Sunteți pe pagina 1din 85

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA TITULARUL DISCIPLINEI

FACULTATEA DE LITERE Asist. univ. drd. Ilona BĂDESCU


CATEDRA DE LIMBA ROMÂNĂ

PROGRAMA ANALITICĂ

AN DE STUDIU: AL II-LEA, ID, semestrul I, II


SPECIALIZAREA: ROMÂNĂ – O LIMBĂ STRĂINĂ
DISCIPLINA: ISTORIA LIMBII ROMÂNE

I. OBIECTIVELE DISCIPLINEI

Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a conceptelor operaŃionale specifice disciplinei.


Familiarizarea cu principalele tehnici şi metode utilizate în cercetarea diacronică.
Formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei.
Cunoaşterea principalelor momente ale evoluŃiei limbii române.
Însuşirea noŃiunilor privitoare la elementele constitutive ale limbii române (substrat, strat,
superstrat, adstrat, influenŃe).
Cunoaşterea teoriilor privitoare la teritoriul şi epoca de formare a limbii române.
Cunoaşterea trăsăturilor românei comune.
Recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate fondului lingvistic autohton, a superstratului slav
sau a împrumuturilor de provenienŃă maghiară germană, greacă şi turcă.
Cunoaşterea principalelor particularităŃi fonetice, morfosintactice şi lexicale ale limbii
române vechi.

II. TEMATICĂ

Semestrul I

Istoria limbii române – obiectul. Metodele de cercetare. Izvoare. Limba română – limbă
romanică – 4 ore.
Elementele constitutive ale limbii române – 2 ore.
Latina. Latina populară. Izvoarele latinei populare. Latina din regiunile dunărene ale
Imperiului Roman – 4 ore.
Elementul autohton al limbii române – 6 ore.
Formarea limbii române şi a poporului român – teritoriu şi epocă. Teoriile privitoare la
această problemă – 6 ore.
Româna comună. Trăsături convergente şi divergente. Ruperea unităŃii comune. Formarea
dialectelor limbii române. Primele atestări – 6 ore.

Semestrul al II-lea

Superstratul slav al limbii române. Elementele slave din limba română.


InfluenŃa maghiară.
InfluenŃa germanică şi germană.
InfluenŃa greacă.
InfluenŃa turcă preosmanlâie şi osmanlâie.
Privire sintetică asupra limbii române vechi – 10 ore.
Bibliografie generală

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (coord. Mioara
Avram), Sintaxa limbii române în secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, Bucureşti, 2007.
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (coord.
Magdalena Popescu-Marin), Formarea cuvintelor în limba română din secolele al XVI-lea – al
XVIII-lea, Bucureşti, 2007.
Densusianu, Ov., Istoria limbii române, I, II 1961.
Dimitrescu, Fl. (coord.), Istoria limbii române, Bucureşti, 1978.
Frâncu, Constantin, Gramatica limbii române vechi (1521-1780), Iaşi, 2009.
GheŃie, I., Mareş, Al., Graiurile daco-române în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1974.
*** Istoria României, Editura Academiei, Bucureşti, I, 1960, II, 1962.
*** Istoria limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, I, 1965, II, 1969.
Ivănescu, Gh., Istoria limbii române, Iaşi, 1980.
Mihăescu, H., InfluenŃa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea,
Bucureşti, 1966.
Mihăilă, G., Împrumuturi vechi-slave în limba română, Editura Academiei, Bucureşti,
1960.
Puşcariu, S., Limba română, Bucureşti, 1940.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Bucureşti,
ediŃia a II-a, 1978.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980.
Suciu, Emil, InfluenŃa turcă asupra limbii române, I, Studiu monografic, Editura
Academiei, Bucureşti, 2009.
Şăineanu, L., InfluenŃa orientală asupra limbii şi culturii române, Bucureşti, 1900.
ISTORIA LIMBII ROMÂNE. NOTE DE CURS
Anul al II-lea. Semestrul I

TEMATICA
Istoria limbii române – obiectul. Metodele de cercetare. Izvoare. Limba română –
limbă romanică.
Elementele constitutive ale limbii române.
Latina. Latina populară. Izvoarele latinei populare. Latina din regiunile dunărene
ale Imperiului Roman.
Elementul autohton al limbii române.
Formarea limbii române şi a poporului român – teritoriu şi epocă. Teoriile
privitoare la această problemă.
Româna comună. Trăsături convergente şi divergente. Ruperea unităŃii comune.
Formarea dialectelor limbii române. Primele atestări.

OBIECTIVE
Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a conceptelor operaŃionale specifice disciplinei.
Familiarizarea cu principalele tehnici şi metode utilizate în cercetarea diacronică.
Cunoaşterea principalelor momente ale evoluŃiei limbii române.
Însuşirea noŃiunilor privitoare la elementele constitutive ale limbii române (substrat, strat,
superstrat, adstrat, influenŃe).
Cunoaşterea teoriilor privitoare la teritoriul şi epoca de formare a limbii române.
Cunoaşterea trăsăturilor românei comune.
Recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate fondului lingvistic autohton.

Timp alocat: 28 ore


UNITATEA DE ÎNVĂłARE I

Istoria limbii române – obiectul. Metodele de cercetare. izvoare. Limba română –


limbă romanică.

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- cunoaşterea principalelor momente ale evoluŃiei limbii române;
- recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică;
- cunoaşterea structurii dialectale a limbii române.

Număr de ore alocate: 4 ore

1.1. Istoria limbii române urmăreşte evoluŃia limbii noastre de la originile sale şi până în
momentul actual, incluzând toate fazele ei de dezvoltare.
Criteriile de delimitare a perioadelor de evoluŃie a limbii române sunt bazate, în funcŃie
de autor, pe factori interni (elemente din structura limbii) şi / sau factori externi (influenŃe
străine, fapte de istorie politico-socială).
Deşi aceste etape nu concordă de la un autor la altul, în general, cei mai mulŃi cercetători
delimitează două mari epoci: cea de dinaintea apariŃiei textelor scrise în limba română, numită şi
preliterară, şi cea de după acest moment, numită literară. Cele două epoci au fost subîmpărŃite
în mai multe perioade, denumite şi delimitate diferit, de la un autor la altul.

a. Pentru prima epocă s-au stabilit, în general, următoarele perioade:


- o perioadă de formare a limbii române, pentru care s-au propus mai multe limite, dar
părerea celor mai mulŃi lingvişti este că „în perioada dintre secolele al V-lea şi al
VIII-lea, limba română a trecut de la aspectul de latină târzie la cel de idiom neolatin”
(Coteanu, 1969: 15; cf. Istoria limbii române, II, 1969: 15-18);

- o alta până la despărŃirea dialectelor, numită: străromână (Puşcariu, 1937: 64-120),


română primitivă (Philippide, 1927: 233; Ivănescu, 1980: 285-288), română comună
(Rosetti, 1968: 351), română primitivă comună (Macrea, 1956 a: 8; 1956 b.: 72),
romanică dunăreană (Petrovici, 1964: 439), traco-romanică (Coteanu, 1964: 346-
353), apoi protoromână (Coteanu, 1969: 10), care durează până în secolul al X-lea
(anul 976 este prima atestare a unui grup de români sud-dunăreni, aromânii) sau al
XIII-lea, după unii chiar al XIV-lea (cf. Macrea, 1956: 10; Densusianu, 1961, I:
223; Petrovici, 1964: 439; Rosetti, 1968: 353; Coteanu, 1981: 57-58; Ivănescu, 1980:
289-321);

- dacoromâna comună - perioada cuprinsă între despărŃirea dialectelor şi apariŃia


primelor texte scrise în dacoromână, perioadă în care se conturează dialectele şi
graiurile;

b. Perioada literară se poate împărŃi, în general, în trei mari perioade (Cf. Rosetti,
Cazacu, Onu, 1971: 35-40, GheŃie, 1978: 31-33, Munteanu, Târa, 1983: 9-10, Coteanu, 1958:
151-156, ; Iordan, GuŃu Romalo, Niculescu, 1967: 8-10; Coteanu, 1981: 57-58, Ivănescu, 1980:
286-321):

- dacoromâna veche - cuprinsă între secolele al XVI-lea – sfârşitul secolului al XVIII-


lea;

- româna modernă (sfârşitul secolului al XVIII-lea – sfârşitul secolului al XIX-lea /


începutul secolului al XX-lea);

- româna contemporană (de la sfârşitul secolului al XIX-lea / începutul secolului al


XX-lea până în zilele noastre).

Limba română contemporană este un concept legat permanent de generaŃiile care


folosesc limba şi de pe poziŃiile cărora ea poate fi considerată ca o fază sincronică.

☞ Care sunt etapele de evoluŃie a limbii române?

1.2. Metode folosite:


- medoda comparativ-istorică;
- metoda filologică (studiul textelor vechi).

1.3. Izvoarele pentru investigarea diferitelor stadii ale limbii noastre:


- inscripŃiile;
- documente, textele vechi din secolul al XVI-lea, pe baza cărora s-au reconstituit
fazele anterioare de limbă (din secolele al XII-lea, al XIII-lea, al XIV-lea);
- izvoarele străine – mărturii ale unor cronicari străini (bizantini, apuseni, estici) din
perioada pentru care nouă ne lipsesc ştirile;
- împrumuturile din şi în limbile străine;
- toponimele şi antroponimele;
- dialectele şi graiurile.

1.4. Limba română – limbă romanică.


1.4.1. Din punct de vedere genetico-structural, limba română face parte din familia
limbilor romanice.
Împreună cu celelalte idiomuri romanice – spaniola, portugheza, catalana, occitana,
franceza, franco-provensala, italiana, sarda, retoromana şi dalmata (azi moartă) – formează
spaŃiul geografic şi cultural al Romaniei.

Limba română este singura reprezentantă a Romaniei Orientale, dar şi unicul idiom
romanic izolat de restul romanităŃii printr-o vecinătate nelatină.
PoziŃia de arie laterală şi izolată în spaŃiul romanic, a făcut ca româna să capete un aspect
particular, conferit de anumite particularităŃi lingvistice:

a) cu caracter conservator, concretizate în urme de latinitate inexistente sau


dispărute din celelalte limbi romanice;
b) cu caracter inovator, româna dezvoltând de-a lungul evoluŃiei sale, diferite
trăsături atipice sau necunoscute în celelalte limbi romanice.

Româna este singura limbă romanică ce se defineşte prin ROMANUS, termenul


păstrându-se şi ca nume etnic (rumân > român), ca o conştiinŃă a descendenŃei romane.

☞ Din ce familie de limbi face parte limba română? ComentaŃi.

1.4.2. Româna, continuatoarea latinei orientale din provinciile dunărene are patru
dialecte:
- dialectul dacoromân, vorbit preponderent la nord de Dunăre, în România şi în afara
graniŃelor (compact sau insular) în: Republica Moldova, Transnistria, teritoriul de la gurile
Dunării atribuit Ucrainei, pe valea Timocului şi în Voivodina, în Bulgaria, în zona Vidinului, de-
a lungul Dunării şi în Dobrogea bulgărească, pe valea Tisei (Ungaria), în Ucraina subcarpatică şi
łinutul HerŃei. Se mai vorbeşte pe teritoriul fostei URSS, până în Extremul Orient, unde au fost
deportaŃi românii din Moldova şi Bucovina de nord, dar şi în alte Ńări unde se găsesc comunităŃi
de români.
- dialectul aromân, vorbit preponderent în sudul Dunării, în Grecia, Albania,
Macedonia, Bulgaria şi în alte Ńări, inclusiv în România;
- dialectul meglenoromân, vorbit în nordul Greciei, în Macedonia şi în alte Ńări, inclusiv
în România;
- dialectul istroromân, vorbit în Peninsula Istria din CroaŃia.

Dacoromâna este singurul dintre cele patru dialecte istorice româneşti care s-a dezvoltat
devenind limbă naŃională, are o funcŃie culturală, un aspect supradialectal normat, limba literară,
constituit pe baza subdialectului muntenesc din nord-estul Munteniei şi sud-estul
Transilvaniei, folosind însă şi unele trăsături din celelalte subdialecte.
Dacoromâna prezintă următoarele varietăŃi teritoriale:
- subdialectul muntenesc;
- subdialectul moldovenesc;
- subdialectul bănăŃean;
- subdialectul crişean;
- subdialectul maramureşean.

Cele trei dialecte suddunărene (aromân, meglenoromân şi istroromân) au un caracter


conservator, nu au aspect literar şi au suferit influenŃa limbilor din Balcani în mijlocul cărora au
supravieŃuit.

☞ Care sunt dialectele limbii române? ComentaŃi.

Bibliografie

*** Istoria limbii române, II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969.
Caragiu-MarioŃeanu, M., Compendiu de dialectologie română (nord şi sud-dunăreană),
Bucureşti, 1975.
Coteanu, Ion, Epocile de evoluŃie a limbii române, în SCL, X, 1958, nr. 2, p. 151-156.
Coteanu, Ion, ReconstrucŃia aşa-numitei „române comune”, în LR, XIII, 1964, nr. 4, p.
346-353.
Coteanu, Ion, Morfologia numelui în protoromână (româna comună), Editura Academiei,
Bucureşti, 1969.
Coteanu, Ion, Structura şi evoluŃia limbii române (de la origini până la 1860), Editura
Academiei, Bucureşti, 1981.
Cvasnîi Cătănescu, Maria, Limba română. Origini şi dezvoltare, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1996.
Densusianu, Ov., Istoria limbii române, I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961.
Dimitrescu, Fl. (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
GheŃie, Ion, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
Iordan, Iorgu, GuŃu Romalo, Valeria, Niculescu, Alexandru, Structura morfologică a
limbii române contemporane, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1967.
Ivănescu, Gh., Istoria limbii române, Editura Junimea, Iaşi, 1980.
Livescu, Michaela, VarietăŃile diatopice ale limbii române, Editura Universitaria,
Craiova, 2004.
Macrea, Dimitrie, Despre dialectele limbii române, în LR, V, 1956, nr. 1, p. 5-24 (1956
a).

Macrea, Dimitrie, Câteva precizări în legătură cu problema dialectelor limbii române, în


LR, V, 1956, nr. 4, p. 70-75 (1956 b).

Munteanu, Ştefan, Târa, Vasile, Istoria limbii române literare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
Petrovici, E., Unitatea dialectală a limbii române, în SCL, XV, 1964, p. 431-443.
Philippide, Al., Originea românilor, II, Ce spun limbile română şi albaneză, Tipografia
„ViaŃa Românească”, Iaşi, 1927.
Puşcariu, Sextil, Essai de reconstitution du roumain primitif, în Études de linguistique
romaine, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria NaŃională, Cluj-Bucureşti, 1937.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1968.
Rosetti, Alexandru, Cazacu, Boris, Onu Liviu, Istoria limbii române literare, Editura
Minerva, 1971.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.

UNITATEA DE ÎNVĂłARE II
Elementele constitutive ale limbii române

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;

Număr de ore alocate: 2 ore

2.1. Substratul este reprezentat de limba unei populaŃii autohtone peste care se aşează
limba unei populaŃii cuceritoare. În urma unui proces de bilingvism (capacitatea unui individ sau
a unei populaŃii de a utiliza în comunicare două sisteme lingvistice diferite), limba populaŃiei
autohtone va fi asimilată. Dar ea nu dispare complet, ci lasă urme în fonetică, vocabular,
toponimie, hidronimie şi în formarea de cuvinte, rar în structura gramaticală.
Substratul limbii române îl reprezintă limba traco-dacilor care în cursul procesului de
romanizare şi-au însuşit limba latină. Cuvintele de substrat au fost asimilate, ca evoluŃie fonetică,
fondului de bază latin (DŞL, 2001: 518).

2.2. Subsubstratul este reprezentat de limbile unor populaŃii foarte vechi despre care
există numeroase atestări arheologice şi de la care se presupune că ar fi rămas unele urme în
toponimie sau cuvinte cu etimologie nesigură/necunoscută.

2.3. Stratul reprezintă limba populaŃiei cuceritoare ce se impune. În cazul limbilor


romanice, este reprezentat de limba latină populară.

2.4. Superstratul este reprezentat de limba populaŃiilor migratoare care s-au aşezat în
spaŃiul romanic şi care, după o perioadă de bilingvism sfârşeşte prin a fi absorbită de idiomul
romanic. Elementele de superstrat se manifestă îndeosebi la nivel lexical şi semantic, în formarea
cuvintelor, în toponimie şi antroponimie, uneori şi în fonetică şi în morfosintaxă.
Superstratul constituie o influenŃă relativ puternică, imediat ulterioară epocii de
constituire a trăsăturilor esenŃiale ale unui idiom, dar importantă pentru definitivarea structurii
acestuia (DŞL, 2001: 520-521). Când încetează şi acŃiunea superstratului, limba s-a constituit în
general.
Pentru română, superstratul este slav.
2.5. InfluenŃele sunt contribuŃiile aduse de diferite limbi ca urmare a relaŃiilor reciproce
(economice, politice, culturale). InfluenŃele nu au presupus un bilingvism de masă, ci un
bilingvism individual. Ele se manifestă în lexic şi în formarea de cuvinte.
În cazul românei se poate vorbi de influenŃa greacă, maghiară, germanică, germană,
turanică, turcă, franceză, italiană, rusă, engleză.

2.6. Adstratul reprezintă rezultatul contactului de vecinătate geografică dintre două limbi
şi produce „îndeosebi schimbări de ordin cantitativ, îmbogăŃind lexicul, precum şi inventarul
mijloacelor sale derivative (sufixe şi prefixe)” (DŞL, 2001: 28).
În română, adstratul este reprezentat de: limbile slave învecinate (bulgara, ucraineana,
rusa, sârba), maghiară, germană.

2.7. Superstratul cultural este reprezentat de elemente de origine latină şi greacă ce Ńin
de domeniul culturii şi care sunt comune celor mai multe limbi.

Bibliografie
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Enciclopedia limbii române,
coord. Marius Sala, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001.
Bidu-Vrănceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaş,
Mihaela, Pană Dindelegan, Gabriela, DicŃionar de ştiinŃe ale limbii, editura Nemira, Bucureşti,
2001.
Densusianu, Ov., Istoria limbii române, I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961.
Dimitrescu, Fl. (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
*** Istoria limbii române, II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1968.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.

✎ Evaluare
DefiniŃi elementele constitutive ale limbii române şi precizaŃi în ce compartimente
ale limbii se regăsesc.
UNITATEA DE ÎNVĂłARE III

Latina. Latina populară. Izvoarele latinei populare.


Latina din regiunile dunărene ale Imperiului roman.

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- cunoaşterea variantelor temporale, funcŃionale şi regionale ale limbii latine;
- cunoaşterea izvoarelor latinei populare.

Număr de ore alocate: 4 ore

3.1. Limba latină - fazele de dezvoltare


Latina, idiom aparŃinând familiei limbilor indo-europene, reprezintă „nucleul
fundamental al limbilor neolatine, atât în ceea ce priveşte tezaurul lexical, cât mai ales în ceea ce
priveşte structura gramaticală” (Tagliavini, 1977: 161).
Limba latină, folosită ca instrument de comunicare de-a lungul unei îndelungi perioade pe
un vast teritoriu, a cunoscut, inevitabil, unele variante temporale, funcŃionale şi regionale.

3.1.1. Latina arhaică – de la origini până la sfârşitul sec. al II-lea î.e.n.


Sursele acestei epoci sunt: inscripŃii, fragmente de cântece rituale, formulare de legi, acte
oficiale, începuturile poeziei din prima jumătate a sec. al III-lea î.e.n.
Cea mai veche inscripŃie este fibula de la Preneste, care datează din jurul anului 600.

3.1.2. Latina preclasică – de la sfârşitul sec. al II-lea î.e.n. până la mijlocul secolului I
î.e.n. Este momentul în care limba literară se constituie şi se unifică.
ReprezentanŃii epocii sunt: Ennius (primul mare poet), Plaut (autor al unor comedii
celebre), Terentiu, Cato (orator şi autor al unui tratat de agricultură), Lucilius (părintele satirei
romane), Varro (filosof şi filolog), Catul (poet liric).

3.1.3. Latina clasică (sau „epoca de aur” a latinităŃii) este prototipul latinei literare
ajunse la apogeu – de la mijlocul secolului I î.e.n. până în anul 14 e.n. (moartea lui Augustus).
ReprezentanŃi: Cicero (retor şi filosof, care „cizelează” latina clasică), Cezar, Salustius,
Titus Livius (istorici), Virgiliu, Horatiu, Tibul, Propertiu, Ovidiu (poeŃi).
3.1.4. Latina postclasică (sau „epoca de argint” a latinităŃii) se caracterizează prin
împrumuturi de elemente populare şi arhaice - anul 14 e.n. până la anul 200 e.n.
ReprezentanŃi: Tacit (istoric), Seneca (filosof), Petronius (autorul romanului Satyricon),
Juvenal şi MarŃial (poeŃi), Quintilian (orator şi teoretician).

3.1.5. Latina târzie – anul 200 până la primele texte romanice.


În această perioadă de decădere a latinităŃii, unii autori încearcă o întoarcere la modelele
clasice. ImportanŃi în această epocă sunt scriitorii creştini (Tertulian, Sf. Augustin, Ieronim).

În 813 Conciliul din Tours confirmă existenŃa unei rustica Romana lingua (Sala, 1989:
272), iar câŃiva ani mai târziu, în 842 apare primul text romanic: Serments de Strasbourg (Sala,
1998: 28, 32).

● Aspectul nenormat al limbii latine, folosit pentru comunicare de oamenii mai puŃin
cultivaŃi (şi chiar de cei cultivaŃi în condiŃii neoficiale) până la transformarea lui în diferitele
idiomuri romanice, a fost numit latină populară sau vulgară, adică latina vorbită de vulgus
„mulŃime gloată”.
Latina populară a existat aşadar în toată perioada latinităŃii şi a reprezentat „unica limbă
comună care a asigurat comunicarea între populaŃiile – diferite etnic şi lingvistic - ale Imperiului
Roman” (Cvasnîi Cătănescu, 1996: 30).

● Latina târzie (epoca de după anul 200 şi până la primele texte romanice) nu trebuie
confundată cu latina medievală care este limba latină moartă, folosită în special în scris, în Evul
Mediu, atunci când limbile romanice existau deja.

● Fiecare din variantele latinei populare târzii vorbite în diferitele provincii ale
Imperiului Roman poartă numele de latină provincială.

● Varianta locală a limbii latine, vorbită în antichitate în provinciile romane Moesia şi


Dacia, din care provin dialectele româneşti, a fost numită latină dunăreană.

☞ Care sunt etapele de dezvoltare a limbii latine?

3.2. Izvoarele latinei populare


Întrucât latina populară reprezintă varianta preponderent vorbită, ea „transpare doar în
mod excepŃional din documentele scrise” (Tagliavini, 1977: 163). Ca atare, nu există texte scrise
exclusiv în latină populară, ci numai texte cu mai multe sau mai puŃine „vulgarisme”, folosite din
diferite motive.

3.2.1. Scrieri normative şi explicative

● Gramaticii. Aceştia se străduiau să corecteze greşelile din pronunŃare sau din flexiunea
diferitelor parŃi de vorbire şi luptau împotriva barbarismelor şi a solecismelor. Lucrările au o
valoare inegală iar utilizarea lor trebuie făcută cu rezervă.

● Glosarele sunt vocabulare rudimentare în general unilingve, în care se explică prin


forme uzuale termenii mai puŃin cunoscuŃi sau expresiile ieşite din uzajul epocii.

Din această categorie, un interes deosebit prezintă Appendix Probi, un fel de îndreptar
gramatical, care cuprinde o listă de 227 de cuvinte populare însoŃite de corespondentele lor
clasice, ordonate după principiul „aşa este corect şi nu aşa”: masculus non masclus, vetulus non
veclus, oculus non oclus, columna non colomna, coquens non cocens, acre non acrum, pauper
mulier non paupera mulier, calida non calda, frigida non fricda, vinea non vinia, tristis non
tristus etc.

3.2.2. InscripŃii

Există mai multe tipuri de inscripŃii:


● gravate în piatră sau în bronz, care cuprind fraze mai mult sau mai puŃin stereotipe
(epitafe, texte onorifice dedicate divinităŃilor etc.);
● pictate – s-au păstrat mai greu; se întâlnesc mai ales la Pompei şi Herculanum;
● zgâriate sau trasate cu cărbune (grafitti). Ele au un caracter întâmplător şi cuprind:
nume de persoane, formule de propagandă electorală, urări, glume, declaraŃii de dragoste,
saluturi, imprecaŃii, diferite anunŃuri etc. Având un caracter spontan sunt deosebit de preŃioase
pentru cunoaşterea aspectului popular al limbii latine.
InscripŃiile au avantajul posibilităŃii datării şi localizării lor, permiŃând stabilirea unor
particularităŃi regionale ale latinei din diferitele provincii. Pentru Dacia există lucrarea lui H.
Mihăescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, Bucureşti, 1960.
De asemenea, după numărul inscripŃiilor găsite pe un anumit teritoriu, se pot aprecia
intensitatea şi limitele romanizării. Astfel, pe baza inscripŃiilor din Peninsula Balcanică, C.
Jireček a trasat o linie (care îi poartă numele) ce delimitează zona de influenŃă romană de cea de
influenŃă greacă.
Utilizarea inscripŃiilor în stabilirea trăsăturilor latinei populare şi regionale trebuie făcută
însă cu prudenŃă, deoarece în multe cazuri, greşelile din text se datorează exclusiv ignoranŃei
celui ce l-a scris sau economiei de spaŃiu.

☞ Care este importanŃa inscripŃiilor?

3.2.3. Autorii latini

În scrieri ponderea elementelor populare diferă de la un autor la altul sau în funcŃie de


tipul de text. Acestea erau folosite fie în mod voit, fie introduse pentru o mai bună înŃelegere a
textului, fie din lipsă de termeni tehnici din latina clasică, fie din cauza pregătirii şcolare reduse
(Tagliavini, 1977: 165).

● Scriitorii literari de până la anul 2000 e.n.


Plaut reprezintă o sursă importantă a latinei populare timpurii. Limba comediilor sale are
un pronunŃat caracter popular, întrucât ele erau destinate publicului de pe stradă, iar eroii
principali erau oameni de rând, care vorbeau ca aceştia, dar şi pentru că au fost scrise într-o
perioadă când încă nu se fixaseră toate normele riguroase ale limbii literare.
Petronius care în Satyricon foloseşte numai în scopuri stilistice aspectul popular al
limbii latine.
Cicero, model de limbă clasică în discursuri şi în scrierile filosofice, foloseşte construcŃii
şi expresii populare în scrisorile adresate prietenului său.

● Scrieri tehnice
Sunt în general lucrări fără pretenŃii literare, scrise în legătură cu practicarea diferitelor
meserii – tratate de: agricultură (Cato cel Bătrân), de medicină veterinară (Mulomedicina
Chironis), artă culinară (Apicius) etc.
● Scrieri istorice şi cronici târzii sunt de obicei redactate într-o latină amestecată, cu
forme populare şi reminiscenŃe clasice:
Historia Augusta – o culegere de biografii ale împăraŃilor romani de la Hadrian la
DiocleŃian;
Historia Francorum – cuprinde istoria merovingienilor;
Chronicarum Libri – povesteşte fapte legate de istoria francilor, presărate cu pilde,
poveşti şi anecdote;
Getica şi Romana, scrise de Iordanes (probabil got originar din Dobrogea), prezintă
forme şi construcŃii populare specifice latinei vorbite în Moesia Inferioară.

● Legi, diplome şi documente de cancelarie


Limba acestor scrieri cuprinde multe elemente populare, dar şi culte, arhaisme şi
barbarisme:
Lex Salica este o culegere de legi ale francilor salici, unul dintre cele mai vechi izvoare
ale dreptului germanic.
Edictus Rothari cuprinde legile longobarde;
Glosele mallobergice explică prin termeni juridici franci noŃiunile corespunzătoare din
latină.

● Scriitorii creştini şi literatura hagiografică


Tertulian, Sf. Augustin şi alŃi PărinŃi ai Bisericii, oameni de cultură, în operele lor prin
care făceau propagandă noii religii, folosesc în mod voit o limbă cât mai apropiată de cea vorbită
de oamenii de rând.
Traducerile Bibliei: Itala (sau Vetus Latina), Afra şi Vulgata (Vulgata, traducerea Sf.
Ieronim, reprezintă varianta de bază a Bibliei catolice).
Peregrinatio Aetheriae (Egeriae) ad loca sancta este un fel de jurnal de călătorie al unei
călugăriŃe spaniole la locurile sfinte.

☞ Care este ponderea elementelor populare din diferitele scrieri latineşti?

3.2.4. ReconstrucŃia cu ajutorul formelor romanice.

Compararea limbilor romanice reprezintă o sursă importantă pentru reconstrucŃia multor


particularităŃi şi a multor cuvinte din latina populară neatestate în alte izvoare.
Bibliografie
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Enciclopedia limbii române,
coord. Marius Sala, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001.
*** CrestomaŃie romanică, întocmită sub conducerea academicianului Iorgu Iordan, vol.
I, Editura Academiei, Bucureşti, 1962.
Cvasnîi Cătănescu, Maria, Limba română. Origini şi dezvoltare, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1996.
Densusianu, Ov., Istoria limbii române, I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961.
Fischer, Iancu, Latina dunăreană, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
*** Istoria limbii române, II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969.
Mihăescu, H., Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, Editura
Academiei, Bucureşti, 1960.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1968.
Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977.
Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1989.
Sala, Marius, De la latină la română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
Väänänen, Veikko, Introduction au latin vulgaire, Troisième édition revue et augmentée,
Éditions Klincksieck, Paris, 1981.

✎ Evaluare
1. DefiniŃi: latina populară, latina târzie, latina medivală, latina provincială, latina
dunăreană.
2. Care sunt principalele „surse” ale latinei populare?
3. Care sunt avantajele şi dezvantajele inscripŃiilor?
4. ComentaŃi prezenŃa elementelor populare din diferitele scrieri latineşti.
5. Care este primul text romanic?
UNITATEA DE ÎNVĂłARE IV

Elementul autohton al limbii române

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei
- recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate fondului lingvistic autohton.

Număr de ore alocate: 6 ore

4.1. Limba care reprezintă substratul limbii române a fost numită: tracă, iliră, traco-
frigiană, traco-iliră, traco-dacă sau daco-moesiană (ILR, II: 313).
Unii savanŃi fac diferenŃa între: traca propriu-zisă şi daco-moesiană (cf. ILR, 1969: 317).
Delimitarea este făcută în general după numele de localităŃi:
- în partea de nord erau terminate în: -dava „cetate, aşezare”, -dina, -sara, -stur;
- în Tracia propriu-zisă se terminau în: -berga, -bria, -burd, -cella, -diza, -para, -zura.

5.2. Daco-moesiana este cunoscută din:


a) Glose. În două tratate de botanică medicinală - De materia medica al lui Dioscorides
(sec. I e.n.) şi Herbarius, citat sub denumirea de Pseudo-Apuleius (sec. III e.n.) -
există un număr de 57 de nume de plante medicinale (Ist. Rom., 1960: 260-262; ILR,
1969: 314). Dar unele cuvinte considerate dace sunt latineşti sau greceşti. Pentru
unele cuvinte s-au făcut apropieri de cuvintele româneşti: brusture, gorun, mazăre,
zârnă (ILR, 1969:315).

b) Nume proprii (nume de zeităŃi, de persoane, de aşezări, de ape): aproximativ 2050,


din care 1150 antroponime şi 900 toponime (Daicoviciu, 1968: 21; cf. Ist. rom., 2001:
426-428), dar pentru care nu se cunoaşte sensul apelativului din care provin (ILR,
1969: 315).

c) InscripŃii (unele cu interpretare nesigură):


- inscripŃia cu litere latine de la Grădiştea Muncelului - Decebalus per Scorilo;
- o inscripŃie care are 61 de semne greceşti dispuse în 8 rânduri, în scriptio continua, pe
un inel descoperit în 1912 la Ezerovo (Bulgaria) (Ist. Rom., 1960: 261; Ist. rom.,
2001: 404) ;
- 30 de inscripŃii cu caractere greceşti, alcătuite numai din consoane, încă nedescifrate.

Toate aceste izvoare au pus în evidenŃă faptul că daco-moesiana era o limbă indo-
europeană, de tip satem (Vraciu, 1980: 92), fiind înrudită în primul rând cu ilira, cu balto-slava şi
cu iraniana (Daicoviciu, 1968: 23; Dimitrescu, 1978: 67).

☞ Ce se ştie despre elementul autohton al limbii române?

4.3. Criteriile stabilirii elementelor de substrat (ILR, 1969: 319-320)

a) Domeniul în care trebuie căutate elementele de substrat este acela al elementelor fără
etimologie sau cu etimologie nesigură.
b) ComparaŃia cu resturile, oricât de precare şi de nesigure, ale daco-moesienei.
c) ComparaŃia cu oricare dintre vechile limbi balcanice (tracă, macedoneană, iliră).
d) ComparaŃia cu albaneza, care trebuie însă făcută între stadiul românei comune şi
albanezei comune.
e) Când cuvântul nu este atestat în limbile balcanice antice şi nici în albaneză, dar nu
este moştenit din latină, nici împrumutat, poate fi de folos comparaŃia cu limbile
baltice şi cu armeana.
f) ComparaŃia poate fi extinsă la oricare dintre limbile indo-europene vechi sau moderne
din care româna nu a putut împrumuta direct sau mijlocit.
g) Referirea la simple rădăcini nu este edificatoare. Trebuie găsite cuvinte concrete
existente în diverse limbi indo-europene şi explicarea cuvântului românesc trebuie
făcută nu numai pentru rădăcină, ci pentru toate elementele lui.
h) Pentru faptele morfologice, concordanŃa numai structurală nu dă certitudinea, ci
numai posibilitatea înrudirii.

4.4. Se atribuie substratului în limba română:

4.4.1. În fonetică (influenŃa substratului s-a manifestat direct – prin apariŃia unor foneme
noi – şi indirect – prin evoluŃia fonetică a unor grupuri de sunete):
● existenŃa vocalei ă (pentru că există şi în albaneză şi bulgară)
S-a demonstrat însă că în română este o evoluŃie firească, de tip romanic, în cadrul
tendinŃei de închidere a timbrelor vocalice (care s-a manifestat şi în portugheză şi în dialectele
italiene de sud) (Avram, 1964: 266-269; Rosetti, 1968: 610-611).

● existenŃa consoanei h (considerată de unii lingvişti de origine slavă). (Se ştie că latina
pierduse pe h, ca urmare a unei pronunŃări relaxate).
Părerea că h se datorează substratului (Brâncuş, 1961: 471-477) se bazează pe:
a) descoperirea unor cuvinte cu h comune românei şi albanezei: rom. hameş (v. a
hămesi), alb. hamësh, hudă, hututui.
b) tendinŃa din graiurile moldoveneşti de a transforma pe v + o, u > h: hulpe, hultan,
holbură.
c) tendinŃa de a pronunŃa cu aspiraŃie cuvinte ca haripă, hăla, harmăsar.

● evoluŃia particulară a grupurilor consonantice CT şi CS (asemănătoare cu ce s-a produs


în albaneză)
CT > pt LACTE(M) > lapte LUCTA > luptă alb. luftë
CS > ps COXA > coapsă alb. kofshë

● rotacismul (evoluŃia lui -n- > -r- în cuvintele de origine latină sau din fondul străvechi):
bine > bire. Se explică însă şi prin păstrarea opoziŃiei dintre N şi NN romanici.

● După unii lingvişti s-ar datora substratului şi trecerea lui -L- > r (GULA > gură,
MOLA > moară), evoluŃia grupului -BR- > -br- (FABRUM > faur), apariŃia diftongilor
metafonici ea şi oa (seară, moară). Nu s-au oferit însă explicaŃii satisfăcătoare pentru aceste
afirmaŃii.

☞ Ce se atribuie substratului în fonetică?

4.4.2. În morfosintaxă
● postpunerea articolului
Această preferinŃă pentru postpoziŃie se explică însă şi prin analogia cu postpunerea
adjectivului;
● existenŃa genului neutru (care după unii lingvişti s-ar datora influenŃei slave, după alŃii
s-a reorganizat pe teren românesc, iar după alŃii este moştenit din latină);

● formarea numeralului de la 11 la 19 cu material latin (explicată şi prin calchiere după


slavă sau prin criterii interne);

● existenŃa particulei -ne de la acuzativul pronumelor personale mine (< ME + -ne), tine
(< TE + -ne), a pronumelui reflexiv sine (< SE + -ne) şi a interogativ-relativului cine (< QUE(M)
+ -ne);

● formarea viitorului cu VOLERE (< VELLE). Româna este singura limbă romanică ce
formează viitorul cu acest auxiliar;

● identitatea formală dintre genitiv şi dativ (care se explică însă şi prin evoluŃia internă a
latinei târzii);

● sufixul adjectival -esc (ce arată originea), care a generat sufixul adverbial -eşte (cu care
se formează şi adverbe egale semantic cu numele unei limbi) : românesc, tineresc; româneşte,
tinereşte;

● alte sufixe: -ac (formează substantive şi adjective): prostănac, scundac;


-ăni (sufix verbal foarte productiv): a băcăni, a pocăni;
-man: gogoman, ortoman, hoŃoman;
-oane.

● alte fenomene atribuite substratului şi insuficient argumentate:


- forma pronumelui personal de acuzativ o
- particula deictică a de la pronumele şi adverbele demonstrative acesta, acela, aicea,
acuma
- generalizarea auxiliarului a avea la perfectul compus al verbelor tranzitive şi
intranzitive.

☞ Ce se atribuie substratului în morfosintaxă şi în formarea de cuvinte?

4.4.3. În vocabular
● toponime:
- numele munŃilor CarpaŃi (< rădăcina *karp „stâncă“)
- numele unor localităŃi: Abrud, Albac, Bârzava, Drencova, după unii şi Hârşova,
Mehadia, Oituz, Turda.

● hidronime (numele apelor mari):


Argeş, Ampoi, Bârzava, Buzău, Criş, Cerna, Jiu, Lotru, Motru, Mureş, Olt, Prut, Siret,
Someş, Timiş, Tisa, Vedea.

● cuvinte - numărul acestora diferă de la cercetător la cercetător şi de la epocă la epocă:


185 după Al. Philippide (1927: 743), 85 comune cu albaneza după Al. Rosetti (1968: 264 ş.u.),
iar după I. I. Russu (1981: 243 ş.u.) circa 160, dintre care 72 comune cu albaneza, restul
existente numai în română.

a) cuvinte comune cu albaneza:


abur, baci, baltă, balegă, brad, (a) bucur(a), buză, căpuşă, ceafă, copac(i), cătun, cruŃà, curmà,
curpăn, fărâmă, gard, gata, gălbează, ghimpe, ghioagă, grapă, groapă, grumaz, guşă, mal,
mazăre, măgură, mătură, mânz, moş, mugure, murg, năpârcă, pârău, păstaie, pururea, rânză,
sarbăd, scăpărà, scrum, sculă, sâmbure, sterp, strepezi, strungă, şale, şopârlă, Ńap, Ńarc, vatră,
viezure, zgardă, zgâria.

b) Cuvinte existente numai în română:


ameŃi, amurg, barză, băgà, băiat, beregată, boare, bordei, brânduşă, brânză, buiestru, burtă,
butuc, butură, caier, caŃă, cârlan, căciulă, copil, dereticà, desbărà, descurcà, droaie, genune,
gheară, gorun, greci, întâmpina, întâmpla, întrema, leagăn, lespede, mare, melc, mure, mistreŃ,
mişca, morman, muşat „frumos“, muşca, nai, necheza, niŃel, păstia, pânză, prunc, răbdà,
reazem, scurmà, strugure, şir, şoric, urcà, urdă, vătăma, zer, zburda, zestre, zgârma, zimbru.
Se observă că aceste cuvinte se referă, în general, la o civilizaŃie de tip pastoral şi agricol.

☞ Ce se atribuie substratului în vocabular?

Bibliografie
Avram, Andrei, ContribuŃíi la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneşti,
Bucureşti, 1964, extras din SCL, XV, 1864, fasc. 1-5.
Brâncuş, Gr., Originea consoanei h din limba română, în SCL, XII, nr. 2, 1961, p. 471-
477.
Brâncuş, Gr., Vocabularul autohton al limbii române, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1983.
Brâncuş, Gr., Studii de istorie a limbii române, Editura Academiei Române, Bucureşti, I,
2007, II, 2008.
Densusianu, Ov., Istoria limbii române, I, Originile, Editura ŞtiinŃifică Bucureşti, 1961.
*** Istoria limbii române, II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969.
*** Istoria României, Editura Academiei, Bucureşti, I, 1960.
*** Istoria românilor, Editura Enciclopedică, Bucureşti, II, 2001.
Philippide, Al., Originea românilor, II, Ce spun limbile română şi albaneză, Tipografia
„ViaŃa Românească”, Iaşi, 1927.
Puşcariu, Sextil, Limba română, I, Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti, 1976.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1968.
Russu, I. I., Limba traco-dacilor, Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1959.
Russu, I. I., Etnogeneza românilor, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.
Vraciu, Ariton, Limba daco-geŃilor, Editura Facla, Timoşoara, 1980.

✎ Evaluare
Care este substratul limbii române?
Ce se ştie despre elementul autohton al limbii române?
Ce se atribuie substratului în limba română? ComentaŃi.
UNITATEA DE ÎNVĂłARE V

Formarea limbii române şi a poporului român – teritoriu şi epocă. Teoriile


privitoare la această problemă.

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- cunoaşterea şi explicarea teoriilor privitoare la teritoriul de formare a limbii române;
- conoaşterea şi explicarea părerilor privind epoca de formare a limbii române;
- cunoaşterea părerii oficiale privind teritoriul şi epoca de formare a limbii române.

Număr de ore alocate: 6 ore

5.1. Poporul român şi limba română s-au format printr-un proces îndelungat, complex şi
inseparabil, început odată cu romanizarea şi colonizarea regiunilor carpato-danubiano-pontice de
la nord şi de la sud de Dunăre.

5.2. Pentru istoria limbii noastre (şi a poporului român) sunt importante două probleme,
care au fost îndelung disputate:
- teritoriul de formare
- epoca de formare.

5.2.1. Teritoriul de formare


„Problema cea mai grea din istoria limbii române” (Densusianu, 1961, I: 189), sursă a unor
îndelungate dispute ştiinŃifice, o constituie teritoriul de formare. Ca atare, de-a lungul timpului s-
au formulat mai multe teorii privind geneza etnolingvistică românească.

5.2.1.1. Teoria nord-dunăreană, formulată de unele personalităŃi ale culturii româneşti (D.
Cantemir, P. Maior, B.P. Hasdeu) nu a fost ilustrată cu argumente ştiinŃifice convingătoare şi a
fost repede abandonată. Astăzi ea are numai valoare istorică.

5.2.1.2. Teoria sud-dunăreană a fost susŃinută şi de unii savanŃi români, dar mai ales străini,
între ei existând însă unele diferenŃe majore.
a. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, trei învăŃai austrieci – Fr. J. Sulzer, I. C.
Eder, J. Cr. Engel – admit ideea că românii din sudul Dunării sunt înrudiŃi cu cei din nord, dar
cei din nordul Dunării au venit din sud. Data imigrării românilor din sud la nord de Dunăre era,
în orice caz, ulterioară venirii ungurilor (896) sau chiar a cumanilor: după Engel în sec. al IX-lea,
iar după Sulzer şi Eder în sec. al XIII-lea.
Prin teoria lor, cei trei istorici încercau să justifice politica austro-ungară în Transilvania.
Românii, consideraŃi „venetici”, nu aveau drept de natio ca ungurii, saşii şi secuii, religia
ortodoxă nu era acceptată, iar ei erau toleraŃi, deşi erau majoritari.

În secolul al XIX-lea, un istoric german reputat în epocă, R. Roesler, a reluat teza originii
sud-dunărene a românilor, pentru care a adus atât „argumente” istorice cât şi lingvistice.

Printre argumentele de ordin i s t o r i c figurau:


- exterminarea dacilor în cele două războaie de cucerire (101-102; 105-106);
- imposibilitatea romanizării Daciei doar în 165 de ani;
- evacuarea totală a Daciei între anii 271-275, rezultând un imens spaŃiu pustiu la nord de
Dunăre;
- lipsa unor date istorice despre români până în sec. al X-lea - al XI-lea, deci 8-9 secole de
„tăcere” a cronicilor.

Argumentele istorice erau completate şi de unele l i n g v i s t i c e:


● AbsenŃa cuvintelor de origine germanică din limba română, deşi pe teritoriul fostei Dacii
au locuit mult timp, încă din sec. al III-lea, populaŃii germanice (vizigoŃi, ostrogoŃi, gepizi,
longobarzi, taifali).

Argumentul acesta nu poate fi acceptat pentru că şi în sudul Dunării au locuit


diferite neamuri germanice şi nici acolo nu s-au păstrat elemente germanice certe.
AbsenŃa elementelor germanice se explică, în general, prin tipul de raport care a existat
(dacă a existat) între o populaŃie sedentară (populaŃia romanizată) şi una migratoare de
tip militar, în permanentă mişcare (germanicii).
Astăzi se presupune că ar fi de origine germanică în română câteva cuvinte, dar şi
asupra lor planează îndoieli: a cutropi ( expr. a veni cu tropul „a veni mulŃi, în număr
mare”), nasture, rapăn, tureci, brusture (improbabil), strugure (destul de incert).
● ExistenŃa în română a numeroase cuvinte greceşti vechi, ceea ce ar susŃine ideea că patria
primitivă a românilor trebuie să se fi aflat în vecinătatea teritoriului de limbă greacă.

PrezenŃa elementelor greceşti vechi nu se datorează vecinătăŃii teritoriale; ele au


pătruns din greacă în latină, după care s-au răspândit ca termeni latini propriu-zişi. De
altfel, majoritatea cuvintelor denumesc noŃiuni creştine fundamentale (înger, a
blestema, a boteza etc.) şi se regăsesc în mai multe limbi romanice.

● Limba română are cuvinte comune cu albaneza şi, ca atare, teritoriul de formare a limbii
române s-ar fi aflat în vecinătatea teritoriului ilir (în epoca respectivă, albaneza fiind considerată
urmaşa ilirei).

Elementele comune din română şi albaneză se explică printr-un substrat comun


sau asemănător.

● Marea asemănare dintre română şi macedoneană (prin macedoneană Roesler denumind


aromâna).

De vreme ce dacoromâna şi aromâna sunt dialecte istorice ale aceleiaşi limbi,


româna comună, e firesc să semene.

Teza lui Roesler, numită şi teoria imigraŃionistă, a influenŃat mulŃi învăŃaŃi atât străini, cât şi
români.

☞ Care sunt argumentele aduse de R. Roesler în sprijinul teoriei sale ?

b. Teoria formării poporului şi a limbii române la sud de Dunăre a fost susŃinută şi de unii
lingvişti români, precum Al. Philippide (integral) şi Ov. Densusianu (parŃial).

Al. Philippide (1927: 404 ş.u.), după ce analizează toate mărturiile istorice, arheologice şi
lingvistice, ajunge la concluzia că româna s-a format numai la sudul Dunării de unde „s-a
revărsat” şi în vestul şi în sudul Peninsulei Balcanice, dar şi la nord de Dunăre.
După Philippide, românii ar fi trecut Dunărea, începând cu secolul al VI-lea şi până în
secolul al VIII-lea în două valuri succesive (teoria lui Philippide este cunoscută şi sub numele de
„teoria valurilor”):
- primul val ar fi populat Banatul, centrul şi nordul Transilvaniei, Maramureşul şi
Moldova;
- al doilea val ar fi cuprins estul Olteniei, Muntenia, sudul Transilvaniei, Dobrogea (prin
Oltenia de vest ar fi trecut ambele valuri).
Al. Philippide vorbeşte despre aceste două valuri de imigraŃie în nordul Dunării luând în
considerare şi unele particularităŃi lingvistice ale celor două arii: în vreme prima arie se
caracterizează prin trăsături mai arhaice şi prezintă diferite forme de palatalizare, cea de-a doua
arie este mai inovatoare şi nu are palatalizare sau dacă are, aceasta se află în stadii iniŃiale.

Ov. Densusianu (1961, I: 189-224), porneşte de la asemănarea românei cu dalmata şi cu


albaneza şi consideră Iliria centrul de formare a românei, dar nu exclude „nicidecum păstrarea
unui element latin, fără îndoială destul de important, în Dacia şi în Moesia”.
În concuzie, după Ov. Densusianu, româna s-a format şi la nord şi la sud de Dunăre (în Dacia
romanizată, Iliria, teritoriul balcanic romanizat vecin cu Iliria); centrul ar fi fost în sudul Dunării,
având însă puternice ramificaŃii în nord. Nordul ar fi participat mai puŃin şi s-a restrâns treptat
din cauza năvălirii popoarelor migratoare.
Ov. Densusianu susŃine, de asemenea, că începând cu secolele al V-lea – al VI-lea, unii
români din sudul Dunării ar fi trecut în nord, aducând cu ei palatalizarea labialelor.

☞ Care este diferenŃa între Ov. Densusianu şi Al. Philippide privind teritoriul de
formare a limbii şi a poporului român ?

5.2.1.3. Teoria nord şi sud-dunăreană


Foarte mulŃi lingvişti şi istorici au căzut de acord că cea mai corectă teorie este cea a formării
poporului român şi a limbii române atât la nord, cât şi la sud de Dunăre. Printre aceştia pot fi
menŃionaŃi: J. Thunmann, Cr. Mommsen, N. Iorga, A. D. Xenopol, C. Daicoviciu, S. Puşcariu,
Th. Capidan, Al. Rosetti, E. Petrovici, Fr. Diez, M. Bartoli, C. Tagliavini etc.

Primul care a combătut teoria lui lui Al. Philippide a fost S. Puşcariu (1940; 1974: 147-148).
Puşcariu a arătat că poporul român s-a format pe o arie foarte întinsă, la nord şi la sud de Dunăre.

După Puşcariu (1974:426-427), Dunărea nu a fost o graniŃă, ci un element polarizator al


românilor de pe ambele maluri, locul de întâlnire al păstorilor din nordul şi din sudul Dunării.
Puşcariu consideră că dacoromânii sunt românii nordici, aromânii şi meglenoromânii sunt
românii sudici, iar istroromânii sunt românii vestici. ToŃi aceşti români se aflau într-o relativă
unitate şi vorbeau aceeaşi limbă, relativ unitară.

Teoria lui Puşcariu are mari asemănări cu părerea Academiei Române, după care teritoriul de
formare a poporului român şi a limbii române cuprindea regiunile daco-moesice de la nord şi de
la sud de Dunăre, de la CarpaŃii de Nord şi până la MunŃii Balcani.

Poporul român şi limba română s-au format pe un teritoriu ce a cuprins:


- la nord de Dunăre: Oltenia, vestul Munteniei, estul Banatului, vestul Ardealului (fără
Crişana) şi o fâşie subŃire de-a lungul Dunării munteneşti şi moldoveneşti, în fosta Dacie
romană. Se admite, ca limită nordică a acestui teritoriu, localitatea antică Porolissum, azi
localitatatea Moigrad, din judeŃul Sălaj (Ist. Rom., 1960: 795);

- pentru limita sudică şi sud-vestică există două repere:


● aşa-numita linie Jireček, care coincide cu munŃii Balcani. Această linie a fost trasată
de C. Jireček care, pe pe baza inscripŃiilor, a delimitat zona de influenŃă greacă de cea de
influenŃă latină din Balcani (apud Petrovici, 1964: 437; cf. Ist. Rom., 1960: 794);

● isoglosa št, žd, fixată de E. Petrovici (1960: 79-83; 1964: 438; cf. Ist. Rom., 1960: 794-
795) şi care coincide aproximativ cu graniŃa dintre Bulgaria şi Serbia. Ea urmăreşte limita dintre
cuvintele slave, de tip sudic bulgăresc, care conŃin aceste grupuri şi care au pătruns în română
(de tipul: praştie, grajd), şi cele de tip sârbesc, unde s-au transformat.

☞ Care este părerea oficială privind teritoriul de formare a poporului şi a limbii


române?

5.2.2. Epoca de formare


Epoca de formare a poporului şi a limbii române a fost fixată în mod diferit de diverşi
istorici şi lingvişti. Pentru stabilirea acesteia s-a avut în vedere şi situaŃia celorlalte limbi
romanice, dar şi faptul că româna s-a dezvoltat închis, separată de restul romanităŃii.
Este vorba de momentul în care latina încetează de a mai fi latină şi devine idiom romanic:
„În perioada dintre sec. al V-lea şi al VIII-lea, limba română a trecut de la aspectul de la aspectul
de latină târzie la cel de idiom neolatin printr-o serie de transformări şi modificări, care nu i-au
schimbat însă esenŃa latinească” (ILR, 1969: 15).
În orice caz, indiferent de părerea lor, toŃi lingviştii sunt de acord cu ideea că latina
dunăreană se transformase în idiom romanic înainte de contactul lingvistic cu slavii, care se
aşezaseră în spaŃiul romanic, şi de pătrunderea elementelor slave vechi în limba română.

Acest lucru se susŃine prin aceea că elementele slave vechi din română nu au suferit evoluŃii
fonetice la fel ca termenii latini în condiŃii fonetice identice:

Ex.: Á + N(M) > â lat. LANA > lână, dar sl. blana > blană, sl. rana > rană;
- L- > r lat. GULA > gură, dar sl. milo > milă, sl. silo >silă etc.

La început, românii s-au format pe un teritoriu care se întindea la nord şi la sud de Dunăre.
Acestei unităŃi teritoriale îi corespundea şi o unitate de civilizaŃie care era de tip rural, pastoral.

☞ Care este epoca de formare a limbii române?

Bibliografie
*** Istoria României, Editura Academiei, Bucureşti, I, 1960.
*** Istoria limbii române, II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969.
Densusianu, Ov., Istoria limbii române, I, Originile, Editura ŞtiinŃifică Bucureşti, 1961.
Dimitrescu, Florica (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
Petrovici, E., Problema limitei sud-vestice a teritoriului de formare a limbii române, în
LR, IX, nr. 1, 1960, p. 79-83.
Petrovici, E., Unitatea dialectală a limbii române, în SCL, XV, nr. 4, 1964, p. 431-443.
Philippide, Al., Originea românilor, II, Ce spun limbile română şi albaneză, Tipografia
„ViaŃa Românească”, Iaşi, 1927.
Puşcariu, Sextil, Limba română, I, Bucureşti, 1940.
Puşcariu, Sextil, cercetări şi studii, Editura Minerva, Bucureşti, 1974.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1968.

✎ Evaluare
1. AduceŃi argumente în favoarea teoriei că poporul român şi limba română s-au
format pe un vast teritoriu de la nord şi de la sud de Dunăre.
2. ExplicaŃi diversitatea de opinii privind epoca de formare a limbii române.
UNITATEA DE ÎNVĂłARE VI

Româna comună. Trăsături convergente şi divergente. Ruperea unităŃii comune.


Formarea dialectelor limbii române. Primele atestări.

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- cunoaşterea limitelor românei comune;
- cunoaşterea trăsăturilor românei commune;
- cunoaşterea cauzelor care au dus la ruperea unităŃíi românei.

Număr de ore alocate: 6 ore

6.1. Româna comună reprezintă primul stadiu de evoluŃie a limbii române, din momentul
în care latina dunăreană s-a transformat în idiom romanic şi până când s-a rupt unitatea
românilor de pe ambele maluri ale Dunării.

6.1.1. Pentru această fază de început a limbii române nu există nici o atestare scrisă.
Trăsăturile acestei prime perioade a limbii române au fost reconstituite prin compararea celor
patru dialecte româneşti de astăzi. Pentru ca o trăsătură să fie atribuită românei comune, ea
trebuie să existe în toate cele patru dialecte, eventual în trei, şi obligatoriu în dacoromână şi
aromână.

6.1.2. Pentru această perioadă, s-au folosit în literatura de specialitate diferite denumiri
(vezi supra): Sextil Puşcariu o numeşte străromână (după germ. Urrumänisch), Al. Philippide –
română primitivă, Al. Rosetti – română comună, Dimitrie Macrea – română primitivă comună,
Emil Petrovici – romanică dunăreană, Ion Coteanu – mai întâi tracoromanică, iar apoi
protoromână.

☞ DefiniŃi româna comună. Ce alte denumiri i s-au mai dat acestei perioade?

6.1.3. În ceea ce priveşte limitele acestei perioade, în literatura de specialitate nu există o


unitate de puncte de vedere (vezi supra):
- data de început este cea acceptată pentru „formarea” limbii române – sec. V, VI, VII
sau VIII;

- limita superioară variază după evenimentul luat ca reper şi după data atribuită
acestuia: sec. al X-lea, perioada separării dialectului aromân sau secolele al XII-lea, al
XIII-lea (chiar al XIV-lea), când s-au separat şi celelalte dialecte suddunărene.

☞ Care sunt limitele românei comune ?

6.1.4. Unitatea lingvistică şi teritorială s-a rupt din două motive extralingvistice:
- formarea primelor stătuleŃe slave în porŃiunea dintre Dunăre şi Balcani;
- pătrunderea ungurilor la Dunărea de mijloc (sec. al IX-lea).
Din aceste motive, românii au început să-şi caute alte locuri de iernat, iar Dunărea
încetează de a mai fi un element polarizator şi devine o graniŃă. Astfel, treptat, grupuri mari de
români din sud s-au îndreptat către Marea Egee şi Marea Adriatică, drumurile lor fiind punctate
de toponime.

☞ Care sunt cauzele ruperii unităŃii românei comune?

6.2. Trăsăturile românei comune


Deşi unitară în esenŃă, această perioadă prezintă unele trăsături comune celor patru
dialecte, dar şi trăsături care le diferenŃiază.

6.2.1. ParticularităŃi convergente

6.2.1.1. Vocalism
● A neaccentuat în poziŃie finală sau medială se închide la ă.
BARBATU(S) > bărbat
CASA > casă

● Á + N (M) > ă > â


PANE(M) > *păne > dr. pâne, munt. lit. pâine
> ar. pâne sau păne
> megl. poine
> ir. păre.

Trecerea lui á + n (m) s-a produs şi în cinci cuvinte nelatine, înglobate în categoria
cuvintelor slave (dintre care cu adevărat slave sunt doar două):
sl. SMETANA > rom. smântână
sl. STOPAN > rom. stăpân
iran. STENCA > STANCA > rom. stâncă
iran. STANA > rom. stână
avar. JUPAN > rom. jupân
Se pare că aceste cuvinte au pătruns foarte devreme, într-o perioadă când legile fonetice
care acŃionaseră asupra cuvintelor latine nu îşi încetaseră acŃiunea.

● Păstrarea lui e după labiale


FETU(S) > fetu (> dr. făt după sec. al XVI-lea)
MALU(M) > MELU(M) > meru (> dr. măr după sec. al XVI-lea)

● Diftongarea romanică a lui Ě în silabă deschisă şi închisă. În română, diftongarea lui Ŏ


nu se produce, pentru că în faza preromanică Ŏ şi Ō din sistemul latin s-au contopit.
Ě > ie MĚLE(M) > miere FERRU(M) > fier

● Diftongarea metafonică (condiŃionată) românească a lui é şi ó urmaŃi în silaba


următoare de e sau a(ă).

é ... e (a/ă) > ea


ó ... e (a/ă) > oa
SÉRA > seară
TĚRRA > *tiera > *Ńéra > Ńeară > dr. Ńară
LEGE(M) > leage > dr. lege
MOLA > moară
FLORE(M) > floare
Diftongul ea s-a dovedit mai puŃin rezistent în timp decât oa; el s-a monoftongat adeseori
la a (~ Ńară) sau la e (~ lege), tot în funcŃie de vocala din silaba următoare.

Metafonia s-a produs şi în cuvinte slave, dar numai dacă vocala următoare era a.
sl. komora > comoară
sl. ceta > ceată
sl. preseca > priseacă > mold. prisacă

● Păstrarea diftongului AU sub formă de hiat (cu varianta paradigmatică ă-u):
LAUDO > laud LAUDAMU(S) > lăudăm
TAURU(S) > taur

● Păstrarea vocalelor finale neaccentuate -A (> ă), -E, parŃial -U.


CASA > casă QUADRU(S) > codru
FLORE(M) > floare FETU(S) > fetu > făt

● ApariŃia şi existenŃa unui mare număr de diftongi şi triftongi.

● ExistenŃa unui mare număr de alternanŃe vocalice (cu rol morfologic):


oa / o poartă / porŃi
o / oa / u rog / roagă / rugăm
ea / e leagă / leg

☞ Ce trăsături se regăsesc în vocalismul celor patru dialecte româneşti?

6.2.1.2. Consonantism
● Conservarea surdelor intervocalice -P-, -T-, -C-
LUPU(S) > lupu VITA > vită LACU(S) > lacu

● -B- şi -V- s-au confundat şi au căzut:


(H)IBERNA > iarnă CABALLU(S) > cal
OVE(M) > oaie RIVU(S) > rîu

● L + E, I, I > l´
FILIU(S) > fil´u (> dr. fiu), ar. h´il´u, megl. il´u, ir. fil´

● N + E, I, I > n´
CAPITANEU > căpătîn´ > dr. (fără Banat) căpătîi
CALCANEU(M) > călcîn´ > dr. (fără Banat) călcâi

● T + E, I, I > Ń
TENEO > Ńin
PETIRE > (a) peŃi

● D + E, I, I > d

DĪCERE > dice / diŃe

DĚCE(M) > *dieĉe / *dieŃe > deaĉe / deaŃe (> dr. zece)

● S + E, I, I > ş
SIC > şi SEDEO > *sied > şed / şez

● -L- > -r-


SOLE(M) > soare
SCALA > scară,
dar CABALLU(S) > cal

OpoziŃia latină L ~ LL continuă în română prin opoziŃia r ~ l.

● Qu + A se labializează > p
Gu + A > b
AQUA > apă LINGUA > limbă
EQUA > iapă INTEROGUARE > (a) întreba

☞ Care sunt trăsăturile convergente ale românei comune în consonantism?

● LL posttonic + A dispare (sau se vocalizează)


STÉLLA > stea(uă)
MARGĚLLA > mărgea(uă)
MAXĬLLA > măsea(uă)

● CL, GL în poziŃie iniŃială sau mediană se palatalizează cl´, gl´. În dacoromână, după
secolul al XVI-lea, evoluează la k´ şi g´.
CLAMARE > cl´ema > dr. chema
OC(U)LU(S) > ocl´u > dr. ochi
GLOMU(S) > GLEMU(S) > gl´em > dr. ghem
VIG(I)LARE > vegl´a > dr. veghea

● PL, BL şi FL în poziŃie iniŃială rămîn neschimbate; la fel, în poziŃie mediană -PL- şi -


FL-.
PLANGERE > plânge
AMPLERE > împle (> dr. lit. umple)
BLONDU(S) > blond
FLORE(M) > floare
A(D)FLARE > afla

● -BL- în poziŃie mediană, ca şi grupul -BR-, vocalizează pe B > u


STAB(U)LU(M) > staul
FABRU(M) > faur
C(R)IBRU(M) > ciur

● -CT- > pt
NOCTE(M) > noapte
OCTO > opt
LACTE(M) > lapte

● CS are două evoluŃii: una specifică românei, la ps, şi alta, de tip romanic, ca în latina
populară, la s (prin simplificarea geminatei secundare SS, obŃinută din asimilare CS > SS > s):
COXA > coapsă
LAXARE > *LASSARE > lăsa

● -GN- > -mn-


LĬGNU(M) > lemn DĬGNU(S) > demn

● SC > şt
SCIRE > (a) şti NASCERE > (a) naşte
☞ Care este evoluŃia grupurilor consonantice?

6.2.1.3. Morfologie
- Postpunerea articolului hotărât provenit din lat. ILLE;
- Formarea pluralului masculin cu marca vocalică -i şi a celui feminin cu marca -e;
- Pers. a II-a sg. a verbelor are generalizată marca vocalică -i;
- Păstrarea celor trei clase de declinări din latina populară;
- Păstrarea neutrului din latină, cu o desinenŃă specifică -ORA > -uri pe lîngă e < A;
- ExistenŃa unei declinări cu două cazuri în care NA se opune GD la substantivele feminine
(şi extinderea ei la celelalte genuri prin analogie);
- Păstrarea celor 4 clase de conjugări din latină;
- Constituirea unui model de numărare, altul decât cel latin, de la 11 la 19;
- Posibilitatea exprimării ideii de pasiv cu ajutorul reflexivului.

6.2.1.4. Lexic
În ce priveşte lexicul, româna comună avea: un fond latin de cuvinte necunoscute în alte
limbi romanice, un fond comun autohton şi un fond comun de cuvinte vechi slave.

☞ Care sunt principalele trăsături ale românei comune care se regăsesc în morfosintaxa
şi în lexicul celor patru dialecte?

6.2.2. ParticularităŃi divergente

În legătură cu trăsăturile divergente se ridică următoarele probleme:


a) aria de răspândire şi stadiul de evoluŃie
b) modul de producere
c) vechimea fenomenului

6.2.2.1. Palatalizarea labialelor


p + i > pk´ > k´ piatră > pk´atră > k´atră
b + i > bg´ > g´ bine > bg´ine > g´ine
f + i > h´ (să) fiu > h´iu
v + i > g´, z´, y viŃel > g´iŃel / z´iŃel / yiŃel
m + i > mn´ > n´ miere > mn´ere > n´ere
a) Palatalizarea labialelor este generală şi se află în stadiu final în aromână; este în stadiu
final în meglenoromână, dar nu se palatalizează b, iar palatalizarea se produce numai dacă
consoanele sunt urmate de iot din diftong; în dacoromână se află în diferite stadii, de la cel iniŃial
la cel final, dar există şi arii unde palatalizarea nu se produce; lipseşte în istroromână.

b) Prin palatalizarea labialelor se înŃelege se înŃelege transformarea oclusivelor labiale p,


b, m şi a fricativelor labio-dentale f şi v în consoane palatale, sub influenŃa unui element palatal
următor.
După Al. Lambrior (apud GheŃie, Mareş, 1974: 117), nu este vorba de o palatalizare
propriu-zisă, ci de o consonantizare a iotului, care coexistă un timp cu consoana precedentă, iar
apoi consoana cade (v. piept > pk´ept > k´ept).

c) După Sextil Puşcariu (1940: 249-251), fenomenul este străvechi, produs încă din
româna comună (pe care el o numeşte străromână); după Ov. Densusianu (1961, I: 200-205),
este de „import“ în dacoromână, adusă de românii sud-dunăreni care au migrat dinspre sud spre
nord; după Al Rosetti (1968: 400-403; 509-512) este produsă independent şi la date diferite în
ariile care o cunosc, şi în dacoromână după secolul al XVI-lea, în N-Maramureş, de unde a
iradiat. AfirmaŃia lui Rosetti se bazează pe faptul că în textele vechi din sec. al XVI-lea inovaŃia
e atestată numai pentru f şi p.

6.2.2.2. Rotacismul -n- > -r-


În cuvintele de origine latină sau din fondul străvechi n intervocalic trece la r.
mână >mânră > mâră, oameni > oamiri.
Se produce numai la n rezultat din N negeminat latin. Astfel, vechea opoziŃie n ~ nn se
realizează prin r ~ n. (vezi l şi ll).

a) Este general, în fază finală, în istroromână; în dacoromână se întâlneşte izolat, doar în


łara MoŃilor (se pare că a fost în vechime şi în Maramureş şi N. Moldovei); lipseşte în aromână
şi meglenoromână.

b) Cea mai plauzibilă explicaŃie a producerii fenomenului este cea dată de E. Petrovici: n
s-a debilitat, a transferat caracterul său nazal asupra vocalei precedente, şi a păstrat doar
caracterul său dental.
c) După Sextil Puşcariu (1940: 249-251), fenomenul este străvechi, produs numai în aria
vestică a românei comune şi restrâns treptat în dacoromână. După Al. Rosetti (1968: 249, 383) s-
a produs independent în cele două arii.

6.2.2.3. EvoluŃia spre africată de tip diferit a lui C şi G + E, I – în dacoromână ĉ şi ĝ


iar în arom., megl. şi ir. Ń şi d (care uneori > z).
Nu se poate admite că s-ar fi produs o evoluŃie de tipul ĉ > Ń, cum s-a susŃinut în multe
lucrări de istorie a limbii române. Ne aflăm în faŃa a două direcŃii de dezvoltare spre africată de
tip diferit.

☞ Care sunt trăsăturile divergente ale românei comune? PrecizaŃi aria de


răspândire şi vechimea lor.

Bibliografie

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Enciclopedia limbii române,


coord. Marius Sala, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001.
Coteanu, Ion, ReconstrucŃia aşa-numitei „române comune”, în LR, XIII, 1964, nr. 4, p.
346-353.
Coteanu, Ion, Morfologia numelui în protoromână (româna comună), Editura Academiei,
Bucureşti, 1969.
Coteanu, Ion, Structura şi evoluŃia limbii române (de la origini pînă la 1860), Editura
Academiei, Bucureşti, 1981.
Cvasnîi Cătănescu, Maria, Limba română. Origini şi dezvoltare, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1996.
Densusianu, Ov., Istoria limbii române, I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961.
Dimitrescu, Fl. (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
GheŃie, Ion, Mareş, Al., Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, Editura Academiei,
Bucureşti, 1974.
*** Istoria limbii române, II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969.
Ivănescu, Gh., Istoria limbii române, Editura Junimea, Iaşi, 1980.
Macrea, Dimitrie, Despre dialectele limbii române, în LR, V, 1956, nr. 1, p. 5-24 (1956
a).
Macrea, Dimitrie, Câteva precizări în legătură cu problema dialectelor limbii române, în
LR, V, 1956, nr. 4, p. 70-75 (1956 b).

Petrovici, E., Unitatea dialectală a limbii române, în SCL, XV, 1964.


Philippide, Al., Originea românilor, II, Ce spun limbile română şi albaneză, Tipografia
„ViaŃa Românească”, Iaşi, 1927.
Puşcariu, Sextil, Essai de reconstitution du roumain primitif, în Études de linguistique
romaine, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria NaŃională, Cluj-Bucureşti, 1937.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1968.
Sala, Marius, ContribuŃii la fonetica istorică a limbii române, Editura Academiei,
Bucureşti, 1970.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.

✎ Evaluare
1. DefiniŃi diftongarea metafonică şi diftongarea romanică; exemplificaŃi.
2. Ce este palatalizarea labialelor? Care este aria de răspândire a acestui fenomen în
dialectele româneşti?
3. Ce este rotacismul? ComentaŃi.
4. ComentaŃi evoluŃia cuvintelor:
PAVIMENTUM, PARENTEM, CAPITANEUM, LANA, CANEM, CANTO;
MÉNSA, VÉRA, SÉPTEM, SÉRA, CRÉDAT;
PÓRTA, RÓGAT, FÓLLIS, MÓLA;
MĔLEM, PĔCTUS, PĔTRA, PĔLLEM;
FOCUS, ACUS;
BIBERE, CABALLUS, SUBIRE, SEBUM;
RIVUS, OVUM, CANTAVI, OVIS;
QUATTUOR, QUADRAGESIMA, LINGUA, AQUA;
VITELLUS, ÓLLA, MACELLARIUS, GALLINA, CALLEM;
VITÉLLA, CATÉLLA, MAXÍLLA, MARGÉLLA;
MALUS, SCALA, GELUM, PULICEM, FELICEM, FILU;
VIRIDIA, HORDEUM, PRANDIUM, DICERE, RADIA, ASEDIARE;
CASEUM, RASINA, SĔDEM, SĔSUS, MISĔLLUS;
FOLIA, FILIUS, LIBERTARE;
TĔXERE, TĔRRA, SCORTEAM, NEGOTIUM, INALTIARE, PUTEUS;
REMANEO, ANTANEUS, CALCANEUS;
INCLUDERE, CLARUS, AURICULA, OCULUS;
UNGULA, GLACIA, GLOMUS, INGLACIO;
FLUTULO, FLOREM, ADFLARE;
BLANDUS, BLONDUS, BLASPHEMARE, BLANDITIA, SUBLA, STABULUM;
FEBRARIUS, FABRUM, CIBRUM;
PLENUM, PLANGERE, AMPLERE;
PUGNUM, SIGNUM, COGNATUS, LIGNUM;
CRESCERE, NASCERE, PISCEM;
DIRECTUS, LACTUCA, FACTUM, *COCTORIUS, LACTEM, NOCTEM, OCTO;
DIXIT, EXIT, LEXIVIA, FRANXIT, COXA;
ISTORIA LIMBII ROMÂNE. NOTE DE CURS
Semestrul al II-lea

TEMATICA
Superstratul slav al limbii române. Elementele slave din limba română.
InfluenŃa maghiară.
InfluenŃa germanică şi germană.
InfluenŃa greacă.
InfluenŃa turcă preosmanlâie şi osmanlâie.
Privire sintetică asupra limbii române vechi.

OBIECTIVE
Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor specifice disciplinei.
Cunoaşterea şi interpretarea conŃinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei.
Familiarizarea cu principalele tehnici şi metode utilizate în cercetarea diacronică.
Formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei.
Stăpânirea noŃiunilor privitoare la elementele constitutive ale limbii române (substrat,
strat, superstrat, adstrat, influenŃe).
Recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate fondului lingvistic autohton, a superstratului slav
sau a împrumuturilor de provenienŃă maghiară germană, greacă şi turcă.
Cunoaşterea principalelor particularităŃi fonetice, morfosintactice şi lexicale ale limbii
române vechi.

Timp alocat: 28 ore


UNITATEA DE ÎNVĂłARE I

InfluenŃa slavă

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei;
- recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate superstratului slav

Număr de ore alocate: 6 ore

1.1. Cuprinse în amplul fenomen al migraŃiei, populaŃiile slave (pornite din regiunile de la
nordul CarpaŃilor) s-au răspândit pe un vast teritoriu: spre vest, ajungând până la Vistula şi
Oder, spre nord, până la Marea Baltică şi spre sud, până în Peninsula Balcanică (Ist. Rom., 1960:
728-753; ILR, 1969: 372).

Slavii care s-au îndreptat spre sud au urmat două direcŃii:


- o parte s-a aşezat în Câmpia Panonică, unii continuând imigrarea spre sud, până la Marea
Adriatică. Aceste grupuri formează ramura sârbo-croată şi slovena;
- cealaltă parte, trecând prin Moldova, Dobrogea şi Muntenia, şi-a continuat incursiunile,
cei mai mulŃi stabilindu-se în sudul Dunării, în cursul secolelor al VI-lea - al VII-lea.
Aceasta este ramura bulgaro-macedoneană, rezultată în urma asimilării protobulgarilor o
populaŃie de neam turcic (Ist. Rom., 1960: 728-753; 756-765).

Slavii rămaşi la nord de Dunăre au fost treptat asimilaŃi. De la ei ne-au rămas cele mai vechi
împrumuturi, care prezintă trăsăturile idiomului slavilor de sud-est (ILR, 1969: 372-373). Înainte
de a se încheia procesul de asimilare, limbile celor două populaŃii s-au influenŃat reciproc.
Aşezarea slavilor în Peninsula Balcanică a avut urmări importante pentru evoluŃia
ulterioară a limbii române, ducând la formarea ruperea unităŃii românei comune şi la scindarea ei
în cele patru dialecte.
1.2. În ceea ce priveşte vechimea influenŃei influenŃei slave, părerile lingviştilor sunt
împărŃite:
- unii cercetători (Ov. Densusianu, 1961, I: 161; E. Petrovici, D. Macrea, G. Mihăilă, Fr.
Miklosich, P. Skok (apud Dimitrescu, 1978: 89) susŃin că raporturile lingvistice slavo-
române datează din secolele al VI-lea – al VII-lea;
- alŃi lingvişti consideră că influenŃele lingvistice reciproce au început după o perioadă
relativ îndelungată de convieŃuire: secolele al VIII-lea – al IX-lea (Th. Capidan, 1952: 45;
S. Puşcariu, 1940: 284), secolul a X-lea (apud Dimitrescu, 1978: 89).

În urma analizei trăsăturilor fonetice ale celor mai vechi împrumuturi slave din română, I.
PătruŃ (1969: 25) a afirmat că limita inferioară a relaŃiilor lingvistice slavo-române nu poate fi
coborâtă sub secolul al IX-lea.

În momentul în care au început să pătrundă elementele slave în română, aceasta era deja
formată ca limbă. Legile fonetice care individualizează limba română, detaşând-o de latina târzie
şi de celelalte limbi romanice, nu au acŃionat asupra împrumuturilor din slavă (sl. blana > blană;
sl. rana > rană; sl. milo > milă, sl. silo > silă; sl. gradina > grădină; sl. clopotŭ > clopot; sl.
platiti > (a) plăti etc.).

1.3. În legătură cu perioada cât au durat relaŃiile lingvistice româno-slave s-au exprimat, de
asemenea, păreri diferite: s-a vorbit de secolele al XII - al XII-lea, împingându-se limita până în
secolul al XV-lea, chiar al XVI-lea (Dimitrescu, 1978: 90).

☞ De când datează şi până când au durat raporturile lingvistice slavo-române?

1.3. InfluenŃa slavă s-a manifestat în două feluri:


- pe cale orală / populară – aceasta a fost cea mai puternică şi a lăsat urme mai adânci în
vocabular, toponimie, antroponimie, formarea cuvintelor, în fonetică şi mai rar în
morfosintaxă.

- pe cale cultă / cărturărească, datorită utilizării timp de câteva secole a slavonei, varianta
literară târzie a vechii slave scrise, în administraŃie, diplomaŃie, şcoală şi biserică, precum
şi datorită legăturilor cultural-politice dintre români şi slavii învecinaŃi.
InfluenŃei slave i s-au atribuit numeroase fapte din fonetică, morfosintaxă şi vocabular, dar
multe dintre ele au fost explicate ulterior prin evoluŃia internă romanică sau prin influenŃa
substratului.

☞ Care sunt căile de pătrundere a elementelor slave în limba română?

1.4. Se atribuie influenŃei slave

1.4.1. În fonetică
● reintroducerea constrictivei laringale h, care dispăruse în latina populară (şi care este atribuită
de unii lingvişti substratului);

● consoana j şi grupul jd;

● preiotarea lui e;

1.4.2. În morfosintaxă
● genul neutru (vezi elementele de substrat);

● forma de vocativ în -o a substantivelor feminine (comune sau proprii): soro!, Anico! Unii
lingvişti atribuie fenomenul adstratului deoarece aria acestei forme de vocativ nu acoperă toate
graiurile dacoromâne, ci se limitează la cele sudice.

● formarea numeralului de la 11 la 19 (vezi elementele de substrat) şi, după unii lingvişti,


procedeul de numărare a zecilor;

● numeralul sută, numai că prezintă un tratament fonetic care face excepŃie de la regula
transformării unor sunete slave în limba română.

● întărirea diatezei reflexive prin numărul mare de verbe reflexive intrate din slavă sau care au
copiat reflexivul după slavă:
kajati se > a se căi; griži se > a se griji; cf. ROGO, -ARE > a ruga care a căpătat şi o
formă reflexivă după sl. moliti se.
● întrebuinŃarea auxiliarului după verb: auzit-am, văzut-au etc.

☞ Ce se atribuie superstratului slav în fonetică şi în morfosintaxă?

1.4.3. În lexic
a) termeni pătrunşi pe cale orală / populară:

substantive - termenii slavi se referă la diferite domenii ca:


- părŃi ale corpului: gleznă, obraz, trup;
- familie, termeni de înrudire: babă, nevastă, nene, maică, rudă;
- locuinŃă, obiecte casnice, unelte: bici, blid, cleşte, coasă, colibă, ciocan, cumpănă, greblă,
grădină, grajd, pivniŃă, pilă, sită, vadră;
- alimente: hrană, oŃet;
- agricultură: brazdă, ogor, snop, a sădi;
- timp: ceas, leat, timp, vârstă, veac;
- superstiŃii: basm, diavol, iad, rai, vrajă;
- natură: beznă, crâng, deal, dumbravă, iaz, izvor, livadă, lapoviŃă, ostrov, peşteră, praf, prund,
val, zăpadă;
- faună: bivol, cârtiŃă, dihor, dobitoc, gâscă, jivină, lebădă, păstrăv, rac, râs, ştiucă, vidră;
- plante: bob, gulie, hrean, mac, morcov, ovăz, pelin, praz, răchită, sfeclă;
- armată: război, sabie, suliŃă;
- diverse: ciudă, comoară, dar, ispită, iute, jertfă, lene, milă, nădejde, nărav, noroc, milă,
pagubă, poveste, primejdie, scump, silă, slobod, taină, temei, vesel, veste, zadar, ceaŃă, cireadă,
comoară, dungă, glas, tălmaci, vârf;

adjective: becisnic („neevoluat fizic” → „meschin, jalnic”), blajin, bogat calic, cârn,
destoinic, gârbov, gol, grozav, mândru (în slava comună „înŃelept” → „arogant, încrezut,
aspectuos”), nătâng, năuc, nerod, pestriŃ, pribeag, prost („simplu”), smead, vinovat, vesel,
vrednic, zdravăn;

verbe: a citi, a clăti, a goni, a grăi, a lovi, a năvăli, a obosi, a omorî, a topi, a trudi, a
dovedi, a munci, a privi, a iubi, a cosi, a opri, a pândi, a pofti, a plivi, a porni, a risipi, a sili, a
trebui, a zdrobi;

adverbe: aievea, da, iute, împotriva, prea, razna;


interjecŃii: iată, iacă.

b) împrumuturi cărturăreşti
Pentru a stabili originea slavonă a unui termen, Gh. Mihăilă (1971: 351-359) a propus
diverse criterii, dintre care două sunt mai importante: unul se referă la conŃinutul termenilor,
celălalt la forma lor.

Sunt considerate slavonisme cuvintele care fac parte din:


● terminologia creştină şi bisericească (elemente greceşti, ebraice pătrunse prin filieră
slavă):
- termeni referitori la slujba bisericească: spovedanie, vecernie, utrenie, liturghie,
parastas, pomană, molitvă;
- termeni ce desemnează cărŃi religioase: ceaslov, Evanghelie, psaltire;
- termeni referitori la ierarhia bisericească: arhiereu, călugăr, diacon, mitropolit, monah,
mucenic, popă, protopop, patriarh, stareŃ;
- termeni ce desemnează obiecte bisericeşti: candelă, cădelniŃă, cristelniŃă, icoană,
- termeni referitori la organizarea bisericii: chilie, strană, troiŃă, schit;

● terminologia administrativă (termeni referitori la curtea domnească şi titulatura


domnului şi a boierilor): comis, logofăt, hatman, stolnic, postelnic, staroste, spătar, vistiernic,
voievod, vornic;

● termeni referitori la cultură: buche, ceaslov, a citi, grămătic, slovă.

Un alt criteriu ar fi cel fonetic:


- cuvintele care păstrează consoana h final sunt slavone (duh, văzduh), în opoziŃie cu cele
populare care l-au transformat pe h în f (praf, vârf);
- în cuvintele slavone ierurile neintense s-au vocalizat (a săvârşi, sobor), în opoziŃie cu
sfârşi, zbor „adunare”, la origine aceleaşi cuvinte, dar care au pătruns pe cale populară.

d) elemente de adstrat, în zonele limitrofe, de la limbile slave învecinate:


- din bulgară (în graiurile munteneşti şi olteneşti): a ciupi, ciuşcă „ardei iute”, dănac
„flăcău”, mejdină „hotar între două proprietăŃi”, târnă, vâlnic;
- din sârbo-croată (în graiurile bănăŃene): cozeci „pojar”, golumb „porumbel”, goşt
„oaspete”, iorgan „plapumă”, iorgovan „liliac”, voreŃ „curte”;
- din ucraineană (în graiurile moldoveneşti): bahnă „mlaştină”, buhai „taur”, coromâslă
„cobiliŃă”, chişleag „lapte acru”;
- din rusă (în graiurile moldoveneşti): cori „pojar”, borş, ogheal „plapumă”, leică
„pâlnie”;
- din polonă (în graiurile moldoveneşti şi maramureşene): chişcă „caltaboş”, povidlă
„magiun”.

e) calcuri lingvistice
Prin calc lingvistic se înŃelege adoptarea nu a cuvântului străin, ci numai a sensului său:
carte, care iniŃial avea numai sensul de „scrisoare”, a căpătat şi sensul de „operă literară
scrisă”, după sl. kniga, care avea ambele sensuri;
limbă a căpătat şi sensul de „naŃiune, popor”, după sl. jezykŭ „glas, limbă popor”;
vită „animal”, după sl. životŭ „viaŃă; animal” etc.

Antroponime
Bogdan, Cârstea, Cristea, Dan, Dodu, Dobre, Dragomir, Ivan, Mihu, Mihnea, Milea, Mircea,
Nedelcu, Neagoe, Preda, Pârvu, Radu, Staicu, Stan, Vlad, Vlaicu, Vâlcu, Voinea etc.

Toponime, hidronime
Topolog, TopolniŃa, Cerna, Slănic, Prahova, Vâlcea, Zlatna, Doftana, Crasna, Râmnic, Vorona,
VoroneŃ, Snagov, Sohodol, BistriŃa, Bârzava, TopliŃa, IalomiŃa, Craiova etc.

☞ Ce se stribuie substratului slav în lexic?

1.4.4. Formarea cuvintelor


● prefixe
ne-: nemernic, netrebnic, nebun, neliniştit;
po-: a popri, a poticni, a ponegri;
pre-: a preda, a preface, a prelua;
prea-: preaiubit, preasfânt, preafericit;
răs-/răz-: a răzbi, a răscumpăra, a răstălmăci, a răsciti, a răzbate, a se răzgândi;

● sufixe
-ar (s-a suprapus sufixului romanic -ar < ARIUS): zlătar, aurar, fugar;
-ac: prostănac, scundac;
-aci: stângaci, trăgaci;
-an: beŃivan, golan, roşcovan;
-anie: păŃanie, petrecanie;
-aş: codaş, pătimaş, trufaş; (diminutival) fluieraş;
-eală: spoială, pripeală, zugrăveală;
-ean: craiovean, moldovean;
-eŃ: măreŃ, lunguieŃ, glumeŃ;
-ice: pădurice, găurice;
-işte: cânepişte, porumbişte;
-iş: păpuriş, tufiş;
-iŃă: fetiŃă, rochiŃă, fundiŃă;
-iv: costeliv, guraliv.

Al. Graur (1957: 61) a stabilit că în vocabularul de bază al limbii române, 305 cuvinte
sunt de origine slavă, ceea ce reprezintă 21,49% (faŃă de 827 moştenite din latină, adică 58,21%).

Bibliografie
Bărbulescu, I., Individualitatea limbii române şi elementele slave vechi, Bucureşti, 1929.
Capidan, Th., Elementul slav în dialectul român, Bucureşti, 1952.
Densusianu, Ovid, Istoria limbii române, I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961.
Dimitrescu, Fl. (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
Graur, Al., Fondul principal al limbii române, Bucureşti, 1957.
*** Istoria limbii române, II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969.
Mihăilă, G., Împrumuturi vechi sud-slave în limba română, Editura Academiei,
Bucureşti, 1960.
Mihăilă, G., Criteriile determinării împrumuturilor slave în limba română, în SCL, XXII,
nr. 4, 1971, pag. 351-359.
Puşcariu, S., Limba română, I, Bucureşti, 1940.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Bucureşti,
ediŃia a II-a, 1978.
Siedel, E., Elemente sintactice slave în limba română, Editura Academiei RPR, 1958.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.

✎ Evaluare
1. Câte tipuri de elemente slave sunt în limba română?
2. Care sunt căile de pătrundere a elementelor slave în limba română?
3. Ce se atribuie superstratului slav în limba română?
4. DaŃi exemple de toponime şi antroponime de origine slavă.
5. PrezentaŃi pe sfere semantice termenii de origine slavă din limba română.
UNITATEA DE ÎNVĂłARE II

InfluenŃa maghiară.

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei;
- recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate diferitelor influenŃe.

Număr de ore alocate: 3 ore

2.1. Maghiarii, sau ungurii, reprezintă o populaŃie ugro-finică stabilită în spaŃiul panonic
în urma migrării lor dinspre est.
PopulaŃiile ugro-finice sunt originare din zona MunŃilor Altai, în Asia. Ele s-au deplasat
spre vest, instalându-se în zona MunŃilor Urali, în bazinul mijlociu şi inferior al fluviului Volga
şi pe râul Kama (Ist. Rom., 1960: 765).
Din zona munŃilor Urali aceşti protofinici s-au separat în 2 neamuri, îndreptându-se în 2
direcŃii: una spre nord-vest, aceştia fiind strămoşii finlandezilor, estonilor şi laponilor; alta spre
sud-vest – strămoşii ungurilor de astăzi.
La sfârşitul secolului al IX-lea, nemaiputând rezista presiunii pecenege, s-au deplasat
spre vest. Prin 860 maghiarii se aşează, după cum spun cronicile lor, în aşa-numitul Ńinut Atelkuz
sau Etelköz „Ńinutul dintre ape“, un Ńinut care nu a fost foarte clar delimitat, situat probabil la
vest de Nistru.
PresaŃi de alte populaŃii asiatice, în 896 trec prin pasul Berecke (sau Verecke), aflat în
Nordul CarpaŃilor Păduroşi în Câmpia Panonică.
În Câmpia Panonică au găsit printre alŃii pe „blachi şi pe păstorii romanilor“, după cum se
spune în Cronica Notarului anonim al regelui Bela.
După ce s-au aşezat în Câmpia Panonică, în secolele următoare, încep să atace
Transilvania, începând cam din sec. al X-lea (Ist. Rom., 1960: 765-772).
InformaŃii despre deplasările de populaŃii, conflicte şi războaie, succesiuni la tron,
cotropiri, alianŃe cu domnitorii locali se găsesc în Anonymus Belae regis notarius, Cronica lui
Simon de Keza şi în Cronica pictată de la Viena. Unele din date, şi în special cele care
pomenesc de români, au fost contestate de istoriografia maghiară, deoarece contraziceau
pretenŃiile teritoriale.
S-au infiltrat în Transilvania, pe care o numesc în cronici Ultransilvania, Transilvania
„Ńara de dincolo de păduri“, pe care-l traduc prin Erdely, Ardeal.
S-au luptat cu conducătorii stătuleŃelor feudale româno-slave, dintre care cronicile
pomenesc pe Gelu (dux blachorum et slavorum), Glad (din Banat) şi Menumorut.
Ungurii s-au creştinat în forma catolică în anul 1000 sub regele Ştefan. Odată cu
creştinarea şi cu folosirea latinei în cancelarie, biserică, administraŃie, ungurii intră în circuitul
european.
De la sfârşitul sec. al XI-lea şi începutul sec. al XII-lea, regii din dinastia arpadiană
cuceresc porŃiuni din centrul Transilvaniei, Banatul, pe care le organizează după sistemul
politico-administrativ feudal.
Se trece la maghiarizarea toponimelor şi antroponimelor. Pentru a stăpâni Transilvania,
regii arpadieni au atras o parte din nobilimea băştinaşă. Şi-au întărit hotarele folosindu-se de
sistemul de colonizare cu elemente din vestul Europei, mai ridicate economic. Au adus întâi
cavalerii teutoni la Bran (unde au stat doar 20 de ani, după care s-au mutat în Prusia), apoi pe
saşi (aşezaŃi în trei zone – Braşov, Sibiu, BistriŃa Năsăud).
Pe secui, obligaŃi prin tratatele de alianŃă să se aşeze la hotarele teritoriului ocupat de
unguri pentru a-l apăra, i-au fixat la extremitatea ariei – în Curbura CarpaŃilor răsăriteni şi în
vestul Ungariei de azi.
În Transilvania, ungurii au fost totdeauna mai puŃin numeroşi decât românii şi dispersaŃi
(mai ales la oraşe, unde aproape nu erau români) (sau cum spune N. Iorga „împrăştiaŃi“).
Împreună cu saşii şi secuii s-au constituit cu timpul într-o trinitate privilegiată (Unio trium
nationum), într-o categorie socială care se considera superioară. Ca atare, pentru românii
majoritari nu au existat prea multe drepturi elementare recunoscute. Românii au fost consideraŃi
venetici, veniŃi în Transilvania (şi în nordul Dunării în general) după venirea ungurilor (şi chiar a
cumanilor) (a se vedea teoriile lui Eder, Engel, Sulzer şi mai târziu Röessler).
O mare parte din Ńăranii români au fost aduşi la starea de iobăgie (sau rumânie).
A urmat o lungă perioadă de luptă pentru drepturile românilor, luptă în care reprezentanŃii
Şcolii Ardelene s-au remarcat în mod direct şi au avut o contribuŃie extrem de importantă.

2. Cele două limbi s-au influenŃat reciproc. În română, cuvintele maghiare au pătruns
după ruperea unităŃii românei comune şi se găsesc, ca atare numai în dacoromână, în nordul
Dunării. După Ovid Densusianu (1961, I: 237), pătrunderea elementelor maghiare s-a făcut
începând cu sec. al X-lea; Al. Rosetti (1968: 418) plasează acest lucru începând cu sec. al XI-lea
– al XII-lea.

Cele mai vechi cuvinte maghiare sunt înregstrate îndocumente slavo-române din secolul
al XIV-lea: primul cuvânt atestat este hotar (1392), apoi nemeş (1404), meşter (1407), majă
„plasă de pescuit“ (1413), vamă (1415), oraş (1418),.

2.1. În limba română sunt 2 tipuri de cuvinte maghiare:


- cuvinte cu mare circulaŃie;
- cuvinte regionale, cu circulaŃie în special în Transilvania şi în zonele învecinate.

2.1.1. Cuvinte cu mare circulaŃie, întâlnite pe întreg teritoriul limbii române. Ele se
referă la:
- organizarea socială, instituŃii: aprod, bir, dijmă, hotar, iobag, pârcălab, neam, nemeş,
uric;
- relaŃii între oameni: aldămaş, a se bizui, chezaş, a făgădui, a îngădui, a mântui, megiaş;
- agricultură: belşug, holdă, imaş, mohor;
- comerŃ: ban, a cheltui, ducat, meşter, vamă;
- viaŃă orăşenească: bâlci, a cheltui, gazdă, marfă, oraş, tâlhar;
- locuinŃă: lăcaş, a locui, sălaş;
- însuşiri, stări: beteag, gingaş, hapsân, uriaş, viclean, viteaz;
- diverse: altoi, a bănui, chin, chip, haită, hârdău, mereu, răvaş, sârg, talpă.

Limba veche avea mai multe cuvinte maghiare decât cea de astăzi. În DLRM apar 443
împrumuturi maghiare, de la care s-au format pe teren românesc 630 de derivate.

2.1.2. Cuvinte cu circulaŃie regională, mai ales în partea de vest:


astăluş „tâmplar“, barşon „catifea“, chefe „perie“, copârşău „sicriu“, dărab „bucată“, fedeu
„copac“, laboş „cratiŃă“, lepedeu „cearşaf“, pălincă „Ńuică“, sabău „croitor“, şogor „cumnat“,
temeteu „cimitir“, tolcer „pâlnie“, uiagă „sticlă“, vandralău / handralău „derbedeu“, tulai
„vai!“.

☞ Ce tipuri de cuvinte de origine maghiară există în limba română?

2.2. Toponime – în Transilvania şi în regiunile învecinate:


Lăpuş, Hideag, Homorod, Odorhei, Malnaş, Borsec, Beclean, Oradea, Carei, RâmeŃ, Cristur,
Teiuş, Mediaş, TăuŃi, Bacău, Sascut.

2.3. Sufixe de origine maghiară:


-aş (care se suprapune unui sufix slav -aş) – recunoscut în sălaş şi folosit apoi la formarea unor
cuvinte ca ceteraş, birtaş, poteraş;
-eş care formează cuvinte ca vameş, chipeş, trupeş;
-ăuş – bătăuş;
-ău din făgădău, sabău care formează şi mâncău, lingău;
-işag – vălmăşag, dar şi furtişag, rămăşag
-şug – vicleşug, beteşug, dar şi prieteşug
-ălui – în a preŃălui, a trebălui

Bibliografie

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Enciclopedia limbii române,


coord. Marius Sala, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001.
Densusianu, Ovid, Istoria limbii române, I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961.
Dimitrescu, Florica (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
Puşcariu, Sextil, Limba română, I, Privire generală, Bucureşti, 1940.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Bucureşti,
ediŃia a II-a, 1978.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.

✎ Evaluare
Ce se atribuie influenŃei maghiare în limba română?
UNITATEA DE ÎNVĂłARE III

InfluenŃa germanică şi germană

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei;
- recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate diferitelor influenŃe.

Număr de ore alocate: 3 ore

În istoria raporturilor lingvistice româno-germane se pot distinge două perioade.

3.1. O perioadă veche, din timpul contactului cu diferite triburi germanice migratoare
care s-au perindat pe teritoriul patriei noastre începând cu secolele al II-lea – al III-lea până prin
566 când au trecut în sudul Dunării (goŃii – vizigoŃii, ostrogoŃii, gepizii, vandalii, taifalii) (Ist.
Rom., 1960: 682-694; 704-722).
În aceste condiŃii, ar trebui să se vorbească şi despre un superstrat germanic, la fel ca şi
pentru celelalte limbi romanice, dar, spre deosebire de ele, în limba română urme ale
superstratului germanic nu prea există sau sunt nesigure.

3.1.1. Părerile istoricilor şi lingviştilor în legătură cu o influenŃă veche germană în limba


română au fost diferite. S-a mers de la negarea totală a influenŃei germanice până la exagerarea ei
sau la atribuirea de etimon germanic unor cuvinte de alte tipuri (latineşti, slave, săseşti târzii sau
germane).
Printre cercetătorii care au încercat să stabilească elemente vechi germanice în
vocabularul românesc pot fi menŃionaŃi: W. Meyer-Lübke, G. Weigand, A. Zauner, O.
Densusianu, Al. Rosetti, V. Arvinte, C. Diculescu, G. Giuglea.
Invocând absenŃa elementelor germanice din nordul Dunării, R. Roessler a susŃinut că
poporul român s-a format în sud. În replică, C. Diculescu a consemnat în lucrarea sa Die
Gepiden (Leipzig, 1922) vreo 100 de cuvinte din gepidă, precum şi o serie de toponime şi
antroponime. Dar majoritatea etimologiilor propuse de Diculescu nu au fost acceptate de
lingvişti.
3.1.2. Cercetări mai noi au arătat că o origine germanică poate fi probată numai pentru
câteva cuvinte: bâlcă „urcior”, bulz „cocoloş”, ciuf, a cutropi (vezi şi expresia a veni cu tropul „a
veni în număr mare”), nasture, rapăn „jeg”, strănut, targă, tureci, a zgudui (ILR, 1969: 368-
370).

AbsenŃa elementelor germanice se explică prin natura relaŃiilor dintre două tipuri de
civilizaŃie (germanicii erau migratori, pe când populaŃia romanizată de la nord de Dunăre era
sedentară). În afară de aceasta, multe dintre populaŃiile germanice au folosit Dacia doar ca popas
pentru drumul lor spre vest (vizigoŃii au ajuns în sudul FranŃei şi în Spania, gepizii şi longobarzii
în Italia, vandalii în Spania de sud şi în Africa de nord).

☞ Ce puteŃi spune despre influenŃa germanică din limba română?

3.2. O a doua perioadă a început în Evul Mediu, în urma contactului direct cu populaŃiile
germane stabilite pe teritoriul patriei noastre.
InfluenŃa germană s-a făcut simŃită în 3 arii mai compacte: Transilvania, Banat şi
Bucovina.

3.2.1. În Transilvania, începând cu sec. al XII-lea au fost colonizate populaŃii de origine


germană compact, mai ales în zonele de graniŃă, în jurul Sibiului, în jurul Braşovului, în jurul
oraşului BistriŃa-Năsăud.
Aceşti colonişti erau originari din regiunile apusene ale Germaniei, din stânga Rinului,
Mosella, Luxemburg şi Flandra. În sec. al XIII-lea au venit şi din Saxonia, de la care s-a dat apoi,
probabil, tuturor coloniştilor germani numele de saşi (< saxones). De asemenea, la Bran au fost
colonizaŃi cavalerii teutoni (unde au stat doar 20 de ani, după care s-au mutat în Prusia).
Scopul aducerii lor a fost întărirea pazei la hotar, dar şi ridicarea economică a oraşelor din
Transilvania, unde s-au creat bresle şi s-au dezvoltat meşteşugurile.
De la aceste populaŃii germane au pătruns elemente lexicale mai întâi în Transilvania, iar
apoi, când unii meşteşugari s-au stabilit în Moldova şi łara Românească şi acolo.
Cu timpul, aceste populaŃii au început să înveŃe româneşte, astfel încât şi graiurile săseşti
au primit o puternică influenŃă românească.

3.2.2. În sec. al XVII-lea s-au făcut colonizări şi în Bucovina, iar în sec. al XVIII-lea au
apărut colonişti şi în Banat, al căror număr a crescut treptat, mai ales în timpul Mariei Tereza,
care le-a acordat numeroase privilegii. Aceşti colonişti erau din toate regiunile Germaniei, dar
mai ales din sud şi vest, din Alsacia şi Lorena, de aceea numele de şvabi este (ca şi în cazul
saşilor) impropriu, întrucât foarte puŃini erau originari din Suabia.

3.3. Se atribuie influenŃei germane

3.3.1. Cuvinte germane cu largă circulaŃie:


corfă „coş”, ochelari, roabă, ladă, turn, şold, şură, ştreang, joagăr, şindrilă, Ńandără,
troacă, Ńiglă, jeŃ etc.

O clasificare a cuvintelor de origine germană arată că influenŃa germană s-a exercitat


mai cu seamă în domeniul culturii materiale:
- îmbrăcăminte: stofă, şnur, şorŃ, şliŃ, flec etc.;
- mâncare, băutură: chiflă, cartof, crenvurşt, griş, parizer, şniŃel, şuncă, şvaiŃer, halbă
etc.;
- armată: ofiŃer, maior, iuncăr „elev al unei şcoli militare”, grenadir etc.;
- comerŃ: creiŃar, rabat, şfanŃ, taler, şperŃ etc.;
- ocupaŃii: chelner, maistru;
- diverse: clavir, haltă, vană, vailing, glasvand, lozincă, foraibăr, Ńol, şurub, bormaşină
etc.
Cele mai multe cuvinte aparŃin diferitelor meserii şi industriei: sunt atestate 220 de
cuvinte aparŃinând limbajului tipografilor (corectură, corpus, matriŃă, spaŃiu, reclamă – unele
dintre ele sunt de origine latină şi au pătruns în română prin germană), 157 de cuvinte aparŃinând
limbajului pielarilor. Există elemente germane în terminologia exploatării forestiere şi a
plutăritului; a construcŃiilor edilitare; cuvinte din domeniul administrativ (Dimitrescu, 1978:
114).

3.3.2. Cuvinte regionale:


şnaider „croitor”, tişlăr „tâmplar”, farbă „vopsea”, tregher „hamal”, Ńucăr „zahăr”, crafle
„gogoşi umplute cu dulceaŃă”, cnedle „găluşti cu prune”, şpais „camară”, paradaisă
„pătlăgea”etc.

3.3.3. Există şi o influenŃă idiş (dialect german vorbit de evreii din Europa): belfer, mahăr
„persoană importantă din domeniul afacerilor, şef”, gheşeft „afacere”, cuşer „mâncare bine
făcută”, sinagogă, haloimăs „amestec”, balabustă „femeie cu forme pline”, la început însemna
„nevasta evreului” etc.

☞ Ce tipuri de cuvinte de origine germană există în limba română?

Bibliografie

Dimitrescu, Florica (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,


Bucureşti, 1978.
*** Istoria limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, II, 1969.
*** Istoria României, Editura Academiei, Bucureşti, I, 1960, II, 1962.
Puşcariu, Sextil, Limba română, I, Privire generală, Bucureşti, 1940.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Bucureşti,
ediŃia a II-a, 1978.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.

✎ Evaluare
Ce se atribuie influenŃei germane în limba română?
UNITATEA DE ÎNVĂłARE IV

InfluenŃa greacă

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei;
- recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate diferitelor influenŃe.

Număr de ore alocate: 3 ore

4.1. În limba romana există trei straturi de de elemente greceşti:


- cuvinte vechi greceşti (intrate în limba latină şi pătrunse şi în latina dunăreană) între
secolele I – al VI-lea;
- elemente din perioada bizantină (medio-greacă) – secolul al VII-lea – secolul al XV-
lea;
- elemente neogreceşti din secolele al XVI-lea – al XVII-lea, mai ales din perioada
fanariotă (1711- 1821).

Ponderea influenŃei greceşti a fost diferită de la un dialect la altul – mai puternică în


aromână, care a avut un contact nemijlocit cu greaca; mai puŃine în meglenoromână, iar în
istroromână e un singur cuvânt – frică (Dimitrescu, 1978: 103)..

4.1.1. Cuvinte vechi greceşti


Greaca a dat latinei un număr foarte mare de cuvinte din cele mai diferite domenii de
activitate. În română există două tipuri de elemente vechi greceşti:
a) cuvinte greceşti general romanice, cunoscute de aproape toate limbile
romanice; dintre acestea, în română sunt aproximativ 42: (a) amăgi, biserică,
(a) blestema, (a) boteza, carte, cicoare, coardă, creştin, drac, farmec, grec,
înger, spată, teacă, zeamă etc. (din cauza vechimii, în dicŃionare li se dă
etimon latin);
b) cuvinte pătrunse în latina dunăreană pe cale orală: broatec, frică, mic,
proaspăt, spân, stup, stur „coloană”, trufă „dispreŃ”.

C. Diculescu (1924: 394-516) şi G. Giuglea (1943: 404-462) explică pătrunderea la nord


de dunăre a elementelor vechi greceşti atât prin colonişti de limbă greacă aduşi în Dacia romană
în perioada colonizării, cât şi prin iradieri culturale dinspre sudul Peninsulei Balcanice după
căderea stăpânirii romane.

☞ Câte tipuri de cuvinte vechi greceşti sunt în limba română?

4.1.2. Cuvinte din perioada bizantină

În limba română, împrumuturile bizantine au pătruns pe două căi:


a) pe cale directă, prin relaŃiile politice şi culturale existente (cancelarie, şcoală,
biserică);
b) pe cale indirectă, prin filiera slavei meridionale.

4.1.2.1 Pe cale directă au pătruns:


- cuvinte: agonisi, arvună, cort, folos, flamură, mătase, mânie, omidă, prisos, stol, urgie,
a urgisi.
- toponime: ConstanŃa, Calafat, Maglavit, Mangalia, Sulina, Giurgiu.

4.1.2.2. Limba slavonă, influenŃată puternic de greacă a slujit ca mijloc de vehiculare şi


de transmitere a culturii bizantine.
- argat, busuioc, camătă, cămilă, cărămidă, crin, dascăl, dafin, desagi, diac, hârtie, litră,
hârtie, a lipsi, mireasmă, a mirosi, pită, piper, a vopsi; după unii şi: călimară, condei,
cucuvaie, felie, ieftin, pat, a pedepsi, a pricopsi, a sosi, strachină etc.

- termeni ecleziastici: acatist, aghiasmă, afurisi, aliluia, amin, anaforă, anatemă, apostol,
arhanghel, azimă, călugăr, candelă, chilie, egumen, epitrop, faclă, făclie, icoană, a
mărturisi, mănăstire, mitoc, popă, patriarh, pronie, psalm, psaltire, raclă, schit, scorpie,
sihastru, turlă etc.

Unele din aceste elemente sunt cunoscute de toate limbile din Balcani.
Făcând un inventar al elementelor bizantine din limba română, H. Mihăescu (InfluenŃa
grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea, 1966) stabileşte cifra de 278 de
cuvinte, din care 22 pătrunse pe cale directă, 256 indirecte ( 254 pătrunse prin intermediul slavei
şi 2 prin latina medievală).

☞ Ce tipuri de cuvinte greceşti au pătruns în română în perioada bizantină?

4.1.3. Elemente neogreceşti


După căderea Constantinopolului şi a consolidării dominaŃiei turceşti, în secolul al XVI-
lea, în special al XVIII-lea, foarte mulŃi greci au emigrat în Ńările române, unde au ajuns să deŃină
poziŃii sociale, politice şi economice importante.
Cea mai puternică a fost influenŃa din perioada fanariotă, când au pătruns o mulŃime de
termeni referitori la organizarea administrativă, la noi manifestări de viaŃă socială, culturală. În
această perioadă au pătruns cuvinte care nu au caracter popular.

4.1.3.1. L. Galdi (apud Dimitrescu, 1978: 108) a constatat că în textele româneşti din
perioada fanariotă apar 1200 de cuvinte greceşti; din acestea s-au păstrat azi doar maximum 100-
150 de cuvinte, printre care:
agale, alandala, anapoda, calapod, cartofor, a catadaxi, a categorisi, conopidă, a
dichisi, fidea, franzelă, a economisi, ifos, igrasie, ipsos, lefter, logos, misit „sol”, molimă,
nostim, orfan, politică, protipendadă, partidă, pramatie, prosop, saltea, a sclifosi, a
sclivisi, sindrofie, taifas, ŃaŃă etc.

Prin intermediul împrumuturilor greceşti, în română au pătruns şi sufixele verbale:


-isi: a agonisi, a afurisi, a dichisi, a categorisi, a economisi, a urgisi;
-psi: a vopsi, a lipsi, a pricopsi;
-xi: a catadaxi.

Bibliografie

Diculescu, C., Elementele vechi greceşti din limba română, în Dacoromania, IV, 1924,
pag. 394-516.
Dimitrescu, Florica (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
*** Istoria limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, II, 1969.
*** Istoria României, Editura Academiei, Bucureşti, I, 1960, II, 1962.
Giuglea, G., Elemente vechi greceşti în limba română, în Dacoromania, X, 1943, pag.
404-462.
Mihăescu, H., InfluenŃa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea,
Bucureşti, 1966.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Bucureşti,
ediŃia a II-a, 1978.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.

✎ Evaluare
1. Câte straturi de elemente de origine greacă există în limba română?
2. Ce se atribuie influenŃei greceşti în limba română?
UNITATEA DE ÎNVĂłARE V
InfluenŃa turcă

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei;
- recunoaşterea şi explicarea caracteristicilor limbii române ca limbă romanică, precum şi
a trăsăturilor care o individualizează datorate diferitelor influenŃe.

Număr de ore alocate: 3 ore

InfluenŃa turcă manifestată asupra limbii române este de două feluri:


a) preosmanlâie (turcică);
b) osmanlâie.

5.1. InfluenŃa turcă preosmanlâie (turcică) s-a exercitat odată cu apariŃia şi stabilirea
pe teritoriul norddunărean a unor populaŃii asiatice de origine turco-tătară.

5.1.1. Pecenegii şi-au făcut apariŃia în Moldova şi în estul Munteniei în secolul al IX-
lea, iar în secolele al X-lea – al XI-lea au pătruns în Transilvania şi în Dobrogea. Au rezistat
până în secolul al XI-lea, când au fost înfrânŃi în Transilvania de regele Ladislau (1088) iar în
sudul Dunării de bizantini (1091) şi au fost asimilaŃi de populaŃia romanică, de popoare din
Imperiul Bizantin şi de unguri (Ist. Rom., 1962: 67-68).
De la pecenegi au rămas toponime ca: Peceneagul, Peceneaga, Pecenişca, Pecenevra.

5.1.2. Cumanii au apărut în secolul al XI-lea şi au ocupat un teritoriu mare la nord de


Dunăre – Cumania Neagră (Ist. Rom., 1962: 68-71).
Limba cumanilor a putut fi mai uşor studiată decât cea a pecenegilor, datorită unui glosar
latin-persan-cuman, redactat în 1303 – Codex Cumanicus.
Au fost considerate cumane acele cuvinte din română a căror etimologie e necunoscută
limbii turce sau care au fonetism diferit. Atestarea documentară a acestor cuvinte trebuie să fie
dintr-o epocă anterioară influenŃei turceşti osmanlâi.
După majoritatea cercetătorilor ar putea fi cumane: aslam „camătă” (atestat în textele
religioase din secolul al XVI-lea), baltag, beci (însemna „zid, întăritură”; vezi şi numele Vienei
„cetate întărită”), capcană, cazan, cioban, conac (a însemnat „distanŃa dintre două poşte”, apoi
„locul unde se schimbau caii” şi a ajuns în română „casă boierească de la Ńară”; în anumite
dialecte înseamnă „colibă la câmp”), duşman, teanc, toi, a tolăni.

Ov. Densusianu (1961, I: 243-244) propune etimologii cumane pentru: bardacă „ulcică”,
catâr, chindie, chior, hambar, haram „gratis, pe degeaba” (vezi expresia De haram a fost, de
haram s-a dus), murdar, taman – considerate, în general, ca fiind împrumuturi mai târzii din
turcă.
AlŃi cercetători adaugă şi pe: buzdugan, dulamă, maidan, maramă, suman, tărâm (apud
Dimitrescu, 1978: 109).

De la cumani au mai rămas:


- toponime precum: Comani, Comăneşti, ComăniŃa, Comanca. Se presupune că de
origine cumană ar fi şi Caracal (Kará Kalá „cetate neagră”), Teleorman (teli orman
„pădure nebună, deasă, sălbatică”), Bărăgan, Caraiman, Cozia.
- nume de ape (terminate în -ui): Bahlui, Covurlui, CălmăŃui, DesnăŃui, Teslui, Vaslui.
- nume de persoană (atestae în mai multe documente din secolele al XIV-lea – al XVI-
lea): Comăneci, Comănescu, Coman; Aslan, Balaban, Basarabă, Carabă, Ciortan,
Itu, Talabă, Toxabă, Ulan, Utmeş.

☞ Ce se atribuie influenŃei turceşti peosmanlâi în limba română?

5.2. A doua influenŃă începe o dată cu invazia turcilor osmanlâi în Peninsula Balcanică,
în secolul al XIV-lea. După subjugarea treptată a tuturor popoarelor balcanice, łările române au
căzut sub suzeranitate turcească, începând o lungă perioadă de relaŃii directe cu turcii (de la
sfârşitul secolului al XIV-lea până în prima jumătate a secolului al XIX-lea). Aceste relaŃii au
favorizat pătrunderea în limba română a unui mare număr de elemente turceşti, mulŃi termeni
supravieŃuind până astăzi în româna contemporană.

5.2.1. Elementele turceşti au pătruns în limba română în două faze istorice:


- cuvinte împrumutate între secolele al XV-lea şi al XVIII-lea, care au, în general,
caracter popular, cu mare răspândire în limbă, unele intrând în fondul lexical
principal;
- turcisme din epoca fanariotă, care în cea mai mare parte au dispărut din uz (în special
cele care aveau legătură cu viaŃa social-politică, de tipul: agă, ienicer, vizir etc), iar
multe din cele care au reuşit să se menŃină au primit un sens ironic sau peiorativ.

5.2.2. Cuvintele turceşti sunt de două feluri:


a) cunoscute pe întreg teritoriul de limbă română;
b) cuvinte cu circulaŃie regională, în Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi Moldova.

Cuvintele din limba română se referă la domenii foarte variate:


- casă, locuinŃă: acaret, balama, cearşaf, cercevea, cearşaf, cerdac, chibrit, divan,
duşumea, hambar, iatac, odaie, pridvor, tavan;
- mâncăruri, băuturi: baclava, cafea, caimac, ciulama, ciorbă, ghiveci, iahnie, iaurt,
musaca, magiun, pastramă, rachiu, sarma, telemea, trufanda, tutun;
- îmbrăcăminte (multe dispărute): anteriu, basma, ciorap, fotă, dulamă, giubea, ilic,
maramă, năframă, testemel, şalvari, halat, tulpan;
- floră, faună: abanos, bamă, dovleac, dud, pătlăgea, zambilă, bostan; bursuc, catâr;
- minerale: chihlimbar, fildeş, sidef;
- comerŃ: cântar, chilipir, dugheană, muşteriu, para, raft, saftea, tarabă, tejghea;
- meserii: băcan, boiangiu, casap, cazangiu;
- unelte: cazma, meşină, pingea;
- obiecte: ciubuc, ibric, lulea, ghiozdan, tipsie;
- diferite noŃiuni abstracte sau concrete: berechet, belea, cusur, halal, hatâr, huzur,
maidan, moft, naz, tabiet, talaz, tertip, zaiafet;
- însuşiri: ageamiu, babalâc, belaliu, chefliu, lichea, fudul, peltic, pişicher, şiret,
tembel, zevzec, ursuz.

Unele dintre cuvintele turceşti au suferit în română evoluŃii semantice:


balama însemna „legătură”, iar azi înseamnă „obiect metalic care mijloceşte legătura”;
lichea „defect, pată” a ajuns să însemne „om de nimic”;
pehlivan care însemna „erou”, a ajuns să însemne „escroc, mcalit”;
tertip ”plan, proiect”, înseamnă astăzi „intrigă, mijloc necinstit”;
buluc „unitate militară” a ajuns să însemne „claie peste grămadă” etc.
În lexicul fundamental al limbii române au pătruns 14 cuvinte de origine turcească, dintre
care 5 au la bază o origine arabă (cafea, chef, chirie, cântar, tăbăci), 5 sunt de origine persană
(duşman, moft, murdar, para, zor), iar 4 sunt turceşti propriu-zise (chior, ciomag, hai, soi)
(Graur, 1969: 277).

5.2.3. Sufixe
Sufixele au fost împrumutate odată cu termenii care le conŃineau, apoi s-au ataşat şi altor
împrumuturi din turcă ori unor cuvinte de alte origini.
- -giu (productiv): boiangiu, cafegiu, giuvaergiu, surugiu, zarzavagiu, este foatre
productiv: barcagiu, chiulangiu, camionagiu, fustangiu, scandalagiu, reclamagiu;
- -iu: cafeniu, ghiurghiuliu, tuciuriu, fistichiu, după care s-au format: arămiu, argintiu,
auriu, castaniu, cenuşiu, nisipiu, pământiu, piersiciu, rubiniu, ruginiu, vişiniu etc.
- -lic, -lâc: caraghioslâc, siretlic, după care s-au format: haimanalâc, puşlamalâc;
avocatlâc, crailâc, savantlâc etc.

Bibliografie

Densusianu, Ovid, Istoria limbii române, I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961.


Dimitrescu, Florica (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
*** Istoria limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, II, 1969.
*** Istoria României, Editura Academiei, Bucureşti, II, 1962.
Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, Bucureşti,
ediŃia a II-a, 1978.
Suciu, Emil, InfluenŃa turcă asupra limbii române, I, Studiu monografic, Bucureşti, 2009.
*** Tratat de dialectologie românească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.

✎ Evaluare
Câte straturi de elemente turceşti sunt în limba română?
În câte faze istorice au pătruns elementele turceşti în limba română?
PrezentaŃi pe sfere semantice termenii româneşti de origine turcă.
Ce sufixe de origine turcă au pătruns în limba română? ComentaŃi.
UNITATEA DE ÎNVĂłARE VI

Privire sintetică asupra limbii române vechi

Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- formarea capacitatăŃii de analiză şi sinteză a informaŃiei;
- familiarizarea cu principalele tehnici şi metode utilizate în cercetarea diacronică.
- cunoaşterea principalelor particularităŃi fonetice, morfosintactice şi lexicale ale limbii
române vechi.

Număr de ore alocate: 10 ore

6.1. Despre limba primelor texte româneşti, N. Iorga (1988: 26) afirma: „Limba cărŃilor
acestora este ... cu desăvârşire aspră, simŃul stilului nu există deloc, traducerea este până într-
atâta de nedibace încât, dacă se găseşte un cuvânt de origine grecească pe care traducătorul nu l-a
înŃeles ce înseamnă, îl reproduce tocmai aşa”.
Într-adevăr, la o primă comparaŃie făcută între limba textelor netraduse şi a celor traduse,
se poate observa că limba celor dintâi, în afara unor formule stereotipe de adresare şi de
încheiere, precum şi a unor cuvinte de legătură slave, se caracterizează prin claritate şi
cursivitate, prin apropierea de limba vorbită, în vreme ce limba primelor traduceri româneşti de
cărŃi religioase e mai greu de înŃeles datorită reproducerii frazeologiei originalului şi a numărului
mare de elemente lexicale şi calcuri slave sau maghiare.
Privită în ansamblu însă, limba română din textele scrise în secolul al XVI-lea prezintă
aspecte omogene, dar şi divergente; între limba acestor scrieri şi graiurile vorbite în regiunile
unde au fost redactate, traduse ori copiate sau graiul celui care a făcut traducerea sau tipărirea,
există o strânsă legătură (GheŃie, 1978: 400; Munteanu, łâra, 1983: 70).

6.1.1. O sinteză a particularităŃilor lingvistice comune tuturor textelor scrise în secolul al


XVI-lea a fost făcută de I. GheŃie (1978: 77-96) şi de Şt. Munteanu şi V. łâra (1983: 72-77):
- păstrarea lui ă etimologic în cuvinte de origini diferite: blăstema, fămeie, părete,
rădica, năsip, păhar;
- păstrarea lui e nesincopat în: derept, derege;
- prezenŃa lui î etimologic la iniŃială în: împlea, îmfla (numai la Coresi se înregistrează î
> u de două ori: umplut, umpluse);
- preferinŃa pentru rostirea moale a consoanelor ş, j urmate de e, i (apar şi rostite dur în
toate textele, dar mult mai rar);
- labialele urmate de iot se păstrează intacte, cu excepŃia lui f > h', rareori;
- m păstrat în rumpe (numai în textele coresiene alternează formele rumpe-rupe);
- numeroase substantive fac pluralul în -e (astăzi primesc desinenŃa -i): grădine, talpe,
groape, rane;
- o mare frecvenŃă a substantivelor neutre terminate în -ure: locure, chinure;
- alături de formele sintetice de genitiv-dativ articulat în -eei şi -iei (caseei, nopŃiei), se
întrebuinŃează şi forme analitice, alcătuite cu prepoziŃiile de şi a: mijloc de băserecă, cale de
cetate, trestie a călturariu;
- vocativul în -e: oame, nebune;
- adjectivul gol are la plural forma goli;
- pronumele relativ care este variabil: carele, carea, carii, carele;
- larga circulaŃie a formelor verbale iotacizate: (eu) spui, auz, poci;
- forme etimologice de imperfect la persoana a III-a, plural: (ei) era, spunea;
- auxiliarul perfectului compus la persoana a III-a, singular are forma au (a apare
sporadic): (el) au spus;
- mai mult ca perfectul perifrastic este larg întrebuinŃat;
- formele de imperativ negativ în -areŃi, -ereŃi, -ireŃi: nu dareŃi, nu tânjireŃi;
- folosirea prepoziŃiei pre;
- complementul direct, nume de persoană, exprimat prin substantiv sau pronume personal
se construieşte fără prepoziŃia pre (pe): Nu vă clevetireŃi urul alaltu; ... bărbat şi muiare îi făcu
ei;
- complementul direct sau indirect exprimat prin pronume personal, forma accentuată, nu
este anticipat de forme pronominale neaccentuate: ... şi ducea pre noi; ... tremeate nouă dulceaŃa
ta;
- comparativul este legat de celălalt termen al comparaŃiei prin de: ... mai dulci de miarea;
- plasarea facultativă a auxiliarului la timpurile verbale compuse înainte sau după verb: fi-
va sau va fi; vedea-vor sau vor vedea; ... am mâncat şi băut-am;
- negaŃia simplă nice (nici) + verb apare în locul formei nici + nu + verb: ... nice cu mânia
ta pedepsi mene;
- sufixul colectiv -ame: mişelame, voinicame;
- numărul mare al verbelor neprefixate: bătrâni, crunta, mulŃi, neca podobi, tâmpla;
- numeroase forme prefixate cu ne- (negata, negăndire) şi forme realizate cu sufixul -ură
(adâpostitură, adevărătură, asemănătură).

În privinŃa lexicului, au fost înregistraŃi:


a) termeni care azi au dispărut sau au fost păstraŃi în unele graiuri: agru „ogor”, arină
„nisip”, a cumpli „a sfârşi, a pierde”, a deşidera „a dori”, a deştinge „a coborî”, gintu „neam,
familie”, a se înveşti „a se îmbrâca”, lucoare „lumină”, măritu „soŃ”, temoare „teamă” etc.

b) termeni care s-au păstrat, dar au suferit o evoluŃie semantică: adunătură „sfat”,
bezaconie „nelegiuire”, bez(d)nă „prăpastie”, ciudă „minune”, fămeie „familie”, jale, jelanie
„dorinŃă”, mişel „sărac”, prost „simplu”, a răposa „a se odihni”, a săruta „a saluta”, silă
„putere”, voinic „ostaş” etc.

☞ Care sunt trăsăturile limbii române din secolul al XVI-lea?

6.1.2. Alături de trăsăturile comune, limba română scrisă din secolul al XVI-lea conŃine şi
numeroase particularităŃi divergente, specifice anumitor zone. În acest sens, referindu-se la
faptul că, în cele mai multe situaŃii, textele au fost copiate de persoane din alte zone decât cele
din care proveneau originalele, I. GheŃie (1978: 101) a avansat ideea că: „nici unul din textele
secolului al XVI-lea nu este pur sub raport lingvistic” şi că „este firesc, până la un punct, să
întâlnim în paginile lor elemente inexistente în graiul vorbit de copişti (tipografi), pătrunse din
nebăgarea de seamă a acestora”.
Dar, cu toate că particularităŃi care apar frecvent în textele dintr-o anumită regiune se
găsesc în arii difuze şi în texte din altă regiune, au putut fi identificate anumite trăsături, cele mai
multe de natură fonetică şi, într-o oarecare măsură şi morfologică, care indică, cu o relativă
precizie, apartenenŃa textelor la o arie sau la alta.

6.1.2.1. Astfel, Al. Rosetti (1968: 582-583), pe baza unor trăsături fonetice, a distins
existenŃa a două grupuri dialectale:
- un grup dialectal nordic, ce cuprindea Moldova, nordul Ardealului şi Maramureşul;
- un grup dialectal sudic, cuprinzând łara Românească şi sudul Ardealului.
În ceea ce priveşte Banatul, acesta ocupa un loc aparte, deoarece prezintă particularităŃi
care îl alătură şi primului grup, şi celui de-al doilea.
UnităŃile dialectale stabilite prezintă următoarele particularităŃi fonetice tranşante:
- diftongul ea se păstrează în seamă, în sudul Ardealului şi łara Românească, iar în
nordul Ardealului-Maramureş şi Moldova ea > a: samă;
- i > â după dz (dzâc) – în nordul Ardealului-Maramureş;
- o > u, în numele Moldovei (Moldua) – în nordul Ardealului şi Moldova;
- ă > a (cazu) – în nordul Ardealului, Maramureş şi Moldova;
- nazalitatea vocalelor era mai pronunŃată în nordul Ardealului-Maramureş;
- tendinŃa lui u, al doilea element al diftongilor au, eu, ău, iu de a trece la v: tăvu „tău”,
răvu „rău” – în nordul Ardealului-Maramureş şi Moldova;
- diftongul âi (câine) – în Banat, sudul Ardealului şi łara Românească;
- fonetismul â (câne) – în nordul Ardealului-Maramureş şi Moldova;
- ea final > é (mâna mé) – în nordul Ardealului, Bucovina şi Moldova;
- palatalizarea oclusivelor labiale şi a fricativelor labio-dentale – în nordul
Ardealului-Maramureş şi Moldova;
- păstrarea lui dz şi ĝ (dzice, ĝos) – în nordul Ardealului-Maramureş, Moldova şi Banat;
- evoluŃia lui dz > z şi a lui ĝ > j – în sudul Ardealului şi în łara Românească;
-ĝ > j (arjintu, leje) – în Moldova;
-rotacismul lui n intervocalic – în nordul Ardealului-Maramureş şi Moldova;
- conservarea lui n – în nordul Ardealului-Maramureş, Bucovina, Moldova şi Banat;
- ń > ø – în sudul Ardealului şi în łara Românească;
- prezenŃa lui r – în nordul Ardealului-Maramureş;
- ł, cu tendinŃa de a trece la u sau de a dispărea – în nordul Ardealului-Maramureş;
- grupul nt > mt (sămt, indic.prez., III, pl.) – în nordul Ardealului-Maramureş, Moldova şi
Banat;
- conservarea grupului fs (fsat) – nordul Ardealului-Maramureş.

6.1.2.2. La aceleaşi concluzii, ca şi Al. Rosetti, referitoare la repartizarea teritorială a


limbii secolului al XVI-lea ajunge şi Fl. Dimitrescu (1973: 67-68) în urma studierii lexicului din
această perioadă: acceptă existenŃa a două arii principale, „reprezentate prin nordul Ardealului-
Maramureş şi sudul Ardealului-Muntenia – care sunt arii staŃionare” şi face menŃiunea că
Banatul are, şi din punct de vedere lexical, o situaŃie aparte, deoarece el reprezintă „o arie
intermediară, de tranziŃie”, care se situează când mai aproape de nordul Ardealului-Maramureş,
„mai ales prin elementele latine moştenite şi prin cele maghiare împrumutate”, când mai aproape
de sudul Ardealului-Muntenia, „de aria cărora Ńine prin cuvintele din limba curentă”, specificul
Banatului fiind dat de „caracterul bidirecŃional al relaŃiilor sale cu cele două grupări dialectale
principale”.

6.1.3. O cercetare amănunŃită consacrată aspectului dialectal al dacoromânei în secolul al


XVI-lea a fost făcută de I. GheŃie şi Al. Mareş (1974: 331 ş.u ), în urma căreia au stabilit
existenŃa tot a două mari diviziuni teritoriale: un subdialect nordic şi altul sudic, cu diferenŃa că
în subdialectul nordic au încadrat: Moldova, Transilvania de nord şi Banatul-Hunedoara, iar în
cel sudic, Muntenia propriu-zisă şi o parte a Olteniei. Între cele două subdialecte, ei consideră că
s-ar fi aflat o serie de graiuri de tranziŃie, cele mai importante aflându-se în Oltenia de vest şi de
nord, în Transilvania de sud-vest şi în Transilvania de sud-est.
Examinând particularităŃile de limbă, I. GheŃie şi Al. Mareş (1974: 49) au constatat că
dintre cele două subdialecte, cel sudic prezintă o anumită omogenitate, iar cel nordic apare
divizat în trei graiuri: moldovean, ardelean de nord şi bănăŃean-hunedorean. Individualitatea
acestor arii rezultă, pe de o parte, „din modul particular în care fiecare dintre ele se grupează cu
una din celelalte arii nordice sau cu alte arii din afara subdialectului nordic”, iar pe de altă parte,
„prin fenomene fonetice, morfologice şi lexicale de importanŃă mai redusă, prin prezenŃa unor
trăsături arhaice sau, dimpotrivă, prin apariŃia unor inovaŃii”.
Ca o concluzie a cercetării efectuate, I. GheŃie şi Al. Mareş (1974: 337-347) au stabilit
care sunt cele mai importante trăsături ale fiecărei arii, iar particularităŃile reŃinute au fost
împărŃite în trei categorii, după cum pot opune unul altuia cele două subdialecte:
- particularităŃi care prezintă realizări tranşante în cele două arii:

aria nordică aria sudică


- [dz]: dzi; - [z]: zi;
- [ĝ]: ĝura; - [j]: jura;
- [ă]: năroc; - [o]: noroc;
- [â]: câne; - [âi]: câine;
- [b] moale: beşică; - [b] dur: băşică;
- pluralul mânule; - pluralul mâini;
- adverbul acmu (amu); - adverbul acum.

- fenomene răspândite în toate cele trei arii nordice, alături de forma sudică, dar în arii
difuze, în timp ce sudul prezintă un tratament unitar sau forme care în nord au o distribuŃie
unitară, în timp ce în sud, alături de fenomenele care apar în nord, există şi alte forme, circulând
în arii difuze:
aria nordică aria sudică
- [-i-]: oamini; - [-e-]: oameni;
- [-é] ([e]): mé (me); - [-ea]: mea;
- [ŕ]: argintari(u); - [-r]: argintar;
- [s], [dz], [z], [Ń] duri: - [s], [z], [Ń] moi:
dzâc, săc, Ńapă, zâd; sec, Ńeapă, zid;
- [î-]: îmbla; - [u-]: umbla;
- [m]: frâmt; - [n]: frânt;
- [d] moale: de, din; - [d] dur: dă, dân;
- [ĝ] ĝice; - [z]: zice;
- art. hot.: lui; - art. hot: lu;
- art. pos.: a invariabil; - art. pos. variabil;
- formele verbale sem, seŃi; - formele verbale: sîntem, sînteŃi;
- auxiliarul au (pers. 3, sing.); - auxiliarul a;
- cuvântul bumb; - cuvântul nasture.

- fenomene care se întâlnesc cu circulaŃie restrânsă în toate cele trei arii nordice (sau cel
puŃin în două) alături de fenomenul sudic care cunoaşte o difuzare destul de mare:
aria nordică aria sudică
- [r] moale: riu; - [r] dur: râu;
- [ń]: cuń; - [i]: cui;
- [r]: rumpe; - [r]: rumpe.

În anumite situaŃii, opoziŃia dintre aria nordică şi cea sudică se realizează numai între
două dintre ariile nordice, luate împreună, şi subdialectul sudic. Astfel, au fost distinse
următoarele situaŃii:

Moldova şi Transilvania de nord / subdialectul sudic:


- labiale dure: iubăsc, tocmală; - labiale moi: iubesc, tocmeală
- [ş], [j] moi: şeapte (şepte); - [ş], [j] duri: şapte;
- [r] moale: ureaşte; - [r] dur: uraşte;
- [-r-]: mâră; - [-n-]: mână;
- [u]: Moldua; - [v]: Moldova;
- pron. şi adj. dem. aiesta; - pron. şi adj. dem. ăsta.

Transilvania de nord şi Banatul-Hunedoara / subdialectul sudic:


- [t'], [d'], [ń]: - [t], [d], [n]:
d'es, ńepot, t'ine; des, nepot, tine;
- [e] ([i]): derept, dirept; - ø: drept;
- [u]: preut; -[o]: preot.

Moldova şi Banatul-Hunedoara / subdialectul sudic:


-[a]: barbat; -[ă]: bărbat;
- [i]: čini; -[e]: čine.

În ceea ce priveşte cele trei graiuri nordice, pentru fiecare au fost reŃinute particularităŃi
specifice, dar cu precizarea că „în unele cazuri prezenŃa acestor fenomene şi în alte arii decât cea
unde au fost atestate nu este câtuşi de puŃin exclusă” (GheŃie, Mareş, 1974: 339).

Astfel, pentru graiurile moldoveneşti ar fi specifice:


- trecerea lui [ă] la [e] în nedejde, a lui [e] la [ă] în Dumnădzău;
- [ă] analogic în loc de [e] în dător;
- [i] > [o] în mărtorisi;
- [o] > [u] în cucon, Muldova;
- palatalizarea lui [p] în stadiul [k'] şi a lui [m] în stadiul [mń];
- fricativizarea lui [ĉ] şi a lui [ĝ] în stadiile [ŝ] şi, respectiv, [z];
- auxiliarul a la viitor, persoana a 3-a, singular;
- cuvintele: buhai „taur”, buor „bou sălbatic”, ciobotă „cizmă”, deseatnic „slujbaş
însărcinat cu strângerea desetinei”, harbuz „pepene verde”, jerebie „bucată de pământ lungă şi
îngustă”, oghial „plapumă”, pilotă „plapumă de puf”, prisacă „stupină”, uric „act de proprietate”
(uricar „scriitor de urice”).

În Banat-Hunedoara au fost înregistrate fenomenele:


- [ă] > [i]: privi;
- [h] > [o]: zăbovi;
- [e] > [i]: striin;
- [u] > [v]: luva;
- [p] în îndărăpt;
- [d'] > [ñ]: ñes;
- [n] dur: nătare;
- [ń] în pl. ań;
- [ń] şi [i] în făină;
- [ş] > [s] în deschide;
- [l']: tel';
- [cl'], [gl']: cl'eie, ungl'u;
- formele mânc, ploia şi scria;
- cuvintele: aldovăni „a se jertfi, a se sacrifica”, aleaneş „duşman, potrivnic”, aveni „a
se dospi” (avenit „dospit”, avenită „dospită”), beadă „lipsă”, cliciu „coapsă”, im „lut, argilă”,
leatnic „zăbavnic”, murgui „a protesta, a împotrivi”, niştotă „nevoie”.
Pentru Transilvania de nord sunt înregistrate numai cuvintele: alegădaş „mulŃumire” şi
somsid „ vecin”, dar nu şi alte particularităŃi, ceea ce, după cei doi cercetători, s-ar explica fie prin
„informaŃiile, în genere, sărace pe care le-am putut dobândi asupra graiurilor din această regiune a
Ńării” (GheŃie, Mareş, 1974: 340), fie prin aceea că „nu este totuşi exclus ca nordul Transilvaniei
să fi fost mai unitar din punct de vedere lingvistic decât celelalte două arii” (GheŃie, Mareş, 1974:
340).

☞ Care sunt principalele trăsături care individualizează cele două mari arii
dialectale din secolul al XVI-lea?

6.2. În ceea ce priveşte limba textelor scrise în secolul al XVII-lea, în general, nu prezintă
modificări însemnate faŃă de secolul trecut. Alături de particularităŃile comune limbii scrise din
toate provinciile, se menŃin şi în acest secol cele care individualizează atât aria nordică de cea
sudică, cât şi principalele diviziuni ale ariei nordice.

6.2.1. Printre principalele trăsături ale limbii din această perioadă se pot menŃiona:
- dispariŃia grafiilor cu en, de tipul amente, svente;
- păstrarea vocalelor ă şi e în cuvinte ca: păhar, rădica, răsipi, lăcui; den, dentre, inemă,
neşte etc. În textele munteneşti se înregistrează şi forme în care cele două vocale au fost
asimilate la i: ridica, risipi; citi, din, dintre, nişte etc.;
- în majoritatea textelor, mai puŃin în cronicile muntene, î se menŃine în: împle, a îmbla, a
îmfla;
- vocalele anterioare e şi i trec în seria centrală după consoanele dure s, z, dz, Ń, r în
special în textele de tip nordic, unde fenomenul începe să fie atestat şi după fricativele ş şi j;
- în ceea ce priveşte pe ĝ şi j, textele munteneşti îl notează exclusiv pe j, în timp ce în
celelalte apare ĝ (în textele bănăŃene-hunedorene se întâlneşte frecvent alternanŃa lui ĝ cu j);
- rotacismul nu mai este notat decât uneori în scrierile moldoveneşti;
- dentala d se rosteşte dur, ca şi în secolul precedent, în textele munteneşti;
- pluralele în -e apar, în general, în textele de tip nordic (barbe, blane, lefe, talpe etc.), în
schimb, în textele munteneşti sunt notate plurale în -i neacceptate de limba literară actuală
(colibi, mili, măhrămi etc.);
- sunt frecvente forme analitice de genitiv construite cu prepoziŃiile a, de, de la (în mijloc
de besearecă, au spus a tot norodul, din pîntecele de la maica noastră) şi de dativ cu la (eu …
scriş la marele împărat, să închinară la Antioh etc.);
- formele de acuzativ nume de persoană, complement direct, sunt, în general, însoŃite de
prepoziŃia p(r)e;
- prezenŃa vocativului masculin nearticulat în -e: oame, păminte etc.;
- în cronici, numele proprii apar frecvent articulate: Cârnul, Cornescul, Radul-vodă etc.;
- pronumele relativ care prezintă, ca şi în secolul trecut, forme articulate: carii, carea,
carele;
- pronumele relative, nehotărâte şi demonstrative apar amplificate cu particula -şi: cineşi,
careşi, cevaşi, carevaşi, acestaşi etc.;
- formele iotacizate ale verbelor cu radicalul terminat în -d, -n, -t, -r sunt dominante; în
textele bănăŃene-hunedorene încep să fie înlocuite de cele analogice;
- la imperfect, la persoana 1 sunt notate forme cu desinenŃa -m, frecvent în textele
munteneşti şi, într-o mai mică măsură în cele moldoveneşti; spre sfârşitul secolului inovaŃia
începe să apară şi în Transilvania. Se păstrează, de asemenea, omonimia dintre persoanele a 3-a
şi a 6-a; forme de persoana a 6-a cu desinenŃa -u sunt atestate numai în textele bănăŃene-
hunedorene;
- auxiliarul perfectului compus de persoana a 3-a este în cele mai multe texte au; forma a
se întâlneşte în textele munteneşti;
- persoanele a 4-a şi a 5-a ale perfectului simplu apar până spre sfârşitul secolului fără -
ră-;
- în toate textele apar frecvent forme de mai mult ca perfect perifrastic şi de viitor format
din prezentul indicativ al auxiliarului a avea + infinitivul verbului sau construite cu va +
conjunctivul prezent;
- nu se mai înregistrează forme de condiŃional sintetic;
- imperativul negativ în -areŃi, -ereŃi, -ireŃi apare în toate textele;
- unele adverbe apar întărite cu particula deictică -şi: acoloşi, încăşi etc.
6.2.2. În ceea ce priveşte sintaxa, deşi se mai păstrează unele particularităŃi arhaice ca:
dativul adnominal, acordul substantivelor în genitiv şi dativ cu atributele şi apoziŃiile, acordul
gramatical după înŃeles, folosirea negaŃiei simple, cumulul de conjuncŃii, elemente de relaŃie cu
altă valoare decât cea pe care o au în limba actuală etc., textele din acest secol au suferit
modificări esenŃiale.
Astfel, în scrierile religioase, deşi nu lipsesc frazele alcătuite după modele străine, acestea
au o frecvenŃă mult mai scăzută decât în cele din secolul al XVI-lea şi, în general, nu pun
probleme în înŃelegerea textului. Mai mult, unele dintre ele, în special cele ale lui Varlaam,
Dosoftei şi Antim Ivireanul se impun atât prin valorificarea limbii populare, cât şi prin prezenŃa
unor elemente de exprimare artistică.
Pe de altă parte, în structura sintactică a textelor laice se pot distinge două maniere de
exprimare: construcŃii ample, savant construite, cu o topică particulară cu predicatul situat la
sfârşitul propoziŃiei sau al frazei şi cu dislocări frecvente în care se pot recunoaşte modele
sintactice latine sau greceşti, textele dobândind un caracter elaborat, livresc la cronicarii savanŃi,
în vreme ce, în scrierile cronicarilor mai puŃin erudiŃi, sunt prezente elemente proprii sintaxei
populare.

6.2.3. Modificări importante se înregistrează şi la nivelul lexicului, în special în textele


laice care au un vocabular mult mai bogat şi mai variat decât cele bisericeşti: „Nevoia de a-şi
spori cât mai grabnic posibilităŃile de expresie îi determină pe cărturari – aproape fără excepŃie
poligloŃi – să caute cu asiduitate în vorbirea populară şi în limbile pe care le cunoşteau termenii
de care aveau nevoie, dar adesea ei n-au şovăit să creeze cuvinte noi, punând la contribuŃie şi
mijloacele interne de îmbogăŃire a vocabularului” (Munteanu, łâra, 1983: 108).

Astfel, în vocabularul acestor texte se pot identifica:


- termeni de origine latină, astăzi dispăruŃi din româna literară: bucin „trâmbiŃă”, camai
„niciodată”, chiar „clar, limpede”, cust „trai”, dăzvoalbe „a lămuri, a explica”, duroare „durere”,
fur „hoŃ”, judeŃ „judecată”, lucoare „lumină, strălucire”, measer „sărac”, neştine „cineva” etc.;

- termeni împrumutaŃi din slavonă pe cale cărturărească, specifici lexicului religios:


bdenie „vechi în rugăciuni”, blagocestie „evlavie”, blagocestivie „pioşenie”, a blagoslovi „a
binecuvânta”, blagoveştenie „bunăvestire”, cin „tagmă, ordin călugăresc”, a conceni „a sfârşi”,
preobrajenie „schimbarea la faŃă” etc. Pe lângă aceşti termeni, în limba textelor bisericeşti se
mai întâlnesc şi calcuri după neogreacă şi slavonă, ca şi expresii şi locuŃiuni specifice: peste fire
„extraordinar”, a da mulŃumită „a mulŃumi”, voie vegheată „protecŃie” etc.;

- termeni de origine neogreacă, desemnând în general noŃiuni abstracte: agramat


„ignorant”, anost, a catadicsi, nostim, a plictisi, anarhie, politie „stat, oraş” etc.;

- turcisme care denumesc în special termeni concreŃi, cei mai mulŃi referitori la civilizaŃia
materială (geam, cearceaf, cântar, basma, papuc, ciorap, magazie, farfurie, tavă etc.) sau
termeni politico-administrativi (beizadea „fiu de prinŃ”, caimacam „locŃiitorul domnului”, agă
„căpetenie militară”, carvasara „birou vamal”, capichehaie „reprezentant diplomatic la Poartă”
etc.);

- neologisme latino-romanice: alector „elector”, calendar, corăspondenŃie, coronaŃie


„încoronare”, epidemie, enchiclopedie, fantezie, paradă, senat etc.;

- elemente regionale, care au o circulaŃie limitată: agud „dud”, ciobotă „cizmă”, curechi
„varză”, mamcă „doică”, omăt, a sudui „a înjura”, Ńinterim „cimitir” (în scrierile moldoveneşti),
a aldui „a binecuvânta”, alenşig „duşmănie”, de biu „din belşug”, hasnă „folos”, imală „noroi”
etc. (în textele transilvănene şi bănăŃene), în vreme ce în textele munteneşti sunt frecvente
cuvinte ca: ginere „mire”, a înjura, pisică, zăpadă etc.

☞ Care sunt principalele particularităŃi ale limbii secolului al XVII-lea?

Bibliografie
Dimitrescu, Florica, ContribuŃii la istoria limbii române vechi, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1973.
GheŃie, Ion, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
GheŃie, Ion, Mareş, Alexandru, Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, Editura
Academiei, Bucureşti, 1974.
Iorga, Nicolae, Istoria literaturii române. Introducere sintetică (după note stenografice
ale unui curs), Editura Minerva, Bucureşti, 1988.
Livescu, Michaela, Histoire interne du roumain: morphosyntaxe et syntaxe (Interne
Sprachgeschiche des Rumänischen: Morphosyntax und Syntax), art. nr. 223 din Romanische
Sprachgeschichte (Histoire linguistique de la Romania), sub conducerea lui Gerhard Ernst,
Martin Dietrich Gleßen, Christian Schmitt, Wolfgang Schweikard, 3 Teilband/Tome 3, Walter de
Gruyter, Berlin, 2009, pag. 2646-2692.

Munteanu, Ştefan, Târa, Vasile, Istoria limbii române literare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
Rosetti, Alexandru, Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea,
Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968.

✎ Evaluare
ParticularităŃi ale limbii române vechi – analiză de text.

Şi-mi fu întorrcîndu-mă întru Ierusalim şi rrugîndu-me în băsearecă şi-mi fu spaimă,


deaci vădzuiu elu grăindu: «Nevoiaşte-te şi ieşi currundu dintru Ierusalim, derep ce nu-Ńi voru
preemi mărrturia ceaia ce e de menre». Şi eu dzişu: «Doamne, înşiş stiu că eu era acela ce-i băga
în temniŃă şi-i ucidea prin gloate ceia ce credea întru tinre şi cîndu vărrsară sîngele lu Ştefanu,
marrtorului tău, însumi era stîndu şi lăsa spre uciderea lui şi străjuiia veşmentele celora ce ucidea
elu». Deaci dzise cătră minre: Pasă, că eu întru limbi deparrte tremiŃu-te».
Codicele VoroneŃean, p. 269-271.

Bucurămu-nă de spăsenia ta; întinară-se limbile în perire ce féceră, în cursa ačasta ce


ascunseră legă-se pičorul loru.
Ştiutu ĭaste Domnul gĭudeŃu făcîndu, întru lucrul măriloru sale legă-se păcătosul.
Turna-se-voru păcătoşii întru ĭadu, toate limbile ce ultară Dumnedzeu. Că nu pără în
cumplitu ultatu va fi méserul, rebdaré mişeiloru nu va peri pără în cumplit.
Învie, Doamne, se nu învrătoaşe-se omul, se gĭudece-se limbile între tire.
Psaltirea Scheiană, p. 13

Întrebare: Cîte rîndure de lucrure să ne cuprindem în rugăciune? Răspuns: Doao. Întrebare:


Carele-s acealea? Răspuns: Milcuitura şi datul de har. Întrebare: Ce easte milcuitura? Răspuns:
Milcuitura easte aceaia cînd cearem ceva de la Dumnezeu şi avem greu şi nevoiia noastră, sfînt
numele al lui pre ajutori să-l chemăm. Întrebare: Ce e datul de har? Răspuns: Datul de har easte
aceaia cîndu ne aducem aminte depre toate faptele bune ale lui Dumnezeu şi dăm har lui pren
Hristos.
Coresi, Catehismul (Întrebarea creştinească), p. 104

[…] În scîrbi chemaşi-mă şi izbăviiu-te; auziiu-te de ascuns vihor şi ispitiiu-te în apă de


împutare. AuziŃi oamenii miei şi mărturisi-voiu voao Israil să ascultari mine. Să nu fie Ńie
Dumnezeu nou, nece să te închini a Dumnezeu striin. Că eu sînt Domnul Dumnezeul tău, ce
scoşi-te den tara Eghipetului; lărgeaşte rostul tău şi împlea-l-voiu. Şi nu ascultară oamenii glasul
mieu şi Israil nu auzi-mă. Şi lăsai ei după începutul inimiei lor şi mearge-vor după
începăturile sale. Să vrea oamenii mie asculta mine şi Izrail în calea mea să vrea îmbla, de
nemică dracii lor smeri-vrea şi spre dodeitorii lor rădica vrea mîna mea […]
Idem, p. 348-350

[…] Dracii amu cerşură de la Hristosŭ să se ducă în turma porcilorŭ, ca aceaia să-i neace,
să strice şi să scârbească inimile stăpânilorŭ lorŭ, ca să nu priimească pre Hristosŭ. Iar Hristosŭ
lăsă şi grăi lorŭ: «DuceŃi-vă!» Că arătă cîtă răotate şi amărăciune avut-au dracii spre oameni. Şi
încă de vrea fi avutŭ puteare dracii, şi nu vrea fi apărati de Dumnezeu, mai mare rău fi-vrea
făcutŭ noao, decîtŭ atunce porcilorŭ. Iar Hristosŭ păziia cei ce se drăcise, ca să nu se ucigă, sau
şi sloboi ei den piiardere de ce le veniia de la hitleanii draci, ca să ştie de ce muncă şi chinuire şi
de ce reale izbăviŃi sântŭ. Cătră aceştea să şi înŃeleagemŭ, că nici spre porci n-ară fi avutŭ dracii
puteare, de nu-i vrea fi lăsatŭ Dumnezeu lor […]
Coresi, Carte cu învăŃătură, p. 237

ToŃi criştinii ascultaŃi şi bine învăŃaŃi, carii agiutoru den domnul nu aşteptaŃi. Nu-i fără
Domnezeu izbavă şi agiutor.
Voarece oraşu sau oamenii den casă domnul nu-i va pădzi; crede că vor peri. Nu-i fără.
De fiete va fi sculatul de noapte, voauă ce în Domnezeu tare nu credeŃi. Nu-i fără.
Aşa se va tîmpla tuturora voauă în muncă şi în grijă pîne ce mîncaŃi. Nu-i fără.
Pre lesne dă Domnezeu de tot acelora carii lui usbăiesc şi lui i se roagă. Nu-i fără.
Cumu-s săgeŃile în mînă de puternic, aşa-s credzuŃii tari în Domnezeu. Nu-i fără.
Fericatu-i sufletul întărit cu credinŃă, că tot alenşigul lesni-l va învinge. Nu-i făr.
Scriadză svînt David în carte Joltarului, o sută doauodzeci şi şase de cîntece: nu-i fără
Domnăzeu izbavă şi agiutor.
Fragmentul Teodorescu, p. 337-338
[…] Derept aceaia astădzi sosiiu la fîntînă şi aceasta dziş: Doamne, Domnedzeul lui
Avraam, domnului mieu, să calea mea pre care am venit ai nărocit, iaca la ceastă fîntînă stau, aşa
să fie: acea fată ce va veni a scoate apă şi cui eu voi dzice: lasă beau puŃinea apă den veadra ta şi
aceaia va dzice mie: bea, încă şi cămilelor voiu scoate; aceasta să fie acea muiare, care-au tocmit
Domnul fiiului domnu-mieu. Şi mainte decît această beseadă într-înima mea era sfîrşit, iaca ieşi
Raveca cu veadra pre umerul ei şi pogorî la fîntînă şi scoase apă şi dziş ei: rogu-te, dă-mi să
beau. E ea prea curînd luo veadra de pre umăr şi dzise: bea, încă şi cămilele tale voi adăpa. Şi eu
băui, cămilele încă adăpă. Şi întrebai ea şi dziş: a cui fată eşti? Ea răspunse: Fata lu Betuel sunt,
care e fecior lu Nahor, care lui au născut Milca. Şi puş un cercel pre fruntea ei şi o podoabă a
mînilor pre mînile ei […]
Palia de la Orăştie, p. 79-80

ZAPIS DE CUMPĂRARE
Bolbaşi – j. Gorj, 25 august, 1576
† Cum să se ştie că au cumpărat Stănilă vornicul i brati ego Cîrste di la fraŃii lor, anume
Dan, Stoica, Brătian, Stanciul, Ivan şi Stan, Dan cel mic, Ion SuveŃul, din Matca Gurei, pi la
moara lu Dobrin, pe după gruiul casălor, pîn gura casălor, în zos, la Poiana Babei, în Gura
Fînului, la Corn şi în ZîlŃ pe den faŃă den Matca Gurei, la stupina lu Dobrin, la teiul cel mare,
deasupra de hălăşteu, faŃa în zos pe la cer, pe de deal, de varniŃă pînă în Gura Puiului. Dici, iară
în ZilŃ, nimedd treabă să nu aibă den neamul acestor oameni ce sint mai sus scris, fără numai
Stănilă vornic şi frate-său Cîrste. Şi mărturie Brătian şi Ion şi Pătru Stan i Drăgoi. Şi am scris
această scrisoare în casa popei Stoiei ot Bolboşi şi am scris eu, popa Pătru ot Sura. Pi(s) mĭ(s)
a(v) 25(d) şi Pătru mărturie, let 7084. Pusu-ne-am şi degetele mai jos.
Dan
Stoica
Brătian
Stanciul
Ivan
Stan
Dan cel mic
Ion SuveŃul
Bădsor ot Bolboş, mărturie
Eu, Redei ot Sura, mărturie
Text reprodus după Documente şi însemnări româneşti din secolul
al XVI-lea, p.98-99

Şi lăcrâmă pré-sfănta Mariĭa şi dzise munciŃilor: „au n-aŃi credzut şi n-aŃi audzitu că
printru numele meu munci-se-va totu acela ce nu va crede?” Şi dzise pré-svănta Mariĭa: să cadzâ
întunereculŭ ca şi de-inte, şi cădzu pre ĭai. Şi dzise arhangghelŭ: Încătruo veri să mergi, pré-
sfăntă maica lu Hs.: spre apus au spre amiadzâdzi? Şi răspunse sfănta Mariĭa şi dzise: Blâmu
spré amiadzădzi. Şi veniră patru sute de îngeri, heruvimii şi sărafimii; şi luară pré-sfănta Mariĭa
şi o duserâ spre amiadzedzi, unde era unŭ râŭ de focŭ şi eşiĭa parâ de focu şi era într-ănsă multu
nărod, bărbaŃi şi mueri: unii arde pănâ în brău, alăŃii arde pănâ în pieptu, alŃii pănâ [în] creştetu,
alŃii era acoperiŃi în foc.
Călătoria Maicei Domnului la iad, p.242-244.

Luna ai făcut cu rază,


Să crească-n vremi şi să scază,
Şi soarele ş-nemereşte
Apusul ce odihneşte.
Din tunerec feceş noapte,
De ies gadinile toate.
Lupii urlă şi scîncează,
Cînd spre vînat se gătează,
Să-ş ceie şi să-ş răpască
De la Domnul să-i hrănească,
Pînă cînd răsare soare,
De mărg cineş la nchisoare.
Şi omul, fără de greaŃă,
Iese-n treabă demineaŃă,
De lucrează pănă-n sară,
Zi de iarnă şi de vară.
Dosoftei, Psaltirea în versuri, p.751-753

[...] Şi au ales Domnul Dumnezeul lui Israil întru mine dentru toată casa tătîne-mieu să
fiu împărat preste Israil în veac; şi întru Iuda au ales împărăŃia şi, den casa Iudei, casa tatîne-
mieu; şi, întru fiii tătîne-mieu, întru mine vru să mă fac eu împărat peste tot Israilul. Şi dentru toŃi
fiii miei, căci mulŃi feciori au dat mie Domnul, au ales întru Solomon, fiiul mieu, să-l şază pre el
preste scaunul împărăŃiei Domnului, preste Israil. [...]
Biblia de la Bucureşti, p.306

DE DOMNIA LUI PĂTRU VODĂ RAREŞ, FICIORUL LUI ŞTEFAN VODĂ CEL
BUN, VĂ LEATUL 7035 GHENARIE 20

După moartea lui Ştefan vodă cel Tînar, strînsu-s-au boierii şi Ńara de s-au sfătuit pre cine
vor alége să puie domnu, că pre obicéiul Ńării nu să cădiia altuia domniia, fără carile nu vrea fi
sămînŃă de domnu. Şi iscodindu unul de la altul, aflatu-s-au unul de au mărturisit că au înŃeles
din rostul mitropolitului, carile s-au fostu savîrşit mai nainte de Ştefan vodă şi fiindu Ştefan vodă
bolnav la Hotin, au lăsat cuvîntu, ca de să va săvîrşi el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre
Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareş, dipre numele muierii ce au fostu după alt bărbat, tîrgoveŃ
din Hîrlău, de l-au chiemat Rareş. Aşa pre Pătru aflîndu-l şi adeverindu-l că iaste de osul lui
Ştefan vodă, cu toŃii l-au rădicatu domnu, ghenuarie 20.
Grigore Ureche, LetopiseŃul łării Moldovei, p.53

Zac. 10. Era véste de biruinŃă acelui războiŭ mai mare a lui Mihai-vodă decît a lui Baştè
Giurgiu, care zavistie au făcut şi perirea lui Mihai-vodă.

Zac. 11. Spunŭ oameni bătrîni de pre acéle vrémi cum să fie agiunsŭ în cîteva luni cu
dare Ieremie-vodă la Baştè Giurgiu, pentru moartea lui Mihai-vodă, care lucru poate să hie (că ce
nu lucreadză în lume avuŃiia). Banii răscolescŭ împărăŃiile şi mare cetăŃi le surupă, cum să dzice
cu un cuvîntŭ leşescu: Sula de aurŭ zidiul pătrunde.
Zac. 12. V leato 7109 [1601] avgustŭ, 8 dzile dez-de-noapte, într-aşternut încă Mihai-
vodă, au venit doi căpitani némŃi cu oamenii lor, trimişi de Baştè Giurgiu să omoară pre Mihai-
vodă. Şi cum au sositŭ la tabăra lui, că era deosebi, au lovitŭ la cortulŭ unde odihniia, şi acolo în
locŭ i-au tăiatŭ capul şi l-au dus la Baştè Giurgiu, iară trupul păn-a triia dzi au stătut la vederea
tuturora, neîngropat. Oştile lui, ce avea, nu era cu dînsul în tabără; pre toŃi îi slobodzise în pradă;
pănă în copiii lui au fostu mărsŭ şi ei în pradă. Şi aşea s-au plătitu lui Mihai-vodă slujbele ce-au
făcutŭ némŃilor.
Miron Costin, LetopiseŃul łărîi Moldovei, p.123

I. Ştefan-vodă cel Bun, luund domnia Moldovii, şi viind turcii în dzilele lui să treacă în
Moldova la GălaŃi, i-au bătut foarte rău pre turci … Şi în cîteva rînduri s-au bătut Ştefan-vodă cu
turcii. Iar cînd s-au bătut la Războieni, atunce s-au aşedzat turcii cu Ştefan-vodă. Şi le-au dat
hotar şi olat Bugeacul şi au făcut pace. Şi turcii apoi au adus tătarî din Crîm şi i-au aşedzat în
Bugeac, carii stau şi pînă astădzi, precum au aşedzat şi la Hotin lipcani.
Ion Neculce, O samă de cuvinte, p.23

Deci făcîndu-se ei o ceată spurcată, noaptea să strîngea toŃi la casa lui Gheorghe-
dvornicul, de făcea sfat şi să învăŃa cu ce fel de meşteşugari vor ucide pre acei 3 boiari. Şi altă
vină nu le afla făr' cît zicea că ei tot boieresc la toŃi domnii, şi cum s-au îmbogăŃit, şi cum nu-i
băga în seamă şi numai batjocoresc. Iar mai vîrtos pizmuia Băleanul, căci nu l-au pus ban mare
la Craiova. Deci aşa sfătuindu-se în toate nopŃile, dat-au Dumnezeu de prinseră cei 3 boiari de
veste mai timpuriu şi degrab merseră la Antonie-vodă de-i spuseră şi să rugară să le facă judecată
dreaptă cu Băleanul şi ceata lui. Şi de-i va afla că au călcat jurămîntul sau au făcut lor vrun rău,
atunce să paŃă după vina lor.
LetopiseŃul cantacuzinesc, p.113

[...] Venind Gligore-vodă domnu în urma tătîne-său, au găsit Ńara stricată, fărîmată de
atîta răotăŃi ce-i venise asupră, de nebuniile rumânilor şi den rea chiverniseala domnilor.
Costandin-vodă o au purtat rău. Mihnea-vodă mai rău şi mai cumplit, şi datorie multă rămăsese
de la Mihnea-vodă făcută. Ci să mira ce să facă: haraciul împărătescu va să-l dea, au datoriile va
plăti, au Ńara să îndrepteze; ci-i era toate împotrivă. Ci într-acestea, după nor veni şi senin, după
multă răotate şi foamete ce era, şi ciumă, au dat Dumnezeu pace şi bişug în toate şi sănătate – că
s-au făcut grîu mult, mei mult, vin şi alte bucate, cu care-şi rădică săracii nevoile. [...]
LetopiseŃul Bălenilor, p.128
✎ Teste de evaluare finală

1. DefiniŃi latina populară şi precizaŃi care sunt principalele ei izvoare.


2. IndicaŃi ce fapte de limbă sunt atribuite substratului.
3. ComentaŃi definiŃia genealogică a limbii române dată de Al. Rosetti (1968: 77):
„Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea orientală a
Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate (Dacia, Pannonia de Sud,
Dardania, Moesia Superioară şi Inferioară), din momentul pătrunderii limbii latine în
aceste provincii şi până în zilele noastre”.
4. DefiniŃi şi comentaŃi „teoria imigraŃionistă”.
5. PrecizaŃi câteva argumente în favoarea continuităŃii româneşti la nord de Dunăre.
6. Ce denumiri au fost date perioadei de unitate a românei? PrecizaŃi limitele şi
cauzele ruperii acestei unităŃi.
7. Care sunt trăsăturile românei comune?
8. Care sunt urmările contactului dintre română şi limbile cu care a venit în
contact?
9. PrecizaŃi principalele particularităŃi ale limbii române vechi.