Sunteți pe pagina 1din 9

Lumina este esenta oricarei fotografii

Tehnici de utilizare a luminii in natura.

Pentru ca o imagine sa existe, sunt trei elemente pe care un fotograf trebuie sa le inteleaga: lumina,
compozitia si subiectul. Subiectul unei imagini este direct legat de scopul imaginii. Plasarea subiectului in
cadru este critica pentru realizarea unei compozitii reusite. Dar lumina este cea care va face sau va
desface o fotografie.

Fara lumina, o imagine nu ar putea fi inregistrata pe


film. Iar "Fotografie" inseamna in cele din urma "a scrie
cu lumina"... va puteti imagina ceva mai sublim?...

Ceea ce am invatat de-a lungul anilor este ca la fiecare


imagine se potriveste o anumita lumina. Daca lumina
nu este buna, fotografia nu va fi reusita. Un subiect
excelent, cu o compozitie buna, vazut intr-o lumina
plata, cenusie si plictisitoare, va duce negresit la o
imagine plata, cenusie si plictisitoare. Pe de alta parte,
un subiect de zi cu zi, cu o compozitie decenta, intr-o
lumina radianta si dramatica va duce la o imagine care
se va regasi in fisierul meu de reusite.

Lumina din fata (in ochi)

Este lumina pentru incepatori, cand soarele lumineaza fata subiectului peste umarul fotografului, oferind
uniformitate. Va amintiti de zilele in care un unchi aseza intreaga familie frumos in plin soare cu lumina in
ochi? Si toti se strambau, deh, este greu sa stai cu ochii deschisi, sa zambesti si sa dai bine in poza, cu
lumina soarelui in ochi...

Umbrele sunt minime, din cauza luminii plate. In lumina aceasta este
destul de usor de lucrat, dar rezultatele nu vor fi prea bune. Nu exista
adancime, texturile sunt ca si inexistente, detaliile sunt sterse.

In fotografia de natura, lumina din fata isi are avantajele si


dezavantajele ei, dar pentru pentru un fotograf de peisaj, este de cele
mai multe ori un dezastru. Scena nu are nici o dimensiune, nu are
dinamism, este stearsa, ceea ce reprezinta defecte importante pentru
dramatismul unei imagini.

Pe de alta parte, multi fotografi de animale salbatice prefera lumina din


fata. Desi nu va produce cel mai impresionant efect, poate, in schimb,
prezenta animalul la intreaga lui maretie, cu toate detaliile. In toata
perfectiunea si splendoarea lui.

Lumina din fata poate fi un aliat in cateva alte circumstante: fiecare


fateta a subiectului este iluminata, in acest fel oferindu-se o cantitate
maxima de informatie. Spre exemplu, fotografii de arhitectura pot reda
toate detaliile unei cladiri.

Lumina din fata este o buna sursa de exercitiu pentru fotografii incepatori. Sa obtii expuneri corecte este
destul de usor, caci exista putine umbre sau zone luminate puternic, care sa poata pacali sistemul de
masurare al camerei. Aceasta lumina este in general utilizabila, dar nu este o idee buna sa te bazezi
numai pe ea.

Lumina din Spate (contre-jour, "in lentila")

Aici intram deja in alte chestiuni... Cu lumina din spate se pot obtine rezultate cat se poate de dramatice.
Forma se poate reda ca umbra sau inconjurata de o corola luminoasa. Acest tip de lumina poate da
rezultate exceptionale. Perfect, si atunci de ce sa nu utilizezi lumina din spate tot timpul? In principal,
pentru ca este greu de stapanit. Trebuie sa te descurci inconjurat de probleme de tip flare, expunere
dificila, contrast crescut...

Cea mai buna metoda de a trata lumina din spate este de a folosi un spotmetru. Daca aparatul de
fotografiat pe care il folosesti nu are asa ceva, trebuie sa te apropii si sa faci o citire a luminii in zona cea
mai critica, pe care sa o folosesti mai apoi ca valoare a expunerii, cu sau fara corectie, dupa cum doresti
sa exprimi subiectul...

Ce banal! Ce simplu este! Unde sunt problemele majore de care


spuneai? - veti intreba. Mda, dar acum ca ai expunerea corecta pentru
subiect, fundalul este probabil complet sters... Subiectul tau arata
perfect, dar din tot restul imaginii nu se vede nimic, totul este alb si
indescifrabil... Daca lucrezi pe negativ color, se poate realiza o printare
cu mascare si alte trucuri fotografice, iar ceva din detaliile din fundal pot
fi recuperate. Daca folosesti dia, problema este mult mai distrugatoare,
din cauza plajei de expunere mult mai redusa. Filmele dia accepta o
plaja de contrast mult mai mica. Greselile de expunere costa si, de
obicei, nu pot fi recuperate.

Eh, dar nu trebuie sa disperi. Exista solutii... Cel mai simplu este sa te
apropii de subiect, sa elimini cat mai mult din fundal din imagine. Daca
poti muta subiectul, pune-l intr-o zona in care fundalul distrage cat mai
putin atentia. De exemplu, fundalurile mai inchise la culoare sau cele
care pot fi scoase din focus merg destul de bine.

Pentru un rezultat mai “PRO” (-fesional), se poate folosi un reflector. In afara de efectul asupra subiectului,
trebuie luat in calcul si efectul asupra imaginii tale: oricine te vede cu reflectoarele, va zice : “e clar ca asta
este profesionist, jos caciula...”. Reflectoarele (suprafete reflectorizante colorate in general in alb - pentru
o lumina mai blanda, argintiu - pentru o lumina mai dura, sau auriu - pentru o lumina mai calda) nu fac
decat sa redirectioneze lumina soarelui (sau lumina principala) spre subiect. In acest fel simplu, cu mai
multa lumina pe subiect, va fi mai usor de echilibrat imaginea, pastrandu-se in acelasi timp dinamismul
luminii din spate.

Flash-ul Fill-in poate de asemenea da o nuanta profesionala imaginii. In zilele noastre, cand pana si
aparatele “point-and-shoot” beneficiaza de posibilitatea de fill-in, aceasta modalitate este usor de folosit si
da rezultate foarte bune. Dar si aici exista ceva probleme. Lumina directa de la flash este destul de dura.
Dar se poate utiliza un reflector de dimensiuni mai mici pentru flash... Indiferent de modificare, cu TTL vei
avea lumina corecta necesara unei expuneri bune.

O alta problema: flare. Adica cerculetele sau hexagoanele luminoase care apar pe imagine atunci cand
fotografiezi cu sursa de lumina in fata (geometria flare-ului este data de forma diafragmei). Plus pierderea
contrastului in imagine. Uneori este interesant, dar nu prea des. Asa ca este o idee buna sa blochezi
lumina directa in lentila, fie cu un parasolar, fie cu mana, fie cu altceva.
Se poate fotografia mai orisice cu lumina din spate. Dar de un dramatism special sunt siluetele. Este
simplu, masoara lumina de pe fundal si expune pentru valoarea obtinuta.

Lumina laterala

Accentueaza tridimensionalitatea subiectului: forma, textura, umbre, toate devin mai evidente. Apar culmi
si vai de lumina si umbra. Adancimea subiectului creste prin alternarea acestor mici zone de contrast.

Daca folosesti soarele ca sursa principala de lumina laterala, trebuie sa fotografiezi fie la apus, fie la
rasarit. In studio, in schimb, este la latitudinea ta cum pozitionezi luminile si subiectul.

Lumina laterala poate fi folosita pentru a separa un subiect de fundal. Acest truc poate face dintr-o
imagine de duzina o fotografie castigatoare.

Lumina blanda (soft)

Este nondirectionala si produce un efect de invaluire a subiectului. Nu exista lumini si umbre prea
puternice, asa ca nu se pierd detalii. In exteror, aceasta lumina caracterizeaza zilele luminoase dar cu cer
acoperit, sau zonele cu umbra uniforma. In interior, acelasi efect poate fi obtinut cu ajutorul unei cutii de
lumina, a unei umbrele, sau prin reflectarea luminii pe un tavan sau perete/panou alb.

Florile si oamenii sunt doua subiecte care sunt favorizate de lumina blanda. Umbrele urate de sub nas si
ochi sunt ca si inexistente. Pentru flori, toate detaliile pot fi redate cu rezultate excelente in lumina blanda
din zilele noroase. In lumina soarelui, contrastul este de obicei prea mare ca sa poata fi redat corect de
pelicula, iar un flash ar da destul de multa lumina brutala.

In studio, pentru portrete, fotografii copiaza conditiile cu lumina blanda, care te ajuta mult la expunere si
nu accentueaza ridurile si liniile.

Concluzie

In functie de subiect, trebuie invatat cum sa utilizezi lumina pentru a obtine rezultatele pe care le doresti.

Si mai ales, trebuie sa poti recunoaste acele situatii cu totul speciale, care ofera ceva extraordinar. Pentru
mine, acestea vor fi intotdeauna asociate cu lumina portocalie reflectata de peretii lui Navajo Canyon.
Aproape ca puteai atinge lumina...

Subiect, Compozitie, Fotografie


(pentru incepatori ... si nu numai)

In realizarea unei fotografii bune, determinant este interesul sincer al fotografului fata de subiect. Acesta
este primul pas in realizarea unei fotografii care sa reprezinte cu adevarat subiectul. Din pacate
majoritatea fotografilor, neglijeaza acest aspect (al subiectului) punand in prim plan partea tehnica a
realizarii fotografiei (aparatul, obiectivul, filtru, ultimele achiziiti in acest domeniu). Astfel se explica
multitudinea de fotografii care "nu spun nimic", plictisitoare, lipsite de interes. Asadar succesul sau
insuccesul fotografiei este in primul rand rezultatul atitudii fotografului fata de subiect combinata cu
abordarea prin mijloace tehnice a subiectului.

Fotograful pus in fata subiectului ales trebuie sa-l inteleaga, sa intre in legatura cu el. Sa afle ceea ce e
caracteristic pentru acel subiect, ce trebuie scos in evidenta, ce trebuie eliminat. Toate fotografiile vor
reprezenta viziunea fotografului asupra acelui subiect. Daca acelasi subiect va fi imortalizat de doi
fotografi imaginile lor vor fi diferite.

Ce privim prin vizorul aparatului fotografic? Ce proportii folosim intre latura mica si latura mare. Cum
facem incadrarea? Pe lat sau pe inalt? Unde trebuie plasate obiectele?
Iata cateva intrebari la care fotograful amator trebuie sa-si raspunda inainte de a realiza o fotografie de
calitate. In randurile de mai jos incercam sa dam cateva raspunsuri.

Ce privim prin vizorul aparatului fotografic? La prima privire prin vizorul aparatului observam o insiruire
de subiecte plasate in cadru intr-o anumita ordine sau raspandite la intamplare. Astfel, suprafata cadrului
contine o multitudine de elemente si posibile subiecte care se ofera fotografului. El trebuie sa discearna
ce anume va pastra in cadru si ce va elimina. Ce este mai reprezentativ si ce nu este. Pastreaza toate
detaliile, cateva sau numai unul singur care sa reprezinte subiectul. Aceasta alegere este una din cele
mai importante in procesul realizarii unei fotografii.

Ce proportii folosim intre latura mica si latura mare. Cum facem incadrarea? Pe lat sau pe inalt?
Proportiile intre latura mica si cea mare a fotografiei corespund formatelor standard de filme si de hartie
fotografica. Sunt proportii armonioase folosite la majoritatea fotografiilor. Fotograful nu este totusi obligat
sa respecte aceste standarde, alte formate putand contribui la redarea subiectului in modul in care
fotograful doreste. Asadar avem un dreptunghi cadru. Acest dreptunghi il putem aseza pe latura mica
sau pe cea mare. (pe orizontala sau pe verticala). Din pacate considerentul dupa care se face aceasta
alegere la majoritatea fotografilor amatori este bazat pe ideea ca "pe inalt prind si varful muntelui, crucea
bisericii ...etc."

Formatul pe orizontala sugereaza stabilitate (latura de jos sugereaza


pamantul, cea de sus cerul, cadrul impune stabilitate - fig. 1).

Asadar pentru subiectele de tipul: peisaj in liniste, odihna, deplasare pe


orizontala etc. vom alege in majoritatea cazurilor incadrarea pe
orizontala.

Incadrarea pe verticala pare instabila, pare ca "se poate reasturna". In cazul unor
subiecte cum ar fi: deplasare pe verticala, deplasare in adancime, tensiune, inaltime
etc. este indicata incadrarea pe verticala -fig 2.

Formatul patrat de fotografie se potriveste cel mai bine la compozitii simetrice.

Unde trebuie plasate obiectele? In general tendinta la fotografilor amatori este aceea de a plasa
subiectul in mijlocul cadrului. Aceasta plasare a subiectului este neindicata. Daca privim subiectul pentru
cateva clipe constatam ca nu-l mai vedem decat pe el. Excesul de simetrie face ca alte detalii din
fotografie sa se estompeze pana la disparitie. Asadar centrul fotografiei este considerat un punct slab al
cadrului. In general subiectul se plaseaza in centrul fotografiei in compozitiile unde este nevoie de o
constructie foarte echilibrata.(fig. 2)

Punctele si liniile forte ale unei fotografii sunt cele desenate in fig. 3. Aceasta impartire s-a facut
impartind fiecare latura in 3 parti egale si unind punctele de pe laturile
opuse.

Ele sunt pozitiile cele mai indicate pentru plasarea principalului


element compozitional al fotografiei. (ex fig. 4)

Aceste modele de compozitie sunt doar principii de baza. Exista foarte multe lucrari considerate foarte
reusite care nu respecta aceste modele. O fotografie construita dupa aceste principii nu va fi ratata.
Indepartarea de la aceste principii poate conduce la o fotografie foarte buna sau foarte rea.

Fotografia iarna - cateva sfaturi de ce si cum...


Fotografia iarna are cateva caracteristici. Frigul, zapada, viscolul, umezeala, variatiile de temperatura
interior/exterior, toate modifica abordarea uzuala a subiectelor si comportamentul aparaturii.

Cel mai important este sa te simti bine.


Este esential sa fi confortabil cand
fotografiezi. Daca esti in fata subiectului
vietii tale fotografice si tu te gandesti la
ciorapii uzi, la durerea de ureche, la ce
bine este la caldura in cabana cu un ceai in
mana... fotografia s-a dus. Este iarna si tu
fotografiezi peisaje in inima muntilor, sau
sporturi de iarna in plina natura. Trebuie sa
te imbraci calduros. Si usor in acelasi timp.
Cateva straturi de imbracaminte ajuta la
mentinerea caldurii si in acelasi timp sunt
mai usor de inlaturat atunci cand ti se face
prea cald.

Apoi, nu trebuie uitat ca o mare parte a


caldurii se pierde prin zona capului. O
caciula calduroasa ajuta. Bocanci. Cel mai
bine ar fi sa fie caldurosi, dar mai ales
impermeabili.
Manusi. Ati incercat vreodata sa manipulati micile butoane de pe aparatele moderne cu manusi de ski?
Este o problema. Cea mai buna modalitate de a rezolva aceasta problema, este sa compui imaginea
fara sa pui aparatul la ochi, sa vezi fotografia mental, apoi sa scoti manusile , sa fotografiezi, si sa pui
manusile la loc...
Afara este frig, iar pe cutia filmului tau scrie cinic: "a se folosi intre -15°C si +35°C"... ( nu cautati
inscriptia pe cutii, nu exista...). Ideea este ca trebuie stiut cum se comporta pelicula in conditii extreme.
Sunt doua mari probleme in combinatia frig-umezeala-film foto. Pelicula poate deveni casanta la
temperaturi foarte joase, asa ca este bine sa fii prudent atunci cand incarci/descarci filmul din aparat.
Nu folosi viteze de expunere foarte scurte (sub 1/500sec), caci perdeaua se poate misca mai lent
decat timpul indicat. Ai expus filmul? Introdu-l imediat in caseta lui de plastic ca sa il protejezi de
umezeala. Nu vrei ca cele mai bune imagini facute de tine in ultimii 20 de ani sa fie distruse de pete,
nu-i asa?

Albul zapezii poate pacali cu destula


usurinta exponemetrul aparatului de
fotografiat, care este setat sa expuna
pentru subiecte "gri 18%". Asta inseamna
ca un exponemetru folosind ponderea
centrala va transforma albul stralucitor al
zapezii intr-un gri murdar. O corectie de +
0.5-2.0 diafragme este deseori necesara.
In aceste cazuri, folosirea unui
exponometru care masoara lumina
incidenta ajuta. De asemenea este bine
sa ai o idee despre cum lucreaza
sistemul de masurare a luminii folosit de
aparatul tau. Unele aparate folosind
masurare de tip matriceal (multi spot) pot
da rezultate bune chiar si in scene cu
zapada. Utilizarea bracketing-ului se
poate dovedi de multe ori foarte
folositoare.

Flash. Cum, pe lumina asta, cand eu abia


pot tine ochii deschisi, asta vrea sa
foloseasca flash-ul? Mda, un flash ar
ajuta la balansarea contrastului crescut in scenele cu soare si zapada. Si nu trebuie uitat ca un flash
de pe un aparat compact, sau flash-urile incorporate unor SRL-uri de nivel amator nu va fi utilizabil la o
distanta mai mare de 2-4 metri. (va amintiti de flash-urile din tribune in stadioanele in care au loc
meciuri in nocturna...)
La inaltime mare este o idee buna sa folosesti un film cu nuante mai calde, de gen Velvia, sau un filtru
"warm" (81A) care sa incalzeasca putin tonurile de albastru. Iar un filtru UV este absolut necesar chiar
si cu filmele moderne.

Bateriile. Noul tau aparat cumparat cu mari sacrificii, ultimul geamat al tehnicii, marele Nikocanominex,
foloseste baterii. Cu sau fara litiu, bateriile se vor consuma mult mai repede daca sunt folosite la
temperaturi joase. Iar tu fotografiezi capre negre langa varful Galetusha la 6 ore de cea mai apropiata
cabana unde te asteapta rucksacul tau credincios cu toate rezervele. Iar aparatul incepe sa scrisht-
chhhhhhh-bzzzzzzz si gata. Asta a fost ultima suflare a bateriilor Duragiser. Sau Electrolux.
Intotdeauna este bine sa ai cel putin un set de baterii de rezerva la tine. Si sa le tii la interiorul hainelor,
aproape de caldura corpului. Desigur ca un aparat total mecanic ajuta la evitarea cestor probleme...

Acum ca ai fotografiat scenele superbe de


iarna pe care ti le doreai atat de mult, nu
uita de aparatura. Capacul obiectivului
trebuie sa fie in permanenta pus pe
obiectiv (mai putin cand fotografiezi,
desigur...). Iar aparatul insusi ar trebui sa
fie tinut la o temperatura cat mai
constanta, sau la care variatiile sa fie
lente. Deci, la iesirea din cabana, lasati
aparatul in saculetul lui cateva minute,
pana se va echilibra temperatura. La fel si
la intrarea in cabana. Puneti aparatul in
rucksac de afara, si lasati-l la adapost cel
putin o ora. Amintiti-va cum se aburesc
ochelarii pe care ii purtati atunci cand
intrati in cabana. Lentilele, oglinda si alte
suprafete metalice ale aparatului vor pati
la fel. Si nu va fi usor sa le curatati. Apoi,
afara, in timpul fotografierii, incercati sa nu
respirati direct in vizor, sau pe lentile.
Gheata ce se va forma nu va fi deloc usor
de inlaturat...

De asemenea, intretinerea periodica a aparaturii este vitala.

Altfel, succes.

Profunzimea de câmp - de la teorie la practică


In momentul fotografierii, fiecare fotograf s-a confruntat cu dilema ajustării distantei focale, mai ales în situaţia în
care avea de înregistrat pe peliculă scene cu mai multe obiecte, aflate la distanţe diferite de obiectivul aparatului
fotografic: să încerce să reproduca cât mai clar toate obiectele din aria de vizare sau să încerce să direcţioneze
atenţia privitorului spre un obiect clar, celelalte fiind reproduse mai mult sau mai puţin clar? Decizia este simplu
de luat şi este în funcţie de ideea care stă la baza fotografiei. Dacă se doreşte, de exemplu, obţinerea unui
peisaj, atunci, de regulă, toate obiectele - atât cele din prim plan cat şi cele din planul cel mai îndepărtat, trebuie
să fie clare. Din contra, dacă se doreşte obţinerea, de ex. a unui instantaneu, poate ca este mai bine de a obţine
o imagine clara a subiectului, în timp ce obiectele din mediul înconjurător, mai apropiate sau mai îndepărtate în