MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă"
din municipiul Chișinău
Facultatea Istorie și Geografie
Frecvență redusă
Catedra Geografie și Patrimoniu Cultural

Vicol Tatiana

VALOAREA COGNITIVA SI EDUCATIONALĂ A

MONUMENTULUI DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ
“PARCUL HÂRBOVĂŢ”

Teză de licență

Conducător științific:
Dr. hab., prof. univ., Adam Begu

Chișinău – 2018

1
 Declaraţia privind asumarea răspunderii

Subsemnatul (a), Vicol Tatiana

absolvent al Facultăţii ,, Istorie și Geografie ”
a Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din mun. Chișinău, specialitatea
Geografie,frecvență redusă declar pe propria răspundere că teza de licenţă cu tema
VALOAREA COGNITIVA SI EDUCATIONALĂ A MONUMENTULUI DE ARHITECTURĂ
PEISAJERĂ “PARCUL HÂRBOVĂŢ”

a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau
instituţie de învățământ superior din ţară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu
respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinând referinţa
precisă a sursei;
- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa precisă;
- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţa precisă a originalului.

Numele, prenumele Semnătura

2
Cuprins
INTRODUCERE.......................................................................................4
Actualitatea temei.........................................................................................4
Scopul și obiectivele cercetării.....................................................................6
I. STUDIUL BIBLIOGRAFIC.....................................................................8
1.1. Acte legislative si normative privind ariile protejate..........................8
1.2. Documente de arhivă şi modele de parcuri............................................16
II. OBIECTUL DE STUDIU ȘI METODELE DE CERCETARE.................21
2.1. Caracterizarea condițiilor fizico-geografice ale regiunii......................................21
2.2. Amplasarea obiectului de studiu.......................................................................24
2.3. Metodele de cercetare.........................................................................................27
III. STAREA ACTUALĂ A MONUMENTULUI DE ARHITECTURĂ
PEISAGISTICĂ PARCUL HÂRBOVĂȚ.....................................29
3.1. Surse de poluare fixe si mobile.....................................................29
3.2. Diversitatea floristică si faunistică...................................................35
3.3. Edificii turistice și căi de comunicaţie..................................................39
3.4. Efectele turismului......................................................................................42
3.5. Măsuri de ameliorare.........................................................................................45
IV. PAŞAPORTUL ECOLOGIC AL MONUMENTULUI DE ARHITECTURĂ
PEISAGISTICĂ PARCUL HÂRBOVĂȚ..............................................48
CONCLUZII.........................................................................................................53
STUDIU DE CAZ......................................................................................................54
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................66

3
 INTRODUCERE

Actualitatea temei
Patrimoniu natural este o componentă naturală, care necesită regim special
de ocrotire, conservare și utilizare durabilă în beneficiul generaţiilor prezente și
viitoare. Patrimoniu natural include ansamblul componentelor și structurilor fizico-
geografice, floristice, faunistice și biocenotice ale mediului natural a căror importanţă
și valoare ecologică, economică, știinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică,
recreativă și cultural-istorică, au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării
diversităţii biologice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, al conservării
patrimoniului genetic vegetal și animal, precum și pentru satisfacerea cerinţelor de
viaţă, de bunăstare, de cultură și civilizaţie ale generaţiilor prezente și viitoare.
Sarcina primordială care trebuie soluţionată de către organizaţiile internaţionale,
abilitate cu drepturi și capacităţi de conservare a naturii, este de a efectua un studiu
complex (ecosistemic), pentru a evalua starea actuală a organismelor și habitatelor
ameninţate de pe Terra. Rezultatele unui astfel de studiu vor crea premise pentru
argumentarea știinţifică a efectuării monitoringului ecologic integrat, reconstrucţia
habitatelor degradate, crearea de noi Parcuri Naţionale, Rezervaţii Naturale și alte
obiecte protejate de stat.
Conservarea biodiversităţii în Republica Moldova este stipulată în legi,
strategii și alte acte normative de stat, parţial fiind realizată prin editarea rezultatelor
investigaţiilor știinţifice în Cartea Roșie a Republicii Moldova (2001, 2015), crearea
Fondului de Arii Naturale Protejate de Stat (1998), elaborarea Reţelei Ecologice
Naţionale etc., dar și prin aderarea ţării noastre la 18 Convenţii internaţionale de
mediu, multe dintre ele fiind axate pe protecţia biodiversităţii, la care sunt prezentate
rapoarte periodice (Begu , et al., 2012).
Biodiversitatea este esențială pentru serviciile pe care le oferă naturii:
reglarea climei, apa şi aerul, fertilitatea solului şi producția de alimente, combustibil,
fibre şi medicamente, etc. Menținerea biodiversității este necesară, nu numai pentru
asigurarea vieții în prezent, dar şi pentru generațiile viitoare, deoarece ea păstrează 

4
echilibrul ecologic regional  şi global, garantează regenerarea resurselor biologice şi
menținerea unei calități a mediului, necesară societății.
Protejarea şi conservarea naturii nu sunt concepte noi. Încă din cele mai vechi
timpuri, în anumite situaţii, oamenii au fost preocupaţi să protejeze natura. Problema
diminuării resurselor naturale s-a întâlnit deja de devreme. De exemplu, în anul 242
î.Hr. Asoka, împăratul Indiei, creează rezervaţii naturale pentru a împiedica reducerea
„rezervelor” de hrană prin vânarea excesivă a anumitor specii. Conform însemnărilor
lui Marco Polo, Kublai Khan interzice în secolul XIII vânătoarea unor specii de
păsări şi mamifere în perioada de reproducere şi chiar le asigură hrană şi menţinerea
unor suprafeţe de pădure. Presiunea exercitată de om asupra naturii a crescut de-a
lungul secolelor împreună cu dezvoltarea economică, contribuind astfel la accelerarea
dispariţiei multor specii. În 1992, la Rio de Janeiro, la conferinţa ONU privind
“Mediul şi Dezvoltarea” pentru prima dată se asociază direct problemele economiei,
societății cu cele ale protecţiei mediului. Totodată era prima conferinţă globală unde
„Dezvoltarea Durabilă” era cuvântul cheie, însemnând: „o dezvoltare care urmăreşte
nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi
satisface nevoile lor”.
În acest context, ariile protejate, care au ca scop principal conservarea,
protecţia naturii şi a valorilor culturale, sunt importante pentru toate segmentele
societăţii; au potenţial deosebit pentru a deveni modele de dezvoltare armonioasă a
societăţii umane, deoarece în aceste arii se promovează, mai mult decât în alte zone,
managementul durabil al resurselor naturale şi culturale ameninţate de o dezvoltare
economică accelerată şi uneori haotică. În aceste zone, printr-un management adecvat
se poate demonstra că dezvoltarea nu înseamnă neapărat distrugerea naturii şi ar
trebui să se facă eforturi deosebite pentru a se găsi soluţii viabile pentru o dezvoltare
economică bazată pe utilizarea durabilă a resurselor naturale (Natura – dascăl pentru
dascăli..., 2012).
Ecoturismul, ca tip de turism durabil, apărut abia în anii 70 ai secolului XX,
implică și desfăşurarea turismului în arii naturale, cu scopul de a cunoaşte şi apreciere
natura şi cultura locală, care presupune măsuri de conservare şi asigură o implicare

5
activă, generatoare de beneficii pentru populaţia locală. Conexiunea dintre ecoturism
şi caracterul educativ al ariilor naturale protejate este redat şi în unul din principiile
acestui tip de turism “Educarea turistului cu privire la importanţa conservării”. Un rol
important în această “educaţie” îl are ghidul instruit, care în timpul excursiei relatează
despre aria protejată vizitată, istoricul ei, speciile de plante şi animale ocrotite,
specificul acesteia,  dar şi alte elemente captivante despre locul dat. De asemenea se
pot include informaţii detaliate despre caracteristicile unor specii, gradul lor
de periclitate, măsurile de conservare.
Contactul vizual al turistului cu unele elemente naturale ar putea avea un
impact mai puternic asupra acestuia. Astfel o ravenă sau o alunecare
de teren alarmează privind problema degradării solului şi a impactului despăduriri.
Plantele rare - trezesc mândria de a le fi văzut şi admirat, dar şi necesitatea de a le
conserva pentru generaţiile următoare. Panourile informative, schemele ariilor
protejate au şi ele un rol educativ. Acestea trezec curiozitatea pentru a afla mai multe
despre un arbore secular, istoria planificării teritoriului, o specie de plantă deosebită.
De aceea, este necesar de a menţine în stare bună panourile, schemele existente şi de
a le instala acolo unde ele lipsesc. În modul acesta, în conştiinţa turistului este sădit
grăuntele de a cerceta pentru a cunoaşte, astfel că până la urmă el este educat privind
importanţa şi necesitatea conservării biodiversităţii, minimalizarea acţiunilor de
poluare, utilizarea materialelor biodegradabile şi a becurilor economice, acţiunilor
prietenoase mediului (Nistoreanu, 2006). 
În contextul celor expuse mai sus, scopul acestei teze constă în identificarea
valorii cognitive, științifice, educaționale și turistice ale monumentului de arhitectură
peisagistică Parcul Hârbovăț.
Pentru realizarea scopului propus au fost trasate următoarele obiective:
1. Identificarea particularităților geologice, geomorfologice, climatice,
pedologice, biotice ale monumentului de arhitectură peisagistică Parcul Hârbovăț și
argumentarea valorii lor pentru turism.
2. Evidenţierea unor noi elemente în zona cercetării, cu rol estetic, cultural,
ştiinţific, recreativ, economic, instructiv, educativ, turistic etc.

6
 3. Indicarea pericolelor de origine antropică ce ameninţă integritatea
peisajelor din monumentului de arhitectură peisagistică Parcul Hârbovăț
4. Completarea paşaportului ecologic al monumentului de arhitectură
peisagistică Parcul Hârbovăț.

7
 I. STUDIUL BIBLIOGRAFIC

1.1. Acte legislative si normative privind ariile protejate

Necesitatea conservării diversităţii biologice este obiectivă şi stringentă,

deoarece comunităţile umane nu pot trăi şi nu se pot dezvolta în afara şi independent
de ecosistemele naturale. Mediul natural şi mediul creat de om sunt indispensabile
evoluţiei omului şi în primul rând, supravieţuirii lui, fapt ce duce la necesitatea găsirii
soluțiilor contradicţiei dintre dezvoltarea societăţilor umane şi conservarea naturii.

Conservarea diversității biologice este o problemă prioritară a omenirii și o

componentă esențială a dezvoltării durabile, ori biodiversitatea reprezintă patrimoniul
natural vital pentru fiecare popor, fiind puternic legată de nevoile umane, sănătatea,
alimentaţia sa etc.
Astfel, conservarea diversității biologice are trei scopuri:
- investigarea și descrierea diversității lumii vii;
- înțelegerea efectelor activității umane asupra speciilor și ecosistemelor;
- dezvoltarea unor tehnologii interdisciplinare pentru protejarea și restaurarea
biodiversității.
Republica Moldova este semnatară a mai multor acorduri și convenții
internaționale care susțin eforturile din domeniul conservării diversității biologice
(Donica, 2017), dintre care enumerăm cele mai importante:
Summit-ul de la Rio (1992), desfăşurat sub egida ONU, în care ţările au
semnat o Convenţie care are în vizor protecţia şi restaurarea diversităţii lumii vii -
considerată o resursă vitală a dezvoltării durabile - Convenția privind Diversitatea
Biologică (CBD). Ca urmare, există o recunoaștere tot mai mare a faptului că
diversitatea biologică este un activ, la nivel mondial, de valoare extraordinară pentru
generațiile prezente și viitoare. În același timp, amenințarea la adresa speciilor și
ecosistemelor nu a fost niciodată atât de mare cum este în prezent, dispariția speciilor
cauzată de activitățile umane continuând într-un ritm alarmant.

8
 Această Convenție este rodul muncii Programului Națiunilor Unite pentru
Mediu (UNEP), care a convocat Grupul de lucru ad-hoc de experți privind
diversitatea biologică (1988), iar în data de 22 mai 1992, a fost posibilă adoptarea
textului convenit al Convenției privind Diversitatea Biologică la Conferința de la
Nairobi. Ulterior, Convenția a fost deschisă spre semnare la 5 iunie 1992, la
Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (Rio "Summitul
Pământului"). A rămas deschisă spre semnare până la 04 iunie 1993, timp în care a
primit 168 de semnături (inclusiv Republica Moldova).

Convenția RAMSAR – a zonelor umede (1971) - zonele umede sunt vitale

pentru supraviețuirea umană. Ele sunt printre cele mai productive medii ale lumii;
leagănele diversității biologice care asigură apa și productivitatea de care nenumărate
specii de plante și animale depind în supraviețuire. Convenția asupra zonelor umede,
numită Convenția de la Ramsar, este un tratat interguvernamental care prevede un
cadru de acțiune la nivel național și cooperarea internațională pentru conservarea și
utilizarea rațională a zonelor umede și a resurselor acestora.
Republica Moldova a ratificat Convenţia asupra Zonelor Umede de
Importanţă Internaţională, în special ca habitat pentru pasările acvatice, prin
Hotărârea Parlamentului nr. 504-XVI din 14 iulie 1999 şi a devenit membru al acestei
Convenţii în iunie, 2000, atunci când zona „Lacurile Prutului de Jos” (191,5 km 2), a
fost inclusă în Lista zonelor umede de importanţă internaţională. A doua zonă umedă
acceptată de Secretariatul Convenţiei este reprezentată de aria naturală „Nistrul
Inferior”, care cuprinde sectorul de luncă a Nistrului de Jos, dintre comunele Copanca
şi Palanca. În septembrie 2005 în Lista zonelor umede de importanţă internaţională a
fost inclusă și zona „Unguri-Holoşniţa”. Astfel că, actualmente Moldova deţine 3
zone umede cu o suprafaţă totală de 94705 ha, constituind unul din cele mai
valoroase compartimente ale patrimoniului natural, de starea căruia depinde în mare
măsură eficienţa dezvoltării durabile, a economiei naţionale a Republicii Moldova

9
(Convenţia Ramsar şi zonele umede de importanţă internaţională în Republica
Moldova, 2008).

Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Periclitate de Faună

și Floră Sălbatică, cunoscută și sub denumirea de Convenția de la Washington sau
Convenția CITES (1973) - este un acord internaţional între guverne, având o
vechime de peste 40 de ani. CITES a fost elaborată ca urmare a unei rezoluţii
adoptate în 1963 la o reuniune a membrilor Uniunii Internaționale de Conservare a
Naturii, textul final fiind agreat de către reprezentanţii din 80 de state, la întâlnirea ce
s-a desfășurat la Washington, în 3 martie 1973. Scopul său este de a asigura că
comerțul internațional de animale și plante sălbatice nu duce la dispariția acestor
specii în sălbăticie. Listele Convenției acoperă peste 34.000 de specii de animale și
plante. Activităţile de export şi import a plantelor şi animalelor din flora şi fauna
sălbatică, a părţilor şi derivatelor acestora, precum şi a importului/exportului sau
reexportului speciilor de floră şi faună, reglementate de Convenţia CITES, necesită
autorizație și permise speciale (ex.: în cazul importului sau exportului de animale şi
plante vii din fauna şi flora sălbatică; a pieilor şi produselor din rechin, crocodil,
șopârlă, şarpe, feline mari, ca: tigrul, ghepardul, leopardul, jaguarul); a preparatelor
tradiţionale medicinii orientale, cu conţinut ale părţilor speciilor rare (ca exemplu os
de tigru, corn de rinocer, bilă de urs); a produselor din os de elefant, carapace de
broască ţestoasă şi corali; a cochiliilor melcilor şi produselor din ele; a produselor din
lemn negru, cactuşi, orhidee şi alte plante decorative, a caviarului şi a cărnii de
sturioni, etc.).
Semnarea acestei Convenții de către Republica Moldova a fost determinată
de cele 25 de specii de plante și 60 specii de animale din flora și fauna țării, regăsite
pe listele Anexelor Convenției (Begu, 2012). Dacă speciile de plante se regăsesc
exclusiv pe listele Anexei II (specii ce pot deveni amenințate cu dispariția), apoi din
animale, 6 specii din fauna Moldovei sunt incluse în Anexa I (specii amenințate cu
dispariția).

10
 Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale
din Europa (Berna, 19 septembrie 1979) - are ca obiectiv asigurarea conservării
florei şi faunei sălbatice şi a habitatelor lor naturale, în special a speciilor şi
habitatelor a căror conservare necesită cooperarea mai multor state, şi promovarea,
unui astfel de cooperări. O atenţie deosebită este acordată speciilor, inclusiv speciilor
migratoare, ameninţate cu extincţia şi vulnerabile diverselor impacte. Părţile se
angajează să ia toate măsurile utile pentru conservarea florei şi faunei sălbatice, în
special în cursul elaborării politicii de amenajare şi dezvoltare, precum şi al luptei
împotriva poluării. De asemenea, sunt încurajate instruirea şi difuzarea informaţiilor
generale privind necesitatea conservării patrimoniului natural sălbatic. În cadrul
Convenției a fost creat un comitet permanent, constituit din reprezentanţii Părţilor.
Sarcina sa principală este să vegheze ca dispoziţiile Convenţiei să urmărească
evoluţia nevoilor vieţii sălbatice, și în caz de necesitate, să formuleze recomandări
Părţilor şi să modifice anexele Convenţiei, în care sunt enumerate speciile protejate.

Reţeaua Emerald este o reţea ecologică având drept scop conservarea florei
şi faunei sălbatice şi a habitatelor naturale ale acestora din Europa, lansată în anul
1998 de către Consiliul Europei, ca parte a activităţii sale în cadrul Convenţiei de la
Berna (1979). În cadrul Republicii Moldova această rețea este concepută ca parte
componentă a Reţelei Ecologice Naţionale (REN), care reprezintă o parte integrală a
Reţelei Ecologice Pan-Europene. Programul naţional privind constituirea REN
(aprobat în anul 2011) are drept scop gestionarea integrată a activităţilor de
constituire a reţelei ecologice naţionale prin conservarea diversităţii genetice naturale
din Republica Moldova. În acest scop, au fost selectate, descrise şi propuse, pentru
includere în reţeaua Emerald, 19 habitate și 17 site-uri integrate cu suprafaţa totală
aproximativ 10,67% din teritoriul Republicii Moldova, care reprezintă importanţă
specială pentru protecţia speciilor şi habitatelor, conform Convenţiei de la Berna
(1979):

11
 Păduri: Caracuşeni, Codrii Orheiului, Codrii Străşenilor, Codrii Tigheci,
Bahmut, Hârjauca, Rezervaţia Știinţifică Codru, Rezervaţia Știinţifică Pădurea
Domnească, Rezervaţia Știinţifică Plaiul Fagului;
Zone umede: Prutul de Mijloc, Rezervaţia Știinţifică Prutul de Jos, Lacurile
Prutului de Jos, Nistrul de Jos, Unguri-Holoşnita;
Ecosisteme petrofite: Stâncile Nistrene, Rezina-Ţâpova;
Stepe: Stepa Bugeacului, Stepa Bălţului.

În Convenţia asupra conservării speciilor migratoare de animale

sălbatice (Bonn, 23 iunie, 1979) părţile contractante, recunosc că animalele sălbatice,
în nenumăratele lor forme, sunt o componentă de neânlocuit a sistemului natural al
Terrei, care trebuie conservat pentru binele umanității; că fiecare generaţie de oameni
deţine resursele Pamântului pentru generaţiile viitoare şi are obligaţia de a asigura că
această moștenire e conservată, utilizată în mod raţional; sunt conştiente de valoarea
din ce în ce mai mare a animalelor sălbatice, din punctul de vedere al mediului
înconjurător, ecologic, genetic, ştiinţific, estetic, recreațional, cultural, educaţional,
social şi economic; sunt preocupate, mai ales, de acele specii de animale sălbatice
care migrează în interiorul sau în afara graniţelor, de sub jurisdicția națională;
recunosc că statele sunt şi trebuie să fie protectorii speciilor migratoare de animale
sălbatice, care trăiesc în interiorul granițelor lor sau trec dincolo de acestea; sunt
convinse că gestionarea şi conservarea efectivă a speciilor migratoare de animale
sălbatice necesită acţiunea concertată a tuturor statelor în interiorul graniţelor lor
naţionale, unde astfel de specii îşi petrec orice parte a ciclului lor de viaţa, etc.
Speciile migratoare sunt ameninţate mai ales prin micşorarea habitatelor lor,
vânătoare şi degradarea zonelor de hrănire. Convenția recunoaște necesitatea luării de
măsuri pentru a se evita periclitarea oricărei specii migratoare și promovează
cercetările cu privire la speciile migratoare; asigură protecţia imediata pentru speciile
migratoare incluse în Anexa nr. I; încheie acorduri care să reglementeze conservarea
şi gestionarea speciilor migratoare din Anexa Nr. II.

12
 Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii – IUCN - cuprinde o
gamă larga de teme legate de conservarea de mediu și problemele ecologice. IUCN
este o Uniune de membri ai organizațiilor guvernamentale și ale societății civile.
Aceasta oferă organizațiilor publice, private și non-guvernamentale, cunoștințe și
instrumente care permit progresul uman, dezvoltarea economică, împreună cu
conservarea naturii. Creată în 1948, IUCN este acum cea mai mare și cea mai diversă
rețea de mediu din lume, care valorifică cunoștințe, resurse și ajunge la mai mult de
1300 de organizații membre și 16.000 de experți. Este un important furnizor de date
de conservare, evaluări și analize. IUCN oferă un spațiu neutru, în care diverse părți
interesate, inclusiv guverne, ONG-uri, oamenii de știință, întreprinderi, comunități
locale, organizațiile populațiilor indigene și alții, pot lucra împreună pentru a crea și
implementa soluții la provocările de mediu și a realiza o dezvoltare durabilă. IUCN
implementează un portofoliu mare și divers de proiecte de conservare la nivel
mondial, pentru a inversa pierderea habitatului, refacerea ecosistemelor și a
îmbunătăți bunăstarea oamenilor.

Legea Nr. 1538 din  25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate

de stat, stabileşte bazele juridice ale creării şi funcţionării fondului ariilor naturale
protejate de stat, principiile, mecanismul şi modul lui de conservare, precum şi
atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale, ale organizaţiilor neguvernamentale
şi ale cetăţenilor în acest domeniu.
În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:
arie de protecţie specială avifaunistică – spaţiu natural destinat conservării,
menţinerii şi, după caz, readucerii într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de
păsări şi a habitatelor specifice, în vederea protecţiei speciilor de pasări migratoare
sălbatice;

13
 arie naturală protejată - spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente
naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat  în scopul conservării şi
protecţiei  tuturor factorilor de mediu din limitele lui;
 arie cu management multifuncţional - spaţiu terestru şi/sau acvatic (arie cu
resurse gospodărite) în care, concomitent cu conservarea naturii, se efectuează
valorificarea reglementată a florei, faunei, resurselor de apă şi păşunilor, se practică
turismul reglementat;
fond al ariilor  protejate - totalitate a ariilor  naturale, a obiectelor şi a
complexelor naturale protejate de stat;
monument al naturii  - obiect unic al naturii  avînd  o deosebită valoare
ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi estetică;
parc naţional - spaţiu natural reprezentativ cu diverse peisaje geografice,
obiecte şi complexe naturale şi cultural-istorice, specii floristice şi faunistice
autohtone, destinat utilizării în scop ştiinţific, recreativ, economic, cultural, turistic,
instructiv, educativ etc.;
rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic) - sistem natural omogen silvic, de
stepă şi luncă, de baltă şi mlaştină, avînd valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă,
estetică, instructivă şi educaţională, destinat menţinerii calităţilor sale naturale şi
efectuării unor activităţi economice reglementate;
rezervaţie ştiinţifică - spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă
naţională cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a
obiectelor şi complexelor naturale, conservării biodiversităţii, elaborării bazelor
ştiinţifice de protecţie a mediului;
rezervaţie naturală -  spaţiu natural, valoros din punct de vedere ştiinţific,
destinat păstrării şi restabilirii unui sau a mai multor componente ale naturii pentru
menţinerea echilibrului ecologic;
rezervaţie de resurse -  spaţiu natural care cuprinde  resurse deosebit de
valoroase, de importanţă naţională, protejate în scopul conservării lor pentru
generaţiile viitoare;

14
 rezervaţie a biosferei - spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu elemente şi
formaţiuni fizico-geografice, specii de plante şi de animale de importanţă naţională şi
internaţională, cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, desemnat de UNESCO
drept componentă a patrimoniului natural mondial;
zonă umedă de importanţă internaţională - teritoriu şi/sau întindere de apă
care include diferite tipuri de ecosisteme umede şi corespunde criteriilor de
evidenţiere a zonelor umede de importanţă internaţională ale Convenţiei Ramsar,
deţinînd o bogată diversitate biologică şi avînd un rol important în calitate de habitat
pentru păsările acvatice.

15
 1.2. Documente de arhivă şi modele de parcuri

Preocupări privind amenajarea grădinilor, scuarurilor, a spaţiilor verzi în

general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult
deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se
înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă,
etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt
asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradiţiile poporului respectiv. Astfel, în
decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concepţii şi modalităţi diferite de
amenajare a spaţiilor verzi, concepţii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au
interferat, s-au îmbogăţit şi dezvoltat, transmiţându-se de la un popor la altul, de la o
regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite,
cu principii şi modalităţi proprii de realizare a grădinilor.
Stilul constituie totalitatea particularităţilor caracteristice unei structuri,
civilizaţii, epoci, activităţi, legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică, şi
elaborate sub influenţa condiţiilor naturale şi a factorilor sociali. În amenajarea
spaţiilor verzi, stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief,
apă, vegetaţie) cu cele artificiale (alei, bazine, fântâni) în vederea realizării unei ţinute
artistice distincte. Parcurile sunt constituite din mai multe categorii de elemente:
naturale şi artificiale. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore
(lanţuri muntoase, văile râurilor, câmpii, etc.), trăsăturile majore (temperaturile
sezoniere, precipitaţiile) sau forţele majore (vânt, radiaţia solară, eroziunea), dar şi
elemente minore precum microrelieful, vegetaţia, râuri, pâraie, lacuri (elemente ce
pot fi modificate sau ameliorate de om). În funcţie de stilul adoptat în compoziţie,
microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularităţilor, accentuarea
contrastelor sau chiar prin transformări profunde. După diverşi autori, spaţiile verzi
amenajate erau grupate în funcţie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe
geometrismul formelor şi spaţiilor, şi stiluri romantice – bazate pe formele spaţial-
volumetrice libere. În cadrul celor două stiluri sunt mai multe variante, astfel în
cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză,

16
caracteristice Renaşterii şi Barocului, iar în cadrul stilului peisager sau liber,
variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană, caracteristice perioadelor
Clasicismului şi Romantismului. În ultima perioadă (sec. al XX-lea) s-a conturat
stilul mixt (contemporan), care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a
celui peisager (Tomescu ., 2007).
Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă
colecţii de specii lemnoase (arbori, arbuşti şi liane) realizate în scop ştiinţific,
didactic, decorativ şi recreativ. Suprafaţa acestor colecţii variază de la câteva hectare
la câteva zeci de hectare, şi prezintă un micro-relief variabil pentru realizarea de
micro-staţiuni, cât mai diferite, necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii
lemnoase autohtone şi exotice. Cursurile şi suprafeţele de apă constituie elemente
importante în realizarea de staţiuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Aceste
colecţii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de
aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier, ornamental, industrial sau
alimentar. Vegetaţia forestieră spontană, ce a constituit nucleul înfiinţării colecţiei,
ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Sistematizarea
colecţiei implică realizarea diferitelor sectoare, ce grupează speciile forestiere în
funcţie de condiţiile ecologice pe care le reclamă, sau mai rar, după zona geografică
de provenienţă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegetaţie iniţială, pădure de
răşinoase, pădure de foioase, pădure mixtă, colecţie de trandafiri, pepinieră, pajişti,
clădiri administrative, uneori chiar un mini-parc zoologic. De regulă, soluţiile
amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager, fiind condiţionate de existenţa
vegetaţiei iniţiale şi de micro-relieful teritoriului (Sandu , 2010).
Stilul peisager (liber, natural, romantic sau englez) a apărut în Anglia în
secolul al XVII-lea, în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de
exprimare, fie sub influenţa literaturii noi, ce promova ideea reântoarcerii la natură,
fie sub influenţa pictorilor peisagişti, sau chiar datorită influenţei artei grădinilor
chinezeşti. În această situaţie, în Anglia, ca o reacţie împotriva grădinilor franceze,
arta grădinilor a căpătat o nouă orientare, renunţându-se în primul rând la rigiditatea
şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Şi condiţiile climatice

17
tipice ţinutului insular al Angliei (ceaţă, umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau
dezvoltarea diferitelor specii, mai ales a celor de gazon, dar şi întinderea mare a
diverselor proprietăţi, având cel mai adesea relief variat, au favorizat pe de o parte
adoptarea acestui stil. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor, utilizarea
vegetaţiei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea
construcţiilor la formele terenului, pentru o reuşită armonizare a artificialului cu
naturalul.
Formele, aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi
cât mai apropiate de cele din natură, compoziţia fiind liberă, respectiv o compoziţie în
care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu
caracter cât mai natural. Compoziţia trebuie să fie în concordanţă cu caracterul
ţinutului, iar detaliile acesteia să fie în concordanţă cu caracterul local. Obiectivele
interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegetaţie. Simetria şi
echivalenţa sunt excluse, unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea
elementelor componente: suprafeţe, volume, lumini şi umbre (Tomescu C.V., 2007).
Astfel, de secole spaţiile verzi au constituit un refugiu pentru spiritul uman.
Reprezentate prin grădini, păduri, parcuri sau un pâlc de arbori, ele au distras omul de
la cotidianul apăsător, oferind linişte şi pace. Iar când spaţiile verzi sunt combinate cu
un obiect acvatic, atunci efectul de serenitate e maxim. Un tip aparte de spaţii verzi
sunt parcurile vechi moşiereşti, care, pe lângă caracteristicile de agrement şi relaxare,
conţin şi alte calităţi. Valoarea artistică şi estetică a acestora este una deosebită, fiind
construite şi amenajate conform unor concepţii naţionale şi internaţionale de design şi
planificare. Prin amenajarea peisagistică, diversitatea speciilor, valoarea arhitecturală
a conacelor (caselor boiereşti), acolo unde s-au păstrat, se accentuează valoarea
universală a parcurilor. Parcurile vechi moşiereşti reprezentau o mărturie a bunăstării
stăpânilor, viziunilor acestora privind arhitectura peisagistică, dar totodată şi
tendinţele din acest domeniu în perioada creării parcului. În majoritatea parcurilor
moşiereşti cresc diferite specii de arbori, intrând în categoria parcurilor dendrologice.
Majoritatea parcurilor dendrologice sunt concentrate în zonele de silvostepă din
nordul şi silvică din centrul Republicii Moldova, cu soluri fertile şi bogate în

18
cernoziom. În zona de sud a republicii, zonă de stepă, cu regret, săracă în păduri, au
fost create mai puţine parcuri (Cocârță P., et al., 2013).
Parcul Hârbovăț, amplasat în pădurea Hârbovăț din rn Anenii Noi, este
descris în literatura de specialitate, ca un mic parc din apropierea casei
pădurarului(Fig.1).

Figura 1. Peisaj din preajma casei pădurarului

Dispus pe versanții de cumpănă a apei, cu condiții aride de climă, care

includea o colecție dendrologică vastă de specii arboricole și arbustive, de cca 70
specii. Parcul își avea origine în anul 1915, amplasat fiind pe o suprafață de 2,2 ha,
rolul său inițial fiind de Dendrariu. La intrarea în parc, sunt prezenți doi arbori
viguroși de frasân,care din spusele localnicilor marchează așa numita Poartă de
intrare a Parculuiu. (Fig.2). 

19
 Figura 2. Poarta de intrare a monumentului de arhitectură peisagistică
Parcul Hârbovăț
Dintre speciile rare prezente în acea perioadă se remarcau cele ale gen.
Carya, fam. Juglandaceae; sp. Cercis siliquastrum; Pyrus betulifolia;
Pterocarya pterocarpa; Taxodium distichum; Sorbus intermedia; Larix sibirica etc.
După cum menţionează Кравчук (1976), un interes aparte prezintă aleea formată de
maclura orange (Maclura pomifera) (Fig. 3).
Ca arie protejată, Parcul Hârbovăț a fost constituit prin Hotărârea Consiliului
de Miniştri a RSSM Nr.5 din 8 ianuarie 1975.

Figura 3. Aleea cu Maclura pomifera din monumentul de arhitectură peisagistică

Parcul Hârbovăț

20
 II. OBIECTUL DE STUDIU ȘI METODELE DE CERCETARE

2.1. Caracterizarea condițiilor fizico-geografice ale regiunii

Regionările geografice reprezintă un sistem de clasificări ale proceselor şi

fenomenelor mediului înconjurător, care pot fi elaborate după diverse criterii
(genetic, după forma obiectelor, după dimensiuni, după funcţie etc.). Aceste
clasificări, reieşind din specificul componentelor de mediu, se sprijină şi pe delimitări
spaţiale, care duc la divizarea geosistemului (mediului) în areale de diferite
dimensiuni, în unităţi spaţiale co-subordonate.
Teritoriul supus studiului aparține Zonei de silvostepă, care cuprinde nordul
şi centrul ţării și se caracterizează cu o cantitate moderată a precipitaţiilor anuale,
valoarea medie a cărora depăşeşete 550-600 mm. Umiditatea, relieful de podiş şi
specificul rocilor parentale (prezenţa formaţiunilor permiabile argilo-nisipoase, a
pietrişurilor şi a rocilor carbonatice) favorizează dezvoltarea pe soluri cenuşii, brune,
uneori şi pe cernoziomuri levigate a peisajelor silvice.
Regiunea Câmpiilor şi Podişurilor de silvostepă ale Moldovei de Sud (E)
ocupă teritoriul situat între Podişul Bâcului în nord şi Câmpia de stepă a Bugeacului
în sud, cu o suprafaţa de 16,3% din total. Altitudinile maxime ale reliefului variază de
la 200-250 m (Depresiunea Săratei) până la 301 m (Dealurile Tigheciului). Dintre
procesele de modelare a reliefului se evidenţiază cele erozionale; pe versanţii mai
înclinaţi ai văilor subsecvente (pe frunţile cuestelor) se dezvoltă pe larg alunecările de
teren. Temperatura medie a lunii ianuarie este de circa -3,3ºC, a lunii iulie 21ºC,
precipitaţiile anuale alcătuiesc 500-550 mm. Pe areale mici ale solurilor cenuşii tipice
şi pe cernoziomurile levigate, pe culmile interfluviale, se întâlnesc peisaje silvice
reprezentate de stejar pufos şi gorun. Terenurile agricole ocupă 75-80%.
În cadrul acestei regiuni, Parcul Hârbovăț, este situat în Câmpia de
silvostepă a Botnei (E3), care ocupă 5,96% din teritoriul republicii (Fig. 2). Aceasta
are un relief reprezentat, în cea mai mare parte, de terasele de vârstă pliocenă ale
fluviului Nistru, cu altitudini de 200-220 m. Precipitaţiile anuale alcătuiesc 500-550

21
mm. Pe soluri cenuşii molice şi cernoziomuri levigate sunt prezente păduri de stejar
pufos (ex.: pădurea Hârbovăţ ş.a.). Ponderea terenurilor agricole depăşeşte 80%.

Figura 4. Regionarea fizico-geografică a Republicii Moldova (Boboc ,

2012).

Din punct de vedere fizico-geografic teritoriul ariei Hârbovăț este situat în

cadrul a două bazine hidrografice - râul Bâc și un afluent de dreapta al râului Nistru,

22
ocupând interfluviul dintre râuri și baza versantului.
Sub aspect morfografic, zona cercetată se caracterizează printr-un paralelism
al culmilor interfluviale și al văilor ce drenează zona, ca rezultat direct al structurii
geologice monoclinale cu orientarea stratelor NNV-SSE. Culmile sunt prelungi și cu
înclinare mică (1-30), respectând, în mare măsură, înclinarea stratelor geologice. De
modul de repartizare a stratelor de roci, depind în mare măsură caracteristicile și
elementele reliefului. Structura geologică caracterizată de aflorimentele din această
zonă, reflectă prin multiplele întreruperi în sedimentare variațiile condițiilor
geologice pe parcursul timpului. Astfel, pentru teritoriul studiat prezintă interes doar
depozitele din Sarmațian și Pliocen, redate printr-o succesiune de argile, nisipuri,
diatomite, dar și de calcare recifale.
Datorită fragmentării slabe a zonei, pe ansamblu, se remarcă dominanța
terenurilor cu valori ale pantei cuprinse între 0-50 (Popușoi T., et al., 2012).
Din punct de verdere botanic, pădurea Hârbovăţ reprezintă o suprafaţă de
pădure cu arborete natural fundamentale, valoroase de stejar pufos (Quercus
pubescens), atribuită la categoria - ecosisteme forestiere de stejar pufos (Quercus
pubescens) şi stejar pedunculat (Quercus robur) din Sudul Moldovei şi cu arborete
artificiale (Postolache Gh., 1995). După origine, în Pădurea Hîrbovăţ au fost
evidenţiate 3 categorii de arborete: naturale fundamentale, derivate şi artificiale.
Arborete naturale fundamentale de stejar pufos (Quercus pubescens), s-au format pe
platouri şi pe versanţi cu expoziţie sudică şi sud-vestică; Arborete naturale
findamentale de stejar pedunculat (Quercus robur), care s-au format în depresiuni şi
în partea inferioară a versanţilor, fiind arborete de productivitate inferioară şi
mijlocie; Arborete parţial derivate de stejar pedunculat (Quercus robur), având specii
autohtone (stejar pufos, frasin, paltin de câmp), precum şi specii alohtone (salcâm,
glădiţă ş. a.); Arborete total derivate de stejar pufos, stejar obişnuit, frasin, jugastru şi
arţar american; Arborete artificiale, din specii de arbori autohtoni (stejar pufos, stejar
pedunculat, frasin, paltin de câmp, tei) şi arborete artificiale din specii de arbori
alohtoni (salcâm, glădiţă, stejar roşu, nuc grecesc, nuc negru, pin-de-pădure, pin

23
negru, molid ş. a.), etc., Postolache Gh., et al., 2010.(Fig. 5)

Figura 5.Peisaj silvic din regiunea cercetată.

2.2. Amplasarea obiectului de studiu

Din punct de vedere administrativ, monumentul de arhitectură peisagistică
Parcul Hârbovăț este amplasat în raionul Anenii Noi. Raionul este amplasat în
regiunea Câmpiei Moldovei de Sud, cu un relief reprezentat de o câmpie deluroasă,
intersectată de multiple vâlcele și ravene. Procesele erozionale și alunecările de teren
au condiționat formarea hârtoapelor, care prezintă niște amfiteatre în spațiul cărora
sunt situate o bună parte din localitățile rurale. Estul raionului este amplasat în lunca
râului Nistru și are relieful de câmpie mai puțin fragmentată. Teritoriul raionului este
traversat de câteva zeci de râuri, râulețe și pâraie. O parte din acestea în perioada
caldă a anului se usucă. Cele mai importante râuri sunt Nistrul, cu o lungime de 68
km pe teritoriul raionului; și r. Bâc – cu 42 km pe teritoriul raionului. În limitele
raionului se mai află 57 de obiecte acvatice artificiale cu o suprafață totală de circa
1000 hectare. Din suprafața totală a raionului terenurile arabile ocupă 55%, plantele
multianuale – 10,4%, pășunile – 8,8%, vegetația forestieră – 13,7%, alte terenuri
neproductive – 12,1%.

24
 Ariile naturale protejate de Stat din cadrul raionului Anenii Noi, conform
legii naționale din domeniu, sunt de mai multe categorii, dintre care enumerăm:
Monument al naturii geologic și paleontologic Amplasamentul de faună de lângă
satul Calfa; Monument al naturii botanice, Sector reprezentativ cu vegetaţie silvică
Schinoasa Mare; Arbori seculari de stejar pedunculat din Ocoalele Silvice Hârbovăț
și Anenii Noi; Rezervațiile peisagistice Pădurea Hârbovăț și Telița; Rezervația
natural Silvică Voinova (Legea Nr.1538 din  25.02.1998 privind fondul ariilor
naturale protejate de stat).
Aria protejată Parcul Hârbovăț este amplasat în cadrul altei arii protejate
Rezervația Peisagistică Pădurea Hârbovăț (Fig. 6), în parcela 73B (Fig. 7), formată
din arborete artificiale. Datele din literatură, indică faptul că în aria protejată
Hârbovăţ au fost plantate arborete artificiale, pe o suprafaţă totală de 1090,0 ha, fiind
create din specii de arbori autohtoni (stejar pufos, stejar pedunculat, frasin, paltin de
câmp, tei) şi arborete artificiale - din specii de arbori alohtoni (salcâm, glădiţă, stejar
roşu, nuc grecesc, nuc negru, pin-de-pădure, pin negru, molid ş. a.), (Postolache et al.,
2010).

Figura 6. Schema ariei protejate Rezervația Peisagistică Pădurea Hârbovăț

25
 (Postolache et al., 2010).

Figura 7.a,b Amplasarea fizico-geografică a monumentului de arhitectură peisagistică

Parcul Hârbovăț, parcela 73 B, din cadrul Rezervației Peisagistice Pădurea Hârbovăț
(www.ieg.asm.md).

Figura 7.b Amplasarea fizico-geografică a monumentului de arhitectură peisagistică

Parcul Hârbovăț, parcela 73 B

26
 2. 3. Metodele de cercetare

În elaborarea lucrării au fost utilizate următoarele metode și procedee de

cercetare:
Metoda de analiză şi sinteză – a fost utilizată în scopul cunoaşterii stării
actuale a temei abordate, a sintezei literaturii din domeniul geografiei fizice, a ariilor
protejate, a turismului, analiza particularităților fizico-geografice ale regiunii, a
parametrilor ce țin de starea mediului în Republica Moldova, a speciilor rare de biotă,
etc.
Metoda bibliografică – a fost folosită atât la studierea lucrărilor ştiinţifice la
tema tezei cu referire la sursele bibliografice corespunzătoare - pe parcursul redării
conţinutului lucrării, cât şi la alcătuirea listei bibliografice - la sfârşitul acesteia.
Metoda inductivă este una din căile principale prin care s-a abordat
realitatea geografică, permițând, prin acumularea şi prelucrarea unui vast material
faptic, să se descopere legăturile cauzale ce le guvernează, să se efectueze o serie de
generalizări, să se diferenţieze funcțiile parcului dendrologic, ca în final să se explice
din punct de vedere structural şi funcţional fiecare element cu funcții turistice,
recreative, cognitive.
Metoda deductivă s-a bazat pe generalizările efectuate prin metoda
inductivă, astfel că între ele există o legătură foarte strânsă constituind o unitate
dialectică. Deducţia permite, ca pe baza cunoaşterii teoriei, a generalizării şi
abstractizării să se poată trage concluzii asupra unor fapte individuale.
Metoda cartografică – a presupus folosirea planurilor, hărţilor, precum şi a
unei multitudini de profile, diagrame, cartodiagrame, schiţe panoramice, etc.
Utilizarea hărţii a permis atât efectuarea cercetării cât şi reprezentarea rezultatelor
acesteia.
Metoda comparativă, a condus la identificarea unor proprietăţi ce reies din
compararea unor obiecte geografice ce le caracterizăm. Prin compararea unor fapte
geografice actuale cu altele mai vechi sau prin compararea formelor aceluiaşi

27
fenomen de pe întreg spaţiul, descoperim alte forme sau reconstituim evoluţia
fenomenului.
Metoda lucrului în teren – s-a folosit pentru acumularea şi reactualizarea
informaţiei despre obiectul protejat cercetat. Astfel, a fost vizitat Parcul Hârbovăț,
fotografiate specii de plante (pentru determinare ulterioară), de faună, etc.
Pașaportizarea ariei naturale protejate de Stat Parcul Hârbovăț s-a
efectaut în baza modelului de pașaport ecologic al unei arii protejate (propus de
Ministerul Mediului).
Amplasarea fizico-geografică a obiectului cercetat s-a determinat pe baza
datelor din atlase și hărți tematice (Атлас Молдавской ССР, 1978; Atlasul RM,
2002; Boboc, 2012); site-ul oficil al Institutului de Ecologie și Geografie – Cadastrul
Ariilor Naturale Protejate de Stat (www.ieg.asm.md); înregistrarea şi determinarea
speciilor și a statutului lor - conform (Negru ș.a., 2002; Cartea Roşie, 2001, 2015;
Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, 1998); iar parametrii ce ţin de
starea mediului în Republica Moldova - în conformitate cu anuarele ecologice
naţionale (Anuarul Inspectoratului Ecologic de Stat, 2015).

28
 III. STAREA ACTUALĂ A MONUMENTULUI DE ARHITECTURĂ
PEISAGISTICĂ PARCUL HÂRBOVĂȚ

3.1. Surse de poluare fixe si mobile

Protecția aerului atmosferic, în ultimul timp, a devenit una din problemele
prioritare din domeniul de activitate a autorităților de mediu, orientat spre realizarea
dreptului constituțional al cetățenilor Republicii Moldova la un mediu sănătos,
accesului la informația veridică privind calitatea aerului și măsurile întreprinse în
această direcție. Moldova este o țară agrar-industrială, iar poluarea spațiului aerian de
la surse fixe și mobile nu este aceiași pentru întreg teritoriul.
Calitatea aerului atmosferic în Republica Moldova este influențată de
emisiile provenite din trei tipuri de surse de poluare:
- Sursele fixe, care includ centralele termoelectrice (CET-urile) și
cazangeriile, întreprinderile industriale în funcție;
- Sursele mobile, care includ transportul auto, feroviar, aerian, fluvial și
tehnica agricolă;
- Transferul transfrontalier de noxe.
Astfel, sursele principale de poluare a aerului atmosferic în Republica
Moldova sunt prezentate de: producerea energiei electrice la termocentrale, sistemele
de încălzire a locuințelor, traficul auto, feroviar, aerian și activitatea industrială.
Poluanții cei mai importanți rezultați din aceste procese sunt: oxizii de carbon, sulf,
azot, particulele în suspensie, formaldehida, benz(a)pirenul etc. Cea mai mare sursă
de poluare atmosferică rămâne, totuși, arderea combustibilului. Prin impuritățile
prezente în combustibil, prin fum (arderea incompletă) sau prin oxizii de azot și sulf
aerul este poluat în proporții importante. Sursele de poluare ale bazinului aerian din
ecosistemul Republicii Moldova includ: sursele mobile – peste 660 mii unități de
transport; sursele staționare – peste 5000 întreprinderi industriale.
Statistica demonstrează că calitatea aerului atmosferic în orașele mari, cum ar
fi Chișinău, Bălți și altele, este influențată preponderent de emisiile de la transport,

29
CET-uri, întreprinderi mari, pe când în centrele raionale și localitățile rurale - de la
emisiile întreprinderilor mai mici, cazangeriilor și surselor casnice (Anuarul
Inspectoratului Ecologic de Stat, 2015).
Deoarece Parcul Hârbovăț este amplasat în cadrul rn Anenii Noi, s-a hotărât
să aducem datele privind poluarea componentelor de mediu din acest raion
administrativ.
În raionul Anenii Noi sunt amplasate 129 întreprinderi industriale cu
impact asupra bazinului aerian. După gradul de toxicitate şi al normativelor de emisii
în aerul atmosferic ele pot fi clasificate în:
 obiecte periculoase de gradul I, cu emisii mai mari de 500 t/an - lipsă;
 obiecte cu impact moderat de gradul II, cu emisii între 50 şi 500 t/an –
3 la număr (ÎCS ,,Lukoil-Moldova” SRL, Terminal Socoleni;
SA ,,Floreni” şi zoocomplexul de porcine ,,Golden Piglet” SRL), Fig.
8;
 obiecte cu impact redus sau inert de gradul III, cu emisii în volum mai
mic de 50 t/an – 126. Aici sunt incluse: cariere, secţii de prelucrare a
lemnului, uzina de producere a mixturilor asfaltice, secţia de turnătorie
a fontei, fabricile de vin, zoo-complexe de porcine, avicole, mori,
brutării, secţiile de prelucrare a producţiei agricole, prelucrarea cărnii,
producerea semifabricatelor congelate, frigiderele de proporţii mari,
gazoducte, gunoeștea din localitatea Crețoaia,staţii PECO, depozit
petrolier - cel mai puternic poluator aerian.
Astfel, pe parcursul an. 2016 în cadrul raionului. Anenii Noi, de la sursele fixe
de poluare a aerului au fost emanate cca 728,366 tone de emisii de poluanți.

30
 a. SA ,,Floreni” b. ÎCS ,,Lukoil-Moldova”

Fig. 8. Cele mai mari surse fixe de poluare a aerului în rn Anenii Noi.

În an. 2016 în raion, s-au consumat de către sursele mobile cca 19,6 mii t
combustibil lichid şi gazos lichefiat și ca urmare în atmosferă au fost emise cca 8,3
mii tone poluanţi, mai puțin decât în an. 2015, posibil datorită sporirii esențiale a
consumului gazelor lichefiate, comparativ cu consumul de benzină și motorină.
Suplimentar, ca surse potenţiale, mobile de poluare servesc parcările auto, posturile
de sudare cu gaze și cu electrozi.
Astfel, ca măsuri de prevenire și combatere a poluării aerului s-ar necesita:
- Amenajarea întreprinderilor poluatoare pe întreg perimetrul cu fâşii
forestiere de protecţie, plantarea suprafeţelor masive de pădure pe terenurile
degradate.
- Dotarea surselor de emisie a substanţelor poluante cu instalaţii de captare.
- Efectuarea controlului ecologic de stat asupra respectării normativelor la
întreprinderile poluatoare.
- În sectorul energetic rămâne actuală gazificarea cazangeriilor şi
implementarea tehnologiilor non-poluante.
- În sectorul de transport auto – utilizarea gazului lichefiat, aplicarea
standardelor europene pentru benzină şi motorină.
- Optimizarea reţelei de drumuri în Republica Moldova.
Este îmbucurător faptul că unele primării din raionul Anenii Noi au trecut la

31
energii non-poluante, ca ce a biomasei, ca: primăria Zolotievca, Hârbovăț, Calfa,
Varnița.
Apele de suprafață și subterane din teritoriul raionului Anenii Noi, sunt cele
ale:
 fluviului Nistru – 58 km în extravilanul localităţilor Delacău, Puhăceni,
Şerpeni, Speia, Teliţa, Gura-Bâcului, Varniţa;
 r. Bâc – 46 km în extra- şi intravilanul localităţilor Floreni, Merenii Noi,
Ţânţăreni, Socoleni, Anenii Noi, Bulboaca, Calfa, Gura-Bâcului; râul
Calintir – 24 km în extravilanul şi intravilanul localităţilor Geamăna,
Ciobanovca, Balmaz, Hârbovăţul Nou, Berezchi; râul Larga – 6,5 km în
extra- şi intravilanul localităţilor Larga şi Zolotievca; pârăul fără nume – 2,5
km, din extravilanul satul. Hârbovăţ;
 27 izvoare, conform parametrilor sanitaro-igienici - cu apă potabilă; 1366
fântâni de mină;
 125 sonde arteziene, din care se exploatează în regim normal sau sezonier
115, în baza autorizaţiilor respective - 87 sonde; fără autorizaţiile respective
- 28 hidrofoare;
 53 bazine acvatice, suprafaţa totală a oglinzii apelor – 963,39 ha, 34 din ele
se află în folosinţă în baza Titlurilor de stat; 42 au baraje în stare
satisfăcătoare.
În teren, permanent funcţionează 3 statii de epurare a apei - SEB (satul
Bulboaca, satul Chetrosu, satul Varniţa,); sezonier – 1 (CAP ,,Basarabia”), exclusiv
în scopuri proprii de producere sezonieră, la prelucrarea mazării verzi (luna iunie) şi a
tomatelor (lunile august-septembrie), cca 5-6 săptămâni/an; SEB IMDP ,,Apă-canal”
Anenii Noi - funcționează pe parcursul întregului an calendaristic în scopul epurării
apelor uzate menajere; SEB a primăriei Chetrosu funcționează pe parcursul întregului
an calendaristic în scopul epurării apelor uzate menajere; celelalte SEB practic au fost
deteriorate din motivul nefuncţionării lor de mai bine de 10 ani.

32
 Ca potenţiale surse de poluare a apelor servesc acumulatoarele de ape uzate
cu dejecţii animaliere de la zoo-complexele de porcine din satul. Roşcani (SRL
Golden Piglet) şi satul. Chirca (SRL Funny Pig), platformele de depozitare a
gunoiului de grajd la avicole din satul. Floreni (SA ,,Floreni", SRL „Acustic
Tehnologie”, SRL ,,Ruslan-Copyright", SRL ,,Aviflor GV", SRL ,,Larsan Nor"),
satul Hârbovăț (SRL „CRP”), satul Berzchi (SRL „Avicola Romdan”), satul Ruseni
(SRL „Plaser Com”), s. Varnița (GȚ „Dedov Tamara”), s. Salcia (SRL „Expalsa
IMP”), precum și acumulatorul de must de grajd, platforma de depozitare a gunoiului
de grajd de la ferma de vite din s. Floreni (SRL ,,Agromediu Prim).
În aria protejată și cercetată a fost identificat un izvor, căruia, din spusele
pădurarului, i-au fost prelevate probe pentru analiza calității apei, în anul 2015,
determinându-se că starea lui ecologică este favorabilă, iar apa este potabilă (Fig.9.)

Figura 9. Izvor din aria protejată și cercetată

Ca măsuri și propuneri de protecție a resurselor acvatice, sunt indicate:

- alocarea mijloacelor financiare din fondul ecologic local pentru efectuarea
reparației capitale a stațiilor de epurare a apelor uzate,
- rezolvarea problemei alimentarii centralizate a populației cu apă,
- amenajarea obectivelor acvatice cu fâșii forestiere de protecție,
- restabilirea sondelor acvatice care sunt în rezervă.

33
 Problema gestionării deșeurilor este una foarte actuală pentru rn Anenii Noi.
În localitățile raionului administrativ, ca de altfel, și în alte localități ale Moldovei,
este necesară lichidarea şi prevenirea formării ulterioare a gunoiştilor stihiinice /
neautorizate, dar și a amplasării lor în locuri vulnerabile din punct de vedere al
protecţiei mediului şi al sănătăţii populaţiei (în apropierea locuinţelor, a apelor de
suprafaţă sau subterane, a zonelor de agrement etc.).
Deşeurile de producţie, generate de diferite sectoare economice ale raionului.
Anenii Noi, constituia 15,646 tone (2016), dintre care cea mai mare cantitate o
reprezentau deşeurile rezultate din activităţile de creştere a animalelor – 40,450 tone.
O pondere importantă o aveau şi deşeurile rezultate din industria minieră, care
constituiau 5,133 tone, acestea însă erau cu succes utilizate de către persoanele fizice
şi juridice în construcţii şi la reparaţia/consolidarea drumurilor (în special a
drumurilor de ţară).
Pentru depozitarea şi păstrarea substanţelor chimice pe teritoriul raionului
activează 4 depozite funcţionale, amplasate pe teritoriile primăriilor Speia, Bulboaca,
Hârbovaţ şi Cobușca Nouă, care servesc pentru păstrarea şi depozitarea
îngrăşămintelor minerale (în special silitră amoniacală), şi/sau a substanţelor de uz
fitosanitar.

34
 3.2. Diversitatea floristică și faunistică

Pădurea Hârbovăț, conform datelor din literatura de specialitate, este una dintre
cele mai mari păduri din Moldova, constituită preponderent din comunități de stejar
pufos, care cresc pe dealurile și pe pantele cu expoziție Sud-Vestică. La acestea, se
mai adaugă, în vâlcele și pe pantele Nord-Estice, pădurile de stejar pedunculat. Spre
regret, suprafața pădurilor din această regiune, s-a redus în ultimele decenii,
ecosistemele a căror răspândire istorică a fost diminuată mai semnificativ fiind cele
reprezentate de către ecosistemele de stejar pufos, datorită creării plantațiilor
forestiere de salcâm, frasin, pin etc., sectoarele naturale ale acestui masiv mai
păstrează multe specii caracteristice pădurilor de stejar pufos / gârnețe. Aici cresc
câteva exemplare de păr de Dobrogea (Pyrus elaeagnifolia). Primele încercări de a
ocroti aceste sectoare de pădure, au fost făcute în anul 1937, pe o suprafață de 5 ha
(Postolache, 1995).
În Registrul zonelor nucleu ale Rețelei Ecologice Naționale din Republica
Moldova, Pădurea Hârbovăț și inclusiv parcela 73 (unde este amplasat Parcul
Hârbovăț) este atribuită la zonele nucleu de importanță locală, amplasată în partea de
Sud-Est a ţării, la 10 km spre Nord - Vest de mun. Tighina / Bender şi la 50 km spre
Sud-Est de mun. Chişinău, în limitele câmpiei terasate Bâc-Botna, cu cernoziomuri
carbonatice şi obişunite, pe luturi loessoide de grosime mare, cu fragmente mici de
gârneţuri.
Specii rare de plante din această zonă nucleu sunt:Achillea coarctata
(Achillea coarctata Poir), Rățușca de primăvară (Adonis vernalis L), Sparanghel cu
frunze subțiri (Asparagus tenuifolius Lam), Sparanghel ( Asparagus officinalis L),
Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Șofrael reticulat (Crocus reticulatus Stev.
ex Adams), Cruciata ( Cruciata glabra (L.) Ehrend),Chrysopogon gryllus
(Chrysopogon gryllus (L.) Trin),Păr dobrogian (Pyrus elaeagrifolia Pall), Rindera
umbellata (Waldst et Kit.) Bunge,Iarbă de perne (Stipa pulcherrima C.Koch).
Speciile de mamifere caracteristice şi rare acestei zone nucleu sunt diverse, în
dependență de locul de trai al lor. Întrucât în pădure nu există bazine acvifere sau

35
cursuri permanente de apă, lipsește zoobentosul.
Din insectele rare sunt menționate speciile: Panzer/liometopum ordinară(Liometopum
microcephalum)
Molia sfinx a stejarului, (Marumba quercus), Fluturile tigru de Jersey
( Callimorpha quadripunctaria) , Vâltoarea de pădure (Iphiclides podalirius) , Râu
galben obișnuit sau râioasă( Papilio machaon),Apollo aplecat(Parnassius
mnemosyne), Dolbin elegant( Dolbina elegans) .
Din herpetofaună, sunt caracteristice speciile: Șopârla verde (Lacerta viridis
Laur),Șerpele de iarbă (Natrix natrix L.), Broasca râioasă verde (Bufo viridis Laur.),
rare fiind speciile: Șarpele neted (Coronella austiaca Laur), Broască țestoas
(.Pelobates fuscus Laur).
Din păsări, s-a determinat că cca 50 de specii de păsări cuibăresc pe acest
teritoriu, 5 specii fiind oaspeţi de vară, iar 12 specii - cunoscute ca specii migratoare.
Predomină speciile silvice. Păsările rare depistate sunt: Pernă sau pernă comună (
Pernis apivorus L), Acvilă țipătoare mică,(Aquila pomarina Brehm) Vulturele Pitic
(Hieraaetus pennatus Gmail), Porumbelul zurita (Columba oenas L.).
Speciile caracteristice de mamifere, descrise în această zonă nucleu sunt:
Cârtița (Talpa europaea L), Pădurea forestieră( Dryomys nitedula Pall),
Mosscardino (Muscardinus avellanarius L), Șoarecele de lemn( Apodemus sylvaticus
L), Șoarece cu gât galben (Apodemus flavicollis Melchior) Vulpe roșie ( Vulpes
vulpes L),Mistreț sălbatic( Sus scrofa L.),Căprioară(Capreolus capreolus L.)
Nevăistuică ( Mustela nivalis L.), iar din lilieci: Noctul comun ( Nyctalus noctula
Schreber), Pistrețul Pitic ( Pipistrellus pygmaeus Leach.) Drept exemple de specii
rare de mamifere sunt menționate: Trunchi de pin european (Martes martes L),
Pisică sălbatică (Felis silvestris Schreber), iar de lilieci: Liliacul Leisler (Nyctalus
leisleri Kuhl, Pipistrelelle a lui Nathusius (Pipistrellus nathusii Keyserling &
Blasius ) (Andreev et al., 2012), (Fig. 10)
Spre regret, în zona protejată se practică păşunatul animalelor domestice,
venite din apropiere de aria protejată - cordonul pădurarului, localităţile Hârbovăţ,
Varniţa; are loc curăţarea lizierei pădurii de arbuşti, nimicirea aglomeraţiilor

36
vegetale, colectarea pentru foc a arborilor uscaţi (arbori uscaţi în picioare) sau a celor
căzuţi; defrişarea arborilor scorburoşi și vechi şi a sectoarelor de pădure, în special
tăierile rase în pădurile de stejar; este înalt și factorul de deranj din partea populaţiei
locale şi a persoanelor ce se odihnesc pe acest teritoriu; braconajul; în parc nu se
efectuează lucrări de îngrijire a grupurilor de arbori și arbuști, de acea sunt multe
exemplare uscate, umbrite, degradate, etc.
Valoarea socială şi economică a acestei zone nucleu este redată prin faptul că
Pădurea și Parcul Hârbovăț poate reprezenta o rezervaţie genetică a speciilor de
plante rare, pe cale de dispariţie şi a edificatoarelor de ecosisteme - este posibilă
folosirea în calitate de bancă de seminţe a acestor specii, a speciilor de plante rare şi
pe cale de dispariţie, colectarea plantelor medicinale. La marginea pădurii Hârbovăț,
în acest scop, sunt ocrotiți de stat stejarii seculari, care vin să mențină genofondul
local (Fig11).

37
 Figura 11. Stejarii secularidin marginea pădurii Hîrbovăț

De asemenea, sunt prezente elemente estetice ale peisajului, care pot fi

admirate şi studiate de către turişti şi specialişti. Zona poate fi și un refugiu pentru
multe specii de insecte entomofage şi polenizatoare, nevertebrate răpitoare, ce se
răspândesc în agrocenozele înconjurătoare şi ce distrug dăunătorii (Andreev et al.,
2012).

Rușcuță de primăvară Şofrănel reticulat Jder de pădure

Figura 10. Specii de plante și animale rare din zona nucleu de importanță locală
Hârbovăț (Registrul zonelor nucleu ale Rețelei Ecologice Naționale, 2012).

38
 3. 3. Edificii turistice si căi de comunicaţie

Monumentul de Arhitectură Peisagistică parcul Hârbovăț, spre regret, nu

dispune în interior sau în nemijlocita apropiere de edificii turistice, puncte de
informare turistică, poteci, cărări amenajate, fiind vizibile urmele indiferenței
autorităților locale și raionale.
Nici la capitolul cazare sau edificii de primire a turiștilor, regiunea supusă
studiului nu stă mai bine. Astfel, per total, în Republica Moldova, conform datelor
din literatură, sunt active 250 de unităţi de cazare cu un fond de cazare de 28370
locuri; 3/5 sunt structuri de odihnă cu un fond de cazare de 75,5% din total, 116
structuri de cazare activează permanent. Totuși, majoritatea unităţilor de cazare sunt
adaptate consumului turistic estival, iar numărul covârşitor din cazările persoanelor
străine se înregistrează în oraşul Chişinău, provinciei revenindu-i doar cca 10%
(Analiza diagnostic a sectorului turistic din Rep. Moldova, ...2011).
La moment, conform Agenției Turismului a Republicii Moldova în rionul
Anenii Noi există două unități acreditate de cazare:
1. Pensiunea turistică “DM și Compania”, categoria două stele, cu 3
camere, 6 locuri, dispusă în satul Todirești, raionuln Anenii Noi;
2. Hotelul “Korona”, categoria două stele, cu 10 camere, 20 locuri,
dispusă pe strada. Concilierii Naționale, Nr.1, orașul. Anenii Noi
(aproximativ la 15 km de s. Hârbovăț), Fig.12.

39
 Fig. 12. Hotelul “Korona”, raionuln Anenii Noi - privire generală.
Satul Hârbovăț, însă, se remarcă prin prezența unei biserici vechi, datată cu
anul 1866 – biserica “Sf. Nicolae”,(Fig.13)

Figura.13. Biserica “Sf. Nicolae” din satul Hîrbovăț

Monumentul consătenilor căzuți în război (1941–1945), Clădirea fostei școli

parohiale, începutul sec. XX (Consiliul Raional Anenii Noi).
Rețeaua de drumuri ale țării la moment constituie 9359 km, dintre care
8836,5 (sau 94,5%) sunt drumuri cu îmbrăcăminte rigidă. Peste jumătate din
lungimea totală a drumurilor (6016,2 km) constituie drumurile locale. Drumurile
naționale, la rândul său, se împart în două categorii – drumuri magistrale, 6 în total,
care asigură principalele legături rutiere internaționale, și drumuri republicane, care
asigură legătura între orașe, municipii și alte centre economice, culturale, naturale etc.
Comparația infrastructurii de drumuri disponibile raportate la suprafața
raioanelor indică disparități simțitoare în plan regional. Evident că centrele urbane
mari dispun de cea mai densă rețea de drumuri, orașul Chișinău depășind la acest
capitol mai mult decât de două ori restul regiunilor. În afară de municipii, în plan
regional, densitatea rețelei de drumuri publice variază între 22 și 40 km per 100 km2,
regiunea de dezvoltare Nord dispunând de o densitate de 34 km per 100 km 2,

40
comparativ cu 31 în regiunea de dezvoltare Centru și 28 km per 100 km2 în regiunea
de dezvoltare Sud. UTA Găgăuzia este unitatea administrativ-teritorială cu cea mai
puțin densă rețea de drumuri publice – 22 km de drum per un km 2. Pentru rn Anenii
Noi densitatea drumurilor publice alcătuiește 32 km per 100 km2, având în total 282,2
km de drumuri, dintre care cu îmbrăcăminte rigidă - 271,9 km. Din totalul de
drumuri, 147,2 km sunt drumuri locale, iar 135,0 km – drumuri naționale. Pe acestea
sunt transportate 1857,7 mii pasageri/an (Vremiș M., 2014).
În zona supusă studiului, din drumurile regionale, ce parcurge nemijlocit aria
protejată Pădurea Hârbovâț, amintim drumul R2 Chișinău – Bender, iar din cele
locale în rn Anenii Noi, prin nemijlocita apropiere de aria protejată sunt dispuse
următoarele drumuri: L471  cu drumul R2 - drum de acces spre s. Hârbovăţ; L 475
Beriozchi - Hârbovăţul Nou (Hotărârea Guvernului Nr. 678 din  04.11.1993), Fig.14.

Figura. 14. Poziția drumului regional R2, care traversează Pădurea Hârbovăț.

41
 3.4. Efectele turismului
 
Mediul şi calitatea acestuia reprezintă condiţia fundamentală a activităţii
turistice, resursele turistice naturale menţinându-şi gradul de atractivitate atât timp
cât mediul înconjurător va continua să reprezinte un argument al călătoriei turistice.
Din acest motiv, turismul joacă un rol important în protejarea mediului şi menţinerea
calităţii, atât în cadrul staţiunilor turistice cât şi în afara acestora. Aceste preocupări
trebuie corelate şi cu faptul că atât spaţiul turistic, cât şi resursele naturale pe care
turismul le utilizează sunt limitate.
Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de
mediul înconjurător, aceasta reprezentând ”materia sa primă”, obiectul şi domeniul de
desfăşurare a turismului, fiind suportul său cadru, purtătorul resurselor sale. Deci,
turismul se desfăşoară în mediu şi prin mediu, calitatea acestuia putând favoriza sau
nega activităţile turistice. Cu cât resursele naturale sunt mai variate şi complexe şi,
mai ales, nealterate, cu proprietăţi cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul
lor turistic este mai mare, iar activităţile pe care le generează sunt mai valoroase şi
mai atractive, răspunzând unor foarte variate motivaţii turistice. Și invers, cu cât
degradările produse acestuia ia o amploare mai mare, cu atât serviciile turistice sunt
mai afectate.
Din punct de vedere economic, neajunsurile semnalate, ca urmare a existenţei
de resurse turistice, degradate se reflectă, în primul rând în imposibilitatea
valorificării lor turistice ca surse de venituri, constituind, astfel, o pierdere definitivă
pentru economie.
Sub aspect socio-cultural, efectele negative sunt, de asemenea, importante.
Dacă se acceptă că cele mai importante funcţii ale turismului modern sunt cele
recreativ - recuperative şi instructiv-educative se înțelege mai uşor raportul dintre
turism şi mediul înconjurător. Afectarea, chiar şi în mică măsură, a acestuia reduce
posibilitatea de refacere a sănătăţii şi a forţelor umane, prin diminuarea calităţii
factorilor terapeutici sau a celor ce favorizează odihna şi, recreerea, ca şi a
posibilităţilor de satisfacere a necesităţilor de cultură şi educaţie a oamenilor.

42
 În acest sens și ariile naturale protejate au devenit, atât din punctul de vedere
al consumatorilor de turism, al cercetătorilor cât şi al altor categorii de consumatori,
destinaţii de vacanţă bazate pe principiile dezvoltării durabile. Activitatea turistică se
dovedeşte a fi un real sprijin în dezvoltarea sustenabilă a acestor zone, în protejarea
resurselor lor naturale, pe măsură ce creşte gradul de conştientizare al valorii şi
importanţei lor pe plan local, naţional şi uneori chiar regional. Condiţia realizării
acestui sprijin vine însă din comportamentul responsabil de consum turistic în ariile
naturale protejate (Hornoiu et al., 2014).
De-a lungul timpului, ariile protejate s-au afirmat ca fiind printre cele mai
eficiente mijloace de conservare a biodiversităţii şi, într-un context mai larg, a
mediului şi componentelor sale naturale şi antropice. Studii internaţionale indică
faptul că turismul contribuie la crearea unei mai bune conştientizări referitoare la
necesitatea de a conserva mediul înconjurător, prin conservarea frumuseţii naturale a
acestuia în scopuri turistice şi creşterea investiţiilor în domeniul mediului. Totodată,
se impune tot mai mult necesitatea încurajării unui turism de înaltă calitate, acesta
nefiind neapărat sinonim cu turismul scump, ci cu o atitudine corectă faţă de valoarea
banilor, menţinând la standarde optime resursele turistice şi respectul faţă de mediul
natural şi faţă de comunităţile locale, fapt ce reprezintă o responsabilitate atât a
sectorului public cât şi a celui privat (Bann C., 2012).
Activitatea de turism în ariile protejate îmbracă forme diferite, specifice şi
complexe, amenajarea turistică ridicând probleme legate atât de protejarea şi
conservarea ecosistemelor, cât şi de dezvoltarea infrastructurii generale, a
echipamentelor de cazare şi dotărilor pentru recreere şi turism. De aceea, dezvoltarea
activității de ecoturism în arii protejate se face prin respectarea anumitor condiții şi
anume:
• valorificarea şi amenajarea ariilor protejate se realizează în spiritul actelor
normative, în mod global şi integrator, în raport cu complexitatea potențialului
natural, uman şi turistic şi cu gradul de dezvoltare economico – socială a zonei
protejate şi regiunii limitrofe;

43
 • alegerea şi punerea în practică a celor mai bune proiecte de valorificare şi
amenajare turistică se face numai în urma unor studii de oportunitate şi fezabilitate şi
de impact ecologic;
• asigurarea suportului şi echilibrului financiar necesar realizării proiectului
ales, având în vedere costurile economice şi ecologice;
• lărgirea cooperării cu autoritățile şi populația locală privind arealele
protejate şi realizarea unui parteneriat între acestea şi administrația zonelor protejate;
• activitățile intermediarilor din turism şi ale ghizilor, în arealele protejate
trebuie să fie în concordanță cu normele de protecție a mediului şi comunității locale;
• creşterea contribuției financiare şi practice a firmelor prestatoare de servicii
turistice, ca şi a intermediarilor din turism la protecția arealelor ocrotite;
• proiectarea unei politici de promovare şi de marketing specifice ariilor
protejate, în concordanță cu respectarea regimului de protecție şi conservare a
acestora;
• crearea tuturor condițiilor de evitare a impactului de poluare şi degradare
nedorită a mediului ecosistemelor şi speciilor de floră şi faună.
Amenajarea turistică a acestor spații naturale ocrotite variază de la o țară la
alta, aşa cum diferă şi echipamentele turistice ale fiecărui parc, acestea fiind
determinate în mare măsură de specificul obiectivelor sale naturale, motivația
vizitării, posibilitățile de valorificare, dotările existente încadrându-se cantitativ şi
calitativ în limitele impuse de ecosistemele respective, a căror depăşire poate perturba
echilibrul lor. Dotările turistice cuprind, în ansamblul, unități de cazare foarte
diversificate (de la locuri de campare, cabane, vile la hoteluri, moteluri, sate de
vacanță), unități de alimentație, dotări de agrement şi sport, caracteristice fiecărui
loc, în funcție de tipul de resurse turistice existente. Indiferent de gradul de dotare a
parcurilor, fiecare dintre ele trebuie să aibă un echipament turistic minim, constituit
din instalații diverse aflate în tot parcul, poteci şi alei marcate, locuri de odihnă şi
amenajări specifice pentru vizitarea diferitelor obiective naturale sau antropice
(Hornoiu et al., 2014).

44
 3. 5. Măsuri de ameliorare

Din momentul în care se constituie prin Lege, o arie protejată trebuie să fie
efectiv administrată pentru a se menține atât diversitatea biologică, cât și starea de
echilibru a naturii, în general. Spaţiile naturale reprezintă furnizoare nelimitate de
resurse regenerabile, în condiţiile în care acestea sunt menţinute într-o stare
funcţională corespunzătoare. Din această cauză se urmăreşte menţinerea tehnicilor de
exploatare durabilă a resurselor mediului natural, înlocuirea treptată - în măsura în
care colectivităţile umane pot suporta aceste costuri - a celor existente şi
restricţionarea promovării unor activităţi care se constituie în noi forme de presiune
umană asupra naturii şi a mediului în general. Custodele ariei protejate urmăreşte
promovarea eco-turismului care să se constituie în noi mijloace de exploatare a
valorii peisagistice a spaţiilor naturale. Planul de management al oricărei arii
protejate urmăreşte promovarea exploatării spaţiilor naturale, în măsura în care se
respectă condiţiile de protecţie şi conservare a acestora, în spiritul dezvoltării
sustenabile, instituit conform dispozițiilor legale. Managementul unei arii protejate se
face pe baza unui plan care trebuie să cuprindă toate elementele ce duc la punerea
efectivă sub protecție a obiectivelor luate în considerare, precum și la valorificarea
lor conform scopului pentru care a fost făcută propunerea.
Dezvoltarea durabilă înseamnă, în plan material, menţinerea posibilităţilor şi
condiţiilor de viaţă pentru generaţiile viitoare, în special a resurselor naturale
regenerabile cel puţin la nivelul celor existente pentru generaţia actuală, precum şi
redresarea factorilor de mediu afectaţi de poluare. Planul de management al unei arii
protejate, astfel, urmăreşte îmbunătăţirea gestiunii patrimoniului natural şi cultural al
zonei prin promovarea acţiunilor cu impact redus asupra mediului.
Gestionarea teritoriului reprezintă o activitate obligatorie care se desfăşoară
în scopul dezvoltării spaţiale echilibrate, pentru protecţia patrimoniului natural şi
construit şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, în concordanţă cu valorile şi
aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european. Gestionarea

45
teritoriului se realizează şi prin amenajarea teritoriului. Scopul amenajării teritoriului
este de a armoniza politicile economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la
nivel local şi naţional pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone.
Obiectivele de management ale ariei protejate trebuiesc integrate în regulamentele de
management generale, care stau la baza elaborării planurilor de amenajare a
teritoriului, pentru a promova o acţiune comună cu autorităţile locale, impunerea unei
strategii coerente de dezvoltare a acestui spaţiu, şi pentru a asigura reuşita aplicării
planului de management care se constituie într-o alternativă de dezvoltare socială şi
economică a zonei şi într-un mijloc de realizare a protecţiei şi conservării resurselor
naturale şi culturale ale acestui teritoriu. Armonizarea hotărârilor Consiliilor Locale şi
Raionale cu acţiunile promovate de custodele ariei protejate, reprezintă una din
condiţiile absolut necesare pentru ca planul de management să devină operaţional
(Donica , 2017).
Un aspect important al managementului ariilor protejate îl constituie
dezvoltarea unui program de monitorizare a componentelor de mediu. De asemenea,
este important de evidențiat pericolele care amenință aria protejată, pentru a stabili
măsurile de protecție ce trebuie luate. Foarte important pentru misiunea ce revine
ariilor protejate este crearea infrastructurii (clădiri, locuri de acomodare și
alimentație, de comerț, de circulație, de evacuare a deșeurilor, căi de comunicații
spre și în interiorul parcului, etc.), deoarece prin ea se asigură cel mai bine protecția
și totodată realizarea educației și recreării în parc.
Deoarece un parc protejat are ca scop conservarea unor elemente naturale
aflate sub risc de dispariție, sunt necesare elaborarea și aducerea la cunoștința
vizitatorilor a unor norme de conduită în interiorul ariei protejate, sau un parc are
menirea să atragă cât mai mulți vizitatori cărora să le transmită cunoștințe, bucurii și
să-i educe în spiritul respectului față de natură, fără a aduce prejudicii acesteia. Peste
tot în lume există regulamente severe de vizitare a unor arii protejate, care cuprind
trei tipuri de interdicții:
- de a lua ceva din natură;

46
 - de a aduce ceva din natură;
- de a desfășura acțiuni ce ar putea dăuna naturii.
Dacă este planificat și administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o
activitate pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate, cât și comunitățiilor locale.
Turismul este binevenit în perimetrul sau în proximitatea ariilor protejate, atât timp
cât respectă caracterul special al ariei, astfel încât pagubele și poluarea să fie minime.
Activitatea eco-turistică în ariile protejate se desfășoară în concordanță cu capacitatea
de absorbție a acestora; ea opune turismului în masă o formă de turism organizat,
presupunând îmbinarea activităților recreative și de agrement cu cele educative, de
percepție a mediului și de protecție a resurselor naturale și cultural-istorice.
Acțiunile de propagandă și educație, pot fi multiple, diversificate și deseori
interferează cu cele educative. Drept material de propagandă pot servi foile volante și
pliantele; broșurile, care cuprind informații mai ample, științifice, grupate uneori
tematic, privind: florile și arborii din zonă, fenomene fizico-geografice, elemente
istorico-arheologice, etc.; cărți științifice; cărți poștale; diapozitive cu imagini din
zona protejată, obiecte artistice specifice ariei protejate, etc. Din elementele
educaționale, menționăm: amenajarea centrelor de vizitare și a punctelor de
informare; amplasarea de panouri informative și educative în teren; editarea de
materiale educaționale și informative; organizarea de evenimente, spre ex.: Ziua
Ariei Protejate; întâlniri și stabiliri de relații cu comunitățile locale, cu comunitatea
științifică, cu scop de promovare a ariei protejate; acțiuni de igienizare și plantare în
aria protejată, cu implicarea comunităților locale; promovarea imaginii ariei protejate
prin participarea la diverse manifestări științifice, naționale, mass-media; întâlniri de
lucru cu administrațiile publice locale pentru informări reciproce, colaborări cu ONG
de mediu, etc.
Drept acțiune educativă, excursiile - în aria protejată - contribuie la
dezvoltarea spiritului de observație al elevilor, la lărgirea orizontului de cunoaștere și
formarea deprinderilor de activitate în grup.

47
 IV. PAŞAPORTUL ECOLOGIC AL MONUMENTULUI DE
ARHITECTURĂ PEISAGISTICĂ PARCUL HÂRBOVĂȚ

PAŞAPORTUL

OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR

DIN FONDUL ARIILOR NATURALE

PROTEJATE DE STAT

Parcul Hârbovăț
_______________________________________

48
1. Denumirea ariei (obiectului) protejate
Parcul Hârbovăț
_____________________________________________________________
2. Numărul cadastral (nr.din Legea 1538-XIII)_________________________
______________________________________________________________
3. Deţinătorul funciar, beneficiarul ariei (obiectului) protejate
satul Hârbovăț, raionul Anenii Noi, Ocolul Silvic Hârbovăţ, Întreprinderea
de Stat pentru Silvicultură Tighina
______________________________________________________________
4. Amplasamentul
Aria Protejată Parcul Hârbovăţ este amplasată la Est de comuna Hârbovăţ (raionul
Anenii Noi). Include parcela 73B din Ocolul Silvic Hârbovăţ, Întreprinderea pentru
Silvicultură Tighina.
__________________________________________________________
Data completării:21.01.2018 __________________________________________________
________________________________________________________________
COORDONAT:___________________________________________________
Ministerul (autoritatea centrală pentru mediu)________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Autoritatea administraţiei publice locale________________________________
__________primăria comuna Hârbovăț_____________________________________
Propuneri pentru ameliorarea stării obiectului
realizarea unui Centru de Informare eco-turistică în regiune, care ar dispune
de pliante informative, expoziții de fotografii, impresii ale turiștilor, alte materiale
utile;
promovarea turismului în/spre acest parc;
instalarea panourilor informative în zonele de acces din localităţile adiacente,
a indicatoare turistice către obiectivele turistice din aria protejată;
crearea obiectivelor de recreere, popas, alimentație, cazare în regiune;
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
5. Suprafaţa
2,2 ha conform Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat”, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova (1998).
____________________________________________________
__________________________________________________________________________
6. Subordonarea_________________________________________________
__________________________________________________________________________
7. Statutul juridic al ariei (obiectului) protejat_____
Aria Naturală Protejată „Parcul Hârbovăţ” este atribuită la Categoria Monumente de
Arhitectură peisagistică, conform „Legii privind fondul ariilor naturale protejate de
stat”, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova (1998).

49
 __________________
(actele de confirmare)

8. Schema / harta cadastrală a teritoriului ariei naturale protejate (cu divizare, după caz, a parcelelor,
subparcelelor şi terenurile învecinate, obiecte de reper-terenuri agricole, cariere, localităţi, staţii,
drumuri etc.) ______________________(se anexează)_________________

9. Date istorice despre aria protejată (legende)data luării sub protecţie de stat şi actul legislativ,
normativ
Aria protejată Parcul Hârbovăț a fost constituită prin Hotărârea Consiliului de
Miniştri al RSSM Nr.5 din 8 ianuarie 1975.
_____________________________________________________________________________

10. Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, nivelul importanţei – internaţional,

naţional, local

Parcul Hârbovăț prezintă interes cognitiv, contribuind la educaţia ecologică a

populaţiei și interes ştiinţific pentru botanişti şi zoologi. Teritoriul pitoresc reprezintă
o sursă de valoare de recreaţie pentru localnici şi nu numai. Aria protejată ar putea fi
folosită ca obiect turistic și didactic pentru elevii şcolilor din apropiere (vizitarea și
cunoașterea aspectelor biologice specifice parcului, realizarea picturilor în parc, a
fotografiilor, excursiilor, etc.). Totodată, importanţa cognitivă constă în cunoașterea
unui peisaj natural de câmpie fluvială, cu versanți de pantă mică, relief slab deluros.
În parc pot fi admirate specii rare de plante şi animale, ocrotite de stat, iar în interes
de perpetuare a acestor specii se pot colecta semințe, puieți, material biologic. Parcul

50
poate servi și ca obiect de studiu, întru conştientizarea şi conservarea biodiversităţii la
nivel naţional, şi de asemenea ca zonă de recreaţie reglementată a populaţiei.

___________________________________________________________________________

a) Elemente ce caracterizează aria protejată (flora, fauna, inclusiv specii de plante şi animale
rare, din Cartea Roşie, descoperiri geologice şi paleontologice)

Dintre speciile de plante rare, în literatura de specialitate, sunt menționate Carya

cordiformis C.Koch, Carya amara Nutt, Carya ovata C.Koch; Cercis siliquastrum L.,
Paliurus spina christi Mill., Pinus strobus L., Pterocarya pterocarpa Kunth., Pyrus
betulifolia Bge., Ginkgo biloba L.,
Drept exemplu de specie rară de mamifere - Martes martes L.
___________________________________________________________________
______

b) Alte caracteristici ale monumentelor protejate

Suprafaţa______________________________________ha
Debitul_________________________________l/sec
Vîrsta__________________________________ani
Înălţimea_______________________________m
Diametrul______________________________cm
Starea dezvoltării (afectat, satisfăcător, luxuriantă)
Alţi indici
11.Suprafaţa zonei cu protecţie integrală, ha_____________________________
___________________________________________________________________________
12. Lăţimea zonei de protecţie a ariei (obiectului) protejate_______________
__________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
13. Finanţarea ariei naturale protejate pentru conservarea obiectului protejat
monitoringul finanţării (de la stat, de la deţinător,
granturi)_________________________________________________________________________
__
___________________________________________________________________________
14. Planul de management (elaborat de deţinător, autoritatea centrală pentru mediu)
a) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate

Se interzic următoarele acţiuni:

a) exploatarea zăcămintelor minerale;
b) colectarea plantelor (seminţelor, florilor şi alte părţi) rare, ocrotite de stat
şi alte documente;
c) depozitarea deşeurilor industriale şi menajere, a gunoaielor şi altor tipuri
de reziduuri;

51
 d) păşunatul intensiv, cositul neautorizat;
e) tasarea solului prin deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor
de uz comun;
f) alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.

___________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
OBLIGAŢIUNE DE PROTECŢIE
______________________________________________________________
(instituţia, întreprinderea, gospodăria, organizaţia, în al cărei administrare se află aria protejată)
______________________________________________________________
_______ primăria_ comuna Hârbovăț, rn Anenii Noi
în persoana_____________________________________________________

îşi asumă obligativitatea faţă de autoritatea centrală pentru mediu precum că în aria protejată, luată
sub protecţia statului
_______________Monument de Arhitectură Peisagistică

(denumirea ariilor protejate)

va fi respectat regimul de administrare şi protecţie pe toată perioada gestionării conform

prevederilor Legii nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor protejate de stat

Semnătura deţinătorului, beneficiarului

L. şt. „___”________________200

Nr.____________

MINISTERUL ECOLOGIEI ŞI RESURSELOR NATURALE

52
 CONCLUZII

1. Valoarea patrimoniului natural al Ariei Naturale Protejată de Stat „Parcul

Hârbovăţ” este redată prin particularitățile geologice, geomorfologice, climatice,
pedologice, biotice deosebite ale lui și poate servi ca argument în favoarea dezvoltării
turismul reglementat în regiune, în cunoașterea și valorificarea patrimoniului natural
al parcului și zonelor adiacente, putând fi aplicate forme active de turism (turismul
rural, religios și turismul de excursii); forme de turism ce necesită impulsionare
(turismul cultural, gastronomic, social, sportiv, turismul de week-end, turismul
ecologic); forme de turism de perspectivă (turismul de aventură).
2. Spre regret, Parcul Hârbovăț nu dispune de infrastructură dezvoltată
pentru practicarea turismului în regiune, fiind necesară realizarea unui Centru de
Informare eco-turistică, care ar dispune de pliante informative, expoziții de fotografii,
impresii ale turiștilor, alte materiale utile; promovarea turismului în/spre acest parc;
instalarea panourilor informative în zonele de acces din localităţile adiacente, a
indicatoarelor turistice către obiectivele turistice din aria protejată; crearea
obiectivelor de recreere, popas, alimentație, cazare în regiune etc.
3. Parcul Hârbovăț prezintă, de asemenea, interes cognitiv și educațional,
contribuind la cunoașterea peisajelor naturale din regiune, educaţia ecologică a
populaţiei, la conştientizarea şi conservarea diversităţii biologice la nivel naţional, la
identificarea impacturilor negative a activităților umane asupra componentelor de
mediu, etc., precum și interes ştiinţific aparte (colectarea, păstrarea genofondului
diverselor specii autohtone și introduse din cadrul parcului).
4. Dintre activitățile antropice cu impact negativ asupra Parcului Hârbovăț
evidențiem: aruncarea, depozitarea necontrolată a deșeurilor menajere, provenite de
la turiști, colectarea speciilor rare de plante vernale/de primăvară de către locuitoriii
satelor din apropiere, distrugerea habitatelor speciilor rare de animale din zonă,
poluarea și degradarea ecosistemelor din regiune etc.

53
COORDONATORI:
PROF. Vicol Tatiana
PROF. Rotaru Elena
PROF. Corotaș Stanislav
DATA ŞI DURATA EXCURSIEI: 10 mai 2018 (O ZI)
CLASELE: a IXa și a IX-b.
ŞCOALA: Gimnaziul Geamanăna, Anenii Noi
LOCALITATEA: Hîrbovăț (Ocolul Silvic Hîrbovăț)
Raionul: Anenii Noi
TEMA: „Valoarea cognitivă și educațională a monumentului de arhitectură
peisageră ,, Parcul Hîrbovăț”
TIPUL EXCURSIEI: Excursie cu caracter receptiv pentru studiul localităților,
monumentelor istorice și culturale, a rezervaţiilor naturale din localitatea Hîrbovăț.
ITINERAR PROPUS:Geamăna - Hîrbovăț .
SCOPUL: Cunoaşterea mediului geografic natural, al plantelor şi animalelor din
Ocolul Silvic Hîrbovăț şi a unor adaptări ale acestora la condiţiile de mediu;
colectarea de material biologic; dezvoltarea dragostei faţă de natură.

Justificarea proiectului:
Interdisciplinaritatea este promovată de învăţământul actual prin utilizarea
informaţiilor din cadrul mai multor discipline, facilitând înţelegerea acestora şi
perceperea lor ca un întreg.

54
 Munca în echipă antrenează toţi elevii: pe cei curajoşi, stăpâni pe cunoştinţele
şi deprinderile lor, dar şi pe cei timizi, nesiguri, stârnindu-le interesul şi ajutându-i să
depăşească anumite bariere existente între ei şi restul clasei.
O activitate didactică bazată pe interdiciplinaritate şi munca în echipă este
excursia. Conţinutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil şi mai variat decât al
lecţiilor desfăşurate în sala de clasă, elevii participând cu multă bucurie şi optimism
la aceste acţiuni, lărgindu-şi în acest fel orizontul de cunoştinţe prin contactul direct
cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziţie, excursia
inviorează activitatea şcolară, stimuleaza curiozitatea de a descoperi noi fenomene,
formeaza o atitudine ecologică pozitivă, prilejuieşte trăiri adânci ale unor sentimente
patriotice.
Astfel, cu ajutorul excursiilor şcolare se dezvoltă spiritul de prietenie, de
colectiv, de disciplină, iniţiativă, precum şi deprinderi, proceduri gospodăreşti de la
vârstă mică, toate acestea fiindu-le folositoare în viaţă.

L.D.Hainault: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât
drumului pe care îl urmează.”

MOTIVAŢIA: stimularea şi dezvoltarea pe multiple planuri a personalităţii copilului

, prin activităţi extracurriculare
OBIECTIVE GENERALE: De a reconstitui, de a recapitula, de a aprofunda şi de a
evalua monumentele peisagistice; de a le cultiva preţuirea şi dragostea de frumos faţă
de monumentele peisagere.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE ALE EXCURSIEI:
a) cognitive:
- să identifice principalele elemente fizico-geografice ale zonei;
- să observe principalele obiective istorice, peisagere, economice, culturale şi
naturale ale zonei;
- să valorifice intra şi interdiciplinar conţinutul informaţional dobândit.
b) afectiv-atitudinale:
- să manifeste interes pentru cunoaşterea frumuseţilor ţării noastre;

55
 - să-şi reactualizeze lecturi geografice, istorice şi literare despre elementele
observate şi identificate;
c) psiho-motorii:
- să contribuie la dezvoltarea simţului de orientare geografică;
- să-şi dezvolte capacitatea de educaţie ecologică.
OBIECTIVE EVALUATIVE :
La sfârşitul excursiei, elevul:
 Să indice poziţia itinerarului desprinzând conexiunile dintre mediul
geografic şi om;
 Să comunice, folosind diverse metode şi mijloace de învăţământ,
fondul general de cunoştinţe privind semnificaţiile, particularităţile şi
importanţa principalelor monumente peisagere, de cultură, vizitate;
 Să demonstreze capacitatea de a înţelege, de a compara, de a distinge
particularităţile şi elementele comune ale monumentelor istorice şi
peisagere;
Să valorifice intra- şi interdisciplinar conţinutul informaţiilor istorice, etnografice,
folclorice, geografice, geologice, literare, religioase etc.

Forme de organizare pe grupe de câte 8 elevi:

1.grupa botaniştilor,

2.grupa zoologilor,

3.grupa ecologilor,

4.grupa meteorologilor

Sarcini de lucru pentru fiecare grupă de elevi

I. Meteorologii

Obiectiv – măsurarea şi determinarea unor factori ecologici

Sarcini:

56
 1) - măsurarea temperaturii aerului cu termometrul pentru aer la înălţimea
de 2 m.

2) Determinarea direcţiei şi intensităţii vântului

- se aşează cu faţa spe vânt şi cu ajutorul busolei şi se stabileşte punctul

cardinal de unde suflă vântul
- intensitatea şi viteza se stabileşte cu ajutorul anemometrului mecanic
cu cupe portabile
- se notează în caiet rezultatele
3) Determinarea nebulozităţii, gradul de acoperire a aerului cu nori se
apreciază vizual

4) Determinarea intensităţii luminii

- se observă în diverse puncte: la loc deschis, baza ierburilor,

coronamentul arborilor, sub coronament
- se apreciază relativ (lumină puternică, moderată, slabă, umbră)
5) Determinarea umidităţii aerului şi solului

- prin observaţii directe (tactile şi vizuale) se apreciază: aer foarte umed,

umed, potrivit de umed, uscat, foarte uscat, sol uscat, cu aspect
proaspăt, umed, foarte umed
Ustensile şi materiale: termometru de aer, termometru de sol, anemometru, busolă

II . Botaniştii

Obiectiv: determinarea speciilor cracteristice ecosistemului de pădure şi recoltarea

plantelor medicinale.

Sarcini :

1) Determinarea pe loc a plantelor cunoscute folosind la nevoie şi determinatoare.

57
 2) Ierbarizarea plantelor necunoscute cu etichete, în care se consemnează locul –
determinarea ulterioară în laboratorul de biologie.

3) Întocmirea listei cu arborii, arbuştii, plantele ierboase, ciuperci, licheni, muşchi.

4) Se întocmeşte o caracterizare a florei cu dominanţa plantelor.

Ustensile şi materiale – lupă, deplantator, determinatoare, etichete, presă pentru

plante, ziare, etc .

III. Zoologii

Obiectiv: determinarea şi recoltarea de animale, observarea adaptărilor la diferite

moduri de locomoţie, moduri de nutriţie, culori adaptative .

Sarcini:

1) Observarea şi determinarea animalelor cunoscute pe loc folosind şi

determinatoare.
2) Fotografierea animalelor greu de recoltat sau descrierea lor în fişe de
observaţie ( ex: reptile, păsări, mamifere).
3) Recoltarea animalelor de talie mică (viermi, moluşte artropode, batracieni,
reptile) în pungi şi cutii şi etichetarea lor.
4) Identificarea tipurilor de locomoţie întâlnite la nevertebratele observate sau
recoltate
5) Enumeraţi tipurile de locomoţie la vertebratele observate sau colectate şi ce
adaptări prezintă.
Ustensile şi materiale: binoclu, lupă, pungi de plastic, cutii cu capac perforat,
borcane cu vată îmbibată în eter, etichete, determinatoare, borcane cu alcool.

IV. Ecologii

Obiectiv:

- descrierea condiţiilor de mediu din diferite sectoare ale pădurii, în

urma observaţiilor.
- observarea intervenţiei omului în ecosistemul vizitat.
Sarcini:

58
 1) Descrierea mediului (poziţie geografică, altitudine, pantă, expoziţie, vântul,
temperatura, umiditatea, luminozitatea, solul, suprafaţa şi forma) într-un
tabel.
2) Stabilirea structurii verticale (stratul arborilor, arbuştilor, ierburilor).
3) Determinarea aspectului sezonier şi specificarea fazelor vegetative la
plante.
4) Observarea intervenţiei omului în ecosistemul vizitat.
Ustensile şi materiale: busolă, ruletă, foarfece, cuţit, lupă, pungi de plastic,
cutii, etichete.

I. P R E G Ă T I R E A E X C U R S I E I

a) p r e g ă t i r e a î n v ă ţ ă t o r u l u i:
 stabilirea itinerarului, a datei şi a duratei excursiei;
 documentarea, folosind hărţi şi publicaţii informative;
 obţinerea aprobării forurilor superioare: conducerea şcolii, Inspectoratul
Şcolar, avizul medical;
 asigurarea transportului;
 întocmirea pe hartă a schemei cu itinerearul şi obiectivele propuse pentru a fi
vizitate.

b) p r e g ă t i r e a e l e v i l o r:
 anunţarea datei, a duratei şi a itinerarului excursiei;
 prezentarea şi discutarea traseului folosind harta, informarea elevilor privind
obiectivele mai imporatante;
 recapitularea unor lecţii de geografie, lecturi cu conţinut istoric, cântece:
 Pădure verde,pădure
 Da,suntem Moldoveni.
instruirea elevilor privind echipamentul necesar
(îmbrăcăminte, încălţăminte, hrană, trusă sanitară individuală, carnetul de
notiţe);
se atrage atenţia asupra disciplinei şi asupra păstării curăţeniei mediului.

DESFĂŞURAREA EXCURSIEI:

59
 La data şi la ora fixată, elevii se adună în faţa şcolii. Se face prezenţa, se
verifică costumaţia, se reaminteşte regulamentul şi se deplasează la autocar. Se
anunţă traseul excursiei.

Deplasarea pe itinerariul stabilit

Cadrul didactic va reaminti traseul ce trebuie parcurs şi locurile de popas (se atrage
atenţia elevilor să păstreze curăţenia în autocar, se atrage atenţia că, dacă cuiva îi este
rău, să anunţe ghidul excursiei, pentru a se opri şi pentru a lua măsurile de protecţie şi
prim-ajutor). Ghidul începe să explice la microfon zonele şi localităţile prin care se trece
cu autocarul, formele de relief, apele, vegetaţia, aşezările (fabrici, uzine, întreprinderi,
locuri istorice, monumente, aşezări de cult-mănăstiri, biserici etc.). În locurile de popas
se pot desfăşura şi scurte jocuri didactice, se pot prezenta scurte programe artistice pe
temă religioasă şi chiar cântece populare şi de muzică uşoară, care aduc destindere şi
bună dispoziţie. Se pot pune întrebări de către elevi (ghidului) pentru a afla cât mai
multe noutăţi culturale despre obiectivele vizitate.

REZULTATE SCONTATE:
1. Pe termen scurt:
- formarea unui comportament conştient şi activ faţă de protecţia mediului
înconjurător;
- dezvoltarea capacităţilor de comportament, de integrare în grupul turiştilor, de
cooperare între indivizi;
- cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanşarea de emoţii,
aprecieri asupra frumuseţilor fizice, economice, religioase ale teritoriului
patriei şi împletirea cu elemente de istorie a trecutului şi prezentului poporului
moldav.
2. Pe termen lung:
- formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor fizico-geografice,
ecologice, de poluare a mediului şi cultivare a unei educaţii ecologice;

60
 - formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare în structura
unui grup turistic, de cooperare şi respect.

SISTEMATIZAREA CUNOŞTINŢELOR:
- Fiecare grup de elevi iși vor prezenta lucrul efectuat în echipă.
- Revăd notiţele, îsi reamintesc informaţiile dobândite, impresiile făcute,
învăţămintele desprinse şi sistematizaţi-le pe următoarele probleme: istorie,
geografie, etnografie, religie, biologie, puncte turistice etc.
- Alcătuesc un album al şcolii cu imaginile care i-au impresionat pe acest traseu.
EVALUARE:
- completarea portofoliilor personale şi pe discipline ;
- compuneri, versuri;
- desene
- album foto.

IMPACTUL PROIECTULUI ASUPRA ELEVILOR:

- vor realiza colecţii, portofolii, albume , jurnale ;
- vor dobândi noi cunoştinţe prin perceperea directă a obiectivelor şi
fenomenelor , realizând calea dialectică a cunoaşterii;
- vor conştientiza valoarea inestimabilă a frumuseţilor şi bogăţiilor naturale şi
culturale ale zonei de pe Valea Prahovei ;
- vor preţui şi mai mult natura .

Pregătirea pentru excursie s-a făcut: în unitate, în prezenţa părinţilor şi a

însoţitorilor. Instructajul cu elevii privind securitatea deplasării s-a facut de către
profesorii coordonator, fiecare elev şi părinte semnând la data de 24.04.2018
procesul verbal ataşat. Asigurarea cazării şi a mesei: nu este cazul;

61
Director, Coordonatorii excursiei,
Prof. Bulgaru Galina Prof. Vicol Tatiana.....................
....................... Prof. Rotaru Elena ...................
Prof.Corotaș Stanislav
.......................

PROCES-VERBAL,
Încheiat astăzi, 24.04.2018 cu prilejul instructajului cu elevii care merg în
excursia tematică în data de 10.05 . 2018, conform tematicii şi programului anexat.
S-au prelucrat cu elevii şi părinţii acestora, următoarele:
- comportamentul pietonului pe drumurile publice;
- traversarea drumurilor;
- respectarea locurilor şi regulilor de traversare;
- comportamentul elevilor în timpul vizitării unui obiectiv turistic;
- norme de protecţie, PSI, situaţii de urgenţă şi acordarea primului ajutor în caz de
accidente, în timpul călătoriei cu autocarul.

Nr. Numele şi prenumele Semnătura

62
crt. copiilor
1. Afanasă Ana
2. Albot Roman
3. Bărbuță Oxana
4. Bolbocean Elena
5. Bolbocean Vasile
6. Bradu Ion
7. Calmîc Tatiana
8. Crețu Nicolai
9. Cristian Mariana
10. Croitor Dorel
11. Crudu Marinela
12. Danilov Ana-Maria
13. Dorfman Ghenadie
14. Eșanu Carolina
15. Florea Zinaida
16. Gavriluta David
17. Gavriluta Larisa
18. Gojan Maxim
19. Iurcu Melisa
20. Lungu Olga
21. Mîndrescu Alexandru
22. Musteață Valentina
23. Panaid Daniel
24. Popa Aurel
25. Prepelița Dumitru
26. Romanciuc Petru
27. Rusu Cătălina
28. Tatarciuc Viorica
29. Tetiu Maria
30. Vicol Bogdan
31. Vicol David
32. Voronin Marcica

Doamna Directoare

63
 Subsemnata ,Vicol Tatiana, profesor de geografie, din cadrul Instituției Publice
Gimnaziul Geamăna, rog să ne aprobaţi desfăşurarea unei excursii pe durata de o zi, pe
itinerariul Hîrbovăț, cu elevii clasei A-IX-a și IX- b, cu contribuţia elevilor, în ziua de
10.05.18, în scopul consolidării cunoştinţelor de geografie.
Menţionăm că vom face toate demersurile legale pentru a avea asigurate masei și
transportului.
De asemenea, vom trimite din timp, adresă la întreprinderile ce le vom vizita pentru
obţinerea vizelor respective.
A Instituției Publice Gimnaziul Geamăna,
Bulgaru Galina

Data Semnătura

CĂTRE
AGENŢIA DE TURISM ………………… (sau C.F.R.
Subsemnata , Vicol Tatiana,profesor de geografie,din cadrul Instituției Publice
Gimnaziul Geamăna Vă rugăm să dispuneţi repartizarea unui autocar cu 38 locuri, în
vederea organizării unei excursii şcolare pentru data de 10.05.18 pe itinerariul
Geamăna-Hîrbovăț, din raionul Anenii Noi şi retur.
Costul transportului îl facem în numerar la casieria agenţiei.
Data Semnătura
Directorul instituției
Conducătorul excursiei,

64
 CĂTRE
Şeful Ocolului Silvic Hîrbovăț
Subsemnata , Vicol Tatiana,profesor de geografie,din cadrul Instituției Publice
Gimnaziul Geamăna,Vă rugăm să ne aprobaţi intrarea în Ocolul Silvic Hîrbovăț ,cu un efectiv de 32
elevi, clasa a-IX-a , în vederea vizitării acestei zone geografice și efectuarea unor sarcini
didactice de către elevi, în ziua de10.05.18 orele 7-19. Pentru aceasta vă rugăm să
desemnaţi un specialist pentru a prezenta elevilor istoricul acestei Monument de arhitecură peisageră.

Data Semnătura

CĂTRE
Inspectoratul Național de Patrulare
Subsemnata , Vicol Tatiana,profesor de geografie,din cadrul Instituției Publice
Gimnaziul Geamăna,Vă rugăm să neasigurați siguranța,in ziua de 10.05.18, în vederea
realizării unei excursii în Ocolul Silvic Hîrbovăț, orele 7-19. Pentru aceasta vă rugăm să
desemnaţi un agent de poliție.
Data Semnătura

65
 BIBLIOGRAFIE

1. Analiza diagnostic a sectorului turistic din Rep. Moldova pentru anii

2003-2010. Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova. Chișinău, 2011. 138 p.
2. Andreev A., Bezman-Moseiko O., Bondarenco A., et al. Registrul
zonelor nucleu ale Rețelei Ecologice Naționale a Republicii Moldova. Societatea
Ecologică „BIOTICA”, IUCN, Ministerul Mediului al Republicii Moldova. Chișinău,
2012. 356 p.
3. Anuarul Inspectoratului Ecologic de Stat - 2015. Protecția mediului în
Republica Moldova. Ministerul Mediului. Inspectoratul Ecologic de Stat. Chișinău,
2016, 366 p. http://inseco.gov.md, accesat 11.09.2017.
4. Bann C., Popa B. Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile
naturale protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România.
Proiectul UNDP/GEF „Îmbunătățirea sustenabilității financiare a rețelei de arii
naturale protejate din Munții Carpați”, 2012. 128 p.
http://www.punepretpenatura.ro/img/pdf/41/imbunatatirea-sustenabilitatii-financiare-
a-retelei-de-arii-naturale-protejate-din-muntii-carpati.pdf, accesat 03. 04. 2017.
5. Begu A., David A., Liogchii N., et. al. Starea mediului și patrimoniul
natural al bazinului Dunării (în limitele Republicii Moldova). Min. Mediului al Rep.
Moldova, Acad. de Știinte a Moldovei, Inst. de Ecologie și Geografie. Chișinău,
2012. 300 p.
6. Begu A. Biogeografia organismelor unicate şi ameninţate. Ch-: bons
Offices. 2012. 268 p.
7. Boboc N. Probleme de regionare fizico-geografică a teritoriului
Republicii Moldova. 2012, p.161-169. https://ibn.idsi.md/, accesat 3.02.2018.
8. Cocârță P., Ciobanu C. Parcurile vechi moşiereşti din zona centrală a
Republicii Moldova. În: Mediul Ambiant, Nr. 2(68) aprilie, 2013. p. 41-45.
9. Constantinov T., Nedealcov M., Sîrodoev I. Republica Moldova. Atlas.
Geografia fizică. Editura Iulian, Chişinău, 2002, 44 p.

66
 10. Descrierea generală a raionului Anenii Noi. Consiliul raional Anenii
Noi. 2013. https://anenii-noi.md
11. Donica A. Educația pentru dezvoltare durabilă a mediului. Curs
universitar. Univ. Ped. de Stat “Ion Creangă” din Chișinău, Fac. de Istorie și
Geografie, Catedra Geografie și Patrimoniu Cultural. Chișinău, 2017. 240 p.
12. Hornoiu R. I., Pădurean M. A., Nica A.- M., Maha L.- G.
Comportamentul de consum turistic în ariile naturale protejate. Abordări
contemporane şi provocări ale turismului durabil. Amfiteatru Economic, Vol. XVI,
Nr. Special 8, Noiembrie 2014. p. 961 – 974.
13. Hotărârea Guvernului Nr.678 din  04.11.1993 Cu privire la aprobarea
listelor drumurilor naţionale şi locale din Republica Moldova. Publicat: 30.11.1993 în
Monitorul Oficial Nr. 011, Promulgat: 04.11.1993. Data intrării in vigoare:
30.11.1993.
14. Legea Nr.1538 din  25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate
de stat. Parlamentul Republicii Moldova. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial
Nr. 66-68, art Nr: 442 . Data intrării in vigoare: 16.07.1998.
15. Natura – dascăl pentru dascăli. Metode educative pentru promovarea
rețelei Natura 2000. Asociația “Grupul Milvis”. Proiectul POS MEDIU: „Pentru
natură şi comunităţi locale - bazele unui management integrat Natura 2000 în zona
Hârtibaciu - Târnava Mare - Olt”, Târgu Mureș, 2012. 83 p.
16. Nistoreanu P., Tigu G., Popescu D. ş. a. Ecoturism şi turism rural.
Bucureşti, ASE, 2006. 276 p.
17. Popușoi T., Canțîr A., Sîrodoev Gh. Evaluarea parametrilor
morfometrici în rezervația peisagistica “Pădurea Hărbovaț” cu suportul
geoinformațional. Buletinul Institutului de Geologie și Seismologie al AȘM, N 2,
2012. p. 110 - 115.
18. Postolache Gh. Vegetaţia Republicii Moldova. Chişinău, Ştiinţa, 1995,
340 p.

67
 19. Postolache Gh., Cebotarenco I., Covali V., Miron A., Talmaci L.,
Titica Gh. Aria protejată pădurea Hârbovăț. Mediul Ambiant Nr.1(49) februarie,
2010. p. 32 – 40.
20. Sandu T. Arhitectura peisageră. Curs. 2010. 79p.
https://ru.scribd.com/document/118676544/Peisagistica, accesat 26.01.2018.
21. Tomescu C.V. Arhitectură peisageră şi design forestier. Suport de curs.
Universitatea „Ștefan cel Mare”, Facultatea de Silvicultură, Suceava, 2007. 120 p.
www.silvic.usv.ro/cursuri/arhitectura_peisagera.pdf, accesat 26.01.2018.
22. Vremiș M. Infrastructura de drumuri în profil teritorial. Notă analitică
în baza statisticilor oficiale. Proiectului Comun ONU „Consolidarea Sistemului
Statistic Naţional”. Chișinău, 2014, 23 p.
23. Кравчук Ю. П., Верина В.Н., Сухов И.М. Заповедники и
памятники природы Молдавии. Из. Штиинца, К., 1976, 292 с.

68