Ioan Dragalina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Ioan Dragalina

Generalul Ioan Dragalina

Date personale

Născut 16 decembrie 1860
Caransebeș, Imperiul Austriac 

Decedat 9 noiembrie 1916 (55 de ani)

București, România 

Înmormântat Cimitirul Bellu 

Părinți Alexandru Dragalina,

Marta Lazaroni

Căsătorit cu Elena Giurgincă

Copii Corneliu Dragalina,

Virgil Alexandru Dragalina,
Aurora, Elena, Cornelia și Viorica

Naționalitate  Austro-Ungaria

Cetățenie  România

Ocupație personal militar 

Studii Școala de cadeți din Timișoara,

 Academia Militară de la Viena

Activitate

A luptat pentru Armata Română

Ani de serviciu 1887 - 1916

Gradul General

A comandat Comandant al Armatei I

Bătălii /
Valea Jiului, Primul Război Mondial
Războaie

Decorații și distincții

Decorații Ordinul Mihai Viteazul, Ordinul

Coroana României, clasa IV-a, Ordinul
Steaua României, clasa V-a

Modifică date / text 

Ioan Dragalina, uneori ortografiat Ion Dragalina (n. 16

decembrie 1860, Caransebeș, Imperiul Austriac – d. 9
noiembrie 1916, București, România) a fost un general român, care a murit eroic în
luptele din Valea Jiului în Primul Război Mondial.

Cuprins

 1Biografie
 2Familie
 3Cinstirea memoriei sale
 4Decorații
 5Note
 6Bibliografie
 7Lectură suplimentară
 8Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în Caransebeș (pe atunci provincie din Austro-Ungaria) ca descendent al
unei vechi familii de grăniceri din Banat. Tatăl său, Alexandru Dragalina, fusese ofițer în
armata imperială austriacă, de unde demisionase în 1859. Părinții săi s-au mutat în
România, unde tatăl său a devenit administrator (staroste) al ținuturilor de graniță.
Deoarece mama sa, Marta Lazaroni, voia să nască în casa părintească, cei doi soți au
revenit la Caransebeș, unde s-a născut primul dintre cei patru copii, Ioan.
Ion Dragalina a studiat școala primară din orașul natal și școala de cadeți din Timișoara.
Și-a continuat studiile militare la Academia Militară de la Viena (1884), fiind încadrat
în armata austro-ungară. În paralel a absolvit și Școala de ingineri geodezi. În 1886 s-a
căsătorit cu Elena Giurgincă. Au avut împreună șase copii: doi băieți (Corneliu - născut
în 1887 și Virgiliu - născut în 1890) și patru fete (Aurora, Elena, Cornelia și Viorica).
În 1887 Ioan Dragalina a demisionat din armata austro-ungară, a trecut granița în
România și a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent. Avansează
treptat pe scara ierarhică: căpitan (1893), maior (1899), locotenent-colonel (1908). În
perioada 1908-1911, lt.col. Ioan Dragalina a fost comandant al Școlii Militare de
Infanterie din București. La începerea Primului Război Mondial avea gradul de general
de brigadă și comanda Comandamentul 3 teritorial. Pentru meritele dovedite în
ridicarea nivelului științific al școlii, pentru ordinea și disciplina instituită în învățământul
militar, Ioan Dragalina este decorat cu Ordinul Steaua României, clasa V-a.
În aprilie 1911 Ioan Dragalina este avansat colonel și numit comandant al Regimentului
34 din Constanța. În această perioadă, a fost decorat cu Ordinul Coroana României,
clasa IV-a. În anul 1915 este avansat la gradul de general de brigadă. În perioada
neutralității României (1914-1916), s-a ocupat cu realizarea de lucrări de fortificații pe
Valea Prahovei.
În anul 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial de partea Aliaților,
Dragalina a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, aflată la Drobeta Turnu
Severin. Trupele diviziei acopereau o distanță mare din frontiera de vest a României, de
la izvoarele Argeșului până la Calafat. Divizia sa a luptat cu curaj, în august 1916,
la Orșova și pe valea râului Cerna. După ce a atacat în dimineața zilei de 15 august
1916 la Porțile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Dragalina au
reușit, la 19 august, să ocupe culmile muntoase Alion, Ozion și Drănic, eliberând în
zilele următoare orașul Orșova. Ofensiva germano-austro-ungară a fost stopată până la
începutul lunii octombrie, Divizia I reușind să-și mențină pozițiile.
Ca urmare a declanșării unei masive ofensive germane și austro-ungare în Valea Jiului
(conduse de generalul Paul von Kneussl), în dimineața zilei de 11/24 octombrie 1916
generalul Dragalina primește ordin să se deplaseze la Craiova, unde este numit în
funcția de comandant al Armatei I. Decide să ducă lupta în munți, stabilind începerea
ofensivei la 14 octombrie. În ordinul de zi din 11 octombrie 1916, generalul Dragalina
face apel la curajul și onoarea de român a fiecărui soldat:
„Ofițeri și soldați ai Armatei I-a române, din acest moment am luat comanda armatei și cer imperios la toți,
de la General la soldat: în primul rând apărarea cu viața a sfântului pământ al țării noastre, apărarea
vetrei strămoșești, a ogorului și a cinstei numelui de român. Cer la toți cea mai deplină ascultare și cea
mai strictă executare a ordinelor. Trupa care nu înaintează, să moară pe loc.”
În dimineața zilei de 12 octombrie 1916, generalul Dragalina ia o mașină, un șofer și doi
ofițeri (colonelul Toma Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade) și pleacă personal în
Valea Jiului, în recunoaștere, pentru a vorbi cu comandanții aflați în primele linii,
deoarece legăturile cu unitățile înaintate erau întrerupte. [1] Ajunge în primele linii și trece
podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde s-a spovedit și s-a împărtășit.[2] La
întoarcere, podul este cuprins într-un schimb de focuri. Mașina trece în viteză pe pod
prin ploaia de gloanțe, dar câteva gloanțe își ating ținta. Generalul este rănit de două
gloanțe în brațul stâng și în omoplat.
Mașina reușește să ajungă în tabăra română, iar Dragalina este transportat de urgență
la postul sanitar din Gura Sadului, unde este bandajat, iar rana îi este curățată. Este
dus apoi la Târgu Jiu și în aceeași zi la Craiova, unde doctorii constată că este
necesară amputarea brațului. Marele Cartier General ordonă printr-o telegramă ca
generalul Dragalina să fie transportat de urgență la Spitalul Militar de la Palatul Regal
din București. Este urcat în tren, dar din cauza aglomerației de pe calea ferată rana i se
infectează. Trenul ajunge la București abia în seara zilei de 13 octombrie; i se
dezinfectează rana, i se scoate glontele din omoplat, iar brațul îi este pus în ghips. Pe
patul de spital, regele Ferdinand I al României îi conferă Ordinul Mihai Viteazul. La 16
octombrie 1916, îi este amputat brațul stâng. Deși starea sa începuse să se
îmbunătățească, spre seară se declanșează septicemia. Moare în seara zilei de 24
octombrie/9 noiembrie 1916.
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia
1 Infanterie și Armata 1 în Campania anului 1916, fiind unul dintre primii generali
decorați cu acest ordin, alături de generalii Constantin Prezan, Eremia
Grigorescu și Paraschiv Vasilescu.
„Pentru repetate acte de vitejie și destoinicie în conducerea trupelor.”
Înalt Decret no. 3027 din 14 octombrie 1916 [3]:p. 60
Prin felul său de a fi, generalul Ioan Dragalina era stimat și iubit de subordonații
săi. Acest fapt se desprinde și din versurile ce i-au fost dedicate după moartea
sa, de unul dintre ei: "Pe când ordinul acesta de zi ni se citește,/ Viteazul în
inspecții pe defileu pornește / Dar vai! de dup-o stâncă un foc de mitraliere /
Dușmane îl încadrează zdrobindu-i cu putere/ Și brațul stâng și-un umăr, Atacul
se începe/ Eroul "Moș" din patu-i, conduce cum pricepe/ Cu sânge rece lupta, iar
pilda lui ne mână/ Și sufletul și pașii, Cu furie păgână / Am năvălit în dușman, pe
moșul răzbunarăm / Victorie deplină prin el o căpătarăm / Dar...ce folos!...Noi
veseli de fructele culese / Aflarăm cu durere că "moșul se stinsese".(Serafin
Ionescu, "Povestea lui Moș Drăgălina" în "Cultul eroilor noștri", iv, nr.11-12, p.17,
București, 1923.
"Cine l-a cunoscut în viață a rămas puternic impresionat de puterea personalității
sale. Era de o statură înaltă și avea o înfățișare frumoasă, înfățișarea clasică a
bănățeanului voinic. Ochii lui mari și negri păreau a căuta mai întâi ce e mai bun
și mai nobil în ființa omenească, de aceea s-a și putut apropia sufletește de cei
pe care-i conducea. Sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut pe generalul
Ion Drăgălina". (Locotenent- colonel Liviu Groza, Grănicerii bănățeni, Editura
Militată, București, 1893, p. 154).
Slujba de înmormântare este oficiată la Biserica Albă din București, în prezența
regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și a numeroși
oameni politici: Ion I.C. Brătianu (prim-ministrul României), Vintilă I.C.
Brătianu (ministrul de război), Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail
Cantacuzino (ministrul justiției), Take Ionescu (ministrul de externe), Henry
Catargi (mareșalul Palatului), generali și atașați militari străini în România. Este
înmormântat în Cimitirul Eroilor (Bellu Militar).
Familie[modificare | modificare sursă]
Generalul Ioan Dragalina este tatăl viitorului general român Corneliu
Dragalina (1887-1949), născut, de asemenea, la Caransebeș și al comandorului
de marină Virgil Dragalina.
Fiica Viorica a fost condamnată de autoritățile comuniste la cinci ani de
închisoare pentru uneltire contra securității statului român, pentru simplul fapt că
studia filozofia lui Rudolf Steiner.[4]

Cinstirea memoriei sale[modificare | modificare sursă]

Monumentul ridicat în 1927 în Valea Jiului pe locul unde a fost rănit generalul Dragalina.

Monumentul generalului Dragalina la Caransebeș

În anul 1924, un sat din județul Călărași a primit denumirea de Dragalina. De

asemenea și liceul din Oravița, județul Caraș- Severin, cu o perioadă de
întrerupere, îi poartă numele generalului Ion Dragalina din 1919 până în zilele
noastre. Denumirea de “Dragalina” a primit-o si un satuc din judetul Botosani,
care dupa spusele batranilor Dragalina a trecut si pe acolo
Pentru a cinsti eroismul său, i s-au înălțat mai multe monumente:
 un monument în formă de cruce - amplasat în Valea Jiului, pe locul unde a
fost rănit generalul Dragalina, dezvelit la 12 octombrie 1927.
 o statuie din bronz - amplasată în fața Cazarmei grănicerești din Parcul
„Gen. Ioan Dragalina” din municipiul Caransebeș, realizată de sculptorul
Mihai Onofrei și dezvelită la 3 iunie 1943 (este inclusă pe Lista
monumentelor istorice din județul Caraș-Severin cu codul CS-III-m-B-11239).
 un bust de bronz - amplasat în municipiul Lugoj, realizat de sculptorul
Spiridon Georgescu (este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul
Timiș cu codul TM-III-m-B-06322).
 un bust din bronz pe un soclu din marmura - amplasat pe platoul din
fața Mausoleului de la Mărășești, realizat de sculptorul Iulian Coruț în 1993.
 un bust din bronz cu soclu de marmură - amplasat în fata Bisericii "Sf. Mihail
și Gavril" din comuna Dragalina, județul Călărași
Pe peretele casei generalului Dragalina din Caransebeș (str. Ardealului nr. 6) a
fost amplasată o plachetă comemorativă. Străzi din multe localități ale României
îi poartă numele.