt alţii,
aşa şi ultima mea iubire va rămâne, de fapt, prima, deşi nu cred că va fi singulară.
Se va repeta până atunci când voi porni pe alt drum, unde sunt sigur că voi
realiza acelaşi lucru. Cândva îmi era ruşine, însă acum pot striga deschis că voi
iubi toată viaţa o apariţie, chiar dacă niciodată nu voi mai şti nimic de ea.

Spre finalul monologului lumina se stinge treptat. După ce lumina va fi


stinsă de tot se va auzi trupul lui căzând greoi. Apoi în întuneric.

ASISTENTA (Lângă ea un personaj feminin care oricum nu se vede): Notează:


20:45, deces. Cauza morţii: Sifilis.
CEALALTĂ: Şi la nume ce scriu?
ASISTENTA: Ianis.
CEALALTĂ: Şi mai cum?
ASISTENTA: Trage linie…

Fâşâit pe duşumea. Cele două târâie trupul mortului.

CORTINA.

69
Foto: Georgiana Andrieş



literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Bara Haki ABDULBAKI

Nostalgii lirice

În ţara mea...
..................................
În ţara mea
nimic nu se schimbă?
Aceeaşi scenă, ce sa repetă,
Explozii, maşini-capcană,
şi răpiri ….
Paramilitarii, criminalii, hoţii,
sunt cunoscuţi!
De mine, de toţi…
Veniţi de peste hotare
în numele Jihad-ului, arabismului, şi al
Cursul dolarului…
Poporul, sângerează, moare…
Asta este politica
Aşa-zişilor vecini, ce ne înconjoară!
Vecinul din est
ne vrea căirea, pocăira prin lanţuri şi săbii.
Vecinul din vest ne doreşte o altă dictatură,
După chipul şi asemănarea lui…
Dar nimeni
nu ne întreabă, noi, poporul,
70 noi... ce dorim?…

Tu, irakinacă...
……………………..
Tu, frumoaso…
Cu frumuseţea-ţi summeriană,
Cu privire babilioniană…
Apariţia ta e o minune,
bucurie şi...
dor, ce ne luminează viaţa.
Zâmbetul tău este ploaie şi belşug,

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Ochii şi privirea ta, pacea
Tăcerea ta e vorba caldă…
Bunătatea ta ne-a luminat drumul,
Şi ne-a şters, pe vecie,
umbra şi tristeţea nopţilor.

Oare îţi aminteşti !


.......................................
Oare îţi aminteşti
acele zile şi nopţi de iubire
ce am trăit
Împreună?
Îţi aminteşti, oare,
istoria iubirii noastre?
Şi întâmplările străine
ce s-au înscris şi petrecut în
vieţile noastre?
Îţi aminteşti
plimbările,
în lapoviţă şi ninsoare?
Îţi aminteşti
cum ne întâlneam
în secret,
chiar dacă nu ne interesau
părerea altora?
Îţi aminteşti
cum am început să îndrăgesc limba şi
obiceiul românesc?
De-ţi aminteşti,
nu uita,
noi am dat
iubirii noastre şi dorului, un sens,
71 Şi eu sunt
cel care ţi-a dat inima,
ca sa trăieşti sensul vieţii,
Şi eu...
Sunt
cel ce ţi-a dat privirea,
ca să vezi lumea, şi să visezi!
Şi am rămas acelaşi bărbat,
cu ochiul unui copil îndrăgostit


ce te vede şi te iubeşte mereu…


literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Sentinţa destinului
.............................................
M-a condamnat destinul să iubesc,
Şi să sufăr în continuare.
A venit de nu ştiu unde...
M-a fermecat cu cosiţele-i blonde,
Mi-a spus că mă iubeşte şi s-a jurat că
Moare de dor... şi eu nu ştiu.
Mi-a căzut pieptul în braţele ei
Mi-a invadat inima şi a cucerit-o
După care, ca o nălucă, a dispărut...

Of, Eva
.......................
Ai muşcat
din primul măr
Consecinţa: am fost alungat din Rai...
Ai muşcat
din al doilea măr
Consecinţa: mi-ai invadat
Viaţa,
Dacă muşcai
din al treilea măr,
Ce oare îmi mai
Interziceai ?!.....

Aşa oare, o fi ?
………………………
Nu-mi arăta zâmbetul naiv
Sau nevinovăţia ta.
Nu te-aş lua cu mine,
72 Nu te-aş ridica în mână de pe jos
Căci eu, sunt mai prejos!
Tu, floare roz,
Nu-mi povesti cele întâmplate
Nu sunt eu mai breaz!
Te-aş lua, te-aş ridica, te-aş mângâia,
Şi chiar, de ce nu?
Te-aş încălzi cu un sărut şi dor!
Tu ce crezi?
E de ajuns atât?
Eu nu te-aş crede, chiar dacă-mi afirmi!
Te-aş iubi, te-aş crede un blestem care-mi tulburi viaţa

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Cu parfumul zâmbetului tău!
Care-mi ridici sufletul dintr-un blestem, în cer.
Îmi lasă trupul jos pentru a fi sacrificat pe altarul sufletului
tău,
Oare accepţi?
N-am dreptul şi nici blestemul care m-a înconjurat de dragul
tău
Să-ţi spun: Te iubesc!
E limpede, e clar că te iubesc!
Oare e de ajuns?

73
Foto: Georgiana Andrieş



literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Poeme de


NEZAR ALQABANI (1923-1998)

traduse din limba arabă


de Bara Hali Abdulbaki

S-a născut la 21 martie 1923 in mahalaua Mazenet Al Şahm în Damasc, intr-o


familie modestă.
Tatăl lui Tawfik Al Qabbani, proprietar al unui magazin de dulciuri, a
participat la luptele contra cotropitorilor francezi.
A primit educaţia în şcolile din Damasc, care foloseau metode noi de învăţare.
După aceea a absolvit facultatea de drept din Damasc.
Din anul 1945 a lucrat ca diplomat în diferite ţări (Egipt, Turcia, Anglia, China,
Liban şi Spania.).
In anul 1966 a demisionat şi s-a retras printre poeziile sale. A început să scrie
poezii din anul 1939.

CORPUL TĂU ESTE HARTA MEA


----------------------------------------------

Influenţează-mi iubirea …, influenţează-mi


Tu cele mai frumoase clipe ale nebuniei mele…
Tu, sinuciderea mea şi mersul cuţitului în venele mele,

74 Doamna mea …
Dă-mi şansa de înec , marea mă cheamă…
Influenţează-mi moartea
Dacă moartea mă ia , poate mă redă…

Tu, harta mea , pentru tine, am devenit indiferent


de harta lumii .
Tu, primăvara mea, nisipul marii, pădurea măslinului ,
Tu, gustul zăpezii şi al focului
Tu, gustul păcatului şi neîncrederii…

Mi-e frică de neprevăzut, cuprinde-mă,

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Simt frigul . înveleşte-mă,
Spune-mi povesti despre copii, întinde-te aproape de mine şi cântă-mi…

Influenţează-mi …Influenţează-mi
Tu cele mai frumoase clipe ale nebuniei mele…
Pentru tine am părăsit toate femeile
Şi am anulat actul de naştere, şi mi-am tăiat toate venele…

ALEGE…!
----------------

Eu te las să alegi…şi, alege,


Între a muri pe pieptul meu, sau pe caietele mele de poezii…
Alege iubirea sau non iubirea…
E o laşitate să nu alegi …
Nu există o regiune liberă,
Dintre rai şi iad …
Aruncă-ţi toate cărţile din mânecă
Şi o să accept orice sentinţă …
Vorbeşte, schimbă-ţi intonaţia, explodează,
Nu sta indiferentă.
Nu pot să rămân la infinit, aruncat în ploaie…
Alege un destin din două
Şi află în ce destin înflăcărat sunt eu…

Obosită eşti …
Şi fricoasă
Şi drumul meu lung şi neînsemnat
Intră în mare …sau îndepărtează-te…
Nu este mare fără vârtej.
Iubirea e o atracţie mare, navigaţie contra curent …
75 Dureri, lacrimi şi plecări dintre stele ….

Mă omoară laşitatea ta ….tu, femeia


Care te strecori după cortina scenei,
Eu nu cred în iubirea care nu are curajul revoluţionarilor…
Nu distruge toate obstacolele,
Nu loveşte ca vijelia…
Of,... dacă iubirea ta, Doamne,
Mă lua, mă dezrădăcina ca vijelia!



literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


CINE EŞTI ?…
------------------------------

Din ce aluat eşti făcută, tu, femeie ?


Din pălăria cărui vrăjitor ai răsărit ?

Cine spune că a furat o scrisoare din scrisorile tale de iubire, minte…


Cine spune că a furat o brăţară de aur din noptiera ta, minte ….
Cine spune că a furat un pieptene din pieptenele tale de fildeş, minte…

Cine spune că a pescuit un peşte din marea ochilor tăi, minte …


Cine presupune că aflat ce parfum foloseşti
Şi adresa bărbatului cu care corespondezi, minte…
Cine presupune că te-a invitat la un hotel din hotelurile lumii
Sau la un teatru din teatrele oraşului
Sau ţi-a cumpărat o jertfă de trandafiri, minte…
Minte…, minte…, minte…

Tu eşti ca un muzeu închis ….


Zilele de sâmbătă , duminică, marţi sau miercuri….
Şi în toate zilele săptămânii , eşti muzeu închis în faţa tuturor bărbaţilor,
De-a lungul zilelor anului …..

76
Desen de Florin Cîrlig

ÝKEION
literatura

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


SCRISOARE DE IUBIRE
------------------------------------

Când Dumnezeu a dat femeile bărbaţilor


Şi mi te-a dat,
Am simţit că m-a favorizat deschis şi s-a împotrivit
Cărţilor lui…

Mi-a dat vinul şi lor grâne …


M-a îmbrăcat cu mătase şi lor le-a dat bumbac …
Mi-a dăruit o floare şi lor o creangă

Când Dumnezeu mi te-a sortit,


Ca răsplată, am vrut să-i mulţumesc cu câteva rânduri, pe o foaie albastră
Într-un plic albastru.
Şi încep cu: Tu, prietene,
Dumnezeu cum mi-a spus, că nu primeşte şi nu răspunde,
Numai la scrisorile de iubire…

Când am primit răsplata


Şi m-am întors cu tine in căuşul palmelor, ca floarea de magnolie ,
Am sărutat mâna Domnului,
Am sărutat luna şi aştrii unul câte unul,
Am sărutat pieptenele cu care te piepteni
Şi oglinzile in care se vede chipul tău,
Şi porumbeii albi, care-ţi duc voalul …..

ADOLESCENTA
------------------------

Adolescentă, cu sânii descoperiţi,


77 Nu-i acoperi!
Dumnezeu desenându-i, a creat o capodoperă.
Las-o ….ca o vijelie de miresme pe pământ,
Adiind dor şi pâine…

Nu te înfricoşa. când aruncă trecătorii priviri


La floricelele tale, că nu mai eşti fetiţă.

Vine iarna,… şi norii peste nori,


Şi iese din deschizătura cămăşii sânul tău flămând,
Cerând de la lumină o stea …!


ÝKEION
interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

78
interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Lecturi urbane : Dorohoi 2010

Echipa Lecturi Urbane Dorohoi s-a născut din dorinţa a patru elevi
de la Colegiul Naţional “Grigore Ghica” de a uni lumea din jur prin lectură.
Şi cum clasa a XII-a e momentul în care fiecare elev îşi doreşte să facă un
bilanţ al lucrurilor pozitive din viaţa de liceean, noi am putea face cel mai
scurt si cuprinzător: în clasa a XII-a am reuşit să aducem Lecturile Urbane
în Dorohoi. Cine suntem noi?
(Mădă O.)
1. Enache Daniel- “<<Este din ce in ce mai bine! Noi chiar am început a
citi şi a studia mult mai mult decât până acum, iar datorita nouă ,cititorilor pasio-
naţi, societatea din care facem parte este în continuă creştere culturală.>> Cu sigu-
ranţă în inima fiecăruia există o dorinţă cât de mică pentru ca aceste cuvinte să fie
şi adevărate. De aceea noi, organizatorii acestui eveniment cultural “Lecturi urba-
ne”, am luat iniţiativa de a împrăştia virusul tomnatic al cititului. Personal, încă
mai cred că o carte bună şi o lectură frumoasă poate înmuia orice inimă, şi că
acesta e cel mai constructiv mod de a comunica cu generaţiile anterioare nouă sau
chiar şi cu scriitorii contemporani. Îmi place să ajut pe oricine,să sfătui pe cel nedu-
merit, iar prin implicarea în acest proiect am încercat să duc la bun sfârşit visul
meu şi al colegilor din echipă, cel de a ajuta pe cei doritori să poată citi mai mult,
împreună cu un sfat preţios pentru mine: citiţi mai mult decât credeţi că puteti me-
mora.”
79



interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


2. Olariu Mădălina: “Dacă pictorii îşi pun tot talentul şi imaginaţia într-
un portet care iese perfect, atunci şi un elev în ultimul an în clasa de filologie ar
putea să îşi imagineze portetrul sub masca unei cărţi. Şi dacă pentru mine mirosul
toamnei care e pe sfârşite mă inspiră, aş putea sa fiu o carte veche cu pagini al
căror miros este unul plăcut, de hârtie îngălbenită de vreme şi de mulţimea de citi-
tori care au vrut să o citească. De aceea, proiectul Lecturi Urbane a fost activitatea
potrivită pentru noi, cei care citim atât din plăcere cât şi dintr-o nevoie inexplica-
bilă, să putem să citimîmpreună cu cei care poate nu reuşesc să evadeze din strân-
soarea timpului. Şi dacă mi s-ar oferi ocazia să pot schimba un aspect al lumii de
pretutindeni, cu siguranţă mi-aş dori ca noi toţi să avem oriunde o principală ocu-
paţie: aceea de a avea permanent un ochi şi pentru o carte care se merită a
fi citită într-un mediu urban. http://madalinaolariu.wordpress.com

3. Şoltuzu Sabina-Ecatherina - “Nu există alt remediu pentru oamenii


înţelepţi, decât să citească şi mai mult, aşa că luaţi amin-
te...
Ce înseamnă “Lecturi Urbane” ? – Mi se pare că
exprimă mai mult decât toate cuvintele pe care le-am citit
80 vreodată, nu crezi ? Poate era asta ne-a cam corupt ; în
schimb, cititul unei cărţi, îl văd totuşi o chestie mult mai
mişto. Eu, când citesc, simt că mă întorc în locuri care au
rămas neschimbate, că reîntâlnesc oamenii pe care nu i-
am uitat, că trăiesc încă o dată şi încă o dată momentele
care mi le amintesc cel mai bine şi îmi dau seama cât de
mult m-am schimbat ! Asta probabil, din cauză că, în ochii
cuvintelor scrise, mă simt cea mai împlinită. De aceea, sfa-
tul meu Lion pentru voi, este exact următorul : « Când via-
ţa îţi oferă o carte, trebuie să spui : ‘Vai, ce-mi plac cărţile ! Mai ai ?’»” http://
gliglitzz.blogspot.com/

ÝKEION
interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


4.Tudosă Andreea – “ Sunt lucruri pe care le faci şi lucruri pe care le faci
pentru tine. Nu ştiu dacă aş îndrăzni prea mult incluzând arta la ceva ce îţi aparţi-
ne, însă tind să cred că arta creaţiei poate fi alimentată doar cu elemente ce fac
parte din acelaşi câmp semantic. Să scrii e bine. Să citeşti ce au scris alţii, e chiar
mai bine. E pură dezvăluire fără a depune decât minimum de efort, şi anume, să
urmăreşti predestinări. Tu eşti predestinarea ta. Scriu în capitolul «Lecturi urba-
ne » consecutiv cu cel din viaţa mea. De fapt, e viaţa tuturor celor ce îşi pun sufletul
în artă, fie că e vorba de culori, note muzicale sau litere. Şi e atât de simplu! Pu-
team păstra secretul pentru noi, dar cui nu îi era dor de cozile de la alimente care
sunt doar zvon pentru generaţia noastră? Pss! Atenţie! Se dă carte caldă!
P.S. Chiar preferăm să stăm la coadă pentru o porţie mică de cunoaştere!“
http://blogstiutnumaidemine.blogspot.com/

81 Şi a fost odată 14 noiembrie, o zi pe care nici după atâta timp nu o pot


analiza detaşat. Dorohoiul a fost un conglomerat de omuleţi ce îşi dădeau ghion-
turi nu pentru a afla cine a murit sau pentru a face politică, ci ca să întrebe « Ei, tu
ce carte ai ?» . Chiar dacă mi-e străin Dorohoiul de altădată, după ziua de 14 pot
zice că îl cunosc. Am aflat cum e să fie oraşul un târg, cum să se facă negoţ cu
literatură.
Ar trebui să vină o rubrică de mulţumiri, dar nu mă voi limita la atât.
Pentru că au fost puţini, dar buni, cei ce s-au lăsat pe ei deoparte o bună bucată
de timp, împreună cu noi, ăştia 4. Încep cu fotografii, Crăciun Olivian şi Oanea


Nicolae, care nu ştiu cum au făcut, dar au surprins momente de-a dreptul
semnificative. Oameni, cărţi, ce îţi poţi dori mai mult să imortalizezi în imagini?
Continuând, trebuie să îi amintim pe cei de la atelierul de pictură, Diana Dupu şi


interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Cătălina Radu, cele care au dat culoare peisajului tomnatic, cele care au ilustrat
literatura în ceva mai mult decât simple mâzgălituri, determinând trecătorii să
picteze cu pensula, cu mâna, cu ce au apucat, dar, mai presus de toate, cu sufletul.
Pe lângă multă strigătul învingător al Cunoaşterii, au putut fi audiate
melodiile colegilor noştri, Enache Daniel şi Şoltuzu Sabina-EcHaterina, un nai şi o
vioară ce, într-o armonie de linişti angelice, au spus literatură. Acestora li s-au
alăturat Kvasinschi Alexandru şi iubitori de folk ce se aflau în trecere. Aşadar,
dincolo de orice program prestabilit, surprizele s-au ţinut lanţ. De asemenea,
ţinem să îi mulţumim doamnei consilier educativ Puiu Otilia, care a susţinut
promovarea proiectului în cadrul liceului şi fără de care nu am fi reuşit să
adunăm cărţile necesare organizării acestei activităţi, dar şi Casei Municipale de
Cultură şi Primăriei Municipale.

82 Însă dincolo de toate, cei mai importanţi sunteţi voi. Voi, cititorii, sau
potenţiali cititori, care aveţi o carte citită sau doar păstrată şi la care puteţi
renunţa pentru a oferi oportunitatea unei alte persoane să se cutremure la
anumite pasaje, să se revolte, să mediteze, să penduleze între agonie şi extaz. Vă
aşteptăm la următoarea ediţie Lecturi Urbane Dorohoi şi sperăm că putem conta
pe sprijinul vostru ca la ediţia precedentă, la care, trebuie să menţionez, s-au
adunat 300 de cărţi!

Dorohoiul citeşte !

(a consemnat Andreea Tudosă)

ÝKEION

interviuri


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

83
interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Interviu cu Marcel Murariu

Ciprian Voloc: Marcel Murariu, lumea te cunoaşte, în Dorohoi, şi în acelaşi timp nu te


cunoaşte. Trebuie să aflăm dacă această situaţie are legătură cu destinul pictorului, în
societatea contemporană.
Marcel Murariu: Ce pot să spun, dacă are sau nu are legătură cu destinul pictorului... Ar
avea...
Ciprian Voloc: Spun asta deoarece deoarece artistul e de obicei cunoscut, în oraşul său,
mai ales când este vorba de un oraş mic...
Marcel Murariu: Oraşul acesta e unul care m-a adoptat, pe mine... Situaţia a fost de aşa
natură încât timpul, problemele m-au determinat să neglijez partea artistică, răpindu-mi
timpuil necesar deveniri artistice.
Ciprian Voloc: Am pus această întrebare tocmai pentru a începe cu partea cea mai
dureroasă a destinului tău artistic, faptul că, deşi îţi doreşti de ani buni să realizezi o
expoziţie personală, nu ai reuşit... Ai pictat biserici, ai realizat lucrări la fosta fabrică de
sticlă şi porţelan a oraluşui, ai realizat sute de reproduceri sau tablouri originale care au
ajuns în casele oamenilor, dar, cu toate acestea, nu ai izbutit a veni, în întâmpinarea
dorohoienilor, cu o expoziţie personală, şi poate că şi acesta e unul din motivele faptului
că eşti, în acelaşi timp, cunposcut şi necunoscut, în propria ta urbe.
Marcel Murariu: Da, vezi tu, eu tot timpul am pus pe primul plan existenţa familiei,
partea materială... La un moment dat am fost nevoit să fac diverse munci pentru a putea
să trăiesc, şi atunci, într-un fel, m-am compromis, pe plan artistic..
Ciprian Voloc: Ai săvârşit tot felul de munci, de-a lungul vieţii... Poţi să le enumeri, măcar
în parte ?
Marcel Murariu: În primul rând meseria mea, care nu mai există, aici, în Dorohoi, anume
84 sticlar artistic, la care adaug zidărie, finisaje exterioare, fierar betonist, tâmplar... am
încercat să trăiesc, să fac de toate, să învăţ... plus ieşirile în afară, tot cu diverse
îndeletniciri... Îmi doresc, cu toate acestea, foarte mult, să realizez o expoziţie personală,
dar, am spus-o de atâtea ori şi o repet, o expoziţie nu se realizează atât de uşor... ea
presupune existenţa unei valori artistice, a operei, a unui limbaj propriu, a căror realizare
necesită efort şi lucru serios. Orice artist dispune un limbaj propriu, dar ai nevoie de
timpul necesar pentru a-l pune în valoare... Aceasta este situaţia mea, acum. Muncesc
pentru puţinul necesar supravieţuirii.
Ciprian Voloc: Totuşi, până la o primă expoziţie personală, ne poţi spune ceva despre
începuturile tale artistice ? Unde ai învăţat pentru prima dată tainele artei plastice, cu ce
mari maeştri ai lucrat ?
Marcel Murariu: Ca să o iau aşa, primul maestru a fost tatăl meu, maistru decorator la
fabrica de sticlă: de mic, pe ascuns, făceam şi eu ce făcea şi el, mai furam unele procedee

ÝKEION
interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


şi-am început, practic, de mic copil, să lucrez. Mai târziu, lucrând la fabrica de sticlă de la
Pădurea Neagră, am cunoscut un sculptor, un creator, Kostan Starkidias, un grec stabilit
la noi, din Oradea, care m-a luat pe lângă el... A văzut că-mi place arta şi am învăţat cu el
modelajul în ghips... Apoi am venit la Suceava, la fabrica de sticlă; Mircea Dăneasa, tot un
sculptor, despre care pot spune că a fost mentorul meu, s-a ocupat de mine, în domeniul
picturii şi nu numai... Am lucrat, totuşi, îndeosebi sticlă... Apoi Virgil Parghel, soţul
regretatei Anca Parghel, mi-a fost profesor la Şcoala Popularăde Artă... Mai amintesc pe
Ioan Carp Fluerici, pe Rusu... După perioada petrecută la Suceava am revenit la Dorohoi...
Ciprian Voloc: Cum ai descoperit, din punct de vedere artistic, Dorohoiul ? Ce artişti
trăiau aici ?
Marcel Murariu: Primul cu care am şi lucrat a fost bădia Ion Murariu, apoi soţii Istrati,
Marcel Olinescu, pe care l-am cunposcut încă din clasa a VII-a, la un vernisaj de-al lui de
grafică..
Ciprian Voloc: În ce măsură toţi aceşti maeştri şi-au pus pecetea asupra tehnicii şi
stilului tău personal ?
Marcel Murariu: Stilul meu personal nu poate exista, dacă vorbim de copierea stilului
maeştrilor... De exemplu, o perioadă îl copiam pe Dăneasa... Dar, apoi, am început să mă
descopăr pe mine... Felul de a modela sticla îmi dădea multă libertate... Şi la lut, la
modelaj, m-am descoperit... Am învăţat multe, despre posibilităţile mele... Nu pot spune
că am ajuns la un stadiu original, dar de la fiecare maestru am învăţat câte ceva...
Ciprian Voloc: Dintre artiştii contemporani, care trăiesc în Dorohoi, de care te simţi mai
apropiat...?
Marcel Murariu: Artişti contemporani, în Dorohoi... În afară de Antal, nu ştiu dacă mai
este altcineva...
Ciprian Voloc: Ar mai fi, poate, Petrică Maxim...
Marcel Murariu: Nu îl cunosc îndeaproape, pe el... Doar la expoziţia sa personală, de
acum câţiva ani, am fost dar nu am tangenţă cu el...
Ciprian Voloc: Deci nu se poate vorbi de o unitate, a artiştilor, în Dorohoi, deoarece sunt
foarte puţini...
Marcel Murariu: Nu pot să mă exprim, în această privinţă.... mai este Nemţoiu, ca
sticlar...
Ciprian Voloc: Revenim la întrebarea de început: este greu să fii artist într-un oraş mic?
Marcel Murariu: Nu e greu... nu, nu ar fi greu... Numai că arta trece prin stomac...
Ciprian Voloc: Cu alte cuvinte, nu există desfacere... Chiar dacă un artist produce, nu
există cumpărători, astfel încât el să poată supravieţui...
Marcel Murariu: Da, nu prea sunt... Vreau să-ţi spun ceva, Ciprian: desfacere există, dar -
85 şi asta nu numai în Dorohoi - merge spre kisch...
Ciprian Voloc: De ce ? Acesta este nivelul gustului popular ? Acesta este nivelul
aşteptărilor dorohoianului tipic ?
Marcel Murariu: Vezi tu, omul încă nu este educat pentru a vedea, a realiza şi a aprecia,
la valoare ei, o lucrare autentică... Trebuie să fie şi înţeleasă, o lucrare... Dincolo de
exprimări de tipul „Ce a făcut ăla? Două linii, trei, patru linii...”, e necesară surprinderea
semnificaţiei lucrării, a sensurilor ei, a dispunerii artistice a culorilor, a formelor... Într-
adevăr, puţini sunt educaţi pentru adevărata artă, în Dorohoi...
Ciprian Voloc: Ce poţi să spui despre tânăra generaţie ? Ai cunoscut, cred, tineri care au
dorit să se perfecţioneze, în plan artistic, şi au venit la tine ca să ceară sfaturi utile, ca să-i


ajuţi, ajungând, ulterior, chiar la Facultatea de Arte Plastice ?
Marcel Murariu: Singura care m-a contactat şi a şi confirmat, în ultimii ani, este Daniela
Strună. Ea a fost şi pregătită, nu eu i-am pus creionul în mână, ea deja se afla la un nivel


interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


înalt, talentul ei era real şi munca depusă a fost pe măsură... Bineînţeles, mi-a fost uşor să
o ajut... Elementele de bază le-a pus, la locul lor, repede... astfel că, ulterior, a terminat
facultatea iar vernisajul de la Iaşi l-am urmărit pe internet...
Ciprian Voloc: Într-adevăr, am fost de faţă, la eveniment, la Expoziţia de la Palatul
Culturii din Iaşi, cumpărându-i unul dintre tablouri şi publicând, ulterior, o prezentare a
evenimentului pe blogul meu (ciprianvoloc.wordpress.com). În prezent, tablourile sale de
la acea expoziţie pot fi admirate la Şcoala Generală din satul ei natal, Cristineşti, căreia le-
a donat.
Marcel Murariu: A mai fost un băiat foarte talentat, Radu Covaliu, pe care l-am cuoscut
în cadrul Cercului de pictură de la Casa de Cultură din Dorohoi, dar care nu a continuat
studiile la un nivel superior, emigrând în Italia, pentru a supravieţui. Arta cere un
sacrificiu, dar nu oricine şi-l permite.
Ciprian Voloc: În condiţiile acestea, care ar fi mesajul tău pentru tânăra generaţie, mai
ales pentru iubitorii de artă plastică, pentru cei care-şi doresc să creeze, în acest
domeniu ?
Marcel Murariu: Trebuie să fie şi ajutaţi... Dar în contextul în care se zbate arta, cultura,
în general, în ţara noastră, nu ştiu ce mesaj le-aş putea transmite... Sunt mulţi tineri
talentaţi, foarte mulţi, în Dorohoi, şi fete, şi băieţi, talentul lor se remarcă încă de la
grădiniţă, dar, ulterior, se pierd... Ei lucrează frumos, sincer... Nu uit ce a spus Picasoo: „mi
-a trebuit o viaţă să învăţ să desenez şi încă una să învăţ să desenez preum un copil”... Dar
cine să se ocupe de copilul din noi ?
Ciprian Voloc: Cu alte cuvinte, cum e, până la urmă: pasiunea învinge viaţa sau viaţa
învinge pasiunea ?
Marcel Murariu: Vezi, aceasta e o întrebare cu un răspuns pe care trebuie să-l gândeşti
foarte bine...
Ciprian Voloc: Dacă stăm bine şi ne gândim, parcurgând istoria artelor plastice, marii
artişti au optat pentru prima variantă... Au suferit de mari lipsuri, au fost bolnavi, mulţi
dintre ei murind chiar cu pensula în mână... săraci. După moarte,
însă, au devenit celebri, iar tablourile lor valorează milioane de euro.
Până la urmă este, totul, o chestiune de opţiune personală ?
Marcel Murariu: Da.
Ciprian Voloc: Fiecare îşi asumă riscul şi consecinţele deciziei de a-
şi urma pasiunea şi nu mersul firesc al vieţii ?
Marcel Murariu: Trebuie să alegi ... Fie pasiunea, riscând să mori
sărac şi singur, fie să iei viaţa altfel, şi să profiţi de tot...
Ciprian Voloc: Ideal ar fi ca viaţa şi pasiunea să se armonizeze...
86 Marcel Murariu: În general noi artiştii, gândim puţin altfel... Nu ne
plac compromisurile...
Ciprian Voloc: Şi totuşi, sângele apă nu se face... Pasiunea nu poţi să
o ucizi, să o extirpi, din suflet...
Marcel Murariu: Nu, nu poţi să o alungi...
Ciprian Voloc: Un mesaj de final, Marcel, către cititorii revistei
Lykeion ?
Marcel Murariu: Sper, şi mă rog lui Dumnezeu, să reuşesc să
realizez o expoziţie personală, pentru a dovedi că exist, ca astist
plastic, în Dorohoi, astfel încât să-i invit pe toţi la primul meu
vernisaj. Nădăjduiesc că va avea loc, cât de curând. Îmi trebuie numai
ceva timp.
Ciprian Voloc: Doamne ajută !

ÝKEION

interviuri


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

87
ÝKEION
interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

88

interviuri


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

89
interviuri

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

90

Marcel Murariu: Autoportret (lucrare neterminată)

ÝKEION

interviuri


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

91
ÝKEION
europa

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

92
europa

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Diana-Magdalena HRAB

European Youth Parliament

Fondat în 1987, Parlamentul European al Tinerilor (EYP) este o organizatie


deschisa tinerilor din intreaga Europa, pe care ii incurajeaza in exprimarea opiniilor pro-
prii legate de constituirea Europei Unite.
Organizatia functioneaza sub patronajul onorific al dl. Jerzy Buzek, Presedinte
al Parlamentului European si al dl. Torbjorn Jagland, Secretar General al Consiliu-
lui Europei.
EYP promoveaza dimensiunea europeana în educatie, conform principiului «
unitate in diversitate », si ofera posibilitatea elevilor si studentilor din grupa de varsta 16
-21, sa participe la o experienta instructiva, practica si pozitiva.
European Youth Parliament constituie un forum în care tinerii isi pot exprima
parerile, fara nici o conotatie politica si fara sa se apeleze la interpretarea de rol. Tinerii
sunt incurajati sa se implice în problemele politice curente si in procesul democratic, sa
practice o gandire independenta si europeana. Parlamentul European al Tinerolor este
cel mai important proiect care ofera o educatie non formala la care tinerii europeni pot
lua parte. Implicatiile academice, politice, sociale, emotionale sunt garantate pentru a
imbunatati educatia si maturitatea personala a fiecarui participant, in beneficiul lor, al
scolilor, al familiilor, al profesorilor.
Am aflat despre EYP de la coordonatorul educativ al liceului nostru, dna. Prof.
Otilia Puiu, dumneaei a organizat delegatia( 11 elevi) care a fost trimisa, in luna mai a
anului trecut, la Sesiunea Regionala de Selectie Moldova I, in cadrul EYP Romania, alaturi
de alte 6 delegatii din celelate orase ale Moldovei.
Prima data la EYP…. a fost ceva nou,neasteptat si diferit de orice alta activitate
extra-scolara( mai ales pentru ca totul trebuia discutat in lb engleza), dar am acceptat-o
93 ca pe o provocare, deoarece, nestiind ce presupune sa dezbat o problema europeana de
actualitate, am fost mult mai motivata sa particip si sa reusesc. Comitetul in care am fost
la regionala se ocupa de Drepturile Omului ( DROI – prescurtarea folosita in EYP- fr.
droit=drept), si am avut ca tema:”Luand in considerare ca rata discriminarii a crescut cu
peste 60 %, cum ar trebui sa actionam pentru a opri discriminarea si consecintele
acesteia, si care ar fi rolul Uniunii Europene in acest context?”.Comitetul, coordonat de
Chairperson (formator in cadrul EYP), trebuie sa identifice situatiile actuale si proble-
mele legate de tema data, si apoi sa gaseasca solutii(Rezolutia comitetului), toate acestea
in decursul celei de-a doua zile, in Committee Work. In prima zi, delegatii sunt invatati sa
coopereze si sa comunice intre ei, cu ajutorul jocurilor din cadrul Teambuilding,
care ,desi sunt amuzante, sunt si de strategie si ajuta la pregatirea echipei pentru dez-


baterile din Committee Work. In ultima zi de sesiune, are loc General Assembly
(Prezentarea Generala, prezidata de un juriu), cand fiecare comitet in parte, isi prezinta
Rezolutia. Acestea sunt discutate in General Debate, si apoi sunt votate, sau nu, de catre


europa
celelate comitete.Rezolutiile care trec, sunt prezentate Parlamentului Romaniei, Parla-

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


mentului si Consiliului European.( rezolutia noastra a trecut)
Dupa sesiunea regionala, Chairperson-ii isi evalueaza fiecare delegat, si trimit
recomandarile facute Presedintelui EYP ( Romania, in acest caz). In functie de aceste re-
comandari, delegatii pot fi selectati pentru Sesiunea Nationala, Internationala sau chiar
ca viitori Chairperson/Oragnizator. Am fost selectata si pentru Sesiunea NAtionala ( East
European Seminar 2010, sub motto: “ Planul D: pentru Democratie, Dialog si Dezbatere in
2010”), unde au participat si delegati din alte tari ale Uniunii Europene,comitetele au
primit teme mai dificile decat cele de la regionala, de exemplu, comitetul pe Angajari si
Incluziunea Sociala ( EMPL (Employment)) a avut: “Uniunea Europeana este una dintre
cele mai bogate regiuni din lume, dar totusi mai mult de 20% din cetatenii acesteia nu isi
pot permite strictul necesar.Ce masuri ar putea fi luate pentru a actualize Pilonul 1 al Pac-
tului European al Tinerilor: angajarea si inclusiunea sociala?”. Din fericire, toti am fost mul-
tumiti cand munca depusa in timpul celor 2 zile de Committee Work , ne-a fost rasplatita la
General Assembly, cand toate rezolutiile au fost acceptate.
Dupa 3 luni de suspans, 8 dintre delegatii de la sesiunea nationala, am fost selec-
tati pentru a participa la the 66th International Session of the European Youth Parlia-
ment in Athens(Motto: “Sa redescoperim Democratia in locul ei de nastere”) si a
reprezenta Romania la nivel international. Aceasta sesiune a reunit 250 de tineri selectati
din 31 de tari Europene, care au dobandit pe parcursul sesiunii, aptitudini si cunostinte
despre munca in echipa, limbile de circulatie internationala, comunicare interculturala si
despre politica tarilor europene si a Uniunii Europene. Fiecare delegat roman a fost inte-
grat intr-un comitet( 15 comitete a cate 12-15 delegati), alaturi de altii din celelate tari
europene, si au primit diferite teme, importante atat pentru Europa, cat si pentru restul
lumii.Timp de 9 zile delegatii fiecarei tari s-au cunoscut intre ei,au legat prietenii, au facut
schimb de opinii si au discutat problemele date.Cele 2 zile de Teambuilding (in tabara din
Loutraki)au fost cat se poate de utile si necesare, tinand cont ca proveneam din tari
diferite, iar jocurile au fost mult mai dificile, dar cu rezultate bune in ceea ce priveste for-
marea echipei. Au fost 4 zile de Committee Work, partea cea mai grea a sesiunii, deoarece
temele primite au fost destul de controversate,de ex, comitetul meu a fost pe Securitate si
Aparare ( SEDE- Security and Defense), tema fiind: “Tinand cont de opiniile care apar tot
mai des cu privire la Programul Nuclear din Iran, cum ar trebui sa actioneze Europa pen-
tru a asigura pacea, stabilitatea si securitatea in regiune?”(aceasta este considerate cea
mai controversata problema atat in UE cat si in lume) sau Comitetul pe Afaceri Constitu-
tionale (AFCO)- “ O Uniune Europeana mereu in extindere? Care ar trebui sa fie raspunsul
UE pentru statele care vor sa adere?”…si alte 13 teme, despre Islamophobie,Schimbarile
94 climatice provocate de poluare, Cenzurarea presei in unele tari, sau Regimul dictatorial
din Belarus, toate aceste rezolutii fiind prezentate in cursul a 2 zile de General Assembly
( Atena). La deschiderea GA, ne-au tinut discursuri, reprezentantii Parlamentului Euro-
pean, ai Consiliului European pentru Mediu, pentru Dezvoltare, pentru Aparare si multi
altii, si au fost prezenti in timpul GA pentru a asculta si a aproba solutiile gasite de noi,
spunandu-ne la sfarsit ca sunt foarte multumiti si impresionati ca niste tineri au gasit
solutii la probleme atat de importante, si ca sunt mandri de noi, pentru ca noi reprezen-
tam viitorul European. Desi a fost forte mult de lucru si de pregatit, prea putin timp liber
(doar 1 ora in care am putut vizita Atena),insa in fiecare seara dup ace terminam Com-
mittee Work, se organizau fel de fel de activitati de socializare- EYP Café, Committee Din-
ner,Reception, Delegation Dinner- pentru a ne elibera de stresul din timpul zilei, si pen-
tru a cunoaste mai bine, atat restul comitetului, cat si pe ceilalti delegati. Totul s-a meri-
tat, tinand cont de rezultatele obtinute, de delegati, oficiali si chiar de profesorii prezenti
la sesiune,toti au fost super ok si sociabili.

ÝKEION
europa

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


A fost o experienta pe care nu o voi uita nicodata, deoarece cunoscand tineri din
alte tari, punctul lor de vedere cu privire la temele date, si nivelul de munca experimentat
acolo, m-am maturizat si am devenit mai constienta de importanta noastra, a tinerilor
pentru un viitor mai bun al UE. EYP este organizatia perfecta pentru a te implica, a-ti ex-
prima punctual de vedere si a fi ascultat de ce sus-pusi.

Multumita EYP-ului atat eu, cat si alti EYPeri din Romania si din celelalte tari
Europene am decis sa urmam facultati in domeniul Studiilor Europene si Relatiilor Inter-
nationale, pentru a putea continua ceea ce am inceput prin implicarea in aceasta activi-
tate.

Delegatia din Dorohoi la regionala Moldova 1, 2010 Committte work la Nationala

95



Chairperson la reg Moldova 2011
europa

Lykeion nr

Comitetul meu, SEDE, la Ceremonia Oficiala

de deschidere a Sesiunii Internationale


8/2010,

Poza de grup de la Internationala


( in fata Cladirii Vechi a Parlamentu-
lui din Atena, unde a avut loc GA )

96
General Assembly Delegatia RO la EuroVillage

ÝKEION
europa

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

Committee Work
97


EuroVillage


europa

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Otilia PUIU

Interagency Cooperation to Improve


the Welfare of Children and Young People

In perioada 29/11/2010-3/12/2010 am fost beneficiara unei vizite de studiu cu


finantare europeana in Maidstone, Marea Britanie, in cadrul Programului de invatare pe
tot parcursul vietii Programul Transversal-Actiunea cheie 1.1 Vizite de studiu
pentru specialisti in educatie si formare profesionala.
Acest proiect mi-a oferit multe oportunitati de a ma dezvolta si forma
profesional, asigurandu-mi pregatirea necesara dezvoltarii competentelor profesionale si
ajuntandu-ma sa imi eficientizez activitatea pe care o desfasor. Mai mult, schimbul de
experienta cu participantii in cadrul vizitei de studiu, m-a ajutat sa-mi diversific
modalitatile de abordare privind implicarea familiei si institutiilor locale in viata scolii.Pe
langa acestea, voi putea sa aplic si sa utilizez cunostintele dobandite pentru a realiza
activitati educationale si educative de calitate care vor contribui la bunastarea copiilor si
a familiilor lor. Mi-am optimizat tehnicile si metodele de lucru in echipa si de colaborare
in urma diferitelor activitati teoretice si practice la care am asistat. Participarea la vizita
de studiu m-a incurajat foarte mult sa lucrez cu adultii. Am fost aleasa raportor european
al grupului, am dirijat si directionat corespunzator activitatile referitoare la schimbul de
experienta, schimbul intercultural, activitatile sociale si nu in ultimul rand, elaborarea
raportului. Participantii proveneau din tari total diferite de Romania, atat din punct de
vedere economic, politic, social si cultural :Germania, Finlanda, Italia, Estonia si Grand
Canaria.
Scoala nu poate fi responsabila in totalitate privind educarea tinerei generatii.
De aceea este indicat ca institutiile locale, scoala si familia sa colaboreze si sa lucreze in
echipa. Incheierea parteneriatelor cu acestea si mai ales implicarea lor au un rol benefic
in dezvoltarea armonioasa si libera a educabilului. Scoala noastra are nevoie de sprijinul
familiei si agentiilor in viata scolii care uneori este inteles gresit: doar din punct de
98 vedere financiar. Ca urmare, vizita de studiu la care am participat, va ajuta scoala sa
abordeze la nivel european parteneriatul dintre scoala, familie si institutiile locale. In
plus, activitatile de monitorizare si evaluare vor fi realizate la un nivel calitativ superior.
Proiectele educative pe care le voi derula, vor eficientiza activitatea educativa a elevilor.
Discutiile pe care le-am avut cu managerii de scoala, cu parteneri sociali si cu
participantii la vizita de studiu m-au ajutat sa adopt o viziune moderna europeana
privind rolul parteneriatelor in viata scolii.
In concluzie, contactul cu sistemul de educatie britanic, care este foarte
performant din toate punctele de vedere, m-a ajutat sa folosesc strategii corespunzatoare
pentru a eficientiza relatia scoala-familie-comunitatea locala. Vizitarea scolilor si
institutiilor partenere, intalnirea cu reprezentantii autoritatilor locale si schimbul de
bune practici cu participantii din Italia, Finlanda, Grand Canare, Germania si Estonia m-
au incurajat sa promovez o larga dimensiune europeana in activitatea mea si a scolii.

ÝKEION
europa

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

99


- instantanee -


europa

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 METHODOLOGY AND LANGUAGE ENHANCEMENT FOR THE 21ST CENTURY

Stagiul in Marea Britanie desfasurat in perioada 18/10/2010-29/10/2010 a


reprezentat o experienta unica si vitala formarii mele profesionale conferindu-mi astfel o
viziune moderna asupra abordarii metodologice si lingvistice privind actul comunicarii.
Ca urmare, participarea mea la acest curs a avut un impact deosebit nu numai asupra
activitatii mele didactice si pedagogice, dar si a inbunatatirii competentelor mele de
comunicare si relationare. Posibilitatea de a studia in Anglia, m-a ajutat sa percep valorile
si cultura britanica in context european , iar dialogul intercultural pe l-am stabilit cu
reprezentantii tarilor participante ( Turcia, Germania, Polonia, Lituania) a contribuit la
promovarea identitatii si cetateniei europene, respectand astfel diversitatea culturala si
valorile comune ale acestora.
Privind impactul asupra elevilor, acestia au fost si sunt incurajati sa comunice in
limba engleza cu ajutorul metodelor moderne pe care le-am achizitionat, vor fi constienti
de valorile educationale europene si de valorizarea patrimoniului cultural si sper ca ii va
motiva sa invete limba engleza, ii va pune in contact cu elevii din alte tari in cadrul
proiectelor europene, ii va constientiza asupra faptului ca studiul unei limbi straine le va
oferi sanse de reusita in viata prin gasirea unui loc de munca sau prin continuarea
studiilor.
Oportunitatea pe care mi-a oferit-o acest curs de formare se diferentiaza de un
curs similar urmat in Romania tocmai prin abordarea metodelor si tehnicilor de predare
a deprinderilor productive, prin diferite metode care se folosesc mai putin in tara noas-
tra, prin contactul
direct cu sistemul
de educatie englez
si european pre-
cum si cu civiliza-
tia si cultura aces-
tora. Stagiul a avut
o importanta deo-
sebita si pentru
promovarea di-
mensiunii euro-
100 pene si implemen-
tarea acesteia in
scoala prin modul
in care voi intelege
educatia intelectu-
ala. In consecinta,
m-a sprijinit sa
pun in practica
unele activitati
interdisciplinare, sa sprijin activitatea didactica si pedagogica a colegilor mei, sa aduc
documente autentice, sa facilitez accesul la practicile positive in domeniul invatarii lim-
bilor straine, sa contribui la sporirea calitatii actului educational in scoala conform stan-
dardelor europene si sa desfasor activitati interculturale la nivelul scolii. (Otilia PUIU).

ÝKEION

europa


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

101
ÝKEION
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

102
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Otilia PUIU

Săptămâna familiei - săptămâna fără TV

“Cât timp petreci impreuna cu părintii?” Aceasta a fost intrebarea care m-


a determinat sa inscriu scoala in cadrul proiectul national “Saptamana familiei-
saptamana fara TV” derulat in perioada 11-16/04/20. Raspunsul din partea ele-
vilor a fost ceva de genul: “nu discut decat despre ce am facut la scoala”, “ce note
am luat”. “faptul ca nu invat sufficient”, etc. Este drept ca majoritatea elevilor au
recunoscut faptul ca lipsa de comunicare in familie este si din cauza perfor-
mantelor pe care acestia le au la scoala, evitand sa o aduca in discutie, dar si fap-
tul ca tehnologia moderna le ofera alte modalitati de a-si petrece timpul liber si
de a comunica.
Campania are ca scop conştientizarea pericolului utilizării în exces a
televizorului şi internetului în educaţia şi formarea adolescentilor.
Proiectul a debutat cu o intalnire cu parintii clasei a IXa B in cadrul unui
atelier de lucru pe aceasta tema. La intalnire a participat si consilierul scolar al
Colegiului care a adus in discutie importanta petrecerii timpului liber alaturi de
copii. Parintii nu ar trebui sa se consoleze cu idea ca daca adolescentul este in
camera lui si butoneaza la calculator asta inseamna ca este in siguranta acasa si
ca sunt impreuna. Din contra, ei ar trebui sa ofere copilului alternative de a
petrece timpul liber cum ar fi: frecventarea unui club de lectura, muzica, sport,
dezbatere, plimbari in aer liber.
O alta activitate primita cu entuziasm de catre elevii clasei a IXa B a fost
cea legata de competitia sportiva. Adolescentul trebuie incurajat sa practice un
sport pentru a-si putea dezvolta spiritul de competitie si de echipa si mai ales,
103 gandirea pozitiva. Intr-adevar sportul poate reprezenta cu siguranta o alterna-
tive de a-ti petrece timpul liber in loc de a sta comfortabil ore intregi la televizor
si calculator.
Am incheiat Saptamana Familiei-Saptamana fara TV “Pe urmele lui
George Enescu” la Casa Memoriala “George Enescu” Dorohoi.Cu admiratie si re-
spect, elevii au ascultat muzica interpretata de Enescu fiind sensibilizati de ac-
tivitatea de exceptie a artistului. Mai mult, au inteles ca muzica de calitate elibe-
reaza spiritul de rutina zilei si au mai invatat ca fara munca nu pot avea un viitor
cert.


Asadar, incearcati sa stati o saptamana fara televizor si fara Internet, stati
unii cu altii, cu parintii, mergeti la plimbare in parc si veti realiza ce pierdeti.
Viata e frumoasa, merita sa te bucuri de ea din plin.


ÝKEION
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

104
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


HRĂNEŞTE-ŢI SUFLETUL CU PACE !

Săptămâna Educaţiei Globale a devenit o traditie in scolile din toata tara. Astfel, in
fiecare an, aceasta sarbatoare nu trece neobservata si fiecare scoala o celebreaza intr-un
mod original si creativ. Evenimentul dureaza o saptamana, timp in care fiecare scoala
organizeaza activitati cu scop educational.
Tema Saptamanii Educatiei Globale din acest an a fost "Pacea si nonviolenta pentru
copiii lumii". Organizatorii evenimentului si-au propus schimbarea lumii in care elevii
traiesc in asa fel incat fiecare copil sa traiasca intr-o lume sigura si demna.
Proiectul si-a propus sa familializeze elevii, parintii si cadrele didactice cu principiile si
valorile Educatiei Globale, dar si sa creeze un cadru pentru intelegerea drepturilor si re-
sponsabilitatilor cetateniei europene. De asemenea, in cadrul marelui eveniment educa-
tional, atat elevii, profesorii cat si familiile elevilor au fost implicati in diverse activitati
pentru a invata ce inseamna responsabilitatea privind toleranta si solidaritatea. Un alt
obiectiv urmarit de organizatori este de a crea si facilita realizarea unor parteneriate cu
alti actori educationali.
Istoria Saptamanii Educatiei Globale incepe in 1999, cand Consiliul Europei, prin
organismul sau specializat - Centrul - Nord - Sud, a initiat, la Strasbourg, prima
"Saptamana a Educatiei Globale". Scopul acestei saptamani este acela de a promova in
statele membre activitati scolare dedicate reducerii saraciei si excluderii sociale. Astfel,
fiind o reusita inca de la prima editie, sarbatoarea dedicata educatiei mondiale a ajuns la
cea de-a XII-a editie.
“Saptamana Educatiei Globale" incurajeaza copiii, tinerii si profesorii sa initieze ac-
tivitati educationale in domeniul cetateniei globale prin dezbaterea unor teme ca: diver-
sitatea si inegalitatea, atat la nivel local cat si global, avand la baza principalele teme ale
cetateniei globale: sensibilizarea intregii lumi asupra rolului de cetateni ai globului, re-
spectarea diversitatii si a comunicarii interculturale, dorinta de a face ca lumea sa devina
un loc mai echitabil si durabil, responsabilitatea asupra propriilor actiuni.
Ne bucuram ca si in scoala noastra aceasta activitate la nivel global a fost sustinuta
de cadrele didactice din colegiu, de partenerii educationali si de comunitatea locala.
Proiectul s-a numit “Hraneste-ti sufletul cu pace” si a avut ca scop oferirea posibilitatii
elevilor de a se integra în programele extraşcolare si educative, de a se implica în acţiuni
de combatere a violentei si de a duce un mod de viata pacifist. Mai mult, constientizarea
elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi comunităţilor, un exerciţiu de solidaritate, de
acţiune civică, pentru promovarea şi protejarea comună a drepturilor copiilor, într-o
105 lume afectată de criza economică globală şi şi de crizele sectoriale, urmând principiile
Convenţiei pentru Drepturile Copilului: principiul interesului superior al copilului, prin-
cipiul nediscriminării, principiul participării şi principiul supravieţuirii şi dezvoltării
copiilor.
Echipa de proiect a fost alcatuita din: prof. Diana Hangan, prof. Gianina Cucore-
anu, prof. Iulia Stoica si prof. Monica Ifrim si din elevele: Hrab Diana-clasa aXIIa E,
Ursan Stefania-a X-a G si Ungureanu Carina-a X-a A.
Activitatile derulate au acoperit sfera teoretica, practica si artistic. Activitatile des-
fasurate au fost variate, pline de originalitate si creativitate: Pacea in familie- sesiune de
referate, coord. Diana Hangan; Personalitati care au militat pentru pace-concurs, coord.


Iulia Stoica; Factorii care ameninta pacea in lume-masa rotunda, coord. Gianina Cucore-
anu si Diana Hangan; Sa lasam tot ce ne inconjoara sa traiasca in pace-concurs colaje,
scurt metraj- Diana Hangan si Gianina Cucoreanu, Pacea prin corespondenta- concurs de


la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


eseuri in limba engleza, franceza si romana, coord. Otilia Puiu, Diana hangan si Iulia
Stoica; Linistea sufletului-pacea tuturor-dezbatere cu motiune, coord. Otilia Puiu, Sa fie
pace in lume- program artistic coordonat de prof. Ifrim Monica si expozitia de colaje –
coord. Diana Hangan si Gianina Cucoreanu.
Hraneste-ti inima cu pace. Aceasta inseamna sa traiesti in pace cu tine
insuti. Daca inima este plina de neincredere si egoism, capul nu gaseste niciodata cai catre
pace. Pacea incepe acolo unde se termina ura si lacomia. Lumea nu poate fi schimbata cu
violent, ci numai cu inima. Hraneste-ti inima cu pace. Aceasta inseamna sa respire in liniste.
Sa devii una cu tot ce traieste si moare! Gata cu micile razboaie de zi cu zi! Pune capat in-
tregii violente din interiorul tau cu gesture de impacare. Hraneste-ti inima cu pace. Aceasta
inseamna sa intalnesti cu respect tot ce este slab si vulnerabil. Sa fii atent la tot ce te face
fericit. Nu exista pace in lume daca nu exista pace in inima ta si a mea. (Phil Bosmans)

Coordonator proiect SEG 2011


Prof. Otilia PUIU
CPAESE C.N. “Grigore Ghica” Dorohoi

- instantanee -

106

ÝKEION

la scoala


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

107
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Concurs de spoturi publicitare
în cadrul Săptămânii limbii franceze şi a francofoniei

Spectacolul organizat de Colegiul Naţional „Grigore Ghica” cu ocazia Săptămânii


limbii franceze şi a francofoniei a dovedit că îmbinarea între cântece, dans, piese de
teatru şi concurs este una ideală pentru iubitorii acestei limbi. Coordonatorul acestui
proiect a fost prof. Iulia Stoica, ajutată de prof Claudia Jâşcanu şi bibliotecar Mariana
Hluşcu în colaborare cu Şcoala nr.8 „Mihail Kogălniceanu.”„În fiecare an la Colegiul
Naţional Grigore Ghica se organizează Săptămâna limbii franceze şi a francofoniei.
Ediţia din acest an, a patra ediţie, este dedicată tineretului şi solidarităţii. În cadrul
acestui proiect am încercat, ca de fiecare dată, să manifestăm ataşamentul nostru, al
elevilor în special, pentru limba franceză prin diferite activităţi”, a declarat
coordonatorul proiectului, prof. Iulia Stoica. Spectacolul a fost deschis cu o prezentare
video în limba franceză, urmată de cântecul Champs-Élysée in interpretarea unui grup de
elevi de la Şcoala nr.8. Piesa de teatru “L'Amour médecin”, o comedie scrisă de Molière,
interpretată de şase elevi ai clasei a XII-a E, iar trei eleve din clasa a XI-a F au prezentat
un dans pe ritmurile muzicii franceze. Un alt grup de elevi de la Şcoala nr. 8 au jucat piesa
de teatru “Chiriţa în provincie”, piesă care a zugrăvit dorinţa de parvenire din acele
vremuri. Prezentatoarea spectacolului, Ionela Ursea a interpretat piesa “Je sais”,un grup
de elevi ai clasei a IX-a F au pus în scenă o piesă de teatru, creaţie proprie,urmată de
trupa de dans “Electric Purple”, care activează la Casa Municipală de Cultură. Ultimul
moment muzical a fost suţinut de Greta Murariu şi de două eleve ale Şcolii cu nr.8. La
concursul de spoturi publicitare au participat 8 echipe, care şi-au prezentat parfumul
preferat,publicul având ocazia să voteze pentru acordarea premiului de popularitate.
Premiile obţinute în cadrul concursului au fost: -Premiul de popularitate obţinut de
echipa formată din Alexandra Murariu, Mădălina Băietu, Anca Şeifer, Emilia Timofte; -
Premiul III-echipa formată din Diana Hrab, Roxana Coşmănescu, Sergiu Cohal şi Bogdan
Prichici; -Premiul II- echipa formată din Alexandra Murariu, Mădălina Băietu, Anca
Şeifer, Emilia Timofte; -Premiul I-echipa formată din Bianca Sandu, Zânziana Maxim şi
Matei Buşui. Ceilalţi concurenţi au primit diplome de participare şi produse cosmetice
Chanel. „Acest concurs a fost o ocazie deosebită pentru elevii noştri de a-şi arăta
creativitatea şi originalitatea. Au primit produse Chanel, constând în parfumuri,
truse de machiaj şi rujuri. Sperăm că spectatorii au apreciat şi munca elevilor care s-
au implicat în acest proiect, în această manifestare culturală”, a mai declarat
108 coordonatorul proiectului, prof. Iulia Stoica.

Expoziţie de carte şi călătorie muzicală


în cadrul Săptămânii limbii franceze şi a francofoniei

“Săptămâna limbii franceze şi a francofoniei” a inclus pe lângă spectacolul


prezentat în Sala Teatrului din Dorohoi şi alte activităţi în scopul de a manifesta
ataşamentul elevilor faţă de limba franceză. Astfel, vineri 25 martie 2011, în holul
liceului „Grigore Ghica”a avut loc o „Călătorie muzicală” cu sprijinul prof. Claudia Jâşcanu.
Elevii au interpretat personaje ca Lara Fabian, Coco Chanel, Charles Aznavour, Celine
Dion si altii care s-au întâlnit într-o cafenea din Paris. O altă activitate desfăşurată la

ÝKEION
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


iniţiativa prof.Iulia Stoica în colaborare cu bibl. Mariana Hluşcu a fost o expoziţie de
carte în limba franceză, care a fost adresată tuturor elevilor. Albume, dicţionare, atlase,
cărţi de aventură şi dragoste primite ca donaţii din partea oraşului Cholet au fost expuse
pentru promova literatura franceză. „Invitaţia la lectură s-a făcut în ideea de a
prezenta fondul de carte foarte mare provenit din donaţii, dar şi în ideea de a
reaminti elevilor că avem cărţi în limba franceză care se merită citite”, a spus bibl.
Mariana Hluşcu.

(a consemnat Mădălina Olariu)

109



ÝKEION
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

110

la scoala


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

111
ÝKEION
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

112
la scoala

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

113


Omul descompus
(pictură în ulei, Aurelian Antal, fragment)


ÝKEION
cartea

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

114
cartea

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Apariţii editoriale – schiţa unei paralele poetice

În loc de motto:

Aurelian Antal: „Pe drumul pâinii, omul se împiedică, de multe ori, în cele
ale vieţii iar el ştie, atunci, că ridicarea privirii din sine-şi în sine-şi este răscrucea
rugăciunii, ca o anulare a infinitului, pentru un singur punct tangibil şi
sprijinitor,la una şi singura întrebare: CUM ?”.
Ciprian Voloc: „Aurelian Antal este demiurgul cuvintelor nou-nouţe,
reîntrupat Hefaistos al gesturilor prime, menit a reinventa gândul dinlăuntrul
115 său, dinspre arderea atotgerminativă, prelungire umilă, dar cutezător-iubitoare a
lui Dumnezeu...”

Poezia luminii şi a vieţii: Ciprian Voloc şi Aurelian Antal

Poeţii sunt, în mod fundamental, nişte fiinţe solitare, evoluând în spaţiul


securizant sau frisonant al paginii albe. Originalitatea le aduce preţuirea
publicului şi a criticii, dar îi şi întoarce către ei înşişi, către corpul masiv al unor


viziuni persistente, obsesii personale, fantasme de uz propriu, devoratoare. Nu
prea cred în poetul care face băi de mulţime, care devine euforic sub lumina


reflectoarelor sau care înhaţă bursă după bursă, conform unei agende artistico-
cartea

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


politică bine puse la punct. Artistul adevărat are un grăunte de unicitate şi umerii
apăsaţi de vocaţia sa.
Iată însă că doi poeţi dorohoieni au reuşit să coabiteze într-un acelaşi
eveniment cultural, lansându-şi simultan volumele, în octombrie 2010, la
Dorohoi – „Rugăciunile noastre toate” (Editura Feed.Back, Iaşi, 2010), de Ciprian
Voloc, şi „Sculpturi cantilenice” (Editura Geea, Botoşani, 2010) – convertindu-şi
prietenia din viaţa reală într-o colaborare din spaţiul imaginarului. Pentru a-i
cunoaşte pe cei doi autori, cuvintele introductive, de mai sus, pe care le scriu
unul despre altul, pot fi edificatoare. Din ambele volume reiese, cu fidelitate, aş
spune, imaginea lăuntrică a spiritelor lor: de inşi completamente detaşaţi de
sfera materială, lipsiţi de orice instinct social, inadaptaţi deliberat într-o societate
pe care o cunosc în mai toate straturile ei, dar, în ansamblu, totuşi fascinantă, ca o
oglindă a eului suferind. Viziunea spirituală a celor doi autori selectează,
adânceşte, în tabloul cotidian, durerea întreagă a fiinţei care aspiră la zbor,
înălţare, rugăciune şi odă sacră, printr-o atitudine interogativă ce caută, mereu,
energia gândului bun şi prin care atât Ciprian Voloc, cât şi Aurelian Antal, îşi
ridică spirala poetică, energia unei poezii de celebrare a vieţii şi luminii:
„Mulţumescu-ţi, Doamne, pentru lumină / şi dă-ne lumina pre lumină
călcând... / mulţumescu-ţi, Doamne, Pentru lumină / şi vină-n lumina-n lumină-
nviind / necreată-i lumina dintâi / necreatoare lumina din urmă” („Rugăciune de
mulţumire”, Ciprian Voloc);
„Binecuvântare fiinţelor ce sunt, au fost şi vor fi / Binecuvântare bucuriei
calde / prin anotimpurile / ce se lăstăresc ardent / în formele cuplului ... / şi-n
tămâina pădurii / se miruiesc ninsorile cu flori / ... sculptură binecuvântată /
ŢIE, / partea aceasta de viaţă” („Ţie”, Aurelian Antal).
Materie lirică impresionantă şi tulburătoare, concentrată, densă, care
uimeşte prin scufundarea în aventura creaţiei şi prin dualitatea ce permite a fi
subiectiv şi obiectiv în acelaşi timp, împovăraţi în durere şi ridicându-se din ea,
pentru a o înţelege, cei doi autori sunt expresia creaţiei chinuite de suferinţă, fapt
propriu unor spirite libere ca nişte flăcări. Ceea ce uneşte, în esenţă, din
perspectiva temelor şi motivelor lirice, cele două cărţi, rămâne nostalgia după
tărâmul pierdut al fiinţei din timpul fără timp, nevoia de spaţiu, cu formele
filosofice care pot limpezi efortul vederii în privinţa dilemelor şi raporturilor
116 conflictuale dintre eu şi sine, dintre fiinţă şi omul din noi. Dincolo de diferenţele
vizibile, de la conturul imaginativ la linia melodică, specifică celor doi poeţi, se
remarcă fapatul că ei au, în comun, această pendulare continuă între o realitate
limpede şi transparentă şi o transcendenţă uluitoare, ca răspuns la chemarea
divinităţii:
„Din aburii humei crescură fantasme / ca nişte străjeri ţintuiţi în bazarul de
toamnă. / Nopţile uscăţive se anunţă / ca o secundă pentru clipa din lilieci / ce-şi
ascund botul / într-o zidire de pripă, [...] mângâieri dezlipite din streşini /
desenează un bătrân / cât o iarbă mare, / măreţ risipitor în grădina
tăcerilor. / ...iar melcul poveştilor nerostite încă / se-aşează ca un sâmbure de
viitor / pentru fermentă aşteptare / cu ascultare de adevăr / întru risipire de
adevăr...” („Ascultare”, Aurelian Antal);

ÝKEION
cartea

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


„toamna ne aghezmuie / cu doruri, / brumăriul sânge-l cheamă, / sfântă-i liniştea
din pântec / fiii pământii vestindu-i – / noi, mormânt / la fel ca frunza... / înghiţind
lumina serii / dintre amintiri străine / scânteind ultima rugă / neştiutului
demiurg, / în acest eon de humă – / nu mai e cin' să întrebe / suntem / doi
moşnegi / uitaţi de prunci...” („Rugăciunea bunicilor”, Ciprian Voloc).

Aceste două volume ne prezintă noi poeţi autentici, iar calificativele


obişnuite nu-şi au rostul: posteritatea va decide în legătură cu fiecare dintre ei,
nicidecum contextualitatea ambiguă a prezentului... Noi, cititorii, suntem doar
nişte tălmaci, nişte ambasadori mai mult sau mai puţin buni pentru viitorime... Şi
atât !
Corneliu DRESCANU

117
Desen de Georgiana Andrieş



ÝKEION
cartea

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

118
cartea

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


CHESTIONAR despre LECTURĂ

1. Ce varsta aveti?
A. 15-16 22%
B. 16-17 10%
C. 17-18 68%
2. Preferati sa cititi cartile online sau cartile in format traditional?
A. Online. 12%
B. In format traditional. 88%
3. Ce carti va face placere sa cititi?
A. poezie. 20%
B. teatru. 22%
C. romane. 30%
D. literatura S.F. 16%
E. altele. 12%
4. Descrieţi stilul (stilurile) dumneavoastră predominant de lectură. Citiţi:
A. Cu pasiune. 32%
B. Cu furie. 10%
C. Cu răbdare. 28%
D. Haotic. 18%
E. Ordonat. 12%
5. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
A. Vise. 38%
B. Lume. 20%
C. Comunicare. 18%
D. Gandire. 14%
E. Nimic. 10%
6. Recitiţi cărţi care v-au făcut să vă simţiţi bine la un moment dat?
A. DA şi mă fac să mă simt mereu la fel de bine. 50%
B. DA, dar nu mai au mereu acelaşi efect plăcut. 16%
C. NU. 34%
7. Obisnuiti sa frecventati biblioteca publica sau alte tipuri de biblioteci?
119 A. DA. 26%
B. NU. 34%
C. Rareori. 40%
8. Cărţile cărei edituri va plac cel mai mult?
A. Polirom. 24%
B. Rao. 10%
C. Humanitas. 34%
D. Nemira. 16%
E. altele............................................................. 16%


9. Care este scriitorul român preferat?
A. Liviu Rebreanu. 20%
B. Ion Creanga. 24%


cartea

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


C. Ioan Slavici. 18%
D. Vasile Alecsandri. 10%
E. Mihai Eminescu. 18%
F. Tudor Arghezi. 6%
G. altii............................................................... 6%
10. Care este scriitorul străin preferat?
A. Victor Hugo. 20%
B. Mark Twain. 28%
C. Alexandre Dumas. 18%
D. Paulo Coelho. 18%
E. Dan Brown. 0%
F. altii………………………………………………………….. 16%
11. Cam câte cărţi ati citit până acum?
A. Niciuna. 2%
B. Putine. 24%
C. Multe. 38%
D. Mai putine decat mi-as fi dorit. 36%
12. Luati notiţe din cărţile pe care le cititi?
A. DA. 38%
B. NU. 20%
C. Rareori. 42%
13. Poate literatura să schimbe lumea?
A. DA. 40%
B. NU. 14%
C. Nu este nevoie. 8%
D. Lumea este prea mare. 14%
E. Nu stiu. 24%

Interpretarea chetionarului despre lectura

Conform rezultatelor chestionarului despre lectura, aplicat pe 50 de elevi,


cei mai multi prefera sa citeasca cartile in format traditional. Este un lucru bun
faptul ca tinerii prefera sa tina o carte in mana, si nu sa citeasca pe calculator,
120 care are efecte nocive asupra sanatatii.
Ca specie literara, romanul le surclasează pe celelalte, pentru ca este mai
usor de lecturat decat teatrul sau literatura S.F.
Dupa cum reiese din acest studiu, majoritatea elevilor citesc cu rabdare, iar
acest lucru arata ca lectura este pentru ei o pasiune si nu doar ceva impus de
catre profesor. Lectura este pentru acestia un hobby, o activitate pe care o
desfasoara adesea cu placere, in detrimentul altor lucruri.
Pentru cei mai multi dintre adolescenti, cartile inseamna vise; citind, ei isi
imagineaza ca fac parte din cartea respectiva alaturi de celelalte personaje.
Pentru cei care considera lectura o noua lume, o lume de vis, a citi inseamna a-ti
"hrani" sufletul si mintea.
Jumatate din elevi prefera sa reciteasca cartile, pentru ca au un sentiment

ÝKEION
cartea

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


placut atunci cand reiau lectura anumitor carti.
Cei mai multi dintre elevi nu frecventeaza bibliotecile sau obisnuiesc sa
mearga intr-o biblioteca foarte rar. Majoritatea prefera sa isi cumpere cartile din
librarii, pentru ca in biblioteci nu se gasesc cartile care au aparut recent.
In ceea ce priveste editurile preferate de elevi, pe primele locuri se
claseaza Humanitas si Polirom, insa, dupa parerea noastra, multi dintre ei nici nu
se uita la editura, pentru ca nu-i intereseaza acest aspect.
Constatam ca printre scriitorii romani preferati de tineri se regasesc: Ion
Creanga, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi. Acest
lucru se datoreaza faptului ca operele acestor autori se studiaza la scoala, deci fac
parte din bibliografia obligatorie.
In materie de autori straini, preferinţele elevilor se orientează catre: Victor
Hugo, Mark Twain, Alexandre Dumas si Paulo Coelho. Majoritatea adolescentilor
citesc carti recomandate de colegi, prieteni, cele mai multe fiind scrise de straini.
Foarte multi dintre elevi afirma ca au citit multe carti, ceea ce este foarte
bine pentru ei, pentru ca lectura ne ajuta sa ne dezvoltam imaginatia, si citind, ne
imbogatim si vocabularul.
Este un lucru interesant faptul ca multi dintre elevi iau notite din cartile pe
care le citesc. Acesta este un lucru foarte bun, pentru ca astfel aduna mai multe
informatii pe care le pot utiliza mai tarziu..
Cei mai multi dintre elevii chestionati, afirma ca literatura poate schimba
lumea, pentru ca pentru ei cel putin, lectura inseamna schimbarea realitatii. Noi
suntem de acord cu acestia, pentru ca este adevarat faptul ca atunci cand citim
evadam pentru cateva ore din cotidian, si scapam de toate grijile care ne macina.
Concluzia este aceea ca adolescentii din ziua de azi inca mai au interes
pentru lectura, cei mai multi dintre ei preferand sa citeasca romane, scrise fie de
scriitori romani, fie de autori straini.

(au consemnat Grigoraş Mădălina şi Creţu Georgiana)

121


Foto: Georgiana Andrieş


ÝKEION
jurnal

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

122
jurnal

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Diana DUPU

Însemnările de la sfârşitul caietelor de şcoală

Dragă dragă,

lumea s-a întors pe dos. toate cusăturile ei mă ameţesc.destrămările sună


frivol.destrămările nu mai au nimic atrăgător în ele.toate acele cu ac au dispă-
rut.până şi graţia cu care al' de sus făcea sfârşiturile începuturi a plecat la dracu'.
lumea mea e cea a unor câini fascişti.lumea a ajuns acolo unde nu e bine să
ajungi...în mahalaua universului.tot frumosul s-a sinucis.sau poate a emigrat.
şi iubita pictorului a murit ieri. el a plâns-o mult.n-a mai rămas decât cor-
pul ei de păpuşă.carcasa cu ecoul unui ultim gând...aşa s-a terminat iubirea pe
pământ.câinii au sfâşiat-o.câinii omoară tot ce poate muri.câinii rămân câini?
nu.câini sunt oamenii.i-am tot călcat pe coadă azi,dar ei nu mă vor.eu sunt ceea ce
nu poate muri...am colţi mai mari ca ai lor.deci, dragă dragă,diseară împleteşte-ţi
cozi şi pune-ţi zâmbetul ciudat pe faţă.mergem să dezgropam simţiri.să ne rein-
ventăm lumea.
rânjind spre soare sunt eu, cea căreia îi păsa mult de tot de tine. îţi trimit
scrisoarea asta pe un porumbel,să ai ce mânca.ai grijă te rog...ai grijă...în special
de inimă.dacă mai păstrezi aşa ceva.

*****

123 autopsie.
Am o mână de ani, 2 rochii bune şi promit că-mi deschid inima... la

Într-o zi m-am ascuns în dulap.Era cald,era bine.Mă plantam în mirosul tău,mă


răspândeam rapid ca o bacterie.M-am gândit că ar fi minunat să-mi pot vinde
demonii.Să-i aşez la rând pe o tarabă drăguţă şi oamenii cu pretenţii artistice să
vină să-i cumpere pentru inspiraţie.Să aleagă din depresiile mele,din picăturile
mele de impertinenţă, ură,nesimţire, curaj sau chiar sânge , să aleagă să fie
penibili,invizibili să aleagă să continuie să-şi joace jocul , să se reinventeze, să
moară, să învie, să strălucească.Şi eu aş zâmbi la ei .Aş zâmbi,aş lua banii,mi-aş
cumpăra turtă dulce,cărţi,cafele,pânze şi acuarele noi.numai ca să-mi dau seamă


că fără demonii mei,n-am ce să fac cu ele.
Cumpărătorii ar veni a doua zi cu demonii în pungi.Ar spune că sunt


jurnal

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


defecţi sau prea mari sau prea grei şi că nu pot scoate nimic din ei.Le-aş da bani
de naiba ştie unde şi mi-aş cumpăra viaţa înapoi.Doar aşa, ca să-mi lipsească
turta dulce,cafelele,cărţile,pânzele,acuarelele bune.
-Unde eşti?
Unde sunt?

*****

Deschide palmele să cred c-a venit primăvara.Deschide palmele a flori de


cireş care nu mai sunt. Deschide palmele şi lasă-mă să-mi las capul în ele.Da-mi
voie să-ţi deschid palmele.
Godetele s-au uscat şi-au crăpat.Nu mai pot picta.Nu e tragic.Nu e
nicicum.Zidurile sunt ziduri.Palmele tale sunt şi ele, în mod categoric, un zid de
care dau cu capul ca să-mi revin.Ca să pot să trec peste celelalte ziduri, mă izbesc
de ăsta.Cea mai elementară logică.
Sunt propriul meu Pilat.Durerea ca un vierme ce sapă-n cap.Amintirea unor
globuri sparte în plină furtună de flori.Primăvară că să tânjeşti la iarnă.Vinişoare
ce nu mai pulsează că să doară.Şi fiecare ciob roşu în care te vedeam deformat
era o lume cu tine.Voiam să mă duc acolo şi să mă stabilesc acolo.Dar sunt
proastă.Pur şi simplu nu-mi închipui cum.
Mi s-au adus flori furate, lalele, irişi.Şi eu sunt o zeiţă ascunsă, mă ascund
pentru că n-am nicio putere.Mirosul florilor mi-aduce aminte de puieţii de liliac
ce-au crescut alandala pe mormântul bunicului.Şi în fiecare floare văd ispita
pământului, care cheamă.Tot cheamă.
Of, de-ai avea palmele murdare de pământ, mi-aş pune capul în mâinile
tale ca să mor la tine.
De ce vorbim despre moarte, nu ştiu. Zmeele zboară atât de frumos.Plouă
şi miroasă a ploaie uneori.Dar toate astea dor ca dracu'. Dor când ştiu că mai
degrabă aş sta într-un ciob.Eu nu plâng.Îţi spăl palmele.Alung moartea.

124
Desen de Florin Cîrlig

ÝKEION
jurnal

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Gruia COJOCARU

Obsesii testamentare

Dincolo de jocuri şi asimilare de cunoştinţe – variate, dezlânate, trunchiate


– mi-am înveşmântat copilăria în trei obsesii. Au crescut în mine natural, precum
irişii într-o baltă de mai. Mi-au modelat paşii, opţiunile, priorităţile, traiectoria
existenţială. Nimic, în cazul meu, n-a scăpat neatins de puterea lor! Nu le-am iubit
niciodată, însă, machiavelic – pentru a merge mai departe – le-am lăsat să-mi
sape tranşee în conştient, subconştient şi inconştient/insondabil, hrănindu-mă
mereu din strania energie pe care, generos, o degajau, de vreme ce atât accesul la
cultură, cât şi la devastatoarea senzualitate mi le-am mijlocit prin forţa
rezonanţei lor. Şi azi, în plină maturitate, până-n străfundurile fiinţei mele, mă
simt contaminat de obsesia timpului, a morţii şi a toamnei! Ultima mă sfâşie nu
doar în ecuaţia anotimpului, cât, mai ales, în relaţie cu oamenii şi locurile pe care
le-am cunoscut şi – după ce mi s-au strecurat în sânge ca povară vie a memoriei –
au pornit pe drumul sugrumării, al volatilizării şi dematerializării destinului pe
care, deja, l-am consumat.
Nu-mi plac lucrurile desăvârşite, izbânzile definitive, plenare, pentru că
finalitatea unei acţiuni îmi creează, pe lângă fireasca bucurie, accesul la moarte,
la moarte mea, întreagă, deplină, intraductibilă, iar sentimentul e greu, bizar,
apăsător, deoarece – deocamdată – nu e dublat de comunicarea cu Dumnezeirea.
De fapt, aici intervine tragedia omului contemporan: a sta – în viaţă – faţă în faţă
cu moartea şi negăsind – la modul palpabil – soluţia salvării. Ştim cu toţii că ea
ţine de transcendenţă, însă, dezrădăcinaţi, am uitat, în numele raţiunii suverane,
125 calea spre mântuire.
Şi-atunci se pune problema: ce pot face eu – pribeag muritor al acestui
Pământ – întru ajungerea la echilibrul cu mine însumi, fapt ce, odată devenit
viabil, mi-ar suprima obsesiile, vulnerabilităţile, ezitările? ,,Bine, dar astfel n-ai
mai fi tu însuţi, nu-nţelegi?”, îmi şopteşte, revoltat, un gând. ,,Asumă-ţi, aşa
cum e, destinul!”
Asemenea mie, mulţi, probabil, dintre noi – călătorii din şi de pe Pământ –
au simţit nevoia de a-şi modifica radical viaţa, şi, dintr-o naivitate scuzabilă, chiar
au crezut că au făcut-o atunci când s-au lansat într-o nouă afacere ori într-o


tumultuoasă relaţie sentimentală. De ce ,,naivitate” şi de ce ,,scuzabilă”? Pentru
că, deşi e o utopie să crezi că, operând modificări în viaţa ta – oricât ar fi de
spectaculoase – ţi-ai transformat fundamental arhitectura lăuntrică, ignorăm


jurnal

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


prizonieratul iluziei, receptivi fiind, în schimb – la început de mileniu – la
vipurile care, de pe sticlă, ne servesc lecţia metamorfozelor pozitive de destin...
Aproape că-mi dau lacrimile când le văd că, povestindu-şi viaţa, intră abrupt în
tiparul suferinţei, explicându-ne nouă, celor cu mărunte preocupări, cum – graţie
voinţei, gândirii pozitive şi psihologiei de campion – au învins soarta...
Uneori, analizând revelarea acestui tip de evocare a propriului destin,
realizez, stupefiat, că, într-un anume fel, (aproape) toate vedetele din televiziune
ori show business au
trăit aceeaşi viaţă!
,,Dar prea le cauţi
altora cusururile şi te
îndepărtezi de bârnele
tale!...”
N-o să-ţi mai
răspund gândule, că
şugubăţ mi te-ai răsucit
printre rărunchi! Voi
proceda ca întotdeauna:
conservator, onest,
inegal şi liber! Îmi voi
savura obsesiile,
desfătându-mă ca după
o cupă cu vin, aureolată
de voluptatea unei
clandestine iubiri! Voi
fremăta doar în faţa
autenticului, de care –
slavă Domnului! –, dacă
suntem receptivi, avem
parte!
Şi-ar mai fi ceva:
drumul, responsabil
asumat, către tine însuţi
126 – cu toate obsesiile şi
ridurile care-ţi cresc în
sânge – dacă nu te
conduce spre narcisism,
te apropie de Creator...
ori, definitiv, de El, te
îndepărtează. Totul ţine
de ,,un pas”, un pas cu
aromă napoleoniană,
dobândită după un
Waterloo suveran...

ÝKEION
jurnal

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

127


Spiritul timpului
(Aurelian Antal, pictură în ulei, fragment)


ÝKEION
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

128
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


CHESTIONAR: MUZICA ADOLESCENŢILOR

Vârsta: ..............
Sex: ...............
Ce gen de muzică ascultaţi cel mai des?
Rock;
Pop;
Dance;
Populară;
Altele(...................).
Preferaţi artiştii(precizaţi artişti):
Români:.................;
Străini:................ .
De obicei muzica preferată o ascultaţi la:
Tv;
Calculator;
iPod / Mp3 / Mp4;
Radio.
Ce reprezintă muzica pentru tine?
Un hobby;
Un mod de relaxare;
O sursa de inspiraţie.
Cântaţi sau v-ar place să cântaţi la un instrument?
Da,cânt deja;
Nu cânt,dar mi-ar place sa cânt la ................. ;
Nu cânt,nici nu mi-ar place.
Muzica pe care o ascultaţi este:
Descarcată gratuit de pe internet;
Cumparată de pe internet;
De pe CD-uri originale.
Cunoaşteţi istoria muzicii pe care o ascultaţi?
Da;
129 Nu prea;
Nu.
Ce credeţi despre muzica din ziua de astăzi?Este de calitate?
............................................................................................................................

Proces verbal

Chestionarul nostru s-a bazat pe un procent de 34% de persoane cu varsta


de 16 ani,8% cu varsta de 18 ani si un procent de 58% au avut varsta de 17 ani.


Dintre cei chestionati 64% au fos femei iar 36% au fost barbati. Un procent de
12% dintre cei chestionati asculta muzica rock,25% muzica pop,un procent de
34% asculta dance,7% asculta muzica populara iar restu de 22% prefera sa


sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


asculte alte genuri de muzica. La intrebarea 4 doar 56% dintre pesoanele
chestionate prefera artistii romani,iar 44% dintre ei prefera artistii straini. Un
procent de 21% asculta muzica preferata la televizor,un procent de 58% asculta
muzica la calculator,doar 16% dintre cei chestionati asculta muzica la
iPod,Mp3,Mp4 si restu de 4% asculta la radio.Pentru 70% muzica pentru ei
reprezinta un mod de relaxare,pentru 18% reprezinta un hobby si doar 12%
inseamna o sursa de inspiratie. La intreabarea 7 daca le ar placea sa cante la un
instrument muzical,un procent de 42% nu canta,dar le ar place sa cante la
diferite instrumente(pian,vioara,etc.) iar 48% nu le ar place sa cante la un
instrument. Un procent de 94% descarca gratuit muzica de pe Internet,un
procent foarte mic de 2% cumpara muzica de pe Internet si 4% dintre ei asculta
muzica de pe CD-uri originale. La intreabarea 9 daca cei chestionari cunosc
istoria muzici pe care o asculta,am aflat ca un proncet de 24% cunosc istoria
muzicii preferate,66% nu prea cunosc si 10% dintre ei nu cunosc deloc istoria
muzicii pe care o asculta. La intrebarea numarul 10,care se refera la calitatea
muzici,a fost o intrebare deschisa pentru a afla ce parere au ei despre muzica pe
care o asculta am dedus ca un procent de 68% sustin ca muzica din ziua de astazi
este de calitate,22% sunt de parere ca muzica nu este de calitate si 10% se abtin
sa comenteze despre muzica.

Interpretare

Sondajul a fost efectuat pe un esantion de 50 de persoane cu varste cuprinse intre


16 si 18 ani,majoritatea avand varsta de 17 ani. In urma acestui sondaj am constatat ca:
Din persoanele care au raspuns la acest chestionar,majoritatea fete,34 % prefera
sa asculte muzica dance si 25 % pop,la sfarsitul clasamentului aflandu-se cei care prefera
sa asculte muzica populara.
Cei mai multi dintre adolescenti chestionati prefera artistii romani,mai ales cei
foarte comercializati,cei promovati de curand, precum Inna,Deep Central si altii.
Tinerii din ziua de astazi asculta muzica preferata cel mai des la calculator,58 %,
si la Tv,21 %,iar iPodul,Mp3,Mp4 fiind imediat dupa acestea cu un procentaj de 16 %.
Pentru adolescentii zilelor noastre muzica reprezinta un mod de relaxare,70 %
din chestionati sustinand aceasta idee.Dar sunt si multi adolescenti pentru care muzica
reprezinta un hobby,18 %.
130 Cei interesati sa cante la un instrument muzical sunt in proportie de 42 %,multi
dintre acestia dorind sa cante la vioara,chitara sau pian.Insa cei carora nu le-ar place sa
cante la un instrument depaseste numarul doritorilor cu un procentaj de 48 %.
Marea majoritate a tinerilor asculta muzica descarcata gratuit de pe Internet,94
% din cei chestionati,si doar 4 % ascultand muzica de pe CD-uri originale.
Cei mai multi dintre adolescenti "nu prea" cunosc istoria muzicii pe care o
asculta,66 %,din cei chestionati doar 24 % fiind cei care au informatii mai bogate in
legatura cu muzica pe care o asculta.
68 % din tinerii chestionati sunt de parere ca muzica din ziua de astazi este
muzica de calitate,cu precadere cea din Romania, considerand ca a avut loc o
imbunatatire a calitatii acesteia fata de anii precedenti.Insa sunt si tineri care afirma ca
nu este de calitate, ca se promoveaza prea mult muzica dance si artisti
netalentati,umbrind astfel adevarata muzica buna si artistii de valoare.Iar 10 % din
chestionati se abtin sa comenteze la adresa muzicii din ziua de astazi.

ÝKEION
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Asadar,in urma analizei sociologice,cu privire la ''Muzica adolescentilor''a rezultat
ca un numar foarte mare prefera genul de muzica dance si pop,artistii romani,asculta
muzica la calculator,descarcata gratuit de pe Internet.

(au consemnat, Şlincu Amalia şi Pintilei Cristina)

Desen digital de Georgiana Andrieş


131
Pirateria

Conform Dex-ului, pirateria este un act de violenta, savarsit de membrii


echipajului unui vas, atunci cand rapesc un alt vas sau lucrurile/persoanele de pe
el. Insa pirateria pe internet are alt sens - termen general folosit pentru a descrie
o incalcare deliberata a legii drepturilor de autor si a drepturilor conexe
constand in reproducerea si exploatarea neautorizata a produselor purtatoare de


astfel de drepturi. De aceea incasarile celor care detin drepturilor de autor au
scazut substantial. In ultima vreme au aparut din ce in ce mai multe campanii


sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


pentru estomparea pirateriei. Desi acest fenomen nu poate fi stopat poate fi
macar diminuat. Cel putin asa cred si spera reprezentantii acestor campanii.
Ideea principala a acestora este ca pe cat de usor poti descarca si folosi software
piratat pe atat de usor poti fi prins si suferii repercursiunile unei actiuni gresite.
Desi nu sunt foarte multi care stiu despre legea cu privire la pirateria pe internet,
totusi ea exista.

Legea cu privire la pirateria pe internet:


Art.139.8 din Legea nr.8/1996 completata si modificata

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de a 1 la 4 ani sau


cu amenda punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte
retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau
a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui - generis ale
fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora indiferent de suport, asfel
incat pubicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales in mod
individual. Aceasta lege insa nu se refera la download-ul ilegal. Nicaieri in lege nu
este icriminata descarcarea de fisiere pirat ci doar punerea la dispozitie. UE vrea
sa distruga pirateria pe internet! Principala problema se refera la o posibila
legislatie a UE ce ar putea oferi providerilor de internet dreptul si datoria - fara a
se adresa Curtii - de a opri sau limita conexiunile utilizatorilor care downladeaza
materiale piratate. Franta si Marea Britanie, doua dintre cele mi mari puteri ale
UE sunt cele care au propus aceasta abordare dura impotriva pirateriei pe
internet. In cazul in care se va aproba, Franta a declarat ca va fii prima tara care
va adopta legea prin care providerii de internet si agentiile guvernamentale sunt
indreptatite sa blocheze conexiunea de internet a celor care sunt prinsi ca
descarca, in mod repetat materiale protejate prin drepturi de autor. Marea
Britanie: peste 7 milioane de utiliatori de internet din Marea Britanie risca, din
toamna, sanctiuni pentru piraterie care vor merge de la restrictionarea accesului
la mediul online, la amenzi de 50.000 de lire sterline, informeaza cotidianul The
Independent. Nici Romania nu se lasa mai prejos, insa! Primul utilizator de DC++
amendat in Romania: dupa o investigatie de ce a durat mai mult de un an si
jumatate, un utiliator de DC++ a primit o amenda de aproape 3000 de euro
132 pentru ca a pus la dispozitia altor useri sute de piese muzicale, protejate de
drepturile de autor. Potrivit Cotidianul, aceasta este prima sanctiune data in
Romania pentru piraterie pe acest program de file - sharing.

Proces Verbal ,

In urma sondajului legat de pirateria on-line realizat la data de .11.2010 s-au constatat
urmatoarele :
1)Care este varsta dumneavoastra ?
>25 -78%
25-40 – 20%
<40 -2%

ÝKEION
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


2)Aveti computer acasa ?
a) Da -98%
b) Nu – 2%

3)Ce sistem de operare utilizati pe computer-ul personal ?


a) Windows – 98%
b) Linux -0%
c) Altele-2%

4) Folositi torrente pentru downloadat programe, muzica, filme ?


a) Da-100%
b) Nu-0%

5) Sistemul dumneavoastra de operare este ?


a) Cumparat -22%
b) Piratat -88%

6) Cat de des folositi programe de downloadat ?


a) Zilnic – 54%
b) O data pe saptamana -38%
c) ...zile/saptamana -4%
d) Niciodata-2%

7) Cate cd-uri sunt originale , cumparate din magazinele autorizate ?


a) Majoritatea -4%
b) Jumatate-18%
c) Foarte putine-42%
d) Niciunul-36%

8) Simtiti vreo diferenta intre


original si piraterie ?
a) Da -52%
b) Nu -48%

9) De ce credeti ca se recurge
la piraterie ?
133 a) Lipsa de bani -

Desen digital de Georgiana Andrieş


62%
b) E mai simplu sa
downloadezi-34%
c) Lipsa unei garantii
pentru ceea ce cumperi – 4 %
d) Altul .....0 %

10 ) Ce credeti ca trebuie facut


pentru a combate pirateria ?
Majoritatea considera ca nu se


poate face nimic pentru a combate
pirateria . De asemenea unii sunt de


parere ca amenzile mult mai mari ar fi
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


solutia si deasemenea confiscarea ustensilelor.

Interpretari

In urma sondajului legat de pirateria on-line realizat la data de 18 .11.2010 s-au


constatat urmatoarele :

1)Majoritatea persoanelor chestionate au pana in 25 de ani ,iar cei mai putini au


peste 40 de ani .

2) Aproape toti cei care au avut buna placere de a raspunde la acest chestionar
au calculator ,mai exect 98%,iar 2% nu au .

3) Toti sunt de parere ca ,cel mai bun sistem de operare este windows , insa doar
98% il folosesc pentru computer-ul personal , iar altii folosesc alte sisteme ,2%.

4)Toti cei chestionati folosesc aplicatii (torente pentru downloadat programe ,


muzica , filme ).

5)Majoritatea persoanelor , 88% spun ca sistemul lor de operare este piratat ,


deoarece este prea scump pentru al cumpara iar ei nu-si permit acest lucru ,iar
ceilalti 22% l-au cumparat pentru ca ei nu vor sa aiba probleme cu legea.

6)54% dintre cei chestionati folosesc zilnic programe de downloadat


38% odata pe saptamana
4% …….zile/saptamana
2% niciodata

7)Foarte putine cd-uri sunt originale, 42% , deoarece acestea sunt foarte scumpe
si nu foarte multi isi permit sa le cumpere, 36% nu au nici un cd original,
18% ,doar jumatate din ele, iar restul de 4% au destul de multe cd-uri originale .

8) 52% spun ca este o diferenta destul de mare intre original si piraterie ,iar 48%
134 sustin ca nu simt nici o diferenta.

9) 62% recurg la piraterie deoarece nu au bani, 34% din cauza ca e mai simplu sa
downloadezi , iar restul de 4% recurg la piraterie deoarece nu au nici o garantie
pentru ceea ce cumpara .

10) Majoritatea considera ca nu se poate face nimic pentru a combate pirateria .


De asemenea unii sunt de parere ca amenzile mult mai mari ar fi solutia si
deasemenea confiscarea ustensilelor .

(au consemnat Aciobăniţei Bogdan şi Ştirbu Marian)

ÝKEION
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


„A fi elev”

1. Care sunt cele mai apreciate calităţi ale unui profesor?


 Îţi dă toate informaţiile
 Te implică în aflarea răspunsurilor
 Comunicativ
 Intră la timp la ore
 Elegant
 Are umor
 Înţelegător
 Exigent
 Bine pregătit profesional
 Te lasă să faci ce vrei la ore
 Îţi dă note mari
 Altele

2. Care ar fi două lucruri pe care le-ai face dacă ai fi director?


 Ai dota şcoala cu calculatoare
 Ai introduce uniforma
 Ai schimba mobilierul
 Ai înfrumuseţa curtea şcolii
 Ai face parteneriate cu alte şcoli
 Ai crea spaţii de sport
 Ai organiza şi implica elevii în diverse activităţi cultural
artistice
 Ai urmări respectarea regulamentului şcolii

3. Ce fel de conflicte există între tine şi colegii tăi?


 Violente
 Doar de competiţie
 Verbale (cearta)
 Nu există
135
4. Participi la soluţionarea conflictelor dintre colegii tăi?
 Mereu
 Câteodată
 Niciodată

5. La cine apelezi în rezolvarea unor conflicte?


 Colegi
 Profesori


 Părinţi
 Colegul preferat


sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


 Director
 Învăţător/diriginte
 Alţii

6. Ţi-au fost prezentate drepturile şi responsabilităţile pe care le ai de către


profesori?
 Da
 Nu
 O parte (care anume)

7. Ce responsabilităţi ai la nivelul clasei/şcolii?


................................................................................................................................................................
........................................................................................................................

8. Cum te-ai ales cu ele?


 Ţi-au fost impuse
 Ţi le-ai ales tu
 Ai fost ales prin vot secret
 Altele

9. Ce responsabilităţi ţi-ar plăcea să ai?


................................................................................................................................................................
............................................................................................................................

10. Ai participat la acţiunile de întrajutorare organizate de şcoală?


 Totdeauna
 Uneori
 Niciodată

Îţi mulţumim pentru timpul acordat.

Interpretarea chestionarului ‘A fi elev’


136 Acest chestionar (‘A fi elev’) a avut ca scop analizarea opiniei elevului în ceea
ce priveşte relaţiile cu profesorii ,dorinţele şi responsabilităţile elevului .
Chestionarul a fost adresat unor elevi la întâmplare.
La prima întrebare ,’Care sunt cele mai apreciate calităţi ale unui
profesor ?’ ,elevii au fost de accord că pe primul loc sta pregătirea profesională ,
după care umorul ,calitatea de a fi înţelegător şi de a da toate informaţiile .
În a doua întrebare elevului i se cere să spună ‘Care ar fi două lucruri pe care le
-ai face dacă ai fi director ?’ ,astfel aflând opinia elevilor despre îmbunătăţirea
aspectului şi a activităţilor liceului :organizarea şi implicarea elevului în diverse
activităţi cultural-artistice ,schimbarea mobilireului şi dotarea şcolii cu
calculatoare .
Anând în vedere că procentajul de 45% de elevi care spun că nu există conflicte

ÝKEION
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


între ei ,30% declară că
există conflicte
verbale ,iar 10% susţin că
sunt conflicte de
competiție ,putem spune
că între elevi este o
relaţie relativ bună ,deşi
65% participă uneori la

Desen digital de Georgiana Andrieş


soluţionarea
conflictelor ,iar 25% nu
participă niciodată .
32,5% apelează la
colegi în rezolvarea unor
conflicte ,22,5% apelează
la diriginte ,20% apeleaza
la părinţi/profesori/
colegul preferat ,iar 10%
apelează la prieteni .
82,5% din elevi susţin
că le-au fost prezentate
drepturile şi
responsabilităţile pe care le au față de profesor ,155 susţin că acest lucru nu a
fost îndeplinit ,iar 2,5% susţin că doar o parte din regulament le-a fost prezentat .
Responsabilitatea predominantă este de casier :15% ,urmând cea de şef al
clasei :7,5% ,5% responsabili cu curăţenia ,iar 72,5% nu au răspuns ,probabil
neavând nici o responsabilitate .
30% susţin că aceste responsabilităţi le-au fost impuse ,20% declarând ccă şi le-
au ales ei , 12,5% spunând că au fost aleşi prin vot secret ,iar 5% prin alte
mijloace ,rămânând cei 32,5% care nu au răspuns .
Cea mai dorită responsabilitate ar fi cea de casier ,fiind aleasă de 10% din
elevi ,tot 10% ar dori să fie şefi ai clasei ,urmând rolul de organizator de
spectacole ,votat de 5% şi meditator de 2,5% din elevi ,72,5% susţinând că nu
doresc nici o responsabilitate .
137 65% din elevi declară că au participat uneori la de într-ajutorare organizate de
şcoală doar 12,5% au participat totdeauna ,iar 22,5% din elevi au declarat că nu
au participat niciodată la astfel de acţiuni.
Având în vedere procentajele prezentyate mai sus outem deuce că elevii îşi
doresc ca profesorii să fie în primul rân bine pregătiţi profesional ,să aiba
umor ,să fie înţelegători ,deci un profesor care să îi înţeleagă ,care să le dea
libertate ,să aiba umor pentru ca ora să decurgă mai uşor ,mai plăcut ,să nu fie
monoton ,plictisitor ,comun ,acest lucru fiind necesar comunicării elev-
profesor ,relaţionării dintre ei.


Elevii ar dori să organizeze mai multe activităţi ,să se implice mai mult ,să
implice şi elevi ,să fie activi ;simt nevoia de comunicare ,de socializare ,deoarece
sunt adolescenţi ,iar această categorie doreşte să fie înconjurată de cât mai multe


sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


persoane ,să fie activă ,dinamică ,plină de viaţă .De asemenea ,doresc să schimbe
mobilierul şcolii ,rezultând că simt nevoia de o schimbare ,de ceva nou în jurul
lor ,vor să fie înconjuraţi de lucruri atractive ,noi ,să te facă să te simţi în argul tău
în clasă ,să te facă să rămâi în clasă ,să ofere confort pentru o zi perfectă de
şcoală .
Între elevi există puţine conflicte ,predominante fiind cele verbale ,acest lucru
însemnând că unii elevi au unele probleme acasă ,cu educaţia ,sau au intrat în
anturaje ce i-au transformat. Un lucru bun îsă este că unii din ei mai intervin în
soluţionarea cinflictelor ,însă nu întotdeauna ,ceea ce poate fi un semn de
indiferenţă sau de teamă ,pentru a nu intra în conflict cu unul din
colegi .Totuşi ,unii elevi apelează la colegi în rezolvarea unor conflicte ,şi nu la
profesor sau diriginte ,deoarece elevii nu se simt la fel de apropiaţi de profesori
ca şi de colegi relaţia elev-profesor nefiind prea strânsă ;bineînţeles cu unele
excepţii ,acestea fiind foarte mici ,însă existente ,astfel spunând că unii profesori
comunică liber cu unii elevi ,aceste persoane salvând relaţia elev-profesor .
Faptul că unora din elevi nu le-au fost prezentate drepturile şi
responsabilităţile rezultă nepăsarea diriginţilor ,sau poate indiferenţa
elevilor ,care nefiind atenţi la oră nu au realizat că le-a fost prezentat
regulamentul .
Având în vedere procentajul de mai sus ,putem spune că responsabilitatea nu
este punctul forte al elevului ,mulţi dintre ei neavând vreun fel de
responsabilitate în clasă ,iar cei care au susţin că aceasta le-a fost
impusă ,deducând astfel că fug de responsabilitate ,nu s-au maturizat
încă .Totuşi ,unii şi-ar dori să fie casieri sau şefi ai clasei ,ceea ce înseamnă că
elevii doresc putere ,doresc să fie deasupra celorlalţi ,vor să fie la cel mai înalt
nivel ce aduce bani ,putere ,dar nu întotdeauna şi respect .
Elevii ,după cum am menţionat mai sus ,vor
să participe la activităţi cultural-artistice ,însă
aceştia nu se prea dau în vânt după acţiunile
de într-ajutorare organizate de şcoală ,ceea ce
înseamnă că elevii vor distracţie în
permanentă ,însă mai rar vor să ajute ,lucru ce
este la fel de important ,deoarece şi prin
138 acţiuni de într-ajutorare poţi socializa ,te poţi
distra ,dacă eşti într-o companie plăcută ,dar
bineînţeles că lipsa de responsabilitate face ca
acest lucru să nu fie posibil mereu .
În concluzie ,putem spune că unii
adolescenţi se maturizează mai greu ,ferindu-
se de responsabilitate şi gândindu-se doar a
binele lor .

(a consemnat Bararu Luisa şi Rotariu Carla)

Desen digital de Georgiana Andrieş

ÝKEION
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

139



Foto: Georgiana Andrieş
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 = VIOLENTA IN SCOALA =

1.Ce varsta aveti?


a.pana in 16 ani b.intre 16-24 ani c.peste 24 ani
2.Genul?
a.feminin b.masculin
3.Ocupatia dumneavoastra?
a.elev b.student c.salariat
4.Cum ati defini termenul violenta?
a.lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte;
b.putere mare,intensitate,tarie;
c.o metoda de a intrebuinta forta brutala;
d.alt raspuns:………………………………………………………………………………..
5.Dintre tipurile de violenta enumerate mai jos,care vi se pare mai des
intalnita?
a.violenta domestica b.violenta psihologica c.violenta economica d.violenta
sexuala
d.alt tip:……………………………..
6.Care sunt cele mai intalnite cauze de violenta,dupa parerea
dumneavoastra?
a.apartenenta religioasa; b.apartenenta etnica; c.situatia socio-economica;
d.trasaturile psihice si fizice; e.altele:…………………………………
7.Care sunt factorii individuali ai violentei dupa parerea dumneavoastra?
a.trasaturile de personalitate b.istoria personala c.alti factori…………………….......
8.Care sunt cele mai fregvente forme de violenta a elevilor fata de
profesori,dupa parerea dumneavoastra?
a.lovire,agresiune fizica,jigniri;
b.refuzul indeplinirii sarcinilor,ignorarea mesajelor transmise;
c.fuga de la ore;
d.altceva:……………………………………………..
140 9.Care sunt principalii actori ai violentei in scoala?
a.violenta intre elevi; b.parinti-actori ai violentei in scoli; c.violenta in
proximitatea scolii
10.Dupa parerea dvs,care sunt principalele surse ale violentei in mediul
scolar?
a.subiectivitatea in evaluare; b.dificultatile de comunicare;
c.ironia,sanctiunea,notarea,stilul autoritar; d.conflicte intre elevi.
11.Dupa parerea dvs,care sunt masurile pentru stoparea violentei in scoli?
a.o stransa legatura in procesul de educatie a tinerei generatii;
b.o comunicare eficienta cu factorii de raspandire in educatia copiilor;
c.o mai buna colaborare intre elevi-profesori-parinti;
d.alta parere……………………………………………………………………….

ÝKEION
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Proces verbal,

Incheiat astazi 3.12.2010, cu privire la VIOLENTA IN SCOALA.Chestionarul a


fost aplicat pe un numar de 50 de personae.Aceste personae au varsta
cuprinsa intre 16 si peste 24 de ani.

In urma chestionarii,au rezultat urmatoarele:

1.26 % au pana in 16 ani,60 %


intre 16 si 24 ani,20% peste 24
ani.

2.74% sunt de genul masculin, iar

Desen digital de Georgiana Andrieş


26 % de genul feminin.

3.Dintre persoanele chestionate


32 % sunt elevi,48 % studenti si
20% salariati.

4.10% au definit termenul


violenta ca fiind o lipsa de
stapanire in vorbe sau fapte,46%
ca fiind o putere
mare,intensitate,tarie,44% ca
fiind o metoda de a intrebuinta
forta brutala,nici o persoana nu a
dat alt raspuns.

5.La intrebarea care dintre


tipurile de violenta li se par mai
des intalnita au raspuns un procent de 12% violenta domestica,56 % violenta
psihologica,20 % violenta economoca,12 % violenta sexuala,nici o persoana nu a
dat alt tip de raspuns.
141
6.In ceea ce priveste cauzele de violenta intalnite de persoanele chestionate am
obtinut urmatoarele:20% apartenenta religioasa,48 % apartenenta etnica,26%
situatia socio-economica,6% trasaturile psihica si fizice,nici o persoana nu a gasit o
alta cauza.

7.La intrebarea care sunt factorii individuali ai violentei 30% considera ca un


factor ar fi trasaturile de personalitate, pe cand 70% spun ca ar fi istoria
personala,nici o persoana nu a mentionat alt factor.


8.In privinta celor mai fregvente forme de violenta a elevilor fata de profesori
20% au raspuns ca fiind lovire,agresiune fizica,jigniri,60% ca fiimd refuzul


sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


indeplinirii sarcinilor,ignorarea mesajelor transmise,20% au ales fuga de la
ore,nici o persoana nu a gasit altceva.

9.La intrebarea care sunt principalii actori ai violentei in scoala am obtinut 26%
violenta intre elevi,40 % parinti actori ai violentei in scoli,34% violenta in
proximitatea scolii.

10.In privinta principalelor surse ale violentei in mediul scolar s-a rezultat un
procent de 16% subiectivitatea in evaluare,40% dificultatile de comunicare, 24%
ironia,sanctiunea,notarea,stilul autoritar,20% conflicte intre elevi.

11.Masurile pentru stoparea violentei in scoli sunt:20% ar dori o stransa legatura


in procesul de educatie a tinerei generatii,68% ar dori o comunicare eficienta cu
factorii de raspandire in educatia copiilor,12% ar dori o mai buna colaborare
intre elevi-profesori-parinti,nici o persoana nu a fost de alta parere.

Interpretare

Sondajul a fost efectuat pe un esantion de 50 de persoane,cu varsta intre


16 si peste 24 ani.Dintre acestia,26% au sexul feminine si 74% au sexul
masculin.In ceea ce priveste ocupatia 32% sunt elevi,48% sunt studenti si 20 %
salariati. In urma centralizarii rezultatelor s-a constatat ca termenul violenta
este definit de 46% ca fiind o putere mare,o intensitate,o tarie,acest procentaj
fiind apreciat de majoritatea studentilor,10 % au fost de parere ca violenta ar fi o
lipsa de stapanire in vo rbe sau in fapte,cu un procent destul de mare adica de
44%,elevii considera ca violenta ar fi o metoda de a intrebuinta forta brutala. La
intrebarea care dintre tipurile de violenta sunt mai des intalnite, elevii cu un
procent de 12 % au considerat violenta domestica si 20% violenta
economica.Studentii cu un procent de 56% au fost de parere ca ar fi violenta
psihologica, iar salariatii avand o gandire mai” coapta” 12% au fost de acord cu
violenta sexuala. Cauzele care produc violenta sunt variate in functie de varsta si
de anturaj.Multi cred in procent de 48% ca o cauza ar fi apartenenta etnica,altii
in procent de 20% cred ca ar fi apartenenta religioasa, 26% ar fi situatia socio-
142 economica, iar un procent mic de 6% ar fi trasaturile psihice si fizice. La
intrebarea care sunt factorii individuali ai violentei, 30% dintre elevi au
raspuns ca ar fi trasaturile de personalitate,in timp ce restul 70% s-au gandit la
istoria personala ca fiind un factor. In privinta formelor de violenta a elevilor
fata de profesori in fruntea clasamentului se situeaza cu procentul de 80% cea
mai cunoscuta forma:refuzul indeplinirilor sarcinilor , ignorarea mesajelor
transmise.Ingrijorator este faptul ca 20% dintre elevi se gandesc la lovirea,
agresiunea fizica si jignirea profesorilor.Cu acelasi procent de 20% alti elevi
prefera fuga de la ore in locul unei dispute. La intrebarea care sunt principalii
actori ai violentei in scoala cu un procent de 26%,elevii se gandesc la violenta
intre ei,studentii cu un procent de 40% sunt de parere ca parintii ar fi actori ai
violentei in scoli, iar cei care contrazic totul sunt salariatii cu un procent de

ÝKEION
sociologia

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


34% care afirma ca cea mai intalnita este violenta in proximitatea scolii. Conform
celor chestionati au raspuns ca principalele surse ale violentei in mediul scolar
provin din subiectivitatea in evaluare 16%,dificultati de comunicare
40%,ironia,sanctiunea,notarea,stilul autoritar 24%,conflicte intre elevi 20%.
Masura dominanta pentru stoparea violentei in scoli conform persoanelor
chestionate este o comunicare eficienta cu factorii de raspandire in educatia
elevilor (68%).La cealalta extrema se afla salariatii cu un procent de 20% care
cred ca o stransa legatura in procesul de educatie a tinerei generatii ar fi cel mai
indicat. Studentii sunt cei mai legeri cu un procent de 12% care au ajuns la
concluzia ca o mai buna colaborare intre elevi-profesori-parinti ar duce la
roade sigure. In concluzie violenta isi face simtita prezenta in scoala ,dar nu in
exces.Mai sunt si persoane care nu au” cei 7 ani de acasa” de aceea ajung la fel de
fel de acte de violenta.Cel mai important rol il au parintii si la randul lor
profesorii care intervin in formarea elevilor ca oameni!!!

(au consemnat Blenteşi Claudia şi Macovei Roxana)


Desen de Georgiana Andrieş

143



ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

144
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011 Gică MANOLE

I. Junimismul conservator.
Impulsuri maioresciene

I.1. Junimismul conservator

Eterogen şi oarecum paradoxal, adaptat tot timpul realităţilor româneşti,


atent la nuanţele locale conservatorismul politic a reprezentat una dintre
direcţiile majore ale modernităţii în România.
Indiscutabil, în niciun moment al existenţei sale, spiritul conservator nu şi-
a propus să încadreze realitatea naţională, oricare ar fi ea, în rigorile unui pat
procustian. Evolutiv şi deconcentrant, discursul conservator s-a adaptat, fără a
pierde, în tot parcursul acestui proces de mutaţie locală şi de transformare,
legătura cu nucleul dur de principii şi de valori care dau mişcării şi eticii
conservatoare un profil inconfundabil. Canonul intelectual conservator a
presupus, în mod necesar, recursul la prudenţă, gradualism, descentralizare,
tradiţie, pledoarie antiutopică, precum şi o autentică preţuire a libertăţii[1], şi
dacă, confruntarea de idei o impunea un anume reacţionarism[2].
Conservatorismul românesc a fost oarecum asemănător celui european, acesta
neînsemnând că „se revendică”[3] din acesta, el descinzând dintr-o realitate
românească specifică[4]. Clădit, ca şi marile familii conservatoare europene, pe
refuzul programatic al Revoluţiei şi pe critica schimbării radicale şi sângeroase,
conservatorismul românesc, pe tot timpul existenţei sale, n-a încetat să genereze
un proiect de societate, injectând un sens al continuităţii şi prudenţei, fără a ceda
unei tentaţii iacobine a saltului în viitor[5]. Se poate susţine, cu temei, aserţiunea
145 după care conservatorismul românesc a fost unul „de reacţie”[6] la convulsiile
social-revoluţionare din spaţiul românesc între anii 1821 – 1848, precum şi la
spiritul revoluţionar care străbătuse Europa după 1789[7].

Aşadar, conservatorismul românesc îşi definea identitatea doctrinară,


recuperând/ însuşindu-şi ideile de antirevoluţionarism şi, cum spuneam mai sus,
de reformare prudentă a instituţiilor, de progres natural şi evoluţie organică, de
respectare a ordinii şi legalităţii, a tradiţiei şi proprietăţii, adică modelul clasic al
lui Edmund Burke[8]. Fondul doctrinar conservator, cum era şi firesc, s-a
îmbogăţit cu noi teme, spre exemplu, teoria maioresciană a „formelor fără


fond” (1868), anunţată încă din scrierile lui Alecu Russo, C. Negruzzi, M.
Kogălniceanu, Barbu Ştirbei etc. După cum se ştie, teoria formelor fără fond era,


după cum se va sublinia mai încolo, o critică a conservatorilor junimişti (T.
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Maiorescu, P. P. Carp, Th. Rosetti etc.) la adresa imitaţiei fără măsură a unor
instituţii occidentale, care nu erau potrivite cu
realitatea românească. De altfel, teoria menţionată a
traversat discursul politic conservator în toate
nuanţele sale[9], fiind regăsibil deosebit de
consistent şi în publicistica eminesciană[10].
Incercăm să rezumăm ideile/principiile
conservatorismului românesc, după care existenţa
unei ordini sociale tradiţionale raţionale dă sens şi
valabilitate practică aranjamentelor instituite
deliberat. Spiritul politic conservator nu implică un
ataşament complet necenzurat faţă de orice tradiţii;
el nu presupune o ecuaţie maniheistă (tradiţional =
bun; nou = rău). Ideea conservatoare nu se confundă cu orice atitudine
reacţionară şi nu se bazează pe utopia inversă a reeditării trecutului. Axa
conservatorismului nu o constituie supremaţia absolută şi caracterul sacrosant al
tradiţiilor, ci numai ascendenţa şi necesitatea tradiţiilor; ele constituie cadrul
indispensabil al funcţionării organismului social. Conservatorismul este un fel
special de tradiţionalism, în sensul că tradiţiile legitimează orice formă de
orânduire socială. Conservatorismul înseamnă/a însemnat pragmatism politic,
manifestând un imens scepticism faţă de mecanismele socio-economice
exemplare. Soluţiile conservatoare sunt adaptative nu pentru că urmăresc
perpetuarea situaţiei existente, ci pentru că urmăresc eficacitatea practică
imposibil de atins fără o adaptare la particularităţile locale. Sub acest aspect
conservatorismul politic românesc a însemnat realism politic, dar şi un neîncetat
efort de a-şi păstra atât privilegiile politice şi economice[11]. S-a afirmat[12]
despre Junimea că a reprezentat o veritabilă „structură morală”[13] şi că
energiile sufleteşti ale membrilor săi s-au grupat „după un plan unitar”[14] ce
„urmărea finalităţi comune”[15] asupra „tuturor domeniilor culturii”[16]. Şi
totuşi, în pofida acelei structuri junimiste unitare, Junimea nu poate fi tratată
monolitic, deoarece, cu mare uşurinţă, putem vorbi de o Junime cultură, precum
şi de o Junime politică, între care nu poate fi pus semnul egalităţii[17]. Se poate
adăuga şi o a treia Junime, Junimea masonică[18]. Junimea, reprezentanţii săi de
146 frunte, intraţi în politică la 1871, a însemnat un curent politic distinct în partidul
conservator şi s-a caracterizat printr-o „acţiune politică coerentă”[19] şi pe plan
doctrinar. Întruniţi într-o societate, Junimea, membrii săi marcanţi (T. Maiorescu,
Th. Rosetti, P. P. Carp etc.) au făcut în baza ideilor comune împărtăşite, şi prin
apartenenţa la o anume clasă socială[20]. Ceea ce-i unea pe junimişti erau ideile
în care credeau, deoarece „niciodată alcătuirea partidelor politice nu se face pe
temeiul împărţirii în clase sociale, ci numai pe acel al ideilor, prin care se apropie
adeseori elemente din straturi deosebite şi se îndepărtează elemente din acelaşi
strat”[21]. Iar unul dintre ideile forţă, specifice Junimii, l-a constituit un „criticism
generalizat”[22] dublat de o seamă de însuşiri dintre care luciditatea, ironia,
spiritul filozofic, ostilitatea faţă de demagogie, spiritul deschis, studiul temeinic
excelau[23].

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Pe lângă rosturile sale cultural-literare, junimismul a fost şi un important
curent politico-ideologic. Sub aspect politic, junimismul a fost o variantă a
doctrinei conservatoare româneşti, oscilând între conservatorism şi liberalism
moderat. Prin concepţiile şi atitudinile politice profesate, prin viziunea liderilor
săi, junimismul conservator a reprezentat o ideologie politică de stânga a
conservatorismului.
Despre specificul junimismului conservator, T. Maiorescu s-a pronunţat
într-o scrisoare către botoşăneanul Canano din 11 iunie 1898, scrisoare editată
întâia oară de C. Gane[24]. Astfel, în respectiva scrisoare, T. Maiorescu afirmă că
junimiştii în politică „sunt liberali, deşi nu radicali”[25], iar colaborarea cu
conservatorii, la guvernare sau în opoziţie, era posibilă datorită onestităţii
acestora, a corectitudinii lor faţă de „finanţele publice”[26], spre deosebire de
liberali pe care mentorul Junimii îi acuză de politicianism şi „că au făcut averi din
politică”[27]. Junimiştii, aprecia Maiorescu în cunoştinţă de cauză, au fost
„consecvenţi şi sinceri în politică”, ataşaţi „principiului dinastic”[29], în ciuda
faptului că: „Practic vorbind: suntem o monarhie despotică, mascată sub o
constituţie liberală”[30], căci regele avea puteri aproape discreţionare, mult
peste cele înscrise în Constituţie[31]. Deşi dinastici, junimiştii erau „mai puţin
plecaţi regelui”[32], nota Maiorescu. Regele Carol I avea mai mare nevoie de
junimişti decât junimiştii de acesta „fiindcă noi îi dăm lui şi altora singura
încredere şi siguranţă a direcţiei politice”[33]. Oarecum aceeaşi idee este
susţinută şi de P. P. Carp după care junimiştii „nu au făcut politică de animozitate,
ci de principii”[34], cu referire la PNL şi despre care nu s-a ferit în a-i categorisi
drept „o democraţie bugetară”[35], şi nu una reală.

Revenind la scrisoarea lui Maiorescu din 11 iunie 1898, subliniem că,


mentorul Junimii, dintr-o rigoare etico-morală practicată în viaţa personală, cât şi
în cea publică, a rămas consecvent principiilor împărtăşite deoarece el, şi
junimiştii, în genere, detestau profund demagogia şi grosolănia şi minciuna în
politică: „Nu vom zice în opoziţie una pentru a face la guvern alta”[36], căci dacă
ar fi aşa „ne-ar crăpa obrazul de ruşine”[37]. Existenţa junimiştilor în politica
românească a constituit o frână în a tempera excesele liberalilor: „Prin faptul că
suntem noi junimiştii”, sublinia Titu Maiorescu, „multe rele şi multe prostii din
147 partea altora am împiedicat”[38], deoarece „sistemul constituţional dacă nu e
important prin ceea ce face, e important prin ceea ce împiedică”[39]. Iar P. P.
Carp îi continuă ideea afirmând tranşant că progresul e posibil prin muncă
stăruitoare, iar problemele ţării pot fi rezolvate doar prin „studiul serios al
nevoilor ei”[40]. Profesând cu tărie şi consecvenţă asemenea principii şi valori în
politică, nu poţi fi decât surprins de opiniile unui fost junimist, transfug la
liberali, Gh. Panu, după care „doctrina politică a Junimei”[41] ar fi fost
„îngustă”[42] şi că timpul ar fi infirmat-o[43]. Se ştie, şi faptul l-am subliniat mai
sus, că atât Maiorescu, cât şi ceilalţi corifei ai junimismului politic, considerau


dezvoltarea societăţii româneşti posibilă lent, evolutiv, gradual adică „englezeşte
evoluţionar”[44] şi nu „franţuzeşte revoluţionar”[45]. Titu Maiorescu considera
anul 1848 şi evenimentele ce l-au marcat drept o „aşa-numită regenerare”[46],


istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


cu o minimă „importanţă”[47] în destinul naţional, neezitând în a-i recunoaşte
certe merite în „deşteptarea conştiinţei naţionale la românii din Principate”[48].
Altul a fost momentul politic cheie şi căruia junimiştii îi acordase semnificaţii
cruciale, doctrina lor politică derivând din el: Divanurile Ad-hoc şi hotărârile sale
de la 1857 cu „cele cinci puncte fundamentale”[49]. De aici începe regenerarea
României, doar în aceste hotărâri se găseşte „adevăratul îndreptar al dezvoltării
interne şi externe”[50] al României. Programul naţional al Divanurilor ad-hoc
(respectarea capitulaţiilor, unirea, dinastie străină ereditară, neutralitate, sistem
constituţional) nu era un import străin ca revoluţia, nota Maiorescu, ci izvora
„din toată experienţa trecutului”[51]. Acest program trebuia dus la îndeplinire,
„trebuia păstrat cu sfinţenie până la deplina lui înfăptuire”[52]. Odată programul
de la 1857 împlinit rămânea de cucerit Independenţa pentru ca România să fie
recunoscută „ca stat liber în concertul Puterilor Europene”[53] şi care necesita
„toate opintirile noastre”[54]. Odată instalată domnia ereditară trebuia
construit/edificat, în sânul societăţii, principiul dinastic, principiu faţă de care
junimiştii au fost mai mult decât consecvenţi, având „totdeauna luarea aminte
aţintită asupra acestui punct cardinal”[55]. Mai ales că în rândul românilor lipsea
cu desăvârşire „orice simţământ dinastic”[56] deprins de istorie cu „domnii
efemere”[57]. Iar consolidarea ideii dinastice în rândul poporului şi care să
cuprindă „acel cuget trainic de credinţă în persoana domnitorului”[58], dar şi a
succesiunii ereditare presupunea, continua Maiorescu, „o regenerare a spiritului
public”, faptul nefiind posibil, desigur, „decât printr-o îndelungată şi stăruitoare
acţiune”[59]. Aşadar, nu doar Maiorescu, ci toţi junimiştii au fost dinastici, încă de
la intrarea lor în politică („monarhici şi dinastici fără şovăire”[60]), neabătându-
se sub niciun chip de la acest principiu, fie că s-au aflat la putere sau în opoziţie
[61]. Deoarece, susţinea Maiorescu, „în enorma complexitate a problemelor
politice”[62], atunci când mai multe principii sunt în joc, omul politic nu trebuie
să supraliciteze mulţimea acestora, ci de a-l alege/folosi pe acela „după
împrejurările de fapt”[63], de a desluşi „ideea dominantă”[64]. Iar ideea
dominantă pe care politicienii români urmăreau să o impună „întru conducerea
statului român”[65] era aceea care să „înrădăcineze simţământului dinastic în
toate părţile poporului”[66].

148 Junimismul politic, la fel ca şi conservatorismul, a fost construit în baza


principiului evoluţionist. După junimişti, tot răul pe tărâm social-economic şi
politic de care era marcată societatea românească se datora încălcării brutale a
principiilor de dezvoltare organice. După cum s-a afirmat mai sus, ideea de
revoluţie, de transformare bruscă a societăţii li se părea junimiştilor
nerecomandabilă în general, şi nepracticabilă, în particular în ţara noastră. Astfel,
Maiorescu susţinea că revoluţia este o calamitate, imprevizibilă, prin urmări,
niciodată neputând prevedea „în a cui folos se sfârşeşte”[67]. Respingerea
revoluţiei ca mijloc de transformare a societăţii îi este asociată ideea de înnoire
treptată, fără convulsii şi zguduiri sociale – şi mai ales fără radicalism social.
Combătând radicalismul politic profesat de Gh. Panu, Titu Maiorescu replica:
„Pentru starea noastră de astăzi şi în timpurile apreciabile ale activităţii noastre

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


politice, acest radicalism democratic trebuieşte combătut ca ceva periculos şi în
orice caz prematur; şi nu este mai mare greşeală în politica practicată decât
ignorarea faptelor treptate, prin care trebuie să treacă
evoluţia unui popor”[68] (subl. ns. – G.M.). Aceiaşi
opinie a lui Maiorescu era împărtăşită şi de P. P. Carp
după care „la noi revoluţiunea socială (reformarea
societăţii – n.n. – G.M.) s-a făcut fără vărsare de sânge,
fără zguduiri, pentru că noi, ca oameni cu minte, am
avut o transformare treptată. Nouă revoluţiile radicale
nu ne sunt permise.”[69]. În spiritul celor de sus,
aceeaşi idee, dar sub o formă frustă, va fi susţinută şi
de Lascăr Catargiu, în martie 1871, care, deşi nefiind
junimist, o împărtăşea întrutotul[70]. Aşadar, după
Titu Maiorescu, România va înainta pe drumul
progresului nu prin revoluţie, considerată „un mijloc
primitiv de îndreptare necesar societăţilor care nu sunt complet organizate
politiceşte”[71], ci prin însuşirea „drepturilor politice”[72], prin „lărgirea
libertăţilor constituţionale”[73] oferite de cadrul instituţional existent.
Organismul social se regenerează/reformează cu dificultate şi în timp. În acest
sens mijloacele normale, în funcţie de necesităţi, se poate evita revoluţia, iar
„progresul se realizează pe calea evoluţiei”[74].

Acelaşi fond comun de opţiuni ideologice se regăseşte şi la V. Pogor:


„Tendinţa legislaţiei moderne este de a aduce lucrurile pe calea lor naturală… Din
aceasta rezultă că dacă oamenii politici nu s-ar fi amestecat spre a împiedica şirul
natural al lucrurilor, progresul ar fi urmat cu o mai mare repeziciune”[75]. Şi P. P.
Carp va susţine că orice progres al societăţii româneşti nu poate avea loc în afara
timpului[76]. În interiorul timpului Istoria a demonstrat elocvent că orice operă
reformatoare grăbită, precipitată pune în pericol securitatea unei ţări, unele
pierzându-şi „individualitatea lor”, iar altele „au dispărut ca naţiuni libere”[77].

Consecvenţa în principii de care vorbea Maiorescu, şi pe care am subliniat-


o la începutul acestei secţiuni, a fost valabilă aproape la toţi junimiştii.
149 De pe aceleaşi principii evoluţioniste, organice este explicată de junimişti natura
şi rolul statului în societate. În această privinţă, T. Maiorescu elogia statul
„natural” pe când „contractul natural se dovedeşte că este o imagine puerilă”[78].
Mult mai limpede ne apare teza originii „naturale” a statului şi a rolului său în
societate, la Th. Rosetti: „Product natural, ca şi societatea, al istoriei şi al vieţii,
menirea statului este de a fi păzitorul, scutul, atât al societăţii, cât şi al
individului”[79]. După Th. Rosetti, statul, în virtutea generaţiilor ce au precedat
prezentul, întrupează specificul istoric al unui popor[80]. Iar concepţia
„contractului social”, aprecia Th. Rosetti, modul cum acesta explică societatea nu


este decât „o erezie ştiinţifică”[81]. De aici rezultă ideea unei organizaţii statale
bazată pe valoarea şi legitimitatea instituţiilor trecutului, organism crescut din
tradiţii, căci, junimismului „îi repugnau cu o sinceritate profundă spiritul şi


istoria
practica ideologiei revoluţionare”[82].

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Ca şi Maiorescu, P. P. Carp a făcut politică nu pentru
interese, ci pentru idei. Iar valoarea lui politică este dată şi
de acceptarea modului cum s-au derulat evenimentele după
1848. În România, clama P. P. Carp, democraţia nu este
democraţie a muncii, ci o democraţie bugetară[83]. Şi totuşi,
trebuie acceptat un fapt de către toţi ce-i împărtăşeau ideile,
că „democratizarea societăţii noastre, ca un ce
irevocabil”[84], şi că lupta politică urmăreşte în a identifica
mijloacele „ca să micşorăm pe cât se poate relele”[85]. Iar relele societăţii
româneşti provin din faptul că democratizarea (reformarea – n.n.) s-a efectuat nu
de jos în sus, ci de sus în jos[86]. Cu toate rezervele ce le avea Carp pentru
Constituţia de la 1866, din simţ politic, a primit-o integral, făcându-şi din
respectarea ei „chiar o directivă politică”[87]. „…Nu admit a se atinge cineva (de
Constituţie – n.n.), nici în sens restrictiv, nici în sens lărgitar”[88]. Cadrul
democratic, legal asigurat, după organizarea politică „trebuie să avizăm şi
reorganizarea socială”[89], la care ambele partide politice n-au făcut nimic. În
domeniul problemelor economice şi de reformă socială, P. P. Carp este cel ce a
creat programul „Era Nouă”, program lansat la 1881 şi pe care îl definitivează la
1888[90]. „Era Nouă” conţine „două principii doctrinare”[91], primul punând
accentul pe necesitatea ca statul să intervină în „raporturile sociale”[92], iar al
doilea presupunea că orice implicare a statului în viaţa socială să se facă în acord
cu starea reală de lucruri în societate[93]. Programul „Era Nouă”pleca de la
realitate, de la faptul dat, căci P. P. Carp „nu-şi pune întrebări la care nu are un
răspuns în acel moment”[94].

Junimismul politic, ca o „mărturie de credinţă junimist-conservatoare”[95],


a fost sintetizat de P. P. Carp într-un discurs din Camera Deputaţilor din 28
noiembrie 1885, şi în care P. P. Carp susţine că evenimentele, în derularea lor,
sunt consecinţă logică a naturii lor[96]. Ei, junimiştii, afirma Carp (deşi nu
explicit) pun interesele Ţării mai presus de cele personale şi că odată
împărtăşind nişte principii politice sunt datori „pe onoare să nu se dezică”[97]. În
150 virtutea acestei rectitudini morale, sublinia P. P. Carp, adevărata valoare a omului
politic este dată de „raportul dintre principii şi fapte”[98]. Deşi P. P. Carp
recunoştea că ideile sale nu sunt obligatoriu originale, de un fapt era sigur: toate
au fost „adaptate nevoilor noastre”[99]. Aşa, în opinia lui P. P. Carp, democraţia
nu înseamnă retorica obraznică de la tribună, „fraze aventuroase”[100], ci ca să
ocupe locul pe care „îl merită prin munca lui”[101], iar locul cu pricina, indiferent
de originea socială, trebuie ocupat doar dacă munceşte şi „serveşte acestei
ţări”[102]. După P. P. Carp problema era nu câtă libertate exista, în democraţia
românească, „ci de a şti cum să întrebuinţezi libertatea”[103]. În această direcţie,
esenţa unui regim democratic ar fi de „a-i apăra pe cei slabi contra celor
tari”[104], căci „cârmuirea maselor prin mase este o utopie”[105]. Practicând
dreptatea socială omul politic îşi probează responsabilitatea deoarece „interesele
statului sunt indisolubil legate de armonia dintre diferitele pături sociale”[106].

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Deşi a ocupat un loc special în gruparea junimistă[107], A. D. Xenopol, ca şi
ceilalţi corifei ai junimismului, considera, şi el, că „renaşterea vieţii noastre”[108]
s-ar datora „atingerii spiritului nostru cu civilizaţia apuseană”[109]. Importul de
instituţii occidentale, de-a gata, este periculos pentru români deoarece nu ne
obligă „la o activitate creatoare”[110], devenind, în consecinţă, sterili. Rostul
unui popor, în istorie, postula A. D. Xenopol, deşi foarte tânăr, este acela de a
contribui cu ceva „la binele comun al omenirii”[111]. La aceasta se poate accede
nu prin preluarea de-a gata de la un alt popor, a realizărilor aceluia, ci
descoperirea de noi adevăruri, doar prin creaţii noi, fapt ce ne va permite să fim
priviţi ca întemeietori ai civilizaţiei. Înapoierea noastră are drept cauză nu
poporul, ci împrejurările istorice. Tocmai din acest motiv, când noile împrejurări
istorice ne sunt favorabile „trebuie să ne învăţăm a crea, mai întâi în mic, apoi a
crea în mare”[112]. Altfel, dacă acceptăm fără nici un efort propriu „civilizaţia
apuseană”[113], nu vom reuşi vreodată să creăm ceva de valoare. Iar adevăruri
noi, noi valori românii vor descoperi făptuind şi nu prin demagogie sau „laude
exagerate şi orbire definitivă asupra propriilor noastre merite actuale”[114];
progresul se poate realiza prin a arăta neajunsurile, şi nu printr-o „încredere
înşelătoare”[115]; nici mândria de sine, nici mulţumirea cu starea actuală, de
fapt, specula Xenopol, nu ne permit accesul „la un ideal care pluteşte înaintea
sufletului nostru…”[116]. Constatând starea proastă a societăţii româneşti, din
punct de vedere politic, A. D. Xenopol o atribuie politicianismului în interiorul
căruia „egoismul devine… luceafărul fiecăruia”[117]. Depăşirea stării politicii
critice presupune eforturi comune „în contra răului, o cercetare a cauzelor lui şi o
încercare de a le îndepărta”[118]. De vină nu-i Constituţia, afirma, deoarece ea a
creat „spiritul politic la noi”[119], ci partizanatul politic excesiv[120]. Eroarea
gravă a politicienilor, păcatul lor capital[121], consta în faptul că au implementat
instituţiile înseşi la noi, şi nu spiritul acestora[122]. Formele instituţionale
împrumutate erau inadecvate stării noastre social-politice pentru că „gradul de
cultură”[123] la noi era înapoiat în raport cu acela „de la care am
împrumutat”[124]. Răul cel mare îl reprezintă nu importul, în sine, de forme
instituţionale, cât modul de funcţionare a acestora. Nu sistemul constituţional
este rău, ci modul cum se aplică acesta, de aici se produce un transfer de
vinovăţie asupra primului în mod cu totul greşit[125]. Apoi, conchide A. D.
151 Xenopol, progresul practic în societate nu este posibil prin „proclamarea de
principii”[126], nici prin clamarea unor „adevăruri generale”[127], ci prin efort
intelectual consistent prin intermediul căruia principiile să se adapteze „vieţii
reale”[128].

Junimiştii politici au avut o viziune proprie faţă de structura socială


românească pe care au redus-o la două componente: moşierimea şi ţărănimea, în
timp ce existenţa burgheziei era negată. G. N. Brăiloiu, unul dintre ideologii
junimismului politic, afirma despre burghezie că „în starea societăţii noastre, nici


nu poate forma o clasă şi nu este o clasă, nu este un partid politic distinct.
Burghezia este la noi un strat, o treaptă a societăţii.”[129]. Junimiştii, ca şi
conservatorii, asimilau burghezia funcţionărimii. În privinţa moşierimii şi


istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


ţărănimii, le considerau ca formând un tot unitar, iar liantul acestei unităţi este
dat de proprietate, indiferent de mărimea acesteia şi de utilitatea ei. De aici,
credeau junimiştii, rezulta obiectul comun al celor două clase de a feri
proprietatea de procesul fărâmiţării şi deposedării. Nu poate fi ocolită ideea că
fruntaşii junimişti refuzau o reformă agrară radicală în ceea ce priveşte
proprietatea, orientând problematica împroprietăririi ţăranilor pe seama
moşiilor statului.
În esenţă, junimismul politic/conservator a avut o deschidere largă,
realistă asupra problemelor sociale din societatea românească, constituind un
conservatorism „luminat”, o formă de manifestare de stânga a
conservatorismului românesc. Junimismul conservator se poate reduce la un
ansamblu de interogaţii şi de soluţii chemat să „domesticească” şi să disciplineze
procesul de modernizare al societăţii româneşti. Luciditatea, dublată de
prudenţă, ostilitatea implacabilă faţă de xenofobie, populism sunt mărcile
definitorii ale ethosului junimist. Nimic pătimaş, nimic radical şi utopic în lectura
pe care spiritul politic junimist a dat-o unei lumi care se îndrepta către modelul
occidental. „Formele fără fond” nu sugerează o întoarcere la trecut, ci doar atrag
atenţia asupra necesarei corelaţii dintre tradiţii şi instituţiile pe care naţiunea le-
a importat. De aici accentul pus de junimişti pe failibilitatea Constituţiei: legea
fundamentală nu este o baghetă magică ce poate eradica mizeria morală sau
materială a unei comunităţi.

I.2. Impulsuri maioresciene sau de la fidelitatea faţă de principii la


rigoare etică

Titu Maiorescu, ca şi principalii oameni politici junimişti, a avut o concepţie


extrem de bine articulată, de înaltă cu privire la ceea ce înseamnă a face politică,
la politica însăşi. Mentorul Junimii însuşi, ajuns la vârsta bilanţului, se revendică
drept continuator al ideilor tatălui său, Ioan Maiorescu, dintr-un sentiment
profund de „pietate”[130], dar şi din „convingere”[131] care „îl vor lega pentru
totdeauna de concepţia realistă a celui ce fusese <<plenipotent al Principatelor>>
152 la Frankfurt-am-Main şi văzuse mai de aproape cum se ţeseau firele diplomaţiei
în acel vestit parlament, unde lua parte şi Bismarck”[132]. Desigur, întrebarea lui
E. Lovinescu dacă Maiorescu a fost sau nu om politic[133] o apreciem drept
retorică, gratuită. Titu Maiorescu a fost om politic în înţelesul adevărat al
termenului manifestând pe durata implicării în viaţa publică un adevărat cult al
consecvenţei şi la care n-a renunţat niciodată. N-a fost elastic în principii cu
niciun chip, cu atât mai puţin nu s-a manifestat în politică prin ambiţie şi voinţă
de putere de dragul puterii. Înţelegea că principiile înalte, şi în politică, vor
întâmpina o opoziţie acerbă[134], însă omul politic ce crede în ele are „obligaţia
absolută… de a flutura sus steagul lor”[135]. Doar printr-o asemenea conduită
politicianul îşi respectă condiţia, iar în absenţa acesteia societatea „ar cădea cu
siguranţă mai jos”[136]. Înălţimea idealului în politică are relevanţă nu prin ceea
ce înfăptuieşte, ci „prin ceea ce împiedică”[137].

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Prestaţia publică/politică a lui T. Maiorescu a fost subordonată într-o anumită
măsură concepţiei sale privind procesul de formaţie a statului român, concepţie
ce pune accent decisiv pe hotărârile Adunărilor ad-hoc de la 1857. Lupta lui în
plan politic a fost una teoretică, urmărind directivele transpuse din domeniul
cultural în sfera politicului. În lupta politică a combătut intoleranţa agresivă,
separatismul „fracţiunii de la Iaşi” în baza principiilor sale generale de toleranţă
şi umanism. La fel, a combătut revizuirea Constituţiei de la 1866, la 1884, tot din
cauze de ordin doctrinar, după care factorii legislativi „consfinţesc”[138]
moravurile şi nu le creează. Legile articulează, cuprind starea social-istorică
existentă, îi dau fundament juridic. Ele nu pot anticipa, prefigura, crea o anume
realitate. Titu Maiorescu a crezut neclintit în ordinea
constituţională inaugurată de Constituţia de la 1866, şi care, în
ciuda „prematurului ei liberalism”[139], poate contribui
decisiv la regenerarea spiritului public prin acţiune politică
constantă, precum şi prin consecvenţă în principii[140]. Unul
dintre acestea, împărtăşit de Maiorescu în întreaga activitate
politică, a fost principiul legal-constituţional, în interiorul
căruia partidele politice sunt responsabile de întărirea
simţului dinastic în rândul poporului[141]; nu violenţa,
confruntarea politică sunt productive, ci negocierea, consensul
[142], cu atât mai puţin sentimentele, ci doar „reflecţia cea mai rece trebuie să
dicteze”[143]. Pasiunile în politică, aşadar, sunt total contraproductive, deoarece
dezlănţuie patimile, patimi ce conduc, obligatoriu, la excese ce încalcă drepturile
cetăţenilor[144]. Omul politic, în viziunea lui Maiorescu, evoluează starea
istorică de fapt, judecă şi decide, acţionează doar în virtutea realităţii „care este
mai puternică decât închipuirile individuale”[145]. Nu mulţimea principiilor în
politică, de care fac paradă oamenii politici, are semnificaţie cât ierarhizarea lor
în raport „cu împrejurările de fapt”[146], precum şi o anumită agerime a viziunii
în virtutea căreia este identificată „ideea dominantă”[147], căreia celelalte
trebuie să i se subordoneze necondiţionat[148]. Aşa după cum am afirmat ceva
mai sus, principiul dinastic a fost ideea dominantă în concepţia politică a lui
Maiorescu, principiu pe care îl considera fundamental în politica „generală”[149]
românească. Maiorescu a fost consecvent în atitudinile politice, fidel principiilor
153 în care credea, loial unui crez, detesta „mobilitatea politică”[150], care i se părea
inadmisibilă[151]. Divergenţele de opinii trebuiesc depăşite în numele
interesului general, căci un politician trebuie să fie „accesibil la ideile
altora”[152]. Interesul naţional, accentua Maiorescu, trebuie să primeze oricând
căci „numai aşa se putea conduce politica spre cea mai bună garantare a
intereselor ţării”[153]. În toată activitatea publică Maiorescu n-a făcut politică cu
gândul la „bugetul funcţiilor şi la nepotism”[154], deoarece el credea că puterea
nu trebuie să constituie, pentru cei ce o deţin sau doresc să o obţină, pretextul,
mijlocul „căpătuirii a clientelei”[155], ci o corectă, eficientă şi responsabilă


administrare spre folosul comunităţii[156]. O bună administrare a treburilor
publice, într-un sistem politic reprezentativ, presupune, pe lângă
responsabilitatea omului politic, o educaţie politică a corpului electoral în


istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


direcţia trezirii interesului şi mai apoi a priceperii „problemelor de interes
general”[157]. De aici necesitatea de a fi combătută, înlăturată demagogia
politică şi intronarea responsabilităţii actului de guvernare ce ar trebui să ducă
„statul pe calea normală la acea cultură apuseană, spre care tinsese de la început
mişcarea naţională, când îşi aduse aminte de originea latină, respingând
deopotrivă suzeranitatea de la miazăzi şi protecţia de la miazănoapte”[158]. De
aici nevoia constantă de un ax central în politica românească, şi în care,
junimiştii, în frunte cu Maiorescu, au crezut neclintit în dezideratele de la 1857:
unirea, dinastia străină, independenţa, sistem reprezentativ. Consecvenţa sa în
principiile de sus e o realitate iar acuza de servilism faţă de lege este nedreaptă.
În opoziţie cu demagogul politic, sublinia Titu Maiorescu, omul politic autentic dă
consistenţă vorbelor, iar răbdarea, sârguinţa, munca, cunoştinţele, elocvenţa,
darul de a vorbi sunt reale calităţi. Frazeologii nu pot fi autentici oameni politici.
Ei vorbesc fără măsură, lung, sonor, caz întâlnit în România după 1866[160].
Demagogul este o fantoşă. Toate cauzele pentru care luptă le compromite.
Preţiozitatea citatelor nu este decât erudiţie de suprafaţă, „aparenţe fără
realitate”[161]. Demagogul se joacă cu cuvintele[162], improvizează, nu
dovedeşte nimic, ignoră raţionamentele, e totdeauna
gata să vorbească[163]. Demagogul nu poate produce
nicio idee politică de valoare, nicio activitate politică
folositoare societăţii[164]. Gândirea politică, după Titu
Maiorescu, se verifică, are conţinut numai „printr-o
întinsă împărtăşire la viaţa politică”[165]. Dacă condiţia
nu-i îndeplinită apare confuzia: cuvântul e luat drept
idee, ideea e luată drept acţiune. Omul politic adevărat,
fie el şi orator, vorbeşte doar când are ceva de spus
[166], iar spusele sale ţintesc un scop politic bine
ales, precizat, urmărit. Comunitatea statală trebuie să fie condusă de oameni
competenţi, experimentaţi în practica administrativă. Un program politic nu are
semnificaţie prin el însuşi, ci doar în măsura în care este urmat de fapte, adică de
istorie[167]. În caz contrar, statul este pus în dificultate, iar „plebea de sus” va fi
plătită de zilnica muncă a „plebei de jos”[168]. Accesul la guvernare nu trebuie
permis în funcţie de interese de partid sau personale, ci, în bună „tradiţie
154 conservatoare”[169], competenţa trebuie promovată[170], deoarece este
esenţial ca „meritele adevărate să se simtă încurajate”[171], şi nu mediocrităţile
a căror „singură… valoare”[172] să fie „favoarea regală”[173]. Dacă o
administraţie eşuează, postula Maiorescu, ea trebuie schimbată cu alta. Iar
administraţia nouă este nevoită să reformeze societatea. Atât cât poate, atâta cât
se pricepe. Pe acest teren, Maiorescu are convingerea că dacă o reformă este pe
cale să fie introdusă, să fie aplicată austeritatea: „Cum îşi închipuiesc oare
oamenii o reformă decât cu jertfe”[174]. Maiorescu înţelegea că dacă un om
politic doreşte „o reformă radicală”, are împotriva sa, invariabil, „jumătate de
ţară”[175]. Reformele să fie făcute dintr-o nevoie acută şi nu doar de dragul de a
reforma, iar scopul acestora să urmărească o dezvoltare echilibrată „sănătoasă a
ţărei, a ţăranilor, a întreprinderilor”[176]. Iar echilibrul urmărit trebuie, în mod

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


obligatoriu, să reducă cheltuielile bugetare cu funcţionarii, cheltuieli care nu
reprezentau decât o „boală bizantină”[177]. Doar că toată această operă
reformatoare în urma căreia spiritul noilor instituţii trebuia să pătrundă în
cugetul poporului avea un sacrificat sau, cum s-a spus în deplină cunoaştere,
„toate înnoirile le plătea din greu cetăţeanul României de atunci”[178].

Maiorescu a fost, indiscutabil, un om politic de mare autoritate[179],


reuşind să determine o schimbare efectivă în evoluţia social-istorică[180] a
timpului său, deoarece, încă din tinereţe, a avut un acut simţ al „marilor
probleme”[181]. Şi-a urmărit neabătut propriile convingeri politice; n-a avut
despre sine credinţa că este de neînlocuit, precum alţi contemporani ai săi care
îşi închipuiau că dacă nu guvernează ei, ţara se prăbuşeşte[182]. El a procedat
invers: nu a căutat dinadins funcţiile, dacă le-a avut n-a făcut compromisuri spre
a le păstra. A fost convins, în ciuda unor exprimări conjuncturale[183], cu
accente suficiente, triumfaliste, că viaţa constituţională a României nu era cu
adevărat întemeiată. Iar explicaţia acestui eşec, în viziunea sa, se afla în
imaturitatea politică a corpului electoral exprimată în absenţa unor convingeri
politice proprii[184]. De aici, necesitatea imperioasă ca cel ce guvernează să o
facă în virtutea competenţelor şi a interesului general. Sentimentele personale –
ura, duşmănia, prietenia – nu trebuiesc subordonate intereselor obşteşti. Iar
progresul obştesc nu poate fi efectul vreunei legi, fie ea perfectă, ci în calitatea
oamenilor ce o aplică. Doar că în acest caz covârşitoare rămâne calitatea morală a
celui ce guvernează.

Deşi era convins încă din tinereţe că între morală şi politică există o graniţă
insesizabilă[185], Maiorescu a avut în acest domeniu o înaltă moralitate crezând
în propriul principiu după care este interzis de a abuza „de o situaţie publică spre
propria îmbogăţire”[186]. În această direcţie a dat un exemplu, singular, desigur,
căci n-a mai fost urmat de niciun om politic contemporan. Anume, proiectul de
lege după care orice ministru de justiţie după plecarea din funcţie să i se interzică
practicarea avocaturii[187]. În caz contrar, adică exercitarea profesiei, prezenţa
în barou şi la bară şi după părăsirea Ministerului nu sunt decât, şi aici Maiorescu
155 foloseşte o expresie blândă, „necuviinţă politică”[188]. Era convins că ceea ce a
intenţionat să legifereze era o lege necesară „de o trebuinţă destul de simţită în
opinia publică”[189]. Aşadar, Maiorescu s-a dovedit loial propriilor principii,
convins că riscurile inconsecvenţei nu vor ezita să se manifeste[190], iar actul
legiferării în această situaţie nu putea fi decât un act gratuit[191].

Într-un Apel către alegători, publicat în Monitorul Oficial la 8 septembrie


1888, redactat, presupun, de T. Maiorescu, semnat şi de alţi lideri junimişti
conservatori, este propusă o întreagă serie de reforme ce urmăreau consolidarea
statului român modern. Este subliniat faptul că „programul naţional”[192] de la


1857 s-ar fi încheiat şi că integrarea României în „cultura occidentală”[193] s-a
realizat „în formele ei generale”[194]. Dezideratele trecutului împlinite, aprecia


istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


mentorul Junimii, clasa politică românească ar avea obligaţia să depună eforturi
constante, stăruitoare în direcţia unei „organizări temeinice a Ţărei înlăuntrul
cadrului Constituţional”[195], presante fiind, în această direcţie, „regularea
situaţiei economice, descentralizarea administrativă şi independenţa
magistraturei”[196], probleme nepermis de mult amânate[197]. Cadrul
constituţional pe care Maiorescu nu-l voia depăşit, în lupta politică, cu niciun
chip, dovedeşte acceptarea situaţiei date, restrângerea pretenţiilor faţă de starea
istorică existentă. În afara acestuia lupta politică nu este permisă, iar dacă
adversarii politici depăşesc legalitatea constituţională prin „agitări de
stradă”[198] o pun sub semnul întrebării. Notez, aici, identificarea la Maiorescu,
a unui anume exclusivism de castă[199], de om ajuns sus (în pofida originii
comune), o foarte mare (justificată!) încredere în propria valoare, un dispreţ rece
faţă de agitaţiile de stradă sau de apariţia unor noi, de o calitate cultural-morală
îndoielnică, personaje în viaţa publică[200].

Desigur, T. Maiorescu a fost un om complex, iar a-l judeca după o atitudine


conjuncturală ar fi o greşeală. Rectitudinea sa morală, manifestată pe parcursul
întregii sale activităţi publice (nu doar politice), l-a impus contemporanilor ca un
reper etic indiscutabil. Deşi natură de luptător, gata să înfrunte orice adversitate,
Maiorescu nu s-a simţit, cred, confortabil într-o viaţă politică zgomotoasă, cu
accente demagogice certe, şi în care politicianismul se afla la el acasă. De aici, din
natura cu totul specială a omului politic Maiorescu, a izvorât singurătatea sa,
singurătate accentuată din neputinţa de a se adapta la mediul politic, ca şi la
moravurile acestuia[201]. Titu Maiorescu, în ciuda aroganţei, răcelii arătate, ca şi
al dispreţului justificat la adresa „caracudei”[202] politice n-a confundat corpul
electoral existent, cenzitar cu însăşi naţiunea. Astfel, naţiunea, poporul, în
viziunea lui Titu Maiorescu, nu o formează, nu este reprezentat doar de „orăşenii
cititori”[203] sau de „scriitorii de gazete”[204] sau de cei ce „prin cluburi şi alte
locuri vântură părerile la ordinea zilei”[205]. Poporul, credea Titu Maiorescu,
deşi tăcut (adică lipsit de drepturi politice – n.n.), are un instinct sigur privind
adevăratul său interes. Nu „scriitorii de gazete”, nu flecarii din nu ştiu ce club
reprezintă adevăratul spirit al poporului, ci marea mulţime „a oamenilor aşa-zis
156 inculţi”[206]. Ei simt, deşi rar sau „de abia odată în viaţă”[207] au ocazia să
dovedească că ştiu mai bine decât unii politicieni unde se află „înaltul interes al
patriei”[208]. Lupta politică, gazetele, întrunirile publice n-au impact, nici
„însemnătate pentru cugetarea reală a poporului”[209]. Însuşi sistemul de legi
elaborat şi impus societăţii, afirmă Maiorescu în cunoştinţă de cauză, „nu dau nici
un rezultat pentru mersul efectiv al unei ţări”[210]. Rareori, din „întunerecul
care învăluie sufletul poporului”[211] răzbate credinţa sa, sufletul său, „sufletul
celor tăcuţi”[212], şi care dovedeşte sub „aparenţa de nepăsare”[213] un profund
„simţământ omenesc şi patriotic”[214]. Aşa crezând, Maiorescu considera
agitarea „sufletului celor tăcuţi” prin demersuri politice radicale ca demagogie
curată, primejdioasă, profund eronată. Iar eroarea, calculul greşit în politică se
constituie într-o „armă primejdioasă în contra celui ce le-a comis”[215], apărând,
odată cu accesul la guvernare a celor în cauză, ispita de a conduce abuziv,

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


despotic[216]. Spre a limita abuzurile, accentele administrative despotice este
necesară „tendinţa de a încuraja activitatea proprie a oamenilor şi de a o
emancipa din ce în ce mai mult de sub jugul guvernului”[217].
Principiul dinastic, pe care Maiorescu l-a susţinut apăsat pe întreaga sa activitate
publică, a reprezentat o altă idee fundamentală a concepţiei sale politice. Doar
efortul întregii clase politice responsabile a făcut posibilă evoluţia pozitivă de la
„Principatele elective” la „o monarhie ereditară consolidată sub formă
constituţională”[218]. Carol I, după mentorul Junimii, constituia exemplul ideal
de monarh constituţional, fără pată, neprihănit, unic: „Domnitorul a făcut ceea ce
aşteptam noi de la el să facă.”[219[. Eşecurile sub niciun chip nu pot fi atribuite
suveranului, căci acesta, după articolul 92 din Constituţie, „e inviolabil şi
neresponsabil”[220], doar miniştrii sunt răspunzători[221]. Clasa politică să-şi
asume eşecurile, căci ea-i vinovată de acestea precum şi demagogia unor lideri
politici (T. Ionescu, gen. I. Lahovari, Bădărău) a căror prestaţie politică erodează
„orice încredere în valoarea adevăratelor principii”[222]. Atitudinile
antidinastice din presă, Parlament sunt opera unor indivizi vindicativi şi
iresponsabili[223], deoarece după ce-l criticaseră pe suveran, ajunşi la putere, se
manifestă în relaţiile cu Carol I slugarnic, obedienţi „ca să răscumperi cu
linguşiri”[224] atitudinea anterioară.

În concluzie, Maiorescu, ca om politic, a exprimat o viziune organicistă şi


evoluţionistă. Actul legislativ, în concepţia sa, trebuia să fie
expresia unei nevoi reale a societăţii şi nu doar adoptat,
preluat din afară. Evoluţia unei societăţi este acumularea
treptată de progres. Concepţia sa politică s-a înscris într-o
tradiţie autohtonă ce considera evoluţia societăţii
româneşti în afara experimentului revoluţionar,
considerat inoportun şi din cauza poziţiei geopolitice
dificile a României. A pus accentul pe nevoile
prezentului şi ameliorarea acestuia prin reforme atent
elaborate, gândite deoarece „fericirile popoarelor nu mai
stau în formule abstracte”[225[. Maiorescu a dorit să impună societăţii româneşti
157 nu principii străine, ci principii verificate de istorie, şi care au stat la temelia
construcţiei tuturor civilizaţiilor. El a indicat cum trebuie acţionat în societatea/
cultura română pentru ca aceasta să-şi depăşească statutul de cultură înapoiată,
periferică; sau cum nu trebuie acţionat ca starea de fapt să degenereze într-o şi
mai mare măsură, iar criza de creştere valorică să se adâncească[226]. Ţinând
seama de datele generale ale clasei politice româneşti a timpului, Maiorescu a
fost un om politic atipic. Activitatea lui politică s-a mişcat în interiorul
respectului real faţă de Constituţie, loialitate continuă faţă de principiul dinastic,
ca şi faţă de dinastie, ca mijloc sigur şi aproape suficient de consolidare a statului
român şi a naţiunii.


(fragment din lucrarea de doctorat Titu Maiorescu - omul politic)


istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


NOTE

1. Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne, Partidul Conservator, Editura Politică,
Bucureşti, 1987, pp. 461 – 525. Vezi şi Idem, Conservatori şi conservatorism în România, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2000, pp. 531 – 635.
2. Ibidem, p. 477.
3. Ibidem, p. 461.
4. Ibidem.
5. Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice româneşti, 1369 – 1878, Jon Dumitru Verlag,
München, 1987, pp. 106 – 107.
6. Conservatorismul românesc. Concepte, idei, programe, antologie, prefaţă, note introductive,
bibliografie şi indici de Laurenţiu Vlad, Editura Nemira, Bucureşti, 2006, p. 11.
7. Ion Bulei, Conservatori şi conservatorism în România, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
2000, p. 534.
8. Spre edificare vezi Edmund Burke, Reflecţii asupra Revoluţiei în Franţa, traducere, studiu
introductiv şi note de Mihaela Czahar-Lupin, Editura Nemira, Bucureşti, 2000. Principiile
doctrinei conservatoare, pe filiera Ed. Burke, sunt detaliate la Robert Nisbet, Conservatorismul,
traducere şi introducere de Sorin Cucerai, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, pp. 45 – 102. În
ceea ce priveşte gândirea social-politică a lui Ed. Burke, vezi şi Terence Ball şi Richard Dagger,
Ideologii politice şi idealul democratic, ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2000, pp. 101 – 107.
9. Subliniez, aici, poziţia lui Dan Berindei, după care teoria maioresciană a formelor fără fond
ar fi avut un „caracter reacţionar şi neconform realităţii”, fapt ce dovedeşte sechele marxiste
certe în gândirea ştiinţifică a acestuia (Dan Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol
I (1866 – 1876), Ediţia a II-a, adăugită şi revizuită, Editura Elion, Bucureşti, 2002, p. 180.).
10. Mihai Eminescu, Observaţii şi teorii istorice, în Idem, Opere politice, ediţie integrală, alcătuită
şi îngrijită de Cassian Maria Spiridon, Timpul, Iaşi, 2008, pp. 785 – 880 şi pp. 814 – 1817
(Naţionalii şi cosmopoliţii).
11. E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne…, p. 225 şi urm.
12. Tudor Vianu, Structura junimistă, în Idem, Opere, 3, pp. 444 – 448.
13. Ibidem, p. 444.
14. Ibidem.
15. Ibidem, p. 445.
16. Ibidem.
17. Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Editura Timpul, Iaşi, 2003, p. 35.
18. Ibidem, pp. 43 – 60. Liviu Papuc susţine, fără să aibă vreun dubiu, „apartenenţa junimiştilor
(a celor mai importanţi dintre ei – n.n.), la loja „Steaua României” este un loc comun” (Ibidem, p.
45).
19. Mihai Dinu Gheorghiu, Scena literaturii, Editura Minerva, Bucureşti, p. 178.
20. A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România (de la origini până la 1866), Bucureşti,
158 21.
1910, p. 101.
Ibidem, p. 160.
22. Al. Zub, De la istoria critică la criticism, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti, 1985, p. 103.
23. Alexandru Paleologu, Ipoteze de lucru, Bucureşti, 1980, pp. 263 – 265.
24. C. Gane, P. P. Carp şi locul său în istoria politică a ţării, vol. II, Editura Ziarul „Universul”,
Bucureşti, 1936, p. 210 – 213.
25. Ibidem, p. 210.
26. Ibidem.
27. Ibidem, p. 211.
28. Ibidem.
29. Ibidem.
30. Ibidem.
31. Ibidem, p. 212.
32. Ibidem.

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


33. Ibidem.
34. Ibidem, p. 190.
35. Ibidem, p. 442.
36. Ibidem, p. 212.
37. Ibidem.
38. Ibidem, p. 213.
39. Ibidem.
40. Ibidem, p. 195.
41. G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iaşi, vol. II, Editura „Remus Cioflec”, p. 312.
42. Ibidem, p. 313.
43. Ibidem.
44. Titu Maiorescu, Istoria politică…, ediţie Stelian Neagoe, p. 33.
45. Ibidem.
46. Ibidem.
47. Ibidem.
48. Ibidem.
49. Ibidem.
50. Ibidem.
51. Ibidem, p. 34.
52. Ibidem.
53. Ibidem.
54. Ibidem.
55. Ibidem, p. 17.
56. Ibidem, p. 16.
57. Ibidem.
58. Ibidem, p. 117.
59. Ibidem.
60. Ibidem, p. 36.
61. Ibidem.
62. Ibidem.
63. Ibidem.
64. Ibidem.
65. Ibidem, pp. 36 – 37.
66. Ibidem, p. 37.
67. Titu Maiorescu, Asupra discursului parlamentar al domnului Alexandru Djuvara, în „România
liberă”, nr. 3078 din 3 octombrie 1884.
68. Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. II, 1904, p. 525.
69. P. P. Carp, Discursuri parlamentare, vol. I, 1907, p. 302.
70. „Eu nu voi permite ca uliţa să ne facă legi”, în Titu Maiorescu, Istoria contemporană…, ediţia
Stelian Neagoe, p. 30.
159 71. Titu Maiorescu, Reflecţiuni asupra vieţii noastre politice, vol. IV, „Constituţionalul”, an. I, nr.
24, din 13/25 iulie 1889.
72. Ibidem.
73. Ibidem.
74. În E. Lovinescu, Antologia ideologiei junimiste, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1942, p. 110.
75. Z. Ornea, Junimea şi junimismul, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1978, p. 217.
76. P. P. Carp, Discurs susţinut în Senat la 10 martie 1892, în „Constituţionalul”, an. III, nr. 795
din 13 martie 1892.
77. Ibidem.
78. Titu Maiorescu, Reflecţiuni asupra vieţii noastre politice, vol. IV, „Constituţionalul”, Anul I, nr.


24, din 13/15 iulie 1889.
79. Th. Rosetti, Mişcarea socială la noi, în „Epoca”, Anul III, nr. 798, 22 iulie 1889.
80. Idem, Despre direcţiunea progresului nostru, în E. Lovinescu, Antologia ideologiei junimiste,


Casa Şcoalelor, 1942, p. 120.
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


81. Ibidem.
82. Z. Ornea, Junimea şi junimismul, ediţia a II-a, Editura Eminescu, 1978, p. 190.
83. Discurs în şedinţa Camerei din 30 martie 1881, în P. P. Carp, Discursuri parlamentare, ediţie
îngrijită de Marcel Duţă, studiu introductiv de Ion Bulei, Editura „Grai şi suflet – Cultura
naţională”, Bucureşti, 2000, p. 127.
84. Ibidem, p. 126.
85. Ibidem.
86. Ibidem.
87. E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne, p. 285.
88. P. P. Carp, Discursuri parlamentare, p. 128.
89. Ibidem, p. 116.
90. Ion Bulei, P. P. Carp – Un aristocrat al politicii româneşti, studiu introductiv la P. P. Carp,
Discursuri parlamentare…, p. LVII.
91. Ibidem.
92. Ibidem.
93. Ibidem.
94. Ibidem.
95. P. P. Carp, Discursuri parlamentare, p. 220.
96. Ibidem, p. 223.
97. Ibidem, p. 231.
98. Ibidem.
99. P. P. Carp, Discurs în Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4/16 decembrie 1909, în Discursuri şi
dezbateri parlamentare (1864 – 2004), coord. Gh. Buzatu, studiu introductiv de Gh. Buzatu,
Editura „Mica Valahie”, Bucureşti, 2006, p. 116.
100. Ibidem, p. 115.
101. Ibidem.
102. Ibidem.
103. C. Gane, op. cit., p. 8.
104. Ibidem, p. 9.
105. Ibidem, p. 8.
106. Ibidem, p. 11.
107. E. Lovinescu, Antologia ideologiei junimiste, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1942, p. 5.
108. A. D. Xenopol, Studii asupra stării noastre actuale, în E. Lovinescu, op. cit., p. 169.
109. Ibidem.
110. Ibidem, p. 180.
111. Ibidem.
112. Ibidem, p. 181.
113. Ibidem, p. 182.
114. Ibidem, p. 184.
115. Ibidem.
160 116. Ibidem.
117. Ibidem, p. 206.
118. Ibidem, pp. 206 – 207.
119. Ibidem, p. 207.
120. Ibidem, p. 210.
121. Ibidem.
122. Ibidem.
123. Ibidem.
124. Ibidem.
125. Ibidem, p. 212.
126. Ibidem, p. 214.
127. Ibidem.
128. Ibidem.
129. G. N. Brăiloiu, Ghicitori parlamentare, în „Timpul”, nr. 51 din 4 martie 1887.

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


130. Soveja, Titu Maiorescu, Cu un portret din tinereţe, Editura „Cartea Românească”, Bucureşti,
1925, p. 80.
131. Ibidem.
132. Ibidem.
133. E. Lovinescu, Titu Maiorescu, p. 589.
134. T. Maiorescu, Însemnări zilnice, vol. I, pp. 200 – 201.
135. Ibidem.
136. Ibidem.
137. Ibidem.
138. E. Lovinescu, op. cit., p. 592.
139. T. Maiorescu, Istoria contimporană a României 1866 – 1900, Editura Librăriei Socec et
Comp., Societate Anonimă, Bucureşti, 1925, p. 12.
140. Ibidem, p. 14.
141. Ibidem, p. 15.
142. Ibidem, p. 8.
143. Ibidem, p. 21.
144. Ibidem, p. 28.
145. Ibidem, p. 111.
146. Ibidem, p. 47.
147. Ibidem.
148. Ibidem.
149. Ibidem, p. 178.
150. Ibidem.
151. Ibidem.
152. Ibidem, p. 188.
153. Ibidem, p. 199.
154. Ibidem, p. 184.
155. Ibidem, p. 244.
156. Ibidem.
157. Ibidem, p. 253.
158. Ibidem, p. 245.
159. T. Maiorescu, Oratori, retori, limbuţi, în Critice, antologie de Paul Georgescu, text stabilit de
Domnica Stoicescu, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 515.
160. Ibidem.
161. Ibidem, p. 516.
162. Ibidem, p. 526.
163. Ibidem.
164. Ibidem, p. 530.
165. Ibidem, p. 532.
166. Ibidem, p. 534.
161 167. Ibidem, p. 552.
168. Ibidem, p. 551.
169. T. Maiorescu, Istoria contimporană…, p. 414.
170. Ibidem.
171. Ibidem, p. 419.
172. Ibidem, p. 427.
173. Ibidem. Maiorescu, în exemplul dat, face trimitere la I. Kalinderu (Kalenderoglu, ce se afla în
graţiile regelui Carol I).
174. T. Maiorescu, Însemnări zilnice, vol. I, pp. 174 – 175.
175. Ibidem, p. 175.
176. Ibidem.


177. Ibidem.
178. Ion Bulei, Viaţa în vremea lui Carol I, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 20.
179. Ioan Petrovici, Titu Maiorescu. 1840 – 1917, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1931, p. 73.


istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


180. Ibidem, p. 80.
181. Ibidem, p. 64.
182. T. Maiorescu, Istoria contimporană…, p. 360.
183. Ibidem, p. 254: „Programul naţional a fost încheiat aşa cum fusese conceput în cele 5 puncte
de la 7 şi 9 octombrie 1857”.
184. Ibidem, p. 337.
185. Idem, Însemnări zilnice, vol. I, p. 215.
186. Idem, Istoria contimporană…, p. 383.
187. Ibidem, p. 443.
188. Ibidem. Deşi proiectul de lege propus de Maiorescu a căzut în urma retragerii guvernului
Carp, după ce părăseşte, la 13 februarie 1901, Ministerul de Justiţie îşi dă demisia din avocatură
pe timp de 5 ani. (Ibidem, p. 444). Gestul de renunţare la avocatură, după plecarea din Guvern,
Maiorescu l-a făcut în numele unui imperativ moral, faptul justificându-l într-o scrisoare, din 1
mai 1904, către Artur Gorovei: „Eu, de când am fost ministru de Justiţie până la 12 februarie
1901 şi am prezentat un proiect de lege, care opreşte pe foştii miniştri de Justiţie de a mai fi
avocaţi, am executat cel puţin în persoana mea acest proiect şi am renunţat la avocatură cerând
şi ştergerea mea de pe listă”, în I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, vol. III, Junimea,
Institutul de Arte Grafice Bucovina, Bucureşti, p. 193.
189. Ibidem, p. 437.
190. Ibidem.
191. Ibidem, p. 444.: „Nu legifera în gol, de dragul de a fabrica legi” (Ibidem).
192. Ibidem, p. 254.
193. Ibidem.
194. Ibidem.
195. Ibidem.
196. Ibidem.
197. Ibidem.
198. Ibidem, p. 234.
199. Mite Kremnitz, Amintiri fugare despre Eminescu, în I. E. Torouţiu, Studii şi documente
literare, IV, notează iritarea extremă a lui Maiorescu faţă de pasiunea lui Mihai Eminescu faţă de
Mite Kremnitz, râzând de dragostea poetului faţă de cumnata-sa. Aşa, Mite Kremnitz scrie că
Maiorescu a întrebat-o „dacă nu care cumva uitasem să-l fac (pe Eminescu – n.n.) să simtă
distanţa socială care ne separă, spunând că aceşti boemi uită adesea cuviinţa” (p. 35). De
asemenea, lui Titu Maiorescu, consemnează cumnată-sa, „nu-i plăcea deloc că totdeauna găsea
pe Eminescu la noi şi că el se simţea aici ca la el acasă” (Ibidem) şi că începuse „să-şi râdă de
Eminescu” (Ibidem).
200. T. Maiorescu, Istoria contimporană…, p. 230: „rareori se mai aude o discuţie convenabilă…
câştigă ascendenţă Dimancea de la Piteşti, Iepurescu de la Giurgiu, Pallade de la
Bârlad” (Ibidem).
201. I. E. Torouţiu, Introducere la Studii şi documente literare, vol. VI, Junimea, Institutul de Arte
162 Grafice „Bucovina”, Bucureşti, 1938, p. XXI.
202. T. Maiorescu, Istoria contimporană…, p. 372.
203. Ibidem.
204. Ibidem.
205. Ibidem.
206. Ibidem.
207. Ibidem.
208. Ibidem.
209. Ibidem.
210. Ibidem.
211. Ibidem.
212. Ibidem.
213. Ibidem, p. 373.
214. Ibidem.
215. Ibidem, pp. 393 – 394.

ÝKEION
istoria

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


216. Ibidem.
217. Ibidem, p. 381.
218. Ibidem, p. 446.
219. Ibidem, p. 448.
220. Ibidem, p. 449.
221. Ibidem.
222. Ibidem.
223. Ibidem, p. 450.
224. Ibidem.
225. Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. III, p. 203.
226. E. Lovinescu, Titu Maiorescu, p. 589.
Suferinţa istoriei (Aurelian Antal, ulei, fragment)

163



ÝKEION
eveniment

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

164
eveniment

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

« Dacă florile şi-ar dărui oameni, la fel cum oamenii îşi oferă flori,
de unde ar fi tăiaţi oamenii ? » (Nichita Stănescu)

Nichita, tu,

Un tu despre care nu ştiu decât poezie, pentru că doar aşa ai contenit din
a trăi, făcând din trăire înălţare. Doar aşa te cunosc, prea puţin, prea diferit,
prea... « undeva acolo » ca să mă mai nasc odată înţelegând, înţelegându-te.
Te-ai spus prin « Necuvintele » toate, ai devenit sens, dar prea puţin a
contat. Lumea nu are nevoie de crucificări pe cuvânt, lumea e cuvânt. Si e bătut în
cuie că niciun cuvânt nu poate fi ţinut în prizonierat, aşa cum tu nu te-ai putut
dezice de natura-ţi apolinică pentru a adera la dogmele societăţii.
« Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru », ai spus. Asta nu ar
face poezia să fie o prelungire a acelor aripi ? O singură bătaie şi ai zburat prea
sus, prea puţin aproape. În cuvinte. De unde forţa să te spui ? De unde răgazul să
ni te laşi nouă ?
165 Ai trăit prea mult, îţi spun. Dintotdeauna ai aparţinut unei alte lumi.

"Eu sunt numai numele meu.

Restul e « tu », i-am zis."

Pentru că a fost odată 31 martie 1933.


Andreea Tudosă


Această scrisoare către Nichita Stănescu a fost citită în cadrul activităţii
de aniversare a 78 de ani de la naşterea poetului, organizată de Cristi Avram.


ÝKEION
eveniment

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

166

eveniment


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

167
ÝKEION
eveniment

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

168

eveniment


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

169
ÝKEION
eveniment

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

170

eveniment


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

171
ÝKEION
eveniment

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

172

eveniment


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

173
ÝKEION
eveniment

Lykeion nr 8/2010, 9/2011

174

eveniment


Lykeion nr 8/2010, 9/2011

175
post-scriptum

Lykeion nr 8/2010, 9/2011


Semnează, în acest număr: ÎN ATENŢIA CELOR INTERESAŢI SĂ COLABOREZE LA
URMĂTORUL NUMĂR AL REVISTEI:
Profesorii :
Lucia MISTRINESCU
- apariţia în paginile revistei reprezintă, prin ea însăşi, o
(specialitate matematică)
Otilia PUIU
carte de vizită, pentru autori, deoarece nu este vorba de
(specialitate limba engleză) ceea ce s-a obişnuit a se numi „o simplă revistă şcolară”,
Gretti CUCOREANU ci de o revistă ce-şi propune a fi un etalon, în rândul
(specialitate limba franceză) publicaţiilor cu caracter cultural-educativ
Gică MANOLE - articolele trebuie redactate folosind semnele diacritice,
(specialitate istorie) specifice limbii române: î, â, ă, ş, ţ
Ciprian VOLOC - referirile la cărţile, studiile deja publicate trebuie
(specialitate filosofie) realizate conform canonului ştiinţific (cu specificarea
Bara Haki ABDULBAKI
anului apariţiei, a editurii, a paginii/paginilor din care se
(specialitate agronomie)
Corneliu DRESCANU
fac extrasele, sau a site-ului, în cazul materialelor
(institutor) preluate de pe internet; se recomandă utilizarea
Gruia COJOCARU referinţelor, în subsolul paginii)
(institutor) - textele trebuie să fie însoţite de fotografia autorului şi,
Ilarion şi Dorina MANDACHI dacă este cazul, de fotografii ce au legătură cu conţinutul
(foşti profesori) articolului
- materialele sunt aşteptate, la redacţia revistei, până la
Elevii : sfârşitul lunii decembrie, 2011, revista având, conform
Andreea TUDOSĂ
contractului încheiat cu Biblioteca Naţională a României
Diana DUPU
Cristi AVRAM
(Centrul Român ISSN), o frecvenţă de două numere pe an
Nicolae OANEA - responsabilitatea celor afirmate în articolele revistei
Andrada TĂNASĂ revine autorilor, ca şi calitatea redactării textelor; totuşi,
Iulia FUSA redacţia îşi rezervă dreptul de a nu publica articolele
Mădălina OLARIU redactate necorespunzător, fără a emite, însă, nici un fel
Diana HRAB de obiecţii, în privinţa conţinutului acestora
Mădălina GRIGORAŞ - paginile revistei sunt deschise, în egală măsură, elevilor
Georgiana CREŢU şi profesorilor, ca şi oamenilor de cultură din afara
Amalia ŞLINCU
colegiului, dar numai în măsura în care materialele
Cristina PINTILEI
Bogdan ACIOBĂNIŢEI
furnizate se disting prin valoare şi originalitate
Marian ŞTIRBU - colectivul redacţional al revistei va suporta modificări,
Luisa BARARU de la un număr la altul, în funcţie de semnatarii
Carla ROTARIU articolelor din numărul respectiv şi de interesul afişat în
176 Claudia BLENTEŞI
Roxana MACOVEI
privinţa extinderii numărului de colaboratori ai revistei
- colectivul redacţional este deschis oricăror sugestii, cu
Alina DĂNILĂ referire la conţinutul, forma de prezentare a revistei
Adelina ŢURCANU - revista dispune de o tematică cultural-educaţională, iar
standardul valoric pe care şi l-a propus este de dorit să
Desenele:
Georgiana ANDRIEŞ
crească, cu fiecare număr
Florin CÎRLIG - viaţa culturală a locului în care trăim are prioritate, în
paginile revistei, dorindu-se, totodată, reliefarea
Alte persoane: legăturilor spirituale cu alte medii, în cel mai bun spirit
Marius PETRESCU universalist (Ciprian Voloc)
(fotograf)
Marcel MURARIU Imaginea de pe coperta I: Rafael, Şcoala din Atena
(artist plastic) (detaliu înfăţişându-i pe Aristotel şi Platon)

ÝKEION