Ion

Liviu Rebreanu

„Ion” primul roman publicat de L.Rebreanu (1920) este un roman realist de tip obiectiv cu tematică
rurală și aparține literaturii române interbelice.
SPECIA căreia îi aparține este romanul, prin amploarea acțiunii (desfășurată pe mai multe planuri),
conflict complex, personaje numeroase și realizarea unei imagini complexe asupra vieții.
Se încadrează în curentul literar realist prin tematică socială, obiectivitatea perspectivei narative,
construirea personajelor în relațiile cu mediul în care acestea trăiesc, personajele tipice, tehnica
detaliului, veridicitatea, stilul sobru. Trăsături realiste prezentate:
1.Perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea se realizează la persoana a 3 a.
Romanul este unul de tip obiectiv, prin specificul naratorului (omniscient) și al relației narator –
personaj.
2.Romanul are un caracter monografic deoarece sunt înfățișate aspecte ale lumii rurale, obiceiuri și
tradiții, relații socio-economice, de familie, relația cu autoritățile.
3 Descrierea inițială a drumului este supusă convenției realiste a veridicității, prin oferirea de detalii
toponimice.
TEMA romanului este problematica pamântului în satului ardelenesc de la începutul secolului al 20
lea completată de tema iubirii și de tema destinului.
Romanul este alcătuit din două părți: „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”. Titlurile celor 13 capitole
sunt semnificative; discursul narativ are un „ Început și un Sfârșit”.
Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viața țărănimii și a intelectualității sătești, iar prin
tehnica contrapunctului – conflictele și personajele.
ACȚIUNEA romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas participă la o horă
în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea.Simbolic, este vorba despre „ o horă a soartei”. Așezarea
privitorilor reflectă relațiile dintre clasele și grupurile sociale: țăranii bogați, cei mijlocași, sărăntocul
Alexandru Glanetașu; femeile; intelectualii satului. Această primă parte este expozițiunea.
Intriga reunește următoarele episoade:Ion o ia pe Ana la joc, deși o place pe Florica; Vasile Baciu îl
numește „hoț” și „tâlhar”; Ion vrea să se răzbune; bătaia cu George.
Desfășurarea acțiunii prezintă dezumanizarea protagonistului în goana lui după avere: după
seducerea Anei urmează nunta, apoi bătăile; preotul Belciug mediază conflictul iar Ion obține
pământul lui Vasile Baciu; sinuciderea Anei; moartea copile; încercarea lui Ion de a se apropia din
nou de Florica.
Deznodământul George îl omoară pe Ion cu sapa, și este apoi arestat. Averea lui Ion revine bisericii.
În planul intelectualitatii, acțiunea prezintă mai multe evenimente: rivalitatea dintre preot și
învățător; și conflictul lui Herdelea cu autoritățile austro-ungare; compromisul la alegeri; preotul
Belciug construiește o biserică nouă în sat.
Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pământ în satul tradițional
Conflictul exterior dintre Ion și Vasile Baciu, pt pământ, este dublat de conflictul interior, între glasul
pământului și glasul iubirii. Conflicte secundare sunt cele dintre Ion și Simion Lungu, pt pământ,
precum și dintre Ion și George, pt Ana.
Conflictul tragic dintre om și pământ este provocat tocmai de iubirea țăranului pentru acesta.
Titlul cărții este dat de numele personajului principal, care devine exponent al țărănimii prin
dragostea lui pt pământ, dar este individualizat prin modul în care îl obține.
Personajele realiste sunt tipice pentru anumită categorie socială. Ion, personajul principal, țăranul
sărac și lacom de avere, se dezumanizează treptat. Ana și Florica reprezintă pentru Ion, averea și
iubirea.
Mijloacele de caracterizare a personajelor sunt indirecte – prin fapte, gesturi, limbaj, relații și
directe, realizate de narator, prin intermediul portretului și al biografiei.
Stilul narativ este neutru, impersonal – „stilul cenușiu” ; se remarcă autenticitatea limbajului
regional.
Concluzie:
Apreciat la apariție de criticul E. Lovinescu drept „cea mai puternică creație obiectivă a literaturii
române”, romanul „Ion” este o capodoperă a literaturii realiste interbelice.