Sunteți pe pagina 1din 4

“Fata babei şi fata moşneagului” de Ion Creangă

- analiză psihoeducaţională -

Activităţile din grădiniţă sunt incluse domeniului educaţiei timpurii care „nu se
adresează copiilor, ci fiecărui copil în parte”, asigurându-se astfel bazele educaţiei pe tot
parcursul vieţii. Fiind la vârsta la care învăţarea se produce prin joc, copilul este dependent
de ocaziile pe care le oferă jocul pentru a beneficia de o învăţare experenţială şi socială.
Putem observa astfel principalele caracteristici pe care trebuie să le îndeplinească o
activitate didactică din învăţământul preşcolar:
 să fie joacă - plăcută şi antrenantă pentru copii,
 să respecte nivelul experienţelor personale ale copiilor,
 să coreleze ideile prezentate cu valorile familiale, culturale şi
morale ale societăţii în care trăieşte.
Pentru a exemplifica aceste principii de bază ale activităţilor didactice, vom analiza
structura psihopedagogică a unei activităţi de „Educarea limbajului” cu tema „Fata babei şi
fata moşneagului” la grupa Mare (5-6 ani). Având în vedere faptul că este cea de-a doua
activiate cu aceeaşi temă, tipul momentului didactic va fi de sistematizare şi consolidare a
cunoştinţelor copiilor. Astfel, dacă într-o primă activitate are loc însuşirea de noi
cunoştinţe, copiilor li se oferă şansa de a sedimenta anumite noţiuni fundamentale ale
acestei teme didactice prin reluarea sub o altă formă şi utilizarea lor în context extins, iar
din punct de vedere psihologic să aibă loc retenţia, fixarea în planul cognitiv a
informaţiilor. Această activitate de consolidare trebuie realizată la 1-2 zile distanţă faţă de
prima pentru a se încadra în curba normală de memorare şi formare de noi noţiuni a
copilului de vârstă mică.
În domeniul „Educarea limbajului” formarea unor cunoştinţe şi deprinderi specifice
poate fi realizată prin mai multe strategii de instruire, însă povestirea reprezintă modelul
principal de exersare al vocabularului, de organizare al cuvintelor şi expresiilor în sistemul
cognitiv al copilului. De aceea se va folosi povestirea ca strategie didactică.
Prin alegerea strategiei didactice ne putem identifica obiectivele de referinţă şi
obiectivele operaţionale ale activităţii şi putem iniţia designul didactic propriu-zis. Pentru
activitatea noastră de la grupa mare vom urmări formarea deprinderilor de a povesti într-o
manieră proprie, cu ajutorul ilustraţiilor şi cultivarea vorbirii adresative, reproductive, a

1
dialogului în comunicare. Se cunoaşte faptul că la vârsta de 5-7 ani limbajul copilului se
structurează, se organizează după reguli gramaticale, se asociază limbajului interior care
asigură primele etape ale gândirii logice şi de observare a faptelor particulare.
Aceste obiective de referinţă se vor atinge prin mai multe activităţi didactice şi prin
strategii didactice şi teme diferite, însă prin urmărirea unor operaţii identice care să situeze
copilul în experienţe noi de învăţare. Aceste operaţii identice sunt reprezentate de
obiectivele operaţionale definite acţional: să cunoască succesiunea momentelor poveştii,
fără abatere de la subiect, să respecte intonaţia şi nuanţele vocii în reproducerea expresiilor
din poveste, să introducă în povestirea lor expresii ale autorului, să elaboreze concluzii
referitoare la trăsăturile fizice şi morale ale personajelor principale.
Dacă strategia didactică este povestirea, în cadrul ei vor fi utilizate metode şi
procedee didactice precum conversaţia euristică, povestirea, explicaţia şi observarea, toate
atent regizate şi organizate pentru a asigura atingerea finalităţilor educaţionale propuse. De
asemenea, metodele didactice sunt însoţite de planşe cu imagini din poveste şi siluete
confecţionate cu personajele principale ale povestirii.
Întregul scenariu va respecta principiile organizării frontale şi individuale ale
activităţii, printr-o trecere succesivă de la colectiv la fiecare copil în parte, asigurând astfel
exersarea vocabularului, a regulilor gramaticale, a intonaţiei şi a dialogului de către toţi
elevii grupei.
Activitatea la clasă începe cu momentul organizatoric în care atât cadrul didactic,
cât şi elevii organizează sala de clasă, mobilierul, mijloacele suport (planşe, siluete,
stative), moment educaţional în care cadrul didactic demonstrează copiilor într-un cadru
nonformal deprinderi de bază privind organizarea spaţiului de lucru, curăţenia acestuia,
necesitatea colaborării tuturor pentru buna desfăşurare a sarcinilor comune, dar şi
introduce elevii treptat în „laboratorul de instruire”.
Imediat după intervine captarea atenţiei copiilor, ca moment intensiv de crearea
atmosferei educaţionale în cadru formal. Până la acest moment toţi elevii deja şi-au ocupat
locurile în scăunele, în semicerc, sunt pregătiţi, cel puţin prin comportamentul exterior,
pentru activitate, urmând ca prin acest moment ei să fie pregătiţi şi prin comportamentul
mental pentru experienţa de învăţare. Se cunoaşte faptul că la vârsta preşcolară funcţia
atenţiei şi a concentrării este redusă, iar copiilor le este necesară o permanentă orientare şi
stimulare a atenţiei în direcţia temei şi a obiectivelor educaţionale propuse. Şi în activitatea
noastră educatoarea va spune copiilor că ştie cât de mult le plac poveştile şi că şi atunci
când era mică îi plăcea o poveste, dar nu îşi mai aminteşte care era, trezind astfel

2
curiozitatea copiilor spre noua activitate. Deodată în sala de clasă intră pe uşă două fetiţe
îmbrăcate în ţărăncuţe care poartă un dialog între ele, un fragment din povestea „Fata
babei şi fata moşneagului”, de Ion Creangă:
“- Câte herghelii ai adus moşului! Salbă, paharele de argint,
nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite, turme de oi…
- Lasă că nu-i prădată lumea de bogăţii; mă duc să aduc şi eu
mai multe!”
Apoi, cele două fetiţe pleacă din sală, iar educatoarea îi întreabă dacă au recunoscut
personajele şi dialogul dintre acestea, din ce poveste fac parte. Răspunsurile copiilor
trebuie date în mod organizat, pe rând, prin ridicarea mâinii de fiecare copil care vrea să
răspundă, asigurându-se astfel şi deprinderi fundamentale de comportament adecvat alături
de colegi şi adulţi într-o situaţie formală specifică. De la acest moment şi de la
răspunsurile copiilor se face trecerea firească către anunţarea temei şi a obiectivelor
activităţii, educatoarea spunând copiilor că se va realiza o povestire de către copii, că ei
trebuie să folosească în cât mai mare măsură expresiile pe care le foloseşte scriitorul şi că
trebuie să fie atenţi la ordinea în care au loc întâmplările. În acelaşi timp, sunt organizate
pe stativ imagiile din poveste pentru a ajuta copiii să-şi organizeze povestirea.
Se cere copiilor să se hotărască cine vrea să înceapă povestirea, iar cel ce începe
vine în faţa colegilor, lângă imagini şi începe. Educatoarea îl lasă să înceapă cu cuvintele
proprii, apoi, după câteva popoziţii, organizează povestirea ajutând copilul să folosească
expresii din povestire, să înceapă cu introducerea şi corectează eventualele cuvinte şi
expresii folosite incorect. În acest moment este foarte important ca educatoarea să
protejeze pe de o parte copilul şi nevoia lui de a avea succes, de a fi plăcut şi de a rezolva
corect sarcinile, dar şi scopul didactic, de corectare şi organizare a limbajului. Aici
intervine tactul pedagogic al cadrului didactic, o abilitate specială care trebuie să îmbine
comunicarea de tip didactic pentru a asigura siguranţa afectivă, confortul personal atât al
copilului aflat în faţa clasei, cât şi al celorlalţi.
Fiecare fragment se va realiza de către un copil diferit pentru ca toţi să aibă şansa
să povestească, să formuleze răspunsuri corecte şi complete la întrebări, să repete expresii
şi cuvinte noi. De asemenea, colegii care ascultă observă stiluri diferite de povestitori, cu
un cadru principal de exprimare, intonaţie şi vocabular păstrat de cadrul didactic în prim-
plan.
După povestire educatoarea adresează o serie de întrebări privind personajele şi
modul lor de comportare în povestire: ce personaj le-a plăcut copiilor şi de ce, ce personaj
nu le-a plăcut, ce personaj ar vrea să fie, ce personaj nu ar dori să fie. Prin aceste întrebări

3
şi prin răspunsurile elevilor se asigură o triplă funcţie a actului didactic: sistematizarea
vocabularului, activarea principiilor morale ale copiilor, dar şi organizarea logică a
limbajului în contextul dat.
Pe tot parcursul dirijării învăţării şi al sistematizării cunoştinelor cadrul didactic va
folosi întrebări directe, scurte, cu limbaj adecvat vârstei şi cunoştinţelor copiilor, întrebări
precum „Cum era fata babei?”, „Dar fata moşneagului?”, „Ce personaj aţi vrea să fiţi?”,
„Ce personaj al poveştii nu v-a plăcut?”, „Ce nu v-a plăcut?”, întrebări care să stimuleze
folosirea expresiilor şi a cuvintelor noi, dar în acelaşi timp să menţină trează atenţia
copiilor, să stimuleze ritmul activităţii.
La finalul activităţii cadrul didactic apreciază copiii, începând cu cei care au
povestit, apoi cu cei care au răspuns la întrebări şi cu cei care au ascultat cuminţi şi au fost
atenţi la activitate. Aprecierile vor include obligatoriu modul de folosire al cuvintelor şi
expresiilor din povestire, cât de frumos s-a folosit intonaţia şi cuvintele personajelor, cum
şi dacă s-au corectat erori de pronunţie, de folosire contextuală a expresiilor, mergând apoi
spre promptitudinea răspunsurilor, concentrarea pe activitate, creativitatea şi curajul de a
participa la activitate, ajutorul dat colegilor şi educatoarei pe parcursul lecţiei. Aceste
aprecieri vor ajuta copiii să înţeleagă şi criteriile de învăţare şi evaluare urmărite, dar şi
cerinţele care li se impun din punct de vedere educaţional şi comportamental.
Deşi am prezentat o activitate didactică separată, trebuie să menţionăm faptul că
noile programe didactice în grădiniţa de copii includ activităţi integrate de pregătire, ceea
ce asigură pe parcursul unei zile sau a unei săptămâni fixarea unor cunoştinţe şi formarea
unor deprinderi mult mai complexe pentru copil. Deci o activitate de povestire cu tema
„Fata babei şi fata moşneagului”, de tip consolidarea cunoştinţelor ar fi constituit
elementul principal dintr-o zi de instruire, alături de activităţi de dezvoltare personală,
activităţi liber alese (modelaj, construcţii, bibliotecă, jocuri de mişcare) în prima parte a
zilei şi activităţi pe domenii experenţiale în ultima parte a zilei. Astfel, obiectivele de
referinţă în domeniul educării limbajului vor fi atinse prin exersarea expresiilor şi a
cuvintelor noi în contextul unor activităţi mai ample.