Sunteți pe pagina 1din 26

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CRAIOVA


SPECIALIZAREA FINANTE BANCI
ANUL III ZI / FR
Anul universitar 2009/2010 Semestrul I

SINTEZE
BUGET SI TREZORERIE

Cuprins:

1. Domeniul si evaluarea economiei publice


2. Sistemul bugetar: continut, principii bugetare, clasificatia bugetara
3. Procesul bugetar
4. Metode de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare. Echilibrul bugetar.
5. Imprumuturile de stat
6. Obligatiunile municipale: cadrul legal, scopul, plasarea si emisiunea
7. Piata titlurilor de stat
8. Datoria publica
9. Organizarea si functionarea trezoreriei statului
10. Operatiuni bancare ale trezoreriei statului

Bibliografie :
1. Luise Mladen, Gheorghe Manolescu, Buget si trezorerie, Editura Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti, 2007
2.Mosteanu Tatiana, Buget si Trezorerie Publica, Editura Universitara, Bucuresti,
2004
3.Manolescu Gheorghe, Buget – abordare economica si financiara, Editura
Economica, Bucuresti, 1997
4. Mosteanu Tatiana (coordonator), Buget si Trezorerie Publica, Editura Tribuna
Economica, Bucuresti, 2002
5.Legea finantelor publice 500/2002, Legea bugetului de stat pe anii 2006-2007 si
Legea finantelor publice locale

1
CAP. I DOMENIUL SI EVALUAREA ECONOMIEI PUBLICE

1.1. Economia publica ca sector economic

Sectorul public sau statul este entitatea formata din toate institutiile la nivelul
carora se adopta decizii colective sau publice. Acestea sunt reprezentate de
administratiile publice la nivel central si local si de institutiile publice.
Interventia statului in economie se realizeaza cu ajutorul celor patru functii:
-functia de alocare a resurselor (statul urmareste infaptuirea unui echilibru intre
cererea de bunuri publice, respectiv bunuri private);
-redistribuirea veniturilor (se evita astfel acumularea nejustificata a
inegalitatilor);
-stabilizarea macroeconomica (statul corecteaza dezechilibrul dintre cererea si
oferta globala in scopul ameliorarii fluctuatiilor economice);
-reglementarea comportamentelor membrilor societatii.
Indeplinirea celor patru functii se realizeaza cu ajutorul legislatiei (are loc
reglementarea comportamentelor membrilor societatii) si a bugetului public (prin
forta coercitiva a acestuia privind formarea resurselor si efectuarea cheltuielilor
publice).
Procesul decizional in sectorul public este un proces centralizat care are un
anumit grad de variabilitate in functie de regimul politic, finalitatea acestuia fiind
decizia bugetara.
Aceasta exprima decizia colectiva a unei autoritati competente a guvernului
care autorizeaza cheltuieli din fondurile publice sau venituri la fondurile publice.
Se pot identifica patru tipuri de decizii bugetare:
- cumpararea de factori de productie de la gospodarii si vanzarea de factori de
productie catre alte gospodarii;
-subventiile si taxele pe vanzarile de marfuri in vederea reducerii consumului
acestora (taxele de poluare);
-transferurile catre alte gospodarii;
-sarcina fiscala a gospodariilor private (contributiile la asigurari sociale, taxa
pe valoarea adaugata, etc.)
Spre deosebire de sectorul public, procesul decizional specific pietei este un
proces descentralizat in care agentii economici aleg independent una din multiplele
variante, rezultatul fiind decizia individuala.

2
1.2. Evaluarea economiei publice

Evaluarea bunurilor si serviciilor publice se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor


tehnici:
-evaluarea prin iesiri; se pune problema dimensionarii iesirilor unui bun sau
serviciu. Deoarece serviciile publice sunt considerate bunuri nemateriale, este greu de
determinat o unitate de masura (de ex: se pot masura serviciile de spitalizare prin
numarul de paturi oferite),
-evaluarea prin intrari; presupune identificarea cheltuielilor efectuate pentru
obtinerea de bunuri si servicii,
-evaluarea mixta; se considera ca avantajele pe care le prezinta bunurile si
serviciile publice corespund cu costul total al acestora, cu conditia ca marimea
costului marginal al productiei sa fie constanta si sa existe alocarea optima a
resurselor.
Evaluarea politicilor publice are la baza consecintele acestor politici. Fiecare
tip de judecata care se face in legatura cu consecintele, are la baza un anumit criteriu
si anume:
-Criteriul echitatii. Conceptul cel mai larg folosit in analiza politicilor
guvernamentale este acela de echitate sau corectitudine. Astfel, politicile
guvernamemtale ar trebuii sa fie echitabile in ceea ce priveste efectele pe care le au
asupra populatiei. Acest criteriu are avantajul principal ca este unanim acceptat.
-Eficienta economica sau optimalitatea. Unii economisti limiteaza acest criteriu doar
la chestiuni pur materiale cum ar fi minimizarea costurilor sau maximizarea
profiturilor. Consideram aceasta interpretare limitata deoarece eficienta economica
este un concept care are in vedere bunastarea oamenilor in sensul cel mai profund cu
putinta.
-Paternalismul politicilor guvernamentale. Politicile guvernamentale pot fi in
unele cazuri intentionat construite, in sensul furnizarii unor servicii pe care populatia
nu le-a ales (de ex: protectia sociala - oamenii nu pot economisii ; banii obtinuti din
unele programe sociale nu pot fi cheltuiti decat cu un scop –ajutoarele pentru caldura,
asistenta medicala)
-Libertatea individuala de a alege. In prezent oamenii acorda o importanta tot
mai mare libertatii individuale de alegere si doresc ca Guvernul sa restrictioneze cat
mai putin libertatea indivizilor.

3
CAP. II SISTEMUL BUGETAR: CONTINUT, PRINCIPII BUGETARE,
CLASIFICATIA BUGETARA

2.1. Continutul bugetului public

Din punct de vedere al continutului, bugetul public poate fi analizat ca


document, lege, sistem de fluxuri financiare si instrument de politica economica.
a) Document. Act in care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si
cheltuielile publice
b) Lege. Bugetul public ca lege este un:
-act de previziune, indicand sursele banestei ale statului si destinatiile acestora sub
forma cheltuielilor;
-act de autorizare, prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa
sa cheltuiasca si sa perceapa venituri;
-act anual, respectiv al anului bugetar pentru care sunt aprobate veniturile si
cheltuielile bugetare precum si al perioadei in care se realizeaza executia indicatorilor
bugetari.
c) Sistem de fluxuri financiare legate de formarea resurselor financiare publice
(impozite, taxe, contributii si alte venituri publice) pe de o parte, si de repartizare a
acestora, sub forma creditelor bugetare pe de alta parte
d) Instrument de politica financiara a statului in domeniul fiscalitatii si
cheltuielilor publice.
In sens larg, bugetul public reprezinta ansamblul documentelor din sectorul
public, care impreuna formeaza sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar de
bugete format din:
-bugetul de stat; este documentul elaborat si administrat de Guvern, adoptat de
Parlament prin lege, cuprinzand veniturile si cheltuielile aprobate prin legea bugetara
anuala. Acesta autorizeaza fluxurile financiare publice de formare a veniturilor si de
repartizare a cheltuielilor pe destinatii si pe ordonatori principali de credite, in
conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-sociala a tarii.
-bugetul asigurarilor sociale de stat. Este intocmit distinct de bugetul de stat si
se aproba de Parlament prin lege separata, fiind administrat si gestionat de Ministerul
Muncii. Acesta autorizeaza fluxurile financiare publice de formare a veniturilor pe
baza contributiilor si ale altor varsaminte prelevate de la persoane fizice si de
repartizare a acestora pe destinatii.
-bugetele locale. Sunt bugete ale unitatilor administrativ teritoriale elaborate
autonom, fapt ce stimuleaza initiativa locala in realizarea veniturilor si satisfacerea
cerintelor locale.

4
-bugetele fondurilor speciale. Se intocmesc in vederea finantarii anumitor
obiective si actiuni necesare in perioada considerata, pentru care se instituie prelevari
obligatorii pe baza de legi speciale.
-bugetul trezoreriei statului. Este documentul in care sunt inscrise veniturile si
cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfasurata de aceasta.
-bugetele institutiilor publice autonome. Includ veniturile si cheltuielile, sau
dupa caz numai cheltuielile anuale ale institutiilor publice centrale care nu sunt
subordonate nici unei alte entitati de drept public.
-bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat,
bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale.
-bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii.
-bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de stat.
-bugetele fondurilor externe nerambursabile.
Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor, componente ale
sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un intreg.
Consolidarea bugetara se refera la operatiunea de eliminare a transferurilor de
sume dintre bugetele componente ale sistemului bugetar in vederea evitarii dublei
evidentieri a acestora.
Veniturile publice sunt limite minime ce pot fi depasite iar cheltuielile publice
limite maxime care nu pot fi depasite.

2.2. Principiile bugetare

Principiile bugetare sunt urmatoarele:


-Principiul universalitatii. Veniturile si cheltuielile sunt inscrise in buget in
totalitate in sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponzorizarilor care au stabilite destinatii
precise.
-Principiul unitatii. Veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur
document in vederea utilizarii eficiente si monitorizarii fondurilor publice. Prin acest
principiu se asigura o prezentare de ansamblu si o cunoastere clara a surselor de
venituri si a destinatiei cheltuielilor, precum si a mecanismului de echilibrare a
bugetului.
-Principiul neafectarii veniturilor nu permite perceperea unui venit public
pentru finantarea unei anumite cheltuieli publice. Ca urmare, existenta resurselor
financiare este o conditie generala a acoperirii cheltuielilor publice pe ansamblu.. De
aceea majorarile de cheltuieli in cursul anului bugetar se pot efectua cu conditia ca
initiatorii sa prevada resursele necesare acoperirii acestora.
-Principiul anualitatii bugetului public se refera la durata de timp pentru care
Parlamentul autorizeaza Guvernul sa incaseze veniturile publice si sa efectueze

5
cheltuielile publice, precum si la perioada in care se realizeaza executia bugetului,
fiind limitata, de obicei la un an. Anul bugetar dureaza doisprezece luni. La expirarea
acestei perioade este necesara o noua autorizare a Parlamentului.
-Principiul specializarii bugetare se bazeaza pe clasificatia bugetara, care
trebuie sa fie simpla si clara pentru a fi inteleasa si de catre persoanele fara o
pregatire specifica. Astfel, ea trebuie sa ofere o imagine privind:
-sursele de provenienta ale veniturilor; care sunt impozitele directe; care
sunt impozitele indirecte; ce loc ocupa fiecare impozit in veniturile fiscale, etc.
-destinatiile cheltuielilor
-Principiul echilibrului bugetar nu este respectat in practica bugetara deoarece
bugetele publice se intocmesc cu deficit. Echilibrul anual al bugetului presupune
egalitatea dintre nivelul incasarii veniturilor obligatorii ale statului si nivelul
cheltuielilor totale. Daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile atunci rezulta un
excedent. Daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile atunci rezulta un deficit iar
daca veniturile sunt egale cu incasarile avem de a face cu o stare de echilibru bugetar.
-Principiul publicitatii presupune ca bugetul public sa fie adus la cunostinta
opiniei publice prin mijloacele de informare mass-media atat in faza de proiect cat si
in faza dezbaterilor.

2.3. Clasificatia bugetara

Conform legii finantelor publice, veniturile sunt structurate pe capitole si


subcapitole, iar cheltuielile pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si
alineate.
Conform legii bugetului de stat pe anul 2006 veniturile si cheltuielile sunt
grupate astfel:
A) Venituri total, din care:
I) Venituri curente
1.1. Venituri fiscale
1.1.1 impozit pe venit, profit sau castiguri de capital de la persoane juridice,
din care:
-impozit pe profit
1.1.2. impozit pe venit, profit si castiguri de la persoane fizice, din care:
-impozit pe venit si salarii
-cote defalcate din impozitul pe venit (se scad)
1.1.3 impozite si taxe de proprietate
1.1.4 impozite de taxe de bunuri si servicii, din care:
-taxa pe valoarea adaugata
-sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata (se scad)
-accize

6
1.1.5 impozit pe comertul exterior si tranzactiile internationale
1.2.Contributii din asigurari
1.3.Venituri nefiscale (venituri din proprietate, venituri din vanzari de
bunuri si servici etc.
II Venituri din capital (de ex: venituri din valorificarea unor bunuri ale
institutiilor publice, venituri din valorificarea stocurilor de rezerve de stat)
III Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate
B) Cheltuieli total
1. Cheltuieli curente ( cheltuieli de personal, bunuri si servicii, dobanzi, subventii,
fonduri de rezerva, transferuri intre unitati ale administratiei publice, asistenta
sociala, alte cheltuieli, alte transferuri etc.)
2. Cheltuieli de capital (ex: investitii ale institutiilor publice)
3. Imprumuturi
4. Rambursari de credite externe sau interne.

CAP. III PROCESUL BUGETAR

3.1. Competente si responsabilitati in procesul bugetar.

Procesul bugetar reprezinta o succesiune de etape ce constau in elaborarea,


aprobarea, executarea, incheierea, controlul si raportarea rezultatelor executiei
bugetului. Procesul bugetar al fiecarui an se incheie cu aprobarea contului general de
executie a acestuia. In derularea procesului bugetar intervin urmatoarele autoritati:
Parlamentul adopta:
-legile bugetare anuale elaborate de guvern
-legile rectificative
-legile contului general anual de executie
Guvernul:
-stabileste politica fiscal-bugetara
-elaboreaza proiectele legilor bugetare anuale si le transmite spre aprobare
Parlamentului
-examineaza periodic executia bugetara
-supune spre aprobare Parlamentului proiectele legilor rectificative
-dispune utilizarea fondului de rezerva bugetara si a fondului de interventie.
Fondul de rezerva bugetara se repartizeaza unor ordonatori principali de credite
pentru finantarea unor cheltuieli urgente sau neprevazute aparute in timpul
exercitiului bugetar.

7
Fondul de interventie este folosit pentru finantarea unor actiuni urgente in
vederea inlaturarii efectelor unor calamitati naturale si sprijinirii persoanelor fizice
sinistrate.
Autoritatile administratiei publice locale formuleaza propuneri de transferuri
consolidate si de sume defalcate pe care le comunica Ministerului Finantelor Publice.
Ministerul Finantelor Publice este in subordinea Guvernului si aplica strategia
si programul de guvernare in domeniul finantelor publice.
Ordonatorii de credite sunt:
-ordonatori principali (ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate
ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii
institutiilor publice autonome)
-ordonatorii secundari sau tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor
publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali .
Ordonatorii principali repartizeaza credite bugetare pentru bugetul propriu si
pentru bugetele institutiilor ierarhic inferioare, ai caror ordonatori sunt secundari sau
tertiari de credite.
Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru
bugetul propriu si pentru ordonatorii tertiari. Ordonatorii tertiari utilizeaza creditele
bugetare care le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor potrivit legii.

3.2. Elaborarea, aprobarea si executia bugetului de stat

Elaborarea proiectului bugetului de stat reprezinta prima etapa a procesului


bugetar si consta in formularea propunerilor privind veniturile si cheltuielile bugetare
de catre ordonatorii de credite bugetare si comunicarea acestora Ministerului
Finantelor Publice la nivelul caruia are loc centralizarea intr-un document numit
proiect al bugetului de stat. Acesta este documentul elaborat de Guvern prin
Ministerul Finatelor Publice pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor pincipali de
credite ai acestui buget, precum si a proiectelor bugetelor locale.
In faza a doua a procesului bugetar, proiectul de buget este supus dezbaterii si
aprobari in Parlament.
Distingem urmatoarele etape:
-dezbaterea la nivelul comisiilor de specialitate
-intocmirea raportului comun
-dezbaterea generala in sedinta comuna
-votarea legii bugetului de stat
-promulgarea bugetului de stat de catre presedinte
-publicarea legii in Monitorul Oficial.
Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercitiului bugetar prin legi
rectificative elaborate pana cel mai tarziu 30 noiembrie.

8
Executia bugetului de stat inseamna activitatea de incasare a veniturilor
bugetare si de efectuare a platilor aprobate prin buget. Aceasta presupune o serie de
operatiuni ce vizeaza atat incasarea veniturilor bugetare cat si plata cheltuielilor
bugetare. Executia de casa a bugetului de stat reprezinta ansamblul acestor operatiuni.
In Romania executia de casa a bugetului de stat se realizeaza prin Trezoreria
Statului.
Executia veniturilor bugetului de stat are la baza urmatoarele principii:
-nici o suma nu poate fi incasata daca nu a fost stabilita prin lege (impozite,
taxe, alte obligatii)
-legea bugetara anuala aproba lista impozitelor, taxelor si a cotelor acestora
-este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributii
directe sau indirecte in afara celor stabilite prin lege.
Stingerea creantelor fiscale se face pri: plata, compensare, restituire, executare,
silita, anularea creantelor fiscale.
Procedeele de incasare a veniturilor bugetare sunt:
-calcularea si plata directa de catre subiectii impozitelor (impozitul pe profit,
taxa pe valoarea adaugata , accize etc.)
-calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de
catre o terta persoana (impozitul pe salariu)
-impunerea si debitarea de catre organele fiscale (impozitul pe venitul anual)
-utilizarea timbrelor fiscale.
Etapele executiei veniturilor bugetare sunt:
-asezarea veniturilor bugetare (identificarea materiei impozabile si
determinarea marimii acesteia)
-lichidarea (stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile)
-emiterea titlului de percepere (act in baza caruia se autorizeaza organul fiscal
pentru perceperea venitului)
-perceperea veniturilor bugetare (incasarea efectiva)
Executia cheltuielilor bugetului de stat reprezinta activitatea de efectuare a
cheltuielilor prevazute si aprobate prin acest buget.
Creditul bugetar este suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima
pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru
angajamente contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din executii anterioare
pentru actiuni multianule.
Etapele intermediare executiei cheltuielilor bugetare sunt:
-repartizarea trimestriala a creditelor bugetare este operatiunea de distribuire
trimestriala a sumelor aprobate prin buget atat pentru cheltuielile proprii cat si pentru
institutiile din subordine.
-deschiderea creditelor bugetare este operatiunea efectuata la cererea
ordonatorilor de credite ce consta in alimentarea cu fonduri de catre Ministerul
Finantelor Publice a conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la
trezoreriile publice.

9
Etapele executiei cheltuielilor publice sunt:
-angajarea; este actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o
suma de bani unui tert pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie ministeriala,
hotarare judecatoreasca)
-lichidarea; consta in verificarea existentei angajamentelor, a sumelor datorate
-ordonantarea cheltuielilor bugetare (se confirma ca livrarile de bunuri si
servicii au fost efectuate si ca plata poate fi realizata
-plata cheltuielilor reprezinta actul final prin care institutia publica achita
obligatiile sale fata de terti.

3.3. Contul general al executiei bugetului de stat.

Executia bugetului de stat se incheie la 31 decembrie ale fiecarui an. Conform


sistemului de gestiune bugetara, efectele incheierii exercitiului bugetar sunt:
-orice venit neincasat pana la 31 decembrie se va incasa in contul bugetului pe
anul urmator, in rezultatele caruia urmeaza a se reflecta
-orice cheltuiala neefectuata se va putea plati numai in contul bugetului noului
an.
In legatura cu incheierea bugetului public, Guvernul este obligat sa prezinte
Parlamentului modul in care a fost efectuata executia. Printre situatiile prezentate, o
importanta deosebita o are contul general al executiei bugetului de stat care se aproba
prin lege.
Pentru a se putea urmari sistematic executia bugetara, se prevede obligatia
intocmirii contului general anual in structura bugetului aprobat de Parlament.
Contul anual al executiei bugetare are urmatoarea structura:

VENITURI BUGETARE CHELTUIELI BUGETARE


Prevederi bugetare initiale Credite bugetare initiale
Prevederi bugetare definitive Credite bugetare definitive
Incasari realizate Plati efectuate

10
CAP. IV METODE DE FUNDAMENTARE A VENITURILOR SI
CHELTUIELILOR BUGETARE. ECHILIBRUL BUGETAR

4.1. Metode clasice de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

1. Metoda automata. Fundamentarea indicatorilor bugetari pentru anul bugetar


« n » se realizeaza pe baza veniturilor si cheltuielilor anului « n-2 », al carui exercitiu
a fost incheiat, intrucat nu se cunosc realizarile anului in curs « n-1 ».
Avantaje: este usor de aplicat si nu necesita un volum mare de lucrari.
Dezavantaje: prevederile noului an bugetar nu corespund cu realitatea pentru ca nu
sunt luate in considerare modificarile conditiilor economico-sociale si politice ce
intervin intre timp.
2. Metoda majorarii (diminuarii). Fundamentarea bugetului pe anul « n » se
realizeaza prin aplicarea ritmului anual de crestere sau de descrestere a indicatorilor
bugetari la veniturile si cheltuielile bugetare ale anului in curs « n-1 ».
Ritmul mediu se calculeaza pe baza rezultatelor executiei bugetare intr-un interval de
cinci sau mai multi ani consecutivi.
Dezavantaje: necesita un volum mare de lucrari iar prevederile noului an bugetar nu
corespund cu realitatea pentru ca noii factori nu sunt luati in considerare.
3. Metoda evaluarii directe. Fundamentarea bugetului pe anul « n » se
realizeaza pe baza executiei preliminate a bugetului pe anul in curs « n-1 » si a
previziunilor economico-sociale pentru anul « n ».
Avantaje: este usor de aplicat.
Dezavantaje: necesita un volum mare de lucrari legate de formularea previziunilor
pentru anul « n ».

4.2. Metode moderne de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

Datorita dezavantajelor metodelor clasice ce se bazeaza pe un volum limitat de


informatii si nu vizeaza eficienta actiunilor s-au elaborat noi metode care sa puna
accent pe eficienta utilizarii banului public.
In Statele Unite ale Americii dea lungul timpului s-au folosit urmatoarele
metode:
1. Planificarea, programarea si bugetizarea - este o metoda orientata spre
programe, care studiaza nevoile ce apar pe termen mediu sau scurt.
Etape:
-planificarea presupune identificarea nevoilor si elaborarea strategiilor
-programarea presupune ca planurile strategice se fie incluse in programe

11
-bugetizarea exprima programul in termenii necesarului anual de finantat
2. Managementul prin obiective - a fost preluat din sectorul privat si presupune
specificarea obiectivelor si cuantificarea acestora, identificarea eventualelor
probleme, precum si eficacitatea programelor. Metoda identifica in ce masura
alocarea resurselor asigura realizarea obiectivelor fixate prin program si pune
accentul mai mult pe aspecte administrative.
3. Baza bugetara zero, presupune ca departamentele si agentiile
guvernamentale sa evalueze programele si activitatile desfasurate in fiecare an fiscal
pornind de la zero.
In Franta s-a utilizat metoda optiunilor bugetare care a rezultat din necesitatea
adaptarii si innoirii principiilor de baza ale elaborarii deciziilor bugetare si ale
gestiunii finantelor publice. Finalitatea acestei metode isi propune sa raspunda la
intrebarea « cum este mai bine sa se cheltuiasca un nivel determinat de credite
bugetare ? »
Rationalizarea cheltuielilor se bazeaza pe urmatoarele elemente:
-politica optima si indicatorii de eficacitate
-analizele sistem si pe obiective
-principiile managementului bugetar.

4.3. Metode de fundamentare utilizate in procesul elaborarii bugetelor in


Romania

In Romania, principiul de fundamentare a bugetelor este cel al metodei


automate. Astfel, orice buget are urmatoarea structura:
-denumire indicator
-cod indicator
-realizari ale anului « n-2 »
-programul anului « n-1 »
-propunei pentru anul « n »
-estimari « n+1 », « n+2 », « n+3 »
Aceasta structura se impune deoarece prezinta situatiile veniturilor si
cheltuielilor realizate in anul « n-2 » (ultimul an care are finalizata executia bugetara),
situatia anului « n-1 » (anul in care se elaboreaza bugetul si cand nu se stie situatia
executiei bugetare). Propunerile anului « n » vizeaza creditele bugetare preconizate a
fi alocate iar estimarile anilor « n+1 », « n+2 », « n+3 » sunt transpunerea valorica a
obiectivelor stabilite in documentul de politica, strategie si performanta pe urmatorii
trei ani.
Fundamentarea veniturilor se realizeaza de catre Ministerul Finatelor Publice
(pentru veniturile care se incaseaza la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale,
bugetele fondurilor speciale). Veniturile bugetelor locale sunt estimate de fiecare

12
consiliu local in parte. Veniturile proprii ale diferitelor institutii publice se stabilesc
pe ordonatori de credite ai institutiilor respective cu avizul ordonatorilor superiori.
Fundamentarea cheltuielilor se face in mod similar insa in stricta concordanta cu
nivelul veniturilor alocate, deoarece la nivelul institutiilor publice bugetul trebuie s a
fie echilibrat in timp ce la nivelul bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale si
bugetele fondurilor speciale, se poate incheia cu deficit dar nu mai mare de cel stabilit
in documentul de politica elaborat de Guvern.

4.4. Teorii privind echilibrul bugetar

1. Teoria conventionala a echilibrului bugetar, este o modalitate de a analiza


echilibrul bugetar, pornindu-se de la deficitul bugetar, in scopul evidentierii efectelor
generate de catre acesta asupra economiei, formarii capitalului si produsului intern
brut.
S-a considerat ca nivelul cheltuielilor publice nu este afectat de politica privind
datoria guvernamentala, volumul acestora ramanand nemodificat, in timp ce
impozitele si taxele inregistreaza o scadere.
Pe termen scurt deficitul ar avea ca efect reducerea economisirii nationale si a
acumularii de capital iar pe termen lung o restrangere a activitatii economice.
Alte efecte:
-reducerea stocului de capital pe termen lung,
-« pierderea impozitelor » in sensul ca impozitele sunt utilizate pentru rambursarea
datoriei
-afecteaza procesul politic care determina politica fiscala
-vulnerabilitatea economiei la crizele internationale.
3. Echivalenta ricardiana este o teorema a neutralitatii. Se presupune ca
guvernul reduce impozitele fara insa sa reduca cheltuielile, fapt care nu influenteaza
consumul si acumularea de capital.
Se imbina doua idei fundamentale:
-constrangerea deficitului bugetar se refera la faptul ca impozite mai mici in prezent
implica impozite mai mari in viitor, in conditiile in care cheltuielile publice nu se
modifica.
-ipoteza venitului permanent vizeaza faptul ca populatia isi bazeaza deciziile de
consum pe venitul permanent, care depinde de valoarea prezenta a venitului ramas
dupa achitarea impozitelor.
3. Jocul Ponzi este noua abordare teoretica a echlibrului bugetar potrivit careia
corectarea deficitului bugetar se poate realiza de catre stat prin reinnoirea la infinit a
datoriei fara a majora impozitele, daca ritmul de crestere economica este mai mare
decat rata dobanzii la imprumuturile pentru finantarea si refinantarea datoriei publice.
Se considera ca un viitor mai putin prosper este doar o consecinta a unei perioade in
care s-au inregistrat deficite bugetare mari.

13
Acest mod de abordare a deficitului bugetar se caracterizeaza prin faptul ca
este orientat spre viitor, spre evolutia ratei de crestere economica si evolutia ratei
dobanzii la imprumuturile de stat.
Deficitul bugetar este considerat o actiune riscanta, o poilitica imprudenta pentru ca
se creeaza o presiune semnificativa asupra generatiilor viitoare.

CAP. V IMPRUMUTURILE DE STAT

Imprumuturile de stat reprezinta obligatiile generate de contractele de pe piata


financiara interna sau externa prin care statul, in calitate de imprumutat obtine
fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare si se angajaza sa le ramburseze
impreuna cu dobanda si cu alte costuri int-o perioada de timp.
Distingem urmatoarele forme ale imprumuturilor de stat:
A) Imprumuturi interne sau externe ale administratiei centrale de stat
1. imprumuturi interne (contractate de pe piata din Romania)
a) imprumuturi angajate in nume propriu, sunt contractate prin Ministerul Finantelor
si pot fi pe termen scurt mediu sau lung,
Sunt destinate:
-finantarii deficitelor bugetare si a datoriei publice interne constituite in baza unor
legi speciale
-finantarii unor obiective de interes national
-mentinerii unui sold corespunzator in contul generatl al trezoreriei statului
-finantarea convertirii in datorie publica interna a garantiilor pentru imprumuturile
interne executate.
b) imprumuturi garantate de stat, sunt contractate de persoane juridice care nu au
capacitatea sa le ramburseze, statul garantand imprumutul si restituirea dobanzilor.
Sunt destinate finantarii unor proiecte de importanta prioritara pentru Roamnia
2. Imprumuturi externe (de pe pietele internationale)
a) imprumuturi angajate in nume propriu de catre stat prin Ministerul Fiantelor de la
guvernele altor tari, de la institutiile financiare internationale sau de pe piata
financiara pe termen mediu si lung.
Sunt destinate:
-sustinerii balantei de plati
-consolidarii rezervei valutare a statului
-realizarii unor proiecte de investitii in domeniu exporturilor
-realizarii unor importuri stabilite de guvern etc.
b) imprumuturi garantate de stat. Sunt contractate pe termen mediu si lung de
persoane juridice (societati comerciale, regii autonome, companii si societati
nationale, autoritati ale administratiei publice locale) pentru care ministerul a emis o
scrisoare de garantie.

14
Scrisorile de garantie reprezinta documentul ce exprima angajamentul asumat,
in contul si in numele statului de guvern prin Ministerul Fiantelor sau de catre
autoritatile administratiei publice locale, in calitate de garanti, fata de institutiile
creditoare de a plati la scadenta obligatiile neonorate de garantat.
In practica intalnim situatii cand un imprumut de stat este schimbat cu un alt
imprumut de stat.
Conversiunea este o operatiune de schimabre a unui imprumut de stat angajat in
conditiile legii, in anumiti termeni, cu un alt imprumut de stat cu o dobanda mai mica
si/sau cu un termen mai mare de ramburasre
B) Imprumuturi interne sau externe ale administartiei publice locale:
1.Imprumuturi interne:
a) imprumuturi angajate in nume propriu de catre Consiliile locale si judetene si
Consiliul general al municipiului Bucuresti.
Sunt destinate:
–investitiilor publice de interes local
–refinantarii datoriei publice locale
–acoperirii golurilor temporare de casa a bugetelor locale
b) imprumuturi garantate de catre Consiliile locale, judetene si Consiliul general al
municipiului Bucuresti (sunt contractate de unitatile administrativ teritoriale)
2. Imprumuturi externe:
a) imprumuturi angajate in nume propriu de catre Consiliile locale, judetene si
Consiliul general al municipiului Bucuresti de la guvernele altor tari, institutii
financiare internationale, precum si de institutiile si serviciile publice de interes
local de la institutii financiar internationale.
b) imprumuturi garantate de catre Consiliile locale, judetene si Consiliul general al
municipiului Bucuresti. Sunt contractate de unitatile administrativ teritoriale
precum si de institutiile si serviciile publice de interes local de la institutii
financiare internationale.
Rambursarea imprumuturilor la nivel local se face din resursele aflate la dispozitia
administratiei publice locale cu exceptia transferuriulor de la bugetul de stat cu
destinatie speciala.
Garantia locala reprezinta angajamentul asumat de catre o autoritate a
administratiei publice locale fata de institutia creditoare de a plati acestei o
anumita suma, in cazul neexecutarii obligatiilor de plata de catre agentii
economici din subordinea ei.

15
CAP. VI OBLIGATIUNILE MUNICIPALE: CADRUL LEGAL, SCOPUL
EMISIUNILOR, PLASAREA SI EMISIUNEA

6.1. Scopul emisiunii si elemntele tehnice ale emisiunilor de obligatiuni


municipale

Obligatiunile municipale reprezinta titluri de credit emise de unitatile teritorial


administrative pentru atragerea de resurse necesare finantarii anumitor obiective.
Pentru a atrage cati mai multi investitori este necesara transparenta in ceea ce priveste
obiectivul finantat. Acest aspect face ca proiectele finantate prin emisiune de
obligatiuni municipale sa fie mult mai competitive, fiind in permanenta monitorizate
de furnizorii de resurse financiare.
Nerespectarea scopului declarat ar duce la pierderea credibilitatii autoritatii
locale, lucru care ar face deosebit de dificila atragerea de imprumuturi in viitor.
Principalele scopuri pentru care se emit obligatiuni municipale sunt:
-finantarea unui proiect de investitii nou (o scoala, un spital etc.)
-finantarea repararii si intretinerii unor active detinute de emitent (renovarea unei
scoli etc.)
-refinantraea unei emisiuni de obligatiuni aflate deja in circulatie (daca anterior a fost
facuta o emisiune de obligatiuni iar dobanda a scazut, se va face o noua emisiune de
obligatiuni cu o dobanda mai mica iar banii vor achita emisiunea initiala)
-achitarea cheltuielilor curente (sansale sunt mai scazute iar investitorii se feresc
pentru ca nu este o activitate productiva).
Emisiunea de obligatiuni municipale se face pe baza unui prospect de
emisiune. Prospectul de emisiune este documentul ce cuprinde informatii despre
emitent, caracteristicile tehnice ale emisiunii, situatia financiara a emitentului si
scopul pentru acre sunt emise obligatiunile municipale.
Elementele tehnice prevazute de prospect sunt:
1. Emitentul (comuna, orasul sau municipiul)
2. Valoarea totala a emisiunii cuprinde volumul total al imprumutului care se vrea
atras
3. Numarul de obligatiuni emise in vederea subscrierii
4. Numarul minim de obligatiuni subscrise. Pentru a se evita fragmentarea
excesiva a subscriitorilor de obicei se precizeaza numarul minim de obligatiuni
care poate fi achizitionat de un singur subscriitor.
5. Valoarea nominala a unei obligatiuni se obtine prin impartirea valorii totale a
imprumutului la numarul de obligatiuni ce se doreste a fi emis
6. Pretul de vanzare al unei obligatiuni care poate fi diferit de valoarea nominala a
acesteia. Pentru a fi atractiva emisiunea se poate stabili un pret de vanzare
inferior valorii nominale
7. Modalitatea de subscriere- se vor preciza formularele care trebuiesc completate

16
8. Publicitatea – vor fi prezentate modalitatile prin care se va face publicitate
emisiunii
9. Perioada de derulare a ofertei. Se precizeaza intervalul de timp pe parcursul
caruia, in zilele lucratoare, se vor putea achizitiona obligatiuni
10. Tranzactionarea pe piata secundara. Se va preciza daca dupa emisiunea
primara obligatiunile vor putea fi tranzactionate pe piata secundara
11.Rata dobanzii - poate fi fixa sau variabila
12.Modalitatea de rambursare a dobanzilor (lunar, anual, la scadenta)
13.Modalitatea de plata a imprumutului (numerar sau virament)
14.Destinatia fondurilor
15.Situatia financiara curenta a emitentului si estimari privind situatia financiara
viitoare pe perioada derularii imprumutului

6.2. Plasarea si emisiunea obligatiunilor municipale

Plasarea obligatiunilor municipale reprezinta procedeul prin care se realizeaza


vanzarea sau distribuirea titlurilor de catre primii detinatori.
Plasarea obligatiunilor municipale se face prin oferta publica de vanzare.
Oferta poate fi facuta direct de catre emitent sau printr-un intermediar, o societate de
intermediere autorizata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
Etapele ofertei publice de vanzare a obligatiunilor municipale sunt:
1. Pregatirea si planificarea ofertei
-se fac calcule de eficienta (de cat capital au nevoie primariile si cu ce cost)
-se analizeaza situatia financiara a emitentului
-se stabileste momentul cel mai favorabil pentru inceperea derularii ofertei
-se organizeaza echipa pentru intocmirea prospectului
2. Intocmirea prospectului de emisiune. Prezentarea eronata a informatiilor din
prospect poate avea ca rezultat angajarea raspunderii penale pentru cei care au
intocmit prospectul,
3. Incheierea contractului de plasament cu societatea de servicii de investitii
financiare.
Metoda de intermediere a emisiunilor de obligatiuni municipale folosita in Romania
este metoda celei mai bune executii. In cadrul acesteia, pe baza unui contract de
plasament intermediat, societatea de intermediere actioneaza in calitate de agent al
ofertantului.
Metoda celei mai bune executii se recomanda atat in cazul in care se doreste plasarea
intregii oferte pe piata, cat si in cazul in care o parte a ofertei a fost deja distribuita si
ofertantul are nevoie de asitenta pentru plasarea partii ramase nevandute.

17
Societatea de valori mobiliare se angajaza sa didstribuie catre public maximul posibil
din valorile mobiliare primite.
4. Inaintarea prospectului la Comisa Nationala a valorilor Mobiliare si
obtinerea avizului. Comisa Nationala a Valorilor Mobiliare verifica daca informatiile
din prospect sunt prezentate in forma standard si daca sunt conforme cu realitatea
5. Subscrierea presupune intocmirea situatiei centralizate a subscriitorilor
6. Raportarea rezultatelor la Comisa Nationala a Valorilor Mobiliare.

CAP. VII PIATA TITLURILOR DE STAT

Titlurile de stat sunt hartii de valoare emise de stat in moneda nationala sau in
valuta, cu ajutorul carora se obtin fonduri banesti pe termen scurt (pana la un an),
mediu (1-5 ani), si lung (peste 5 ani).
Titlurile de stat pot fi emise in forma materializata (fizica) sau dematerializata
(prin inregsitrari in conturi ); nominative sau la purtator; negociablie sau nu; cu
dobanda sau cu discount.
In functie de perioada pentru care se emit sunt titluri de stat pe termen scurt
(bonurile de tezaur si certificatele de trezorerie) si titluri de stat pe termen mediu si
lung (obligatiunile).
Randamentul (R) titlurilor de stat cu discount:
VN - PA
R=___________ X 100
PA

In care:
VN = valoarea nominala a titlului de stat
PA = pretul de achizitie a titlurilor de stat

Randamentul (R) titlurilor de stat cu dobanda:

VN x Rd
R=__________ x Nz
360

In care:
VN = valoarea nominala a titluil de stat
Rd = rata dobanzii
Nz = numarul de zile

18
Piata primara a titlurilor de stat cupriunde totalitatea operatiunilor legate de
vanzarea pentru prima data a titlurilor de stat, in scopul atragerii pe termen scurt,
mediu sau lung a capitalurilor financiare disponibile.
Participantii pietei primare sunt statul, intermediarii si persoanele fizice sau
juridice care pot desfasura operatiuni cu titluri de stat.
Modalitatile de plasare a titlurilor de stat pe piata primara:
a) Subscriptia publica. In cadrul acesteia, cei care doresc sa achizitioneze titluri de
stat depun oferte de cumparare la intermediarul desemnat de Ministerul de Finante
(Trezoreria satului sau bancile comerciale).
Ofertele de subscriere nu pot fi retrase, deoarece constituie angajamente ferme
din partea participantilor.
In cazul in care cererile depasesc valoarea titlurilor de stat, subscriptia se
incheie la sfarsitul zilei in care valoarea cererilor depaseste valoarea emisa. Toate
cererile din acea zi sunt acceptate proportional si/sau cu acordul Ministerului de
Finante emisiunea este majorata.
Subscriptia publica garantata a titlurilor de stat se realizeaza de catre
intermediarii pietei primare care garanteaza plasarea intregii valori a emisiunii de
titluri de stat, respectiv isi asuma obligatia de a cumpara in nume propriu, titlurile de
stat pe care nu le plaseaza la clienti si pe piata.
b) Licitatia. Vanzarea prin licitatie se face de catre Banca Nationala a Romaniei care
centralizeaza ofertele de cumparare. Acestea pot fi:
-oferte competitive, caz in care pe langa valoarea titlurilor care se vrea cumparata se
mentioneaza si un pret maxim pe care este dispus sa il plateasca ofertantul
-oferte necompetitive, caz in care nu se indica nici un pret si au prioritate fata de
primele
Piata secundara a titlurilor de stat reprezinta totalitatea operatiunilor de
vanzare, de cumparare si alte operatiuni cu titluri de stat aflate deja in circulatie.
In cadrul pietei secundare, tranzactiile se deruleaza intre participanti, rezultatul
fiind contractul de vanzare cumparare de titluri de stat dintr-o anumita serie, negociat
si incheiat prin modul de tranzactionare.
Tranzactiile cu titluri de stat sunt efectuate pe principiul « livrare contra plata »
astfel:
-cumpararea de titluri de stat se deconteaza prin creditatrea contului de titluri de stat
concomitent cu debitarea contului de disponibilitati
-vanzarea de titluri de stat se deconteaza prin debitarea contului de titluri de stat
concomitent cu creditarea contului de disponibilitati.
Marja dintre preturile de vanzare si cele de cumparare este determinata liber de
raportul cerere-oferta de pe piata secundara a titlurilor de stat.
In functie de data decontarii, tranzactiile pe piata secundara a titlurilor de stat
pot fi:
-astazi (today) – tranzactiile au decontare la data incheierii

19
-maine (tomorrow) – tranzactiile au decontare in prima zi lucratoare de la data
incheierii tranzactiei
-la vedere (spot) – la doua zile lucratoare de la data incheierii tranzactiei
-la termnen (forward) – in alta zi lucratoare ulterioara decontarii spot.

CAP. VIII DATORIA PUBLICA

8.1. Continutul datoriei publice

Datoria publica reprezinta totalitatea obligatiilor financiare interne sau externe


ale statului, la un moment dat, provenind din imprumuturi contractate direct sau
garantate de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice sau de autoritatile
administratiei publice locale de la diversi creditori, persoane fizice sau juridice,
rezidente sau nerezidente in Romania.
Datoria publica se stabileste si se gestioneaza in mod distinct pe cele doua
forme ale ei:
-datoria publica guvernamentala, reprezinta obligatiile ce revin Guvernului prin
Ministerul Finantelor Publice din imprumuturi contractate sau garantate
-datoria publica locala – parte din datoria publica care reprezinta totalitatea
obligatiilor interne sau externe ale autoritatilor administratiei publice locale
In functie de termen datoria publica este:
-pe termen scurt (flotanta)
-pe termen mediu si lung (consolidata)
Obligatiile statului rezultate din imprumuturile contractate si garantate de stat
pe o perioada de un an sunt limitate de plafonul de indatorare publica stabilit prin
lege anual.
Plafonul de indatorare publica reprezinta totalitatea obligatiilor financiare pe
care le pot contracta si garanta autoritatile administratiei publice centrale si locale pe
o perioada de un an fiind stabilit prin lege.
Plafonul de indatorare publica poate fi:
-plafon de indatorare publica interna
-plafon de indatorare publica externa
La sfarsitul anului, datoria publica angajata este evidentiata in documentul
numit « contul general al datoriei publice » insotit de un raport care analizeaza
aspecte referitoiare la serviciul datoriei si la garantiile statului pentru creditele
contractate de agentii economici.

20
8.2. Managementul datoriei publice

Managementul datoriei publice consta in stabilirea unei strategii de gestiune a


datoriei statului apta de a mobiliza sumele necesare finantarii, de a realiza obiectivele
de risc si de cost, precum si celelalte obiective cum ar fi dezvoltarea si mentinerea
unei piete a titlurilor de stat performante.
Riscurile care apar in gestionaea datoriei publice sunt:
-riscul de piata, se refera la riscurile care apar ca urmare a evolutiei preturilor pietei
(rata dobanzii, cursul de schimb valutar, preturile produselor de baza etc.)
-riscul de refinantare – este riscul de a reinnoi datoria externa la un cost mult mai
ridicat, sau in caz extrem de a nu putea fi refinantata
-riscul de lichiditate are doua componente:
-prima este legata de costul suportat de investitori care vor sa-si inchida o
pozitie luata de titluri de stat prin vanzarea acestora, atunci cand piata nu mai este
atractiva
-a doua se refera la scaderea lichiditatilor statului ca urmare a unor obligatii
neprevazute ale trezoreriei si/sau in intampinarea unor greutati in a obtine noi
imprumuturi
-riscul de credit consta in riscul neexecutarii din partea statului sau a garantatului a
obligatiilor contractuale avand ca obiect active finaciare.
-riscul operational (erorile de tranzactionare in diferitele etape ale executiei si
inregistrarii operatiunilor, insuficiente sau greseli de control intern, probleme juridice,
catastrofe naturale ce prejudiciaza activitatea economica).

8.3. Indicatorii de apreciere a datoriei publice

Au fost elaborati pentru a putea stabili in ce masura economia unei tari va fi


afectata de un nivel ridicat al indatorarii in eventualitatea manifestarii unor socuri
economice si financiare externe.
1. Indicatori privind nivelul datoriei publice:
-volumul datoriei publice indica totalitatea obligatiilor statului angajate si
nerambursate
-serviciul datoriei publice – platile exigibile intr-un an (rate de rambursat, dobanzi,
alte costuri)
-raportul dintre datoria publica si produsul intern brut (este util in efectuarea unor
comparatii intre tari)
-raportul dintre datoria publica interna si produsul intern brut (indica nivelul
indatorarii statului de pe piata interna)

21
-raportul dintre dobanda medie si datoria publica (indica rata medie a dobanzii pentru
imprumuturile contractate de stat).
2.Indicatori privind structura datoriei publice:
-raportul dintre datoria publica interna si datoria publica (exprima cat din datoria
publica este rezultatul imprumutarii statului de pe piata interna)
-raportul dintre datoria publica externa si datoria publica (evidentiaza partea din
datoria publica ce provine de pe piata externa)
3.Indicatori privind dinamica datoriei publice (exprima variatia absoluta sau
relativa a datoriei publice)

CAP . IX ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA TREZORERIEI STATULUI

9.1. Organizarea Trezoreriei statului

Reglementarile legale pe baza carora s-a infintat Trezoreria sunt: Legea


contabilitatii nr.82/24 decembrie 1991 si Hotararea Guvernului nr.78/15.02.1992
Trezoreria statului este sistemul unitar si integrat prin care statul asigura
efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fondurile publice, inclusiv cele
privind datoria publica, si a altor operatiuni ale statului, in conditii de siguranta si in
conformitate cu dispozitiile legale.
Trezoreria Statului este conceputa ca un sistem unitar atat la nivel central, cat si
la nivelul unitatilor teritoriale ale Ministerului Finantelor astfel:
-la nivel central : Directia generala a Trezoreriei Statului;
-la nivel judetean: Directii judetene ale Trezoreriei Statului in cadrul
Directiilor generale ale finantelor publice judetene;
-la nivel local: Trezorerii municipale organizate ca directii in cadrul
Administratiilor Financiare municipale; Trezorerii orasenesti ca servicii in cadrul
Administratiilor Financiare orasenesti; Trezorerii comunale organizate ca servicii in
cadrul Administratiilor financiare comunale.

9.2. Functiile clasice ale Trezoreriei Statului

9.2.1.Functia de casier public

Prin functia de casier public Trezoreria efectueaza:


-toate operatiunile propriu-zise de incasari si plati privind fondurile publice, in
numerar sau prin decontari in cont;

22
-controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget si asigurarea
informatiei necesare privind executia de casa a bugetului in vederea intocmirii
conturilor de executie a bugetului si a elaborarii rapoartelor periodice asupra acestora;
-gestiunea pozitiei de casa zilnice a bugetului;
-asigurarea lichiditatilor necesare prin cunoasterea fluxurilor de incasari si
plati, elaborarea de prognoze cu privire la cerintele de plata, la sincronizarea platilor
si incasarilor, inclusiv a acelora privind finantarea deficitului si serviciul datoriei
publice.
Operatiunile de casa ale Trezoreriei Statului sunt clasificate avand in vedere
trei criterii:
-criteriul juridic: operatiuni privind bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale
de stat; bugetele locale, bugetele institutiilor publice, bugetele fondurilor speciale,
disponibilitatile agentilor economici titulari de conturi deschise la trezorerii;
-caracterul financiar: operatiuni cu caracter definitiv (incasari ficale si
cheltuilei bugetare), cu caracter temporar ( care reclama o rambursare ulterioara a
fondurilor)
-caracterul economic: cheltuieli ordinare ( de functionare si transfer); cheltuieli
de capital.
Functia de casa a Trezoreriei implica doua aspecte:
a) executia de casa a operatiilor de incasari si plati efectuate de stat;
b) urmarirea existentei disponibilitatilor pentru a face fata angajamentelor
statului

9.2.2.Functia de banca a statului

Rolul Trezoreriei de banca a statului are doua forme:


- Trezoreria actioneaza ca o banca de depozit, banca de afaceri care furnizeaza
capitaluri unor intreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea;
- Trezoreria actioneaza ca o banca de emisiune si in acest fel intervine in
domeniul circulatiei monetare.
In calitate de banca Trezoreria asigura urmatoarele servicii:
-este banca la care institutiile publice, precum si agentii economici isi au
deschise conturi de disponibilitati prin care se efectueaza operatiuni de incasari si
plati, realizand, astfel gestionarea disponibilitatilor banesti ale sectorului public si
integrarea acestora in politica de lichiditati;
-gestioneaza datoria publica, respectiv operatiunile de contractare a
imprumuturilor de catre Guvern pentru finantarea deficitului bugetar, precum si de
refinantare a datoriei publice;
-efectueaza si operatiunile in care statul apare in calitate de garant la acordarea
de imprumuturi.

9.3. Functiile moderne ale Trezoreriei Statului

23
Trezoreria se afla in stransa lagatura cu piata financiara si , mai ales, cu piata
monetara. Pe masura ce statul a evoluat, a fost posibila exercitarea unui anumit
control asupra acestor piete. Trezoreria publica a fost insarcinata cu acest control.
Astfel ea joaca un rol de prim plan in exercitarea uneia dintre functiile esentiale ale
finantelor publice moderne: mentinerea echilibrului monedei si al economiei.
Functiile actuale ale Trezoreriei nu sunt usor de delimitat. Totusi se pot regrupa
intr-o abordare generica, cinci functii principale;
1. administrator al banului public, in sensul de gardian al echilibrului
bugetar si casier al statului;
2. intermediar financiar in sensul ca imprumuta pentru a acoperii
diversele deficite si acorda imprumuturi din disponibilitatile sale
3. mandatar al puterii publice intrucat exercita numeroase misiuni de
autoritate, specifice statului, in sectoarele economico-financiare
4. agent al interventiei financiare publice in economie in vederea
reducerii costului resurselor financiare furnizate ( de ex. Acordarea de
garantii anumitor solicitatori de imprumuturi in scopul reducerii
costului resursei
5. gardian al marilor echilibre ce pot fi definite ca raporturi de egalitate
intre nevoile si capacitatile de finantare, ele exprimand chiar obiectul
politicii financiare, inteleasa ca ajustare a capacitatilor de finantare si
plasarea acestor finantari in serviciul economiei.

CAP. IX OPERATIUNI BANCARE ALE TREZORERIEI STATULUI

10.1 Operatiuni pasive ale trezoreriei statului

Operatiunile pasive reprezinta operatiunile de constituire a resurselor.


A. Resursele depozit:
a) Componenta obligatorie, este generata de legislatia in vigoare care prevede
obligativitatea anumitor persoane de asi dechide conturi curente si/sau de depozit la
Trezoreria Statului.
-conturile curente ale institutiilor publice (conform Legii finantelor publice 500/2002
institutiile publice indiferent de sistemul de finantare si de subordonare efectueaza
operatiunile de incasari si plati prin unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului)
-conturile curente ale agentilor economici (in cazul in care agentii economici livreaza
bunuri, presteaza servicii sau executa lucrari pentru institutiile publice, pentru a primi
contravaloarea acestora sunt obligati sa aiba deschis cont la unitatea teritoriala a
trezoireriei statului in raza careia sunt inregistrati fiscal)

24
b) Componenta voluntara, este formata din totalitatea conturilor de depozit decshise
la cererea institutiilor publice fara sa fie constranse de legislatia in vigoare. Pentru
institutiile publice, caracterul voluntar se manifesta pe un singur nivel, respectiv cel al
alegerii de asi constitui sau nu depozitul. Daca ia decizia sa il constituie atunci e
obligata la Trezorerie
B) Resurse nedepozit –formate din imprumuturi si alte tipuri de resurse la care
se face apel in situatia in care resursele depozit nu sunt suficiente pentru acoperirea
necesitatilor.
a) depozite pe termen scurt de la banci sau alte institutii financiare atrase prin
intermediul procedurilor bilaterale. Desi poarta denumirea de depozit, nu apartin
resurselor depozit deoarece se constiutuie doar in situatia aparitiei unui deficit de
lichiditati.
Intre Ministerul Finantelor Publice si banca respectiva se incheie o conventie in care
se specifica volumul depozitului, perioada, rata dobanzii, scadenta, precum si contul
in care se efectueaza plata dobanzii si valoarea depozitului
b) Emisiunile de certificate de trezorerie:
-emisiuni de certificate de trezorerie pentru finantarea deficitului bugetar
-emisiuni de certificate de trezorerie pentru acoperirea necesarului de lichiditati al
trezoreriei
c) Operatiuni repo constau in vanzarea unor titluri de valoare cu angajamentul ferm al
rascumpararii acestora la un termen prestabilit
d) impumuturi pe termen lung atrase prin Trezoreria Statului:
-obligatiuni de stat emise pe piata interna si externa
-imprumuturi acordate de institutiile financiare internationale

10.2. Operatiuni active ale Trezoreriei Statului

Operatiunile active sunt operatiunile de angajare a resurselor:


A) Acordarea de imprumuturi.
a) finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetului de stat,
nefinantate prin imprumuturi de stat
b) finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetului asigurarilor
sociale de stat, pana la alocarea de sume cu aceasta destinatie
c) finantarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigrarilor sociale
de stat si bugetului trezoreriei statului din exercitiul curent
d) acordarea de imprumuturi pentru rascumpararea la scadenta sau inainte de
scadenta, a titlurilor de stat emise pentru finantarea sau refinantarea datoriei publice,
cu conditia asigurarii disponibilitatilor necesare pentru efectuarea cheltuielilor
aprobate potrivit legii.
Rascumpararea inainte de scadenta, a titlurilor de stat se poate efectua atat prin
procedura bilaterala cat si prin licitatie.

25
Procedura bilaterala este utilizata in urmatoarele cazuri:
-prin exercitarea de catre detinator a optiunilor de vanzare inainte de scadenta
titlurilor (optiunea PUT)
-prin exercitarea de catre Ministerul Finantelor Publice a optiunii de rascumparare
inainte de scadenta titlurilor (optiunea CALL)
Rascumpararile de titluri de stat inainte de scadenta sunt definite de urmatoarele
elemente:
-tipul si seria titlurilor de stat
-numarul de titluri de stat
-valoarea unitara nominala
-valoarea unitara de rascumparare a titlurilor de stat la data tranzactiei
-randamentul oferit de titlul de stat pana la scadenta
e) Acordarea de imprumuturi pentru acoperirea golurilor temporare de casa, ca
urmare a decalajului dintre veniturile si cheltuielile bugetelor locale, precum si a
bugetelor fondurilor speciale, cu termen de rascumparare in cursul aceluiasi exercitiu
bugetar.
f) Acordarea altor imprumuturi pe baza de hotarare de Guvern
B) Operatiuni de plasament:
a) efectuarea de plasamente prin operatiuni specifice la banci si institutii financiare
autorizate sa efectueze astfel de operatiuni, garantate cu titluri de stat sau prin soldul
creditor al depozitelor in valuta liber convertibila
b) efectuarea de cumparari reversibile repo
c) efectuarea de plasamente in titluri de valoare cu risc zero, in conditiile pietei.

26