Razboiul de independenta al

Statelor Unite ale Americii

Clasa a XI-a E
Sandache Andrei
.
• Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii (1775 – 
1783), cunoscut în literatura de specialitate de limbă engleză din 
Statele Unite ca Războiul revoluționar american (conform
denumirii originare, [The] American Revolutionary War),
sau Războiul de independență american (conform denominării
originale, American War of Independence),[1] a fost un război
 care a durat între 1775 și 1783 și care s-a desfășurat în părțile
estică și nord-estică ale teritoriului de azi al Statelor Unite,
respectiv în sud-estul Canadei de azi, fiind purtat între 
Regatul Marii Britanii și revoluționarii celor treisprezece colonii 
britanice din America de Nord, care au declarat independența
 acestora formând entitatea statală numită 
Statele Unite ale Americii în 1776.
.
• Anterior declanșării războiului propriu-zis, cele 13 colonii au declarat
oficialii monarhului britanic personae non grata, au format 
Cel de-al Doilea Congres Continental (conform originarului, Second
Continental Congress), au format o armată, ContinentalArmy, un
"embrion" de marină, ContinentalNavy, și, apoi, la 4 iulie 1776, au
declarat independența celor 13 foste colonii britanice din 
America de Nord. Războiul de independență a fost culminarea
mișcării de emancipare politică a coloniștilor, Revoluția Americană,
prin care puterea britanică a fost răsturnată. După circa trei ani de la
începutul conflictelor armate propriu-zise, în 1778, puteri europene
majore se alăturaseră coloniștilor împotriva britanicilor, înclinând
ulterior decisiv balanța în favoarea americanilor. Diferite triburi de 
nativi americani au luptat de ambele părți.
• În timpul primei părți a războiului, datorită superiorității navale a
Marii Britanii, orașele și zonele de coastă s-au aflat sub
controlul, respectiv sub ocupația britanicilor. Totuși, zonele de
interior ale coloniilor, unde trăiau circa 90 % din coloniștii
americani, nu se aflau deloc sub control britanic.
• După victoria trupelor americane de la Saratoga din 1777, 
Franța, având ca națiuni aliate Republica olandeză și Spania,
a intrat în război de partea americanilor. Intrarea Franței în
război s-a dovedit a fi în timp decisivă pentru soarta acestuia
întrucât după victoria sa navală de la Chesapeake împotriva
flotei britanice a urmat capitularea armatei britanice de la 
Yorktown din 1781.
•
• Încheierea efectivă a războiului de independență al Statelor
Unite, deși după victoria americană de la Yorktown nu au mai
urmat alte bătălii, a avut loc la Versailles în decembrie 1783. 
Tratatul de pace încheiat atunci recunoștea Statele Unite și
suveranitatea acestora între Canada la nord, Florida la sud și 
fluviul Mississippi la vest.
Origini
• Războiul Revoluționar își are originile dintr-un război precedent, Războiul de Șapte Ani. În
America de Nord a fost cunoscut ca Războiul Franco-Indian, în care s-au implicat
Franța și Marea Britanie în tabere diferite. La sfârșitul său, Tratatul de la Paris din 1763
 ceda Marii Britanii teritorii franceze din America de Nord; victoria generalului Wolfe în
Quebec ajutase la obținerea Canadei pentru coroana britanică. Drept urmare a acestei
demonstrații de putere militară britanică în Canada, cetățenii celor 13 colonii americane
se simțeau mai în siguranță decât până atunci în privința oricărei amenințări teritoriale
din partea francezilor.
• Dar războiul i-a costat pe britanici o mare suma de bani; totuși, coloniștii americani nu
luau în considerație politică externă a britanicilor care le asigurau apărarea. Nu aveau
armată sau marina proprie și se bazau exclusiv pe armata și marina britanică pentru
apărare. După război, Guvernul Britanic a decis să ceară coloniștilor să plătească mai
mult pentru costul apărării lor. Impozitarea excesivă a fost primită extrem de nefavorabil
de coloniști, care au considerat-o nejustificată. De la inflamarea acestor resentimente
până la declanșarea unei revoluții situația a fost orchestrată de propagandiștii
americani. Sarcina le-a fost ușurată de stângăcia și lipsa de abilitate cu care guvernul
britanic a introdus impozite unele după altele.
•
• În 1764, a fost votată Legea Zahărului de către Parlamentul
englez, care impunea taxe vamale suplimentare asupra
importurilor de zahăr, textile, vin și cafea. Taxele vamale
asupra importurilor redistribuite din Anglia erau dublate.
• Într-o ședința de consiliu local, în Boston, din mai 1764, James
Otis a ridicat o obiecție în privința impozitelor și a îndemnat la
o rezistență unită față de impunerea de impozite din Anglia. La
puțin timp după aceea, negustorii din Boston au început să
boicoteze bunurile de lux britanice.
•
• În martie 1765, parlamentul englez a votat Legea timbrului, primul impozit direct
asupra coloniștilor americani. Conform acestei legi, toate materialele tipărite
erau impozitate, inclusiv ziarele, broșurile, documentele oficiale și permisele.
Coloniștii au obiectat vehement. A intrat în vigoare o reglementare contestabilă,
sub forma Legii Încartiruirii, care le cerea coloniștilor să hrănească și să
găzduiască trupele britanice.
• S-a înființat o organizație clandestină care se opunea Legii timbrului-"Fii
Libertății": s-a făcut uz de metode violențe că să-i oblige pe agenții de colectare
britanici să demisioneze. Acesta a trimis o rezoluție lui 
George al III-lea al Regatului Unit în care se cerea revocarea legii și afirma că
impozitarea fără reprezentare era o violare a drepturilor civile ale coloniștilor.
• În 1766, adunarea de la New York a refuzat cererea generalului Gage de aplicare
a Legii Încartiruirii pentru a-și caza trupele. Britanicii au făcut un pas înapoi.
Legea timbrului a fost abrogată. În America au fost ceremonii festive când au
sosit noile trupe, dar și tulburări când coloniștii din New York au refuzat să-i
găzduiască.
•
• Britanicii continuau în schimb să exporte lemnul din America de Nord pentru construirea
flotei navale și metalele prețioase. În orașele coloniilor patrulau trupele britanice, fiind
trei soldați britanic pe cap de locuitor. Personalități marcante ca JohnHancock, care era
unul dintre cei mai bogați oameni din cele treisprezece colonii, moștenind de la unchiul
său o afacere profitabilă în domeniul transportului maritim, și–a început carieră politică
în Boston, colonia britanică Massachusetts. Pe măsură ce tensiunile între coloniști și
Marea Britanie se intensificau, în anii 1760, Hancock își folosea averea pentru a
susține cauza coloniștilor. Devenise foarte popular în Massachusetts, în special după
ce oficialitățile britanice îi capturaseră nava Liberty, în 1768, acuzându-l contrabandă. 
Paul Revere, un argintar, a produs mai multe gravuri cu tentă politică și a lucrat și ca
dentist, devenind din ce în ce mai mult implicat în acțiunile organizației "Fii Libertății".
• Pe 5 martie 1770, a avut loc Masacrul din Boston, manifestat prin incidentele de stradă
între trupele britanice și un grup de cetățeni din Boston care au atacat un post de pază
britanic. După ce au fost provocați de coloniști, soldații britanici au tras în mulțime și au
ucis cinci oameni, inclusiv pe un afro-american, Crispus Attucks. Incidentul a fost mult
folosit de către Samuel Adams, Paul Revere și alții, în lupta lor pentru obținerea
libertății americane și, totodată, a contribuit la scăderea popularității englezilor în anii de
dinaintea Revoluției Americane. Masacrul de la Boston a fost un pas pe drumul spre
revendicarea independenței.
•