Eremia Grigorescu

general român
Sari la navigareSari la căutare
Eremia Grigorescu

Generalul Eremia Grigorescu

Date personale

Poreclă „Eroul de la Mărășești”

Născut 28 noiembrie 1863 
Târgu Bujor, Galați, România 

Decedat 21 iulie 1919 (55 de ani) 

București, România 

Cauza
gripa spaniolă 
decesului

Părinți Grigore și Maria Grigorescu

Căsătorit Elena Grigorescu, născută Arapu (1886-

cu 1918), Elena Grigorescu,
născută Negropontes (1918-1919)

Copii din prima

căsătorie: Traian, Lucreția, Aurelian, Romulu
s și Margareta
din a doua căsătorie: Dan Ulise

Naționalit
 România
ate

Cetățenie  România 

Ocupație politician
ofițer 

Ministru de război

În funcție

24 octombrie 1918 - 28 noiembrie 1918

Monarh Ferdinand I al României

Prim-
Constantin Coandă
ministru

Predeceso Constantin Hârjeu

r

Succesor Arthur Văitoianu

Comandant al Armatei 1

În funcție

30 iulie 1917 - 1 iulie 1918

Monarh Ferdinand I al României

Porecla „Eroul de la Mărășești”

Studii Școala Militară de Infanterie și Cavalerie,

din București (1882 - 1884)
Școala Specială de Artilerie și
Geniu (1884 - 1886)
Școala de Aplicație de Artilerie de la
Fontainbleau, (1887-1889)
Facultatea de matematică de
la Sorbona (1887 - 1889)

Activitate

A luptat
Armata României
pentru

Ramura Artilerie

Gradul Sublocotenent (1884)
Locotenent (1887)
Căpitan (1892)
Maior (1899)
Locotenent-colonel (1902)
Colonel (1911)
General de brigadă (1915)
General de divizie (1917)
General de corp de armată (1918)[1]

A 1916-1917 - comandant al Diviziei 15

comandat Infanterie
1917-1918 - comandant al Armatei 1

Bătălii / Primul Război Mondial

Războaie Bătălia de la Mărășești
Prima bătălie de la Oituz
A doua bătălie de la Oituz

Decorații și distincții

Decorații Ordinul Mihai Viteazul

Modifică date / text 
Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Târgu Bujor, Galați, România – d. 21
iulie 1919, București, România) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul
Război Mondial.
În timpul primului război mondial a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de
armată, în campaniile anilor 1916 și 1917. [2] Pentru modul cum a comandat trupele din
subordine în Prima bătălie de la Oituz, A doua bătălie de la Oituz și Bătălia de la
Mărășești a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, și clasa II, fiind unul din
cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin
Prezan, Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu.
Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de
generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918.
A murit în iulie 1919, din cauza gripei spaniole. A fost înmormântat inițial în cimitirul
ostașilor de la Mărășești, osemintele fiindu-i mutate ulterior la Mausoleul de la
Mărășești.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Liceul Vasile Alecsandri din Galați, astăzi

Liceul Național din Iași, astăzi

Eremia Grigorescu s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de

lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat școala primară
și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, între 1870-1878, iar ulterior Liceul
Național din Iași, între 1878-1881. În pofida dificultăților materiale cauzate de decesul
timpuriu al tatălui său, reușește să-și finalizeze studiile gimnaziale și liceale. După
susținerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe din cadrul
Universității din Iași.
Pentru a se putea întreține în facultate a fost nevoit să dea meditații, prilej cu care a
cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari.
Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară,
în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie,
din București.
La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886,
devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universității din Iași (a
fost prima femeie absolventă a acestei universități). Împreună au avut cinci
copii: Traian, viitor general de artilerie, Romulus, deputat liberal, fost ofițer demisionat
din armată la gradul de căpitan, Aurelian, inginer, Lucreția - căsătorită cu profesorul
universitar Ioan Ursu și Margareta - căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin
Mihăilescu.[3]:p. 145

Sarcofagul Generalului Eremia Grigorescu din camera centrală a Mausoleului de la Mărășești

În perioada primului război mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, fiica lui George

Ulise Negropontes, în conacul căreia din Oituz fusese instalat comandamentul Diviziei
15 Infanterie. Din această relație s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un copil,
Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist fotograf. În anul 1918 Eremia
Grigorescu a divorțat de soție și s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând
totodată și copilul.
în anul 1919, cu puțin înaintea morții generalului, Elena și Eremia Grigorescu au fost
nași de căsătorie a căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină
celebra Elena Lupescu.[3]:p. 147
Generalul Eremia Grigorescu s-a îmbolnăvit de gripă spaniolă si a murit pe 21 iulie
1919, la vârsta de 55 de ani, la București. Ulterior, la 29 august 1924, a fost reînhumat
în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărășești. Pe placa tombală este înscrisă
inscripția: „Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând
stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe
aici nu se trece»”.[3]:p. 149

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu
a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie (comandant de subunitate în
Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 și 1 Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în
eșaloanele superioare ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război (1903-
1907), comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1907-1910), director
al Direcției personal din Ministerul de Război (1910-1914), comandant al Brigăzii 3
Artilerie, comandant al Diviziei 14 Infanterie (1915); comandant al Diviziei 15 Infanterie
(1915-1917); comandant al Corpului 5 Teritorial (1916). [4][5][6][7]

Generalul Eremia Grigorescu în fața școlii comunale Grozești în 1916

În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de comandant al: Diviziei 15

Infanterie în perioada 14/27 august 1916 - 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917, Corpului
II Armată, în perioada 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917 - 28 decembrie 1916/10
ianuarie 1917, Corpului IV Armată, în perioada 1/13 ianuarie - 11/24
iunie 1917, Corpului VI Armată, în perioada 11/24 iunie - 30 iulie/12
august 1917 și Armatei 1 în perioada 30 iulie/12 august - 1/13 iulie 1918.[2]
S-a distins în mod special în cursul Primei bătălii de la Oituz și celei de-a doua bătălie
de la Oituz, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a
condus Divizia 15 Infanterie, fiind unul dintre primii generali decorați cu acest ordin (al
doilea decret pentru generali, împreună cu generalul Paraschiv Vasilescu).
După Bătălia de la Mărășești, a vorbit armatei și a rostit aceste cuvinte memorabile:
„Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la
Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de
cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul
urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să
reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii
întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor
românilor.”

Generalul Eremia Grigorescu alături de Regele Ferdinand asistând la defilarea voluntarilor ardeleni în vara
anului 1917
 Generalul Eremia Grigorescu alături de Regele Ferdinand și de Principele Carol, primind defilarea trupelor
armatei după depunerea jurământului în vara anului 1917

A fost decorat:
„Pentru dispozițiunile judicioase date în ordinele de operațiune contra unui
dușman mult superior în număr, infiltrând trupei prin energia și curajul său
personal, încrederea în victorie.”
Înalt Decret no. 3055 din 27 octombrie 1917 [8]:p. 61
Pentru modul cum a condus Armata 1 în Bătălia de la Mărășești din vara anului
1917 a fost decorat cu clasa II a ordinului Mihai Viteazul .
„Pentru vitejia și destoinicia cu care a reușit să stăvilească ofensiva germană de
la Mărășești, în vara anului 1917, luând comanda armatei în condițiuni foarte
grele.”
Înalt Decret no. 227 din 12 februarie 1918 [8]:p. 51

Lucrări[modificare | modificare sursă]
 Arma model 1893. Raportul Nr. 402 înaintat Comitetului consultativ al
Infanteriei, de Maiorul E. Grigorescu, directorul Pulberăriei Armatei.
București (I. V. Socecu), 1902
 Studiul balistic al armei model, 1893 de Maiorul E. Grigorescu,
Directorul Pulberăriei Armatei. București (I. V. Socecu), 1902
 Tunul revolver Hotchkiss (1885-1886)
 Calculul probabilităților cu aplicare la gurile de foc (1898)
În colaborare:

 Conferințe asupra Studiului Balistic al Armei Model 1893 de Profesor:

Maior Grigorescu Eremia. Adjutor: Căpitan Vladescu Ioan. Craiova
(Ștab. Industrial de Arte Grafice Ralian și Ignat Samitca), 1904 [9]

Decorații[modificare | modificare sursă]
 Chipiu care a aparținut lui Eremia Grigorescu.

  Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1911)

  Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1912)

  Medalia „Avântul Țării”, (1914)

 Medalia Bărbăție și Credință, cu distincția „Campania din Bulgaria
1913” (1913)

  Medalia „Serviciul Credincios” (1914)[1]:p. 431

  Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 27 octombrie 1916[8]:p. 61
  Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa II, 12 februarie 1918[8]:p. 51

  Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de mare cruce

  Ordinul „Steaua României”, cu spade, în grad de mare cruce

  Crucea „Regina Maria”
 Ordinul Legiunea de Onoare, în grad de mare ofițer (Franța)
 Ordinul Sfântul Stanislas, clasa I (Rusia)
 Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa IV, ianuarie 1917 (Rusia)
 Ordinul Sfânta Ana, cu spade, în grad de mare ofițer, (Rusia)
 Ordinul „Companion of the Bath” (Marea Britanie)[10]

Recunoașteri[modificare | modificare sursă]

Sabie de onoare conferită generalului Eremia Grigorescu.

În prezent Școala de Aplicație pentru Unități Sprijin de Luptă din Sibiu se

numește „General Eremia Grigorescu”.[11]
Mai multe străzi din diferite localități și un cartier din Cluj-Napoca îi poartă
numele.[12] Un monument al său se găsește în cimitirul eroilor din Oituz iar
la Timișoara a fost ridicată o statuie, operă a sculptorului Oscar Späthe.
[13]

În 1918 a primit o sabie de onoare oferită de împăratul Japoniei, având

inscripția „Voi sunteți care scrieți istoria Țării”. O altă sabie de onoare i-a
fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul profesoral din Universitatea din
Iași, având inscripția: „Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut
de apărare Țării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu
sângele bravilor ostași pe care i-a condus în luptele de la Oituz și
Mărășești”.[14]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia
„Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
2. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1,
Tipografia Geniului, București, 1929
3. ^ a b c Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-
Editorial al Armatei, București, 2012
4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L.
Motzătzeanu, București, 1905
5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert
Baer, București, 1910
6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl
și Fiii, București, 1914
7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și
Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
8. ^ a b c d Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române
cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”,
București, 1930
9. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera
G, accesat la 14 iulie 2015
10. ^ Funeraliile generalului Eremia Grigorescu, în „Adevărul”, anul XXXII, nr. 10841,
22 iulie 1919
11. ^ Școala de Aplicație pentru Unități Sprijin de Luptă „General Eremia Grigorescu”,
accesat la 29 aprilie 2016
12. ^ Cartierul Grigorescu, accesat la 29 aprilie 2016
13. ^ Timișoara - Bustul lui Eremia Grigorescu, accesat la 29 aprilie 2016
14. ^ Săbiile generalului Eremia Grigorescu, accesat la 29 aprilie 2016

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
 Ioanițiu, Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol
1, Tipografia Geniului, București, 1929
 Ionescu, Nicolae (General), Generalul Eremia Grigorescu, Editura
Militară, București, 1967
 Moghior, Neculai; Miler,Didi, Credință și glorie – Generalul Eremia
Grigorescu. Mărturii și documente – ediția a II-a, Editura Centrului
Tehnic Editorial al Armatei, București, 2006
 ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe,
Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
 ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 –
1920, Editura Machiavelli, București, 1996
 ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară,
București, 1989
 ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară,
București, 1987
 ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979