MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ’’ȘTEFAN CEL MARE’’

FACULTATEA DREPT, ORDINE PUBLICĂ ȘI SECURITATE CIVILĂ

CATEDRA’’ACTIVITATE SPECIALĂ DE INVESTIGAȚII ȘI

ANTICORUPȚIE’’

TEZĂ DE LICENȚĂ

Titlu tezei:

’’Prevenirea și investigarea cazurilor de luare de mită’’

Autor: semnătura Mateițov Vivian

Gr. acad. 192. cu frecvență

Conducător științific: semnătura Beșleagă Victor

Admis la susținere:
Șef catedră Marian GHERMAN
Conferențiar universitar, doctor în drept
Semnătura, data admiterii__________

Chișinău,2022

Cuprins
 Introducere

Capitolul 1 Considerațiuni generale privind fenomenul general al mituirii.

1.1 Corupția și mituirea ca fenomen social.

1.2 Semnificațiile și sensurile principale ale fenomenului de corupție și mituire.
1.3 Reglementarea juridică a infracțiunii de luare de mită.

Capitolul 2 Prevenirea infracțiunii de luare de mită.

2.1 Prevenția generală a infracțiunilor de luare de mită.

2.2 Prevenția specială a infracțiunilor de luare de mită.

2.3 Strategia de combatere a corupției prin prisma Centrului Național

Anticorupție.

Capitolul 3 Investigarea infracțiunii de luare de mită.

3.1.Măsurile speciale de investigaţii iniţiale, orientate spre descoperirea
cazurilor de luare de mită.
3.2. Măsuri speciale de investigaţii ulterioare, orientate spre descoperirea
cazurilor de luare de mită.
3.3 Organizarea flagrantului.

Concluzie

Bibliografie

Anexă

Lista Abrevieri

2 / 72
RM-Republica Moldova
CP –Cod Penal
APL-Administrația Publică Locală
CNA-Centrul Național Anticorupție
ANI-Autoritatea Națională de Integritate
CEC-Comisia Electorală Centrală
SIS-Serviciul de Informație și Securitate
BNM- Banca Națională a Moldovei

Introducere

3 / 72
 Actualitatea şi importanța temei. Odată cu proclamarea independenţei a
Republicii Moldova, societatea s-a trezit cu noi provocări ce au generat şi noi riscuri.
Un stat care abia işi i-a începuturile cotidiene, fiind într-o periodă de tranziție, cu o
imunitate slabă, unde deja existenţa societății nu mai este orientată și controlată
practic din toate punctele de vedere, încep a pătrunde noile elemente negative cu
adaptare la noile condiții. Perioada de tranziție s-a manifestat printr-un șir de
aspecte,în special cum ar fi instabilitatea politică și slăbirea instituțiilor statului,
trecerea de la un anumit sistem de guvernamint spre altul.Este evident faptul că
apariția corupției nu este specifică doar perioadei de tranziție,ea mereu a fost prezentă
însă trecerea spre o economie de piață au diversificat-o și ca consecintă a mărit
frecvența ocolirii legii iar în mare parte încalcarea acesteia aducea la nesurvenirea
sancţiunilor. Toate aceste momente au influențat schimbul moralităţii şi a substituirii
valorilor iar în final corupția s-a extins.

Deşi a trecut mai mult de un sfert de veac de la proclamarea independeței,

corupţia rămîne a mai fi omniprezentă iar lipsa unei voințe politice în acest sens doar
o determină spre noi manifestări.Astfel unul dintre elementele cele mai negative ale
bunei convețuiri care ulterior fost numite de către societatea Republcii Moldova ca
cel mai periculos în urma a unor studii şi sondaje publice reprezintă corupția. Prin
urmare acest fenomen a pătruns în toate structurile societății moderne şi mereu s-a
adaptat la noile condiții. Pe plan exterior Republica Moldova nu este percepută mai
bine la indicii corupției, iar nenumăratele investigații și studii reflectă acest fapt, iar
scandalurile mediatizate din domeniul dat doar accentuează acest fapt.

Corupţia reprezintă un factor distructiv al societății ce îngreunează buna

desfaşurare a actului guvernamental şi menținerea unui echilibru dintre drepturile şi
obligațiile cetățenilor şi ducea la stagnarea modernizării societății. Ea a patruns în
toate sferele a convețuirii sociale, cum ar fi cele economice, politice, sociale, ea fiind
4 / 72
manifestată de la cele mai mici nivele şi proporții pînă la cele mai mari. Toate aceste
lucruri duc la consecințe nefaste pentru societate stagnînd dezvoltarea economică,
socială,economia fiind monopolizată de catre un cerc restrîns de persoane.

Mai grav este că fenomenul a evoluat pîna la faza cînd se poate

autoreproduce.În aceste condiţii eliminarea cauzei lui sociale nu va conduce la
dispariţia fenomenului,fiind indipensabil a lovi în fiecare celulă,în special în cele
nevralgice pe de altă parte societatea atestă semen evidente de neputință în
soluționarea problemelor corupției în mare parte din cauza efetului paralizant pe care
îl are acesta asupra organismului social .De remarcat că anume proprietatea de a
paraliza societatea, inclusiv organele administrative,constituie trasătura esențiala si
cea mai periculoasă a acestui fenomen criminal1.

Fenomenul corupţiei reprezintă o problema internațională fapt ce a fost

abordată în cadrul diverselor reuniuni internaționale. Au fost adoptate un șir de
convenții în scopul prevenirii şi combaterii dar și nu mai puțin important-cooperării
internaționale în acest sens. Cu toate acestea datorită specificului corupției şi a
diferitor forme sale de manifestare atît din punct de vedere gradual cît şi regional nu a
fost gasită din punct de vedere internațional o soluție univocă în combaterea definitivă
a corupției.

Referitor la fenomenul corupţiei este un adevăr unanim acceptat, potrivit căruia

urmărirea şi pedeapsa penală, sancţiunea contravenţională sau disciplinară contra
indivizilor corupţi pot elimina delincventul, dar nu pot eradica corupţia. În consecinţă,
combaterea corupţiei poate fi realizată eficient în situaţia în care concomitent, odată
cu perfecţionarea cadrului legislativ, se va purcede şi la redresarea economică,
politică şi spirituală a societăţii.2
1
Octavian Bejan,Corupţia:notiune,prevenire,contracarare,Chişinău 2007 p.8
2
Valeriu Cuşnir,Fenomenul corupţiei între percepţie şi realitate socială,Revista de ştiinţă,inovare,cultură
AKADEMOS,Chişinău,publicat 4 aprilie 2015,p.97
5 / 72
 Deşi pe parcursul anilor legislaţia a fost ajustată şi au fost adoptate un şir de
legi anticorupționale și modificări la legea penală în vederea adaptată la noile
provocări corupționale, aderarea și ratificarea unui șir de convenții internaționale în
vederea combaterii acestui flagel din punct de vedere al percepției societății şituația
mult nu s-a schimbat lucru reflectat in numeroase de sondaje a opiniei publice .Multe
servicii şi informaţii, decizii rămîn a fi intransparente, încrederea in justiție rămine a fi
la fel de mică ceea ce denotă faptul că la capitolul legislativ Republica Moldova este
adaptată iar din punct de vedere al implementarii nu prea. Toate aceste lucruri duc
spre o scădere a încrederii cetățenilor în respectarea drepturilor și intereselor sale,
lipsa siguranței în ziua de mîine, uneori dispreț față de țară și ca consecintă mulți își
asumă decizia de plecare peste hotarele Republicii Moldova cu o speranță de a atinge
o viață mai bună.

O manifestarea probabil cea mai periculoasă și mai raspindită a fenomenului

corupției care în același timp reprezintă și obiectul abordării a tezei reprezintă
coruperea pasivă.

În esența coruperea pasivă reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice în

scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup .Ca act antisocial, coruperea
pasivă este frecvent întilnită în societate și este deosebit de gravă deoarece
favorizează interesele unor particulari, mai ales în sfera economiei, afectînd interesele
colective prin însușire, denaturarea și folosirea intereselor publice in interes
personal,prin ocuparea unor funcții publice luîndu-se în considerație nu
profesionalismul, ci relații preferențiale,prin incheierea unor tranzații prin calea
eludării normelor legale dar si alte forme.3

3
Ţurcan I.,Coruperea pasivă,Chişinău 2010
6 / 72
 Cele menţionate demonstrează în totalitate actualitatea și în special importanța
temei abordate, impactul asupra societății și dezvoltaăii acesteia care în fine au și
servit motiv de abordare stiintifică a problemei date.

Scopul si obiectivile propuse. Scopul prezentei lucrări constă în cunoasterea

aprofundată și multiaspectuală a fenomenului corupției, cercetarea a unei forme al
acesteia și anume coruperea pasivă ca cea mai raspindită și periculoasă formă a
actului corupțional și anume prin abordarea juridico-penală în cadrul legislației a
Republcii Moldova.Acest scop poate fi atins prin urmatoarele obiective:

 Cunoașterea aspectelor introductive și caracteristice ale fenomenului corupției

 Evolutiei cadrului legislativ
 Factorii determinanți ai corupției
 Analiza juridico-penală a infracţiunii de corupere pasivă
 Metodele de depistare si documentare a infracţiunii date
 Analiza jurisprudentei din punct de vedere calificativ

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării. Pentru realizarea scopurilor

şi obiectivelor trasate, în calitate de metode de cercetare au fost folosite metoda logică
(analiză şi sinteză), istorică, sistematică, juridică comparativă etc. Cercetările
întreprinse se bazează pe studierea doctrinei, legislaţiei şi a practicii judiciare
existente în domeniul dat.

Doctrina utilizată şi materiale știintifice ale autorilor de specialitate. La executarea

cercetări s-a folosit un bogat material factologic modern, adunat, prelucrat şi
sistematizat la Universitatea de Stat din Moldova, Biblioteca Naţională a Moldovei,
Biblioteca Publică de Drept etc.S-a folosit surse monografice,manuale,cărţi ale
doctrinarilor moldoveni,români,ruşi, articole din reviste atît privind corupția ca

7 / 72
fenomen cît şi coruperea pasivă ca infracţiune dar şi unele aspecte ale cercetării
infracţiunii de corupere pasivă.

Un suport semnificativ au avut rol actele normative cum ar fi: Legea cu privire la
prevenirea și combaterea corupţiei, Legea privind funcția publică și statutul
funcționarului public, Conventia Europeană împotriva corupției NY 31 octombrie
2003, Convenția penală împotriva corupției Strasburg 27 ianuarie 1999, Codul Penal,
Codul de Procedura Penala, etc.

Capitolul 1 Considerațiuni generale privind fenomenul general al mituirii.

1.1 Corupția și mituirea ca fenomen social.

8 / 72
 Legiuitorul a incriminat ferm și clar infracțiunea de luare de mită, iar în prezent
este pusă în discuție o politică pentru eliminarea corupției sub forma mitei.

Totodată, alături de luarea de mită se află și Darea de mită, spre deosebire de

luare de mită ea este considerată o infracțiune în legătură cu seviciul, deoarece prin
acțiunea de corupere exercitată asupra unui funcționar public se distruge totalmente
imaginea unei întregi entități publice sau persoanelor juridice precum și prestigiului
acestui funcționar.

Infracțiunea de primire de foloase necuvenite a fost incriminată, deoarece

exercitarea atribuțiilor de serviciu, îndeplinirea actelor la care un funcționar este
obligat în temeiul funcției, nu trebuie să constituie aceasta o sursă de venituri ilicite.
Totuși, fapta nu este la fel de gravă ca luarea de mită. Întrucât în cazul acestei
infracțiuni, funcționarul public primește bunuri după ce a îndeplinit actul conform
atribuțiilor sale de serviciu și fără a exercita vreo constrângere asupra beneficiarului
actului. Având în vedere că fenomenul de corupție a luat o amploare deosebită,
legislația actuală încearcă să acorde mai multă atenție fenomenului dat în toate
nivelurile.

Corupţia rămâne o problemă răspândită și actuală în Republica Moldova,

chiar dacă de ani de zile lupta cu acest fenomen este în plină desfășurare. Mai mult,
acest flagel este în creștere, iar legătura dintre fenomenul corupției și capturarea
instituțiilor statului este tot mai strânsă, arată raportul „Indicele Percepției Corupției
în 2015”, lansat de Transparency International. Fenomenul corupției este foarte
răspândit și în justiție, fapt pentru care investitorii ocolesc țara noastră, iar moldovenii
evită să ajungă în instanțe, motivând că nu au încredere. Judecătorii neagă prezența
corupției în sistem Datele oficiale demonstrează că flagelul corupției a afectat toate
părțile implicate în actul de justiție, de la avocați la procurori și judecători. Potrivit
Raportului de activitate al Centrului Național Anticorupție pentru 2014-2015, pentru
9 / 72
acte de corupție au fost reținuți 50 de avocați sau 1,7% din numărul total de apărători,
17 judecători – 3.8% și 3 procurori - 0.4%. Totuși, fenomenul corupției este perceput
diferit de către avocați, judecători și procurori. Cifrele unui sondaj realizat, la
începutul acestui an, de Centrul de Investigaţii Sociologice “CBS-AXA”, la
solicitarea Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), arată că procurorii și
avocații susțin că în sistemul judecătoresc există un nivel mai mare al corupției decât
declară magistrații. Dacă majoritatea judecătorilor consideră că fenomenul corupției
în sectorul justiției a scăzut în comparație cu anul 2011 sau nu există, atunci
majoritatea procurorilor (doi procurori din trei) și avocaților (patru avocați din cinci)
consideră că nivelul corupției a rămas la același nivel sau chiar a crescut. Totodată,
judecătorii, procurorii și avocații sunt de părere că cel mai înalt nivel al corupției se
întâlnește în curțile de apel. Întrebați despre corupția în procuraturi, aceștia au plasat
Procuratura Anticorupție și Procuratura Generală pe primele poziții. 

Rudenia din sistem generează corupția. În timp ce majoritatea judecătorilor

neagă prezența corupției în justiție, unii avocați sunt gata să vorbească deschis despre
acest fenomen. Potrivit avocatei Natalia Moloșag, Republica Moldova este o țară
mică în care toată lumea se cunoaște, iar sistemul judiciar nu este o excepție. În mare
parte, corupția este generată de faptul, că avocații se cunosc cu judecătorii și
procurorii sau chiar sunt rude. Sunt câteva cauze care au contribuit la aceasta, pe
parcursul a mai multor ani. În avocatură a venit un val foarte mare de procurori și
judecători fără a trece filtrul examenelor. Ei se întorc înapoi în locul în care au activat,
dar deja în calitate de avocați și, desigur, că aplică pe o scară largă și fac trafic de
influență. Dacă s-ar face o statistică cu privire la faptul în ce domenii au activat în
trecut avocații reținuți, se va vedea că majoritatea sunt foști procurori sau judecători.
O altă cauză este modalitatea unora de a atrage clienții. Astfel, ei comunică clienților
că ar avea influență asupra organelor de urmărire penală sau instanțelor de judecată și

10 / 72
de multe ori, însăși clienții cer avocaților ca prin așa modalități să se ajungă la un
rezultat pozitiv. În așa cazuri, cei care sunt integri și au încredere în profesionalismul
lor, nu acceptă, iar cei care văd în această modalitate o posibilitate ușoară de a câștiga
- se aventurează”, a declarat Natalia Moloșag. Prezența flagelului corupției în breasla
avocaților este confirmată și de către avocatul Ion Dron. Apărătorul susține, însă, că
deși există corupție în breaslă, problema participării avocaților la comiterea actelor de
corupție și tranșarea ei nu este astăzi, deocamdată, una prioritară. „Dacă vorbim
despre avocatură ca și sistem instituțional, personal, nu cunosc despre acte de corupție
în interiorul acestuia. Faptul că eu nu cunosc fapte concrete, nu înseamnă că aș
încerca să desenez un fundal roz pentru sistemul din care fac parte. Altceva este dacă
vorbim despre complicitatea avocaților la comiterea actelor de corupție, fie prin trafic
de influență, fie prin mituirea judecătorilor, procurorilor sau funcționarilor publici. În
sensul unei astfel de corupții, prin complicitate cu factorii decizionali, avocatura este
la fel de contaminată ca și societatea noastră4”. 

1.2 Semnificațiile și sensurile principale ale fenomenului de corupție și

mituire.

4
Merjeru Th.,Dumitru Andreiu Petre Florescu,Safta M.,Safta D,Infractiunile de coruţie,ALL BECK,Bucureşti 2000
11 / 72
 Corupția este un obstacol în calea creșterii economice. Prin deturnarea
resurselor de la rezultatele productive din punct de vedere economic, aceasta
subminează eficiența cheltuielilor publice. În plus, mai ales atunci când resursele
publice sunt limitate, corupția subminează sustenabilitatea bugetelor publice și reduce
fondurile publice destinate investițiilor. În scenariile de deficit, costul serviciului
acelei părți a datoriei care rezultă din corupție are un impact suplimentar pe termen
lung asupra fondurilor publice.

Corupția este un fenomen complex, cu dimensiuni economice, sociale, politice

și culturale. Un răspuns eficace în materie de politici trebuie să se bazeze pe dovezi
privind răspândirea și formele sale într-o anumită țară, condițiile care o favorizează și
stimulentele instituționale și de altă natură, care pot fi utilizate împotriva acesteia.
Lupta împotriva corupției nu poate fi redusă la un set standard de măsuri universal
valabile. Cu toate acestea, pentru ca răspunsul să își atingă scopul, trebuie să existe
instrumente care să prevină, să identifice, să reprime și să sancționeze corupția.

Corupția este în general înțeleasă ca referindu-se la folosirea abuzivă a unei

funcții în administrația publică sau a legăturilor cu aceasta în vederea asigurării unor
beneficii necuvenite pentru sine sau pentru un terț. Marea corupție implică schimburi
între eșaloanele superioare ale administrațiilor naționale și locale, înalții reprezentanți
ai partidelor politice, politicienii aleși și interesele sectorului privat. Mica corupție
apare în interacțiunea dintre eșaloanele inferioare ale administrației publice și
cetățeni5.

În mediul de afaceri, corupția creează incertitudine, încetinind procesele și

putând să ducă la costuri suplimentare. Astfel, locul respectiv devine mai puțin
atrăgător pentru desfășurarea afacerilor, nivelul investițiilor private și al
competitivității scade în consecință, iar economia nu își poate valorifica întregul
5
Sergiu Brînză,Vitalie Stati,Tratat de drept penalmPartea Specială,VII,Chişinau 2015
12 / 72
potențial. Corupția are și rolul de factor de descurajare a contribuabililor în ceea ce
privește plata impozitelor. Toate aceste efecte se propagă asupra finanțelor din
sectorul public, reducând veniturile fiscale și limitând și mai mult capacitatea de
investiție a sectorului public.

Corupția poate fi de mai multe feluri :

1. Corupţia politică — se manifestă îndeosebi sub forma presiunii şi chiar a

şantajului exercitat asupra funcţionarilor publici pentru a-i determina să adopte
anumite decizii ilegale sau în limita legii (care încalcă normele morale). Ea poate viza
obţinerea unor avantaje materiale sau de altă natură.

Corupţia politică este cea care creează condiţiile pentru acele fenomene pe care
le numim criminalitate economică sau crimă organizată — ce semnifică „activităţile
infracţionale ale unor grupuri ce constituite principii conspirative, în scopul obţinerii
unor venituri ilicite6 “.

Acţiunile ilicite se săvârşesc, mai ales în forme interrelaţionale, mai mult sau
mai puţin complicate care ilustrează termenul de „organizare a crimei“ şi termenul de
„criminalitate a gulerelor albe“, deoarece după cum susţine criminologul american
Edwin Sutherland, „în general profesia, funcţia, creează contextul, prilejul şi uneori
chiar motivarea săvârşirii delictelor, transpunerea în practică a faptelor ilicite
realizându-se direct sau indirect în cadrul unui ansamblu relaţional. Poziţia socială a
persoanei, precum şi aranjamentul socio-economico-politic din care face parte
împiedică înfăptuirea justiţiei penale “.
În ţara noastră problema vizează coruptibilitatea unor politicieni izolaţi sau a
unor înalţi funcţionari ai sferei executive. De regulă, un politician se găseşte
6
Л.В.Иногамовой-Хегай,А.И.Рарога,А.И.Чучаева,Уголовное Право Российской Федераций.Особенная
Часть.Учебеик.Издательский Дом «ИНФРАМ»,Москва 2008
13 / 72
înconjurat de un număr mare de coruptori, deoarece aceştia doresc să-şi asigure prin
corupţie o sursă cât mai bogată de câştiguri.

2. Corupţia administrativă — cea mai răspândită, care tinde de la fapta

funcţionarului public care pretinde o recompensă pentru întocmirea unui act la care
este obligat prin funcţia pe care o deţine, până la deturnarea, din interes personal, a
averii publice, săvârşite de persoane aflate în poziţii-cheie ale administraţiei de stat7.

În principiu, funcţionarii publici săvârşesc fapte de eludare a dispoziţiilor

regulamentare de anunţare a licitaţiilor publice, favorizarea anumitor întreprinderi sau
firme la repartizarea contractelor (uneori cu un procent din beneficiul acestora drept
mită) falsificarea documentelor pentru licitaţii, repartizarea legală de spaţii sau
locuinţe, intervenţii pe lângă alţi funcţionari publici pentru a trece cu vederea
încălcarea legii etc.

3. Corupţia economică — cuprinde un spectru foarte larg, de la „spălarea

banilor“ care desemnează reinvestirea în afaceri licite a banilor obţinuţi din afaceri
ilicite, utilizând în acest scop circuite financiare interne şi internaţionale, la evaziunea
financiară, bancară frauduloasă, traficul de licenţe, neplata taxelor vamale şi a
impozitelor, falsificarea cecurilor şi eliberarea de cecuri fără acoperire, practicarea de
adaosuri comerciale mai mari, specula şi activităţi economice şi comerciale care nu se
fac decât subterane, constând în concurenţă neloială, contrabandă de mărfuri5.
Agresionarea masivă şi fără scrupule realizată prin furturi, gestiune frauduloasă,
delapidări şi alte forme de „ vandalism economic “ practicate de infractori prin
utilizarea de metode abile este însoţită în majoritatea cazurilor de acte de corupţie8.

7
Качкина Т.Б,Качкин А,Коррупция и основные элементы стратегий и противодействеи ей,Учебное
пособие,Уляновск 2010
8
Valeriu Cuşnir, Fenomenul corupţiei între percepţie şi realitate socială, Revista de ştiinţă, inovare, cultură
AKADEMOS,Chişinău,publicat 4 aprilie 2015
14 / 72
Astfel, în ramurile productive ale economiei, corupţia a cuprins întregul proces de
privatizare, cu predilecţie transferurile ilegale de patrimoniu, prin subevaluare, din
societăţile comerciale de stat şi regiile autonome către întreprinzători particulari6.
Condiţionarea livrării de mărfuri, acceptarea unor produse de proastă calitate, în
schimbul unor avantaje materiale ce constau în sume de bani, bunuri sau cote-părţi
din afacerile derulate, au contribuit la producerea unor prejudicii materiale.

Edificatoare pentru corupţia generalizată din perioada de tranziţie a ultimilor

ani este situaţia din agricultură, din silvicultură, din domeniul comerţului şi al
prestărilor de servicii (unde actele de corupţie se practică făţiş) domeniul bancar şi
sistemul vamal.

Modificarea în sens pozitiv a condiţiilor specifice actuale interne, precum şi

intensificarea cooperării internaţionale pe planul luptei antiinfracţionale pot influenţa
în mod decisiv această tendinţă în evoluţia sa pe termen lung, înlăturarea factorilor
spre care se îndreaptă cercetarea criminologică a fenomenului, identificând şi
explicând cauzele de ordin obiectiv şi subiectiv care determină săvârşirea unor măsuri
şi programe eficiente de prevenire şi combatere a fenomenului.
Manifestându-se ca un adevărat flagel care tinde să erodeze bazele
instituţionale fundamentale ale statului de drept, corupţia constituie un fenomen care
în prezent îngrijorează atât guvernele, cât şi opinia publică din întreaga lume.

Pornind de la studiile realizate asupra fenomenului corupţiei, se impune o

singură concluzie, respectiv că acesta nu poate fi disociat de evoluţia şi transformările
pe care le cunoaşte orice societate umană. Corupţia se manifestă pe plan economic,
administrativ şi politic în cadrul oricărei societăţi, fiind un abuz de autoritate şi putere,
o utilizare a funcţiei publice în interes privat, prin încălcarea legilor de către diverse

15 / 72
persoane prin intermediul mitei, fraudei, şantajului, înşelăciunii, traficului de influenţă
si altor acte sancţionate de lege.

O dată cu dezvoltarea societăţii moderne şi a ordinii economice capitaliste,

fenomenul corupţiei s-a intensificat şi amplificat, însă el nu s-a manifestat doar în
cadrul sistemului capitalist, făcându-şi simţită prezenţa şi în fostele state aparţinând
sistemului socialist, între care şi Republica Moldova, unde a fost însă minimalizat sau
chiar ignorat de către factorii politici din acea perioadă. Astfel, deşi în perioada
regimului comunist au existat numeroase fapte de mită, fraudă, înşelăciune, abuz de
autoritate, nepotism şi favoritism, ele erau considerate doar ca fiind infracţiuni de
serviciu sau în legătură cu serviciul, comise de diverşi funcţionari publici, legislaţia
penală neutilizând noţiunea de corupţie pentru asemenea fapte.
Perioada de tranziţie pe care o parcurge de peste 20 de ani societatea românească se
caracterizează printr-o agravare a fenomenului de corupţie. Astfel, corupţia se
manifestă atât în sectorul public, cât şi în cel privat, afectând principalele puteri în
stat: cultura, învăţământul, sănătatea, economia, justiţia, sectorul financiar-bancar,
ordinea publică şi siguranţa naţională.

Una dintre cele mai grave tipuri de corupţie existente se găseşte în domeniul
administraţiei publice. Administraţia publică este sursa potenţială de corupţie,
deoarece procedurile stabilite pentru emiterea autorizaţiilor, avizelor etc. sunt
interpretate subiectiv de funcţionari.

Practica judiciară ne prezintă numeroase cazuri de corupţie, ai căror subiecţi au

fost funcţionarii publici. Dintre acestea ne oprim la cele mai importante.

Corupţia înregistrată la nivelul administraţiei publice centrale este cunoscută

sub denumirea de „marea corupţie “ şi se manifestă sub forma unor fapte de efectuare
16 / 72
a unor achiziţii publice dezavantajoase, a unor privatizări frauduloase, de acordare de
licenţe şi autorizaţii preferenţial, precum şi de scutire sau eşalonare a taxelor,
impozitelor sau datoriilor unor societăţi.

Corupţia de la nivelul administraţiei publice locale are în general un caracter de

„mica corupţie “. Totuşi pe termen lung poate avea consecinţe negative care pot afecta
buna funcţionare a administraţiei publice locale9.

Luarea şi darea de mită sau traficul de influenţă au devenit practici curente

pentru obţinerea unei locuinţe, spaţii comerciale, a unor autorizaţii, certificate,
permise de conducere sau de înmatriculare a unor autoturisme, sau pentru a-i
determina pe oficiali să aplice neunitar legea fondului funciar şi retrocedării
imobilelor.

Atribuirea unor contracte de concesionare sau de achiziţii publice de lucrări,

bunuri şi servicii, se realizează mai rapid prin „ stimularea “ unor funcţionari ai
administraţiei publice locale.

Transferul ilicit de resurse din patrimoniul public în patrimoniul privat, fie prin
perturbarea activităţii regiilor autonome sau a societăţilor comerciale cu capital de
stat, fie prin privatizarea frauduloasă a acestora, au la bază acte de corupţie.
De asemenea, s-a constatat că diversele ajutoare sociale de care populaţia ar fi
trebuit să beneficieze au fost acordate uneori preferenţial de către oficialii locali.

Controalele efectuate asupra modalităţii de selectare şi promovare a

personalului din cadrul administraţiei publice locale au scos în evidenţă faptul că, de

9
https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/file_import/european-semester_thematic-factsheet_fight-against-
corruption_ro.pdf
17 / 72
multe ori, acestea s-au realizat nu după criteriul competenţei, ci având în vedere
sumele de bani oferite, nepotismul sau criteriile politice.

Adopţiile internaţionale ilegale au fost favorizate de acţiunile ilicite ale unor

funcţionari ai administraţiei locale, care în schimbul unor sume de bani, au falsificat o
serie de acte, care au stat la baza acestora.
Autorităţile vamale sunt grav afectate de fenomenul corupţiei. Astfel că oferirea
de sume de bani sau bunuri funcţionarilor vamali pentru a nu-şi exercita în mod
corespunzător atribuţiile de control a devenit un obicei, care a înlesnit contrabanda,
traficul de carne vie, de droguri şi de maşini furate.

Cercetările ştiinţifice şi existenţa unor condamnări penale relevă faptul că

există corupţie şi în sistemul judiciar, deşi este sistemul care are menirea să combată
corupţia. Astfel, actele de corupţie sunt prezente la nivelul fiecărui organ implicat în
activitatea de aplicare a legilor, respectiv instanţele de judecată, procurorii, poliţia şi
alte organe care participă la înfăptuirea actului de justiţie şi la menţinerea ordinii
publice10 .

„Darurile orbesc ochii înţelepţilor şi schimbă cuvintele drepţilor “, afirma Jouss

în „Traite de la justice criminelle de France 1771“. De aceea corupţia în justiţie este,
una dintre cele mai grave forme de manifestare ale fenomenului infracţional.
Luarea şi darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă, falsul,
abuzul în serviciu sunt practici curente ale funcţionarilor din sistemul judiciar. Acest
lucru a condus la scăderea încrederii populaţiei în sectorul Justiției Republicii
Moldova.

10
https://www.bizlaw.md/2016/04/20/coruptia-in-justitie-un-fenomen-negat-de-catre-judecatori-si-recunoscut-de-
catre-avocati
18 / 72
 Corupţia în sistemul judiciar este legată de faptele comise de unii magistraţi, fie
procurori sau judecători, cu privire la amânarea anchetării unor fapte penale, luarea
sau revocarea măsurilor preventive, luarea deciziilor de achitare sau de aplicare a unor
pedepse mai blânde nemeritate, dispunerea liberării condiţionate, acordarea sau
revocarea cetăţeniei, a statutului de refugiat, retrocedarea terenurilor şi a imobilelor
naţionalizate, aprobarea cererilor privind adopţiile internaţionale11.

Fenomenul corupţiei se întâlneşte chiar şi în cauze mai simple ca divorţuri,

partaje, stabilirea paternităţii, punerea sub interdicţie, în cadrul cărora cei ce trebuiau
să facă dreptate dau decizii în favoarea celor care au oferit sume importante de bani.

Fenomenul corupţiei se manifestă pe plan economic în toate ramurile sale:

sistemul financiar-bancar, sectorul industriei (construcţiile de maşini, sectoarele
metalurgice, siderurgice, resurse energetice), sectorul agricultură-silvicultură, sectorul
flotei maritime, fluviale, de pescuit oceanic, sectorul turismului.

Fenomenul corupţiei s-a manifestat în sistemul financiar-bancar sub forma

infracţiunilor de fals, înşelăciune, abuzului în serviciu, luare şi dare de mită, primirea
de foloase necuvenite, traficului de influenţă, spălarea de bani, evaziunii fiscale.

Practica judiciară ne prezintă numeroase activităţi ale funcţionarilor din

sistemul financiar-bancar, care au avut ca principal obiect acte de corupţie, cum ar fi:
acordarea sau facilitarea obţinerii preferenţial de credite, fără îndeplinirea condiţiilor
cerute de lege şi în baza unor garanţii fictive, emiterea CEC-urilor sau a biletelor la
ordin fără acoperire.

Un important pilon al economiei naţionale, industria, a fost afectată de diverse

forme de manifestare a fenomenului corupţiei. Sectoarele construcţiilor de maşini,
11
http://revista.universuljuridic.ro/infractiunea-de-luare-de-mita/10/
19 / 72
metalurgice, siderurgice, energetice reprezintă sectoare atractive pentru cei care
doresc să se îmbogăţească rapid.

Astfel, în întreprinderile din aceste sectoare, factorii decizionali au încheiat

contracte cu clauze net dezavantajoase întreprinderilor de stat, au efectuat investiţii
sau acţiuni de retehnologizare ineficiente, cu costuri mari pentru utilaje
neperformante, în schimbul unor comisioane importante, au realizat privatizări ilegale
prin preluarea patrimoniilor de stat subevaluate.

1.3 Reglementarea juridică a infracțiunii de luare de mită.

Noţiunea de luare de mită presupune luarea sumelor de bani, valori, prestări

servicii, privilegii sau orice avantaje patrimoniale ori nepatrimoniale care au fost
promise ori oferite unui funcţionar ce gestionează o organizaţie comercială, obştească
sau o altă organizaţie nestatală spre a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori spre a săvârşi un act
contrar acestor obligaţiuni.

Luarea de mită reprezintă corupţia pasivă în sectorul privat când persoana care
gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale întreprinde
acţiuni de a solicita sau primi, direct sau prin mijlocitori, un avantaj necuvenit sau de

20 / 72
a accepta oferte sau promisiunii privind un asemenea avantaj pentru sine sau pentru
altcineva, pentru ca această persoană să efectueze sau să se abţină de la efectuarea
unui act, încălcând obligaţiunile sale de serviciu.

Prin organizaţie comercială se înţelege o organizaţie economică cu personalitate

juridică, a cărei activitate se desfăşoară în producţia şi circulaţia mărfurilor (de
schimb, comerţul de bunuri) sau în sfera serviciilor (transport, telecomunicaţii etc.).

Prin organizaţie obştească se înţelege un grup de persoane, cu concepţii şi

preocupări comune, care se constituie în baza unui statut propriu înregistrat la
Ministerul Justiţiei pentru a realiza nişte activităţi organizate.

Prin sintagma alte organizaţii nestatale înţelegem orice alte organizaţii care
activează pe un termen determinat sau nedeterminat, fondate de o persoană sau de un
grup de persoane într-un scop anumit (fundaţia etc.) în condiţiile legii.

Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna

desfăşurare a activităţii organizaţiilor comerciale, a organizaţiilor obşteşti şi a altor
organizaţii nestatale.

Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită se manifestă prin acţiuni sau

inacţiuni ale mituitului în interesul mituitorului sau al altor persoane pe care acesta le
reprezintă, cu condiţia că asemenea acţiuni sau inacţiuni intră în obligaţiunile de
serviciu ale mituitului.

Acţiunea mituitului constă în primirea de la mituitor a banilor, materialelor de preţ

(produse alimentare, bunuri materiale, de construcţie etc.), avantaje patrimoniale

21 / 72
(documente care dau dreptul de a primi avere în proprietate, primirea în arendă a
patrimoniului fără plată, liberare de la obligaţii materiale, datorii etc.), acceptarea de
servicii (transmiterea mijloacelor de transport fără plată, transportarea fără plată a
mărfurilor, primirea fără plată a biletelor de tratament, lucrări de construcţii şi
reparaţii fără plată şi altele); privilegii sau avantaje (plata premiilor sau a unui salariu
avansat, salarizare pentru cumulare abuzivă, avansare în post, prezentare pentru
distincţii de stat etc.). Toate aceste avantaje nu i se cuvin mituitului în coraport cu
circumstanţele cauzei şi acestea sunt date, înmânate, promise pentru îndeplinirea,
neîndeplinirea sau grăbirea îndeplinirii unei acţiuni în interesul mituitorului ori al unui
terţ, dacă aceste acţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.

Acţiunile de propunere şi oferire de cadouri sau prestare de servicii în folosul

persoanelor care se află într-o funcţie mai înaltă pe scara ierarhică de serviciu, pentru
întreţinerea relaţiilor oficiale sau de serviciu, nu cad sub incidenţa componenţei de
infracţiune prevăzute în articolul comentat.

Pentru noţiunile prevăzute la alin.2 a) repetat, b) de două sau mai multe persoane
şi c) cu estorcarea mitei este valabil comentariul de la al art.327, iar noţiunea în
proporţii mari de la lit. d) se consideră mita exprimată în bani în valoare mai mare
decât 500 de unităţi convenţionale şi egală cu 10.000 lei. Pentru noţiunile prevăzute în
alin.3 lit. a) - în proporţii deosebit de mari - şi alin.3 lit. b) - în interesul unui grup
criminal organizat sau al unei organizaţii criminale - sunt valabile explicaţiile date în
comentariul art.326,

Subiectul infracţiunii devine persoana care corespunde criteriilor stipulate în

art.124.

22 / 72
 Persoanele care nu gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă
organizaţie nestatală, însă lucrează în aceste instituţii şi, în virtutea funcţiei, primesc
prin încredere unele plăţi sau servicii cu caracter necesar de producţie sau alte
avantaje, nu răspund pentru luare de mită. Aceste acţiuni pot conduce doar la
răspunderea disciplinară a făptuitorului.

Latura subiectivă a infracţiunii de luare de mită se manifestă numai prin intenţie

directă. Persoana care gestionează organizaţia comercială, obştească sau o altă
organizaţie nestatală conştientizează şi doreşte să primească ilicit de la o altă
persoană, pentru acţiuni sau inacţiuni în sfera obligaţiunilor de serviciu, un bun, un
avantaj patrimonial sau un privilegiu.

Intenţia persoanei care primeşte mită cuprinde şi faptul că persoana care a dat mita
înţelege că anume în asemenea mod îşi satisface cerinţele legate de mituire. Dacă
persoana primeşte de la mituitor bani şi alte valori, chipurile, pentru a le transmite
persoanei cu funcţii de răspundere drept mită, dar nu are intenţia de a proceda astfel,
însuşindu-şi-le, fapta constituie componenţa infracţiunii de înşelăciune sau abuz de
încredere (p.20, HP CSJ nr.6 din 11.03.1996 în Culegere de hotărâri explicative ale
Plenului Curţii Supreme de Justiţie, Chişinău, 2002, pag.350).
Toate valorile materiale, inclusiv banii, care sunt obiecte materiale ale
infracţiunii, urmează să fie confiscate în beneficiul statului. În cazul în care obiectele,
valorile date drept mită sau prestări servicii au fost utilizate, se confiscă de la
condamnat în beneficiul statului echivalentul acestora în bani.

23 / 72
 Capitolul 2 Prevenirea infracțiunii de luare de mită.

2.1. Prevenţia generală a infracţiunii de luare de mită.

Legislaţia Republicii Moldova privind prevenirea fenomenului corupţiei în

contextul legislaţiei internaţionale prezintă o analiză a cadrului normativ național din
perspectiva standardelor internaționale privind prevenirea și combaterea fenomenului
corupției. În ultimul deceniu în Republica Moldova s-a pus accent substanţial pe
ajustarea cadrului legislativ ce ţine de combaterea corupţiei la standardele
internaţionale, însă aspectul ce ţine de mecanismele de implementare a acestuia a fost
neglijat, de multe ori din lipsa unei voinţe politice sau din lipsa de resurse financiare.
Începând cu anul 2013, datorită asistenţei externe de care beneficiază Republica
Moldova, în urma semnării Acordului de Asociere cu UE, a fost iniţiat un proces de

24 / 72
reformare a instituţiilor de drept şi justiţie, în vederea asigurării integrităţii acestora
faţă de fenomenul corupţiei, au fost adoptate noi politici anticorupţie. Cu toate
acestea, până în prezent nu se face simţit impactul reformelor iniţiate . Instituţiile
publice în care respondenţii au achitat neoficial servicii. Sursa: Cercetarea autorului
„Fenomenul corupţiei în Republica Moldova”, Altele: Procuraturile, Primării, Vamă,
Judecătorii, Poliţie, Învăţământ, Sănătate mii lei asupra diminuării corupţiei. Corupţia
rămâne a fi în continuare una dintre cele mai grave probleme, care macină societatea
moldovenească la nivel sistemic, afectând semnificativ starea economică, nivelul de
trai al oamenilor, stabilitatea socială şi politică a ţării.

Este de remarcat faptul că nu există soluţii universale care să rezolve în mod

unitar toate problemele cu care se confruntă statele, fiecare dintre acestea trebuie să
identifice tehnicile cele mai eficiente pentru diminuarea fenomenului corupției, în
dependență de specificul național socio-cultural, politic, economic etc. Totodată,
trebuie remarcat faptul că unele metode, cum ar fi creşterea transparenţei în privinţa
folosirii banilor publici sau în privinţa averilor celor care ocupă funcţii publice, s-au
impus ca fiind bune practici la nivelul statelor membre ale UE. Dintre cele mai
importante acte normative adoptate la nivel internațional, care oferă direcția spre care
trebuie să tindă fiecare stat în lupta contra corupției, pot fi numite:

 Convenţia penală cu privire la corupţie , adoptată la Strasbourg la 27

ianuarie 1999, semnată de Republica Moldova la 24 iunie 1999 şi ratificată la
30.10.2003 prin Legea nr.428-XII,

Conform convenției cu privire la corupție pot fi luate următoarele

Măsuri la nivel national: (Corupţia activă a agenţilor publici naţionali;
Corupţia pasivă a agenţilor publici naţionali; Corupţia membrilor adunărilor
publice naţionale; Corupţia agenţilor publici străini; Corupţia membrilor
adunărilor publice străine; Corupţia activă în sectorul privat; Corupţia pasivă în
25 / 72
 sectorul privat; Corupţia funcţionarilor internaţionali; Corupţia membrilor
adunărilor parlamentelor internaţionale; Corupţia judecătorilor şi agenţilor
curţilor internaţionale; Traficul de influenţă; Spălarea veniturilor provenite din
delictele de corupţie; Infracţiuni de contabilitate; Acte de participare; Imunitate;
Competenţa; Responsabilitatea persoanelor juridice; Sancţiuni şi măsuri;
Autorităţi specializate; Cooperarea între autorităţi naţionale; Protecţia
colaboratorilor de justiţie şi a martorilor; Măsuri, care vizează facilitarea
colectării dovezilor şi sechestrarea produselor);

 Convenţia ONU împotriva corupţiei, ratificată de Republica Moldova prin

Legea nr.158-XVI din 06.07.2007, care îndeamnă ca „în fiecare stat parte, conform
principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, să se creeze unul sau mai multe
organisme, după cum convine, însărcinate să prevină corupţia”.

 Declaraţia cu privire la 10 măsuri de curmare a corupţiei

În Europa de Sud-Est, semnată la Bruxelles în Mai 2005, care a angajat

Republica Moldova „în alocarea suficientă a resurselor umane pentru instituţiile
responsabile de prevenirea corupţiei”. Odată cu obţinerea independenţei şi
recunoaşterii internaţionale, în Republica Moldova au apărut un şir de acte legislative
care au ca scop alinierea la standardele internaţionale în ce priveşte promovarea
politicilor anticorupție. Este vorba de asemenea acte normative ce au fost adoptate
treptat, precum:

Legea privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor

de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie

26 / 72
de conducere, nr.1264- XV din 19.07.2002; 12Legea cu privire la Centrul Național
Anticorupție, nr.1104-XV din 06.06.2002; Strategiile naţionale de prevenire şi
combatere a corupţiei şi a Planurile de acţiuni pentru implementarea acestora; Legea
nr.16-XVI din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese; Legea nr.90-XVI din
25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei; Hotărârea Guvernului
nr.767 din 19.09.2014 privind punerea în aplicare a Legii nr.235 din 23.12.2013
privind testarea integrităţii profesionale etc. Calitatea implementării legislaţiei
naţionale a fost evaluată de autorul tezei în cadrul interviurilor efectuate cu experţii în
domeniul combaterii fenomenului corupţiei, precum şi cu reprezentanţii societăţii
civile. Majoritatea din ei consideră că din punctul de vedere al „elaborării legislaţiei
anticorupţie sunt progrese”, însă în aplicarea lor „nu se simte până la urmă voinţa
politică, pentru a demonstra supremaţia legii (scoaterea imunităţii judecătorilor sau a
parlamentarilor)”. 13Pe plan internaţional Republica Moldova este considerată un stat
cu o legislaţie puternică în domeniul combaterii fenomenului corupţiei, însă aplicarea
acesteia în practică şi rezultatele obţinute sunt slab resimţite în societate. Incapacitatea
statului de a implementa legislația care să corespundă standardelor internaţionale este
constatată şi de experţii intervievaţi, care menţionează că : „adaptarea legislaţiei la
standardele internaţionale, fără o implementare în practică a acestei legislaţii, este
inutilă”; „sunt probleme la capitolul funcționarea declarării profiturilor și averilor,
respectarea legislației cu privire la conflictele de interese, în special de către deputați,
CEC, CSM. Toți trebuie să cadă sub incidența legii… instituțiile statului sunt
dependente de factorul politic, fapt ce împiedică în multe cazuri aplicarea legislaţiei”

Lupta împotriva corupției se desfăşoară în toate statele prin măsuri concrete,

deopotrivă de prevenire cât şi de constrâgere, cu aplicare sancţiunilor penale. Toate
12
Andrei Borsevski Andrei Istrati,Bazele de contracarare a corupţiei.Recomandări metodice,Pontos,Chişinău 2008
13
Avram M., Gurin V.,Donciu A.Depistarea,cercertarea şi calificarea infracţiunilor de corupţie,Editura ARC 2005
27 / 72
statele se confruntă cu problema corupției , iar lupta împotriva acesteia este inspirată
de politica penală, comportând soluţii la nivel naţional. Este cunoscut tuturor faptul că
contracararea corupţiei este un proces de lungă durată, acest fenomen nu poate fi
stopat, însă poate fi şi trebuie diminuat printr-un control riguros, prin aplicarea unor
măsuri de prevenire, care să vizeze factorii criminogeni şi înlăturarea condiţiilor care
generează corupţia, precum şi prin depistarea nemijlocită a actelor de corupţie,
tragerea la răspundere juridică a vinovaţilor, în temeiul legislaţiei. Pentru a percepe și
a cunoaște mai bine modaliățile de combatere a corupției, este evident faptul că ar fi
mai bine să numim și determinantele ei, adică factorii corupției. Unul dintre autori a
grupat acești factori în felul următor:

1)factori politici-lipsa voinței politice de a combate corupția;

neclaritatea problemei separației puterii legislative, executive si judecătorești la
diferite niveluri; lipsa unei politici unice și a unui program de stat cu privire la
contracararea corupției; supremația intereselor de partid asupra intereselor societății;

2) factori normativi-legislativi acestă constă în idea că Legislatia este

imperfectă, precum și lipsa unui mecanism de realizare a actelor normative din
domeniu;

3) factor organizational –constă în interacțiunea slabă între organele competente,

neajunsuri în organizarea activității de control, eficacitate redusă a controlului
departamental;

4) factor de cadre- acest factor constă în lipsa sistemului unic de selectare și

pregătire a funcționarilor de stat, profesionalismul scăzut, încălcări privind selectarea
și repartizarea cadrelor, protecționismul, protecția socială slabă a funcționarilor;

28 / 72
 5) factorii economici este vorba despre criza în economia națională, neajunsurile
în sfera producerii și a distribuirii bunurilor materiale, evidentă insuficientă a
valorilor.

În cele din urmă realizând faptul ca este absolut necesară completarea măsurilor
de prevenire şi contracarare cu acţiuni de educare a populaţiei în spiritul de intoleranţă
faţă de actele de corupţie şi de obţinere a sprijinului ei în campania anticorupţie
promovată de autorităţile publice. Toate sondajele efectuate în Republica Moldova
confirmă faptul că majoritatea populației a participat nemijlocit sau s-a confruntat cu
acte de corupție, de asemenea, putem confirma ideea că în majoritatea cazurilor
persoanele acceptă actele de corupție la care au participat, considerândule unicul
mijloc de soluționare a problemelor. Cel mai alarmant este faptul că în Republica
Moldova corupția a devenit o realitate de toate zilele, în care este antrenată intreaga
societate. În opinia lui Traian Pop, există 2 forme de prevenire a criminalităţii: Prima
formă se referă la prevenirea apariţiei sau existenţei unor cauze sociale, ori
individuale, care pot conduce la crimă. De exemplu: sărăcia, criza economică,
conflictele între oameni, crizele individuale.
A doua formă se referă la prevenirea directă a crimei. De exemplu: în situaţia
existenţei unui grup de recidivişti care comit mereu infracțiuni, împotriva acestora pot
interveni organele de poliţei care supraveghează acest grup şi în acest caz, survine la
împiedicarea comiterei infracțiunei.

După volumul şi teritoriul prevenirii şi profilaxiei criminalităţii, deosebim

următoarele măsuri:

  Generale, care sunt îndreptate spre descoperirea, înlăturarea, neutralizarea

cauzelor şi condiţiilor, care pot genera comiterea actului infracţional. Aceste

29 / 72
 măsuri pot fi îndreptate faţă de grupurile mari de persoane, de exemplu: în lupta
împotriva traficului de droguri, traficului de persoane, traficului de arme.
 Măsurile speciale, care sunt orientate spre anumite categorii de infracţiuni sau
grupuri de infractori. De exemplu: consumatori de droguri, prostituate.
 Măsurile individuale. Sunt măsurile care se aplică faţă de persoane concrete,
care se află în pragul comiterii unei crime.14

Prevenirea generală este un proces multi-fazic și complex, format din elemente

interdependente. Astfel, o dezvoltare pozitivă a societăţii constă în perfecţionarea
instituţiilor economice, politice, sociale, care ar contribui activ la prevenirea generală
a corupției. În acelaşi timp, scopul prevenirii corupţiei nu este îndreptat direct spre
schimbarea situaţiei economice, dar acestea influenţează un şir de manifestări
negative, ca:

– Sărăcia.

– Şomajul.

– Lăcomia.

Totodată, lupta împotriva corupției nu urmăreşte în mod direct ridicarea culturii

populaţiei, dar acestea, evident, influenţează comportamentul, interesele şi motivaţia.
faptelor umane, iar în consecinţă, alegerea dintre bine şi rău, între un comportament
legal şi unul ilegal.

Această formă de prevenire, adică prevenirea generală a corupției, cuprinde

principalele domenii ale vieţii sociale, ca de exemplu: domeniul economic,

14
PREVENIREA CRIMINALITĂŢII (CRIMINOLOGIA PREVENTIVĂ),
A se vedea la : PREVENIREA CRIMINALITĂŢII (CRIMINOLOGIA PREVENTIVĂ) « Drept MD (wordpress.com)

30 / 72
administrativ, cultural, etc. Datorită existenţei aspectelor specifice acestor domenii de
activitate, acestea pot genera cauzele săvîrşirii infracţiunilor.

Această complexitate a situaţiilor criminogene, l-a determinat pe Enrico Fairy să

susţină că folosirea numai a pedepselor nu este suficientă în lupta împotriva
criminalităţii. Asta deoarece, după Enrico Fairy, este necesară şi lupta cu motivele
sociale care o generează, creşterea rolului educaţiei, perfecţionarea administraţiei,
perfecţionarea condiţiilor economice.

Prevenirea generală în perspectivă, trebuie să aibă un caracter de lungă durată și

trebuie să cuprindă toate sferele vieţii umane. Spre exemplu: în sfera economică,
dezvoltarea producerii şi utilizarea tehnologiilor performante, micşorarea inflaţiei,
crearea unor noi locuri de muncă, ridicarea nivelului salariului la nivel european, în
sfera socială crearea clasei sociale de mijloc, întărirea relaţiilor de familie, etc. O
condiţie esenţială pentru reuşita dreptului penal de a-şi atinge obiectivele privind
prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie, o reprezintă mai multe aspecte, cum ar
fi: crearea unui cadru legislativ stabil, întrucât modificările frecvente ale legislaţiei
privind prevenirea şi combaterea corupţiei, pot fi o cauză a apariţiei fenomenului
corupţiei; sancţionarea mai aspră a persoanelor care săvârşesc fapte de corupţie;
intensificarea colaborării cu organizaţii nonguvernamentale, mass-media în vederea
prevenirii şi combaterii corupţiei. Reforma legislativă trebuie să contribuie la
consolidarea statului de drept, la stabilitatea şi securitatea vieţii sociale, la dezvoltarea
unei economii de piaţă viabile, la eliminarea factorilor de risc, ce duc la corupţie, prin
simplificarea şi corelarea normativă, prin eliminarea dublei interpretări, prin
codificarea, precum și prin adoptarea unor acte normative care să reglementeze cadrul
legal al activităţilor de prevenire şi contracarare a corupţiei. În domeniul legislativ, se
vor elabora acte normative cu reglementări anticorupţie eficiente, conform normelor,
recomandărilor şi standardelor internaţionale. Totodată, se impune modificarea
31 / 72
legislaţiei anticorupţie în conformitate cu prevederile actelor internaţionale;
ameliorarea sistemului legislativ; înlăturarea contradicţiilor care au ca efect
interpretarea dublă a legislaţiei. De asemenea, se impune și consolidarea capacităţilor
instituţiilor responsabile de asigurarea respectării legislaţiei penale, prin revizuirea
rolurilor şi responsabilităţilor acestora, pregătirea profesională şi specializarea
judecătorilor, procurorilor, precum și a ofiţerilor de urmărire penală şi altor specialişti
în domeniul urmăririi penale şi în judecarea actelor de corupţie, precum şi dotarea lor
cu echipamente şi alte mijloace specific necesare pentru lupta contra corupției.
Înlăturarea practicii organelor de drept de efectuare a controalelor haotice asupra
agenţilor economici. Dintre cele mai importante acte normative adoptate la nivel
național, care tinde spre lupta contra corupției, pot fi numite:

 Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei nr. 90-XVI din

25.04.200815 are drept scop consacrarea unor acţiuni de prevenire şi de combatere a
corupţiei, asigurînd apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, intereselor publice,
securităţii naţionale şi înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie.

Dintre cele mai importante acte normative adoptate la nivel internațional, care
oferă direcția spre care trebuie să tindă fiecare stat în lupta contra corupției, pot fi
numite:

 Convenţia penală cu privire la corupţie, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie

1999 (ratificată prin Legea nr.428/2003); Convenţia civilă privind corupţie,
adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 (ratificată prin Legea
nr.542/2003)16care stabileşte că fiecare stat trebuie să adopte măsuri necesare pentru a
împuternici persoane sau entităţi să se specializeze în lupta împotriva corupţiei.

15
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei nr. 90-XVI din 25.04.2008
16
Convenţia penală privind corupţia,Strasbourg,27ianuarie 1999
32 / 72
Acestea trebuie să dispună de independenţă necesară, în cadrul principiilor
fundamentale ale sistemului juridic al statului.

 Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la

New York la 31 octombrie 2003 (ratificată prin Legea nr.158/2007)17, care
stabilește ca în fiecare stat parte, conform principiilor fundamentale ale sistemului său
juridic, este necesar de a creea unul sau mai multe organisme, după cum convine,
însărcinate cu scopul de a preveni corupţia.

În cele din urmă trebuie remarcat faptul că unele metode, cum ar fi creşterea
transparenţei în privinţa folosirii banilor publici sau în privinţa averilor celor care
ocupă funcţii publice, s-au impus ca fiind bune practici la nivelul statelor membre ale
UE.

Totodată, în calitate de instrumente anticorupție, experții ONU menționează

următoarele:

- evaluarea corupției, prin utilizarea metodelor specifice, inclusiv interviuri, analize

documentare, studii de caz și alte mijloace, care pot fi utilizate pentru colectarea de
informații privind corupția, pentru a sprijini atât evaluările cantitative, cât și cele
calitative;

- evaluarea capacităților instituționale și a răspunsurilor la corupție, care are menirea

să ofere informații cu privire la măsura în care instituțiile sunt afectate de corupție și
dacă acestea pot fi utilizate în punerea în aplicare a măsurilor anticorupție;

- instrumentul specializat privind agențiile anticorupție, care este destinat să fie

utilizat pentru a evalua dacă o țară ar trebui să înființeze o agenție specializată de

17
Convenţia ONU împotriva corupţiei,NY,31 octombrie 2003
33 / 72
combatere a corupției, dacă ar trebui să adapteze instituțiile existente de aplicare a
legii pentru a combate corupția sau dacă ar trebui să utilizeze o anumită combinație a
celor două;

- auditul și instituțiile de audit, care examinează aspecte juridice și financiare,

asigurând conformitatea cu standardele stabilite sau revizuind performanța instituțiilor
în domeniul anticorupție;

- instituția avocatului poporului (ombudsman), în unele țări instituția ombudsmanului

are un rol activ în studierea politicilor de eficiență și funcționare ale instituțiilor
publice, în efortul de a preveni apariția nedreptăților;

- consolidarea sistemului judecătoresc, în scopul de a nu fi admise cazuri de corupție

în rândurile judecătorilor, care trebuie să fie un exemplu pentru societate;

- reforma administrației publice, pentru a consolida activitatea de prestare calitativă a

serviciilor publice și remunerarea corespunzătoare a funcționarilor publici;

- codurile de conduită, care ar stabili norme suplimentare aplicate funcționarilor din

sectorul public, procurorilor și judecătorilor, etc.;

- comisiile naționale anticorupție, înființate pentru a pune în aplicare și a administra

elementele de prevenire și asigurare a respectării prevederilor unei strategii naționale,
altor documente de politici anticorupție;

- instrumentul de declarare a averilor de către funcționarii publici, pentru a descuraja

îmbogățirea ilicită din surse ilegale, această obligație poate fi stabilită prin mijloace
legislative sau ca o condiție contractuală a angajării;

- autoritatea de monitorizare a achizițiilor din sectorul public, specializată pentru a

monitoriza contactele și tranzacțiile cheie în domenii în care corupția este larg
răspândită;
34 / 72
 - pactul de integritate, care constă într-un contract în care autoritatea publică
contractantă și alți ofertanți sau părți interesate convin să se abțină de la practici de
corupție;

- reducerea procedurilor, scopul instrumentului este de a identifica modalitățile prin

care complexitatea procedurilor administrative excesive poate fi redusă;

- accesul la informații, care sporește accesul publicului la informații și este un

mecanism puternic de responsabilizare pentru instituțiile statului;

-educarea și sensibilizarea, care prevede mobilizarea societății civile și implicarea în

supravegherea instituțiilor statului;

- formarea în domeniul mass-media și jurnalismul de investigație, care are un rol

esențial în consolidarea credibilității și capacității mass-mediei de a transmite în mod
nepărtinitor și responsabil cazurile de corupție și inițiativele anticorupție;

- recuperarea fondurilor ilegale, instrument care prevede recuperarea și repatrierea

activelor liderilor politici corupți și asociaților acestora.

- testarea integrității, care este o procedură utilizată pentru a determina dacă un

funcționar public se implică în practici de corupție;

- acte juridice internaționale și regionale, care conțin dispoziții anticorupție.

- instrumentele juridice naționale în materie penală, care reglementează sancționarea

corupției și a actelor conexe și stabilește sancțiuni adecvate împotriva acestora;

Mecanismele anticorupție internaționale și naționale sunt orientate spre prevenirea

fenomenului corupției prin crearea unor standarde și instituirea bunelor practici
preventive și de combatere a corupției, prin reprimarea comportamentelor deviante
sau neintegre. Prin urmare, mecanismele de prevenire a fenomenului corupției într-un
stat pot fi grupate în mecanismele de prevenire a corupției în domeniul public,
35 / 72
caracteristice tuturor instituțiilor și autorităților publice și mecanismele de prevenire
aplicate de instituțiile specializate în prevenirea și combaterea corupției, această
clasificare fiind susținută și de autori autohtoni.

În Republica Moldova, primele mecanisme de prevenire și combatere a

corupției au fost instituite începând cu anul 1991, după declararea independenței, iar
analiza acțiunilor întreprinse de către autoritățile aflate la guvernare, atestă faptul că,
de regulă, corupția a însemnat un diagnostic exact al viitoarelor eșecuri politice,
sociale și economice, fiind realizate cicluri complete ale corupției în cadrul celor mai
multe dintre autoritățile publice naționale și locale. În același timp, printre primele
mecanisme de prevenire și combatere a corupției la nivel național, în publicațiile
autohtone sunt menționate decretele șefului statului și anume: - Decretul Președintelui
Republici Moldova nr.104 din 30.04.1992 „Cu privire la măsurile de combatere a
corupției în organele puterii de stat și administrației de stat”.

- Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.98 din 01.07.1993 18 „Cu privire la

unele măsuri suplimentare de coordonare a luptei împotriva criminalității, corupției,
cazurilor de încălcare a legislației, disciplinei și ordinii publice în republică”;

- Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.315 din 08.11.1994 „Cu privire la

crearea, pe lângă Guvernul Republicii Moldova a Consiliului coordonator în
problemele combaterii criminalității și corupției, menținerii ordinii de drept”;
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.57-III din 28.05.2001 „Privind
constituirea Consiliului coordonator în problemele combaterii corupției”

În cele din urmă menționăm faptul că la nivel național, posibile soluții care ar putea fi
luate în considerație în calitate de instrumente de prevenire a corupției mai sunt:
amnistia, avertizorii de integritate, combaterea îmbogățirii ilicite și răspunderea civilă
18
Decretul Președintelui Republici Moldova nr.104 din 30.04.1992 „Cu privire la măsurile de combatere a corupției în
organele puterii de stat și administrației de stat”.
36 / 72
pentru corupție. Un instrument eficient în prevenirea și combaterea corupției poate fi
considerat și lustrația, care constituie un mijloc prin care unele țări se ocupă de
moștenirea abuzurilor la drepturile omului, prin descalificarea în masă a celor asociați
cu abuzurile din regimul anterior. Astfel, instrumentul lustrației poate fi o soluție și
pentru Republica Moldova la crearea de noi structuri guvernamentale, având în vedere
că prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.39 din 08 iunie 2019, . Faptul
dat, impune realizarea unor acțiuni ample privind prevenirea fenomenului corupției în
administrația publică locală prin verificări minuțioase, din partea instituțiilor
competente, a situațiilor de incompatibilitate a funcțiilor, conflictelor de interese,
declararea averilor și veniturilor, dar și eficientizarea sistemului de achiziții publice la
nivel local, precum și creșterea transparenței în activitate etc. Declarația cu privire la
recunoașterea caracterului captiv al statului Republica Moldova de către regimul
anterior, prin instaurarea controlul ilegal și anticonstituțional exercitat asupra
Procuraturii Generale, sistemului judecătoresc, CNA, ANI, CEC, SIS, BNM și asupra
altor autorități care trebuie să funcționeze în mod autonom, independent de factorul
politic.

2.2. Prevenţia specială a infracţiunei de dare de mită.

Prevenirea specială este acea formă de prevenire care vizează împiedicarea directă a
comiterii infracţiunii. În cazul prevenirii speciale a infracţiunilor, este vorba despre
fapte concrete, de infracţiuni pe cale de a se comite şi care pot fi împiedicate şi
prevenite. Prevenirea specială este acea formă de prevenire care vizează împiedicarea
directă a comiterii infracţiunii. În cazul prevenirii speciale a infracţiunilor, este vorba

37 / 72
despre fapte concrete, de infracţiuni pe cale de a se comite şi care pot fi împiedicate şi
prevenite.

Unul dintre autori a grupat acești factori în felul următor:

1. Factori economici rezidă în: costul ridicat al vieţii, cu o tendinţă de creştere

continuă; degradarea economiei şi, ca efect, pauperizarea populaţiei; salariile
joase, plătite cu întîrziere, ale funcţionarilor publici; bugetul de stat neviabil;
suprareglementarea sectorului privat.
2. Factori instituţionali cuprind: politica de cadre defectuoasă; promovarea în posturi
de răspundere a unor persoane incompetente şi corupte; lipsa de transparenţă în
activitatea administraţiei publice centrale şi locale, în organele de drept; libertatea
excesivă acordată factorilor de decizie; posibilitatea redusă de demascare a
persoanelor corupte; înzestrarea insuficientă a organelor de drept cu mijloace
tehnice; lipsa de resurse umane, logistice şi de tactici eficiente.
3. Factori de ordin legal rezidă în lacunele existente în legislaţie, în lipsa unor
mecanisme eficiente de executare a acesteia.
4. Factori politici constă în: lipsa de voinţă şi de responsabilitate politică; existenţa
unor factori interni şi externi care impun interesele de grup la luarea unor decizii;
nesoluţionarea problemei raioanelor de est; erorile comise în procesul de realizare
a reformelor economice şi sociale; concurenţa politică neloială; traficul de
influenţă asupra mass-media şi organelor de drept.
5. Factori sociali şi morali ţin de cultură, mentalitate, tradiţii de activitate
corupţională în organele puterii şi de drept şi constau în: dezintegrarea şi
demoralizarea societăţii; erodarea valorilor etice; informarea insuficientă a
societăţii civile; apatia şi pasivitatea civică; toleranţa publică; polarizarea socială;
dependenţa mijloacelor de informare în masă. Factor de cadre- acest factor constă
în lipsa sistemului unic de selectare și pregătire a funcționarilor de stat,
38 / 72
 profesionalismul scăzut, încălcări privind selectarea și repartizarea cadrelor,
protecționismul, protecția socială slabă a funcționarilor;

La fel putem deosebi prevenirea speciala în următoarele etape:

După tipul realizării:

 Etapa pre-infracţională;
 Etapa infracţională propriu-zisă;
 Prevenirea recidivismului.

După caracteristica juridică:

 Măsuri preventive speciale, şi anume:

 Măsurile bazate pe normele de drept, dar nereglementate de acestea, ca de
exemplu: popularizarea studiilor şi cunoştinţelor juridice, în scop educativ-
preventiv;
 Măsurile care sunt reglementate direct de normele juridice.

După mecanismele de aplicare a măsurilor speciale:

 Sesizări ale organului de urmărire penală în cauza penală.

Este cunoscut tuturor faptul că garanțiile prevenirii corupţiei sunt politicile şi

practicile din domeniul respectiv care reprezintă de fapt un complex de măsuri
legislative, instituţionale, economice, sociale şi morale, realizate prin
reglementarea:

 organizării activităţii autorităţilor publice

 conduitei funcţionarilor publici, a persoanelor cu funcţii de demnitate publică şi a
altor persoane care prestează servicii publice.

39 / 72
 organizării expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor
de acte normative ale Guvernului, discutării publice a proiectelor elaborate,
evaluării riscurilor instituţionale de corupţie;
 modului de formare şi de administrare a finanţelor publice;
 participării societăţii civile şi accesului la informaţie în procesul decizional;
 accesului la informaţia despre măsurile de prevenire a corupţiei şi rezultatele
aplicării lor;
 sectorului privat al economiei naţionale;
 prevenirii legalizării veniturilor obţinute ilicit;
 activităţii politice şi procesului electoral;
 altor măsuri necesare pentru realizarea scopurilor prezentei legi.19

O altă măsură ar fi participarea activă a persoanelor şi a grupurilor care nu

aparţin sectorului public la prevenirea şi combaterea corupţiei se asigură prin:

 participare la procesul decizional;

 acces la informaţiile privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei
publice, privind procesele lor de emitere a deciziilor şi de adoptare a actelor
juridice care privesc aceste persoane şi grupuri;
 publicare de informaţii, de rapoarte periodice despre riscurile de corupţie din
cadrul administraţiei publice;
 informare a societăţii în scopul creării unei atmosfere de intoleranţă faţă de
corupţie, precum şi prin implementare a programelor educaţionale;
 furnizare de către autorităţile administraţiei publice a informaţiilor de interes
public şi prestare a serviciilor publice prin mijloace electronice în paginile web
oficiale.

19
LEGE Nr. 90
din 25-04-2008
cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei
40 / 72
 La fel o măsură de prevenire ar fi prevenirea corupţiei cu implicarea
sectorului privat urmează să asigure:
 reducerea dependenţei întreprinzătorilor de presiunea administrativă la
eliberarea de licenţe, autorizaţii, permise;
 promovarea cooperării între subdiviziunile de investigaţie operativă şi
persoanele juridice de drept privat;
 ridicarea responsabilităţii persoanelor juridice de drept privat pentru
desfăşurarea corectă, onorabilă şi adecvată a activităţii întreprinzătorilor, astfel
încît aceştia să preîntîmpine conflictele de interese şi să încurajeze aplicarea
bunelor practici comerciale între întreprinderi, precum şi în relaţiile lor
contractuale cu statul;
 stabilirea unor norme eficiente în domeniul contabilităţii şi auditului în vederea
prevenirii corupţiei prin excluderea posibilităţii de ţinere a unei evidenţe
contabile neveridice, de înregistrare a unor cheltuieli inexistente, de utilizare a
unor acte false, de distrugere intenţionată a evidenţei contabile etc.
Precum și prevenirea legalizării veniturilor obţinute ilicit adică sistemul de
supraveghere a veniturilor trebuie să asigure:20
 declararea veniturilor şi a proprietăţii de către toate persoanele fizice şi
juridice;
 exercitarea regulilor de control al operaţiunilor financiare efectuate de
persoane fizice şi juridice, prin sistemul bancar sau în afara lui, în scopul
prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, în
conformitate cu actele normative în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte;
 aplicarea normelor privind declararea, controlul veniturilor şi proprietăţii

20
Legea nr.90 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei
41 / 72
Conform articolul 12. Procesul politic şi procesul electoral din Legea nr.90 cu
privire la prevenirea şi combaterea corupţiei menționează următoarele:
Că prevenirea corupţiei în procesul politic şi procesul electoral se asigură
prin.
 stabilirea unor reguli de activitate şi de control al partidelor politice în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
 excluderea posibilităţii de exercitare a unei influenţe necuvenite de către
factorii interni şi externi, care impun interese de grup la luarea deciziilor;
 organizarea procesului electoral pe baza apărării principiilor democratice.

2.3. Stategia de combatere a corupţiei prin prisma CNA.

Centrul Naţional Anticorupţie

Centrul Naţional Anticorupţie este un organ specializat în prevenirea şi
combaterea corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament
corupţional.
Centrul este persoană juridică de drept public, finanţat integral din bugetul de
stat, dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a
Republicii Moldova şi de alte atribute necesare.
Centrul este un organ apolitic, nu acordă asistenţă şi nu sprijină niciun partid
politic.
Centrul este independent în activitatea sa şi se supune doar legii. Centrul dispune
de independenţă organizaţională, funcţională şi operaţională în condiţiile stabilite de
lege.
 Cadrul juridic

42 / 72
 Cadrul juridic al activităţii Centrului îl constituie Constituţia Republicii
Moldova, prezenta lege, alte acte normative, precum şi tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Prezenta lege se completează cu prevederile Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008
cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, ale Legii nr. 199 din 16
iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, ale
legislaţiei muncii, cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale,
după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei speciale ce reglementează
activitatea angajaţilor Centrului.

 Principiile de activitate
Centrul îşi desfăşoară activitatea pe principiile:
a) legalităţii;
b) independenţei;
c) imparţialităţii;
d) aplicării prioritare a metodelor de prevenire a corupţiei faţă de cele de
combatere;
e) respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
f) oportunităţii;
g) îmbinării metodelor şi mijloacelor publice şi secrete de activitate;
h) îmbinării conducerii unipersonale şi colegiale;
i) colaborării cu alte autorităţi publice, cu organizaţii obşteşti şi cu cetăţeni.
ATRIBUŢIILE CENTRULUI
În atribuţiile Centrului intră:
a) prevenirea, depistarea, cercetarea şi curmarea contravenţiilor şi infracţiunilor
de corupţie şi a celor conexe corupţiei, precum şi a faptelor de comportament
corupţional;
43 / 72
 d) efectuarea expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a
proiectelor de acte normative ale Guvernului, precum şi a altor iniţiative legislative
prezentate în Parlament, în vederea corespunderii lor cu politica statului de prevenire
şi combatere a corupţiei.
e) efectuarea evaluării integrităţii instituţionale în condiţiile Legii nr. 325 din 23
decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale, monitorizarea
implementării planurilor de integritate şi aprecierea progreselor realizate;
f) efectuarea analizei operaţionale şi strategice a actelor de corupţie, a actelor
conexe corupţiei şi a faptelor de comportament corupţional, a informaţiei privind
studiile analitice ale fenomenului corupţiei;
g) recuperarea bunurilor infracționale.
Atribuţiile Centrului sînt exhaustive şi nu pot fi modificate sau completate decît
prin lege.

Este unanim acceptat faptul că una din priorităţile actuale ale reformelor
economice, politice şi sociale din Republica Moldova este prevenirea şi combaterea
corupţiei. Aceasta fiind privită obiectiv, inclusiv prin prisma fenomenului corupţiei,
tranziţia politică, socială precum şi economică din perioada ce s-a scurs de la
declararea independenţei statului a avut un impact dezastruos asupra calităţii
guvernării şi dezvoltării ţării. Proporţiile şi importanţa sferelor afectate de corupţie
solicită obligatoriu abordarea strategică a acestui fenomen, prin urmare elaborarea şi
implementarea unei strategii naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei. Mai
mult, urmând raţionamentul înaintat ajugem la concluzia că oportunitatea Strategiei
naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei (în continuare - Strategie) este
determinată de conştientizarea imposibilităţii de a dezrădăcina corupţia doar prin
aplicarea unor măsuri penal-restrictive, a necesităţii unei noi abordări a acestui

44 / 72
fenomen, inclusiv a îmbinării acţiunilor de prevenire a corupţiei cu cele de depistare,
instrumentare şi sancţionare, promovîndu-se, totodată, mecanismele economiei de
piaţă. Elaborarea Strategiei este de fapt motivată şi de necesitatea unei cooperări
eficiente între sectorul public, cel privat şi societatea civilă. La elaborarea Strategiei s-
a ţinut cont de experienţa naţională în domeniu, precum şi de practica unor alte ţări,
de cerinţele şi recomandările organismelor internaţionale. Scopul Strategiei constă în
reducerea corupţiei în Republica Moldova pentru a nu periclita statul de drept şi
democraţia, pentru a nu împiedica dezvoltarea economică şi socială a ţării 21.
Obiectivele Strategiei sînt:

1. asigurarea supremaţiei legii (identificarea domeniilor afectate, condiţiilor care

favorizează corupţia,
2. prevenirea acesteia şi consolidarea sistemului de măsuri pentru detectarea şi
contracararea fenomenului);
3. respectarea principiului de separare a ramurilor puterii şi de colaborare a
acestora într-un cadru strict;
4. constituţional şi legal;
5. perfecţionarea cadrului legal în conformitate cu cerinţele legislaţiei
internaţionale;
6. asigurarea transparenţei activităţii instituţiilor publice, a accesului la informaţie,
promovarea;
7. standardelor etice;
8. activizarea societăţii civile şi a sectorului privat în prevenirea corupţiei, crearea
unei atmosfere de intoleranţă faţă de fenomenul corupţiei.

Principiile de bază în prevenirea şi combaterea corupţiei sînt:

1. supremaţia legii;
21
https://cna.md/tabview.php?l=ro&idc=98&t=/CNA/Ce-facem-noi
45 / 72
 2. prezumţia nevinovăţiei;
3. egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi asigurarea accesului liber la
justiţie;
4. respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
5. transparenţa activităţii de combatere a corupţiei;
6. asigurarea separării celor trei ramuri ale puterii în stat.

Scopul Strategiei țintește anume asupra prevenirei ți combaterei corupției prin

acțiunile programate în Planul de acțiuni22. Așa cum este prevăzut pentru fiecare
pilon, asigurarea punerii în practică contribuie la: consolidarea agențiilor anticorupție
și justiției, țintirea sectoarelor vulnerabile la corupție, controlul sporit a surselor de
finanțare a partidelor; recuperarea bunurilor provenite din infracțiuni de corupție,
asigurarea despăgubirii victimelor corupției, compensarea prejudiciilor aduse
intereselor statului constatate de audit; implementarea standardelor de etică și
integritate în activitatea parlamentară și guvernamentală, consolidarea integrității
agențillor anticorupție și justitiei, dezvoltarea rigorilor de integritate în activitatea
întreprinderilor de stat/municipale, etica în mediul de afaceri; asigurarea protecției
avertizorilor de integritate, sporirea transparenței procesului decizional precum și
controlul parlamentar asupra implementaril legilor etc.

Strategia este fundamentată și pe analiza sistemului national de integritate

desfașurată de către Transparency International Moldova, bazată pe standard
internațională consecrate și agreate de majoritatea țărilor lumii.

Strategia se sprijină pe instituțiile și sectoarele ce se rididică pe temelia socității

Disfuncționale instituțiilor și sectoarelor compromit Strategiei și statul de drept în
general, afectând ,,armonia” socității.

22
Legea nr 1104 din 06.06.2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie Publicat : 05.10.2012 în Monitorul Oficial Nr.
209-211
46 / 72
 Strategia este dezvoltată pe 8 piloni de integritate:

 Parlamentul
 Guvernul,sectorul public și administrația publică locală
 Justiția și agențiile anticorupției
 Comisia Electrorală central și partidele politice
 Curtea de Conturi
 Avocatul Poporului
 Sectorul privat
 Societatea civilă și mass-media
Având în vedere că societatea civilă ți mass-media au un rol important în
sistemul național de integritate și pot contrinui la implimentarea eficientă a
Strategiei prin monitorizare independentă și imparțială, dar și prin informare
a socității asupra deficienților din sistem23.
Obiectivele generale ale Strategiei sunt următoarele:
 Descurajarea implicării în acte de corupție
 Recuperarea produselor infracțiunilor de corupție
 Etică și integritate în sectorul public, privat și neguvernamental
 Protecția avertizorilor de integritate și a victimelor corupției
 Transparența instituțiilor publice, finanțării partidelor și mass-media
 Educarea societății și a funcționarilor

Mecanismul de monitorizare:

Primul grup de monitorizare este:

I.Parlamentul

23
Legea nr. 900 din 27.06.1996 privind combaterea corupţiei şi protectionalismului Abrogată prin LP90-XVI din
25.04.08, MO103-105/13.06.08 art.391
47 / 72
IV.Comisia Electorală Centală și partidele politice

Al doilea grup de monitorizare este:

II.Guvernul, sectorul public și administrația publică locală

VII.Sectorul privat

Al treilea grup de monitorizare este:

III.Justiția și agențiile anticorupției

V.Curtea de conturi

VI.Avocatul Poporului (Ombudsmanul)

Metodele adiționale de monitorizare:

 Raportare alternative (elaborate de societate civilă)

 Sondajul de măsurare a impactului Strategiei
 Premiul de integritate pentru entitățile publice

Planurile sectoriale/locale ale anticorupției sunt:

1. Vamal
2. Fiscal
3. Achiziții publice
4. Administrarea și deetatizarea proprietății publice
5. Ocrotirea sănătății și asigurării medicale
6. Educație
7. Agroalimentar
8. Ordinea publică
9. Protecția mediului ambient
48 / 72
 10.APL

Documentele strategice invocă un șir de premise imperative necesare pentru

implementarea eficientă a Strategiei:

Stabilitatea și voința politică; asigurarea financiară; asumarea răspunderii din

partea instituțiilor-pilon; controlul public monitorizarea independetă și imparțială;
abordări complementare și evitarea dublărilor. Aş putea spune că în urma analizelor
observăm faptul că sunt implimentate în total 127 de acțiuni dintre care 66 de acțiuni
adică 52% au fost realizate totalmente; 50 de acțiuni 39% au fost realizate parțial; 9
acțiuni 7% n-au fost realizate; 2 acțiuni 2% care au fost calificate drept imposibil de
realizat, în mare parte din motivul nesurvenirii cauzei stipulate în acțiune. Factori care
au compromis buna desfășurare a procesului de implementare a Strategiei:

-intrarea in vigoare a Strategiei la mijlocul anului 2017, ceea ce a impiedicat

realizarea activitàtilor scadente pentru perioadele vizate24;

-parcurgerea scrutinelor electorale, ce a generat tergiversarea creării organelor de

lucru ale Parlamentului de legislatura a XXI-a, distorsionarea stabilitătii politice, una
din premisele de bază pentru atingerea indicatorilor de progres;

-si, nu în ultimul rând, situația epidemiologică din țară, care a compromis

realizarea pe parcursul anului 2020 a mai multor acțiuni.Însumând totul putem spune
că toate elementele Strategiei trebuie să acţioneze cumulativ şi să fie eficient
coordonate pentru a fi realmente interdependente, astfel încât efectul pozitiv al unuia
dintre ele e de a fortifica pe celelalte şi invers. Astfel, elementele Strategiei sînt:
contracararea corupţiei prin aplicarea efectivă şi eficientă a normelor penale;

24
Legea nr.297 din22.06.2001 privind aderarea Republicii Moldova la Grupul de State contra Corupţiei.
49 / 72
prevenirea corupţiei prin eliminarea oportunităţilor ei din sistemele şi procedurile
instituţiilor publice şi de drept; educarea tuturor categoriilor de populaţie în spiritul
intoleranţei faţă de corupţie şi încurajarea unei susţineri active din partea cetăţenilor în
activitatea de prevenire şi contracarare a corupţiei.

Capitolul 3 Investigarea infracțiunii de luare de mită.

3.1.Măsurile speciale de investigaţii iniţiale, orientate spre descoperirea cazurilor
de luare de mită

În cazul în care un terț furnizează informații despre mită, investigatorul

organizează verificarea sursei de informații prin obținerea unei explicații detaliate cu
privire la conținutul declarației. Se stabilește identitatea solicitantului, datele
caracteristice ale acestuia, dacă se află în vreun dosar, care este relația cu participanții
la mită și alte informații necesare pentru a lua o decizie privind verificarea
materialului.

În continuare, este necesar să:

- Să se familiarizeze cu activitățile autorității sau instituției publice în care

lucrează presupusul mituitor, pentru a stabili situația și a identifica semnele
criminalistice ale mitei;

- Să se stabilească legăturile dintre funcționar și presupusul mituitor;

50 / 72
 - Să se trimită o instrucțiune organismului de anchetă pentru a verifica
informațiile în mod operativ;

- Să se interogheze solicitantul sau altă persoană care este sursa informațiilor;

- Sechestrarea și examinarea documentelor;

- Percheziții la locul de muncă și la domiciliul celor care iau mită;

- Organizarea supravegherii și arestărilor în flagrant delict;

- Interogarea subiecților mitei;

- Confruntări.

Majoritatea cazurilor penale sunt inițiate și investigate în scenariul unei situații

care implică prinderea unui mituitor în momentul transferului controlat de mită în
cursul unui experiment operațional. Verificarea unei acuzații de dare de mită este mai
complicată atunci când există dificultăți în colectarea probelor și în incriminarea
funcționarului.

În cazul în care există un raport sau o acuzație privind un anumit transfer, este
necesar să se verifice aceste informații. O parte importantă a etapei de verificare
constă în determinarea veridicității informațiilor disponibile. Activitățile de verificare
constau în intervievarea reclamanților, un studiu prompt al activităților oficiale ale
unui funcționar, solicitarea și studierea documentelor (ordine, instrucțiuni, fișe
administrative și de post, documente contabile, bancare, fiscale și vamale). Este
obligatoriu să se cunoască procedura și specificul activității funcționarului care
primește mita. De asemenea, sunt examinate sarcinile funcționale ale angajaților
instituției și procedura de arhivare și prelucrare a documentelor. Ar trebui să se acorde

51 / 72
atenție la datele de pregătire a documentelor și la momentul în care mita este plătită și
problema în cauză este rezolvată.

Interogarea solicitantului. La interogarea solicitantului, se întreabă: care este

relația sa cucoruptul , numele și prenumele său, unde și cine lucrează, care a fost
scopul vizitei sale la funcționar; ce documente pot dovedi că a vizitat biroul
(legitimație, declarație înregistrată); cu cine a comunicat; unde se află biroul
funcționarului, mediul de lucru (dacă este necesar, solicitantul poate face o hartă a
biroului și aranjamentul mobilierului); înfățișarea beneficiarului mitei. Reclamantul
este interogat în detaliu cu privire la acordul de mită, dacă mita a fost solicitată, ce
acțiuni au fost cerute pentru a fi întreprinse în numele său și ce acțiuni au fost
întreprinse. De asemenea, se întreabă sub ce formă a fost dată mita: dacă a fost vorba
de bani, în ce sumă, în ce fel de bancnote, în ce fel de ambalaj; dacă a fost vorba de un
obiect, care sunt caracteristicile acestuia, ambalajul, unde a fost cumpărat, care a fost
valoarea acestuia. De asemenea, ofițerii află dacă și când au retras bani de la bancă,
câți bani au împrumutat de la alte persoane, cât de mulți bani au împrumutat, cum au
explicat scopul împrumutului și cui au dat mită funcționarului.

Procesul de luare de mită, după cum s-a menționat mai sus, are loc fără martori.
În cele mai multe cazuri, martorii sunt prieteni și rude ale mituitorului, participanți la
prinderea în flagrant a mituitorului și angajați ai instituției în care lucrează suspectul.
Printre martori se pot număra personalul tehnic, secretarele și șoferii. Martorii pot fi
identificați prin examinarea documentelor asociate cu mita25.

25
Киминалистика Челышева О.В. 2017
52 / 72
3.2 Măsuri speciale de investigaţii ulterioare, orientate spre descoperirea
cazurilor de luare de mită.

Etapele ulterioare ale investigației constau în interogatorii suplimentare,

confruntări și interogatorii ale martorilor; se poate efectua un experiment de
investigație, se pot verifica mărturiile la fața locului și se pot efectua diverse
expertize.

În majoritatea cazurilor din această categorie este necesară confruntarea

participanților la mită. Confruntările au loc pentru a elimina contradicțiile din
declarațiile persoanelor examinate și pentru a verifica poziția mituitorului și a
martorilor. Având în vedere faptul că pot avea loc confruntări între supraveghetori și
subordonați, între un funcționar și un cetățean obișnuit, precum și faptul că persoanele
care iau mită și martorii își pot schimba mărturia, ar trebui să se ia o decizie
echilibrată în ceea ce privește desfășurarea acestei activități de investigare. În cele mai
multe cazuri, confruntările au loc în etapa inițială a anchetei, într-un moment în care
participanții la infracțiune nu au fost influențați de persoanele implicate. Este
recomandabil ca aceste persoane să fie interogate în ajunul confruntării, cu ajutorul
înregistrării video, pentru a asigura coerența poziției. Se recomandă, de asemenea, ca
procesul de confruntare să fie înregistrat video suplimentar.

53 / 72
 Acțiunile urgente de investigare includ percheziții la locul de muncă sau la
reședința (apartament, dacha, garaj) a unui mituitor. Perchezițiile sunt efectuate în
conformitate cu regulile generale ale tacticii de investigare. Se cercetează obiectul
mitei, sumele de bani, titlurile de valoare, documentele bancare, acțiunile societății,
obiectele de valoare, cecurile, carnetele cu adrese și numere de telefon. Simultan cu
percheziția, se confiscă bunurile suspectului, documentele de înregistrare a
imobilelor, mașinile, chitanțele, cecurile, documentele bancare și alte documente de
plată. În funcție de situație, este posibil să se efectueze o percheziție de grup a tuturor
celor implicați în eveniment.

La locul de muncă, pot fi confiscate documente, inclusiv documente false și

altă corespondență oficială care poate indica ilegalitatea acțiunilor funcționarului.

Planul de investigație trebuie să includă măsuri de localizare și confiscare a

bunurilor personale ale mituitorului. Informațiile privind disponibilitatea proprietății
pot fi obținute de la Serviciul federal pentru înregistrarea de stat a proprietății
imobiliare, cartografie și cadastru (Rosreestr), de la registrele poliției rutiere, de la
bănci, de la declarațiile de venituri și cheltuieli și de la solicitările relevante adresate
țărilor străine pentru informații privind disponibilitatea proprietății. Trebuie avut în
vedere faptul că infractorii înregistrează adesea proprietăți pe numele rudelor sau al
altor persoane. În aceste cazuri, se rezolvă problema identificării bunului în cauză și a
stabilirii sursei de achiziție a acestuia.

Examinările medico-legale au o valoare probatorie importantă. În această

categorie de cazuri, se efectuează examinări criminalistice tradiționale (urme, inclusiv
identificarea întregului din părțile pachetului, dactiloscopice, grafologice, tehnice și
criminalistice ale documentelor) și alte tipuri de examinări. De exemplu, banii și
ambalajele, în cazul în care sunt tratate cu agenți speciali, sunt supuse mai întâi unei

54 / 72
examinări dactiloscopice și apoi, împreună cu șervețelele pentru mâini și haine, unei
examinări chimice criminalistice.

În ultimii ani, înregistrările video și audio au fost realizate pe suporturi digitale,

ceea ce necesită ca anchetatorii, agenții și specialiștii să ia măsuri suplimentare pentru
a pregăti echipamentul, a întocmi protocoale relevante, a asculta și a vizualiza
înregistrările și a împacheta suporturile electronice (dischete, carduri flash).

Practica arată că calitatea înregistrărilor nu îndeplinește întotdeauna cerințele

necesare. În astfel de cazuri, înregistrarea audio este trimisă spre expertiză
fonografică, la a cărei soluționare se atribuie sarcina de diagnosticare a conținutului
fonogramei sau sarcina de identificare a vocilor persoanelor care apar pe banda
magnetică sau pe alte suporturi electronice. În cazul în care fonograma este de bună
calitate, se întocmește un raport al testului de ascultare. Care prezintă conținutul
integral al conversației dintre participanții la luare de mită.

Imaginile capturate pe înregistrările video pot fi examinate în cadrul examinării

criminalistice video pentru identificarea persoanelor înregistrate pe suporturi digitale
și analogice. Astfel de examinări sunt efectuate în cazul în care suspectul neagă faptul
că imaginea sa apare pe înregistrarea video sau pe fotografie, susține că este falsă,
editată etc.

În situațiile în care obiectul mitei îl constituie diverse obiecte (bijuterii,

antichități, echipamente electronice, îmbrăcăminte etc.), este important să le
examinați cu atenție și să faceți o examinare preliminară, dacă este necesar. Într-o
serie de cazuri, astfel de obiecte pot face obiectul unor expertize în domeniul
mărfurilor, al istoriei artei, al gemologiei (examinarea pietrelor prețioase) și al altor
tipuri de expertiză.

55 / 72
 Destul de des, în cazurile acestei categorii de infracțiuni, obiectele expertizei
sunt documente care pot furniza dovezi ale faptei de mită sau ale anumitor acțiuni ale
unui funcționar. Aceste documente pot fi întocmite sau pot emana de la funcționarul
însuși (ordine, instrucțiuni), de la mituitor (declarații, conturi bancare, corespondență
privată) și de la terți care întocmesc documente la cererea sau în slujba mituitorului, a
celui care ia mita (diverse chitanțe de vânzare, facturi, chitanțe).

După examinarea documentelor, se decide dacă se va efectua o expertiză

grafologică sau o examinare tehnică a documentelor. În plus față de examinările
tradiționale de identificare, este adesea necesar să se rezolve sarcini de diagnosticare,
în special în ceea ce privește vechimea documentului, succesiunea textului și alte
detalii ale documentului, mijloacele de producere a documentului. Având în vedere
utilizarea pe scară largă a tehnologiei moderne de fotocopiere, apar probleme de
investigare a imitațiilor de documente produse la un nivel tehnic ridicat.

Investigarea informațiilor stocate în memoria electronică a calculatoarelor

devine o problemă de actualitate. Anchetatorul ar trebui să examineze aceste
informații cu participarea unor specialiști și, dacă este necesar, poate fi desemnată o
expertiză criminalistică a calculatoarelor pentru a determina conținutul și momentul în
care au fost obținute informațiile de interes pentru anchetă.

56 / 72
 3.3 Organizarea flagrantului

În această operațiune tactică, capturarea directă a făptuitorului și executarea sa

procedurală joacă un rol major, lăsând celelalte acțiuni procedurale, operaționale, de
verificare și altele doar funcții auxiliare pentru a colecta informațiile necesare pentru
arestarea și investigarea ulterioară a cazului.

Orice operațiune tactică constă în următoarele etape: 1) planificare;

2) pregătire; 3) execuție; 4) formalizare

1. Pregătirea operațiunii.

2.Examinarea informațiilor inițiale. Informațiile de care dispun sudiviziunile de

aplicare a legii cu privire la locația, ora și numărul estimat al infractorilor facilitează
foarte mult activitatea de neutralizare a contramăsurilor și de capturare directă. Un
număr cât mai mare de informații facilitează pregătirea obiectelor atacului (în cazul
diferitelor infracțiuni împotriva proprietății), asigurarea unei protecții adecvate pentru
victimă sau chiar înlocuirea acesteia cu un polițist deghizat.

Informațiile care servesc drept bază pentru operațiunea tactică "Prinderea în

flagrant" pot fi obținute din diverse surse. De exemplu, în cazurile de mită și șantaj,
este vorba, de obicei, de declarațiile victimelor; în cazurile de trafic de obiecte
57 / 72
confiscate din circulația civilă (droguri, arme etc.), este vorba de informații
operaționale; iar în cazul furtului de bunuri ale societății, este vorba de rezultatele
auditurilor, inventarelor sau ale altor verificări documentare.

3. Obținerea de informații suplimentare. Capturarea imediată a infractorului în

timpul operațiunii tactice "Prinderea în flagrant" este precedată de etapa obligatorie de
colectare a informațiilor prin efectuarea de acțiuni de investigare, activități de căutare
operativă și alte acțiuni pregătitoare care vizează îndeplinirea sarcinii tactice generale
a operațiunii. Locul, momentul, metoda de comitere a infracțiunii, numărul de autori
și identitatea acestora sunt clarificate pe cât posibil.

O cantitate considerabilă de informații poate fi obținută din sursele de

informații inițiale (care includ informații operaționale, rezultate ale auditurilor sau
inventarelor, solicitanți etc.) care au determinat complexul criminalistic. Culegerea de
informații ar trebui să se realizeze în strânsă legătură și cooperare între diferitele
servicii de aplicare a legii și alte servicii și agenții guvernamentale, cu ajutorul activ al
denunțătorului.

La primirea unui raport de infracțiune, reclamantul (victima sau martorul) ar

trebui să fie intervievat. Scopul interogatoriului este de a obține informații cât mai
complete cu putință despre obiectul și subiectul infracțiunii, locul viitoarei infracțiuni,
numărul și identitatea autorilor etc. Interogatoriile cu rudele și cunoștințele apropiate
ar trebui să se desfășoare cu extremă prudență până la arestarea infractorilor și numai
dacă nu sunt posibile alte mijloace de obținere a informațiilor.

Măsurile de investigare ascunse, cum ar fi supravegherea, monitorizarea

comunicațiilor poștale, telegrafice și de altă natură, interceptarea comunicațiilor
telefonice și extragerea de informații din canalele tehnice de comunicare pot avea un

58 / 72
efect semnificativ. Aceste măsuri sunt foarte utile pentru a colecta informații în mod
ascuns, clandestin și neobservat de către infractori.

De obicei, este dificil să te infiltrezi într-un grup infracțional imediat înainte de

o arestare în flagrant. Cu toate acestea, în cazul în care există deja un agent sub
acoperire într-un anumit grup infracțional, agențiile de aplicare a legii pot primi în
timp util informații exacte despre toate activitățile și intențiile infractorilor.26

În cursul unui experiment operațional, este interzis:

- De a crea în mod artificial o situație în care persoana studiată este privată de

posibilitatea de a alege unul sau altul dintre comportamente, inclusiv comportamente
nepenale;

- De a crea în mod artificial dovezi ale săvârșirii unei infracțiuni.

- Provocațiuni unei persoane să comită o infracțiune, inclusiv prin modelarea

intenției sale anterioare de a comite o infracțiune.

- Să se comită acte care umilesc onoarea și demnitatea cetățenilor, punând în

pericol viața sau sănătatea participanților sau a altor persoane.

26
А.Ю. Шумилова, оперативный эксперимент 2010
59 / 72
 Declarație privind asumarea răspunderii

Subsemnatul Mateițov Vivian Sergiu, student în anul III la Facultatea Drept,

Ordine Publică și Securitate Civilă, domeniul de formare profesională, Anticorupție
declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de licență cu
tema ,,Prevenirea și investigarea cazurilor de luare de mită” efectuată sub coordonarea
științifică a d-lui Beșleagă Victor, asistent universitar, îmi aparține, sunt rezultatele
propriilor cercetări și realizări științifice, nu a mai fost prezentată niciodată și nu este
copiată dintr-o altă lucrare științifică (nu constituie un plagiat).

Conștientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecințele în conformitate cu

legislația în vigoare.

Mateițov Vivian ________________

Data semnătura

60 / 72
 Concluzie

În urma analizei efectuate pot menţiona următoarele concluzii:

1) Corupţia a fost şi este pînă in prezent un obstactol mare in implementarea

reformelor politice, economice sociale, în particular un exemplu serveşte şituaţia din
Republica Moldova. Abordarea acestui flagel pe plan mondial atit in cadrul
Convenţiei penală privind corupţia din Strasburg 27.01.1999 cît şi a Conenţiei ONU
impotriva corupţiei din 31.10.2003 de la New York incă o data demonstrează
actualitatea şi gravitatea problemei. Un moment incurajator reprezintă ratificarea de
către RM a a acestor convenţii cît şi aderearea la GRECO dupa care a urmat un şir de
modificări şi adoptări legi noi sub aspectul prevenirii şi combaterii corupţiei şi nu în
ultimul rînd reorganizarea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi
corupţiei într-un organ ce are in sarcina doar lupta cu infracţiunile de corupţie şi cele
conexe. Însă pînă la moment ramîne a fi prezentă problematica aplicarii şi respectării
legislaţiei în acest sens, dar nu poate fi trecut neobservat intensificarea în ultimul timp
a luptei in cadrul dat.

61 / 72
 2) Prezenţa încă a conştientizării sociale cu privire la faptul că pentru anumite
acţiuni ilegale, chiar şi cele de corupţie în special sub forma săvirşirii acestui act de
către o persoană publică în exercitarea funcţiei sale,persoana poate fi absolvită de
răspundere reduce semnificativ viteza în lupta cu fenomenul dat. Efectuarea măsurilor
reale de combatere a corupţiei incepînd cu sistemul justiţiei ar servi un impact social
destul de convingător pentru ceilalţi partcipanţi la relaţiile sociale avînd mai mult un
rol de prevenire a fenomenului dat, iar în subconştientul oamenilor trezîndu-se
sentimentul de frică pentru infăptuirea de mai departe a acestor acţiuni ilegale şi
amorale.

3) Sub aspectul analizei juridico-penale a infracţiuii de corupere pasivă este necesar

de menţionat că în opinia mea dar şi a multor alţi doctrinari şi specialişti din domeniu,
această metodă de manifestare a corupţiei este cea mai periculoasă şi dăunatoare
anume prin faptul că subiectul infracţiunii se reprezintă o persoană publică care în
exercitarea funcţiilor sale de serviciu poate genera anumite abateri ilegale care ar
putea periclita buna desfăşurare a activităţii în sfera publică şi pierderea sensului şi
scopului acesteia.

4) În unele cazuri actul corupere poate să se manifeste în scopul ca o persoana

publică sa savirşească ceea ce îi este indicat conform atribuţiilor sale, adică acţiuni
legale. Analizînd latura obiectivă a incriminării de corupere pasivă inclusiv şi sub
aspectul interacţionării cu prevederile individualizării pedepsei am ajuns la concluzia
că răspunderea se aplică aceeaşi, ambele fapte avînd din conform deducţiei, acelaşi
pericol social insă în realitate primirea remuneraţiei ilicie pentru acţiuni ilegale este cu
mult mai periculoasă. După părerea mea acest lucru nu corespunde întru totul
principiului individualizării răspunderii penale şi pedepsei penale prevăzut la art.7
Cod Penal.

62 / 72
 În continuare este necesar de menţionat acele forme specifice de manifestare ce
evidenţiază infracţiunea dată faţă. Dacă să urmărim rînduirea elementelor constitutive
ale infracţiunii.

5) Lipsa obiectul material propriu-zis al infracţiunii. În cazul infracţiunii date rolul

acestuia îl ocupa remuneraţia ilicită. Victima va exista doar în cazul savirşirii laturii
obiective prin extorcare în cazul în care se aduc ameniţări,şantaj sau acţiuni ce ar
putea aduce prejudiciu integritaţii corporale persoanei de la care se extoarcă.

6) Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită se va considera consumată odată

cu săvirşirea unei modalităţi normative prevătută în legea penală, indiferent dacă
scopul a fost sau nu atins. In cazul prezenţei realizării scopului actului de corupere v-
or fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni dintre art. 333 CP şi alte articole din
Partea Specială a Codului Penal în dependeţă de acţiunile ilegale comise de făptuitor.

7) Privitor la subiectul infracţiunii se constatată că medicii şi profesorii nu se includ

in categoria dată deaorece aceştia exercită activiţaţi pur profesionale, numai in cazul
în care aceştia în anumite circumstanţe exercită acţiuni producătoare de efecte juridice
atunci ei cad sub incriminarea dată. Cu atît mai mult nu sunt persoane publice,
personalul administrativ-tehnic din cadrul întreprinderilor de stat sau municipale, din
cadrul instituţiilor publice sau autorităţilor publice.

8) Scopul intenţiei infracţionale după cum şi am menţionat nu este necesar să se

îndeplinească ca să se aplice răspunderea pentru infracţiunea dată.

9) Sub aspectul depistării, investigării infracţiunii date e necesar de menţionat că

de regulă această infracţiune de luare de mită să descopere ca urmare a sesizării
organului de urmarire penală prin plingere şi denunţ. Adesea este întâlnita forma de
extorcare a remuneraţiei ilicite. In aşa cazuri dar şi nu numai organele competente
recurg la reţinerea făptuitorului în flagrant,deoarece acesta măsură aplicată reprezintă
63 / 72
cea mai bună bază probatorie a intenţiilor infracţionale ale făptuitorului. Însă e
necesară o abordare minuţioasă şi luarea în calcul a tuturor circumstanţelor pentru
buna desfaşurare a măsurei date ulterior cu conexarea tuturor probelor acumulate.
Totuşi în practică se mai întîlnesc cazuri de investigare necalitativă ale asemenea
genuri de infracţiuni, de calificare incorectă a infracţiunilor date, sînt insuficient
folosite mijloacele tehnico – ştiinţifice la efectuarea acţiunilor de urmărire penală.

10) Metodica cercetării corupţiei nu are o sistemă rigidă. Ea este supusă unor
modificări, schimbări odata şi cu dezvoltarea relaţiilor sociale în vederea găsirii
soluţiilor optimale de combatere a acestor infracţiuni.

Luînd în consideraţie faptul că relaţiile socioale sunt mereu în progres măsurile de

prevenire şi combatere a corupţiei adoptate anterior dea lungul timpului necesită
ajustare la actulitate în vederea unei preveniri eficiente dar şi investigarea corectă cu
aplicarea măsurilor calificate ce ar permite analiza corectă a fiecarei acţiuni ilegale
sau ca finalitate legale. În urma analizei teoretice şi practice a corupţiei şi a coruperii
pasive în parte se pot propune urmatoarele recomandări:

1. Intensificarea reformelor şi asigurarea cu mecanisme utile în vederea aplicării

actelor normative in acest sens, în special ce ţin de reforma justiţiei.
2. Perfecţionarea cu caracter permanent a persoanalului responsabil de investigare
şi judecare a infracţiunilor de corupţie atît prin lecţii,cursuri,seminare,intruniri
interne cît şi particiăarea perioadică la diferite întruniri internaţionale.Studierea
practicii CEDO în acest sens întru prevenirea cheltuielelor bugetului statului ca
urmare a pronunţărilor greşite.
3. măsură probabil la fel de importantă cu care ar trebui sa genereze în paralel
lupta cu corupţia reprezintă buna asigurare materială a persoanelor publice.
4. Sporirea transparenţei activităţii publice şi scăderea birocraţiei inutile în cele

64 / 72
 mai vulnerabile în faţa corupţiei activitaţi publice prin adoptarea unor legi în
acest sens dar şi nu mai puţin important stabilirea mecanismelor de aplicare şi
respectare a acestora. Aici vor juca un rol important atenţia societăţii civile şi a
mass-media ,fapt demonstrat în timp.Adesea aceşti doi piloni ai societăţii
demonstrează autoritaţilor locurile vulnerabile.

Bibliografie

Resurse WEB

1. https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/file_import/european-
semester_thematic-factsheet_fight-against-corruption_ro.pdf
2. https://www.bizlaw.md/2016/04/20/coruptia-in-justitie-un-fenomen-negat-de-
catre-judecatori-si-recunoscut-de-catre-avocati
3. http://revista.universuljuridic.ro/infractiunea-de-luare-de-mita/10/
4. Octavian Bejan, Corupţia: notiune,prevenire,contracarare,Chişinău 2007
5. Valeriu Cuşnir, Fenomenul corupţiei între percepţie şi realitate socială,
Revista de ştiinţă, inovare, cultură AKADEMOS,Chişinău,publicat 4 aprilie
2015
6. Ţurcan I., Coruperea pasivă, Chişinău 2010.
7. https://cna.md/tabview.php?l=ro&idc=98&t=/CNA/Ce-facem-noi

8. А.Ю. Шумилова, оперативный эксперимент 2010

65 / 72
Сarte cu doi şi mai mulţi autori

1. Andrei Borsevski Andrei Istrati,Bazele de contracarare a

corupţiei.Recomandări metodice,Pontos,Chişinău 2008
2. Avram M., Gurin V.,Donciu A.Depistarea,cercertarea şi calificarea
infracţiunilor de corupţie,Editura ARC 2005
3. Donciu A,Castraveţ V.,Morari V.,Prevenirea,investigarea şi sanctionarea
actelor de corupţie,spalarea banilor şi finantarea terorismului.Cartea
V.,Institutul Naţional al Justiţiei,Chişinău 2009
4. Merjeru Th.,Dumitru Andreiu Petre Florescu,Safta M.,Safta D,Infractiunile de
coruţie,ALL BECK,Bucureşti 2000
5. Sergiu Brînză,Vitalie Stati,Tratat de drept penalmPartea Specială,VII,Chişinau
2015
6. Vasile G.,Sergiu P.,Sergiu I.,Marian J.,Lilia C.,Andrei R.,Ion G.,Virgil
P.,Lilian N.,Corupţia,Editura ARC,Chişinău 2000
7. Л.В.Иногамовой-Хегай,А.И.Рарога,А.И.Чучаева,Уголовное Право
Российской Федераций.Особенная Часть.Учебеик.Издательский Дом
«ИНФРАМ»,Москва 2008
8. Качкина Т.Б,Качкин А,Коррупция и основные элементы стратегий и
противодействеи ей,Учебное пособие,Уляновск 2010

Articole, Studii

1. Centru Naţional Anticorupţie, Studiu Privind dosarele de corupţie arhivate în

instanțele de judecată în perioada 01.01.2010 – 30.06.2012,Chişinău 2013

66 / 72
2. Cristina Cojocaru, Eficienţa politicilor şi acţiunilor anticorupţie în contextul
planului de Acţiuni UE-RM ,Chişinău 2009
3. Ruslan Popov,Revistă Ştiinţifică a Universităţii din Stat din Moldova,Subiecţii
Speciali ai infracţiunilor prevăzute în capitolul XVI din partea specială a
Codului Penal RM, 2012, nr.8(58) 112
4. Valeriu Cuşnir, FENOMENUL CORUPŢIEI: ÎNTRE PERCEPŢIE ŞI
REACŢIE SOCIALĂRevista de ştiinţă, inovare,cultură Akademos,publicat 4
aprilie 2015
5. Vaceslav Didâc.Competenţa procurorului sun aspectul efectuarii urmaririi
penaele în cazuri de corupţie (Buletin informativ al Procuraturii Republicii
Moldova, nr 4, ianuarie 2005),
6. Viorel Morari.Examinarea sesizărilor despre infracţiunile de
corupţie,Procuratura RM-Buletin informativ,Chişinău februarie 2009
7. Морару В., Мостовой Т.,Попенко А.,Урсу В,Зёлка В,Лялька А.Стопенчук
С.,Филиппов С.,Хирный В.,Шевченко Р., Предупреждение и
противодействие коррупции,Учебно-Методическое пособие,Одесса 2013
8. Киминалистика Челышева О.В. 2017

Acte normative naţionale şi internaţionale

1. Convenţia penală privind corupţia,Strasbourg,27ianuarie 1999

2. Convenţia ONU împotriva corupţiei,NY,31 octombrie 2003
3. Constituţia RM din 29.07.1994 Publicat : 12.08.1994 în Monitorul Oficial Nr.
1     Data intrarii in vigoare : 27.08.1994
4. Codul Penal RM Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72-74 

67 / 72
 5. Codul de Procedură Penală a RM Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial
Nr. 104-110     art Nr : 447     Data intrarii in vigoare : 12.06.2003
6. Codul Contravenţional RM Publicat : 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6    
art Nr 15 Data intrarii in vigoare : 31.05.2009
7. Codul Penal RSMM 1964 abrogat
8. Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Abrogat
9. Legea nr.443 din 04.05.1995 cu privire la serciviul public   Abrogată prin
LP158-XVI din 04.07.08, MO230-232/23.12.08 art.840;  în vigoare 01.01.09
10.Legea nr. 900 din 27.06.1996 privind combaterea corupţiei şi
protectionalismului   Abrogată prin LP90-XVI din 25.04.08, MO103-
105/13.06.08 art.391
11.Legea 1375 din 1997 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
12.Legea nr.297 din22.06.2001 privind aderarea Republicii Moldova  la
Grupul  de State contra Corupţiei (GRECO)
13.Legea nr 1104 din 06.06.2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie
Publicat : 05.10.2012 în Monitorul Oficial Nr. 209-211  
14.Hotarirea Parlamentului nr.421-XV din 16.12.2004
15.Hotărîrea Guvernului nr. 615 din 28.06.2005 privind unele măsuri de
prevenire a corupţiei ţi protecţionismului în cadrul instituţiilor publice

Practica judiciară

1. Hotărîrea plenului CSJ cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la

răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie nr.11 din 22.12.2014

68 / 72
 AVIZ

asupra tezei de licență cu tema “Prevenirea și investigarea cazurilor

de luare de mită”, elaborată de către studentul
Асademiei “Ștefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova
Mateițov Vivian

Теzа de licență prezentată spre avizare de către studentul Mateițov Vivian cu

titlu “Prevenirea și investigarea cazurilor de luare de mită” fascinează de la bun
început, prin aspecte de originalitate exclusivă și actualitate avansată, reflectând un
factor cе merită un studiu сomplex și multilateral a acсерțiunilor de bazӑ, referitoare
la activitatea de desfășurare a măsurilor speciale de investigații și aplicare unor
modalități tactice de prevenire și descoperire a infracțiunilor. Scopul tezei
preconizate constă în a prezenta sintetic, selectiv și într-un mod accesibil importante
informații referitoare la tactica și metodica prevenirii și descoperirii infracțiunii de
luare de mită.

69 / 72
 Tactica și metodica prevenirii și descoperirii infracțiunii de luare de mită, este
cea mai utilă și raționalӑ sistema de aplicare a unor anumite procedeе sau acțiuni în
scopul realizării sarcinilor concrete ale acestei activități.
Fiind folosită pe larg în diferite domenii, tactica și-а gasit aplicabilitatea și în
domeniul economiei, în toate activitățile sale mai cu seama în cadrul executării
activității speciale de investigații.
Avansând un cuvânt de introducere, autorul ne demonstrează о atitudine serioasă
față de studiul realizat, сomplexitatea prоblematicii ce ține de particularitățile aplicării
metodicii și tacticii luării de mită, în procesul activității de prevenire și combatere a
criminalității și aduce argumentări probatorii referitoare la necesitatea realizării unui
studiu minuțios a tuturor subiectlor legate de problema discutată.
Autorul în această lucrare și-a pus scopul să studieze evoluția dezvoltării tacticii
operative și să facă careva recomandări care pe parcurs ar fi binevenite de
implementat în practică. Gama largă de surse bibliografice cît și planul propus de
studentul Mateițov Vivian, oglindește pe larg scopul propus în trei capitol.
Capitolul I întitulat “Consedirațiuni generale privind fenomenulgeneral al
mituirii” conține caracteristica generală a și locul mituirii în sistemul infracțiunii
economice, precum istoricul evoluției și analiza juridico-penală a infracțiuniide luare
de mită.
Capitolul II întitulat “Prevenirea infracțiunii de luare de mită” prevede
măsuri inițiale și ulteriore de prevenirea a infracțiunii de bază și a infracțiunii de luare
de mită.
Capitolul III întitulat “Investigarea infracțiunii de luare de mită” conține
complexul de acțiuni ce urmează a fi efectuate în vederea descoperirii infracțiunii de
luare de mită.
Asocierile de idei realizate în teză sunt bazate pe diversitatea largă de surse
bibliografice pe legislasția în vigoare și practica judiciară.
70 / 72
 Consider că teza de licență elaborată de studentul Mateițov Vivian corespunde
cerințelor și condițiilor prevăzute de regulamentul și poate fi admisă spre susținere și
apreciată în mod corespunzător.

Conferențiar universitar,
doctor în drept,
colonel de poliție Marian Gherman

RECENZIE
la teza de licență cu tema “Prevenirea și investigarea cazurilor
de luare de mită”, elaborată de studentul
Асademiei “Ștefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova
Mateițov Vivian

Prin lucrarea elaborată, studentul Mateițov Vivian, abordează la un nivel

științific și practic problema “Prevenirii și investigarea cazurilor de luare de mită”.
Teza prezentată cuprinde un vast material informational, o analiză bine
structurată, asupra tematicii propuse. Tema studiată de autor prezintă interes atît
pentru lucrătorii practici ai subiviziunilor specializate ale MAI al Republicii Moldova,
cît și pentru studenții, audienți ai Academiei “Ștefan cel Mare” a MAI.
Lucrarea este compusă din 3 capitole care la rîndul lor sînt împărțite în paragrafe,
fiecare din ele caracterizînd diferite momente ce au importanță în lupta cu
criminalitatea.
71 / 72
 Capitolul I întitulat “Consedirațiuni generale privind fenomenul general al
mituirii” conține caracteristica generală a și locul mituirii în sistemul infracțiunilor de
corupție în sectorul privat, precum istoricul evoluției și analiza juridico-penală a
infracțiunii de luare de mită.
Capitolul II întitulat “Prevenirea infracțiunii de luare de mită” prevede
măsuri inițiale și ulteriore de prevenire a infracțiunii de bază și a infracțiunii de luare
de mită.
Capitolul III întitulat “Investigarea infracțiunii de luare de mită”, prevăzută la
art.333 CP a RM conține complexul de acțiuni ce urmează a fi efectuate în vederea
descoperirii infracțiunii de luare de mită.
Reușita lucrării se datorează sistematizării și analizei aspectelor teoretice și
practice a problemei abordate, redării amănunțite și multilaterale a tuturor măsurilor
de prevenire și investigare a infracțiunii de luare de mită. Analizînd acest fenomen de
la apariția lui, dezvoltarea, pînă la momentul de față, folosind un spectru bibliographic
amplu, și o străduință deosebită.
Limbajul expunerii este frumos. Gîndurile expunerii sunt clare și duse pînă la
capăt. Teza de licență se recomandă spre susținere.

RECEZENT: Botnari Ilie

72 / 72