FACULTATEA DE DREPT
ANUL UNIVERSITAR 2011-2012
Dr . MANUELA TĂBĂRAŞ
DISCIPLINA:
Ediţia a VI-a
ANUL I. SEMESTRUL 2
COD: D 1.2.5
ORGANIZAREA MAGISTRATURII
Magistratura este activitatea judiciară
desfăşurată de judecători în scopul
înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul
apărării intereselor generale ale societăţii, a
ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor.
146
propriu-zisă.
Vom încerca în cele ce urmează să oglindim acele
principii care au tins să câştige recunoaşterea unanimă a
specialiştilor în domeniu.
3
funcţiei jurisdictionale.
Deşi legea nu recunoaşte expresis verbis acest
principiu, el se deduce implicit, pe de o parte, din principiul
separaţiei puterilor în stat proclamat în mod expres de legea
fundamentală, iar pe de altă parte, din art. 1 alin. (2) din Legea
nr. 304/2004 potrivit căruia „Consiliul Superior al
Magistraturii este garantul independenţei justiţiei".
Autonomia instanţelor judecătoreşti este garantată prin
independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorilor,
dar şi printr-o delimitare precisă a atribuţiilor ce revin
legislativului ş executivului.
Problema independenţei magistraturii este de un incon-
testabil interes universal şi a fost tratată ca atare de diferite
organisme internaţionale. Ea a format obiect de reglementare şi
din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite potrivit căreia
„Independenţa magistraturii este garantată de stat şi enunţată în
Constituţie sau în legislaţia naţională. Incumbă tuturor
instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale să respecte
independenţa magistraturii".
Pentru ca autonomia autorităţii judecătoreşti să fie reală
ea trebuie să mai beneficieze de structuri organizatorice
funcţionale, inclusiv de organe proprii de conducere
administrativă, precum şi de un buget distinct. Astfel, potrivit
art. 120 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, preşedintele Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinţii curţilor de apel,
împreună cu ministrul justiţiei, procurorul general al
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau,
după caz, procurorul general al Parchetului Naţional
Anticorupţie analizează anual volumul de activitate al
instanţelor şi parchetelor şi, în funcţie de rezultatele analizei,
iau măsuri pentru suplimentarea sau reducerea numărului de
posturi, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii.
4
I.3. Principiul independenţei judecătorilor
5
inamovibilitatea judecătorilor;
răspunderea disciplinară a judecătorilor;
autonomia instanţelor judecătoreşti faţă de toate
celelalte autorităţi statale.
Un rol deosebit de important în asigurarea independenţei
judecătorilor revine Consiliului Superior al Magistraturii ce
reprezintă un garant al independenţei justiţiei, ce are dreptul şi
obligaţia de a apăra corpul magistraţilor şi pe membrii acestuia
împotriva oricărui act care ar putea afecta independenţa sau im-
parţialitatea magistratului în înfăptuirea actului de justiţie ori a
crea suspiciuni cu privire la acestea.
1
Pentru detalii a se vedea I. Leş - Organizarea sistemului judiciar
românesc, Ed All Beck, Bucureşti,.
6
din 1985, au fost iniţiate două documente foarte importante ce
au stat la baza Rezoluţiilor nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi
40/146 din 13 decembrie 1985 ce cuprind unele dispoziţii care
conturează conţinutul inamovibilităţii şi condiţiile unei
veritabile autonomii a magistraturii.
De asemenea, pct. 3.4 din Carta europeană privind
statutul judecătorilor consacră în mod expres regula potrivit
căreia judecătorul „în funcţie într-un tribunal nu poate face în
principiu obiectul unei noi numiri sau unei noi detaşări, chiar
dacă este vorba de o promovare, fără liberul său
consimţământ".
Constituţia României, consacră principiile statului de
drept şi dispune în art. 125 alin. (1) inamovibilitatea judecă-
torilor: „Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt
inamovibili, în condiţiile legii".
Inamovibilitatea este consacrată şi în art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 303/2004. Legea privind organizarea judiciară reia în
parte dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Constituţie.
Beneficiul inamovibilităţii nu este recunoscut însă şi
procurorilor. Procurorii numiţi de Preşedintele României se
bucură de stabilitate, astfel cum dispune în mod expres art. 4
alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Numirea magistraţilor de Preşedintele României nu
aduce însă atingere autonomiei sistemului judiciar şi indepen-
denţei judecătorilor.
7
de altă parte, legalitatea constituirii instanţei chemată să aplice
aceste norme.
Un rol important în asigurarea legalităţii revine
instanţelor judecătoreşti superioare, care verifică legalitatea şi
temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare.
Legalitatea instanţei se realizează prin îndeplinirea
următoarele cerinţe2:
- instanţa să fie creată prin lege şi în conformitate cu
dispoziţiile legale;
-instanţa să aibă competenţa să judece pricina încredinţată;
-instanţa să judece în compunerea prevăzută de lege
8
lege, ca fiind predeterminat, prestabilit şi cunoscut.
În trecut, de la regula potrivit căreia tribunalele sunt
sedentare legea făcea excepţie în privinţa judecătoriilor de
ocoale rurale, care erau obligate ca în unele materii să judece la
sediile primăriilor.
Acest principiu nu exclude faptul ca anumite
momente procesuale, cum ar fi o cercetare la faţa locului, să se
desfăşoare în alt loc decât sediul instanţei, cu încunoştinţarea
desigur a tuturor interesaţi în desfăşurarea procesului.
9
judecătorul din cel de-al doilea grad de jurisdicţie se află într-o
poziţie superioară faţă de cel din primul grad de jurisdicţie. De
aceea, majoritatea autorilor condiţionează existenţa gradelor de
jurisdicţie de posibilitatea de exercitare a căii ordinare de atac a
apelului.
Esenţial pentru existenţa unor grade superioare de
jurisdicţie este însă examinarea aceleiaşi cauze în mod succesiv
de doi judecători diferiţi, dintre care ultimul are dreptul de a
corecta erorile comise de către cel dintâi.
Aşadar hotărârea primei instanţe este controlată de
instanţa de apel, la care se adaugă un control suplimentar de
legalitate exercitat în recurs, dar care nu constituie un al treilea
grad de jurisdicţie, ci o cale extraordinară de atac, justificată
doar pentru anumite motive strict reglementate de lege.
În doctrina franceză se consideră că trei elemente sunt
indispensabile pentru existenţa unor grade diferite de juris-
dicţie: a) examinarea succesivă a aceleiaşi cauze; b) exami-
narea succesivă a cauzelor de către judecători diferiţi şi c) iden-
titatea puterilor jurisdictionale ale judecătorilor.
10
colegialitate nu se aduce nici o perfecţionare hotărârilor judecă-
toreşti. Judecătorii se ascund în spatele anonimatului hotărârii,
nemaiexistând aceleaşi sentimente de răspundere ca atunci
când judecă singuri. În plus un număr mai redus de judecători
permite statului să poată oferi acestora salarii substanţiale şi
impune, pe cale de consecinţă, standarde profesionale ridicate
pentru formarea unui personal judecătoresc de elită.
Colegialitatea are de partea sa argumente deduse din
calitatea superioară a lucrărilor îndeplinite de doi sau mai mulţi
magistraţi, mai redusa posibilitate de influenţare din exterior a
magistraţilor, mai buna pregătire a judecătorilor tineri, care
intră în complete cu magistraţi având o mai mare experienţă.
Potrivit legii regula dispune că în primă instanţă cauzele
se judecă în complet format dintr-un judecător 2, în apel de 2
judecători, iar recursurile se judecă în complet format din trei
judecători.
Normele procedurale privitoare la compunerea instanţei
au un caracter imperativ iar nerespectarea lor atrage după sine
casarea hotărârii pronunţate.
11
de ordin pur administrativ, ce nu aduc atingere acestui
principiu.
12
I.11. Egalitatea în faţa justiţiei
13
părţi trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi3.
Pentru a fi respectat acest principiu este necesar să nu
existe privilegii de jurisdicţie. Egalitatea nu înseamnă unifor-
mitate, iar existenţa unor reguli speciale de procedură sau a
unor organe de jurisdicţie specializate, nu înseamnă nesocotirea
acestui principiu.
Anumite aspecte pot influenţa accesul la justiţie şi
poziţia în proces, deoarece derularea unui proces presupune
atât cheltuieli, cât şi cunoştinţe de specialitate, dar legiutorul a
preîntâmpinat această nevoie identificând căi de eliminare a
unor eventuale discrepanţe, cum ar fi reducerea, eşalonarea sau
amânarea plăţii taxelor de timbru, sau desemnarea în condiţiile
legii a unui apărător din oficiu, aşa cum dispune art. 74-81 cod
procedură civilă.
3
dreptul la aceleaşi proceduri, aceleaşi probe, dreptul la aceleaşi apărări, la
aceleaşi căi de atac etc.
14
dreptul de a pune concluzii cu privire la problemele ce
se ridică intr-o cauză;
obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa pe
învinuit sau inculpat înainte de a i se lua prima
declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător;
obligaţia organelor judiciare de a lua măsuri pentru
asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau
inculpatului, când acesta nu are apărător ales;
obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa pe
învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este
învinuit şi încadrarea juridică a acesteia;
obligaţia organelor judiciare de a administra probele
necesare în apărare.
15
proces.
Cererea de asistenţă judiciară trebuie să îmbrace forma
scrisă, indiferent de gradul instanţei căreia i se adresează. Ea
trebuie să cuprindă precizări privitoare la pricina la care se
referă şi la starea materială a solicitantului. În toate cazurile,
cererea va fi însoţită de dovezi scrise cu privire la veniturile şi
sarcinile părţii solicitante.
Instanţa are dreptul de a dispune investigaţii mai ample
cu privire la temeinicia cererii de asistenţă judiciară. Ea poate
ordona din oficiu alte dovezi şi poate cere informaţii
autorităţilor locale cu privire la situaţia materială a solicitan-
tului. Cererea se soluţionează fără dezbateri contradictorii şi în
camera de consiliu. Instanţa se pronunţă printr-o încheiere.
Revocarea se poate dispune doar dacă partea adversă
prezintă „instanţei dovezi cu privire la starea adevărată a celui
căruia i s-a încuviinţat cererea", adică la o altă stare materială
decât cea invocată de solicitant.
O particularitate importantă a încheierii de încuviinţare
a asistenţei judiciare este aceea că ea nu este supusă nici unei
căi legale de atac.
16
constituţie sau prin lege".
Potrivit art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se statuează
că: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod public şi
într-un termen rezonabil a cauzei sale, de o instanţă
independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî fie
asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter
civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală
îndreptate împotriva sa"1
Dreptul de a accede la o instanţă judecătorească nu are
numai o valoare convenţională, ci reprezintă un drept
fundamental consacrat în cele mai recente legi fundamentale şi
în diferite alte acte normative.
În România accesul liber la justiţie îşi găseşte o
consacrare constituţională în art. 21 alin. (1) din legea funda-
mentală, text potrivit căruia: „Orice persoană se poate adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor sale legitime". „Nici o lege nu poate îngrădi
exercitarea acestui drept".
Tocmai de aceea se subliniază faptul că accesul la
justiţie este o garanţie fundamentală, o exigenţă a egalităţii
civile şi chiar „un principiu fundamental al dreptului unanim
recunoscut".
Accesul liber la justiţie implică în mod necesar şi unele
obligaţii importante în sarcina statului, toate destinate a garanta
acest esenţial principiu de drept. Statul este obligat să asigure
în mod efectiv şi liber accesul la un tribunal imparţial. Potrivit
art. 10 din Legea nr. 304/2004: „Toate persoanele au dreptul
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi
independentă, consti-tuită potrivit legii".
17
II. Chestiuni prealabile referitoare
la procedura judiciară
18
trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege;
- Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă
a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în
complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor
privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale;
- Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar
recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia
cazurilor în care legea prevede altfel;
- În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceştia
nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se
pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de
divergenţă, în condiţiile legii;
- Completul de divergenţă se constituie prin includerea, în
completul de judecată, a preşedintelui sau a
vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a
judecătorului din planificarea de permanenţă;
- Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor
privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se
constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. Asistenţii
judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi
semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se
consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.4
4
În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de
judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa,
procesul se judecă din nou în complet de divergenţă.
19
Justiţia se realizează prin următoarele instanţe
judecătoreşti:
a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) curţi de apel;
c) tribunale;
d) tribunale specializate;
e) instanţe militare;
f) judecătorii.
Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară
fiind stabilite de lege.
Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată,
conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
Ministerul Justiţiei are exclusiv rolul de a asigura buna
organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public.
20
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4
secţii - Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi
Secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5
judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
Prin exceptie la începutul fiecărui an, Colegiul de
conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea
preşedintelui sau a vicepreşedintelui acesteia, poate aproba
înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numărul şi natura
cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi
de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării
experienţei profesionale a acestora.
În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează
magistraţi-asistenţi, stabiliţi prin statul de funcţii.
Alaturi de cele de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie cuprinde în structura sa Cancelaria, direcţii, servicii şi
birouri, cu personalul stabilit prin statul de funcţii.
21
Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu
competenţa fiecăreia, soluţionează:
a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în
codurile de procedură;
b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;
c) orice alte cereri prevăzute de lege.
Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează
de asemena şi recursurile declarate împotriva hotărârilor
nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu
pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a fost
întrerupt în faţa curţilor de apel.
Completele de 5 judecători soluţionează recursurile şi
cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi judecă şi alte cauze date în
competenţa lor prin lege, precum şi ca instanţă disciplinară.
Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea
recursului în camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul
în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva
unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, a unei
încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul, a unei hotărâri
pronunţate în recurs sau în contestaţie în anulare, dispune, prin
încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă.
22
părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce
Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind
schimbarea jurisprudenţei, judecata continuă.
La sfârşitul fiecărui an, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, în Secţii Unite, stabileşte cazurile în care este necesară
îmbunătăţirea legislaţiei şi le comunică ministrului justiţiei.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate încuviinţa
ca judecătorii să se informeze la sediul instanţelor asupra
aspectelor privind aplicarea corectă şi unitară a legii, făcând
cunoscută jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi să
constate situaţii care justifică propuneri de îmbunătăţire a
legislaţiei.
23
a) aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
administrativă, precum şi statele de funcţii şi de personal ale
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b) propune Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii
care vor face parte din comisiile de concurs pentru promovarea
în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c) propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea,
promovarea, transferul, suspendarea şi încetarea din funcţie a
magistraţilor-asistenţi;
d) organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor, în
condiţiile legii;
e) propune proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie;
f) exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind
organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
24
III.1.4 Completele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie
25
Completul de 5 judecători, iar în cadrul secţiilor orice complet,
când participă la judecată.
Preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de
judecată din cadrul secţiei, iar ceilalţi judecători prezidează
prin rotaţie.
În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă
în Secţii Unite, la judecată trebuie să ia parte cel puţin două
treimi din numărul judecătorilor în funcţie. Decizia poate fi
luată numai cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
III.2. Curţile de apel
26
activitate permanentă în alte localităţi din judeţ sau în
municipiul Bucureşti.
Tot în raport de volumul de activitate şi de
complexitatea cauzelor, la curţile de apel, tribunale şi tribunale
specializate, preşedintele poate fi ajutat de 1-2 vicepreşedinţi,
iar la judecătorii, preşedintele poate fi ajutat de un
vicepreşedinte. La Curtea de Apel Bucureşti şi la Tribunalul
Bucureşti, preşedintele poate fi ajutat de 1-3 vicepreşedinţi.
27
III.4.. Instanţele militare
28
În municipiul Bucureşti funcţionează Tribunalul Militar
Teritorial Bucureşti. Acesta este condus de un preşedinte ajutat
de un vicepreşedinte
Curtea Militară de Apel funcţionează în municipiul
Bucureşti, ca instanţă unică, cu personalitate juridică, fiind de
asemenea condusă de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte.
III.5. Judecătoriile
29
Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un
preşedinte care exercită atribuţiile manageriale în scopul
organizării eficiente a activităţii acesteia:
a) Preşedinţii curţilor de apel şi ai tribunalelor exercită,
de asemenea, atribuţii de coordonare şi control ale administrării
instanţei unde funcţionează, precum şi ale instanţelor din
circumscripţie.
b) Preşedinţii judecătoriilor şi ai tribunalelor
specializate exercită şi atribuţii de administrare a instanţei.
c) Preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator
secundar de credite, iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de
ordonator terţiar de credite.
30
Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr
impar de membri şi au următoarea componenţă:
a) la curţile de apel şi tribunale: preşedintele şi 6 judecători,
aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a
judecătorilor;
b) la tribunale specializate şi judecătorii: preşedintele şi 2 sau
4 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a
judecătorilor.
31
b) adunarea generală a tribunalului şi adunarea generală a
judecătorilor din circumscripţia acestuia - de preşedintele
tribunalului;
c) adunarea generală a tribunalului specializat - de
preşedintele acestuia;
d) adunarea generală a judecătorilor - de preşedintele
judecătoriei.
32
obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a
instanţelor judecătoreşti astfel:
a) Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie,
de unul dintre membrii acestuia.
b) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată
se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
c) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu
pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de
lege.
d) Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de
primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se
judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia
cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
e) Apelurile se judecă în complet format din 2
judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători,
cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
f) În cazul completului format din 2 judecători,
dacă aceştia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a
se pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de
divergenţă, în condiţiile legii.
g) Completul de divergenţă se constituie prin
includerea, în completul de judecată, a preşedintelui sau a
vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a
judecătorului din planificarea de permanenţă.
Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a
cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se
constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari.
Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot
consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora
se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
33
IV. Ministerul Public
34
este subordonat ministrului justiţiei.
Cu alte cuvinte se încearcă înlăturarea temerii unui
minister public cu totul supus puterii executive, o armă grea în
mâinile unui guvern.
Se apreciază că autoritatea ministrului justiţiei nu are în
legislaţia noastră sensul unei subordonări ierarhice, ci acela al
unei relaţii administrative, similară cu relaţia existentă între
ministrul justiţiei şi instanţele judecătoreşti.
Pe cale de consecinţă Ministerul Public nu se află sub
autoritatea ori subordonarea Ministerului Justiţiei, procurorul
nu poate primi ordine de la direcţiile, serviciile sau funcţionarii
acestui minister. Modalităţile prin care ministrul justiţiei îşi
exercită autoritatea asupra Ministerului Public au fost stabilite
prin Legea 304/2004 pentru organizarea judecătorească, aceste
atribuţii sunt expresia autorităţii ministrului justiţiei, fără a
avea însă semnificaţia unei subordonări.
Potrivit art.235 şi 262 din Codul de procedură penală,
procurorul este singurul îndrituit să dispună asupra acţiunii
penale şi în legătură cu sesizarea instanţelor judecătoreşti.
În legătură cu participarea procurorului la judecarea
cauzelor, posibilităţile de control sunt total eliminate de
prevederile art.64 alin.2 din Legea 304/2004 care prevăd că
procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care
le consideră întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele
administrate în cauză.
De asemenea, Ministerul Public nu se află subordonat
nici din punct de vedere financiar sau organizatoric
Ministerului Justiţiei, având personalitate juridică proprie şi
fiind ordonator principal de credite.
35
asupra valorii acţiunii procurorilor.
De asemenea, preşedintele completului de judecată nu
are dreptul să refuze cuvântul procurorului şi nici să-l retragă.
Procurorul este titularul acţiunii penale, dar misiunea
de a descoperi infracţiuni şi de a-i identifica pe autorii acestora
revine poliţiei. Conform art. 218 din Codul de procedură
penală, procurorul conduce şi controlează activitatea de
cercetare penală a poliţiei şi a altor organe şi supraveghează ca
actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea
dispoziţiilor legale. Organele de cercetare penală sunt obligate
să încunoştinţeze de îndată pe procuror despre infracţiunile de
care au luat cunoştinţă.
36
când consideră necesar. În cazul imposibilităţii de participare,
procurorul general deleagă pe prim-adjunctul sau pe adjunctul
său ori pe un alt procuror pentru a participa, în locul său, la
şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie desemnează, dintre procurorii
acestui parchet, pe procurorii care participă la şedinţele Curţii
Constituţionale, în cazurile prevăzute de lege.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
are în structură secţii conduse de procurori şefi, care pot fi
ajutaţi de adjuncţi. În cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi
birouri conduse de procurori şefi. Tot în cadrul Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea
criminalităţii organizate şi terorismului.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori numiţi prin
ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii,
aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o
conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în
funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în
urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop.
La interviu poate participa orice procuror care
îndeplineşte condiţiile mai sus menţionate. Interviul constă în
verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii
şi de a-şi asuma răspunderea, rezistenţei la stres, precum şi
altor calităţi specifice.
37
La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi
activitatea desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi
străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
Comisia constituită în vederea organizării interviului
este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi este formată din 3
procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism. Din comisie pot face
parte şi specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie evaluează, anual, rezultatele
obţinute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism. Procurorii numiţi în
cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a
atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei
sancţiuni disciplinare.
La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la
alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii. De la
data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet
unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au
activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul
profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia
avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în
condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul
acestei direcţiei.
Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi
funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
38
Criminalitate Organizată şi Terorism sunt stabilite prin lege
specială. În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie emite ordine cu caracter intern.
În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie funcţionează colegiul de conducere, care
hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale
Ministerului Public; acesta din urmă este constituit din
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul, şi 5 procurori aleşi în
adunarea generală a procurorilor.
Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se convoacă de către
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, anual sau ori de câte ori este necesar.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe
care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi
ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului
următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului
concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Au personalitate juridică:
- Parchetele de pe lângă curţile de apel
39
- Parchetele de pe lângă tribunal
Nu au personalitate juridică:
- Parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi
familie
- Parchetele de pe lângă judecătorii
40
Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele
pentru minori şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă
judecătorii exercită şi atribuţii de administrare a parchetului.
Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de
apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar prim-
procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de
ordonatori terţiari de credite.
În funcţie de volumul de activitate, la parchetele de pe
lângă curţile de apel şi tribunale, procurorul general sau, după
caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-2 adjuncţi, iar la
parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi
judecătorii, prim-procurorul poate fi ajutat de un adjunct.
La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, procurorul general
sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-3 adjuncţi.
Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă
instanţe sunt conduse de procurori şefi. Conducătorul fiecărui
parchet repartizează procurorii pe secţii, servicii şi birouri, în
funcţie de pregătirea, specializarea şi aptitudinile acestora.
Conducătorul fiecărui parchet repartizează dosarele
procurorilor, ţinând cont de specializarea acestora.
În cadrul parchetelor funcţionează colegii de conducere,
care avizează problemele generale de conducere ale
parchetelor.
Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curţi
de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi
judecătorii au în componenţă procurori care deţin funcţii de
nivelul celor prevăzute la art. 49 alin. (2) pentru colegiile de
conducere ale instanţelor.
41
IV.2. Parchetul Naţional Anticorupţie
42
Colegiul de conducere funcţionează în cadrul
Parchetului Naţional Anticorupţie, este constituit din
procurorul general, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori
aleşi în adunarea generală a procurorilor şi tot acesta hotărăşte
asupra problemelor generale de conducere ale acestui parchet.
Adunarea generală a procurorilor Parchetului Naţional
Anticorupţie se convoacă de către procurorul general al acestui
parchet, anual sau ori de câte ori este necesar.
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general
al Parchetului Naţional Anticorupţie emite ordine cu caracter
intern.
În cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie se pot
înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte
compartimente de activitate, prin ordin al procurorului general
al acestui parchet. Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia
acestora se stabilesc de procurorul general al Parchetului
Naţional Anticorupţie, de regulă, în localităţile în care îşi au
sediul parchetele de pe lângă curţile de apel şi în raport cu
circumscripţiile acestora.
Parchetul Naţional Anticorupţie se încadrează cu
procurori numiţi prin ordin al procurorului general al
Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul
de funcţii, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiţi în cadrul Parchetului Naţional
Anticorupţie, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire
profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel
puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost
declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia
constituită în acest scop.
La interviu poate participa orice procuror care
îndeplineşte condiţiile mai sus menţionate.
43
Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a
capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, a
rezistenţei la stres, precum şi altor calităţi specifice.
La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi
activitatea desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi
străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
Comisia constituită în vederea organizării interviului
este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului
Naţional Anticorupţie şi este formată din 3 procurori de la
Parchetul Naţional Anticorupţie. Din comisie pot face parte şi
specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii.
Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie
evaluează, anual, rezultatele obţinute de procurorii Parchetului
Naţional Anticorupţie.
Procurorii numiţi în cadrul Parchetului Naţional
Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al procurorului general
al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii, în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul
aplicării unei sancţiuni disciplinare.
La data încetării activităţii în cadrul Parchetului
Naţional Anticorupţie, procurorul revine la parchetul de unde
provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze
potrivit legii.
De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la
alt parchet unde au dreptul să funcţioneze, potrivit legii,
procurorii care au activat în cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi
salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele
dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul
desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei.
Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi
funcţionarea Parchetului Naţional Anticorupţie sunt stabilite
prin lege specială.
44
Parchetul Naţional Anticorupţie elaborează anual un
raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă
Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu
mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei
va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de
activitate al Parchetului Naţional Anticorupţie.
45
desfăşoară potrivit art. 57 din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii.
Parchetele militare dispun de organe de cercetare
specială puse în serviciul lor şi faţă de care exercită atribuţiile
prevăzute la art. 63 lit. b) Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii.
Când inculpatul este militar activ, procurorul militar
care efectuează urmărirea penală trebuie să facă parte cel puţin
din aceeaşi categorie de grade. Când gradul procurorului nu
face parte din aceeaşi categorie cu gradul învinuitului sau
inculpatului, acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad din
categoria corespunzătoare, numit de conducătorul parchetului
la care este înregistrată cauza.
În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie
funcţionează secţii sau servicii de combatere a infracţiunilor
săvârşite de militari care au, fiecare, statut de unitate militară,
cu indicativ propriu.
Pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, precum
şi pentru stabilirea cauzelor care generează sau favorizează
criminalitatea în rândul militarilor, secţiile sau serviciile din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
şi Parchetului Naţional Anticorupţie organizează şi desfăşoară
activităţi comune ale procurorilor militari cu organele de
control din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Administraţiei şi Internelor, precum şi din cadrul altor structuri
militare, pe bază de protocoale.
46
a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege şi participă, potrivit legii, la soluţionarea
conflictelor prin mijloace alternative;
b) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliţiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor
organe de cercetare penală;
c) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor
penale, potrivit legii;
d) exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e) participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;
f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în
condiţiile prevăzute de lege;
g) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor
persoane, în condiţiile legii;
h) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii,
sub coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a
politicii penale a statului;
i) studiază cauzele care generează sau favorizează
criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului justiţiei
propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru
perfecţionarea legislaţiei în domeniu;
j) verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă;
k) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.
47
În cazul în care procurorului ierarhic superior
influenţează în orice formă concluziile procurorului, acesta
poate contesta intervenţiile la Consiliul Superior al
Magistraturii.
Procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care le consideră
netemeinice şi nelegale, de asemenea procurorul care a efectuat
urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul
parchetului poate participa la şedinţa de judecată în procesele
penale.
Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele
judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice.
Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris
şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii
din subordine. De asemenea procurorul ierarhic superior poate
infirma motivat soluţiile adoptate de către procuror când
acestea sunt apreciate ca fiind nelegale.
În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în
condiţiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la
Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de
verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia
procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea
urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.
48
Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al
Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei
judecătorilor şi procurorilor, măsura dispusă, potrivit alin. (4)
din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, de procurorul ierarhic superior.
Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi
conducătorului parchetului respectiv, la rândul său acesta este
subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din
aceeaşi circumscripţie.
Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul
general al Parchetului Naţional Anticorupţie sau de procurorul
general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra
procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin
procurori anume desemnaţi.
Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea
de cercetare penală, în mod nemijlocit, sub conducerea şi
supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la
îndeplinire dispoziţiile acestuia. Serviciile şi organele
specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor
au obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului
competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile,
neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.
Nerespectarea acestor obligaţii atrage răspunderea
juridică potrivit legii.
Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie
iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii,
exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume
desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul
general al Parchetului Naţional Anticorupţie, ori de ministrul
justiţiei. Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale,
a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de
serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu
49
justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de
competenţa parchetelor, însă nu poate viza măsurile dispuse de
procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate.
Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau,
după caz, procurorului general al Parchetului Naţional
Anticorupţie informări asupra activităţii parchetelor şi să dea
îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru
prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii.
50
Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, Facultatea de
Drept a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi
Facultatea de Drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-
Napoca, 3 reprezentanţi aleşi ai personalului de instruire din
cadrul Institutului, un reprezentant al auditorilor de justiţie, un
reprezentant al asociaţiilor profesionale legal constituite ale
judecătorilor şi procurorilor, precum şi directorul Institutului
Naţional al Magistraturii, care face parte de drept din consiliu
şi îl prezidează.
Directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi cei
doi adjuncţi ai acestuia sunt numiţi şi revocaţi de Consiliul
Superior al Magistraturii. Numirea directorului Institutului
Naţional al Magistraturii şi a celor doi adjuncţi ai acestuia se
face din rândul personalului de instruire de specialitate juridică
al Institutului, al judecătorilor şi procurorilor sau al cadrelor
didactice din învăţământul superior juridic acreditat potrivit
legii. Durata mandatului membrilor consiliului ştiinţific este de
3 ani şi poate fi reînnoit, cu excepţia mandatului
reprezentantului auditorilor de justiţie, care este ales pe un an.
Calitatea de membru al consiliului ştiinţific al
Institutului Naţional al Magistraturii este incompatibilă cu
calitatea de membru al unui partid politic.
Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al
Magistraturii propune proiectul de buget şi hotărăşte asupra
problemelor care privesc organizarea şi funcţionarea
Institutului, la propunerea directorului acestei instituţii.
Directorul Institutului Naţional al Magistraturii este ordonator
secundar de credite. Institutul Naţional al Magistraturii fiind
finanţat de la bugetul de stat, prin bugetul Consiliului Superior
al Magistraturii, în condiţiile legii.
Numărul maxim de posturi pentru Institutul Naţional al
Magistraturii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Structura
organizatorică, statele de funcţii şi statele de personal ale
51
Institutului Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul
Superior al Magistraturii.
Personalul de instruire al Institutului Naţional al
Magistraturii este asigurat, de regulă, din rândul judecătorilor şi
procurorilor în funcţie, care pot fi detaşaţi în condiţiile legii, cu
acordul lor, în cadrul Institutului, cu avizul consiliului ştiinţific
al Institutului.
Institutul Naţional al Magistraturii poate folosi, în
condiţiile legii, şi cadre didactice din învăţământul juridic
superior acreditat potrivit legii, alţi specialişti români şi străini,
precum şi personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87
alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru
desfăşurarea procesului de formare profesională.
Salarizarea personalului de instruire al Institutului
Naţional al Magistraturii la plata cu ora se face în funcţie de
numărul de ore de seminar sau curs susţinute, de indemnizaţia
brută lunară a funcţiei de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi de norma didactică stabilită conform art. 80 alin. (2)
din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,
cu modificările şi completările ulterioare.
Prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa, în subordinea
Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Public, centre regionale
de formare profesională continuă a grefierilor şi a altor
categorii de personal de specialitate.
52
Perioada cuprinsă între promovarea examenului de
absolvire şi numirea de către Consiliul Superior al
Magistraturii în funcţia de judecător sau procuror stagiar,
precum şi perioada în care o persoană a avut calitatea de
judecător sau procuror stagiar, dacă a promovat examenul de
capacitate, constituie vechime în funcţia de judecător sau
procuror.
Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari pot fi numiţi în
funcţie numai la judecătorii sau, după caz, la parchetele de pe
lângă acestea.
Durata stagiului este de 1 an. În perioada stagiului,
judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să continue formarea
profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror
anume desemnat de preşedintele judecătoriei sau, după caz, de
prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanţă.
Conducerea instanţelor şi a parchetelor este obligată să
asigure toate condiţiile pentru buna desfăşurare a stagiului.
53
Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în
instanţă, să efectueze şi să semneze acte procedurale, sub
coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate.
Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii
care îi coordonează.
Judecătorul sau procurorul care răspunde de
coordonarea judecătorilor stagiari sau, după caz, a procurorilor
stagiari întocmeşte trimestrial un referat de evaluare
individuală privind însuşirea cunoştinţelor practice specifice
activităţii de judecător sau de procuror.
În vederea prezentării la examenul de capacitate,
ultimul referat de evaluare individuală cuprinde avizul
consultativ al preşedintelui curţii de apel sau al procurorului
general al parchetului de pe lângă aceasta.
După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii şi
procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de
capacitate. În cazul în care judecătorul stagiar sau procurorul
stagiar este respins la examenul de capacitate, el este obligat să
se prezinte la sesiunea următoare.
Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau
respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea
calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. În această
situaţie, judecătorul sau procurorul stagiar este obligat să
restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare
efectuate pentru formarea sa profesională.
Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat
la examenul de capacitate poate susţine acest examen dacă de
la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au
trecut mai mult de 2 ani. După trecerea termenului de 2 ani,
sunt obligate să efectueze din nou stagiul, potrivit legii.
Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al
procurorilor stagiari se organizează anual de Consiliul Superior
al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al
Magistraturii.
54
La examenul de capacitate participă judecătorii stagiari
şi procurorii stagiari, precum şi personalul de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al
Magistraturii, Ministerului Public şi al Ministerului Justiţiei.
Data, locul şi modul de desfăşurare a examenului de
capacitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, precum şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al
Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii şi
se comunică instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă
acestea, cu cel puţin 90 de zile înainte de data stabilită pentru
examenul de capacitate.
Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoţite
de referatele de evaluare şi de celelalte acte necesare potrivit
Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor
stagiari şi al procurorilor stagiari, se depun la Consiliul
Superior al Magistraturii în termen de 60 de zile de la
publicarea datei examenului.
Comisia pentru examenul de capacitate al judecătorilor
şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor sunt alcătuite din
judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecători de
la curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al
Magistraturii, numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al
Magistraturii.
În cazul procurorilor, comisia pentru examenul de
capacitate al acestora şi comisia pentru soluţionarea
contestaţiilor sunt alcătuite din procurori de la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori de la
parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori din Institutul
Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotărâre a Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al
Magistraturii.
55
Examenul de capacitate constă în verificarea
cunoştinţelor teoretice şi practice prin probe scrise şi orale.
Probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele
constituţionale ale statului de drept, instituţiile de bază ale
dreptului, organizarea judiciară şi Codul deontologic al
judecătorilor şi procurorilor. La susţinerea probelor orale
participă cel puţin 3 membri ai comisiilor respective.
Probele cu caracter practic constau în soluţionarea de
speţe şi întocmirea de acte judiciare, distincte pentru judecători
şi procurori, în funcţie de specificul activităţii acestora.
Rezultatele examenului de capacitate se înscriu în
tabelul de clasificare a candidaţilor, care se afişează la sediul
Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a
Institutului Naţional al Magistraturii.
Contestaţiile pentru examenul de capacitate cu privire
la probele scrise se trimit la Institutul Naţional al Magistraturii,
în termen de 72 de ore de la afişarea rezultatelor, de către
candidaţi, curţile de apel sau parchetele de pe lângă acestea.
Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile. Decizia
comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilă.
Notarea la probele orale este definitivă.
După întocmirea tabelului de clasificare a candidaţilor,
Consiliul Superior al Magistraturii validează examenul de
capacitate, în prima şedinţă care urmează afişării rezultatelor.
Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot
sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în care constată
că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege sau de
regulament privind organizarea examenului sau că există
dovada săvârşirii unor fraude. După validarea examenului de
capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecătorii şi
parchetele de pe lângă aceste instanţe se publică de îndată,
separat pentru judecători şi procurori, în Monitorul Oficial al
56
României, Partea a III-a, şi se afişează la sediile instanţelor şi
parchetelor, prin grija Consiliului Superior al Magistraturii.
Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate
au dreptul, în ordinea mediilor, să-şi aleagă posturile, în termen
de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial
al României, Partea a III-a.
Candidatului care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a
postului în termenul mai sus menţionat i se propune, din oficiu,
un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul de
a accepta propunerea este considerat demisie.
La medii egale are prioritate la alegerea postului, în
următoarea ordine, candidatul care funcţionează la instanţa sau
parchetul pentru care a optat ori cel care are o vechime mai
mare în magistratură.
Repartizarea pe posturi se afişează la sediul Consiliului
Superior al Magistraturii, al instanţelor şi al parchetelor, se
comunică persoanelor interesate şi se publică pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o
minoritate naţională are o pondere de cel puţin 50% din
numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidaţii
cunoscători ai limbii acelei minorităţi.
57
c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură
de o bună reputaţie;
d) cunosc limba română;
e) sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic,
pentru exercitarea funcţiei.
Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata
mandatului şi se supun numai legii.
Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile, prevăzute
de lege pentru judecători şi procurori, privind obligaţiile,
interdicţiile, incompatibilităţile, dispoziţiile referitoare la
concediul de odihnă, asistenţă medicală gratuită şi gratuitatea
transportului judecători şi procurori.
Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile
prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. Numărul total
al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe
instanţe, în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin
ordin al ministrului justiţiei.
Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale
privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele
de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi
procurori. Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul
justiţiei. Acestea sunt aplicate asistenţilor judiciari şi eliberarea
din funcţie a acestora se comunică Consiliului Economic şi
Social de ministrul justiţiei.
Împotriva sancţiunilor aplicate se poate face contestaţie,
în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii, la secţia
de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în
circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat. Hotărârea
curţii de apel este definitivă.
Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca
urmare a reducerii numărului de posturi, în raport cu volumul
de activitate al instanţei.
Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului
Economic şi Social şi a Ministerului Justiţiei, se stabilesc:
58
a) condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către
Consiliul Economic şi Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi
ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei;
b) condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor
judiciari.
Magistraţii consultanţi în funcţie la data de intrării în
vigoare legii sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi
judiciari şi îşi continuă activitatea în cadrul tribunalelor de
muncă şi asigurări sociale sau, după caz, al secţiilor sau
completelor specializate.
59
Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii este alcătuită din:
a) 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) 3 judecători de la curţile de apel;
c) 2 judecători de la tribunale;
d) 2 judecători de la judecătorii.
60
Magistraturii în faţa colectivelor de judecători şi procurori.
Candidaturile judecătorilor şi procurorilor pot fi susţinute de
colectivele de judecători şi procurori, precum şi de asociaţiile
profesionale ale acestora.
Perioada în care pot fi depuse candidaturile se stabileşte
de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
61
putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a
atribuţiilor prevăzute de lege.
Colegiile de conducere ale Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Parchetului Naţional Anticorupţie, ale curţilor de apel
şi ale parchetelor de pe lângă acestea verifică îndeplinirea
condiţiilor prevăzute în Lege de către judecătorii şi procurorii
care şi-au depus candidaturile.
Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aleg, în
adunarea generală, prin vot secret, direct şi personal, 2 membri
pentru Consiliul Superior al Magistraturii, dintre judecătorii
care şi-au depus candidatura.
Procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi procurorii de la Parchetul Naţional
Anticorupţie aleg, în adunarea generală comună a procurorilor
din aceste parchete, prin vot secret, direct şi personal, un
membru pentru Consiliul Superior al Magistraturii dintre
procurorii care şi-au depus candidatura. În cadrul adunării
generale votează şi procurorii din structurile teritoriale ale
acestor parchete.
Sunt aleşi ca membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie sau de la Parchetul Naţional Anticorupţie,
care au obţinut majoritate de voturi în adunările generale.
În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu obţine
majoritate de voturi, se organizează turul doi al alegerilor la
care participă judecătorii şi procurorii clasaţi pe primele două
locuri. Este ales membru al Consiliului Superior al
Magistraturii candidatul care a obţinut numărul cel mai mare
de voturi în turul doi al alegerilor.
Candidaturile se centralizează pe categorii de instanţe şi
parchete şi se transmit instanţelor şi parchetelor din
circumscripţia curţii de apel, însoţite de documentele prevăzute
62
la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii.
Colegiul de conducere al fiecărei curţi de apel
organizează propria adunare generală, adunarea generală a
judecătorilor de la tribunalele şi tribunalele specializate din
circumscripţia curţii de apel şi adunarea generală a
judecătorilor de la judecătoriile din circumscripţia curţii de
apel.
Colegiul de conducere al fiecărui parchet de pe lângă
curţile de apel organizează propria adunare generală, adunarea
generală a procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunale şi
tribunalele specializate din circumscripţia curţii de apel şi
adunarea generală a procurorilor de la parchetele de pe lângă
judecătoriile din circumscripţia curţii de apel.
Colegiul de conducere al fiecărei curţi de apel şi al
fiecărui parchet de pe lângă acestea centralizează candidaturile
depuse de judecătorii şi procurorii din circumscripţiile lor.
Judecătorii de la fiecare curte de apel, judecătorii de la
toate tribunalele şi tribunalele specializate din circumscripţia
fiecărei curţi de apel şi judecătorii de la toate judecătoriile din
circumscripţia fiecărei curţi de apel desemnează, în cele 3
adunări generale, prin vot secret, direct şi personal, câte un
candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al
Magistraturii dintre judecătorii care şi-au depus candidatura.
Procurorii de la fiecare parchet de pe lângă curţile de
apel, procurorii de la toate parchetele de pe lângă tribunale şi
tribunalele specializate din circumscripţia fiecărei curţi de apel
şi procurorii de la parchetele de pe lângă judecătoriile din
circumscripţia fiecărei curţi de apel desemnează, în cele 3
adunări generale, prin vot secret, direct şi personal, câte un
candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al
Magistraturii dintre procurorii care şi-au depus candidatura.
Sunt desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al
63
Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii şi procurorii
care au obţinut majoritate de voturi în adunările generale.
Judecătorii militari şi procurorii militari îşi depun
candidatura la Curtea Militară de Apel Bucureşti sau, după caz,
la Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi tribunalele militare,
precum şi parchetele de pe lângă acestea desemnează câte un
candidat care va fi inclus pe listele prevăzute la art. 11 alin. (1)
lit. c) şi e), respectiv d) şi f) potrivit Legii nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii.
Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte listele cu
judecătorii şi procurorii desemnaţi pentru a candida la funcţia
de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pe
categorii de instanţe şi parchete.
Listele prevăzute şi documentele prevăzute la art. 7
alin. (4) Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii se publică pe pagina de Internet a Consiliului
Superior al Magistraturii.
Listele judecătorilor şi ale procurorilor care au fost
desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii se transmit instanţelor sau, după caz,
parchetelor, de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu cel
puţin 20 de zile înainte de data stabilită pentru adunările
generale, după cum urmează:
a) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la curţile de apel se
transmite tuturor curţilor de apel;
b) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la parchetele de pe
lângă curţile de apel se transmite tuturor parchetelor de pe
lângă curţile de apel;
c) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la tribunale şi
tribunalele specializate se transmite tuturor tribunalelor şi
tribunalelor specializate;
64
d) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la parchetele de pe
lângă tribunale şi tribunale specializate se transmite tuturor
parchetelor de pe lângă tribunale şi tribunale specializate;
e) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la judecătorii se
transmite tuturor judecătoriilor;
f) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la parchetele de pe
lângă judecătorii se transmite tuturor parchetelor de pe lângă
judecătorii.
65
Judecătorii de la judecătorii şi procurorii de la
parchetele de pe lângă acestea aleg ca membri ai Consiliului
Superior al Magistraturii, în adunările lor generale, prin vot
secret, direct şi personal, 2 judecători de la judecătorii şi un
procuror de la parchetele de pe lângă acestea.
În procedura de desemnare a candidaţilor şi de alegere a
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, adunările
generale sunt legal constituite în prezenţa a cel puţin două
treimi din numărul judecătorilor sau, după caz, al procurorilor
în funcţie, inclusiv cei delegaţi sau detaşaţi de la alte instanţe
sau parchete.
Adunările generale sunt prezidate de magistratul cu cea
mai mare vechime în magistratură, care nu şi-a depus
candidatura pentru funcţia de membru al Consiliului Superior
al Magistraturii.
În procedura de alegere a membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii, fiecare judecător şi procuror votează
un număr de candidaţi egal cu numărul membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii, care reprezintă categoria de instanţe
sau parchete la nivelul cărora judecătorul sau, după caz,
procurorul îşi desfăşoară activitatea. În cazul în care au fost
votate mai puţine personae, votul este nul.
La alegerea membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii nu pot participa judecătorii şi procurorii detaşaţi
la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor mai sus menţionate,
judecătorul sau procurorul care a prezidat adunarea generală
este ajutat de 2 judecători sau, după caz, de 2 procurori,
desemnaţi de adunările generale, dintre judecătorii sau
procurorii care nu şi-au depus candidaturile.
Consiliul Superior al Magistraturii centralizează
rezultatele votului din circumscripţiile tuturor curţilor de apel şi
ale parchetelor de pe lângă acestea.
66
Consiliul Superior al Magistraturii verifică legalitatea
procedurilor de alegere, din oficiu sau la sesizarea oricărui
judecător sau procuror.
În vederea formulării sesizării, judecătorii şi procurorii
au dreptul să verifice procesele-verbale cu privire la
desfăşurarea alegerilor şi rezultatul acestora, precum şi
buletinele de vot. Contestaţiile referitoare la legalitatea
procedurilor de alegere pot fi depuse la Consiliul Superior al
Magistraturii, în termen de 15 zile de la data alegerilor.
Contestaţiile se soluţionează de către Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii, în termen de 5 zile de la data
sesizării. Soluţia motivată a contestaţiei se comunică
persoanelor care au făcut sesizarea.
În cazul în care se constată încălcări ale legii în
procedurile de alegere, Consiliul Superior al Magistraturii
dispune măsurile necesare pentru înlăturarea acestora, inclusiv
repetarea alegerilor, numai la instanţele sau parchetele la care
încălcarea legii a avut drept consecinţă influenţarea rezultatului
alegerilor.
Consiliul Superior al Magistraturii alcătuieşte lista
finală cuprinzând magistraţii aleşi potrivit prevederilor art. 8
alin. (3) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii şi o transmite Biroului
permanent al Senatului.
Înainte de transmiterea listei către Biroul permanent al
Senatului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii verifică şi comunică, în termen de 15 zile de la
solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă
judecătorii şi procurorii aleşi au făcut parte din serviciile de
informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea.
Biroul permanent al Senatului înaintează lista Comisiei
juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, pentru a
examina dacă au fost respectate dispoziţiile legale cu privire la
alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, iar
67
Senatul, în prezenţa majorităţii membrilor săi, pe baza
raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi
validări, validează lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri
ai Consiliului Superior al Magistraturii. Refuzul validării nu
poate interveni decât în cazul încălcării legii în procedura
alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii şi
numai dacă această încălcare a legii are drept consecinţă
influenţarea rezultatului alegerilor.
În vederea alegerii celor 2 reprezentanţi ai societăţii
civile în Consiliul Superior al Magistraturii, organizaţiile
profesionale ale juriştilor, consiliile profesionale ale facultăţilor
de drept acreditate, asociaţiile şi fundaţiile care au ca obiectiv
apărarea drepturilor omului pot propune Biroului permanent al
Senatului câte un candidat.
68
Perioada în care se depun propunerile de candidaturi se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, cu 30 de zile
înainte de începerea curgerii termenului.
Candidaţii propuşi vor prezenta Senatului documentele
prevăzute la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi cazierul judiciar.
Senatul alege, dintre candidaţii prevăzuţi la art. 19 din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cei 2
reprezentanţi ai societăţii civile, potrivit procedurii prevăzute în
regulamentul acestei Camere.
Lista candidaţilor şi documentele prevăzute la art. 7
alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii se afişează pe paginile de Internet ale Senatului şi
Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 5 zile de la
expirarea perioadei de depunere a acestora.
Hotărârile Senatului privind validarea şi alegerea
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
69
activitate, membrii Consiliului desfăşurând de asemenea o
activitate permanentă.
Însăşi Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează
ca organ cu activitate permanentă. Hotărârile Consiliului
Superior al Magistraturii se iau în plen sau în secţii, potrivit
atribuţiilor care revin acestora.
Preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al
Magistraturii nu exercită activitatea de judecător sau procuror.
Judecătorii şi procurorii aleşi ca membri ai Consiliului Superior
al Magistraturii îşi suspendă activitatea de judecător, respectiv
de procuror, referitoare la prezenţa judecătorilor în complete de
judecată, respectiv efectuarea actelor de urmărire penală de
către procurori. La încetarea mandatului, cei care au optat
pentru suspendarea activităţii îşi reiau activitatea de judecător
sau procuror.
Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii
aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a legii pot opta pentru
suspendarea activităţii de judecător sau procuror pentru
perioada rămasă până la terminarea mandatului. Opţiunea se
exprimă în scris, la preşedintele Consiliului Superior al
Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a legii.
Funcţiile de conducere deţinute de judecătorii sau
procurorii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii se suspendă de drept la data publicării hotărârii
Senatului în Monitorul Oficial al României, Partea I. Membrii
aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii ce deţin o funcţie
de conducere la instanţe ori parchete, la data intrării în vigoare
a legii, pot opta pentru suspendarea din funcţia de conducere
respectivă în condiţiile mai sus menţionate.
Perioada în care judecătorul sau procurorul este
membru al Consiliului Superior al Magistraturii constituie
vechime în aceste funcţii.
70
Consiliul Superior al Magistraturii este condus de
preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, aleşi dintre judecătorii
şi procurorii prevăzuţi la art. 3 lit. a) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, care fac parte din
secţii diferite, pentru un mandat de un an, ce nu poate fi
reînnoit.
Preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al
Magistraturii sunt aleşi de plen, în prezenţa a cel puţin 15
membri ai Consiliului, cu votul majorităţii membrilor acestuia.
71
h) prezintă, în şedinţa publică a plenului, raportul anual
asupra activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, care se
transmite instanţelor şi parchetelor şi se dă publicităţii.
72
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie participă
la lucrările secţiei pentru judecători, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la
lucrările secţiei pentru procurori, iar ministrul justiţiei, la
lucrările ambelor secţii.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul
justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot în situaţiile în
care secţiile îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în
domeniul răspunderii disciplinare.
Reprezentanţii societăţii civile participă numai la
lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Lucrările plenului şi ale secţiilor Consiliului Superior al
Magistraturii sunt, de regulă, publice. Membrii plenului sau ai
secţiilor hotărăsc, cu majoritate de voturi, situaţiile în care
şedinţele nu sunt publice.
Asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor
pot participa la lucrările plenului şi ale secţiilor, exprimând,
atunci când consideră necesar, un punct de vedere asupra
problemelor ce se dezbat, la iniţiativa lor sau la solicitarea
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Ordinea de zi a lucrărilor plenului şi ale secţiilor
Consiliului Superior al Magistraturii se aprobă de către acestea,
la propunerea preşedintelui sau, după caz, a vicepreşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii.
Recursul suspendă executarea hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii. Hotărârea prin care se soluţionează
recursul este irevocabilă.
Ordinea de zi se publică cu 3 zile înainte pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârile
Consiliului Superior al Magistraturii se publică în Buletinul
Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
73
V.4.5. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii
74
persoanelor fizice sau juridice informaţiile sau actele pe care le
consideră necesare.
În scopul informării cu privire la activitatea instanţelor
şi parchetelor, membrii Consiliului Superior al Magistraturii
efectuează deplasări la sediile instanţelor şi ale parchetelor şi
organizează întâlniri cu judecătorii, procurorii şi reprezentanţii
societăţii civile.
În cazurile în care legea prevede avizul conform,
aprobarea sau acordul Consiliului Superior al Magistraturii,
punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Dacă legea
prevede consultarea sau avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta nu este
obligatoriu.
În cazul în care legea nu prevede un termen pentru
emiterea avizelor de către Consiliul Superior al Magistraturii,
acestea se emit în 30 de zile de la sesizare. Depăşirea de către
Consiliul Superior al Magistraturii a termenului de emitere a
avizului nu afectează valabilitatea actului.
Consiliul Superior al Magistraturii coordonează
activitatea Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii
Naţionale de Grefieri, întocmeşte şi păstrează dosarele
profesionale ale judecătorilor şi procurorilor.
75
alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,
Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti,
precum şi alte regulamente şi hotărâri prevăzute în Legea nr.
303/2004, republicată, şi în Legea nr. 304/2004, republicată.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii asigură
totodată publicarea Codului deontologic al judecătorilor şi
procurorilor şi a regulamentelor mai sus menţionate în
Monitorul Oficial al României, Partea I şi pe pagina de Internet
a Consiliului Superior al Magistraturii.
76
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are
următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi
procurorilor:
a) propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi
eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu
excepţia celor stagiari;
b) numeşte judecătorii stagiari şi procurorii stagiari, pe baza
rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului
Naţional al Magistraturii;
c) dispune promovarea judecătorilor şi a procurorilor;
d) eliberează din funcţie judecătorii stagiari şi procurorii
stagiari;
e) propune Preşedintelui României conferirea de distincţii
pentru judecători şi procurori, în condiţiile legii;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.
77
organizare a examenului de admitere în Institutul Naţional al
Magistraturii;
c) organizează şi validează, potrivit legii şi regulamentului,
examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor şi
aprobă programul de formare profesională continuă a
judecătorilor şi procurorilor, la propunerea Consiliului ştiinţific
al Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi tematica
activităţilor de formare profesională continuă, organizate de
curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea;
d) organizează şi validează, potrivit legii şi regulamentului,
concursurile pentru numirea în funcţii de conducere a
judecătorilor şi procurorilor;
e) dispune organizarea concursurilor de promovare a
judecătorilor şi procurorilor;
f) numeşte comisiile pentru evaluarea activităţii profesionale
a judecătorilor şi procurorilor, în condiţiile legii;
g) numeşte şi revocă directorul şi directorii adjuncţi ai
Institutului Naţional al Magistraturii, la propunerea Consiliului
ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, şi desemnează
judecătorii şi procurorii care vor face parte din Consiliul
ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii;
h) la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional
al Magistraturii, aprobă structura organizatorică, statele de
funcţii şi statele de personal ale Institutului Naţional al
Magistraturii;
i) numeşte directorul şi directorii adjuncţi ai Şcolii Naţionale
de Grefieri şi desemnează judecătorii şi procurorii membri în
consiliul de conducere al şcolii;
j) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.
78
a) convoacă adunările generale ale judecătorilor şi
procurorilor, în condiţiile legii;
b) aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea
numărului de posturi pentru instanţe şi parchete;
c) elaborează propriul proiect de buget, cu avizul consultativ
al Ministerului Finanţelor Publice, şi emite avizele conforme
pentru proiectele de buget ale instanţelor şi parchetelor;
d) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.
79
d) analizează îndeplinirea condiţiilor legale de către
judecătorii stagiari şi procurorii stagiari care au promovat
examenul de capacitate, de către alţi jurişti care au fost admişi
la concursul de intrare în magistratură, de către judecătorii şi
procurorii înscrişi la concursul de promovare şi de către
judecătorii şi procurorii propuşi pentru numirea în funcţii de
conducere;
e) soluţionează contestaţiile împotriva calificativelor acordate
de comisiile de evaluare anuală a activităţii profesionale a
judecătorilor şi procurorilor, constituite în condiţiile legii;
f) iau măsuri pentru soluţionarea sesizărilor primite de la
justiţiabili sau de la alte persoane privind conduita
necorespunzătoare a judecătorilor şi procurorilor;
g) propun Preşedintelui României numirea în funcţie şi
revocarea din funcţie a preşedintelui, vicepreşedintelui şi
preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
h) avizează propunerea ministrului justiţiei de numire şi
revocare a procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului general al
Parchetului Naţional Anticorupţie, a adjuncţilor acestora, a
procurorilor şefi secţie din aceste parchete, precum şi a
procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism şi a adjunctului acestuia;
i) aprobă transferul judecătorilor şi procurorilor;
j) dispun suspendarea din funcţie a judecătorilor şi
procurorilor;
k) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.
80
înfiinţarea sediilor secundare ale instanţelor judecătoreşti şi
circumscripţiilor acestora, în condiţiile legii;
b) aprobă propunerea procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului
general al Parchetului Naţional Anticorupţie de înfiinţare şi
desfiinţare a secţiilor în cadrul parchetelor;
c) avizează proiectul de hotărâre a Guvernului privind lista
localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor;
d) stabilesc categoriile de procese sau de cereri care se
soluţionează în municipiul Bucureşti numai de anumite
instanţe, cu respectarea competenţei materiale prevăzute de
lege;
e) la propunerea preşedinţilor curţilor de apel, stabilesc
numărul vicepreşedinţilor curţilor de apel, ai tribunalelor şi ai
tribunalelor specializate, precum şi judecătoriile la care
funcţionează un vicepreşedinte;
f) la propunerea procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului
general al Parchetului Naţional Anticorupţie, după caz, aprobă
numărul adjuncţilor procurorilor generali ai parchetelor de pe
lângă curţile de apel şi ai prim-procurorilor parchetelor de pe
lângă tribunale, precum şi parchetele de pe lângă judecătorii,
unde prim-procurorii sunt ajutaţi de adjuncţi;
g) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.
81
Secţia pentru judecători are rolul de instanţă
disciplinară şi pentru magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de
disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii. Comisiile
de disciplină sunt formate din 3 inspectori ai Serviciului de
inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, 3 inspectori
ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori, pot fi
sesizate de Inspecţia judiciară sau se pot sesiza din oficiu în
legătură cu abaterile disciplinare ale judecătorilor şi
procurorilor.
Membrii comisiilor de disciplină nu pot desfăşura pe
perioada mandatului decât activitate specifică acestei calităţi şi
sunt înlocuiţi de membrii supleanţi în situaţiile în care, din
motive întemeiate, nu pot participa la soluţionarea lucrărilor.
Împreună cu membrii supleanţi sunt numiţi de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un mandat de un
an, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
Orice persoană interesată, inclusiv conducătorii
instanţelor sau ai parchetelor, poate semnala Inspecţiei
judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita
necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu
încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii
ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
Orice semnalare privind activitatea necorespunzătoare
a judecătorilor şi procurorilor, greşit îndreptată la instanţe sau
parchete, va fi înaintată Inspecţiei judiciare în termen de 5 zile
de la înregistrare.
Aspectele semnalate sunt supuse unor verificări
prealabile efectuate de inspectorii din cadrul Serviciului de
inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv ai Serviciului de
inspecţie judiciară pentru procurori, în cadrul cărora se
stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri
disciplinare.
82
Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se
constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri
disciplinare, rezultatul se comunică direct persoanei care a
formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare.
În cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii
unei abateri disciplinare, Serviciul de inspecţie judiciară pentru
judecători, respectiv Serviciul de inspecţie judiciară pentru
procurori sesizează comisia de disciplină corespunzătoare.
În termen de maximum 10 zile de la data sesizării,
comisia de disciplină corespunzătoare poate dispune clasarea
sau, după caz, efectuarea cercetării disciplinare.
În vederea exercitării acţiunii disciplinare, cercetarea
disciplinară este obligatorie.
Cercetarea disciplinară:
- se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului
de inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv
din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru
procurori,
- se efectuează în termen de 30 de zile de la data
dispunerii acesteia, cu excepţia situaţiei în care
intervine suspendarea. Comisia de disciplină poate
dispune prelungirea termenului cu cel mult 30 de
zile, dacă există motive întemeiate care justifică
această măsură,
- se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor legale
referitoare la informaţiile clasificate şi la protecţia
datelor cu caracter personal,
- se suspendă atunci când împotriva judecătorului
sau procurorului cercetat s-a dispus punerea în
mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă.
83
precum şi orice alte date concludente din care să se poată
aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. Ascultarea
celui în cauză şi verificarea apărărilor judecătorului sau
procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau
procurorului cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la
cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică
încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are
dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în
apărare.
Organul de urmărire penală este obligat să comunice
Consiliului Superior al Magistraturii într-un termen rezonabil
actul prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.
Suspendarea se dispune de comisia de disciplină, prin
rezoluţie. Suspendarea operează până când soluţia pronunţată
în cauza care a motivat suspendarea a devenit definitivă.
În cazul în care, înainte de sesizarea secţiei, comisia de
disciplină constată că sunt necesare verificări suplimentare,
solicită completarea cercetării disciplinare. Rezultatul
verificărilor suplimentare este înaintat comisiei de disciplină în
cel mult 30 de zile de la data la care s-a dispus completarea
verificărilor.
În termen de 20 de zile de la primirea rezultatului
cercetării disciplinare sau, după caz, a rezultatului verificărilor
suplimentare, comisia de disciplină, în cazul în care consideră
că se justifică, sesizează secţia corespunzătoare în vederea
soluţionării acţiunii disciplinare.
În cazul în care comisia de disciplină consideră că
exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică, dispune
clasarea. Rezoluţia comisiei de disciplină dispusă în condiţiile
mai sus menţionate sau, după caz, în condiţiile prezente se
comunică persoanelor indicate la art. 451 alin. (4) din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Rezoluţia de clasare poate fi atacată potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
84
completările ulterioare, de persoana indicată la art. 451 alin. (1)
şi de persoana vizată din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii.
Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termenul de
prescripţie de cel mult un an de la data la care fapta a fost
cunoscută de Consiliul Superior al Magistraturii, dar nu mai
târziu de 2 ani de la data săvârşirii faptei.
În procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului
Superior al Magistraturii, citarea judecătorului sau procurorului
împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară este
obligatorie. Judecătorul sau procurorul poate fi reprezentat de
un alt judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat
de un avocat.
Judecătorul sau procurorul şi, după caz, reprezentantul
ori avocatul său au dreptul să ia cunoştinţă de toate actele
dosarului şi pot solicita administrarea de probe în apărare.
Dispoziţiile art. 46 alin. (5) şi (6) din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se aplică
în mod corespunzător. Suspendarea se dispune, prin încheiere,
de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al
Magistraturii.
Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul în
care constată că sesizarea este întemeiată, aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu
gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau
procuror şi cu circumstanţele personale ale acestuia.
Dispoziţiile din prezenta lege ce reglementează
procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează
cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
85
Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii
soluţionează acţiunea disciplinară printr-o hotărâre care
cuprinde, în principal, următoarele:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi
încadrarea juridică a acesteia;
b) temeiul de drept al aplicării sancţiunii;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate
de judecător sau procuror;
d) sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării
acesteia;
e) calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;
f) instanţa competentă să judece calea de atac.
86
V.4.6. Statutul membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii
87
funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte se propune de o treime
din numărul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii
sunt revocaţi şi la cererea majorităţii adunărilor generale de la
nivelul instanţelor sau parchetelor pe care le reprezintă, în
cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a
atribuţiilor încredinţate prin alegerea ca membru al Consiliului.
În cadrul adunărilor generale, decizia se ia cu votul a două
treimi din numărul judecătorilor sau procurorilor.
În cazul adunării generale comune a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Parchetului
Naţional Anticorupţie, decizia de revocare a reprezentantului
acestor parchete se ia cu votul majorităţii procurorilor. În
cadrul adunării generale votează şi procurorii din structurile
teritoriale ale acestor parchete.
Decizia de revocare a reprezentantului Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie se ia cu votul majorităţii judecătorilor din
adunarea generală.
Procedura de revocare poate fi declanşată de orice
adunare generală de la nivelul instanţelor sau parchetelor pe
care le reprezintă membrul Consiliului Superior al
Magistraturii a cărui revocare se cere, precum şi de
organizaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor.
Centralizarea rezultatelor votului se realizează de
adunarea generală care a iniţiat procedura sau de prima adunare
generală sesizată de organizaţiile profesionale ale judecătorilor
şi procurorilor.
În termen de 15 zile de la înregistrarea sesizării semnate
şi motivate de reprezentanţii adunărilor generale, Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii dispune revocarea din
funcţie a membrului ales.
Membrii Consiliului Superior al Magistraturii care au
calitatea de judecător sau procuror răspund civil, disciplinar şi
penal, în condiţiile legii. Membrul Consiliului Superior al
88
Magistraturii faţă de care se exercită acţiunea disciplinară nu
participă în calitate de membru ales la lucrările secţiei în care
se judecă acţiunea disciplinară.
În cazul încetării calităţii de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii înainte de expirarea mandatului,
pentru locul rămas vacant se organizează noi alegeri, potrivit
procedurii prevăzute de lege.
Până la alegerea unui nou membru, interimatul va fi
asigurat de judecătorul sau procurorul care a obţinut numărul
următor de voturi în cadrul alegerilor desfăşurate potrivit art. 8
alin. (3) sau art. 13 ori, după caz, art. 19 din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Din Consiliul Superior al Magistraturii nu pot face
parte, în timpul aceluiaşi mandat, soţi sau rude ori afini până la
gradul IV inclusiv.
89
Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii
este condus de un secretar general.
Secretarul general este numit şi revocat de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii şi
procurorii care au cel puţin 8 ani vechime în magistratură,
totodată acesta poate fi ajutat de un secretar general adjunct,
specialist în management, resurse umane sau în domeniul
financiar.
Secretarul general al Consiliului Superior al
Magistraturii primeşte o indemnizaţie lunară egală cu cea a
secretarului general din Ministerul Justiţiei, prevăzută de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 347/2003, cu
modificările ulterioare, iar adjunctul acestuia, o indemnizaţie
lunară egală cu cea a unui secretar general adjunct din
Ministerul Justiţiei, prevăzută de acelaşi act normativ.
Pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
funcţionează Inspecţia judiciară, condusă de un inspector şef.
În cadrul Inspecţiei judiciare funcţionează un serviciu
de inspecţie judiciară pentru judecători şi un serviciu de
inspecţie judiciară pentru procurori.
Inspectorii din cadrul Inspecţiei judiciare sunt numiţi de
plen, prin concurs sau examen, pentru un mandat de 6 ani,
dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.
60 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior
al Magistraturii şi au avut calificativul foarte bine la ultima
evaluare.
Pe durata exercitării mandatului de inspector,
judecătorii şi procurorii sunt suspendaţi de drept din funcţiile
pe care le ocupă la instanţe şi parchete. Judecătorii şi procurorii
cu funcţii de conducere sunt obligaţi să opteze între funcţia de
conducere şi cea de inspector judiciar, în termen de 30 de zile
de la data dobândirii dreptului de a ocupa în continuare funcţia
de inspector judiciar. După cele 30 de zile, postul de conducere
90
sau de inspector judiciar pentru care nu s-a făcut opţiunea
devine vacant de drept.
Inspectorii din cadrul Inspecţiei judiciare pot fi revocaţi
din funcţie de plen, din oficiu sau la propunerea inspectorului
şef, pentru neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a
atribuţiilor de serviciu sau în cazul aplicării unei sancţiuni
disciplinare. Acţiunea disciplinară se exercită de comisia de
disciplină corespunzătoare serviciului de inspecţie judiciară din
care face parte şi va fi soluţionată de Secţia pentru judecători
sau de Secţia pentru procurori, după caz.
La încetarea funcţiei de inspector în cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii, judecătorii şi procurorii revin la
instanţele sau parchetele unde au funcţionat anterior ori, cu
consimţământul lor, la alte instanţe sau parchete unde au
dreptul să funcţioneze potrivit legii.
Pe perioada mandatului, inspectorii judiciari îşi
păstrează drepturile şi sunt supuşi obligaţiilor, interdicţiilor şi
incompatibilităţilor ce revin judecătorilor şi procurorilor.
Perioada în care judecătorul sau procurorul este inspector
judiciar în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii
constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Inspectorii pot solicita preşedinţilor instanţelor
judecătoreşti şi conducătorilor parchetelor din circumscripţia
altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa sau
parchetul unde se efectuează o verificare să desemneze
judecători sau procurori, prin rotaţie, care să efectueze anumite
acte dintre cele date în competenţa Inspecţiei judiciare.
Atribuţiile Inspecţiei judiciare, structura, numărul şi
salarizarea inspectorilor se stabilesc de Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii, în limitele bugetului.
Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii
este organizat în direcţii, servicii şi birouri. Structura
organizatorică a aparatului propriu al Consiliului Superior al
91
Magistraturii se stabileşte prin hotărâre a plenului, în limitele
bugetului.
Personalul din aparatul propriu al Consiliului Superior
al Magistraturii este numit prin concurs sau examen, personalul
de conducere din aparatul propriu al Consiliului Superior al
Magistraturii este numit de plen, iar cel de execuţie, de
secretarul general.
Funcţiile de specialitate juridică din aparatul propriu al
Consiliului Superior al Magistraturii pot fi ocupate şi de
judecători şi procurori detaşaţi, în condiţiile legii.
Funcţionarii publici şi personalul contractual din
aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii sunt
salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi
categorii de personal din aparatul Parlamentului.
Statele de funcţii şi de personal se aprobă de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, în limitele bugetului.
Atribuţiile secretarului general şi ale personalului din
aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii,
precum şi organizarea şi funcţionarea compartimentelor din
cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al
Magistraturii se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii.
92
Conducerea Ministerului Justiţiei este asigurata de
ministrul justiţiei. Atribuţiile acestuia au fost considerabil
reduse prin noile legi privind organizarea judiciara, şi statutul
magistratului, majoritatea competenţelor în materia carierei
magistraţilor fiind preluate de Consiliul Superior al
Magistraturii.
93
inernaţionale, hotarâri ale Curţii Europene a
Drepturilor Omului, ale unor tribunale penale
internaţionale sau ale altor organisme internaţionale
cu atribuţii jurisdicţionale;
e) elaborează studii privind cadrul înţelegerilor
internaţionale şi participă, în condiţiile legii, la
negocieri în vederea încheierii de convenţii
internaţionale interesând domeniul justiţiei;
avizeaza, în limitele competenţei sale, proiecte de
convenţii internaţionale, anterior aprobarii nego-
cierii lor; îndeplineşte sau asigura aducerea la
îndeplinire a obligaţiilor ce revin Ministerului
Justiţiei şi instanţelor judecatoresti, potrivit
convenţiilor şi uzanţelor internaţionale;
f) efectuează studii, analize şi documentări privind
necesitatea iniţierii, completarii sau modificarii
unor acte normative din domeniul justiţiei; organi-
zează şi coordonează activitatea desistematizare,
simplificare şi perfecţionare a legislaţiei din
domeniul sau de activitate;
g) constituie, potrivit legii, comisii de elaborare a
proiectelor de coduri şi alte acte normative
complexe ce intereseaza domeniul justiţiei şi
asigura, dupa adoptare, editarea şi publicarea
ediţiilor oficiale ale acestora;
h) organizează examene sau concursuri în vederea
admiterii în magistratură, examene de capacitate ale
magistraţilor, precum şi cele de promovare în
funcţie şi participa la examenele de numire şi de
capacitate ale notarilor publici, ale executorilor
judecatoreşti şi ale personalului propriu;
i) conduce, îndrumă şi verifică activitatea privind
executarea pedepselor privative de libertate
aplicate condamnaţilor şi a unor masuri educative
94
aplicate minorilor şi asigura condiţiile pentru
respectarea drepturilor şi îndatoririlor prevazute de
lege pentru aceste categorii de persoane.
Îndeplineşte atribuţiile prevazute în Convenţia
europeana asupra transferarii persoanelor
condamnate şi în protocolul adiţional la aceasta,
ratificate de România;
j) îndeplineşte atribuţiile care îi sunt stabilite prin legea
notarilor publici şi a activitaţii notariale, legea
cadastrului şi a publicitaţii imobiliare, legea
cetaţeniei române, legea privind executoarii
juecatoreşti, legea privind statutul funcţionarilor
publici, legea bancara, dispoziţiile legale cu privire
la asociaţii şi fundaţii şi cele relative la
supravegherea Arhivei Electronice de Garanţii
Reale Mobiliare sau în alte legi speciale;
k) coordonează, îndrumă şi controlează din punct de
vedere administrativ şi metodologic activitatea de
expertiza tehnica judiciara; organizeaza examenele
pentru atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar şi
testează specialiştii, în condiţiile legii; asigura
perfecţionarea pregătirii profesionale a experţilor
tehnici judiciari şi a specialiştilor;
l) editează buletine informative, culegeri de acte
normative şi de practică judiciară, precum şi alte
materiale din domeniul sau de activitate.
95
tăţii asigurarii condiţiilor materiale pentru buna organizare şi
funcţionare a actul de justiţie. Unele atribuţii ale ministrului
justiţiei cu privire la recrutarea persoanelor care participa la
realizarea justiţiei s-au menţinut. Astfel, ministrul justiţiei
numeşte asistenţii judiciari, la propunerea Consiliului Econo-
mic şi Social. Tot el aplică şi sancţiunile disciplinare acestora.
96
e) este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic,
pentru exercitarea funcţiei. Comisia medicală se numeşte prin
ordin comun al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti şi
al ministrului sănătăţii. Taxele examenului medical pentru
candidaţii declaraţi admişi se suportă din bugetul Institutului
Naţional al Magistraturii.
97
Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului
Naţional al Magistraturii.
Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot
formula contestaţii în termen de 3 zile de la afişare la comisia
de soluţionare a contestaţiilor. Aceasta le va soluţiona în
termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a
contestaţiilor este irevocabilă.
Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au
calitatea de auditori de justiţie.
Formarea profesională iniţială în cadrul Institutului
Naţional al Magistraturii constă în pregătirea teoretică şi
practică a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau
procurori. Durata cursurilor de formare profesională a
auditorilor de justiţie este de 2 ani. După primul an de cursuri,
auditorii de justiţie optează, în ordinea mediilor şi în raport cu
numărul posturilor, pentru funcţia de judecător sau procuror.
În perioada cursurilor, auditorii de justiţie efectuează
stagii de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al
parchetelor, asistă la şedinţele de judecată şi la activitatea de
urmărire penală, pentru a cunoaşte în mod direct activităţile pe
care le desfăşoară judecătorii, procurorii şi personalul auxiliar
de specialitate.
Programul de formare profesională a auditorilor de
justiţie se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la
propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
Auditorii de justiţie beneficiază de o bursă având
caracterul unei indemnizaţii lunare corespunzătoare funcţiei de
judecător stagiar şi procuror stagiar, în raport cu vechimea pe
care o au ca auditori. Bursa auditorilor de justiţie are natura şi
regimul juridic al unui drept salarial şi se stabileşte pe baza
indemnizaţiei brute prevăzute de lege pentru judecătorii şi
procurorii stagiari, la care se vor calcula reţinerile pentru
obţinerea indemnizaţiei nete, urmând a se vira obligaţia
angajatorului şi a asiguraţilor la asigurările sociale de stat,
98
precum şi obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor privind
contribuţia la asigurările sociale de sănătate. Auditorii de
justiţie beneficiază de indemnizaţie şi în perioada vacanţelor.
Indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plătesc din
fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului
Superior al Magistraturii.
Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor
de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a
Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în
funcţia de judecător sau procuror. După încheierea cursurilor în
cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie
susţin un examen de absolvire, constând în probe teoretice şi
practice, prin care se verifică însuşirea cunoştinţelor necesare
exercitării funcţiei de judecător sau de procuror.
Auditorii de justiţie care au promovat examenul vor fi
numiţi, potrivit legii, de regulă, în funcţiile pentru care au optat
după primul an de cursuri în cadrul Institutului Naţional al
Magistraturii, în schimb cei care nu promovează examenul de
absolvire se pot prezenta încă o dată pentru susţinerea acestuia
la următoarea sesiune organizată de Institutul Naţional al
Magistraturii.
În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintă, în
mod nejustificat, la examen sau nu promovează examenul în a
doua sesiune, el nu poate fi numit ca judecător sau procuror şi
este obligat să restituie bursa şi cheltuielile de şcolarizare.
Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii sunt
obligaţi să îndeplinească timp de 6 ani funcţia de judecător sau
de procuror.
În cazul în care un absolvent al Institutului Naţional al
Magistraturii este eliberat din funcţie înainte de expirarea
perioadei de 6 ani, din iniţiativa sa ori din motive care îi sunt
imputabile, el este obligat să restituie bursa de auditor de
justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate cu formarea sa,
proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului.
99
În perioada dintre data promovării examenului de
absolvire şi data numirii în funcţia de judecător sau procuror
stagiar, absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii care au
promovat examenul de absolvire primesc indemnizaţia lunară
corespunzătoare funcţiei de auditor de justiţie. Drepturile
salariale se suportă din bugetul Institutului Naţional al
Magistraturii.
100
Institutului Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod
obligatoriu elemente de drept comunitar.
Numirea judecătorilor care au obţinut rezultatul cel mai
bun la concurs sau, după caz, au fost declaraţi admişi la
examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o
perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în
condiţiile legii, numirea în celelalte funcţii de conducere se
face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o
singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la
propunerea preşedintelui instanţei.
Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii care
au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau
au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes
personal, ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu
obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
Judecătorii care participă la concurs sau examen,
precum şi cei propuşi pentru o funcţie de conducere sunt
obligaţi să dea o declaraţie pe proprie răspundere din care să
rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte
de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea, precum şi o
declaraţie de interese care se actualizează anual sau în termen
de 15 zile de la apariţia unei schimbări sau de la data la care
judecătorul a luat cunoştinţă despre aceasta.
Evidenţa posturilor vacante de conducere de la
instanţele judecătoreşti este publică şi disponibilă permanent pe
paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii,
Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei,
precum şi prin afişare la sediile instanţelor judecătoreşti.
Numirea în funcţii de conducere potrivit legii se face în
termen de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin
vacante.
Numirea în funcţiile de procuror general al parchetului
de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe
lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă
101
tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al
parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora se
face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori
este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin
Institutul Naţional al Magistraturii.
Pentru numirea în funcţii de conducere, sunt necesare
următoarele condiţii minime de vechime:
a) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de
judecătorie, prim-procuror al parchetului de pe lângă
judecătorie şi adjunct al acestuia, o vechime de 5 ani în funcţia
de judecător sau procuror;
b) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de
tribunal sau tribunal specializat, precum şi preşedinte de secţie
la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal
sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi
familie, adjunct al acestuia şi procuror şef secţie al parchetului
de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul
pentru minori şi familie, o vechime de 6 ani în funcţia de
judecător sau procuror;
c) pentru funcţia de preşedinte, vicepreşedinte,
preşedinte de secţie la curtea de apel, procuror general al
parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia,
procuror şef secţie al parchetului de pe lângă Curtea de Apel, o
vechime de 8 ani în funcţia de judecător sau procuror.
Judecătorii Curţii Constituţionale care, la data numirii,
aveau funcţia de judecător sau de procuror au dreptul, la
încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior.
Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorii şi
procurorii depun următorul jurământ: "Jur să respect
Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile
fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu
onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!" Referirea la divinitate din formula jurământului se
102
schimbă potrivit credinţei religioase a judecătorilor şi
procurorilor şi este facultativă.
Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept,
nulitatea numirii în funcţie.
Jurământul se depune în şedinţă solemnă, în faţa
judecătorilor instanţei sau, după caz, a procurorilor parchetului
la care a fost numit judecătorul sau procurorul, după citirea
actului de numire.
Depunerea jurământului se consemnează într-un
proces-verbal, care se semnează de conducătorul instanţei sau,
după caz, al parchetului şi de 2 dintre judecătorii sau procurorii
prezenţi, precum şi de cel care a depus jurământul.
Depunerea jurământului nu este necesară în cazul
transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în
altă funcţie.
La calcularea vechimii se ia în considerare şi perioada
în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
Pentru numirea în funcţii de conducere, judecătorul şi
procurorul trebuie să aibă dreptul să funcţioneze la instanţa sau,
după caz, parchetul la care urmează să fie numit în funcţia de
conducere.
La încetarea mandatului funcţiei de conducere
judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condiţiile prevăzute de
art. 48, 49 şi 50 din Lege, o funcţie de conducere la aceeaşi
instanţă sau la acelaşi parchet ori la altă instanţă sau parchet ori
revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o
instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit
legii.
103
a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile
necesare pentru numirea în funcţia de conducere;
b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor
manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi
comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile
manageriale;
c) în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare.
104
capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi
planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi
capacitatea de adaptare rapidă.
105
operare pe calculator organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii sau de instanţele judecătoreşti sau parchete, de
instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate,
precum şi de alte instituţii de specialitate.
Consiliul Superior al Magistraturii aprobă anual, la
propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, programul de
formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor.
Formarea profesională continuă a judecătorilor şi
procurorilor se realizează ţinând seama de necesitatea
specializării lor.
Cheltuielile de cazare şi masă ale judecătorilor,
procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat
judecătorilor şi procurorilor, auditorilor de justiţie, personalului
de instruire prevăzut la art. 108 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, care participă la activităţile de formare
profesională continuă organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii, se suportă din bugetul acestei instituţii.
Plafonul maxim al cheltuielilor se stabileşte prin decizie
a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, la
propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
Cheltuielile de transport ale judecătorilor, procurorilor,
personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi
procurorilor, care participă la activităţile de formare
profesională continuă organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii, se suportă din bugetul instituţiilor unde
îndeplinesc funcţia de bază.
Cheltuielile de transport ale auditorilor de justiţie şi ale
personalului de instruire al Institutului Naţional al
Magistraturii, care participă la activităţile de formare
profesională continuă organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii, se suportă din bugetul acestei instituţii.
Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, auditorii de
106
justiţie, precum şi personalul de instruire care participă la
activităţile de formare organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii nu beneficiază de diurnă de delegare de la
instituţiile unde îndeplinesc funcţia de bază.
Cheltuielile de transport al membrilor Consiliului
ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii care nu au
domiciliul în municipiul Bucureşti se suportă din bugetul
Institutului Naţional al Magistraturii.
În cadrul fiecărei curţi de apel şi în cadrul fiecărui
parchet de pe lângă curtea de apel se organizează periodic
activităţi de formare profesională continuă, constând în
consultări, dezbateri, seminarii, sesiuni sau mese rotunde, cu
participarea Institutului Naţional al Magistraturii. Tematica
acestora se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Cheltuielile aferente organizării activităţilor mai sus
menţionate, inclusiv cele privind cazarea, masa şi transportul
personalului de instruire şi al participanţilor, se suportă din
bugetul curţii de apel sau, după caz, al parchetului de pe lângă
curtea de apel. Plafonul maxim al cheltuielilor se stabileşte prin
ordin al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, respectiv
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile cu salarizarea personalului de instruire care
participă la activităţile, mai sus menţionate, se suportă din
bugetul curţii de apel sau, după caz, al parchetului de pe lângă
curtea de apel.
Judecătorii, procurorii, precum şi personalul de instruire
care participă la activităţile, mai sus menţionate, nu beneficiază
de diurnă de delegare de la instituţiile unde îndeplinesc funcţia
de bază.
Preşedintele curţii de apel sau, după caz, procurorul
general al parchetului de pe lângă curtea de apel desemnează
judecătorii, respectiv procurorii, care răspund de organizarea
activităţii de formare profesională continuă a judecătorilor şi
107
procurorilor de la curtea de apel şi instanţele din circumscripţia
acesteia, respectiv de la parchetul de pe lângă curtea de apel şi
parchetele subordonate.
Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă
profesională şi de performanţă judecătorii şi procurorii sunt
supuşi la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficienţa, calitatea
activităţii şi integritatea, obligaţia de formare profesională
continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul
judecătorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi
modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale.
Prima evaluare a judecătorilor şi procurorilor se face la
2 ani de la numirea în funcţie. Evaluarea se face de comisii
constituite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii,
separat pentru judecători şi procurori, formate din preşedintele
instanţei sau, după caz, conducătorul parchetului, secţiei sau
direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie sau Parchetului Naţional Anticorupţie,
precum şi din 2 judecători sau procurori desemnaţi de colegiul
de conducere.
Din comisiile pentru evaluarea procurorilor din cadrul
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism şi Parchetului Naţional Anticorupţie fac
parte şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, procurorul general al
Parchetului Naţional Anticorupţie care răspund direct de
performanţele acestor structuri.
Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale
a judecătorilor şi procurorilor se aprobă prin hotărâre a
Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin raportul de evaluare a activităţii profesionale a
judecătorului sau procurorului întocmit de comisiile prevăzute
în Lege, se poate acorda unul dintre calificativele: "foarte
bine", "bine", "satisfăcător" sau "nesatisfăcător".
108
Judecătorii sau procurorii nemulţumiţi de calificativul
acordat pot face contestaţie la secţia corespunzătoare a
Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de
la comunicare.
În soluţionarea contestaţiei, secţiile Consiliului Superior
al Magistraturii pot cere conducătorului instanţei sau
parchetului ori comisiilor sau persoanelor prevăzute la art. 39
alin. (3) sau (4) din Lege, orice informaţii pe care le consideră
necesare, iar citarea judecătorului sau procurorului pentru a fi
audiat este obligatorie.
Hotărârile secţiilor pot fi atacate la Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii. Hotărârile Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, ca instanţă de judecată, sunt
definitive şi irevocabile.
Sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între
3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii, judecătorii şi procurorii care primesc
calificativul "nesatisfăcător" precum şi cei care primesc
calificativul "satisfăcător" în urma a două evaluări consecutive.
Cursurile se încheie prin susţinerea unui examen, în
condiţiile legii. Judecătorul sau procurorul care primeşte în
urma a două evaluări consecutive calificativul "nesatisfăcător"
sau care nu a promovat examenul este eliberat din funcţie
pentru incapacitate profesională de către Preşedintele
României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Evoluţia carierei de judecător sau procuror se
consemnează în fişa din dosarul profesional, care se întocmeşte
şi se păstrează de Consiliul Superior al Magistraturii.
Datele conţinute în dosarul profesional sunt
confidenţiale, în condiţiile prevăzute de lege.
Judecătorii şi procurorii au acces la propriul dosar
profesional şi pot obţine copii ale actelor existente în dosar.
109
VII.5. Promovarea magistraţilor
110
În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea
rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin
hotărâre, promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi
admişi.
111
b) jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale;
c) jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;
d) procedura civilă sau procedura penală, în funcţie de
specializarea judecătorului sau procurorului.
112
universitate de cercetare avansată şi educaţie, astfel cum
aceasta este clasificată pe baza evaluării prevăzute la art. 193
alin. (4) lit. c) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu
modificările şi completările ulterioare, propus de Institutul
Naţional al Magistraturii;
e) câte un formator al Institutului Naţional al Magistraturii,
având cel puţin gradul de judecător de curte de apel, propus de
Institutul Naţional al Magistraturii;
f) câte un profesor de logică, propus de Institutul Naţional al
Magistraturii.
113
j) verificarea respectării termenelor rezonabile de soluţionare
a cauzelor şi de redactare a hotărârilor.
114
pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) din Lege, care se
aplică în mod corespunzător. Propunerea poate fi formulată din
oficiu sau la sesizarea adunărilor generale ori a conducătorilor
secţiilor ori, după caz, al direcţiei din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Parchetului
Naţional Anticorupţie.
La încetarea mandatului pentru funcţiile de conducere
prevăzute la art. 53, 54 şi 55 din Lege, judecătorii sau
procurorii revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau
la o instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit
legii.
115
Magistraturii, până la ocuparea funcţiei prin numire în
condiţiile legii.
Delegarea în funcţiile de conducere de la Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie a judecătorilor de la această instanţă se
dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, cu acordul scris
al acestora, la propunerea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie.
Delegarea judecătorilor se poate face pe o perioadă de
cel mult 6 luni şi poate fi prelungită, cu acordul scris al
acestora, cel mult încă 6 luni.
În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu
acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, de
către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, la parchetele din cadrul Ministerului
Public pe o perioadă de cel mult 6 luni. Delegarea procurorilor
poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 6
luni.
În interesul serviciului, magistraţii-asistenţi pot fi
delegaţi, cu acordul scris al acestora, în funcţiile de prim-
magistrat-asistent sau magistrat-asistent-şef de către
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe o perioadă de
cel mult 6 luni. Delegarea magistraţilor-asistenţi poate fi
prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 6 luni. Pe
perioada delegării, magistraţii-asistenţi beneficiază de toate
drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sunt delegaţi.
Pe perioada delegării judecătorii şi procurorii
beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia
în care sunt delegaţi. Când salariul şi celelalte drepturi băneşti
prevăzute pentru funcţia în care este delegat judecătorul sau
procurorul sunt inferioare, acesta îşi păstrează indemnizaţia de
încadrare lunară şi celelalte drepturi băneşti.
Consiliul Superior al Magistraturii dispune detaşarea
judecătorilor şi procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte
instanţe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii,
116
Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei sau la
unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice, în
orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, la
solicitarea acestor instituţii, precum şi la instituţii ale Uniunii
Europene sau organizaţii internaţionale. Durata detaşării este
cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. Detaşarea se prelungeşte o singură
dată, pentru o durată de până la 3 ani, în aceleşi condiţii.
În perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi
păstrează calitatea de judecător sau procuror şi beneficiază de
drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat. Când
salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în
care este detaşat judecătorul sau procurorul sunt inferioare,
acesta îşi păstrează indemnizaţia de încadrare lunară şi celelalte
drepturi băneşti.
Judecătorii, procurorii şi personalul asimilat acestora,
detaşaţi în străinătate pentru acţiuni în interesul serviciului,
beneficiază de drepturi şi au obligaţiile stabilite prin normele
speciale ale instituţiei la care sunt detaşaţi.
117
Justiţie şi al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale
Anticorupţie;
d) diurnă, în cuantumul prevăzut de lege pentru deplasarea în
străinătate a secretarilor de stat.
118
VII.7. Suspendarea din funcţie şi încetarea funcţiei de
judecător şi procuror
119
Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală,
încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului
penal faţă de judecător sau procuror, suspendarea din funcţie
încetează, iar acesta este repus în situaţia anterioară, i se plătesc
drepturile băneşti de care a fost lipsit pe perioada suspendării
din funcţie şi i se recunoaşte vechimea în magistratură pentru
această perioadă.
În cazul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b) din Lege,
boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate, la
sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului
parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din
funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia
medicală de specialitate, numită în condiţiile art. 14 alin. (2) lit.
e) din Lege.
În perioada suspendării, judecătorului sau procurorului i
se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate, potrivit
legii.
Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în
următoarele cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, potrivit legii;
c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii;
d) incapacitate profesională;
e) ca sancţiune disciplinară;
f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului
pentru o infracţiune;
g) încălcarea dispoziţiilor art. 7;
h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14);
i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit.
a), c) şi e).
120
Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se
dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii.
Trecerea în rezervă sau în retragere a judecătorilor şi
procurorilor militari se face în condiţiile legii, după eliberarea
din funcţie de către Preşedintele României. În caz de
pensionare sau de transfer, eliberarea din funcţie se face după
trecerea în rezervă sau, după caz, în retragere.
Eliberarea din funcţie a judecătorilor stagiari şi a
procurorilor stagiari se face de Consiliul Superior al
Magistraturii.
În cazul în care judecătorul sau procurorul cere
eliberarea din funcţie prin demisie, Consiliul Superior al
Magistraturii poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de
la care demisia să devină efectivă, dacă prezenţa judecătorului
sau procurorului este necesară.
Judecătorul sau procurorul eliberat din funcţie din
motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit
în ierarhia instanţelor sau a parchetelor.
În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din
funcţie a judecătorului sau procurorului se exercită calea de
atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la
soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă.
121
Prim-magistratul-asistent, magistraţii-asistenţi şefi şi
magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se
bucură de stabilitate.
Dispoziţiile legii privind incompatibilităţile şi
interdicţiile, formarea profesională continuă şi evaluarea
periodică, drepturile şi îndatoririle, precum şi răspunderea
disciplinară a judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod
corespunzător şi magistraţilor-asistenţi.
Prim-magistratul-asistent este promovat dintre
magistraţii-asistenţi şefi cu o vechime de cel puţin 2 ani în
această funcţie. Magistraţii-asistenţi şefi gradul III sunt
promovaţi dintre magistraţii-asistenţi cu cel puţin 3 ani
vechime în această funcţie. După o perioadă de 2 ani ca
magistraţi-asistenţi şefi pot fi trecuţi în gradul II şi după alţi 5
ani în gradul I.
Magistraţii-asistenţi gradul III sunt numiţi fără concurs
dintre judecătorii sau procurorii cu o vechime în magistratură
de cel puţin 4 ani însă pot fi numiţi, prin concurs, şi dintre
avocaţi, notari, personal de specialitate juridică prevăzut la art.
87 alin. (1), precum şi dintre grefieri cu studii superioare
juridice de la curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cu o vechime de cel puţin 5 ani. După o perioadă de 3
ani în această funcţie, magistraţii-asistenţi pot fi trecuţi în
gradul II, iar după alţi 3 ani în gradul I.
122
c) asigură ţinerea în bune condiţii a evidenţelor secţiilor şi
realizarea la timp a tuturor lucrărilor.
123
Drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu
pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de
prezenta lege. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor se
stabileşte prin lege specială.
Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au
toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate.
Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecătorilor şi
procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării
Naţionale, în concordanţă cu prevederile legislaţiei privind
salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele
autorităţii judecătoreşti şi cu reglementările referitoare la
drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ
şi, respectiv, de salariat civil al acestui minister.
Acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a
judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit normelor
aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apărării
Naţionale.
Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi
obligaţia de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui
act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori
ar crea suspiciuni cu privire la acestea.
Judecătorii sau procurorii care consideră că
independenţa şi imparţialitatea le sunt afectate în orice mod
prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pot adresa
Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune măsurile
necesare, conform legii.
Judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să
adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau
internaţionale, în scopul apărării intereselor lor profesionale,
precum şi la cele prevăzute de art. 11 alin. (3) din Lege.
Judecătorii şi procurorii în funcţie sau pensionari au
dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecţie împotriva
ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în
pericol pe ei, familiile sau bunurile lor.
124
Măsurile speciale de protecţie, condiţiile şi modul de
realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului
Administraţiei şi Internelor.
125
proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi
cumpărate de judecători, procurori sau orice alţi salariaţi ai
acestor instituţii. În cazul pensionării pentru limită de vârstă,
titularul contractului de închiriere şi, după caz, soţul ori soţia
acestuia îşi păstrează drepturile locative pe tot parcursul vieţii.
126
secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de
avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de
stat, consilier juridic sau jurisconsult.
De pensia de serviciu beneficiază, la împlinirea vârstei
de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în
magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul
pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul mai sus arătat,
pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în
magistratură.
Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în
magistratură la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza
de calcul, fără a o putea depăşi.
Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime mai
sus menţionate, în funcţia de judecător, procuror, magistrat-
asistent sau personal de specialitate juridică asimilat
judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror
financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a
Curţii de Conturi se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea
vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data
pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte
dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută
lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în
condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau
parchetului, şi sporurile, în procent, avute la data eliberării din
funcţie ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar şi sporurile
avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele
care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile.
Judecătorii şi procurorii pensionaţi anterior intrării în
vigoare a legii pot beneficia de pensie în sistemul public cu
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea
pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabileşte
dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută
lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în
127
condiţii identice de funcţie, vechime şi nivel al instanţei sau
parchetului unde a funcţionat înaintea eliberării din funcţia de
judecător sau procuror, şi sporurile, în procent, avute la data
eliberării din funcţie.
Judecătorii şi procurorii pot opta între pensia de
serviciu şi pensia din sistemul public. Judecătorii şi procurorii
militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de
serviciu.
Pensia prevăzută are regimul juridic al unei pensii
pentru limită de vârstă.
Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi personalul de specialitate
juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) din Lege pot fi menţinuţi în
funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de
lege, până la vârsta de 70 de ani. Până la vârsta de 65 de ani,
magistratul poate opta să rămână în funcţie, însă după
împlinirea acestei vârste, pentru menţinerea în activitate este
necesar avizul anul al Consiliului Superior al Magistraturii.
Judecătorii şi procurorii care au fost eliberaţi din funcţie
prin pensionare pot cumula pensia de serviciu cu veniturile
realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul
veniturilor respective.
Reîncadrarea în funcţia de judecător, procuror ori
magistrat-asistent se face fără concurs şi cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii, la instanţele sau, după caz, la
parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora au funcţionat
până la data pensionării. În acest caz, numirea în funcţia de
magistrat-asistent se face de Consiliul Superior al
Magistraturii, iar numirea în funcţia de judecător sau procuror
se face de Preşedintele României, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii.
Judecătorii şi procurorii pot fi pensionaţi anticipat, cu
reducerea vârstei de pensionare prevăzute de prezenta lege cu
până la 5 ani, în cazul în care depăşesc vechimea în
128
magistratură prevăzută la art. 82 alin. (1) din Lege cu cel puţin
5 ani. Cei care îndeplinesc atât condiţiile pentru acordarea
pensiei cât şi pe cele prevăzute la art. 82 alin. (2) din Lege pot
opta între cele două pensii.
Pensia are regimul unei pensii anticipate de serviciu.
Beneficiarii pensiei de serviciu nu pot cumula pensia de
serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională,
indiferent de nivelul veniturilor respective, până la vârsta de 60
de ani.
Soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului
are dreptul, la împlinirea vârstei de 60 de ani, la pensia de
urmaş în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu
modificările şi completările ulterioare, calculată din pensia de
serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data
decesului susţinătorul, actualizată, după caz.
Copiii minori ai judecătorului sau procurorului decedat,
precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai
mult de 26 de ani, au dreptul la pensia de urmaş, calculată din
pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la
data decesului susţinătorul decedat, actualizată, după caz, în
condiţiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, şi în procentele prevăzute de această lege, în funcţie
de numărul de urmaşi.
În cazul în care la data decesului procurorul sau
judecătorul nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de
serviciu, copiii minori, precum şi copiii majori până la
terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la
o pensie de urmaş în cuantum de 75% din indemnizaţia de
încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima
lună de activitate, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000,
cu modificările şi completările ulterioare.
Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul
pensiei din sistemul public, pensia prevăzută de art. 82 alin.
129
(2), art. 831 şi şi art. 84 alin. (3), precum şi pensia de serviciu
acordată celor care nu îndeplinesc condiţia de limită de vârstă
prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, se suportă din bugetul de stat.
Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor,
precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează
ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui
judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de
funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea
în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul
la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de
vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu
mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia
aflată în plată.
Cererile de pensionare formulate de judecătorii şi
procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu
prevăzute în lege se depun la casa teritorială de pensii
competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în
decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din
funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie.
Constituie vechime în magistratură perioada în care
judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică
prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit
funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate
juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de
justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector,
procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi
consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi,
grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate
juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care
a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în
învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier
130
juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice,
expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat
potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare
juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în
Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul
Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul
acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului,
Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi,
Consiliului Legislativ.
Pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate
juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul
Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie,
Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul
Naţional al Magistraturii este asimilat judecătorilor şi
procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle,
inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea
activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi
de promovare, dispoziţiile legii aplicându-se în mod
corespunzător.
Modelul diplomei şi modul de confecţionare a acesteia
se stabilesc, cu avizul conform al Consiliului Superior al
Magistraturii, de către ministrul justiţiei.
Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la
orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în
profesie şi în societate.
Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă
şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă.
131
Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, cu
avizul Consiliului Superior al Magistraturii, şi se asigură în
mod gratuity;
- să prezinte, în condiţiile şi la termenele prevăzute de
lege, declaraţia de avere şi declaraţia de interese.
Judecătorul este obligat să păstreze secretul
deliberărilor şi al voturilor la care a participat, inclusiv după
încetarea exercitării funcţiei.
132
altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora
îşi exercită funcţia
sa îndeplineasca orice altă activitate care, potrivit legii,
se realizează de avocat.
să se folosească de calitatea pe care o au pentru a
influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului
şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea
influenţa în orice fel soluţia.
Totodata judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în
exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau
manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice si nici
nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în
curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat
parchetul.
Tot in aceasta sfera se regaseste obligatia judecătorilor şi a
procurorilor de a se abține de la orice activitate legată de actul
de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între
interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de
apărare a intereselor generale ale societăţii.
Cu toate acestea, daca conflictul de interese a fost adus la
cunoştinţă, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau
conducătorului parchetului şi s-a considerat că existenţa
conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a
atribuţiilor de serviciu, judecătorul, repectiv procurorul nu este
tinut a se abține.
Pentru rezolvarea ab initio a chestiunilor legate de
interesele magistratilor, legea a prevazut ca judecătorii,
procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de
specialitate sa depuna anual:
- o declaraţie pe propria răspundere în care să
menţioneze dacă soţul, rudele sau afinii până la
gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcţie sau
desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de
investigare sau cercetare penală, precum şi locul de
133
muncă al acestora, declaraţii ce se înregistrează şi
se depună la dosarul profesional.
- privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau
colaborator al organelor de securitate, ca poliţie
politică, declaratie ce se verifica de Consiliul
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii si
se ataşează la dosarul profesional.
Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi
asistent judiciar sunt compatibile cu:
funcţile didactice din învăţământul superior, precum şi
a cele de instruire din cadrul Institutului Naţional al
Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri
calitatea de acţionari sau asociaţi ca urmare a legii
privind privatizarea în masă.
calitatea de autor, membru in echipele de elaborare a
unor publicaţii, putand elabora articole, studii de
specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi putand
participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu
caracter politic.
calitatea de membri ai unor comisii de examinare sau
de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor
documente interne sau internaţionale sau ai societăţilor
ştiinţifice sau academice, precum şi ai oricăror persoane
juridice de drept privat fără scop patrimonial.
De retinut ca judecătorilor şi procurorilor le este permis să
pledeze, în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor
personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor,
precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor.
134
IX. Răspunderea judecătorilor şi procurorilor
135
Finanţelor Publice. După ce prejudiciul a fost acoperit de stat
în temeiul hotărârii irevocabile, statul se poate îndrepta cu o
acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului
care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea
judiciară cauzatoare de prejudicii.
Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate
cazurile este de un an.
Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al
Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai
parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita
necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea
obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori
săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
Exercitarea dreptului nu poate pune în discuţie soluţiile
pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor
legale de atac.
136
c) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al
parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi,
experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;
d) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau
manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de
serviciu;
e) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile,
memoriile sau actele depuse de părţile din proces;
f) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
g) nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului
ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea;
h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a
dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a
cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din
motive imputabile;
i) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când
judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele
prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de
cereri repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care
are ca efect tergiversarea judecăţii;
j) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii
lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de
aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei,
cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;
k) absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care
afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului;
l) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
m) nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori
deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu
legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor
obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau
regulamente;
137
n) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament
favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru
soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării
intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor
persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat
pentru toţi cetăţenii;
o) nerespectarea în mod grav sau repetat a dispoziţiilor
privind distribuirea aleatorie a cauzelor;
p) obstrucţionarea activităţii de inspecţie a inspectorilor
judiciari, prin orice mijloace;
q) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile
de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru
care nu este asigurată transparenţa fondurilor;
r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti sau a
actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii;
s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor
judecătoreşti sau al actelor judiciare ale procurorului ori
motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de
natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de
magistrat;
ş) nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a
deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în
soluţionarea recursurilor în interesul legii;
t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
138
Sancţiunile disciplinare care se pot aplica
judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea
abaterilor, sunt:
a) avertismentul;
b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu
până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni;
c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an la
o altă instanţă sau la un alt parchet, situate în circumscripţia
altei curţi de apel ori în circumscripţia altui parchet de pe lângă
o curte de apel;
d) suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;
e) excluderea din magistratură.
Sancţiunile disciplinare se aplică de secţiile Consiliului
Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.
139
şi un compartiment de informatică juridică. Compartimentele
de informatică juridică se pot organiza şi în structura
tribunalelor, a tribunalelor specializate, a judecătoriilor şi a
parchetelor de pe lângă aceste instanţe. Pe lângă aceste
compartimente, instanţele şi parchetele militare au în structură
şi un compartiment de documente clasificate.
Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile
instanţei sau ale parchetului cu publicul şi cu mijloacele de
comunicare în masă, în vederea garantării transparenţei
activităţii judiciare, în condiţiile stabilite de lege. Conducătorul
biroului, care îndeplineşte şi rolul de purtător de cuvânt, poate
fi un judecător sau procuror desemnat de preşedintele instanţei
sau, după caz, de conducătorul parchetului ori un absolvent al
unei facultăţi de jurnalistică sau specialist în comunicare, numit
prin concurs sau examen.
Personalul de specialitate auxiliar este subordonat
ierarhic conducerii instanţelor sau parchetelor unde
funcţionează. Repartizarea personalului în cadrul
compartimentelor auxiliare de specialitate se face de
preşedintele instanţei sau de procurorul general ori, după caz,
de prim-procurorul parchetului.
La curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi
parchetele de pe lângă acestea, compartimentele în care îşi
desfăşoară activitatea personalul auxiliar de specialitate sunt
conduse de prim-grefieri, iar la secţiile Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la secţiile Parchetului
Naţional Anticorupţie, la judecătorii şi parchetele de pe lângă
acestea, de grefieri-şefi.
Personalul de specialitate informatică va fi subordonat
din punct de vedere administrativ preşedintelui instanţei din
care face parte şi profesional Direcţiei de exploatare a
tehnologiei informaţiei din cadrul Ministerului Justiţiei.
Personalul auxiliar de la instanţele şi parchetele
militare, de la secţiile sau serviciile din cadrul Parchetului de
140
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului
Naţional Anticorupţie poate proveni şi din rândul militarilor
activi.
Grefierii care participă la şedinţele de judecată sau la
efectuarea actelor de urmărire penală sunt obligaţi să efectueze
toate consemnările despre desfăşurarea acestora şi să
îndeplinească orice alte însărcinări din dispoziţia şi sub
controlul preşedintelui completului de judecată sau, după caz,
al procurorului.
La şedinţele de judecată, grefierii sunt obligaţi să poarte
ţinuta vestimentară corespunzătoare instanţei unde
funcţionează, iar grefierii militari sunt obligaţi să poarte
uniforma militară. Ţinuta vestimentară se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului şi se asigură în mod gratuit.
141
c) atribuţiile preşedinţilor, vicepreşedinţilor, judecătorilor
inspectori, preşedinţilor de secţii, ale judecătorilor şi ale
celorlalte categorii de personal;
d) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor
de conducere ale instanţelor judecătoreşti şi a adunărilor
generale ale judecătorilor;
e) vacanţa judecătorească;
f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
compartimentelor auxiliare de specialitate;
g) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
departamentului economico-financiar şi administrativ.
142
c) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor
de conducere ale parchetelor şi a adunărilor generale ale
procurorilor;
d) ierarhia funcţiilor administrative din cadrul Ministerului
Public;
e) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
compartimentelor auxiliare de specialitate ale parchetelor;
f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
departamentului economico-financiar şi administrativ din
cadrul parchetelor.
5
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi
modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în procesul de însuşire şi
autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.
143
14. Asistenţii judiciari;
15. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii;
16. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii;
17. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii;
18. Competenţele Ministerul Justiţiei în domeniul
administrarii justiţiei ;
19. Numirea, promovarea magistraţilor;
20. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor;
21. Drepturile magistraţilor;
22. Îndatoririle magistraţilor;
23. Inamovibilitatea judecătorilor ;
24. Incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţia de
magistrat ;
25. Răspunderea civilă a magistraţilor;
26. Răspunderea disciplinară a magistraţilor;
27. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul
instanţelor şi al parchetelor.
CAPITOLUL II
144
Deşi apărarea justiţiabililor s-a realizat în forme mult
diferite de cele din epoca modernă putem afirma că avocatura a
evoluat paralel cu justiţia şi a fost influenţată de organizarea
politică şi statală.
Originea avocaturii este plasată în unanimitate la Roma,
unde, aşa cum afirma proceduristul român E. Herovanu, la
finele Republicii „a cunoscut cea mai frumoasă epocă a
istoriei sale".
Instituţia avocaturii este atribuită lui Romulus, în a cărui
epocă funcţionau aşa-numiţii „patroni"; ei aveau misiunea de a
asista, în formă gratuită, pe justiţiabili în epoca legis-acţiunilor,
„patronii" au fost utilizaţi numai de către patricieni, oamenii cu
stare şi dare de mână. În perioada procedurii formulare,
avocatura a dobândit valenţele unei adevărate profesiuni şi a
încetat să fie un serviciu gratuit. Ea a început să fie exercitată
de adevăraţi jurisconsulţi, numiţi „advocaţi". De aici provine şi
denumirea actuală a persoanelor ce exercită funcţia de apărare
în faţa organelor judiciare.
În perioada împăratului Justinian avocatura era
organizată în colegii şi corporaţii cu caracter profesional.
Activitatea avocaţială era retribuită prin plata de onorarii.
Organizarea avocaturii pe baze profesionale a început
să fie o caracteristică a societăţilor moderne când avocatura a
devenit o profesie liberă într-un mod absolut: lipsită de condiţii
profesionale şi de orice control public.
Istoria avocaturii a ilustrat, prin nume de o celebritate şi
recunoaştere mondială, onorabilitatea şi prestigiul profesiei de
avocat. Un Cicero în Roma, un Demostene în Grecia, un
Raymond Poincare sau un Alexandre Millerand la francezi
(foşti preşedinţi ai Republicii) au făcut parte din elita
avocaturii.
Şi în Romania profesia a fost onorată în mod strălucit
de Take Ionescu, Barbu. S. Delavrancea, Mircea I. Manolescu,
Ionel Teodoreanu, Alexandru Djuvara şi de Istrate Micescu.
145
Dar nu au lipsit nici critici la adresa corpului avocaţilor,
cum ar fi acelea aduse de Montesquieu, La Fontaine şi de
Racine pe motiv că avocaţii apără pe oricine şi chiar pe
criminali. Apărarea este întotdeauna utilă şi ea trebuie făcută cu
onestitate, demnitate şi echilibru. Ideea este foarte sugestiv
exprimată de E. Herovanu, care remarcă: „Ceea ce însă orice
om de bun simţ trebuie să vadă şi să înţeleagă e că, într-o
societate liberă, oficiul de avocat, exercitat de cetăţeni
luminaţi, oneşti şi independenţi, e tot atât de indispensabil ideii
de justiţie, ca şi acel de magistrat destinat, la rândul său, celor
ce reprezintă cumpătarea, demnitatea şi imparţialitatea".8
Profesia de avocat apare în România, în mod necesar,
ca urmare a organizării judecătoreşti, fiind cunoscută ca
profesie chiar prin Regulamentele Organice când necesitatea
dreptului de reprezentare creează necesitatea dreptului de
apărare.
Epoca de legiferare fanariotă constituie punctul de
plecare în organizarea propriu-zisă a profesiei.
Astfel, vechiletul reprezenta, până la Regulamentul
Organic, o instituţie coexistenta cu cea a avocatului. Legiuirile
lui Caragea-Vodă şi ale lui Andronache-Donici, constată fără a
crea, existenţa avocaturii şi rolul acesteia.
Prin Regulamentul Organic din iulie 1831 şi ianuarie
1832 se înfiinţează Avocatura şi ştiinţele de obşte.
Ofisul domnesc din 4 iulie 1836 completează
reglementarea prin noi articole din Organicul Regulament
împlinitor dezvoltând principii cu privire la avocaţi.
În această perioadă reglementări privind profesia de
avocat întâlnim în Circularele Departamentului Dreptăţii din 1
Noiembrie 1837 şi 13 August 1843, Ofisul Domnului Ţării
Româneşti, George-Dimitrie Bibescu, către Departamentul
Dreptăţii din 3 Februarie 1847.
O nouă etapă începe cu Legea pentru constituirea
8
Pentru mai multe detalii I. Leş, op. cit., p. 28-229.
146
Corpului de avocaţi din 6 decembrie 1864, ce se completează
cu Legea din 8 iunie 1884.
O dată cu aceasta au debutat şi dezbaterile moderne, ce
se continuă pânâ în prezent privind sistemul deschis sau inchis
al profesiei de avocat, cu alte cuvinte dacă avocatura trebuie să
fie constituită ca o castă sau pe temeiul principiului libertăţii
absolute în practica avocaturii.
În mod majoritar s-a susţinut ideea alcătuirii unui corp
de profesionişti, idee care nu însemnă un monopol, ci
reglementarea pe ciretrii profesionale şi obiective a activităţii.
În perioada respectivă, legile de organizare reglementau
condiţiile moderne, ce se regăsesc intr-o oarecare măsură şi în
prezent, cu privire la admiterea în profesie şi funcţionarea
avocaţilor în Corp, la constituirea Barourilor şi a Consiliilor de
disciplină, la statornicirea regulilor pentru apărare a intereselor
şi onoarei Corpului prin reglementarea răspunderii disciplinare
etc.
O dată cu Legea din 12 martie 1907, Baroul Român
intră în epoca de organizare socială ce durează până la 1919,
când începe unificarea naţională a Barourilor, proces finalizat
în 19319.
Regele Carol al II-lea, la 4 septembrie 1940, promulgă
Decretul-Lege nr. 3012 pentru organizarea corpului de avocaţi
din România, avocatul fiind asimilat funcţionarului public, iar
profesia subordonată organelor puteri excutive
Astfel Baroul de avocaţi şi Uniunea Avocaţilor din
România din vechile reglementări îşi pierd calitatea de
persoane juridice de drept privat, devenind persoane juridice de
drept public.
Ministerului Justiţiei capătă competenţa de a confirma
9
Legea pentru organizarea şi unificarea Corpului de Avocaţi, promulgată de
Regele Ferdinand la 19 februarie 1923 modificată prin Legea pentru
organizarea Corpului de Avocaţi, promulgată de Regele Carol al II-lea
la 22 decembrie 1931 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 28
decembrie 1931.
147
sau refuza alegerile decanilor şi consilierilor baroului pe motive
de ordin general şi naţional; de a putea convoca adunarea
generală a barourilor direct, de a dizolva consiliul baroului etc.
Decretul nr. 39/1950 privitor la profesia de avocat
introduce noţiunea de „avocat jurisconsult" privitor la avocaţii
din serviciile juridice ale statului şi instituţiilor de stat, din
organizaţiile economice sau întreprinderile statului şi din
cooperative şi întreprinderi particulare, act normativ modificat
prin Decretul nr. 143/1955 ce a reglementat o nouă organizare
şi funcţionare a oficiilor juridice.
Prin Decretul nr. 281 din 15 iulie 1954, profesia de
avocat intră în epoca subordonării faţă de regimul comunist,
Ministerul Justiţiei fiind învestit cu conducerea generală a
activităţii avocaturii. Au fost înlocuite unele denumiri ca;
baroul în colegiu de avocaţi; avocaţii sunt incluşi în birouri
colective de asistenţă juridică, iar la nivel central se instituie
Consiliul Central al Colegiului de Avocaţi.
Se instituie totodată obligaţia pentru avocaţi de a
comunica organelor de stat competente informaţii şi acte
provenind de la client dacă privesc fapte care aduc atingere
securităţii statului şi păcii, formulă menită să încurajeze şi să
legalizeze abuzul.
Decretul-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 eliberează
instituţia avocaturii de sub conducerea Ministerului de Justiţie,
restabilind organizarea şi funcţionarea acesteia în baza princi-
piului autonomiei profesiei. Avocatul se supune numai legii şi
conştiinţei sale dispune acest decret.
Uniunea Avocaţilor din România şi Barourile îşi
redobândesc personalitatea juridică, se revine la denumirile
anterioare perioadei comuniste şi sunt abrogate o seamă de
prevederi şi articole ale Decretului nr. 281/1954.
Cu toate acestea nu putem vorbi decât de un inceput şi
nu de o reală reformă pe calea independenţei exercitării acestei
profesii şi astfel abil în anul 1995 putem vorbi de o lege nouă,
148
modernă a profesiei de avocat, specifică unei societăţi
democratice, respectiv Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat .
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr,
51/1995: „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu
organizare şi funcţionare autonomă, .... Consiliul Uniunii
Avocaţilor din România, dezbate, adoptă şi modifică statutul
profesiei."
ASTFEL:
În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se
supune numai legii, statutului şi regulilor eticii
profesionale.
Avocatul promovează şi apără drepturile şi libertăţile omului.
Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele
fizice şi juridice în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor
şi instituţiilor, precum şi a altor persoane, care au
obligaţia să permită şi să asigure desfăşurarea
nestingherită a activităţii avocatului, în condiţiile legii.
Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber
avocatul.
În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi
obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la
justiţie şi pentru un proces echitabil.
În exercitarea dreptului la apărare, care este recunoscut şi
garantat de Constituţie, de lege, de pactele şi de
tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul
şi obligaţia totodata, de a stărui, prin toate mijloacele
legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie,
pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen
150
rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea
părţilor.
151
Dobândirea personalităţii juridice a societăţii
profesionale cu răspundere limitată are loc la data înregistrării
la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui
rază teritorială se află sediul ei principal.
Societatea profesională cu răspundere limitată este
titulară a unui patrimoniu propriu. Obligaţiile şi răspunderea
societăţii profesionale cu răspundere limitată sunt garantate cu
patrimoniul propriu. Asociaţii răspund personal numai în limita
aportului social al fiecăruia.
În situaţia în care societatea profesională cu răspundere
limitată se constituie din avocaţi care fac parte din alte forme
de exercitare a profesiei, acestea din urmă pot să nu fie supuse
lichidării, dacă asociaţii convin astfel.
Forma de exercitare a profesiei din care provine
asociatul, dacă este cazul, îşi încetează activitatea profesională
desfăşurată în nume propriu pe perioada în care avocatul titular
sau, după caz, avocaţii titulari ai acesteia au calitatea de asociat
în societatea profesională cu răspundere limitată. Pe perioada
în care forma de exercitare a profesiei îşi încetează activitatea
din această cauză, în Tabloul avocaţilor se menţionează
corespunzător situaţia privind încetarea activităţii, în condiţiile
prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
În cazul prestaţiilor profesionale constând în asistenţă
şi reprezentare juridică la instanţe, parchete, organe de
cercetare penală sau alte autorităţi, societatea profesională cu
răspundere limitată are obligaţia de a menţiona în contractul
încheiat cu clientul numele avocatului/avocaţilor ales/aleşi sau
acceptat/acceptaţi de client să asigure serviciul profesional,
precum şi acordarea sau, după caz, neacordarea dreptului de
substituire.
Societatea profesională cu răspundere limitată conduce
contabilitatea în partidă simplă şi este supusă regimului
transparenţei fiscale. Plata impozitului pe venit se face de către
fiecare asociat, pentru venitul său propriu.
146
Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a
profesiei, poate să încheie convenţii de colaborare cu experţi
sau cu alţi specialişti, în condiţiile legii. Societăţile
profesionale, cu sau fără personalitate juridică şi societăţile
profesionale cu răspundere limitată pot încheia astfel de
convenţii numai cu acordul tuturor asociaţilor
153
pentru cele în legătură cu care amânarea prejudiciază interesele
clientului.
154
II.1.2.1. Forma şi conţinutul contractului de asistenţă
juridică
155
în cuprinsul acestuia, achitarea acestui onorariu semnificând
acceptarea contractului de către client, caz în care data
încheierii contractului este considerată a fi data menţionată în
cuprinsul contractului.
Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat, în
mod excepţional, şi în formă verbală. În acest caz, ca şi în
situaţia mai sus arătată, dispoziţiile art. 44 din Lege se aplică în
mod corespunzător. Contractul în formă scrisă va fi încheiat în
cel mai scurt timp posibil.
În cazul în care avocatul şi clientul convin, o terţă
persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocaţiale stabilite
prin contract, dacă terţul acceptă, chiar şi tacit, încheierea
contractului în astfel de condiţii.
Cu excepţia cazului mai sus menţionat, contractul de
asistenţă juridică se încheie în atâtea exemplare câte părţi sunt.
Orice exemplar care poartă în original semnăturile părţilor va fi
considerat exemplar original.
Avocatul va ţine o evidenţă strictă a contractelor
încheiate într-un registru special şi va păstra în arhiva sa un
exemplar al fiecărui contract şi un duplicat sau o copie a
oricărei împuterniciri de reprezentare primite în executarea
contractelor.
Contractul de asistenţă juridică trebuie să cuprindă în
mod obligatoriu următoarele elemente:
a) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei,
denumirea, sediul profesional şi reprezentantul acesteia;
b) datele de identificare ale clientului: se indică persoana
reprezentantului legal, precum şi mandatarul clientului, dacă
este cazul;
c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai
multe dintre activităţile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate
avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de
administrare şi conservare a patrimoniului clientului;
d) onorariul;
156
e) atestarea identităţii clientului sau a reprezentantului
acestuia;
f) modul de soluţionare a litigiilor între avocat şi client;
g) semnăturile părţilor.
157
Părţile pot modifica contractul de asistenţă juridică, cu
respectarea dispoziţiilor legale, a statutului şi, după caz, a
condiţiilor prevăzute în contract. În acest caz, dispoziţiile art.
126 rămân aplicabile.
Contractul de asistenţă juridică învestit cu formulă
executorie, în condiţiile legii, constituie titlu executoriu cu
privire la restanţele din onorariu şi alte cheltuieli efectuate de
avocat în interesul clientului.
Procedura de executare este cea prevăzută de
dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Cheltuielile efectuate de avocat în interesul procesual
al clientului se estimează anticipat la momentul încheierii
contractului şi se desocotesc pe măsura informării documentate
a clientului cu privire la cuantumul şi destinaţia lor. Părţile pot
suplimenta aceste cheltuieli, pe parcursul derulării contractului,
prin acte adiţionale.
Contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres,
întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În
baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin
împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. II.
Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi
formularului împuternicirii avocaţiale.
În lipsa unor prevederi contrare, avocatul este
împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl
consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului.
Pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul
obiectului contractului de asistenţă juridică, acesta reprezintă
un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub
semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare,
administrare ori dispoziţie în numele şi pe seama clientului.
Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul
la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în
interesul clientului său.
158
Onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea,
amploarea sau durata cazului.
159
În cazul în care împrejurările concrete impun
asigurarea asistenţei şi/sau a reprezentării imediate şi nu se
poate încheia un contract de asistenţă juridică, avocatul este
obligat să transmită clientului, în cel mai scurt timp posibil, o
comunicare, prin care să aducă la cunoştinţa acestuia onorariile
pe care le propune pentru asistenţă şi/sau reprezentare. În
absenţa unei instrucţiuni exprese a clientului privind încetarea
asistenţei şi/sau a reprezentării ori a unei comunicări prin care
clientul îşi exprimă expres dezacordul în privinţa onorariilor, se
consideră ca fiind acceptate onorariile propuse prin
comunicarea făcută de avocat.
În toate situaţiile, onorariile vor fi prevăzute în
contractul de asistenţă juridică, ce urmează să fie încheiat în
formă scrisă. Onorariile pot fi stabilite şi în monedă străină, sub
condiţia ca plata acestora să respecte prevederile privind
regimul legal al plăţilor.
160
Onorariul orar şi fix (forfetar) se datorează avocatului
indiferent de rezultatul obţinut prin prestarea serviciilor
profesionale.
Avocatul poate să primească de la un client onorarii
periodice, inclusiv sub formă forfetară. De asemenea, el are
dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să
obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în
funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat. Onorariul de succes
constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea
de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes
poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.
În cauzele penale, onorariul de succes nu poate fi
practicat decât în legătură cu latura civilă a cauzei.
Este interzis avocatului să îşi fixeze onorariile în baza
unui pact de quota litis. Pactul de quota litis este o convenţie
încheiată între avocat şi clientul său înainte de soluţionarea
definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv
totalitatea onorariilor avocatului în funcţie de rezultatul judiciar
al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de
bani, un bun sau orice altă valoare.
Onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a
unor aporturi din afacere (activitatea juridică realizată de către
avocat) sunt interzise.
Avocatul poate percepe onorarii numai de la clientul
său ori de la un mandatar al acestuia.
La cererea oricăreia dintre părţi, contestaţiile şi
reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul
baroului, prin decizie motivată, după ascultarea părţilor.
Soluţionarea contestaţiilor şi reclamaţiilor se face prin
aplicarea principiului medierii şi prin încercarea de conciliere a
părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării
contestaţiei sau a reclamaţiei.
Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului
de partea interesată. Consiliul baroului hotărăşte cu privire la
161
legalitatea şi temeinicia deciziei decanului fără participarea la
vot a acestuia. Părţile interesate pot fi invitate pentru a da
lămuriri şi explicaţii.
Consiliul baroului se pronunţă în termen de cel mult 30
de zile de la data sesizării, prin hotărâre motivată, care va fi
comunicată în cel mult 15 zile de la data pronunţării.
Legalitatea hotărârii consiliului baroului poate fi verificată în
condiţiile legii de Consiliul U.N.B.R., la sesizarea decanului
sau a părţii interesate, în termen de 15 zile de la comunicare.
163
desemnat de a acorda asistenţă judiciară constituie abatere
disciplinară.
Beneficiarul care în mod nejustificat refuză sau renunţă
la serviciile avocatului desemnat pierde ajutorul public judiciar
acordat, fără a mai avea dreptul la o nouă cerere de ajutor
public judiciar în cauza respectivă.
Decanului baroului îi revine competenţa de a aprecia
caracterul justificat sau nejustificat al refuzului ori renunţării.
La nivelul fiecărui barou se organizează serviciul de asistenţă
judiciară.
164
perioada prevăzută de legislaţia privind ajutorul public judiciar
ori sumele încasate cu titlu de pensie, indemnizaţie de şomaj
sau asigurări sociale şi altele asemenea, încasate în aceeaşi
perioadă;
b) livretul de familie şi, după caz, certificatele de naştere ale
copiilor;
c) certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al
copilului, după caz;
d) declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că
solicitantul şi ceilalţi membri ai familiei nu beneficiază de alte
venituri suplimentare;
e) declaraţie pe propria răspundere privind situaţia
patrimonială a solicitantului şi a familiei sale;
f) declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că
solicitantul şi/sau celălalt părinte, natural ori adoptiv, ori, după
caz, o altă persoană căreia i s-a încredinţat copilul în vederea
adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în
regim de urgenţă sau care a fost numită tutore se ocupă de
creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat
sau dat în plasament niciunui organism privat autorizat ori
serviciu public autorizat sau niciunei persoane juridice;
g) dovada eliberată de autorităţile competente privind situaţia
bunurilor impozabile ale solicitantului sau, după caz, ale
celorlalţi membri ai familiei;
h) alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de
asistenţă judiciară, potrivit legii.
165
a) denumirea actului;
b) denumirea organului emitent;
c) temeiul legal şi de fapt pentru emiterea deciziei;
d) persoana căreia i se acordă asistenţă extrajudiciară;
e) tipul sau forma asistenţei extrajudiciare acordate;
f) data eliberării, funcţia şi semnătura persoanei care a
eliberat actul respectiv.
166
Avocatul care acordă asistenţă judiciară nu are dreptul
să primească de la beneficiar niciun fel de sume de bani ori alte
recompense, nici chiar cu titlu de acoperire a cheltuielilor.
167
g) elaborează proiecte de acte normative în domeniul
asistenţei judiciare, pe care le propune Ministerului Justiţiei în
vederea promovării;
h) stabileşte împreună cu Ministerul Justiţiei indicii statistici,
ţine evidenţa statistică a sistemului de asistenţă judiciară şi
analizează informaţiile necesare pentru planificarea şi
coordonarea corectă a sistemului de asistenţă judiciară;
i) colaborează cu Ministerul Justiţiei pentru buna funcţionare
şi planificarea, inclusiv din punct de vedere bugetar, a
sistemului de asistenţă judiciară;
j) popularizează sistemul de asistenţă judiciară;
k) stabileşte formularistica utilizată de barouri pentru
organizarea activităţii de asistenţă judiciară şi extrajudiciară, în
condiţiile legii;
l) reprezintă U.N.B.R. în domeniul asistenţei judiciare, în
cadrul colaborării internaţionale în materie, în condiţiile legii
sau ale statutului.
168
f) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de
Regulamentul-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă
judiciară.
169
modificări şi în cursul anului, potrivit procedurii prevăzute
pentru înscrierea în registru.
U.N.B.R organizează Registrul naţional de asistenţă
judiciară, constituit din registrele de asistenţă judiciară ale
tuturor barourilor. Registrul naţional de asistenţă judiciară se
publică pe pagina web a U.N.B.R şi se actualizează, în mod
automat, odată cu actualizarea datelor din registrul de asistenţă
judiciară al fiecărui barou.
Pentru înscrierea în registrul de asistenţă judiciară,
avocatul depune o cerere la baroul din care face parte. Cererea
se completează conform formularului aprobat de
Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul
U.N.B.R.
Înscrierea avocatului în registrul de asistenţă judiciară
se efectuează în baza deciziei consiliului baroului.
170
Decizia de radiere din registrul de asistenţă judiciară se
aduce la cunoştinţa publicului prin afişare pe pagina web a
baroului, precum şi pe pagina web a U.N.B.R.
Pentru asistenţa judiciară acordată avocatul desemnat
are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit
naturii şi volumului activităţii desfăşurate, în limitele sumelor
stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul
Justiţiei.
Prin actul de încuviinţare a asistenţei judiciare, organul
judiciar stabileşte şi valoarea provizorie a onorariului
avocatului.
După acordarea asistenţei judiciare, avocatul
întocmeşte un referat scris cu privire la prestaţia avocaţială
efectivă, conform formularului aprobat de Departamentul de
coordonare a asistenţei judiciare din cadrul U.N.B.R. Referatul
este supus confirmării organului judiciar, care, în funcţie de
volumul şi complexitatea activităţii desfăşurate de avocat,
precum şi în raport cu durata, tipul şi particularităţile cauzei,
poate dispune menţinerea sau majorarea onorariului stabilit
iniţial.
Referatul confirmat se înaintează baroului, în vederea
efectuării formalităţilor prevăzute de lege pentru plata
onorariilor.
În cazul în care avocatul este sancţionat disciplinar
potrivit art. 86 alin. (1) din Lege, acesta nu va primi onorariul
pentru cazul concret ori pentru activitatea desfăşurată.
Avocatului desemnat i se decontează sumele necesare
pentru cheltuielile de apărare şi pentru deplasarea la locul de
detenţie sau reţinere din altă localitate.
Plata onorariului pentru asistenţa judiciară acordată se
face lunar prin virament bancar, pe baza documentelor pentru
decontare prevăzute la art. 82 alin. (2) şi din Lege, avizate de
consiliul baroului.
171
Sumele necesare pentru plata onorariilor sau, după caz,
a remuneraţiilor pentru asistenţă judiciară se virează lunar, într-
un cont distinct deschis de fiecare barou. Respectarea de către
barouri a destinaţiei fondurilor astfel virate face şi obiect al
controlului U.N.B.R., în condiţiile stabilite de statut.
U.N.B.R. şi barourile conlucrează cu Ministerul
Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, instanţele
judecătoreşti, precum şi cu parchetele de pe lângă acestea, în
vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii de acordare a
asistenţei judiciare subsecţiune.
Fondurile necesare pentru plata onorariilor prevăzute la
alin. (1) se asigură potrivit art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi
completările ulterioare.
Pentru cheltuielile curente necesare funcţionarii
serviciilor de asistenţă judiciară din cadrul barourilor, din
sumele virate lunar pentru plata onorariilor cuvenite pentru
asistenţa judiciară fiecare barou îşi constituie un fond prin
reţinerea a 1% din valoarea acestor sume, aprobate şi efectiv
vărsate. Reţinerea cotei de 1% se face la achitarea efectivă a
onorariului către avocatul îndreptăţit.
Serviciile de asistenţă judiciară vor asigura şi apărarea
gratuită, în cazurile prevăzute la art. 71 alin. (2) din Lege, pe
baza aprobării date de către decanul baroului.
Avocatul delegat pentru asigurarea apărării gratuite are
drepturile şi obligaţiile prevăzute de Lege şi de statut în
îndeplinirea mandatului acordat în interesul beneficiarului
gratuităţii, pe care trebuie să îl trateze cu atenţia cuvenită
oricărui client.
Acordarea asistenţei judiciare obligatorii se face numai
ca urmare a solicitării motivate din partea instanţei, a organului
de urmărire penală, a organului de cercetare penală sau a
organului administraţiei publice locale, adresată baroului.
Acordarea asistenţei judiciare se realizează exclusiv în baza
172
delegaţiei de avocat eliberate de serviciul de asistenţă judiciară,
conform modelului prevăzut în anexa nr. III.
În cazul în care se solicită acordarea asistenţei judiciare
gratuite de către organele prevăzute la alin. (1), decanul
stabileşte valoarea onorariului ce va fi suportat de partea care
ar cădea în pretenţii, având în vedere natura cauzei şi valoarea
obiectului material al acesteia.
Prin decizie, decanul poate delega atribuţiile prevăzute
la alin. (2) unui consilier al baroului.
Avocatul desemnat să acorde asistenţă judiciară
gratuită urmează să îşi îndeplinească însărcinarea în condiţiile
prevăzute la art. 82 din Lege, pe baza delegaţiei eliberate de
barou, conform modelului prevăzut în anexa nr. IV.
Mandatul avocatului desemnat să acorde asistenţa
judiciară obligatorie încetează în momentul în care partea îşi
angajează un apărător. Dreptul la onorariu al avocatului
înlocuit subzistă chiar dacă mandatul său a încetat, cuantumul
acestuia fiind proporţional cu munca prestată.
Avocatul desemnat să acorde asistenţă judiciară
obligatorie are dreptul la onorariu stabilit în condiţiile
prevăzute la art. 85 din Lege, în raport cu natura şi cu
dificultatea cauzei.
Serviciile de asistenţă judiciară îşi desfăşoară
activitatea în spaţiile situate la sediile instanţelor, puse la
dispoziţie de Ministerul Justiţiei, în condiţiile art. 38 din Lege.
Cheltuielile privind amenajarea şi întreţinerea spaţiilor
aflate în situaţia prevăzută de art. 38 din Lege sunt suportate în
condiţiile art. 166 alin. (3) din statut.
173
În condiţiile legii, remuneraţia cuvenită avocatului va
fi suportată de partea care a obţinut ilicit asistenţă judiciară
gratuită.
174
tehnicilor şi metodelor specifice în raport cu evoluţia cauzei, a
dosarului sau a lucrării în care avocatul este angajat.
Avocatul îşi va reprezenta clientul cu diligenţa unui
bun profesionist, în limitele legii.
175
indiferente şi irelevante în raport cu interesele clientului
reprezentat.
În activitatea de consiliere avocatul va acţiona cu tact
şi răbdare pentru a înfăţişa şi a explica clientului toate aspectele
cazului în care îl asistă şi/sau îl reprezintă. Avocatul va căuta să
folosească cel mai potrivit limbaj în raport cu starea şi
experienţa clientului, pentru ca acesta să aibă o reprezentare
corectă şi completă asupra situaţiei sale juridice.
Avocatul se va consulta adecvat şi va respecta
opţiunile cu clientul pentru a stabili scopul, modalităţile şi
finalitatea consilierii şi reprezentării, precum şi soluţiile tehnice
pe care le va urma pentru a realiza, când este cazul, asistenţa şi
reprezentarea clientului, fără a abdica de la independenţă şi
crezul său profesional.
Avocatul se va consulta permanent cu clientul în
legătură cu strategia şi mijloacele tehnice şi tactice adoptate
pentru atingerea scopurilor pentru care a fost angajat. Avocatul
nu este obligat să urmeze acele tehnici şi proceduri legale
indicate arbitrar de client şi păstrează responsabilitatea pentru
acestea, în măsura în care clientul a fost rezonabil informat
asupra costurilor şi consecinţelor posibile ale acestor tehnici şi
proceduri.
Consilierea şi reprezentarea unui client îl obligă pe
avocat să privească speţa respectivă dintr-o perspectivă proprie
şi să acorde clientului sfaturi dezinteresate. Sfătuirea clientului
nu se rezumă la expunerea unor prevederi legale, ci va avea în
vedere şi consecinţele de ordin moral, economic, social şi
politic care ar putea avea relevanţă în situaţia respectivă.
Ori de câte ori clientul propune un demers despre care
avocatul apreciază că va avea consecinţe legale negative, acesta
va atenţiona clientul cu privire la consecinţe sau, după caz, va
putea denunţa contractul de asistenţă juridică.
În cazul în care avocatul asistă/reprezintă în comun
mai mulţi clienţi pe tot parcursul reprezentării, se va consulta
176
permanent cu fiecare dintre clienţii reprezentaţi în comun în
ceea ce priveşte deciziile care trebuie adoptate şi motivele
determinante în adoptarea acestora, astfel încât fiecare client să
poată lua propriile decizii, în baza unor informaţii complete.
Avocatul poate iniţia demersuri pentru o consiliere
comună a părţilor aflate în conflict în încercarea de a rezolva
relaţia dintre clienţii respectivi într-un mod amiabil şi profitabil
pentru toţi.
Reprezentarea comună nu diminuează dreptul fiecărui
client rezultat din relaţia client-avocat. Fiecare dintre clienţii
reprezentaţi în comun are dreptul la o reprezentare loială şi
diligentă de către avocatul respectiv, dreptul de a revoca
mandatul acordat avocatului şi toate drepturile prevăzute de
lege pentru cazul foştilor clienţi. Între clienţii reprezentaţi în
comun regula confidenţialităţii nu se aplică.
177
asistenţei şi/sau a reprezentării, se dovedesc pe parcursul
acesteia ca fiind infracţionale. Avocatul are obligaţia să
informeze rezonabil clientul în legătură cu situaţia curentă a
asistenţei şi reprezentării, de a răspunde cu promptitudine
oricăror solicitări de informare din partea clientului şi totodată
de a explica clientului împrejurările cauzei, situaţia curentă,
posibilele evoluţii viitoare şi eventualele rezultate, în mod
rezonabil, corespunzător cu împrejurările concrete ale cazului.
Avocatul nu este obligat să informeze clientul în
măsura în care s-a convenit în prealabil acest lucru. În cazul în
care clientul este o persoană juridică, obligaţia avocatului este
de a informa exclusiv reprezentanţii legali sau persoanele
expres desemnate în contract în acest scop. Informarea făcută
de avocat acestor persoane este considerată o informare
valabilă a clientului.
Avocatul este obligat să comunice clientului
informaţiile pe care le deţine în legătură cu cazul acestuia, chiar
şi în situaţia în care comunicarea lor ar contraveni interesului
său personal. În toate cazurile în care avocatul este însărcinat
să asiste un client el poate să conducă discuţiile doar în
prezenţa clientului său ori numai cu acordul acestuia.
În cazul negocierilor cu un interlocutor asistat de un alt
avocat, avocatul nu poate angaja discuţii cu acesta fără acordul
prealabil al confratelui său. Avocatul va ţine distinct evidenţa
bunurilor aparţinând clienţilor săi sau unor terţe părţi care i-au
fost încredinţate în legătură cu exercitarea profesiei.
Fondurile financiare vor fi păstrate în conturi distincte,
deschise la o instituţie financiară legal constituită şi autorizată
să funcţioneze, potrivit legii, nu vor fi păstrate, în mod
obligatoriu, în conturi deschise la instituţii financiare atunci
când legea sau o hotărâre judecătorească permit păstrarea lor
într-o altă modalitate.
178
Evidenţa distinctă a celorlalte categorii de bunuri va fi
păstrată de către avocat într-o manieră care să confere siguranţa
menţinerii identităţii acestora.
Avocatul va ţine o evidenţă contabilă completă a
fondurilor financiare şi a celorlalte tipuri de bunuri încredinţate
şi va păstra documentele respective pentru o perioadă de 10 ani
după încetarea contractului de reprezentare cu clientul. În cazul
în care primeşte fonduri financiare sau alte bunuri care au
legătură cu un client ori cu un terţ, avocatul este obligat să îi
notifice acestuia, în scris şi de îndată.
Cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau a unei
înţelegeri cu clientul, avocatul este obligat ca imediat după
primirea bunurilor să le predea clientului sau, după caz, terţei
persoane îndreptăţite să le primească şi, la solicitarea clientului
sau a terţei persoane, să pună la dispoziţia acestuia/acesteia
evidenţa contabilă pe care a efectuat-o cu privire la respectivele
bunuri.
Dacă există riscul ca un client să dea fondurilor
deţinute de avocat o astfel de destinaţie încât avocatul să nu îşi
mai poată încasa onorariul cuvenit, avocatul are un drept de
retenţie asupra acestora pentru acoperirea onorariului datorat.
Această prevedere nu dă dreptul avocatului să reţină fonduri în
scopul de a constrânge clientul să îi accepte pretenţiile cu
privire la onorariu. Partea de onorariu care face obiectul
disputei va trebui în acest caz depozitată într-un cont special,
iar avocatul va trebui să propună în cel mai scurt timp
clientului soluţii pentru aplanarea conflictului privitor la
onorariu, în limitele legii şi ale statutului profesiei. Partea din
fonduri care nu face obiectul niciunei dispute cu clientul
trebuie de îndată transferată acestuia.
Avansurile de onorariu şi avansurile de cheltuieli care
se anticipează a fi efectuate de către avocat în interesul cauzei
vor avea acelaşi regim ca şi bunurile aparţinând clienţilor până
la momentul în care avocatul va exercita activitatea pentru care
179
a primit avansul de onorariu sau va înregistra cheltuiala care să
justifice avansul plătit de client în acest scop, cu excepţia
cazului în care clientul le stabileşte un alt regim. Indiferent de
regimul pe care clientul îl stabileşte referitor la respectivele
sume avansate, acestea vor fi în mod obligatoriu returnate de
către avocat acestuia la încetarea contractului, dacă până la
momentul respectiv avocatul nu va fi exercitat activităţile
pentru care i se plătise anticipat onorariu sau nu va fi înregistrat
cheltuieli acoperite cu sumele avansate de client în acest sens.
Avocatul sau formele asociative de exercitare a
profesiei vor putea, cu acordul clientului, să plaseze
lichidităţile încredinţate de către client în conturi bancare
purtătoare de dobânzi. Dobânzile se cuvin clientului.
În afara cazurilor prevăzute de lege sau de părţi,
contractul de asistenţă juridică încetează prin renunţarea
unilaterală a clientului sau, după caz, a avocatului.
Încetarea contractului prin renunţarea unilaterală a
clientului sau a avocatului nu îl exonerează pe client de plata
onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum şi pentru
acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul său.
Avocatul care este solicitat într-o cauză în curs de
rezolvare trebuie să verifice dacă unul sau mai mulţi confraţi au
fost în prealabil angajaţi.
Avocatul care acceptă să succeadă unui confrate
trebuie ca, înainte de a se angaja, să îi aducă la cunoştinţă
această împrejurare.
În oricare caz de încetare a mandatului avocatul are
obligaţia să ia în timp util şi în mod rezonabil măsuri potrivite
pentru apărarea intereselor clientului, cum ar fi: notificarea
acestuia, acordarea unui timp suficient clientului pentru a-şi
angaja un alt avocat, predarea documentelor şi a bunurilor la
care clientul este îndreptăţit şi înştiinţarea organelor judiciare.
În cazul în care clientul datorează avocatului restanţe
din onorarii şi din cheltuielile făcute în interesul acestuia,
180
avocatul are drept de retenţie asupra bunurilor încredinţate, cu
excepţia înscrisurilor originale care i-au fost puse la dispoziţie.
181
contracte de colaborare sau de salarizare, termenul nu poate fi
mai mare de o lună.
Activitatea mediatorului este gratuită.
Mediatorul poate proceda la consultarea părţilor fie
împreună, fie separat, pentru a constata punctele asupra cărora
există divergenţă şi modalităţile în care interesele părţilor pot fi
conciliate.
La sfârşitul medierii, mediatorul va redacta un proces-
verbal semnat şi de părţi, în care va consemna concilierea
acestora. În caz de eşec parţial sau total al medierii, procesul-
verbal va cuprinde pretenţiile asupra cărora părţile au convenit
sau, după caz, punctele asupra cărora părţile au opinii diferite şi
care vor fi comunicate decanului pentru a da curs procedurii
arbitrajului.
Procesul-verbal va fi comunicat decanului, care, în
cazul consemnării eşecului medierii, îl va comunica părţilor în
vederea parcurgerii procedurii arbitrajului.
182
c) administrarea, în numele şi pe seama clientului, a
fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.
183
juridice menite să sporească valoarea şi lichiditatea
plasamentelor;
e) activităţi conexe, cum ar fi completarea declaraţiilor de
impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului
legate de administrarea unor asemenea proprietăţi, culegerea
fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale
investiţiilor, mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc.;
f) orice operaţiuni în numerar privind plăţi, încasări, efectuări
de depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura
activităţii încredinţate.
184
b) la instrucţiunea expresă a clientului, dar cu posibilitatea
reţinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activităţile
fiduciare;
c) în baza unei hotărâri judecătoreşti;
d) în baza contractului de asistenţă juridică, pentru încasarea
onorariilor legate de activităţile fiduciare desfăşurate;
e) în cazul în care este în curs o procedură execuţională
privind bunurile sau fondurile administrate.
185
c) operaţiunile fiduciare efectuate, cu indicarea datei, părţilor,
valorii şi tipului operaţiunii.
II.1.6. Arbitrajul
186
cerere reconvenţională, care va îndeplini aceleaşi condiţii de
formă ca şi cererea de arbitrare.
În cazul în care părţile nu se înţeleg asupra persoanei
arbitrului, decanul va desemna un avocat din barou. Funcţia de
arbitru poate fi îndeplinită numai de un avocat cu cel puţin 10
ani vechime neîntreruptă în profesie şi care se bucură de o bună
reputaţie.
Activitatea arbitrului este remunerată potrivit regulilor
stabilite de decan.
Avocatul desemnat ca arbitru nu poate refuza această
însărcinare fără o justificare întemeiată. În procedura arbitrală,
părţile pot fi asistate de un avocat.
În toate cazurile arbitrajul va respecta principiul
contradictorialităţii. În acest sens o copie a tuturor actelor
depuse de una din părţi va fi comunicată celeilalte părţi.
Şedinţele de judecată nu sunt publice.
Termenul de arbitraj este de 5 luni şi poate fi prelungit
numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Dacă părţile nu convin altfel, litigiul se va soluţiona
exclusiv în drept. În toate cazurile se vor avea în vedere
uzanţele profesionale şi regulile deontologice.
Prin grija decanului, se va comunica fiecărei părţi o
copie a hotărârii arbitrale.
Executarea hotărârii arbitrale se realizează în condiţiile
art. 367-368 din Codul de procedură civilă.
În situaţia în care decanul baroului este implicat într-un
litigiu arbitral de natura celui prevăzut la articolele din prezenta
subsecţiune, atribuţiile prevăzute la art. 257, 258 şi 262 din
Lege vor fi exercitate de către preşedintele U.N.B.R., iar
arbitrul va fi desemnat dintre membrii Comisiei permanente a
U.N.B.R.
În litigiile arbitrale în care hotărârile sunt susceptibile a
fi executate pe teritoriul unui stat străin, avocatul străin
implicat în arbitraj va semna o declaraţie potrivit căreia
187
recunoaşte caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii
arbitrale ce se va pronunţa.
Dosarul arbitral va fi arhivat de barou şi va fi păstrat
timp de 5 ani.
188
- venituri din taxele de înregistrare sau de modificare a
actelor privind formele de exercitare a profesiei;
- venituri din donaţii şi sume sau bunuri primite prin
sponsorizare;
- venituri din dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea
disponibilităţilor rezultate din activităţile fără scop lucrativ;
- resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele
locale şi subvenţii pentru venituri;
- venituri din acţiuni ocazionale, utilizate în scop social sau
profesional, potrivit Legii şi statutului;
- venituri rezultate din cedarea folosinţei activelor corporale
aflate în proprietatea barourilor sau a U.N.B.R., altele decât
cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică;
- ajutoare şi împrumuturi nerambursabile din ţară şi din
străinătate şi subvenţii pentru realizarea de venituri;
- venituri din despăgubiri de asigurare pentru pagube şi din
subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare;
- venituri din diferenţe de curs valutar rezultate din
activităţile fără scop lucrativ;
- veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, potrivit
legislaţiei în vigoare;
- alte venituri din activităţile fără scop lucrativ desfăşurate
potrivit statutului;
b) venituri din activităţi economice, precum:
- venituri din prestarea de servicii realizate pentru avocaţi,
părţi sau alte entităţi;
- venituri din imobilizări financiare;
- venituri din investiţii pe termen scurt;
- venituri din creanţe imobilizate;
- venituri din investiţii financiare cedate;
- venituri din diferenţe de curs valutar;
- venituri din dobânzi;
- alte venituri financiare;
189
- venituri rezultate din compensaţiile primite pentru cheltuieli
sau pierderi în urma calamităţilor sau altor evenimente
extraordinare.
Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în
contabilitate pe măsura efectuării acestora.
190
de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra
cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate;
b) cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi,
redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare;
studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi
(colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal;
deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de
telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
c) cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia
socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de angajator);
d) alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi cu
diverşi debitori; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte
cheltuieli similare; ajutoare şi împrumuturi nerambursabile;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.);
e) cheltuieli financiare: pierderi din creanţe legate de
participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind
exerciţiul financiar în curs; pierderi din creanţe de natură
financiară şi altele;
f) cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente
extraordinare);
g) cheltuieli cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu
impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii.
191
Conturile de venituri se pot dezvolta în conturi
analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite
reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale fiecărui barou
ori ale U.N.B.R.
192
poate emite, la cererea persoanei îndreptăţite, extrase din aceste
registre, în condiţiile legii.
193
c) să permită participarea avocatului stagiar la formele de
pregătire profesională iniţială organizate în cadrul I.N.P.P.A.,
cu respectarea programului stabilit de I.N.P.P.A. pentru
acestea.
194
contractul încheiat cu avocatul stagiar, consiliul baroului va
iniţia procedura disciplinară.
Fiecare barou poate aprecia asupra contractelor de
formare profesională iniţială propuse de avocaţii străini înscrişi
în tabloul special al fiecărui barou.
195
proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau
lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare
judiciară, în condiţiile legii.
196
b) curriculum vitae şi copie a paşaportului;
c) certificatul (atestatul) profesional, în copie legalizată şi
traducere autorizată, în termen de 3 luni de la eliberarea lui;
d) diplomă universitară;
e) certificat de onorabilitate;
f) declaraţia de compatibilitate;
g) solicitarea de stagiu de adaptare de 3 ani sau de susţinere a
unui examen de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi
de limbă română.
Etapele necesare dobândirii calităţii de membru al unui
barou din România şi documentele aferente sunt cele cuprinse
în metodologia prezentată în anexa nr. XXXI.
Convenţiile bilaterale încheiate de U.N.B.R. cu
organismele similare din statele din care provin petenţii, altele
decât statele membre ale Uniunii Europene, vor conţine în
principal elemente din metodologia prezentată în anexa nr.
XXXI, precum şi condiţii privind soluţionarea unor litigii în
legătură cu activitatea avocaţilor.
Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi
se vor plăti integral în România. Avocatul străin care exercită
profesia în România este obligat să se înscrie în tabloul special
ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor legii, ale
statutului profesiei şi codului deontologic.
197
profesionale recunoscute sau de autorităţile publice care le
autorizează, în condiţiile stabilite în acordul încheiat cu
Uniunea Europeană, conform prevederilor art. II din Legea nr.
201/2004.
Pentru societăţile civile profesionale de avocaţi din
statele membre ale Uniunii Europene nu este necesară existenţa
unor convenţii bilaterale.
Documentaţia de evaluare pentru înscrierea în
tablourile avocaţilor barourilor din România va conţine:
a) cererea de evaluare, semnată de reprezentantul legal al
grupării;
b) copia paşaportului reprezentantului legal al grupării (în
cazul în care acesta nu s-a înscris anterior în nume propriu într-
un barou din România);
c) certificatul (atestatul) profesional emis de autoritatea
competentă, în copie legalizată, şi traducerea autorizată a
acestuia, valabil pentru 3 luni de la eliberarea sa;
d) actul constitutiv sau statutul grupării.
Cererea de evaluare, cu documentele aferente, se
supune avizului conform al Comisiei permanente a U.N.B.R.,
care va hotărî cu privire la înscrierea societăţii în tabloul
avocaţilor baroului.
198
centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie
elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.. Tematica
examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea
subiectelor se face de comisia naţională de examen.
Cu titlu de excepţie, în condiţiile legii, pot accede în
profesie, fără susţinerea examenului, judecătorii Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul pentru care
au fost numiţi ori, după caz, care au fost eliberaţi din motive
neimputabile, precum şi, în aceleaşi condiţii, judecătorii de la
instanţele internaţionale.
199
înţelege să renunţe la orice stare de incompatibilitate în cel
mult două luni de la data emiterii deciziei de primire în
profesia de avocat şi cunoaşte intervenirea sancţiunii
caducităţii acesteia în caz de neconformare în termen;
g) precizarea că se solicită dobândirea calităţii de avocat
stagiar şi angajamentul de a realiza, pe perioada stagiului,
formarea profesională iniţială în profesia de avocat, respectiv
de a frecventa, ca avocat definitiv, formele de pregătire
profesională continuă, în condiţiile prevăzute de Lege şi de
statut;
h) menţiunea, dacă este cazul, că, potrivit legii, candidatul
poate dobândi calitatea de avocat definitiv;
i) declaraţia expresă că nu este sau nu a fost înscris într-un alt
barou din România. În caz contrar, se vor indica: baroul,
perioada, cauzele retragerii sau încetării activităţii.
200
e) certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a
mai fost înscris în profesie, care să ateste cauzele încetării
calităţii de avocat ori, dacă este cazul, motivele respingerii unei
cereri anterioare de primire în profesie;
f) două fotografii de tip legitimaţie.
201
La cerere se vor ataşa:
a) avizul conform eliberat de Comisia permanentă a
U.N.B.R.;
b) declaraţia expresă a solicitantului că nu se află în niciunul
dintre cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate prevăzute la
art. 14 şi 15 din Lege;
c) declaraţia expresă a solicitantului că se obligă să respecte
prevederile Legii şi ale codului deontologic;
d) dovada încetării formei anterioare în care a exercitat
profesia de avocat în România, conform dispoziţiilor art. II din
Legea nr. 231/2000 privind modificarea şi completarea Legii
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, după caz;
e) certificat medical de sănătate, potrivit art. 15 alin. (2) lit.
d);
f) două fotografii de tip legitimaţie.
202
În termen de 3 zile de la înregistrarea cererii de primire
în profesie, decanul baroului va desemna dintre membrii
consiliului baroului un avocat-raportor care va efectua
investigaţiile necesare cu privire la moralitatea şi demnitatea
solicitantului, chiar dacă nu se face opoziţie la înscriere.
Avocatul-raportor va face toate cercetările pe care le va
considera necesare. Cercetările se vor referi la îndeplinirea de
către solicitant a condiţiilor prevăzute de lege şi de statut
pentru primirea în profesia de avocat.
În termen de 5 zile de la expirarea termenului de
formulare a opoziţiei, avocatul-raportor va depune la barou un
raport scris care va cuprinde punctul de vedere motivat cu
privire la admiterea sau la respingerea cererii. După depunerea
raportului, în termen de cel mult 5 zile, consiliul baroului
analizează îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie şi
soluţionează eventualele opoziţii.
Consiliul baroului va pronunţa o hotărâre motivată
asupra cererii de primire în profesie, pe care o va comunica
U.N.B.R. în termen de cel mult 10 zile de la expirarea
termenului de opoziţie.
Hotărârea poate fi atacată în termen de 15 zile de la
comunicare la Comisia permanentă a U.N.B.R., care va
soluţiona contestaţia cu cel puţin 15 zile înaintea datei anunţate
a examenului naţional de primire în profesie. În cazul
contestaţiilor formulate de persoanele prevăzute la art. 17 alin.
(5) din lege, termenul de soluţionare este de 30 de zile de la
data înregistrării contestaţiei. Hotărârea Comisiei permanente a
U.N.B.R. se va afişa pe pagina web a U.N.B.R.
Se poate prezenta la examenul naţional de primire în
profesie numai candidatul cu privire la care consiliul baroului
sau, după caz, Comisia permanentă a U.N.B.R. a pronunţat o
hotărâre favorabilă asupra cererii de primire în profesie
formulate de acesta.
203
Cel primit în profesia de avocat va fi înscris în tabloul
avocaţilor în baza deciziei emise de consiliul baroului, cu
respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (8), art. 21, 22 şi 23 din
lege.
Cererea formulată de membrul unui barou din altă ţară
de a fi autorizat să acorde consultanţă juridică privind dreptul
românesc se depune la preşedintele U.N.B.R. Cererea va fi
înaintată baroului în care este înscris avocatul pentru avizare şi
raport, ce va fi efectuat de decanul baroului. Raportul întocmit
de decan va fi înaintat Comisiei de examinare.
Metodologia examenului de verificare a cunoştinţelor
de drept românesc şi de limba română ale avocaţilor străini se
stabileşte prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R.
Comisia de examinare va fi desemnată de Consiliul
U.N.B.R. şi poate fi alcătuită din avocaţi şi cadre didactice din
instituţiile de învăţământ juridic superior, acreditate în
condiţiile legii.
Examenul va cuprinde probe scrise şi orale privind
instituţiile de bază ale dreptului românesc şi cunoştinţele de
limba română.
204
a) numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;
b) locul şi data naşterii;
c) numărul, data şi emitentul paşaportului;
d) menţionarea faptului că intenţionează exercitarea cu
caracter permanent a profesiei în România;
e) indicarea perioadei şi a formei în care a exercitat profesia
de avocat în România, anterior depunerii cererii (acolo unde
este cazul);
f) indicarea titlului profesional obţinut în statul membru de
origine şi a grupării profesionale din care face parte în statul
membru de origine sau a autorităţii judiciare în cadrul căreia
este admis să îşi exercite profesia potrivit legii din statul
membru de origine.
Cererea va fi însoţită de următoarele acte, traduse în
limba română şi certificate:
a) paşaport;
b) o atestare din partea autorităţii competente din statul
membru privind calitatea de avocat cu drept de exercitare a
profesiei şi starea sa disciplinară.
La cerere se vor ataşa:
a) declaraţia expresă a solicitantului că nu se află în niciunul
dintre cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate prevăzute la
art. 14 şi 15 din lege;
b) declaraţia expresă a solicitantului că se obligă să respecte
prevederile legii, ale statutului şi ale codului deontologic;
c) certificat medical de sănătate, potrivit art. 15 alin. (2) lit.
d);
d) două fotografii de tip legitimaţie;
e) alte documente prevăzute în anexa nr. XXXI.
Consiliul U.N.B.R. se va pronunţa asupra cererii de
primire în profesia de avocat după susţinerea examenului de
verificare a cunoştinţelor privind dreptul românesc şi de limba
română sau după ce comisia de evaluare a decis asupra scutirii
205
solicitantului de susţinerea examenului, conform art. 100 şi 109
din lege.
Consiliul U.N.B.R. poate decide şi asupra suspendării
analizării cererii până la efectuarea de către solicitant a
stagiului de pregătire în domeniul dreptului românesc, conform
art. 100 alin. (2) din lege.
Decizia este definitivă şi se comunică solicitantului.
Avocatul admis în profesie va fi înscris în tabloul
avocaţilor la baroul în care îşi va exercita profesia, cu
respectarea prevederilor legii.
Consiliul baroului va dispune înscrierea în tabloul
avocaţilor, la cerere, pe baza deciziei de primire în profesie
emise de U.N.B.R.
206
exercită profesia pe teritoriul României în oricare dintre
modalităţile mai sus arătate.
207
origine, dreptul comunitar, dreptul internaţional, precum şi
dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură
aplicabile în faţa instanţelor române.
Avocaţii care profesează în România sub titlul
profesional din statul membru de origine vor folosi denumirea
sub care îşi desfăşoară profesia în statul membru de origine,
exprimată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale
statului membru de origine respectiv. Pe lângă această
denumire, în denumire se va menţiona, alături de forma
juridică de exercitare a profesiei în România, şi forma juridică
a grupării din statul membru de origine.
Autoritatea română competentă poate cere unui avocat
care profesează sub titlul profesional obţinut în statul membru
de origine să indice gruparea profesională din care face parte în
statul membru de origine sau autoritatea judiciară în cadrul
căreia este admis să-şi exercite profesia, potrivit legii din statul
membru de origine.
Avocatul care obţine admiterea în profesia de avocat în
România în condiţiile art. 100 sau 109 din Lege are dreptul să
folosească titlul profesional din statul membru de origine,
exprimat în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale
statului membru de origine, alături de titlul profesional
corespunzător profesiei de avocat din România.
Indiferent de forma de exercitare a activităţii pe
teritoriul României, avocaţii care profesează sub titlul
profesional din statul membru de origine pot solicita oricând
recunoaşterea diplomelor, în vederea admiterii în profesia de
avocat şi a practicării acesteia sub titlul profesional din
România.
În vederea recunoaşterii diplomelor în România,
solicitantul va trebui să susţină, la alegere, un examen de
verificare a cunoştinţelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în
domeniul dreptului românesc.
208
U.N.B.R. va stabili componenţa comisiei de evaluare,
precum şi conţinutul şi modul de desfăşurare ale examenului
sau ale stagiului, după caz.
La depunerea cererii de recunoaştere a diplomei, în
vederea determinării conţinutului şi modului de desfăşurare ale
examenului sau ale perioadei de stagiu, comisia de evaluare va
verifica în prealabil dacă experienţa profesională dobândită de
solicitant este de natură să acopere în tot sau în parte
diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului
membru de origine în care a fost obţinută diploma, în vederea
exceptării parţiale sau totale de la îndeplinirea acestor condiţii.
Autoritatea competentă română şi autorităţile
competente din statele membre de origine colaborează în
vederea aplicării corespunzătoare a dispoziţiilor legii,
informaţiile care se obţin în cadrul acestor colaborări fiind
confidenţiale. Colaborarea se poate realiza şi prin intermediul
sistemului de informare în cadrul pieţei interne, în conformitate
cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009
privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi
libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.
Autoritatea competentă din statul membru de origine
poate formula observaţii în cadrul procedurilor disciplinare
care se desfăşoară împotriva unui avocat care profesează sub
titlul profesional din acel stat.
209
Avocaţii care îşi exercită în mod permanent activitatea
pe teritoriul României pot dobândi titlul profesional din
România fie în condiţiile prevăzute la art. 100, fie potrivit art.
109 din Lege.
Oricare dintre avocaţii prevăzuţi la art. 97 lit. a) poate
desfăşura pe teritoriul României, cu caracter permanent şi sub
titlul profesional din statul membru de origine, activităţile
prevăzute la art. 98 din Lege.
Avocatul care doreşte să profeseze în România sub
titlul profesional din statul membru în care şi-a obţinut
calificarea profesională se înscrie în tabloul special ţinut de
barourile române.
Autoritatea română competentă înscrie avocatul
solicitant pe baza prezentării unui certificat care atestă
înregistrarea lui la autoritatea competentă din statul membru de
origine. Autoritatea română competentă informează autoritatea
competentă din statul membru de origine despre înscriere.
Certificatul trebuie să fie eliberat cu cel mult 3 luni
înainte de formularea cererii de înscriere în Tabloul avocaţilor
din România. La publicarea numelor avocaţilor înscrişi în
România, autoritatea română competentă va publica şi numele
avocaţilor înscrişi.
Avocaţilor care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine li se asigură reprezentarea
corespunzătoare în asociaţiile profesionale ale avocaţilor din
România, potrivit dispoziţiilor legii şi ale statutului profesiei; ei
au cel puţin dreptul de a participa la alegerea organelor de
conducere ale acestor asociaţii.
Avocaţii care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine sunt obligaţi fie să se asigure pentru
răspundere profesională, în condiţiile stabilite prin statutul
profesiei, fie să devină membri ai Casei de Asigurări a
Avocaţilor.
210
Avocaţii pot fi scutiţi de aceste obligaţii, dacă fac
dovada unei asigurări plătite sau a unei alte garanţii date în
condiţiile legii statului membru de origine, în măsura în care
asigurarea sau garanţia este echivalentă din punctul de vedere
al condiţiilor şi al acoperirii. Dacă acoperirea este doar parţială,
avocaţii trebuie să încheie o asigurare suplimentară pentru a
acoperi aspectele care nu se regăsesc în asigurarea sau în
garanţia dată potrivit reglementărilor din statul membru de
origine.
Avocaţii înscrişi în România sub titlul profesional din
statul membru de origine pot profesa ca salariaţi în oricare
dintre formele de organizare a profesiei, permise pentru
avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în
România.
Avocaţii care profesează în România sub titlul
profesional din statul membru de origine se supun aceloraşi
reguli de conduită profesională prevăzute în prezenta lege şi în
statutul profesiei ca şi avocaţii care profesează sub titlul
profesional obţinut în România, pentru activităţile desfăşurate
pe teritoriul ţării.
Avocaţii răspund disciplinar pentru nerespectarea legii
sau a statutului.
Înainte de iniţierea procedurilor disciplinare împotriva
unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul
membru de origine, autoritatea română competentă informează
în cel mai scurt timp autoritatea competentă din statul membru
de origine, furnizând orice informaţii utile în cauză.
Autoritatea română competentă cooperează cu
autoritatea competentă din statul membru de origine pe tot
parcursul desfăşurării procedurilor disciplinare.
Retragerea permanentă sau temporară de către
autoritatea competentă din statul membru de origine a
autorizaţiei de exercitare a profesiei are ca efect obligatoriu
interdicţia temporară sau permanentă ca avocatul în cauză să
211
profeseze în România sub titlul profesional din statul membru
de origine.
Unul sau mai mulţi avocaţi din aceeaşi grupare ori din
acelaşi stat membru, care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine, pot profesa în România prin
înfiinţarea unui sediu secundar al grupării respective, organizat
în orice formă de exercitare a profesiei de avocat prevăzută de
legea română.
212
în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani în domeniul
dreptului românesc sau comunitar. În acest scop:
a) avocaţii trebuie să prezinte toate informaţiile şi
documentele relevante cu privire la numărul de cauze în care
au acordat asistenţă juridică, precum şi cu privire la natura
acestora;
b) autoritatea română competentă poate să verifice caracterul
efectiv şi regularitatea activităţii desfăşurate şi poate cere
avocatului, dacă este necesar, să ofere clarificări, în scris sau
verbal, cu privire la informaţiile şi documentele prevăzute la
lit. a).
Avocaţii care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine în România pot oricând să ceară ca
diplomele să le fie recunoscute, potrivit dispoziţiilor art. 100
din Lege, în vederea obţinerii admiterii în profesia de avocat în
România şi a exercitării acesteia sub titlul profesional astfel
obţinut.
Avocaţii care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine şi care au desfăşurat în mod efectiv şi
cu regularitate o activitate profesională în România pe o
perioadă de cel puţin 3 ani, dar pe o perioadă mai scurtă în
domeniul dreptului românesc, pot obţine admiterea în profesia
de avocat şi dreptul de a o practica sub titlul profesional din
România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la
art. 100 din Lege, cu respectarea prevederilor legii referitoare
la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile de
nedemnitate şi incompatibilitate, după următoarea procedură:
a) autoritatea română competentă ia în considerare
desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii în perioada
de cel puţin 3 ani, cunoştinţele şi experienţa profesională
dobândite în România, precum şi orice participare la prelegeri
şi seminarii despre dreptul românesc sau deontologia profesiei
de avocat;
213
b) solicitantul pune la dispoziţia baroului român orice
informaţie şi documentaţie relevantă, în special despre cauzele
în care a acordat asistenţă juridică.
214
legislaţia română privind profesia, în special cu privire la
incompatibilităţi, la secretul profesional, la relaţiile dintre
avocaţi, la interdicţia ca acelaşi avocat să reprezinte două părţi
având interese contrarii, precum şi la publicitate. Un avocat
care nu este stabilit în România este ţinut de respectarea acestor
reguli numai în măsura în care respectarea lor este justificată
obiectiv pentru asigurarea exercitării corecte a activităţilor de
avocat, a demnităţii profesiei şi a respectării regulilor privind
incompatibilitatea.
Autoritatea română competentă cere avocatului care
prestează servicii dovedirea calităţii sale de avocat.
În cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 110
din Lege, autoritatea română competentă stabileşte prin statut
consecinţele acestei nerespectări.
La verificarea cazului de nerespectare a obligaţiilor
prevăzute la art. 110 din Lege, autoritatea română competentă
poate solicita orice informaţii profesionale utile cu privire la
persoana care prestează servicii.
Autoritatea română competentă va informa autoritatea
competentă din statul membru de origine despre orice decizie
luată. Comunicările au caracter confidenţial.
Pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor
215
sub care este înscris în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare
a profesiei.
În vederea pregătirii şi formării profesionale iniţiale,
avocaţii stagiari sunt obligaţi să urmeze cursurile I.N.P.P.A., în
condiţiile stabilite de U.N.B.R.
216
În cererea de înscriere, solicitantul se va angaja că va
urma formele de pregătire profesională prevăzute de statut şi
hotărâte de organele profesiei.
Cererea de înscriere la examenul pentru primirea în
profesie cu titlul de avocat stagiar se aprobă de consiliul
baroului prin hotărâre, după îndeplinirea procedurii prevăzute
de statut.
Solicitantul care a promovat examenul de primire în
profesie obţine dreptul de a fi înscris în profesie, în baza
deciziei de primire în profesie emise de Consiliul U.N.B.R. în
urma validării examenului. La cerere, acesta va fi înscris în
tabloul avocaţilor, în conformitate cu procedura prevăzută de
statut, prin hotărâre a consiliului baroului. Hotărârea va fi
comunicată solicitantului şi preşedintelui U.N.B.R. Hotărârea
prin care se respinge cererea de înscriere va fi motivată şi va fi
comunicată solicitantului.
Hotărârile consiliului baroului pronunţate în cererile de
înscriere la examenul pentru primirea în profesie sau în tabloul
avocaţilor pot fi contestate conform prevederilor statut.
217
e) să desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi să anunţe
în scris orice motiv de suspendare a stagiului.
218
Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de
parlamentar, primar, viceprimar, preşedinte de consiliu
judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean dobândeşte, la
cerere, calitatea de avocat definitiv.
219
îndeplini calitatea de secretar. La interviu vor fi verificate în
prealabil înscrisurile depuse de solicitant împreună cu cererea
şi, dacă va fi cazul, vor fi solicitate lămuriri suplimentare
privitoare la acestea. Dacă dosarul va fi considerat a fi complet,
se vor evalua aptitudinile solicitantului prin prisma exigenţelor
profesionale cărora trebuie să le răspundă avocaţii definitivi. În
cazul în care se va constata necesitatea completării dosarului
solicitantului cu alte înscrisuri relevante, interviul va fi
reprogramat pentru o dată care nu va putea depăşi 15 zile de la
data primului interviu, caz în care verificarea aptitudinilor
solicitantului va fi amânată pentru această din urmă dată.
Interviul va putea fi reprogramat o singură dată. Desfăşurarea
interviului va fi consemnată într-un proces-verbal întocmit de
secretarul comisiei.
În termen de 30 de zile de la data interviului, consiliul
baroului va pronunţa o hotărâre motivată, pe care o va
comunica U.N.B.R., împreună cu copia procesului-verbal
încheiat cu prilejul interviului. Hotărârea poate fi atacată în
termen de 15 zile de la comunicare la Consiliul U.N.B.R.
220
Cursurile I.N.P.P.A. se desfăşoară în localitatea
sediului central, în centrele teritoriale ale acestuia sau, în mod
excepţional, în altă localitate hotărâtă de către conducerea
I.N.P.P.A.
Centrele teritoriale ale I.N.P.P.A. pot fi organizate şi
menţinute potrivit statutului I.N.P.P.A., pentru mai buna
implementare a activităţii I.N.P.P.A. în teritoriu şi apropierii
avocaţilor stagiari de instituţia responsabilă de formarea
profesională iniţială. Centrele teritoriale nu au personalitate
juridică şi reprezintă puncte de activitate ale I.N.P.P.A.
Cursurile I.N.P.P.A. se desfăşoară conform unei
programe unitare, structura cursurilor şi sistemul de evaluare
finală stabilite de I.N.P.P.A. fiind unice, aplicabile deopotrivă
şi în centrele teritoriale.
În mod complementar, formarea iniţială a avocaţilor
stagiari se poate realiza şi prin organizarea conferinţelor de
stagiu.
Barourile sunt obligate să comunice I.N.P.P.A. avocaţii
stagiari înscrişi în barou în termen de 20 de zile de la înscrierea
acestora.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 56 alin. (2)
lit. j) din Lege, consiliul baroului organizează pregătirea
profesională a avocaţilor stagiari prin organizarea conferinţelor
lunare de stagiu, conform programului unitar elaborat de
I.N.P.P.A.
Conferinţa de stagiu cuprinde: expuneri asupra
problemelor juridice, studiul doctrinei juridice şi al practicii
judiciare, lucrări avocaţiale scrise, dezbateri de speţe.
Conferinţele de stagiu se desfăşoară pe baza unui program
aprobat anual de I.N.P.P.A.
Consilierul coordonator al stagiului va desemna, din
rândul avocaţilor stagiari care s-au remarcat în primul an de
stagiu, pe secretarii conferinţelor de stagiu, care vor ţine
evidenţa prezenţei şi a lucrărilor avocaţilor stagiari.
221
Prezenţa la conferinţa de stagiu va fi constatată prin
apel nominal. Consilierul coordonator va informa trimestrial
consiliul baroului cu privire la îndeplinirea de către avocaţii
stagiari a obligaţiilor ce le revin.
La sfârşitul fiecărui an de stagiu activitatea avocatului
stagiar va fi notată cu note între 1 şi 10 de către consilierul
coordonator al stagiului, avându-se în vedere lucrările
efectuate, participarea la dezbaterea temelor, precum şi
prezenţa la conferinţele de stagiu şi la manifestările baroului la
care a fost convocat.
Se va avea în vedere raportul întocmit de avocatul
îndrumător şi de coordonatorul serviciului de asistenţă
judiciară al baroului cu privire la activitatea depusă pentru
îndeplinirea sarcinilor profesionale.
Notările vor fi transmise I.N.P.P.A. şi, atunci când este
cazul, centrelor teritoriale ale I.N.P.P.A. în vederea înscrierii
avocatului stagiar la examenul de absolvire a cursurilor
I.N.P.P.A.
Dosarul de înscriere la examenul de definitivare în
profesie va conţine, în mod obligatoriu: raportul întocmit de
avocatul îndrumător cu privire la activitatea desfăşurată de
avocatul stagiar, raportul avocatului coordonator al stagiului
profesional cu privire la participarea la dezbaterea temelor şi
lucrările proprii realizate.
Consiliul baroului, evaluând notarea acordată de
consilierul coordonator al stagiului, precum şi raportul
avocatului îndrumător şi raportul coordonatorului serviciului de
asistenţă judiciară, poate dispune motivat prelungirea stagiului
cu un an. Îndrumarea profesională a avocatului stagiar este
asigurată de avocatul îndrumător care a consimţit în acest sens
prin contractul încheiat.
Pot asigura îndrumarea profesională a avocatului
stagiar doar avocaţii care îndeplinesc cerinţele impuse de art.
19 din Lege, care au achitat la zi taxele şi contribuţiile către
222
barou şi C.A.A., care sunt titulari ai unui contract de asigurare
profesională, precum şi cei care îndeplinesc condiţiile stabilite
prin hotărârea consiliului baroului şi sunt titulari ai unei forme
de exercitare a profesiei.
Încetarea îndrumării din orice motive se aduce la
cunoştinţa consiliului baroului, care hotărăşte schimbarea
îndrumătorului.
Avocatul îndrumător şi coordonatorul serviciului de
asistenţă judiciară se vor preocupa de realizarea de către
avocatul stagiar a unui venit echitabil, corespunzător muncii
depuse şi prevederilor art. 296 alin. (1) din Lege.
Fapta avocatului care asigură îndrumarea profesională
de a nu îşi îndeplini obligaţiile de îndrumare şi de a nu asigura
venitul minim lunar garantat al avocatului stagiar constituie
abatere disciplinară gravă.
Distinct de răspunderea disciplinară, consiliul baroului
poate decide şi interzicerea de a mai încheia contracte de
formare profesională pentru o perioadă de la unu la 5 ani.
Avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai
la judecătorii şi poate efectua activităţile prevăzute la art. 3
alin. (1) lit. a) şi b) din Lege.
223
Stagiul nu se suspendă în perioada în care avocatul
stagiar urmează o formă de pregătire şi perfecţionare
profesională la o instituţie de învăţământ superior (cursuri cu
frecvenţă), dacă forma de exercitare a profesiei cu care
stagiarul se află în raporturi contractuale profesionale atestă
baroului acordul pentru frecventarea cursurilor şi se obligă să
garanteze plata contribuţiilor şi taxelor prevăzute de lege în
contul şi pentru avocatul stagiar pe perioada cursurilor.
Stagiul se suspendă în cazurile prevăzute pentru
suspendarea calităţii de avocat, potrivit art. 28 din Lege.
În situaţia în care un avocat stagiar devine
incompatibil, acesta nu poate fi înscris în tabloul avocaţilor
incompatibili şi nu îi poate fi ridicată incompatibilitatea decât
dacă avocatul care s-a obligat să asigure formarea profesională
iniţială este de acord cu suspendarea stagiului şi cu executarea
contractului iniţial după ridicarea incompatibilităţii.
În caz contrar, avocatul stagiar devenit incompatibil va
trebui să prezinte un nou contract de colaborare pentru formare
profesională iniţială cu un avocat care îndeplineşte condiţiile
legale de competenţă profesională apt a asigura prin îndrumare
formarea profesională iniţială.
Suspendarea se dispune de consiliul baroului, care
apreciază asupra împrejurărilor ce justifică lipsa din profesie,
durata suspendării şi întinderea perioadei de stagiu efectuat
anterior suspendării. Stagiul efectuat anterior suspendării intră
în calculul termenului stabilit de art. 18 alin. (1) din Lege.
224
în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cât şi pe
întreaga durată a exercitării acesteia.
Persoana care solicită primirea în profesia de avocat
sau reînscrierea în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei va înfăţişa consiliului baroului la care depune cererea
înscrisuri din care să rezulte condiţiile de încetare a exerciţiului
profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o
în perioada de incompatibilitate. Consiliul baroului va
întreprinde cercetări - folosind procedura prevăzută de art. 17
alin. (5) din Lege, inclusiv în situaţia solicitării reînscrierii în
tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei - pentru a
verifica dacă solicitantul se găseşte în cazul de nedemnitate
prevăzut de art. 14 lit. b) teza a II-a din Lege, respectiv dacă a
fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârşirii
unor abateri disciplinare grave.
Avocaţii care se găsesc în unul dintre cazurile de
nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) şi d)
din Lege sunt obligaţi să prezinte baroului hotărârile
judecătoreşti prin care au fost condamnaţi definitiv la pedeapsa
cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate de
natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a
aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, prin care au
fost declaraţi faliţi frauduloşi sau prin care au fost condamnaţi
definitiv pentru fapte săvârşite în legătură cu exercitarea
profesiei.
Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile,
hotărârile judecătoreşti, respectiv înscrisurile ce privesc
condiţiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris
în tabloul avocaţilor incompatibili şi va aprecia asupra
demnităţii avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz,
menţinerea în profesie sau încetarea calităţii de avocat, potrivit
legii.
Decizia motivată va fi comunicată de îndată avocatului
în cauză, precum şi preşedintelui U.N.B.R., împreună cu
225
hotărârea judecătorească, respectiv înscrisurile în baza
căreia/cărora a fost verificată starea de nedemnitate.
Decizia consiliului baroului poate fi atacată de
preşedintele U.N.B.R. şi/sau de avocatul în cauză, în termen de
15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza
contestaţia şi va hotărî în condiţiile Legii.
Decizia consiliului baroului de încetare a calităţii de
avocat este executorie. Despre încetarea calităţii de avocat
baroul va face menţiunile corespunzătoare în tabloul avocaţilor.
….. Incompatibilităţi
226
e) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie sau al
consiliului de supraveghere ori de membru în comitetul de
direcţie sau în directoratul unei societăţi comerciale pe acţiuni.
227
profesiei de avocat, cu consecinţele prevăzute de lege, şi
constituie abatere disciplinară gravă, sancţionată cu excluderea
din profesie. În aplicarea acestei reguli consiliul baroului nu
poate emite din oficiu decizia de trecere în tabloul avocaţilor
incompatibili fără ascultarea avocatului.
Avocatul va fi convocat în vederea ascultării prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Lipsa
nejustificată a avocatului la data indicată în convocare nu
împiedică luarea măsurii. În cest caz, şi anume atunci când
situaţia care determină incompatibilitatea este preexistentă sau
survine concomitent cu emiterea deciziei de primire în
profesie, efectele acesteia din urmă se produc doar sub condiţia
rezolvării stării de incompatibilitate.
Starea de incompatibilitate trebuie rezolvată, conform
art. 25 alin. (2) din Lege, în termen de două luni de la data
emiterii deciziei de primire în profesie, sub sancţiunea
caducităţii acesteia. În toate cazurile, consiliul baroului este
obligat să înscrie pe ordinea de zi a primei şedinţe de după
expirarea celor două luni verificarea măsurii în care, în termen,
starea de incompatibilitate a fost rezolvată şi să constate
caducitatea deciziei de primire în profesie acolo unde este
cazul.
……. Interdicţii
228
funcţionat ca judecători, indiferent de secţia la care au
funcţionat.
În cazul în care avocatul a funcţionat ca judecător la
mai multe instanţe, interdicţia operează pentru fiecare instanţă
şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţa
respectivă.
Aceeaşi interdicţie se aplică şi magistraţilor-asistenţi
de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea
Constituţională, executorilor judecătoreşti, grefierilor şi
personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii
Constituţionale.
Avocaţii foşti procurori şi cadre de poliţie nu pot
acorda asistenţă juridică la organul de urmărire penală la care
şi-au desfăşurat activitatea timp de 5 ani de la încetarea funcţiei
respective. Calculul duratei de interdicţie se face conform art.
39 alin. (2) din Lege.
În cazul în care avocatul fost procuror sau cadru de
poliţie a funcţionat şi în calitate de judecător, interdicţia
priveşte atât instanţele, cât şi organele de urmărire şi de
cercetare penală, durata fiind calculată în mod corespunzător.
Regula se aplică şi personalului auxiliar al organelor de
urmărire penală.
Interdicţia exercitării profesiei de avocat în cazurile
prevăzute de art. 21 din Lege priveşte în integralitate instanţele,
parchetele de pe lângă acestea, inclusiv Direcţia Naţională
Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, şi organele de cercetare
penală la care lucrează soţul, ruda sau afinul avocatului până la
gradul al treilea inclusiv, indiferent de secţia, direcţia, serviciul
sau biroul în care îşi desfăşoară activitatea.
Interdicţia exercitării profesiei de avocat în situaţiile
stabilite de art. 21 alin. (1) şi (2) din Lege nu se aplică formelor
colective de exercitare a profesiei, respectiv cabinetului asociat,
societăţii civile sau societăţii cu răspundere limitată, în care
229
avocatul căruia i se aplică aceste interdicţii este asociat sau
angajat, cu condiţia informării de către forma de exercitare a
profesiei, în termen de cel mult 5 zile de la intervenirea
situaţiei respective, a baroului pe raza căruia aceasta îşi are
sediul profesional.
Avocatului asociat al avocatului căruia i se aplică
interdicţiile prevăzute la art. 21 din Lege şi avocatului
colaborator sau salarizat în cadrul profesiei care îşi desfăşoară
activitatea într-o formă de exercitare a profesiei în care
lucrează un avocat căruia i se aplică interdicţiile prevăzute la
art. 21 din Lege le este interzis să se folosească de forma de
organizare profesională ori de raporturile de conlucrare
profesională stabilite în condiţiile legii în scopul eludării
acestor interdicţii.
Încălcarea de către avocaţi a altor restricţii sau
interdicţii la care sunt supuşi conform legilor speciale
constituie abatere disciplinară gravă.
Avocatul care nu respectă prevederile art. 39-42 din
Lege sau care se foloseşte de forma de organizare profesională
ori de raporturile de conlucrare profesională stabilite în
condiţiile legii în scopul eludării interdicţiilor prevăzute de
Lege sau de alte legi speciale săvârşeşte abatere disciplinară
gravă. Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu.
230
a) numele şi prenumele avocaţilor definitivi şi stagiari cu
drept de exercitare a profesiei şi sediul profesional al acestora;
b) cabinetele asociate, societăţile civile profesionale şi
societăţile profesionale cu răspundere limitată, cu indicarea
sediului acestora şi a avocaţilor care le compun;
c) restrângeri ale dreptului de a profesa, potrivit prevederilor
art. 20 alin. (8) şi art. 21 din Lege, precum şi ale art. 41 alin.
(2) din statut;
d) menţiuni privind încetarea calităţii de avocat, potrivit
prevederilor art. 26 alin. (7);
e) situaţiile de întrerupere a activităţii profesionale a formelor
de exercitare a profesiei;
f) alte menţiuni relevante.
Avocaţii străini vor fi menţionaţi într-un tablou special,
conform anexei nr. VIII. Separat se vor menţiona formele de
exercitare a profesiei din care aceştia fac parte, potrivit
prevederilor art. 13 alin. (3) şi (6) din Lege. Distinct sunt
evidenţiaţi avocaţii străini care provin dintr-un stat membru al
Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, care
sunt autorizaţi să îşi desfăşoare activităţile profesionale sub
titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru,
indicându-se şi dacă aceştia desfăşoară activităţi avocaţiale cu
caracter permanent pe teritoriul României şi titlul profesional
sub care îşi desfăşoară activitatea.
În cazul avocaţilor străini se va menţiona dacă aceştia
sunt autorizaţi să acorde consultanţă juridică privind dreptul
românesc.
Se va întocmi separat un tablou al avocaţilor
incompatibili, alcătuit potrivit anexei nr. VII, care se verifică şi
se reactualizează până la data de 15 ianuarie a fiecărui an.
Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei,
tabloul special al avocaţilor străini şi tabloul avocaţilor
incompatibili se reactualizează lunar şi se aduc la cunoştinţa
tuturor membrilor baroului. Tablourile vor fi comunicate
231
U.N.B.R., pe cale electronică şi în forma stabilită de U.N.B.R.,
în termen de 5 zile de la actualizare.
Tabloul avocaţilor definitivi şi stagiari, precum şi
tabloul special al avocaţilor străini se comunică autorităţilor
menţionate la art. 24 alin. (3) din Lege, cel târziu până la data
de 31 ianuarie a fiecărui an.
Refuzul înscrierii, al reînscrierii sau al menţinerii în
tabloul avocaţilor se contestă la consiliul baroului. Decizia
consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R.,
în termen de 15 zile de la data comunicării. Contestaţia este
suspensivă de executare.
Înscrierea în tablou a avocaţilor definitivi şi stagiari se
face numai după depunerea jurământului prevăzut de Lege.
Jurământul se depune într-un cadru solemn, în faţa consiliului
baroului, de către avocaţii nou-înscrişi în barou.
Înscrierea în tabloul avocaţilor după primirea în
profesie este condiţionată de depunerea declaraţiei prevăzute la
art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
293/2008. Depunerea unei declaraţii false atrage consecinţele
prevăzute de lege.
Decanul baroului va desemna avocaţii responsabili cu
verificarea cazurilor de exercitare a activităţii de asistenţă
juridică de către persoanele neînscrise în tabloul avocaţilor.
Ori de câte ori va avea informaţii cu privire la persoane
care exercită nelegal activităţi prevăzute de art. 3 din Lege,
consiliul baroului va sesiza autorităţile competente şi va lua
măsurile legale ce se impun în vederea realizării drepturilor
prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (3), (4) şi (5) din Lege.
232
IV. Definitivarea în profesie de avocet
233
oficiu în următoarea sesiune a examenului de
definitivat/absolvire a I.N.P.P.A.
Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3
sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. va
fi exclus din profesie.
234
şi avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a
I.N.P.P.A.
În baza rezultatelor examenului de definitivare,
validate sau, după caz, a rezultatelor examenului de absolvire
comunicate de I.N.P.P.A., Comisia permanentă a U.N.B.R. va
emite hotărârea de constatare a calităţii de avocat definitiv, pe
care o va comunica barourilor în vederea efectuării înscrierii în
tabloul avocaţilor definitivi şi o va publica pe pagina web a
U.N.B.R.
Data dobândirii titlului profesional de avocat definitiv
va fi considerată data împlinirii termenului stagiului prevăzut la
art. 18 alin. (1) din Lege, chiar dacă promovarea examenului de
absolvire a I.N.P.P.A. are loc înainte sau după această dată.
Exerciţiul efectiv al drepturilor şi obligaţiilor aferente acestui
titlu profesional va putea avea loc numai cu începere de la data
emiterii hotărârii de constatare.
În cazul acordării calităţii de avocat definitiv în baza
prevederilor art. 20 alin. (5)-(7) din Lege, se va aplica
procedura reglementată la art. 294. În cazul acordării calităţii
de avocat definitiv în baza prevederilor art. 20 alin. (5) şi (6)
din Lege, data dobândirii calităţii de avocat definitiv va fi data
deciziei prevăzute la art. 37 alin. (1), iar exerciţiul efectiv al
drepturilor şi obligaţiilor aferente acestei calităţi va avea loc la
data înscrierii în tabloul avocaţilor. În cazul acordării calităţii
de avocat definitiv în baza prevederilor art. 20 alin. (7) din
Lege, data dobândirii calităţii de avocat definitiv va fi data
aprobării cererii avocatului stagiar de către consiliul baroului,
dată cu începere de la care va putea avea loc şi exerciţiul
efectiv al drepturilor şi obligaţiilor aferente acestei calităţi.
235
I.N.P.P.A. este persoană juridică de drept privat,
nonprofit, aflată sub autoritatea Consiliului U.N.B.R., care nu
face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus
procedurilor de autorizare şi acreditare.
I.N.P.P.A. are personalitate juridică şi buget propriu,
care se aprobă anual de către Consiliul U.N.B.R. Consiliul
U.N.B.R. adoptă şi modifică statutul I.N.P.P.A., prin care se
stabileşte organizarea şi funcţionarea acestuia.
Conducerea I.N.P.P.A. este asigurată de Consiliul de
conducere al I.N.P.P.A., denumit în continuare Consiliul
Institutului. Consiliul Institutului este format din 5 membri,
desemnaţi pentru o perioadă de 4 ani, conform statutului
I.N.P.P.A.
Preşedintele Consiliului Institutului este directorul
I.N.P.P.A., iar conducerea executivă a I.N.P.P.A. este asigurată
de un director executiv numit de Consiliul Institutului.
Veniturile I.N.P.P.A. provin din:
a) resurse provenite de la bugetul U.N.B.R. şi bugetele
barourilor;
b) donaţii, sponsorizări sau legate;
c) venituri realizate din activităţi economice directe;
d) alte venituri prevăzute de statutul propriu.
În temeiul Legii, al statut şi al statutului său de
organizare şi funcţionare, I.N.P.P.A. are următoarele atribuţii:
a) organizează pregătirea şi formarea profesională iniţială a
avocaţilor stagiari la standarde de competenţă profesională
stabilite de organele profesiei;
b) elaborează programele de studiu ale avocaţilor stagiari şi
propune Consiliului U.N.B.R. adoptarea programei anuale de
studiu;
c) elaborează în conlucrare cu barourile proiectul
programului anual de realizare a pregătirii continue şi propune
Consiliului U.N.B.R. adoptarea acestuia;
236
d) asigură cursanţilor stagiile de practică la cabinete
individuale de avocat, cabinete asociate, societăţi civile
profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere
limitată;
e) organizează examenul de absolvire, în conformitate cu
regulamentul de organizare şi desfăşurare aprobat de Consiliul
U.N.B.R.
Cursurile organizate de I.N.P.P.A. se desfăşoară sub
formă de prelegeri şi ateliere încadrate în module de pregătire,
în urma cărora cursanţii obţin calificative.
Dispoziţiile referitoare la formarea profesională iniţială
sunt aplicabile şi formelor de exercitare a profesiei care asigură
stagiile de practică ale cursanţilor.
La finalizarea cursurilor şi a stagiului de practică
organizate de I.N.P.P.A., avocatul stagiar este obligat să susţină
examenul de absolvire.
Certificatul eliberat absolvenţilor care au promovat
examenul de absolvire atestă formarea profesională iniţială în
profesia de avocat şi are regimul prevăzut de lege în materia
formării profesionale iniţiale şi în materia recunoaşterii
calificărilor profesionale reciproce a profesiilor legal
reglementate.
237
lărgirea cunoştinţelor în domeniul procedurilor şi al legilor
aplicate în Uniunea Europeană, precum şi dobândirea
certificării pregătirii profesionale continue la standarde
compatibile cu pregătirea profesională a avocaţilor din celelalte
state membre ale Uniunii Europene.
Pregătirea profesională continuă se realizează şi prin
specializarea impusă de diversificarea şi extinderea aplicării
dreptului în raport cu evoluţia relaţiilor social-economice
contemporane.
Toate organele profesiei şi instituţiile care îşi
desfăşoară activitatea sub autoritatea acestora sunt obligate să
asigure condiţiile necesare pregătirii profesionale continue a
avocaţilor, în raport cu domeniile profesionale de specialitate
pentru care avocaţii optează. Obligaţia priveşte în mod special
şi domeniul dreptului Uniunii Europene, însuşirea şi aplicarea
deontologiei şi standardelor profesionale în materie.
Obligaţia avocaţilor de realizare a pregătirii
profesionale continue se realizează în cadrul barourilor, al
I.N.P.P.A. şi al formelor de exercitare a profesiei şi are drept
scop îndeplinirea de către avocaţi a obligaţiei de perfecţionare
a pregătirii profesionale, bazată pe o cultură juridică de calitate
şi o pregătire temeinică, pentru îndeplinirea corespunzătoare a
activităţilor de interes public pe care le implică folosirea titlului
profesional de avocat.
Reprezintă modalităţi de pregătire profesională
continuă, în cadru organizat:
a) activităţile coordonate şi îndrumate de Departamentul de
pregătire profesională continuă al I.N.P.P.A.;
b) asistenţa la cursuri, seminare, reuniuni, conferinţe,
congrese şi orice altă formă organizată pentru realizarea
actualizării cunoştinţelor şi tehnicilor de exercitare a profesiei;
c) pregătirea on-line;
d) redactarea şi publicarea de note, articole, eseuri, studii pe
probleme juridice;
238
e) activităţi specifice în cercurile de studii organizate de
barouri;
f) activităţi organizate în cooperare cu instituţii de învăţământ
sau instituţii de realizare a pregătirii profesionale în domenii
conexe activităţii specifice profesiei de avocat.
g) orice altă activitate recunoscută de organele profesiei.
Pregătirea continuă realizată de către avocaţi va fi
evaluată în mod regulat.
Controlul respectării obligaţiilor de pregătire continuă
(inclusiv consecinţele nerespectării acestor obligaţii) se va
reflecta într-un sistem declarativ realizat de către avocaţi, apt a
fi verificat. Controlul pregătirii profesionale continue este de
competenţa baroului şi se va realiza în cadrul normativ
corespunzător exercitării profesiei la nivel naţional, conform
hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul
U.N.B.R.
Pe baza hotărârilor Congresului avocaţilor, Consiliul
U.N.B.R. va elabora un program anual privitor la evaluarea şi
controlul pregătirii profesionale continue a avocaţilor, care va
ţine cont de conlucrarea dintre barouri pentru realizarea
pregătirii profesionale continue în mod coerent şi unitar la
nivel naţional. Organele profesiei de avocat vor certifica
periodic pregătirea profesională continuă a fiecărui avocat.
239
profesionale şi disciplinare ale solicitantului şi va atesta că
solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile profesionale
către barou, U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale.
Consiliul baroului de la care se solicită transferul va
elibera certificatul prin avizarea cererii de transfer, pe care o va
înainta, împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului
la care se solicită transferul.
Cererea de transfer va fi soluţionată pe baza raportului
întocmit de un consilier delegat, care verifică dosarul de
înscriere în profesie al celui care solicită transferul, precum şi a
certificatului prevăzut la art. 55 alin. (2) din Lege. La
soluţionarea cererii consiliul baroului va avea în vedere şi
respectarea de către petent a dispoziţiilor privind modul de
organizare şi funcţionare a formelor de exercitare a profesiei,
precum şi a condiţiilor de primire în profesie.
Decizia cu privire la transfer se comunică solicitantului
şi baroului din care acesta face parte. Consiliul baroului va face
menţiuni corespunzătoare în tabloul avocaţilor.
Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată
şi poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la
Consiliul U.N.B.R.
240
Încetarea calităţii de avocat se constată prin decizie a
consiliului baroului şi are drept consecinţă radierea celui în
cauză din tabloul avocaţilor.
Încetarea dreptului de a exercita profesia de avocat prin
pensionare nu atrage pierderea calităţii de avocat.
Avocatul care renunţă la exerciţiul profesiei va formula
o cerere în scris. Cu cel puţin 60 de zile înainte de data
prevăzută pentru încetarea activităţii, acesta este obligat să
finalizeze toate cauzele angajate sau să asigure substituirea.
Avocatul va prezenta baroului lista cuprinzând cauzele
nefinalizate şi va indica numele avocaţilor care le vor prelua.
În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi
preluate de către colaboratorii ori asociaţii defunctului, iar în
lipsa lor, de către avocaţii desemnaţi de consiliul baroului.
În cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de
pensionare prevăzute de lege, are dreptul să solicite
continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a
exercitării profesiei se soluţionează de consiliul baroului.
Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza
unui aviz medical privind menţinerea capacităţii fizice şi
psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avizul medical
se prezintă anual pentru înscrierea în tablou. Consiliul baroului
va soluţiona cererea pe baza avizului medical şi va proceda în
conformitate cu prevederile Legii sau, după caz, ale legislaţiei
privind pensiile şi asigurările sociale.
Avocatul pensionar care continuă exercitarea profesiei
sau este menţinut în profesie este obligat să contribuie la
constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în
condiţiile prevăzute de legislaţia pensiilor şi asigurărilor
sociale pentru avocaţi.
Decizia de respingere a menţinerii în activitate poate fi
contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul
U.N.B.R.
241
Calitatea de avocat este suspendată:
a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei
stări;
b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre
judecătorească sau disciplinară;
c) în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a
contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către
sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la
scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor;
d) la cererea scrisă a avocatului.
242
prestigiului profesiei, până la pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti definitive.
Avocatul este dator să încunoştinţeze de îndată
consiliul baroului despre orice situaţie care ar putea duce la
suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa. Nerespectarea
acestei obligaţii constituie abatere disciplinară.
Decanul şi consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale
cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii şi ale statutului
privind suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa.
Consiliul baroului decide în toate cazurile după
ascultarea avocatului în cauză.
Decizia consiliului baroului este executorie. Despre
aceasta se va face menţiune, în mod corespunzător, în tabloul
avocaţilor şi în tabloul avocaţilor incompatibili. Aceasta poate
fi contestată la Consiliul U.N.B.R., în termen de 15 zile de la
comunicarea acesteia. Contestaţia nu suspendă executarea.
Independent de contestarea deciziei, în cazul în care
măsura suspendării a fost luată pentru neplata totală sau
parţială a taxelor şi contribuţiilor profesionale, la cererea
avocatului în cauză, consiliul baroului, după verificarea
temeiurilor cererii sau a dovezii achitării taxelor şi
contribuţiilor prevăzute de Lege şi de statut, poate dispune
încetarea măsurii suspendării şi ştergerea menţiunilor din
tablou.
Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de
exercitare a profesiei este suspendat potrivit prevederilor art.
49 din Lege în perioada măsurii suspendării constituie abatere
disciplinară gravă.
Avocatul împotriva căruia s-a dispus măsura
suspendării este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la
data comunicării măsurii să îşi asigure substituirea.
Încălcarea dispoziţiilor constituie abatere disciplinară
gravă.
243
VII. Drepturile şi îndatoririle avocatului
244
va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client, în condiţiile
prevăzute de statutul profesiei.
Contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu
executoriu. Învestirea cu formulă executorie este de
competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul
profesional al avocatului. Restanţele din onorarii şi alte
cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului
său se recuperează potrivit dispoziţiilor statutului profesiei.
Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se
soluţionează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi
atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.
Avocaţii au propriul sistem de asigurări sociale.
Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este
reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora,
precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei
de Asigurări a Avocaţilor.
Timpul servit în avocatură este considerat vechime în
muncă.
Avocatul are dreptul la recuperarea capacităţii de
muncă, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
Constituie vechime în profesia de avocat perioada în
care avocatul a exercitat funcţia de judecător, procuror, notar, a
îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul
Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii
Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi
Consiliului Legislativ, precum şi perioada în care acesta a fost
suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcţii de
demnitate publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de
demnitate publică.
Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi
lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în
cabinetul său sunt inviolabile. Percheziţionarea avocatului, a
domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri şi
245
bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui
mandat emis în condiţiile legii.
Nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu niciun fel de
mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului şi nici
nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa sa cu
caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura
prevăzute de lege.
Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi
stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al
statului. În cazul în care clientul se află în stare de arest sau
detenţie, administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia
de a lua măsurile necesare pentru respectarea drepturilor.
Avocatul care profesează individual, cabinetele
asociate, societatea profesională, cu sau fără personalitate
juridică şi societatea profesională cu răspundere limitată au
dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care
sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţară sau din
străinătate unde sunt luaţi în evidenţă.
Ministerul Justiţiei este obligat să asigure spaţiile
necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul
instanţelor judecătoreşti.
În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege,
fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.
Ameninţarea săvârşită împotriva avocatului în timpul
exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Lovirea sau alte
acte de violenţă săvârşite împotriva avocatului se pedepsesc cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a părţii vătămate, iar pentru mai sus menţionate, şi
din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea
părţilor înlătură răspunderea penală.
În cazul infracţiunilor mai sus arătate, săvârşite
împotriva soţului sau a unei rude apropiate a avocatului în scop
246
de intimidare ori de răzbunare în legătură cu exercitarea de
către avocat a profesiei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute
de lege se majorează cu jumătate.
Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei
de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a
aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de
judecată, procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori
reprezentanţilor acestora din proces.
Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute
oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea
prevederilor din Lege, în faţa instanţelor de judecată, a
organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative
de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu
apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului.
Nerespectarea de către avocat a prevederilor Legii
constituie abatere disciplinară gravă. Răspunderea disciplinară
nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă, după caz.
247
profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost
încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.
Avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de
către nicio persoană să divulge secretul profesional. Avocatul
nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către
clientul său şi nici de către o altă autoritate sau persoană. Se
exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal,
disciplinar sau atunci când există o contestaţie în privinţa
onorariilor convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru
apărarea sa. Avocatul este dator să păstreze secretul profesional
privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, cu
excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.
248
Orice comunicare sau corespondenţă profesională între
avocaţi, între avocat şi client, între avocat şi organele profesiei,
indiferent de forma în care a fost făcută, este confidenţială.
În relaţiile cu avocaţii înscrişi într-un barou dintr-un
stat membru al Uniunii Europene, avocatul este obligat să
respecte dispoziţiile speciale prevăzute de Codul deontologic al
avocaţilor din Uniunea Europeană.
În relaţiile cu un avocat înscris într-un barou din afara
Uniunii Europene, avocatul trebuie să se asigure, înainte de a
schimba informaţii confidenţiale, că în ţara în care îşi exercită
profesia confratele străin există norme ce permit asigurarea
confidenţialităţii corespondenţei şi, în caz contrar, să încheie un
acord de confidenţialitate sau să îl întrebe pe clientul său dacă
acceptă, în scris, riscul unui schimb de informaţii
neconfidenţiale.
Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi
sau între avocat şi client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi
în niciun caz aduse ca probe în justiţie şi nici nu pot fi lipsite de
caracterul confidenţial.
În raporturile cu instanţele judecătoreşti, cu Ministerul
Public, cu celelalte autorităţi şi instituţii publice, cu persoanele
juridice şi persoanele fizice cu care vine în contact, avocatul
este dator să aibă un comportament demn, civilizat şi loial.
Organele profesiei de avocat au sarcina permanentă de
a asigura exercitarea calificată a dreptului de apărare,
organizând în mod corespunzător primirea în profesie,
pregătirea profesională iniţială şi pregătirea continuă a
avocaţilor, respectarea strictă a deontologiei şi a disciplinei
profesionale.
Toţi avocaţii au dreptul şi îndatorirea de a participa la
formele de pregătire profesională stabilite de către organele
profesiei. Barourile şi U.N.B.R. au obligaţia, din oficiu sau la
cerere, să acţioneze prin toate mijloacele legale pentru protecţia
profesiei, a demnităţii şi onoarei corpului de avocaţi.
249
Secretul profesional vizează toate informaţiile şi datele
de orice tip, în orice formă şi pe orice suport, furnizate
avocatului de către client în scopul acordării asistenţei juridice
şi în legătură cu care clientul a solicitat păstrarea
confidenţialităţii, precum şi orice documente redactate de
avocat care conţin sau se fundamentează pe informaţiile ori
datele furnizate de client în scopul acordării asistenţei juridice
şi a căror confidenţialitate a fost solicitată de client.
În scopul asigurării secretului profesional, avocatul
păstrează lucrările numai la sediul profesional sau în spaţiile
avizate în acest sens de consiliul baroului. Sediul profesional
poate fi situat şi în locuinţa avocatului.
Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-
au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la
fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de
urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului
încredinţat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate
profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de
părţile din proces, să depună concluzii scrise sau note de
şedinţă ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere
aceasta ori instanţa de judecată dispune în acest sens.
Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale
constituie abatere disciplinară.
Actele şi lucrările cu caracter profesional sunt
inviolabile. Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul
are obligaţia să se opună percheziţionării domiciliului, a
sediului profesional principal, secundar şi a biroului de lucru,
precum şi percheziţiei corporale, cu privire la actele sau
lucrările cu caracter profesional aflate în locurile sus-
menţionate ori asupra sa.
Avocatul nu este obligat să motiveze refuzul preluării
unui caz ce se propune a-i fi încredinţat, dacă acesta nu
corespunde crezului său profesional, cu excepţia dosarelor
250
repartizate obligatoriu sau a gratuităţilor. Pentru acelaşi motiv,
avocatul poate denunţa unilateral o prestaţie în curs de
executare deja angajată.
Cauzele vor fi repartizate cu precădere avocaţilor
stagiari şi tinerilor avocaţi, cu respectarea competenţei
profesionale prevăzute de Lege. Refuzul nejustificat de a
acorda asistenţă juridică gratuită constituie abatere disciplinară,
comisia de disciplină urmând a fi sesizată în condiţiile
dispoziţiilor art. 277-287 din Lege.
Avocaţii pensionari care continuă activitatea nu se pot
înscrie în registrul de asistenţă judiciară.
Avocatul care face parte din organele de conducere ale
profesiei are obligaţia să participe la şedinţele acestora.
Avocatul are obligaţia să participe la activităţile
hotărâte de consiliul baroului şi aduse la cunoştinţă prin
convocare sau prin anunţuri afişate la sediile instanţelor din
circumscripţia baroului respectiv. Absenţa nejustificată
constituie abatere disciplinară gravă.
În activitatea sa profesională, avocatul poate folosi ca
mijloc de probă copii ale actelor încredinţate de client, păstrând
actele originale în vederea prezentării la cererea instanţei.
La cerere, avocatul este obligat să restituie actele
originale care i-au fost încredinţate persoanei de la care le-a
primit. În acest sens, avocatul va întocmi un proces-verbal
semnat de client sau le va expedia prin scrisoare recomandată
cu confirmare de primire şi cu conţinut declarat.
Avocatul are obligaţia să depună toate diligenţele
necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost
încredinţat. În cazul în care avocatul este împiedicat să
îndeplinească serviciul profesional, îşi va asigura substituirea,
inclusiv printr-un avocat care îşi desfăşoară activitatea într-o
altă formă de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obţine
acordul clientului în acest scop. Modelul delegaţiei de
substituire este prevăzut la anexa nr. V. Prevederile art. 122
251
alin. (4) din Lege se aplică în mod corespunzător şi
formularului delegaţiei de substituire.
Pentru activitatea de substituire, avocatul care preia
cauza are dreptul la onorariul corespunzător activităţii depuse,
în condiţiile înţelegerii dintre avocaţi. Potrivit Legii, avocatul
are obligaţia să achite, la termenul stabilit, taxele şi
contribuţiile la formarea bugetului baroului, al bugetului
U.N.B.R. şi al bugetului sistemului de asigurări al avocaţilor.
Cuantumul şi termenul de plată a taxelor şi
contribuţiilor se stabilesc prin decizie a baroului, respectiv a
Consiliului U.N.B.R. şi se aduc la cunoştinţa avocaţilor înscrişi
în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei în
maximum 15 zile de la data adoptării acestora. Contribuţiile
către bugetul asigurărilor sociale nu pot fi mai mici decât suma
stabilită de Consiliul U.N.B.R., care va ţine seama de cerinţa
acoperirii nevoilor curente de plată ale C.A.A.
La stabilirea contribuţiei avocaţilor la bugetului
baroului, consiliul baroului va lua în considerare contribuţia la
formarea bugetului U.N.B.R. Contribuţia baroului la formarea
bugetului U.N.B.R. se virează lunar, la termenul stabilit de
Consiliul U.N.B.R., în contul special constituit în acest scop.
Depăşirea termenului de plată a contribuţiilor atrage
suspendarea calităţii de avocat, în condiţiile legii.
Distinct de măsura suspendării calităţii de avocat,
depăşirea termenului de plată a contribuţiilor atrage obligaţia
de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,15% pentru
fiecare zi de întârziere, aplicat la suma datorată. Avocatul are
obligaţia să folosească atât în mod direct, cât şi indirect numai
procedee oneste în scopul dobândirii clientelei.
Obligaţiile avocatului:
- să acorde asistenţă juridică în cauzele în care a fost
desemnat din oficiu sau gratuit de către barou,
252
- să se asigure pentru răspunderea profesională, în
condiţiile stabilite prin statutul profesiei,
- să participe la toate şedinţele convocate de
consiliul baroului, la activităţile profesionale şi la
şedinţele organelor de conducere din care face
parte. Absentarea repetată şi în mod nejustificat
constituie abatere disciplinară,
- să ţină evidenţele cerute de lege şi de statut cu
privire la cauzele în care s-a angajat şi să achite cu
regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite
pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor
Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale
filialelor. Bugetul U.N.B.R. este format din
contribuţiile barourilor, stabilite conform legii şi
statutului profesiei.,
- să restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de
la care le-a primit,
- să se opună şi ridicării înscrisurilor şi bunurilor
constând în acte şi lucrări cu caracter profesional,
dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 35 din Lege.
Avocatul are obligaţia ca, de îndată, să îl
încunoştinţeze despre cele întâmplate pe decanul
baroului,
- să studieze temeinic cauzele ce i-au fost
încredinţate, să se prezinte la fiecare termen stabilit
de instanţele de judecată, de organele de urmărire
penală sau de alte instituţii şi să manifeste
conştiinciozitate şi probitate pentru îndeplinirea
mandatului încredinţat,
- să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să
pledeze cu demnitate. Avocatului îi este interzis să
folosească expresii care ar putea leza instanţa şi
participanţii la proces, atât în şedinţa de judecată,
cât şi în afara acesteia,
253
- se abţină de la exercitarea oricărei activităţi
profesionale în cazul în care există sau survine un
conflict de interese,
- să prezinte clientului, la cerere, situaţia privind
cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea serviciului
profesional ce i-a fost încredinţat şi a căror
rambursare o solicit,
- să acorde, atunci când este desemnat, asistenţă
juridică gratuită. Avocatul înscris în registrul de
asistenţă judiciară are obligaţia, atunci când este
desemnat, să acorde asistenţă judiciară în formele
prevăzute de art. 71 alin. (1) din Lege,
- să poarte robă, în condiţiile Legii, în faţa tuturor
instanţelor judecătoreşti, precum şi în faţa Curţii
Constituţionale din România. Roba poate fi purtată
şi în faţa instanţelor judecătoreşti din alte state, cu
respectarea condiţiilor impuse de legislaţia
naţională a statului în cauză, precum şi în faţa
jurisdicţiilor internaţionale a căror activitate poate
fi asimilată cu cea a instanţelor judecătoreşti, cu
respectarea condiţiilor impuse de normele specifice
ale acestor jurisdicţii. Modelul şi caracteristicile
robei şi ale accesoriilor acesteia sunt cele descrise
în anexa nr. XXVdin Lege,
- să poarte insignă şi să deţină legitimaţie de avocat,
cu care se identifică în faţa instanţelor
judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a
autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor
publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor
administraţiei publice şi a instituţiilor publice,
precum şi a altor persoane juridice şi fizice,
inclusiv în faţa avocaţilor, cu care intră în contact
în exercitarea activităţilor sale. Modelul
254
legitimaţiei şi al insignei de avocat sunt prevăzute
în anexele nr. XXVI şi XXVII din Lege,
- să depună note de şedinţă sau concluzii scrise, din
proprie iniţiativă ori la cererea instanţei de judecată
ori de câte ori este necesar, în raport cu natura şi cu
dificultatea cauzei,
255
profesionale obligatorii, legal datorate, integral deductibile
pentru anul fiscal în curs, în condiţiile legii.
Neîndeplinirea obligaţiilor atrage neînscrierea în
tabloul anual al avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
Actele întocmite de avocat pentru ţinerea evidenţelor
profesionale cerute de lege, precum şi pentru legitimarea faţă
de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă deplină
până la înscrierea în fals.
Avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu
interese contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe şi nu
poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în
legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.
Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate
furniza relaţii niciunei autorităţi sau persoane cu privire la
cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea
prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi
interesaţi în cauză.
Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de
avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a
cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al
vreunei părţi în cauză. Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul
nu mai poate desfăşura nicio activitate profesională în acea
cauză.
Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de
traducător în cauza în care este angajat apărător.
Avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor
judecătoreşti. Caracteristicile robei sunt cele stabilite prin
statutul profesiei. Purtarea robei în afara incintei instanţei
judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor în care
avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte
baroul sau U.N.B.R. într-o ocazie care impune această ţinută.
Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin
persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu
demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei. De
256
asemenea, este interzis avocatului să folosească mijloace de
reclamă sau de publicitate în acelaşi scop. Statutul stabileşte
cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu
privire la exercitarea profesiei sale.
În lipsa unor prevederi contrare, avocatul poate să
efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră
necesar pentru promovarea drepturilor şi intereselor legitime
ale clientului. Formele de exercitare a profesiei de avocat au
dreptul să îşi stabilească sediul profesional numai în
circumscripţia baroului în care este înscris în tabloul avocaţilor
cu drept de exercitare a profesiei oricare dintre avocaţii titulari
sau asociaţi.
Avocatul îşi exercită profesia la sediul principal, la
sediile secundare, precum şi la biroul/birourile de lucru
avizat/avizate de consiliul baroului. Consiliul baroului poate
aproba deschiderea unuia sau mai multor birouri de lucru în
orice localitate din circumscripţia sa.
Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul
să îşi stabilească sedii secundare în circumscripţiile barourilor
din care nu fac parte. Înfiinţarea sediilor secundare se aprobă,
la cerere, de consiliul baroului în circumscripţia căruia urmează
să se deschidă sediul secundar. Cererea va menţiona: forma de
exercitare a profesiei, adresa sediului secundar, motivul
deschiderii acestuia, avocaţii care îşi vor desfăşura activitatea
la sediul secundar şi vechimea acestora în profesie.
Decizia de aprobare a cererii de înfiinţare a sediului
secundar se comunică baroului de la sediul principal.
Decizia de respingere a cererii de înfiinţare a sediului
secundar poate fi atacată la Consiliul U.N.B.R., în termen de
15 zile de la comunicare.
În urma aprobării cererii de înfiinţare a sediului
secundar, avocatul/avocaţii va/vor achita taxa de înscriere şi
contribuţia la bugetul baroului pe raza căruia funcţionează
sediul secundar, separat de taxele plătite la baroul la care îşi
257
are/au sediul principal. Contribuţia la fondul Casei de Asigurări
a Avocaţilor, denumită în continuare C.A.A., se achită de
fiecare membru al C.A.A. la filiala C.A.A. de pe lângă baroul
la care este înscris sediul principal.
În cazul acelor forme de exercitare a profesiei de avocat
a căror activitate se desfăşoară preponderent în circumscripţia
unui barou situat pe raza unei alte curţi de apel decât aceea în
care se află situat sediul lor principal, stabilirea unui sediu
secundar în circumscripţia celui dintâi barou este obligatorie.
Nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere disciplinară
gravă. În acest sens o activitate va fi considerată a fi
desfăşurată preponderent pe raza altui barou dacă aceasta
generează majoritatea angajamentelor profesionale încheiate în
decursul unui semestru calendaristic de către respectiva formă
de exercitare a profesiei. În acest caz, forma de exercitare a
profesiei are obligaţia de a solicita aprobarea deschiderii
sediului secundar în termen de cel mult 15 zile de la începerea
următorului semestru.
Avocatul are dreptul să refuze contactul cu clientul în
prezenţa reprezentantului organului de urmărire penală sau de
cercetare penală ori a oricărei autorităţi publice, precum şi în
cazul în care există sau are cunoştinţă de existenţa unui sistem
de control al contactului cu clientul.
Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul
să utilizeze ştampilă, pe care o vor aplica pe actele emise.
Ştampila va cuprinde obligatoriu următoarele menţiuni:
"Uniunea Naţională a Barourilor din România", baroul din care
avocatul face parte şi denumirea formei de exercitare a
profesiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. XXI.
Actele oricărei forme de exercitare a profesiei poartă
antet, care va conţine: denumirea acesteia, sediul profesional
principal, sediile secundare, birourile de lucru şi, după caz,
telefonul, telefaxul, adresa de internet şi de e-mail, compunerea
258
nominală a membrilor acesteia, menţiuni privind raporturile de
conlucrare şi asociere profesională.
Avocaţii pot utiliza parafă profesională. Aceasta va
cuprinde denumirea formei de exercitare a profesiei din care
face parte avocatul, numele şi prenumele avocatului, precum şi
menţiunea "avocat stagiar" sau "avocat definitiv", după caz,
potrivit anexei nr. XXIII.
259
c) prestarea de activităţi avocaţiale din simplă complezenţă;
d) existenţa oricăror presiuni în scopul nerespectării
secretului profesional.
260
Există conflict de interese în situaţiile următoare:
a) în activitatea de consultanţă, când, la data solicitării sale,
avocatul care are obligaţia de a da clientului său o informaţie
completă, loială şi fără rezerve nu îşi poate îndeplini misiunea
fără a compromite interesele unuia sau ale mai multor clienţi,
prin analiza situaţiei prezentate, prin utilizarea mijloacelor
juridice preconizate sau prin concretizarea rezultatului urmărit;
b) în activitatea de asistare şi de apărare, atunci când, la data
sesizării sale, asistarea mai multor părţi ar determina avocatul
să prezinte o altă apărare, diferită de aceea pentru care ar fi
optat dacă i-ar fi fost încredinţată apărarea intereselor unei
singure părţi, inclusiv în ceea ce priveşte tehnicile şi mijloacele
profesionale ale apărării;
c) atunci când, prin modificarea sau evoluţia situaţiei ce i-a
fost prezentată iniţial, avocatul descoperă una dintre
dificultăţile arătate la lit. a) şi b).
Nu există conflict de interese:
a) atunci când, după ce şi-a informat clienţii şi a primit
acordul acestora, avocatul, în exercitarea diferitelor sale
activităţi, va încerca să concilieze contrarietatea de interese;
b) atunci când, în acord deplin cu clienţii, avocatul îi
consiliază ca, plecând de la situaţia ce i-a fost prezentată, să
adopte o strategie comună sau dacă, în cadrul unei negocieri,
avocaţii care sunt membri ai aceleiaşi forme de exercitare a
profesiei intervin separat pentru clienţi diferiţi, care sunt însă
informaţi cu privire la această apartenenţă comună;
c) atunci când, după ce avocatul aduce la cunoştinţa fiecăruia
dintre clienţii potenţial afectaţi de asistenţa juridică acordată
existenţa sau posibilitatea creării unui conflict de interese,
precum şi eventualele consecinţe nefavorabile ale acestuia,
fiecare dintre respectivii clienţi îşi dau acordul expres şi
prealabil cu privire la prestarea activităţii de asistenţă juridică.
261
Cu excepţia unui acord între părţi, avocatul trebuie să
se abţină a se ocupa de cauzele tuturor clienţilor implicaţi,
atunci când se iveşte un conflict de interese, când avocatul
apreciază că nu poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor
legitime ale fiecărui client în parte, când secretul profesional
riscă să fie violat sau când independenţa sa riscă să fie lezată.
Avocatul va încerca în momentele oportune să îşi
consilieze clientul cu privire la posibilitatea soluţionării unui
conflict pe cale amiabilă sau printr-o cale legală alternativă,
aptă a proteja drepturile şi interesele legitime ale acestuia.
Avocatul este obligat să se asigure de răspundere
profesională.
Condiţiile asigurării de răspundere profesională sunt
prevăzute de statut şi pot fi stabilite, în cazul formelor
asociative de exercitare a profesiei, conform regulilor stabilite
între avocaţi.
Obligaţia de asigurare de răspundere civilă este
permanentă. Suma asigurată nu poate fi mai mică decât cea
prevăzută în statutul profesiei. Prin contract, părţile pot stabili
limitele răspunderii avocatului. Clauzele de exonerare totală de
răspundere profesională sunt socotite nescrise.
Avocatul este obligat să verifice identitatea exactă a
clientului său ori a persoanei care îi încredinţează cazul.
În exercitarea activităţii fiduciare, precum şi în orice
situaţie în care avocaţii sunt autorizaţi să administreze ori să
gestioneze fondurile clienţilor, acestora le este interzis să
primească sau să administreze ori să gestioneze fonduri care nu
corespund în mod riguros mandatului sau gestiunii încredinţate.
Când participă la o operaţie juridică, avocatul are
obligaţia de a se retrage din cauză de îndată ce suspectează în
mod serios că respectiva operaţie ar avea drept rezultat o
spălare de bani şi când clientul nu înţelege să renunţe la
operaţia în sine.
262
IX.2. Principiile şi regulile de bază ale relaţiei dintre avocaţi
263
IX.2.2. Concurenţa profesională
264
g) oferirea, promiterea ori acordarea, mijlocit sau nemijlocit,
de daruri ori alte avantaje asociatului, colaboratorului sau
salariatului unui avocat pentru ca acesta să divulge informaţii
confidenţiale ori procedeele de lucru, pentru a cunoaşte sau a
folosi clientela concurentului ori pentru a obţine alt folos
pentru sine sau pentru altă persoană în dauna unui concurent;
h) deturnarea clientelei unui avocat prin folosirea legăturilor
stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior
la acel avocat;
i) concedierea sau atragerea unor asociaţi, colaboratori ori
salariaţi ai unui avocat în scopul înfiinţării unei entităţi
concurente care să capteze clienţii acelui avocat sau angajarea
asociaţilor, colaboratorilor ori a salariaţilor unui avocat în
scopul dezorganizării activităţii sale.
Săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială precum şi
săvârşirea în concurs a mai multor astfel de fapte constituie
abatere disciplinară gravă pentru toţi avocaţii participanţi.
Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de art. 89 din
Lege, săvârşirea următoarelor fapte de concurenţă neloială:
a) folosirea fără drept a unei firme, denumiri, embleme sau
mărci de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de
un alt avocat sau o altă formă asociativă de exercitare a
profesiei;
b) punerea în circulaţie de produse, servicii sau publicaţii cu
conţinut juridic plagiat, care aduc atingere drepturilor
titularului şi induc în eroare clientul asupra produsului ori
serviciului furnizat;
c) producerea în orice mod, punerea în circulaţie,
depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor servicii
ori publicaţii purtând menţiuni false privind denumirea, firma,
emblema sau marca unui avocat ori alte tipuri de proprietate
intelectuală, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi avocaţi
şi pe clienţi.
265
Sunt interzise, sub sancţiunea prevăzută de art. 89 alin.
(1) lit. e) din Lege:
a) încheierea între avocaţi de acorduri privind împărţirea
pieţei serviciilor profesionale;
b) participarea, în mod concertat, prin oferte trucate, la
licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte, pentru
achiziţionarea de servicii profesionale avocaţiale;
c) limitarea sau împiedicarea accesului la clientelă şi a
libertăţii exercitării concurenţei profesionale oneste între
avocaţi.
Aplicarea sancţiunii disciplinare în cazurile prevăzute
de art. 176-178 din Lege nu exclude dreptul celui prejudiciat la
repararea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat.
266
Fiecare cabinet îşi păstrează individualitatea în raport cu
clienţii.
Avocaţii din cabinetele grupate nu pot acorda asistenţă
juridică unor clienţi cu interese contrare.
Cabinetele grupate se individualizează printr-o
denumire specifică ce cuprinde numele fiecărui titular de
cabinet, urmat de sintagma "cabinete de avocat grupate"
(exemplu: "ION IONESCU, ION POPESCU - Cabinete de
avocat grupate" sau "I. IONESCU, I. POPESCU - Cabinete de
avocat grupate").
Contractul de grupare a cabinetelor individuale de
avocaţi se încheie în formă scrisă, conform anexei nr. XI.
Avocatul este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice
moment opţiunea pentru una dintre formele de exercitare a
profesiei prevăzute de Lege.
267
colaborează şi cu condiţia informării corespunzătoare a
baroului;
g) avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are drept la
clientelă proprie;
h) obligaţia de a comunica de îndată baroului, în scris,
modificările privind asocierea, colaborarea sau angajarea
revine atât avocatului, cât şi titularului cabinetului individual
ori coordonatorului cabinetelor asociate, societăţilor civile
profesionale sau al societăţilor profesionale cu răspundere
limitată;
i) formele de exercitare a profesiei se individualizează prin
denumire, conform prevederilor Legii şi ale statutului. În cazul
tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii
străini se pot utiliza, la alegere, denumirea şi numele formei de
exercitare a profesiei din ţară sau din străinătate.
268
X.2. Cabinetul individual de avocat
269
X.3. Cabinetele asociate de avocaţi
270
societăţii civile profesionale, urmată de denumirea cabinetului
individual asociat şi de sintagma "în asociere" (exemplu: "ION
IONESCU - Societate civilă de avocaţi, ION POPESCU -
Cabinet de avocat - în asociere").
Convenţiile de asociere prevăzute la art. 192 şi 194 din
Lege se încheie în formă scrisă şi vor cuprinde, în mod
obligatoriu, menţiunile din anexa nr. XXIX, aplicate în mod
corespunzător.
271
Societatea civilă profesională se individualizează
printr-o denumire specifică, cuprinzând numele a cel puţin
unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma "societate civilă de
avocaţi" (exemplu: "ION IONESCU - Societate civilă de
avocaţi" sau "IONESCU, POPESCU - Societate civilă de
avocaţi").
Contractul de societate civilă profesională şi statutul
acesteia sunt încheiate în formă scrisă între avocaţii asociaţi,
potrivit legii civile şi cu respectarea anexelor nr. XII şi XIII.
Societatea civilă profesională de avocaţi se poate
reorganiza prin absorbţie, fuziune, divizare totală sau divizare
parţială (desprindere).
Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului
de afectaţiune profesională între una sau mai multe forme de
exercitare a profesiei de avocat, care există sau care iau astfel
fiinţă.
Societatea civilă profesională nu încetează în situaţia
divizării parţiale (desprindere) în cazul în care o parte din
patrimoniul său de afectaţiune profesională se desprinde şi se
transmite către o altă formă de exercitare a profesiei de avocat,
care există sau care ia astfel fiinţă.
272
durata funcţionării sale. Aportul în industrie constând în
activitatea profesională a avocatului asociat este luat în
considerare numai în raporturile dintre asociaţi.
Obligaţiile şi răspunderea societăţii profesionale cu
răspundere limitată sunt garantate cu patrimoniul de
afectaţiune. Avocaţii asociaţi care îşi exercită profesia în cadrul
societăţii profesionale cu răspundere limitată răspund personal
în limita aportului social al fiecăruia.
Societatea profesională cu răspundere limitată va avea
ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de avocat, în
condiţiile art. 3 din Lege. Activitatea profesională se realizează
de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi avocaţi
salarizaţi în interiorul profesiei.
Societatea profesională cu răspundere limitată se
individualizează printr-o denumire specifică, cuprinzând
numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma
"societate profesională de avocaţi cu răspundere limitată"
(exemplu: "ION IONESCU - Societate profesională de avocaţi
cu răspundere limitată" sau "IONESCU, POPESCU - Societate
profesională de avocaţi cu răspundere limitată").
Actul constitutiv şi statutul societăţii profesionale cu
răspundere limitată sunt încheiate în formă scrisă, cu
respectarea modelului prevăzut în anexele nr. XIV şi XV.
Actul constitutiv se încheie în formă autentică dacă printre
bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află şi un bun
imobil.
273
d) capitalul social, integral vărsat, cu menţionarea aportului
fiecărui asociat, în industrie, în bani sau în natură ori în
clientelă, şi a valorii aporturilor, în industrie, în natură sau în
clientelă, precum şi a modului evaluării lor; aportul în numerar
la formarea capitalului social nu va putea fi inferior
echivalentului în lei al sumei de 3.000 de euro;
e) numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi
numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul
său, respectiv participarea la beneficii şi pierderi a fiecărui
asociat;
f) asociaţii coordonatori care reprezintă şi administrează
societatea, împreună cu puterile ce li s-au conferit; dacă sunt
mai mulţi administratori şi ei formează un consiliu de
coordonare, se vor preciza regulile de organizare şi funcţionare
ale acestui organism;
g) reguli privind transmiterea părţilor sociale şi condiţiile de
retragere a asociaţilor;
h) durata societăţii;
i) modul de transformare, reorganizare, dizolvare şi lichidare,
inclusiv cu privire la situaţia clientelei.
274
Baroul va ţine registrul de evidenţă a societăţilor
profesionale cu răspundere limitată, care are caracter public.
Pot avea calitatea de asociaţi 2 sau mai mulţi avocaţi
definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei, indiferent dacă deţin
sau nu ori dacă aparţin sau nu unei alte forme de exercitare a
profesiei, înscrişi în acelaşi barou ori în barouri diferite. În
acest caz societatea îşi va stabili sediul principal în
circumscripţia unuia dintre barourile de apartenenţă a unuia
dintre asociaţii fondatori. Actul constitutiv al unei asemenea
societăţi se depune spre verificare la consiliul baroului de la
sediul principal al societăţii. Actul constitutiv se va transmite,
exclusiv în scop de informare, şi către toate barourile unde sunt
înscrişi asociaţi ai societăţii profesionale cu răspundere
limitată, alţii decât acela sau aceia care sunt înscrişi în tabloul
avocaţilor baroului de la sediul principal al societăţii.
Capitalul social al societăţii profesionale cu răspundere
limitată, reprezentând echivalentul în lei a minimum 10.000
euro, se va vărsa la momentul constituirii societăţii. Consiliul
baroului unde va fi înregistrată societatea este obligat să
verifice vărsarea integrală a capitalului social şi, dacă este
cazul, evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau în
clientelă.
Nu va putea fi înregistrată de către niciun barou o
societate profesională cu răspundere limitată decât în condiţiile
vărsării integrale a capitalului social.
Clientela aparţine societăţii profesionale cu răspundere
limitată, şi nu avocaţilor care au calitatea de asociaţi.
În cazul transmiterii părţilor sociale, retragerii sau
decesului unui asociat al unei societăţi profesionale cu
răspundere limitată, toate bunurile împreună cu orice alte
drepturi, inclusiv clientela, aduse drept contribuţie cu titlu de
aport la capitalul societăţii de către respectivul asociat rămân
proprietatea societăţii, dacă prin lege, actul constitutiv sau
statutul societăţii nu se prevede altfel.
275
Societatea profesională cu răspundere limitată este
condusă de adunarea generală a asociaţilor. Activitatea
executivă este condusă de unul sau mai mulţi avocaţi
coordonatori aleşi de majoritatea avocaţilor asociaţi.
Adunarea generală se convoacă de către oricare dintre
asociaţi, prin orice mijloace care să poată proba realizarea
convocării şi se va întruni la sediul principal al societăţii sau,
cu acordul unanim al asociaţilor, în orice alt loc.
Hotărârile adunării generale se iau prin votul
asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale, cu
excepţia cazurilor prevăzute în statut. Pentru hotărârile având
ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar
acordul unanim al asociaţilor.
Competenţele şi puterile asociatului coordonator sau,
după caz, ale asociaţilor coordonatori vor fi stabilite prin actul
constitutiv şi statutul societăţii.
Mandatul asociatului coordonator sau, după caz, al
asociaţilor coordonatori este de 2 ani, dacă în statutul societăţii
nu se prevede o durată mai mare
Asociaţii societăţii profesionale cu răspundere limitată
pot hotărî numirea unor cenzori sau a unui auditor.
Asociatul care intenţionează să transmită părţile sociale
pe care le deţine într-o societate profesională cu răspundere
limitată este obligat să notifice această intenţie, cu minimum 30
de zile anterior transmiterii, tuturor celorlalţi asociaţi, indicând
persoana sau persoanele cărora doreşte să le transmită
respectivele părţi sociale şi preţul.
Transmiterea către terţi poate fi efectuată oricând, cu
acordul unanim, exprimat în scris, al celorlalţi asociaţi sau dacă
în termenul prevăzut niciun asociat nu şi-a exercitat dreptul de
preemţiune.
Dreptul de preempţiune la dobândirea părţilor sociale
ale societăţii cu privire la care există intenţia de înstrăinare
aparţine asociaţilor rămaşi în societate. Acesta urmează să fie
276
exercitat proporţional cu cota de capital deţinută de fiecare
dintre asociaţii rămaşi şi care intenţionează să dobândească
respectivele părţi sociale.
Asociatul se poate retrage oricând din societate, cu
condiţia de a notifica, în scris, celorlalţi asociaţi şi baroului din
care face parte intenţia de retragere, cu cel puţin 3 luni înainte.
La împlinirea termenului prevăzut în notificare,
consiliul baroului va lua act de retragerea asociatului, operând
modificările corespunzătoare în evidenţele sale.
În caz de retragere, desocotirea dintre asociaţi se face
în mod amiabil, ţinându-se seama de prevederile din statutul
societăţii. În caz de neînţelegere sunt aplicabile dispoziţiile
privind arbitrajul din statut.
Dacă, din orice motive, în societate rămâne un singur
asociat, acesta nu poate deţine această calitate mai mult de 3
luni. În situaţia în care societatea nu este transformată în
cabinet individual, aceasta se dizolvă de drept şi intră în
lichidare.
277
Orice client personal trebuie adus la cunoştinţa
avocatului titular/coordonator al formei de exercitare a
profesiei la care avocatul colaborator îşi desfăşoară activitatea.
Lucrările profesionale efectuate pentru clientela
personală a avocatului colaborator se vor efectua prin
intermediul formei de exercitare a profesiei, iar în contractul de
asistenţă juridică se va menţiona expres caracterul de "client
personal" al avocatului colaborator.
Rezultatele financiare obţinute de avocatul colaborator
din contractele încheiate pentru clienţii personali (onorariile)
vor fi încasate integral sau parţial de avocatul colaborator, după
caz, în raport cu clauzele contractului de colaborare, fără a se
afecta în niciun mod cuantumul retrocedărilor lunare de
onorarii, prevăzute în contractul de colaborare.
Titularii sau avocaţii coordonatori ai formelor de
exercitare a profesiei sunt obligaţi să permită avocatului
colaborator tratarea clientelei personale, în condiţiile prevăzute
în contractul de colaborare.
Pentru clientela personală şi activitatea desfăşurată în
cadrul asistenţei judiciare a baroului, avocatul colaborator va
utiliza ştampila personală, aprobată de forma de exercitare a
profesiei, pe care se inscripţionează menţiunea "avocat
colaborator". Ştampila personală a avocatului colaborator poate
fi confecţionată şi utilizată numai cu acordul formei de
exercitare a profesiei, cu respectarea prevederilor anexei nr.
XXI, care se aplică în mod corespunzător.
În activitatea desfăşurată pentru clientela personală,
avocatul colaborator este răspunzător personal faţă de client şi
are obligaţia de a nu prejudicia forma de exercitare a profesiei
căreia avocatul colaborator îi aparţine. În acest scop, în
contractul de colaborare se poate prevedea ca, pentru tratarea
clientelei proprii prin forma de exercitare a profesiei, avocatul
colaborator să încheie o asigurare de răspundere civilă
profesională pentru acoperirea eventualelor prejudicii aduse
278
formei de exercitare a profesiei căreia îi aparţine şi care să
precizeze cuantumul riscului asigurat, distinctă de asigurarea
pentru răspundere profesională prevăzută de art. 42 din Lege.
Pentru activitatea desfăşurată în cadrul asistenţei
judiciare a baroului, avocatul colaborator va păstra rezultatele
financiare obţinute.
În lipsa unor dispoziţii contractuale mai favorabile,
contractul de colaborare poate fi denunţat de oricare dintre
părţi, prin înştiinţarea celeilalte/celorlalte părţi cu cel puţin 3
luni înainte. În cazul în care contractul este încheiat cu un
avocat stagiar, vor fi respectate dispoziţiile din statut privind
formarea profesională iniţială.
Desocotirea între părţi în cazul denunţării unilaterale a
contractului se va realiza potrivit contractului de colaborare.
279
formei de exercitare a profesiei în care îşi desfăşoară
activitatea.
280
În cazul unei anchete disciplinare, verificarea
evidenţelor prevăzute la lit. a) se face numai de decan sau de
consilierul desemnat în acest scop.
Orice avocat care intră în conflict cu un alt avocat este
obligat să îl informeze pe decanul baroului, care va soluţiona
conflictul potrivit regulilor prevăzute la secţiunea a 2-a.
Conflictele avocatului cu magistraţii sau cu alte
autorităţi publice se aduc de îndată de către acesta la cunoştinţa
decanului baroului, care va decide asupra măsurilor ce trebuie
luate.
În cazul în care un conflict intervenit între avocaţi
aparţinând unor barouri diferite nu a putut fi soluţionat de
decanii respectivelor barouri, aceştia desemnează un al treilea
decan. Conflictul va fi soluţionat prin acordul comun al celor 3
decani sau al delegaţilor acestora, reuniţi într-o adunare
deliberativă cu caracter colegial. Decanii interesaţi vor
supraveghea aplicarea soluţiei date.
Formele de exercitare a profesiei de avocat pot utiliza
una sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:
a) plasarea unei firme;
b) anunţuri de publicitate;
c) anunţuri şi menţiuni în anuare şi cărţi de telefon;
d) invitaţii, broşuri şi anunţuri de participare la conferinţe,
colocvii etc., profesionale şi de specialitate;
e) corespondenţa profesională şi cărţi de vizită profesionale;
f) adresa de internet.
281
b) propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată
de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în
prealabil solicitată în acest sens;
c) acordarea de consultaţii şi/sau redactarea de acte juridice,
realizate pe orice suport material, precum şi prin orice alt
mijloc de comunicare în masă, inclusiv prin emisiuni
radiofonice sau televizate.
282
a) numele clienţilor formei de exercitare a profesiei. Prin
excepţie, broşura poate indica doar numele clienţilor care şi-au
dat acordul în acest sens;
b) activităţi care nu au legătură cu exercitarea profesiei.
Formele de exercitare a profesiei pot difuza broşuri de
prezentare generală către toate categoriile de public. Difuzarea
poate fi realizată numai de către forma de exercitare a profesiei,
fără posibilitatea de a le depune în locurile publice sau de a le
transmite terţilor în vederea difuzării, cu excepţia serviciilor
poştale.
283
pentru un produs ori serviciu diferit de activităţile prevăzute la
art. 3 alin. (1) din Lege şi nici nu poate conţine legături către
alte adrese de internet (linkuri) al căror conţinut ar fi contrar
principiilor esenţiale ale profesiei de avocat.
Pentru îndeplinirea acestor condiţii, forma de
exercitare a profesiei deţinătoare a adresei de internet trebuie să
asigure în mod regulat vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi
a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor
realizate prin intermediul adresei proprii şi trebuie să dispună
fără întârziere eliminarea lor, dacă conţinutul şi forma acestora
sunt contrare principiilor esenţiale privind exercitarea profesiei
de avocat.
Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de Lege şi de
statut privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de
avocat constituie abatere disciplinară gravă.
X.8. Baroul
284
Organele de conducere ale baroului sunt:
a) adunarea generală;
b) consiliul;
c) decanul.
285
Convocarea se face prin afişare la sediul baroului, la
sediul serviciilor de asistenţă din judeţ şi prin publicare într-un
ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.
Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de
consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului. Aceasta este
legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi.
Adunarea generală convocată este legal constituită cu
participarea a cel puţin unei treimi din numărul total al
membrilor săi, însă la alegerea organelor de conducere a
baroului sunt legal constituite numai cu participarea majorităţii
membrilor adunării generale a baroului.
La cererea a peste o treime din totalul membrilor
baroului consiliul este obligat să convoace adunarea generală
extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea
cererii. În acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel
puţin 7 zile înainte de data stabilită.
Şedinţa adunării generale este condusă de decan
împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi,
dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau
de revocare a decanului ori a membrilor consiliului niciunul
dintre aceştia nu va face parte din prezidiu, iar şedinţa va fi
condusă de cel mai în vârstă membru prezent.
În cazul în care numărul legal nu este întrunit, iar pe
ordinea de zi a şedinţei nu este inclusă alegerea organelor de
conducere a baroului, prezidiul adunării generale, de faţă cu cei
prezenţi, stabileşte o nouă adunare generală în termen de cel
mult 15 zile de la data primei convocări. Consiliul baroului are
obligaţia să îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7
zile înainte de data fixată.
Hotărârile adunării generale se iau cu votul majorităţii
membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea prevede
alt cvorum de şedinţă şi de vot.
Prin excepţie, în cazul barourilor care au în evidenţă
mai mult de 500 de avocaţi cu drept de exercitare a profesiei, în
286
cazul în care, la prima convocare, numărul legal de participanţi
nu este întrunit sunt aplicabile, în mod corespunzător,
dispoziţiile art. 54 alin. (2) şi (3) din Lege.
Participarea la adunarea generală de alegere a
organelor de conducere a baroului se face personal. Avocatul
membru al baroului nu poate delega exercitarea dreptului său
de vot unui alt avocat.
Consiliul baroului este format din 5 până la 15 membri,
aleşi pe o perioadă de 4 ani şi care au o vechime continuă în
profesie de minimum 8 ani. Decanul şi prodecanul se includ în
acest număr.
287
profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de
statutul profesiei; organizează şi ţine evidenţa acestora;
i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de
Asigurări a Avocaţilor din raza de competenţă;
j) organizează conferinţele de stagiu, cercurile de studii şi
editează publicaţiile baroului;
k) organizează şi îndrumă activitatea serviciilor de asistenţă
juridică din judeţ, potrivit legii şi statutului profesiei;
l) sesizează comisia de disciplină cu judecarea abaterilor
disciplinare ale avocaţilor;
m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplăţii
taxelor, avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute
de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţa
acestora, dacă a fost avertizat despre neplată şi nu s-a
conformat obligaţiei;
n) soluţionează contestaţiile împotriva deciziei decanului
privind onorariile;
o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul
baroului;
p) acceptă donaţiile şi legatele făcute baroului;
q) aprobă statul de funcţii şi angajează personalul baroului;
r) întocmeşte proiectul de buget anual, pe care îl supune
adunării generale şi administrează patrimoniul baroului;
s) prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul de
activitate a consiliului şi a decanului, de gestiune curentă şi de
gestionare a patrimoniului baroului;
t) alege prodecanul baroului;
u) soluţionează plângerile şi contestaţiile împotriva deciziilor
decanului baroului;
v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau
hotărâte de Consiliul U.N.B.R. ori de biroul executiv al
U.N.B.R.
288
Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două
treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul
majorităţii membrilor prezenţi.
289
Baroul este persoană juridică de interes public,
constituit din toţi avocaţii înscrişi în tabloul avocaţilor, cu
patrimoniu propriu şi organizare de sine stătătoare. Sediul
baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în
municipiul Bucureşti.
Fiecare barou are un buget propriu. Contribuţia
avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul
baroului. Cuantumul contribuţiei va fi stabilit prin decizia
consiliului baroului, în raport cu prevederile bugetului propriu
şi cu hotărârile Congresului avocaţilor. Decizia consiliului
baroului va fi adusă la cunoştinţa avocaţilor înscrişi în tabloul
avocaţilor baroului cu drept de exercitare a profesiei, cu cel
puţin 30 de zile înainte de punerea sa în aplicare.
Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi
producătoare de venituri, în condiţiile legii.
290
Ordinea de zi va fi supusă spre aprobare prin vot deschis
adunării generale.
Înscrierile la cuvânt se vor face înaintea începerii
dezbaterii fiecărui punct al ordinii de zi. Orice înscriere
ulterioară acestui moment va fi luată în considerare numai cu
aprobarea prin vot deschis a adunării generale.
Adunarea generală este legal constituită numai cu
participarea majorităţii avocaţilor care au dreptul de a participa
la adunarea generală. În cazul în care numărul legal nu este
întrunit, prezidiul adunării generale va consemna această
împrejurare într-un proces-verbal şi va stabili data următoarei
adunări generale în prezenţa avocaţilor participanţi la adunare.
Data noii adunări nu va putea fi mai târziu de 15 zile de la data
primei adunări; consiliul baroului va convoca noua adunare
generală cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată.
Cea de-a doua adunare generală este legal constituită
cu participarea a cel puţin o treime din numărul total al
membrilor săi.
Aceste reguli nu se aplică în cazul adunărilor generale
de alegere a organelor de conducere ale barourilor care au în
evidenţă până la 500 de avocaţi cu drept de exercitare a
profesiei. În cazul acestor barouri, în situaţia în care cvorumul
adunării generale de alegere a organelor de conducere ale
baroului nu este legal constituit, consiliul baroului va stabili
data la care se convoacă o nouă adunare generală de alegere a
organelor de conducere ale baroului, cu respectarea
regulamentului de organizare a alegerilor.
Participarea la adunarea generală de alegere a
organelor de conducere ale baroului se face personal.
Exercitarea dreptului de vot nu poate fi delegată.
Cu cel puţin 60 de zile anterior datei desfăşurării
alegerilor, consiliile barourilor vor adopta regulamentul de
organizare a alegerilor organelor de conducere ale baroului.
Regulamentul va rămâne definitiv în termen de 15 zile de la
291
data afişării sale la secretariatul baroului sau/şi pe pagina web a
baroului.
Hotărârile adunării generale, inclusiv cele ale
adunărilor elective, se iau cu votul majorităţii membrilor
prezenţi, în afară de cazurile în care Legea prevede alt cvorum
de şedinţă şi de vot.
În regulamentul pentru organizarea adunării elective se
poate prevedea ca exprimarea votului să poată fi făcută în
formă electronică, cu respectarea dispoziţiilor legale privind
cvorumul.
292
reînnoit. Numărul consilierilor este proporţional cu numărul
membrilor baroului înscrişi în tabloul avocaţilor, după cum
urmează:
a) 5 consilieri pentru barourile cu mai puţin de 50 de avocaţi;
b) 7 consilieri pentru barourile cu un număr de avocaţi
cuprins între 51 şi 100;
c) 9 consilieri pentru barourile cu un număr de avocaţi
cuprins între 101 şi 200;
d) 11 consilieri pentru barourile cu un număr de avocaţi
cuprins între 201 şi 500;
e) 13 consilieri pentru barourile cu un număr de avocaţi
cuprins între 501 şi 1.000;
f) 15 consilieri pentru barourile cu peste 1.001 de avocaţi.
În numărul total al membrilor consiliului sunt cuprinşi
decanul şi prodecanul. Fiecare consilier va coordona unul sau
mai multe departamente de activitate ale consiliului baroului.
Adunarea generală a baroului poate hotărî alegerea
unor consilieri supleanţi. În caz de încetare a mandatului de
consilier ales, consilierii supleanţi vor completa consiliul
baroului în ordinea numărului de voturi obţinut la alegeri
pentru perioada de mandat rămasă vacantă.
Comisia de cenzori este formată dintr-un număr impar
de membri, dar cel puţin 3, aleşi pe o perioadă de 4 ani dintre
avocaţii cu o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 8
ani. Mandatul lor poate fi reînnoit.
Alegerea membrilor comisiei de cenzori va urmări, în
măsura situaţiei concrete a fiecărui barou, ca cel puţin unul
dintre aceştia să aibă studii economice. Dacă volumul de
activitate al comisiei de cenzori, propriu baroului, o impune,
adunarea generală va stabili şi condiţiile remunerării acestora.
Conducerea activităţii şi reprezentarea comisiei de
cenzori în faţa organelor profesiei şi în raporturile cu
autorităţile publice se fac de către preşedintele acesteia, ales cu
majoritate de voturi din rândul membrilor săi.
293
Comisia de cenzori are ca atribuţii principale
supravegherea gestiunii baroului, verificarea legalităţii
întocmirii situaţiilor financiare şi a concordanţei lor cu
registrele, verificarea regularităţii ţinerii acestor registre,
verificarea concordanţei efectuării cheltuielilor cu destinaţia
aprobată de organele profesiei.
În exercitarea atribuţiilor, comisia de cenzori
întocmeşte rapoarte, procese-verbale de verificare a gestiunii şi
note de propuneri, acte ce vor fi prezentate de îndată decanului
şi/sau consiliului baroului.
În situaţii de necesitate temeinic argumentată, în
exercitarea atribuţiilor şi în îndeplinirea sarcinilor sale, comisia
de cenzori poate recurge la serviciile unui contabil autorizat,
expert contabil sau auditor extern, terţi care îşi pot desfăşura
activitatea individual ori în forme asociative.
Consiliul baroului se întruneşte în şedinţă cel puţin o
dată pe lună, la sediul baroului. Lucrările şedinţei se
consemnează în registrul de procese-verbale şi se semnează de
toţi consilierii prezenţi la şedinţă. Registrul poate fi consultat
de către avocaţii interesaţi şi de organele U.N.B.R.
În exercitarea atribuţiilor sale, consiliul baroului adoptă
decizii şi hotărâri. Decanul baroului este ales de adunarea
generală a baroului dintre avocaţii definitivi cu o vechime în
profesie de cel puţin 10 ani. Acesta trebuie să fie membru al
baroului de cel puţin 5 ani.
În exercitarea atribuţiilor sale, decanul emite decizii.
Acestea se consemnează într-un registru special, ţinut la sediul
baroului, care poate fi consultat de către orice avocat interesat
şi de organele U.N.B.R.
Orice litigiu între membrii baroului în legătură cu
exercitarea profesiei va fi adus la cunoştinţa decanului.
Decanul va încerca medierea în vederea soluţionării
amiabile a litigiului.
294
Prevederile privind procedura medierii şi a arbitrajului
din statut se aplică în mod corespunzător.
Hotărârile adoptate de adunarea generală sau de
consiliul baroului pot fi anulate de Consiliul U.N.B.R. numai
pentru motive de nelegalitate ori de încălcare a prevederilor
prevăzute în statut, cu respectarea autonomiei baroului.
Deciziile emise de decan pot fi atacate la consiliul
baroului, în termen de 15 zile de la data comunicării.
X.9. U.N.B.R.
295
d) preşedintele U.N.B.R.
296
Congresul avocaţilor va alege un secretariat compus
din 3 avocaţi, dispoziţiile art. 69 din Lege aplicându-se
corespunzător.
Hotărârile, rezoluţiile şi moţiunile se adoptă prin vot
deschis. Alegerea organelor profesiei se face prin vot secret.
Congresul avocaţilor alege o comisie de numărare a voturilor
dintre delegaţii care nu candidează, compusă din minimum 5
membri. Votul secret se exprimă prin buletine de vot introduse
în urne sigilate. Pe buletinul de vot se menţionează: numele şi
prenumele candidatului, funcţia pentru care candidează şi
baroul din care face parte.
Votul "pentru" se realizează prin lăsarea intactă a
numelui şi prenumelui candidatului dorit; votul "contra" se
exprimă prin ştergerea numelui şi a prenumelui persoanei
propuse.
Vor fi nule buletinele de vot care nu corespund
modelului stabilit de Congresul avocaţilor, cele care nu poartă
ştampila de control, precum şi buletinele pe care numărul
candidaţilor votaţi "pentru" este mai mare decât numărul
funcţiilor pentru care se candidează.
Congresul avocaţilor alege Consiliul U.N.B.R.
Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi din
reprezentanţi ai barourilor, aleşi de Congres, potrivit
următoarei norme de reprezentare:
a) un reprezentant pentru barourile care au până la 500 de
avocaţi;
b) 2 reprezentanţi pentru barourile care au peste 500 de
avocaţi şi câte 2 reprezentanţi pentru fiecare mie care depăşeşte
prima mie de avocaţi.
Consiliul U.N.B.R.:
- se convoacă trimestrial în şedinţe ordinare sau, în
situaţii excepţionale, în şedinţe extraordinare de către
297
preşedintele U.N.B.R. Preşedintele U.N.B.R. va convoca
Consiliul U.N.B.R. şi la cererea a cel puţin o treime din
numărul membrilor Consiliului U.N.B.R.. Decanii barourilor şi
membrii Consiliului U.N.B.R. sunt membri de drept ai
Congresului avocaţilor. Convocarea va cuprinde luna, ziua, ora
şi locul desfăşurării Congresului avocaţilor şi ordinea de zi a
acestuia,
- îşi desfăşoară activitatea în comisii de lucru şi în plen,
potrivit regulamentului de desfăşurare a şedinţei Consiliului
U.N.B.R., adoptat de către acesta,
- adoptă decizii şi hotărâri obligatorii. La cererea
majorităţii barourilor, hotărârile Consiliului U.N.B.R. pot fi
atacate, pentru nelegalitate, la Congresul avocaţilor, în prima sa
şedinţă.
Conducerea şedinţelor Consiliului U.N.B.R. revine
preşedintelui acestuia, asistat de către vicepreşedinţi şi alţi 3
consilieri.
Comisia permanentă a U.N.B.R. se întruneşte înaintea
şedinţelor Consiliului U.N.B.R. şi ori de câte ori este necesar,
la convocarea preşedintelui U.N.B.R. şi asigură totodată
activitatea permanentă a U.N.B.R. Şedinţele Comisiei
permanente a U.N.B.R. sunt conduse de preşedintele U.N.B.R.
În desfăşurarea activităţii curente, Comisia permanentă
a U.N.B.R. emite decizii şi dispoziţii, în condiţiile prevăzute de
lege. Deciziile şi dispoziţiile au caracter obligatoriu şi pot fi
atacate cu plângere de către cei interesaţi, în termen de 15 zile
de la comunicare la Consiliul U.N.B.R.
În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează un
aparat tehnic administrativ, conform hotărârii Comisiei
permanente a U.N.B.R.
Plângerea introdusă împotriva actelor emise de
organele profesiei nu este suspensivă de executare, cu excepţia
cazurilor prevăzute de Lege şi de statut.
298
Organul competent să soluţioneze plângerea poate,
pentru motive bine întemeiate, să dispună suspendarea
efectelor actului atacat până la soluţionarea plângerii.
299
c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;
d) preşedintele U.N.B.R.
300
d) adoptă şi modifică statutul profesiei şi statutul Casei de
Asigurări a Avocaţilor, în conformitate cu prevederile legii şi
pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.B.R.;
e) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri,
perfecţionarea pregătirii profesionale şi respectarea regulilor
deontologice ale profesiei;
f) alege şi revocă membrii Comisiei centrale de disciplină.
Fiecare barou are dreptul de a propune câte un candidat pentru
Comisia centrală de disciplină. Competenţa şi procedura de
judecată ale Comisiei centrale de disciplină se stabilesc prin
statut;
g) aprobă bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi
execuţia bugetară anuală;
h) aprobă bugetul anual al U.N.B.R. şi execuţia bugetară
anuală a acestuia şi stabileşte cota de contribuţie a barourilor la
formarea bugetului U.N.B.R. Cheltuielile necesare organizării
congreselor se suportă de către fiecare barou în funcţie de
numărul reprezentanţilor săi.
301
situaţii excepţionale, preşedintele U.N.B.R. va convoca
Consiliul U.N.B.R. în şedinţă extraordinară, în cel mult 10 zile
de la data solicitării sau a evenimentului justificativ.
Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenţa a cel puţin
două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri
valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
302
k) întocmeşte proiectul de buget al U.N.B.R. şi îl supune spre
aprobare Congresului avocaţilor, precum şi execuţia bugetară
anuală a bugetului U.N.B.R.;
l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a
patrimoniului U.N.B.R. şi le supune spre aprobare Congresului
avocaţilor;
m) stăruie pentru realizarea bugetului U.N.B.R. şi executarea
de către barouri a hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor
şi de Consiliul U.N.B.R.;
n) alege şi revocă preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. şi
membrii Comisiei permanente a U.N.B.R., dintre membrii săi,
avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie, pentru un
mandat de 4 ani;
o) verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în
profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea
persoanelor interesate;
p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate
şi rezolvă plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor
adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege
şi de statutul profesiei;
q) înfiinţează Casa Centrală de Credit şi Ajutor a Avocaţilor
şi controlează activitatea acesteia;
r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi
adoptă regulamentul acesteia;
s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adoptă
hotărâri în interesul profesiei, cu respectarea legii;
t) acordă, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R.,
titlul de membru de onoare, respectiv de preşedinte de onoare
al U.N.B.R.
303
de drept ai Comisiei permanente a U.N.B.R. şi se includ în cei
15 membri. Mandatul membrilor Comisiei permanente a
U.N.B.R. este de 4 ani. În caz de încetare a mandatului unui
membru al Comisiei permanente a U.N.B.R., desemnarea
înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi înlocuitorul execută
diferenţa de mandat. Unul dintre membrii Comisiei permanente
a U.N.B.R. îndeplineşte funcţia de secretar al acesteia şi este
desemnat prin vot de Comisia permanentă a U.N.B.R.
Preşedintele U.N.B.R. este şi preşedintele Comisiei permanente
a U.N.B.R.
Comisia permanentă a U.N.B.R. are următoarele
atribuţii:
a) este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate
permanentă şi de legătură cu barourile U.N.B.R.;
b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale
Consiliului U.N.B.R. şi supraveghează executarea acestor
hotărâri de către barouri, adoptând decizii corespunzătoare;
c) organizează serviciile Consiliului U.N.B.R. şi serviciile
proprii şi angajează personalul acestora;
d) asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor
bugetului U.N.B.R.;
e) acceptă donaţiile şi legatele făcute U.N.B.R.;
f) în realizarea atribuţiilor sale, emite decizii executorii;
g) aprobă propunerile barourilor de desemnare a comisiilor
teritoriale necesare pentru susţinerea examenului de intrare şi
definitivare în profesia de avocat.
304
a) reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi
juridice din ţară şi din străinătate;
b) încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele
U.N.B.R., cu autorizarea Consiliului U.N.B.R.;
c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.N.B.R. şi ale
Comisiei permanente a U.N.B.R.;
d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale
U.N.B.R.;
e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale
U.N.B.R.;
f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale
profesiei şi barouri, precum şi relaţiile dintre barouri;
g) acordă sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu
autorităţile centrale şi locale;
h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de
desfăşurare a activităţii avocaţilor la instanţele judecătoreşti şi
la organele de urmărire penală.
Preşedintele este înlocuit, la cerere sau în absenţa sa,
de către vicepreşedintele pe care îl desemnează în acest scop.
Consiliul U.N.B.R. stabileşte personalul necesar
îndeplinirii atribuţiilor funcţiei pentru preşedintele U.N.B.R.
305
Comisia de disciplină a baroului este coordonată de un
preşedinte ales de către membrii acesteia.
Consiliul baroului va desemna un secretar care nu face
parte dintre membrii comisiei de disciplină şi care îndeplineşte
funcţia de grefier, calitate în care păstrează şi ţine evidenţele şi
efectuează lucrările necesare în vederea desfăşurării activităţii
comisiei, sub îndrumarea preşedintelui.
Cheltuielile necesare activităţilor comisiei de disciplină
se suportă de către barou.
Alcătuirea completelor de judecată, programarea
şedinţelor, organizarea evidenţelor şi a activităţilor cu caracter
administrativ ale comisiei de disciplină sunt în sarcina
preşedintelui.
Comisia de disciplină a baroului judecă, în primă
instanţă, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare
săvârşite de avocaţii înscrişi în cadrul acestuia, cu excepţia
abaterilor săvârşite de decan şi de membrii Consiliului
U.N.B.R.
În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează
Comisia centrală de disciplină.
Comisia centrală de disciplină este alcătuită din
reprezentanţii barourilor desemnaţi de adunările generale ale
acestora. Fiecare barou are dreptul la câte un reprezentant ales
de Congresul avocaţilor dintre candidaţii desemnaţi de
adunările generale ale barourilor.
Membrii Comisiei centrale de disciplină se aleg dintre
avocaţii cu o vechime mai mare de 15 ani în profesie.
Din completele de judecată alcătuite potrivit art. 88
alin. (2) din Lege nu pot face parte soţul sau rudele până la
gradul al patrulea inclusiv ale membrilor consiliului baroului
din care face parte avocatul trimis în judecată, ale membrilor
Consiliului U.N.B.R., în cazul prevăzut la art. 87 alin. (2) din
Lege, şi nici soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv
ale părţii care a declanşat prin plângere procedura disciplinară.
306
Comisia centrală de disciplină este coordonată de unul
dintre membrii acesteia, în calitate de preşedinte, desemnat de
Congresul avocaţilor, în ordinea voturilor obţinute.
Comisia centrală de disciplină judecă:
a) ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile
membrilor Consiliului U.N.B.R. şi ale decanilor;
b) în recurs, în complet de 5 membri, contestaţiile declarate
de avocatul interesat, decanul baroului şi de preşedintele
U.N.B.R. împotriva deciziilor pronunţate de comisiile de
disciplină ale barourilor şi a încheierilor prevăzute la art. 90
alin. (1) şi (2) din Lege.
Comisia centrală de disciplină îşi organizează şi îşi ţine
evidenţele şi îşi desfăşoară lucrările cu sprijinul Comisiei
permanente a U.N.B.R. Unul dintre secretarii U.N.B.R.,
desemnat de către Comisia permanentă a U.N.B.R.,
îndeplineşte funcţia de grefier al Comisiei centrale de
disciplină.
Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară,
în plenul său, mai puţin cel în cauză, judecă recursurile
declarate împotriva deciziilor pronunţate de Comisia centrală
de disciplină, ca instanţă de fond, şi a încheierilor prevăzute la
art. 90 alin. (1) şi (2) din Lege.
Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de Comisia
permanentă a U.N.B.R., îndeplineşte funcţia de grefier al
Consiliului U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară în
condiţiile alin. (1) din Lege.
Executarea deciziilor disciplinare se face de către
consiliul baroului în care avocatul este înscris.
307
Plângerea îndreptată împotriva unui avocat se
adresează consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul
figurează cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este
pensionar care îşi continuă activitatea în profesie, este
incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează
baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tabloul
avocaţilor.
Consiliul baroului poate fi sesizat şi prin modalităţile
prevăzute la art. 86 alin. (2) şi (3) din Lege sau se poate sesiza
din oficiu, prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de
şedinţă.
Consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii
indicate în plângere sau în sesizare. În situaţiile prevăzute la
art. 87 alin. (2) din Lege, plângerea sau sesizarea va fi înaintată
de îndată Consiliului U.N.B.R.. Anchetarea abaterii
disciplinare se efectuează de consiliul baroului. În acest scop,
consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării
disciplinare prealabile.
Dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt
barou, consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări,
prin comisie rogatorie, de către consiliul baroului pe raza
căruia s-a săvârşit fapta.
Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al
Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se efectuează de către
Consiliul U.N.B.R. În acest scop, Consiliul U.N.B.R. va
desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării
disciplinare prealabile.
Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării
prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul
cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se judecă
de către consiliul baroului, respectiv de Consiliul U.N.B.R., în
absenţa consilierului recuzat.
308
Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.
Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a avocatului
cercetat, trimisă la sediul său profesional. Convocarea se poate
face şi prin înştiinţare în scris, printr-un mijloc de comunicare
ce asigură conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut
înştiinţarea, ori prin luarea la cunoştinţă prin semnătură.
Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea
avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin
luarea la cunoştinţă a conţinutului plângerii ori al sesizării.
Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise.
Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a
îndatoririlor profesionale şi nu împiedică desfăşurarea anchetei
disciplinare.
În cursul cercetărilor, preşedintele U.N.B.R., decanul
sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării
persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte
persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face
verificări de înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele
prevăzute de lege.
După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat
întocmeşte un referat scris în care va consemna faptele, probele
administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea privind
soluţionarea plângerii sau sesizării.
Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul
decanului baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de zile
de la primirea însărcinării.
În şedinţa imediat următoare datei la care referatul a
fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul
baroului procedează la anchetarea abaterii, pe baza referatului
şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia.
Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului
poate convoca avocatul anchetat, în vederea audierii sale.
309
După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul
U.N.B.R., respectiv consiliul baroului va decide, după caz,
exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau
completarea cercetărilor.
Soluţia se comunică, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire sau direct prin semnătură pe copie,
avocatului cercetat, persoanei care a făcut plângerea şi
preşedintelui U.N.B.R., în termen de cel mult 15 zile de la
luarea deciziei.
În situaţia în care, în urma anchetării abaterii, se decide
exercitarea acţiunii disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv
consiliul baroului va desemna consilierul însărcinat cu
susţinerea acesteia la instanţa disciplinară.
Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în
fapt şi în drept, cu indicarea persoanelor care urmează a fi
citate în faţa instanţei disciplinare, şi se semnează de către
decanul baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.
În caz de abatere gravă, pe baza unui referat motivat,
întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.B.R. sau,
după caz, de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau
decanul poate solicita comisiei de disciplină competente
suspendarea din profesie a avocatului în cauză, în condiţiile art.
581 din Codul de procedură civilă.
Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care
constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se
suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei.
Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi
judecată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, cursul
termenului prevăzut la art. 87 alin. (4) din Lege este oprit.
Cursul termenului se reia după soluţionarea definitivă a cauzei.
Preşedintele comisiei de disciplină va fixa de îndată
termen de judecată, cu citarea avocatului, a organului profesiei
care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în
acţiune.
310
Procedura de citare în faţa instanţelor disciplinare se
face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În
faţa instanţei disciplinare avocatul se va înfăţişa personal. În
cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat.
Şedinţa instanţei disciplinare nu este publică, iar
lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere.
Lipsa părţilor regulat citate nu împiedică judecata,
instanţa disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a
dovezilor administrate în cauză.
Instanţa disciplinară hotărăşte cu majoritate de voturi şi
pronunţă o decizie disciplinară.
Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de
lucru judecat faţă de părţi şi de organele profesiei.
Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se
va comunica avocatului în cauză, baroului în care avocatul este
înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.
Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni
disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare
se comunică.
Recursul declarat împotriva măsurilor luate prin
încheiere în condiţiile art. 90 alin. (2) din Lege şi împotriva
deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la
secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R. După
expirarea termenelor de declarare a recursului, recursul se
înregistrează la comisia de disciplină care a pronunţat
hotărârea, care îl va înainta de îndată, împreună cu dosarul
cauzei, instanţei disciplinare competente.
Recursul prevăzut la art. 88 alin. (3) din Lege este
distinct de recursul prevăzut la art. 88 alin. (4) din Lege.
Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor
disciplinare prevăzute în statut se completează cu prevederile
Codului de procedură civilă.
Căile de atac exercitate împotriva hotărârilor
instanţelor disciplinare de fond se judecă şi au regimul căii de
311
atac a recursului prevăzute de Codul de procedură civilă, în
cazurile în care hotărârile nu se atacă cu apel.
312
În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează
Comisia centrală de disciplină, care judecă:
a) ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile
săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R. şi de decanii
barourilor;
b) în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit
prevederilor statutului profesiei.
313
În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub
nicio formă asistenţă juridică, nu poate face uz de calitatea de
avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.
Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs
persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele uniunii, în
termen de 15 zile de la comunicare.
În caz de abatere evidentă şi gravă, instanţa
disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din
exerciţiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.
Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsură
se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de
urgenţă.
314
acopere nevoile curente de plată ale Casei de Asigurări a
Avocaţilor. Avocaţii pot face parte şi din alte forme de
asigurări sociale.
Casa de Asigurări a Avocaţilor are personalitate
juridică, patrimoniu şi buget propriu. Sediul său este în
municipiul Bucureşti. Patrimoniul său poate fi folosit în
activităţi economice producătoare de venituri, în condiţiile
legii, cu autorizarea consiliului uniunii.
Casa de Asigurări a Avocaţilor poate înfiinţa sucursale
sau filiale, în condiţiile şi cu procedura prevăzute în statutul de
organizare şi funcţionare a acesteia.
Casa de Asigurări a Avocaţilor este condusă şi
administrată de un consiliu format din 5 membri, dintre care 3
avocaţi în activitate şi 2 avocaţi pensionari, aleşi de congres pe
o perioadă de 4 ani.
Consiliul alege din rândurile sale un preşedinte şi un
vicepreşedinte. Unul dintre membri, desemnat de preşedinte,
îndeplineşte şi funcţia de secretar al consiliului.
Controlul financiar al Casei de Asigurări a Avocaţilor
se exercită de către comisia de cenzori, compusă din 3 membri,
dintre care 2 avocaţi în activitate şi un avocat pensionar.
Barourile şi avocaţii sunt obligaţi să pună la dispoziţie
comisiei de cenzori şi inspectorilor financiari ai Casei de
Asigurări a Avocaţilor toate datele privind veniturile asupra
cărora se reţine contribuţia pentru fondul de pensii şi ajutoare
sociale.
Avocaţii înscrişi în barouri, care figurează în tabloul
avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, avocaţii pensionari
şi urmaşii acestora cu drepturi proprii la pensie şi ajutoare
sociale fac parte de drept din sistemul propriu de asigurări
sociale al avocaţilor şi sunt membri de drept ai C.A.A.
Avocaţii înscrişi în barou care nu figurează în tabloul
avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei au dreptul la
prestaţiile de asigurări sociale corespunzător perioadei în care
315
şi-au exercitat profesia, în condiţiile prevăzute de legea şi
statutul C.A.A.
Perioada în care un avocat a fost suspendat din
profesie, în vederea exercitării unei funcţii de demnitate
publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de demnitate
publică, este luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură,
în condiţiile achitării cotelor de contribuţie la C.A.A.
Indemnizaţia de demnitar şi celelalte drepturi băneşti încasate,
cumulate cu eventualele venituri din activitatea de avocat
desfăşurată în perioada mandatului de demnitar, se consideră
venituri din profesie şi se iau în calcul atât la stabilirea cotelor
de contribuţie, cât şi la stabilirea pensiei de către C.A.A.
C.A.A. este organizată şi funcţionează în cadrul
U.N.B.R. C.A.A. este instituţie autonomă de interes public, are
personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.
C.A.A. va înfiinţa filiale organizate pe lângă barouri,
cu avizul Consiliului U.N.B.R.
Filialele C.A.A., constituite în condiţiile prevăzute de
Lege, au personalitate juridică de interes public, buget şi
patrimoniu propriu. C.A.A. stabileşte şi acordă membrilor săi,
în condiţiile legii sale de organizare şi ale statutului C.A.A.,
pensii şi ajutoare sociale.
Fondurile C.A.A. se constituie în condiţiile statutului
acesteia.
Pensiile şi ajutoarele sociale vor avea ca bază de calcul
exclusiv stagiile de cotizare şi cuantumul contribuţiilor achitate
de avocatul asigurat, fiind interzisă aplicarea altor criterii de
calcul.
Plata contribuţiei lunare pentru constituirea fondurilor
C.A.A. se va efectua prin transfer în contul bancar al filialei în
care avocatul este înscris sau la casieria acesteia până la data de
25 a lunii următoare celei pentru care se face plata.
În cazul achitării contribuţiei prin ordin de plată, plata
se consideră făcută la data debitării contului bancar al
316
plătitorului. În cazul în care data de 25 a lunii este o zi
nelucrătoare, plata contribuţiei se socoteşte făcută în termen
dacă este făcută în ziua lucrătoare imediat următoare datei de
25.
Depăşirea cu cel mult 5 zile a termenului de plată
prevăzut la alineatul precedent atrage obligaţia de plată a
majorărilor de întârziere în favoarea C.A.A. La achitarea
contribuţiei avocatul este obligat să ateste, în scris şi sub
semnătură, veniturile realizate din onorarii în luna pentru care
se efectuează plata şi pentru care plăteşte cota de contribuţie în
condiţiile prevăzute de statutul C.A.A. Statutul C.A.A. va
prevedea forma şi modalitatea în care se face şi se înregistrează
declaraţia.
Avocatul care plăteşte cota maximă de contribuţie nu
are obligaţia de a declara valoarea veniturilor suplimentare
cotei plătite.
Neplata contribuţiilor lunare în cuantumul şi la
termenele stabilite atrage aplicarea măsurii prevăzute la art. 28
lit. c) din Lege.
Filiala va notifica în prealabil avocatul debitor şi va
sesiza baroul în cazurile în care întârzierea plăţii este mai mare
de 3 luni. La sesizare se va ataşa dovada notificării. Încălcarea
repetată a obligaţiilor constituie abatere disciplinară gravă.
Respectarea procedurii prealabile de notificare
prevăzute la alin. (2) nu este necesară dacă avocatul nu a dat
declaraţia privind veniturile realizate pe o perioadă mai mare
de 6 luni şi nici nu a plătit cotele de contribuţie la C.A.A.
Consiliul de administraţie al C.A.A. este obligat să
sesizeze în scris consiliul baroului în situaţia în care, în mod
nejustificat, avocatul refuză să se prezinte la controlul efectuat
de C.A.A. la filiala C.A.A. din care face parte ori dacă acesta
refuză să prezinte actele şi informaţiile necesare realizării
controlului. În acest caz, consiliul baroului va sesiza comisia de
317
disciplină a baroului cu privire la abaterea disciplinară, pentru a
se lua măsurile prevăzute de Lege şi de statut.
Consiliul de administraţie al C.A.A. şi consiliile
barourilor vor coordona activitatea filialelor în vederea
aplicării unitare a Legii.
Între filială, C.A.A. şi barouri se stabileşte prin statutul
C.A.A. modul de comunicare a informaţiilor şi de coordonare a
activităţii filialelor.
Adunarea generală a filialei se întruneşte anual, la
aceeaşi dată cu adunarea generală ordinară a baroului sau ori de
câte ori este nevoie.
Proiectul de buget al filialei va fi adoptat de adunarea
generală după obţinerea avizului consiliului baroului şi va fi
comunicat C.A.A. spre aprobare. Hotărârile consiliului de
administraţie al filialei se comunică C.A.A. şi consiliului
baroului.
Consiliul baroului poate convoca în şedinţă comună
consiliul de administraţie al filialei.
Consiliul de administraţie al filialei va face propuneri
Consiliului de administraţie al C.A.A. pentru aprobarea statului
de funcţii, după obţinerea avizului consiliului baroului.
După obţinerea avizului baroului şi cu aprobarea
Consiliului de administraţie al C.A.A., poate fi angajat un
director executiv al filialei.
Consiliul de administraţie al filialei îndeplineşte
atribuţiile stabilite prin Lege, statutul şi regulamentul de
organizare şi funcţionare ale C.A.A. şi pune în aplicare
hotărârile Consiliului de administraţie al C.A.A., Congresului
avocaţilor, Consiliului U.N.B.R. şi ale consiliului baroului.
În caz de abatere gravă şi evidentă ori de nereguli
financiare, Consiliul de administraţie al C.A.A., din oficiu sau
la cererea consiliului baroului, poate suspenda consiliul de
administraţie al filialei. În acest caz, Consiliul de administraţie
al C.A.A. va numi o conducere interimară cu avizul consultativ
318
al consiliului baroului, până la organizarea unor noi alegeri,
respectiv până la data primei adunări generale ordinare sau
extraordinare a filialei.
Consiliul U.N.B.R. va coordona activitatea Consiliului
de administraţie al C.A.A., în vederea aplicării Legii şi a
statutului C.A.A.
Pentru cheltuielile cu caracter de investiţii din
disponibilităţile băneşti ale fondului centralizat al sistemului
C.A.A. sau ale filialelor, se va întocmi programul anual de
investiţii, care va fi aprobat de Consiliul U.N.B.R. în ultima
şedinţă a fiecărui an pentru anul următor. La întocmirea
programului anual de investiţii înscris în bugetul anului
următor, Consiliul de administraţie al C.A.A. va avea în vedere
evoluţiile preliminate ale bugetului sistemului C.A.A.,
centralizate la nivelul primelor 3 trimestre ale anului în curs.
În intervalul dintre congresele avocaţilor, în caz de
abatere gravă şi evidentă ori de nereguli financiare, Consiliul
U.N.B.R., din oficiu sau la cererea unei treimi dintre membrii
Consiliului U.N.B.R., va putea suspenda Consiliul de
administraţie al C.A.A. În acest caz, Consiliul U.N.B.R. va
numi o conducere interimară, până la proximul congres.
Toate hotărârile şi deciziile Consiliului de
administraţie al C.A.A. intră în vigoare şi vor fi puse în
aplicare în 3 zile de la comunicarea acestora făcută către
membrii C.A.A., inclusiv prin internet.
10
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii
şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în procesul de însuşire şi
autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.
319
1. Arătaţi care sunt principiile şi regulile fundamentale de
organizare şi exercitare a profesiei.
2. Enumeraţi modalităţile prin care se realizează
activitatea avocatului.
3. Arătaţi în ce constă activitatea avocatului de a da
consultaţii în scris sau verbal, (sau de asistenţă şi
reprezentare juridică, sau de atestarea identităţii
părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate
spre autentificare sau de activităţi de mediere etc).
4. Condiţiile dobândirii calităţii de avocat.
5. Limite de exercitare a profesiei de avocat.
6. Cazuri de incompatibilitate în exercitarea profesiei de
avocat.
7. Avocatul străin.
8. Primirea în profesia de avocat .
9. Stagiul de pregătire profesională a avocaţilor.
10. Drepturile avocaţilor.
11. Îndatoririle avocaţilor.
12. Reguli de deontologie profesională.
13. Confraternitatea profesiei de avocat.
14. Contractul de asistenţă juridică.
15. Formele de exercitare a profesiei de avocat.
16. Avocatul titular.
17. Avocatul asociat.
18. Avocatul colaborator.
19. Avocatul salarizat.
20. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei.
21. Baroul.
22. Răspunderea disciplinară
320
CAPITOLUL III
Sediul materiei:
- Lege nr. 514 din 28/11/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic,
publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 867 din 05/12/2003, intrare in vigoare: 08/12/200;
- Statut din 06/03/2004 al profesiei de consilier juridic, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.
684 din 29/07/2004, intrare în vigoare: 29/07/2004.
Cadrul juridic al reprezentării persoanelor juridice a fost statornicit, timp de aproape cinci
decenii, în Decretul nr. 143/1955.
Consilierii juridici îşi desfăşurau activitatea în cadrul oficiilor juridice, organizate la nivelul
ministerelor, organelor centrale ale administraţiei publice, autorităţilor locale ale administraţiei,
întreprinderilor şi organizaţiilor economice cu mai mult de 300 de angajaţi, la nivelul organizaţiilor
centrale şi locale ale cooperaţiei. La celelalte unităţi, organizarea oficiilor juridice era facultativă
fiind determinată de volumul mare de litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti .
În cadrul oficiilor juridice existau următoarele grade profesionale: jurisconsult, jurisconsult
principal, consilier juridic, consilier juridic principal şi consilier juridic şef.
Consilierii juridici din cadrul oficiilor juridice nu au beneficiat în trecut de un statut similar
cu cel al avocaţilor, judecătorilor, procurorilor sau notarilor. Accesul la carieră era totuşi supus unor
criterii minimale de ordin profesional şi de stagiu.
Odată cu trecerea la economia de piaţa, noile relaţii economico-sociale constituite în jurul
acestor valori au derminat şi modificari ale vechii reglementări a profesiei, Acest act normativ a
constituit o reglementare care, în perioada ulterioară Revoluţiei din decembrie 1989, nu a mai
corespuns realităţilor social-economice din ţara noastră şi astfel recent, a fost adoptată o nouă
reglementare privitoare la exercitarea profesiei de consilier juridic: Legea nr. 514/2003 privind
organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.
213
Trebuie precizat că şi alte ţări europene au cunoscut instituţii similare cum ar fi Italia, unde
funcţionează instituţia ”Wocatura dello Stato", cu misiunea de a apăra interesele patrimoniale ale
statului sau Spania, unde apărarea intereselor statului şi a organismelor autonome, precum şi a
celorlalte organe constituţionale, pentru care nu există un regim special propriu, se realizează prin
intermediul avocaţilor statului, care sunt integraţi în Serviciul Juridic al Statului. În Venezuela un
asemenea organ, denumit Procuradoria General de la Republica, asistă, apără şi reprezintă judiciar
şi extrajudiciar interesele patrimoniale ale Republicii, iar în Franţa, ţară cu care avem multiple
similitudini juridice, este reglementată distinct profesia consilierilor juridici
Dispoziţii Generale
Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca
un corp profesional şi se exercită conform prevederilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi
exercitarea profesiei de consilier juridic şi prevederilor din statut.
Profesia de consilier juridic este independentă şi organizată autonom, fiind exercitată
integrat în sistemul de justiţie românesc.
Profesia de consilier juridic se exercită personal de către consilierul juridic înscris pe
Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari, denumit în continuare Tablou,
ţinut de către Colegiile Consilierilor Juridici din România.
Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale
autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte
persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora
se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării.
Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau
instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă,
apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile
de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile
legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.
Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii, codului de
deontologie profesională şi statutului profesiei. În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta,
consilierul juridic este independent profesional şi nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni
de orice tip, acesta fiind protejat de lege împotriva acestora.
Relaţia profesională dintre consilierul juridic şi beneficiarul serviciilor sale se bazează pe
onestitate, probitate, corectitudine, confidenţialitate şi independenţa opiniilor profesionale.
Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării
intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice.
Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului
profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care
are raporturi de muncă.
322
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
323
Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu:
a) activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea literară, culturală şi
publicistică nesalarizată;
b) funcţia de arbitru, mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale
privind conflictul de interese;
c) participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice.
Înscrierea în profesia de consilier juridic se face în mod individual, pe baza unei cereri
adresate Colegiului Consilierilor Juridici pe a cărui rază teritorială domiciliază, conform
regulamentului şi statutului fiecărui colegiu teritorial.
Cererea de înscriere în profesie va fi însoţită de acte care să ateste îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de art. 8, 9 şi 10 din Legea nr. 514/2003, respectiv: copii ale actului de identitate, ale
actelor de stare civilă, ale certificatului de naştere, copie legalizată a diplomei de studii, cazierul
judiciar, certificatul medical, două fotografii color pentru "Legitimaţia de consilier juridic" şi
declaraţie pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile legale pentru dobândirea şi exercitarea
324
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
profesiei de consilier juridic şi că nu este înscris în alt colegiu sau asociaţie profesională a
consilierilor juridici.
Colegiul teritorial verifică îndeplinirea condiţiilor generale şi speciale prevăzute de legea şi
statutul profesiei şi avizează admiterea în colegiul respectiv.
După aprobarea cererii, solicitantului i se va elibera decizia de înscriere în profesie,
conform vechimii sale în activităţi juridice.
Taxele de înscriere se vor stabili de către fiecare colegiu teritorial.
"În numele Legii, Onoarei şi Adevărului jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi exercit
profesia independent, cu demnitate şi probitate şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!"
325
colegiu pe baza unei activităţi profesionale meritorii, poate aproba reducerea perioadei de stagiu.
Această reducere nu poate fi mai mare de 6 (şase) luni calendaristice.
Stagiul se suspendă în perioada neexercitării profesiei.
Perioada de stagiu efectuată înainte de data suspendării se ia în calcul pentru îndeplinirea
stagiului.
Drepturile şi obligaţiile administrative ale consilierului juridic stagiar sunt prevăzute în
actul de decizie în baza căruia exercită profesia, beneficiind de toate celelalte drepturi ale funcţiei
pe perioada stagiului.
Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie şi la tribunale ca instanţă de
fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
Consilierul juridic îndrumător este obligat să prezinte Consiliului colegiului teritorial, la
sfârşitul perioadei de stagiu, un raport de activitate asupra modului în care stagiarul şi-a îndeplinit în
mod efectiv îndatoririle profesionale.
Asigurarea consilierului juridic îndrumător
Poate îndeplini calitatea de consilier juridic îndrumător numai consilierul juridic definitiv şi care
se bucură de o reputaţie profesională neştirbită.
II.4. Definitivare
După efectuarea stagiului consilierul juridic stagiar va susţine examenul de definitivare.
Comisia de examinare după definitivat eliberează candidatului "Certificatul de promovare a
examenului de definitivat" în baza căruia acesta este înscris pe Tablou cu menţiunea "definitiv".
Taxa pentru susţinerea examenului de definitivat se stabileşte de către fiecare colegiu
teritorial.
Definitivarea în profesia de consilier juridic pe baza vechimii în celelalte funcţii juridice
Poate fi primit în profesie, în calitate de consilier juridic definitiv, cel care anterior sau la
data primirii a îndeplinit funcţia de avocat, magistrat ori notar definitiv sau a îndeplinit alte funcţii
juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii, cel puţin 5 ani.
Raportul dintre consilierul juridic definitiv - îndrumător şi consilierul juridic stagiar este de
conlucrare profesională, în baza unui contract de îndrumare în formă scrisă.
Condiţiile efectuării stagiului şi ale definitivatului sunt conform Legii nr. 514/2003 şi vor fi
prevăzute în regulamentele Comisiei metodologice a Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din
România (U.C.C.J.R.).
326
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
V. Transferul
Consilierul juridic care, din motive justificate, solicită transferarea într-un alt colegiu va
notifica atât colegiul în care este înscris, cât şi colegiul în care urmează să se înscrie.
Cererea de transfer trebuie să fie însoţită de actele pe care se întemeiază şi de un certificat
eliberat de colegiul de la care se solicită transferul, certificat eliberat ulterior înregistrării cererii de
transfer, prin care se constată că solicitantul nu a fost exclus, nu a devenit nedemn sau incompatibil,
nu se află în curs de judecată penală ori disciplinară şi că a achitat la zi taxele şi contribuţiile
profesionale către colegiu.
Consiliul colegiului de la care se solicită transferul va aviza cererea, pe care o va înainta,
împreună cu dosarul de înscriere în profesie, colegiului la care se solicită transferul.
Consiliul colegiului la care se solicită transferul va soluţiona cererea, potrivit raportului
întocmit de un consilier delegat, care va verifica dosarul de înscriere în profesie al celui care solicită
transferul, înaintat de colegiul de la care se solicită transferul o dată cu certificatul menţionat în
articolul precedent, va aviza înscrierea în Tablou în mod corespunzător şi va elibera acestuia decizia
de înscriere în Tablou, legitimaţia, insigna şi ştampilele.
Consiliul colegiului de la care consilierul juridic se transferă va dispune prin decizie
radierea consilierului juridic transferat din Tabloul ţinut de colegiul respectiv.
Consilierul juridic transferat are obligaţia de a preda colegiului de la care se transferă
legitimaţia, insigna şi ştampilele.
328
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Consilierul juridic nu se pronunţă asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă natură
cuprinse în documentul avizat ori semnat de acesta.
Consilierii juridici sunt obligaţi să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să nu
folosească expresii jignitoare faţă de completul de judecată, faţă de ceilalţi consilieri juridici,
avocaţi sau faţă de părţile din proces.
Consilierii juridici sunt datori să studieze temeinic cauzele în care asistă sau reprezintă
instituţiile, autorităţile ori entităţile interesate, să se prezinte la termene la instanţele de judecată sau
la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, să manifeste conştiinciozitate şi probitate
profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecător şi de părţile în proces, să depună concluzii
orale sau note de şedinţă ori de câte ori consideră necesar acest lucru sau instanţa de judecată
dispune în acest sens.
Consilierii juridici sunt obligaţi să participe la şedinţele convocate de Consiliul Colegiului,
la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care fac parte.
Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.
Consilierii juridici sunt obligaţi să ţină evidenţele cerute de lege şi pe cele prevăzute în
regulamentele corpului profesional, adoptate de Consiliul U.C.C.J.R. - cu privire la cauzele în care
asistă sau reprezintă, să avizeze pentru legalitate actele juridice şi să achite cu regularitate taxele şi
contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului Colegiului şi bugetului U.C.C.J.R.
La înscrierea sau reînscrierea în colegiu, fiecare consilier juridic va achita o taxă stabilită de
Consiliul U.C.C.J.R., ce se face venit atât la bugetul colegiului respectiv, cât şi la bugetul
U.C.C.J.R.
Consilierii juridici sunt obligaţi să restituie actele ce le-au fost încredinţate instituţiei,
autorităţii sau entităţii interesate de la care le-au primit.
Obligaţia de a păstra secretul profesional, prevăzută în art. 16 din Legea nr. 514/2003 este
absolută şi limitată în timp, conform clauzei de confidenţialitate. Ea se extinde asupra tuturor
activităţilor consilierului juridic.
Consilierul juridic nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoană fizică
sau juridică să divulge secretul profesional.
Aceeaşi obligaţie revine organelor de conducere ale colegiilor teritoriale şi angajaţilor
acestora cu privire la informaţiile cunoscute de către aceştia în funcţiile pe care le deţin.
Consilierii juridici sunt obligaţi să poarte robă în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti.
Caracteristicile robei sunt identice cu cele ce privesc exercitarea profesiei de avocat,
diferenţiindu-se prin însemnele proprii ale corpului profesional şi prin combinaţiile culorilor negru
cu galben-auriu.
Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă.
Consilierul juridic nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză
sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în legătură cu
aspectele litigioase ale pricinii.
Consilierul juridic nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei
autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea
prealabilă, expresă şi scrisă din partea părţii în cauză, în condiţiile legii.
Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de consilier juridic, cu privire la faptele şi
împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător al vreunei părţi în cauză.
Dacă a fost ascultat ca martor, consilierul juridic nu mai poate desfăşura nici o activitate
profesională în acea cauză.
Consilierul juridic nu poate îndeplini funcţia de expert, interpret sau traducător în cauza în
care este angajat.
329
IX. Protecţia profesiei de consilier juridic
În condiţiile prevăzute la art. 5 din Lege, consilierii juridici se pot asocia în structuri
judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel
naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile.
Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin
statutul asociaţiei, cerut de lege.
Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de
asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice.
Asociaţia profesională a consilierilor juridici ţine evidenţa acestora în condiţii similare
evidenţei barourilor de avocaţi.
Consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii şi ale
reglementării legale privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află.
Constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată şi sancţiunile
disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se află
consilierul juridic.
Autoritatea disciplinară poate fi sesizată de persoana vătămată sau, după caz, de asociaţia
profesională.
În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecţia legii, în condiţiile
prevăzute de legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
XI. Realizarea profesiei
Activitatea profesională a consilierului juridic se realizează prin:
- consultaţii şi cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului;
- redactarea de opinii juridice cu privire la aspecte legale ce privesc activitatea acesteia;
- redactarea proiectelor de contracte, precum şi negocierea clauzelor legale contractuale;
- asistenţa, consultanţa şi reprezentarea juridică a persoanelor juridice şi a altor entităţi interesate;
- redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a consimţământului, a conţinutului şi a
datei actelor încheiate, care privesc persoana juridică în favoarea căreia consilierul juridic exercită
profesia;
- avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic;
- verificarea legalităţii actelor cu caracter juridic şi administrativ primite spre avizare;
- semnarea la solicitarea conducerii, în cadrul reprezentării, a documentelor cu caracter juridic
emanate de la persoana juridică sau de la instituţia publică reprezentată;
b) 1. avizele pentru legalitate şi conformitate vor fi însoţite de semnătura şi parafa profesională;
2. parafa profesională individuală va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:
330
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
331
XIII. Evidenţele activităţii consilierului juridic
Evidenţele activităţii consilierului juridic, actele şi documentele sunt ţinute de acesta,
potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei juridice, entităţii în favoarea căreia îşi exercită
profesia.
Consilierul juridic ţine evidenţa în cazurile litigioase sau nelitigioase în care a fost sesizat.
Indiferent de reglementările persoanei juridice sau entităţii în favoarea căreia îşi exercită
profesia, consilierul juridic va ţine evidenţa următoarelor activităţi:
- intrările şi ieşirile de corespondenţă juridică numerotate şi datate;
- registrul de evidenţă privind orice situaţie litigioasă cu care a fost sesizat;
- registrul de evidenţă privind avizele scrise - datate şi numerotate;
- registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de consilierul juridic cu privire la identitatea
părţilor, a conţinutului şi a datei actelor.
Modelele acestor registre se adoptă de Comisia metodologică a U.C.C.J.R. şi se comunică
tuturor colegiilor.
La încetarea raporturilor juridice care stau la baza exercitării profesiei faţă de o persoană
juridică publică sau privată, entitate interesată, română ori străină, consilierul juridic va preda, pe
bază de proces-verbal, în vederea arhivării, toate documentele aferente activităţii depuse.
Predarea pe bază de proces-verbal, numerotat şi datat, a documentelor menţionate mai sus îl
descarcă în totalitate, de orice răspundere, pe consilierul juridic.
Consilierul juridic răspunde pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, potrivit legii şi
statutului.
Activitatea desfăşurată de consilierul juridic este o activitate de mijloace şi nu de rezultat.
La încetarea raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei de consilier juridic faţă
de beneficiarul prestaţiei, consilierul juridic va informa în scris colegiul din care face parte. În
situaţia în care consilierul juridic nu va face informarea mai sus menţionată imediat şi continuă să
îşi exercite profesia, va răspunde potrivit reglementărilor care sancţionează exercitarea fără drept a
unei profesii. În acest caz, la constatare, Colegiul va sancţiona disciplinar consilierul juridic, în
funcţie de gravitatea situaţiei.
Consilierul juridic înscris în Colegiu, dar care nu îşi va putea exercita profesia, se consideră
suspendat.
Consilierului juridic, funcţionar public, îi sunt aplicabile şi beneficiază şi de prevederile
legii funcţionarului public.
Protecţia drepturilor profesionale, economice şi sociale ale consilierului juridic
Conform art. 23 din Legea nr. 514/2003, în activitatea sa profesională consilierul juridic se
bucură de protecţia legii, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Percheziţionarea consilierului juridic, a domiciliului ori a locului său de muncă sau
ridicarea de înscrisuri ori de bunuri de la acesta nu poate fi făcută decât de procuror în baza unui
mandat emis de judecător.
Exercitarea activităţilor specifice profesiei de consilier juridic: consultanţă, asistenţă,
reprezentare juridică, avizare pentru legalitate şi contrasemnare de acte juridice de către persoane
neautorizate prin nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege şi de statut reprezintă exercitare fără
drept a profesiei de consilier juridic şi se sancţionează conform legii penale.
Toţi consilierii juridici asociaţi, membri ai colegiilor teritoriale, au îndatorirea de a participa
la activităţile profesionale, stagiile de pregătire profesională, conferinţele, simpozioanele şi la orice
alte manifestări organizate de colegiile teritoriale şi U.C.C.J.R. potrivit statutelor şi regulamentelor
acestora.
Colegiile şi U.C.C.J.R. au obligaţia să acţioneze prin toate mijloacele legale pentru
organizarea şi exercitarea unitară şi specializată a profesiei.
332
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Colegiul teritorial este organizaţia profesională creată pentru toţi consilierii juridici asociaţi
în această formă de organizare dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti, indiferent de ramura,
domeniul de activitate ori locul exercitării profesiei, ce asigură organizarea şi exercitarea profesiei
de consilier juridic în mod unitar şi apără drepturile şi interesele legitime ale consilierilor juridici.
Colegiul teritorial este persoană juridică de interes general şi are sediul în oraşul de
reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
Colegiul teritorial are patrimoniu şi buget propriu. Patrimoniul Colegiului poate fi folosit în
activităţi producătoare de venituri, în condiţiile dreptului comun.
Contribuţia consilierilor juridici la realizarea bugetului propriu este stabilită de fiecare
colegiu.
333
Colegiul teritorial activează în baza statutului propriu.
Organele de conducere ale colegiilor teritoriale sunt stabilite în statutele proprii.
Atribuţiile şi răspunderile organelor de conducere ale colegiilor teritoriale sunt stabilite în
statutele proprii.
În cadrul fiecărui colegiu funcţionează un secretar general şi un trezorier, o comisie de
cenzori compusă din 3-5 membri şi o comisie de disciplină formată din 3-5 membri, a căror atribuţii
sunt stabilite prin regulamentele proprii de funcţionare aprobate de Adunarea generală a Colegiului,
în baza hotărârilor Consiliului U.C.C.J.R.
Colegiile teritoriale înfiinţate după constituirea U.C.C.J.R. devin membre cu drepturi şi
obligaţii egale prin asociere.
Decanii acestor colegii sunt de drept membri în Consiliul U.C.C.J.R.
U.C.C.J.R. este formată din toate colegiile consilierilor juridici din România şi cuprinde toţi
consilierii juridici înscrişi în Tabloul acestora, cu drept de exercitare a profesiei de consilier juridic
şi are drept scop organizarea unitară a exercitării profesiei de consilier juridic în România.
U.C.C.J.R. este persoană juridică de interes general, are patrimoniu şi buget propriu.
Bugetul U.C.C.J.R. se formează din contribuţiile colegiilor în cotele stabilite de Congresul
U.C.C.J.R.
Patrimoniul U.C.C.J.R. poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile
dreptului comun.
Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România este constituit din câte un delegat
pentru 100 de consilieri juridici din fiecare colegiu şi decanii colegiilor.
Congresul ordinar se întruneşte anual, la convocarea Consiliului U.C.C.J.R. sau la
convocarea preşedintelui U.C.C.J.R.
Consiliul U.C.C.J.R. este obligat să convoace congresul în şedinţă extraordinară, în
maximum 10 zile de la solicitarea acestora.
Convocarea congresului ordinar se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin
înştiinţarea în scris a colegiilor şi prin publicarea într-un ziar central.
Consiliile colegiilor sunt obligate să afişeze data convocării şi ordinea de zi la sediul
colegiului şi la instanţele judecătoreşti din raza teritorială a acestora.
334
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Colegiile teritoriale sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de
congres.
Congresul este legal constituit în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor
săi şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Fiecare colegiu are drept la un singur vot în Congresul U.C.C.J.R.
Congresul U.C.C.J.R. are competenţele prevăzute în Statutul U.C.C.J.R.
335
Secretarul general al U.C.C.J.R. este ales de Congresul U.C.C.J.R. şi îndeplineşte sarcinile
stabilite de Biroul executiv al U.C.C.J.R. Mandatul acestuia este de 4 ani.
În structurile centrale de conducere ale profesiei de consilier juridic: Consiliul U.C.C.J.R.,
Biroul executiv al U.C.C.J.R., preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii U.C.C.J.R.
durata mandatului în funcţie este de 4 ani şi orice titular de mandat poate fi reales în aceeaşi sau în
altă funcţie din aceste structuri centrale de conducere.
Comisia centrală de cenzori a U.C.C.J.R. se compune din 3-5 membri aleşi de către
Congresul U.C.C.J.R., pentru un mandat de 4 ani, dintre care unul are calitatea de contabil autorizat
sau de expert contabil.
Comisia centrală de cenzori are obligaţia verificării trimestriale a activităţilor economico-
financiare ale U.C.C.J.R. şi dispunerii măsurilor necesare bunei administrări a patrimoniului
U.C.C.J.R.
Comisia centrală de cenzori funcţionează în baza regulamentului propriu, validat de
Congresul U.C.C.J.R.
Comisia centrală de disciplină a U.C.C.J.R. este alcătuită din 5-9 membri, aleşi de
Congresul U.C.C.J.R. pentru un mandat de 4 ani.
Membrii Comisiei centrale de disciplină se aleg dintre consilierii juridici cu o vechime mai
mare de 10 ani în activităţi juridice.
Comisia centrală de disciplină îşi organizează, îşi ţine evidenţele, îşi desfăşoară lucrările şi
funcţionează în baza regulamentului propriu, validat de Congresul U.C.C.J.R.
Comisia metodologică de organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic este
alcătuită din 7-9 membri aleşi de Congresul U.C.C.J.R. şi funcţionează în baza regulamentului
propriu, validat de Congresul U.C.C.J.R.
Cheltuielile necesare participării membrilor Consiliului U.C.C.J.R., a membrilor Biroului
executiv al U.C.C.J.R. şi a membrilor comisiilor centrale de cenzori, de disciplină şi comisiei
metodologice la şedinţele acestor organe se suportă de fiecare colegiu.
11
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în
procesul de însuşire şi autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs. .
336
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
CAPITOLUL IV
337
să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au
înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.
În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza
întocmirea lui. Dacă înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza
instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va
face menţiune expresă în act. Dacă partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza
întocmirea actului.
Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de
rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă
politică, de avere sau de origine socială.
Notarii publici îşi exercită activitatea în cadrul unor birouri notariale individuale sau prin
asociere, în baza unui contract de societate civilă. În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona
unul sau mai multe birouri notariale.
Competenţa teritorială a notarului public se întinde în întreaga circumscripţie a judecătoriei
în care îşi are sediul biroul său, cu excepţia municipiului Bucureşti unde toţi notarii care au sediul
profesional în municipiul Bucureşti au plenitudine de competenţă.
file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat 21.11.2016)\NOUL REGULAMENT
12.08.2013\My Documents\Local Settings\Users\Manuela\AppData\Local\Microsoft\Windows\
Temporary Internet Files\Content.IE5\My Documents\My Documents\My Documents\Downloads\
LEGISLATIE NOTARI.doc - ###Numărul notarilor publici şi al birourilor notariale din localităţile
aflate în circumscripţia fiecărei judecătorii şi din municipiul Bucureşti se stabilesc prin ordin al
Ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în funcţie de
cerinţele locale rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor, volumul solicitărilor
publicului. file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat 21.11.2016)\NOUL
338
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarială, altele decât cele referitoare la
conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participă, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la
pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.
Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale
notarilor publici vor îndeplini, la cererea părţilor, următoarele acte notariale:
a) legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părţi;
b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată.
339
Actele menţionate, în cazul în care depunerea lor este necesară la unele instituţii sau
operatori economici, vor fi îndeplinite de acestea.
Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se
desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum
şi potrivit uzanţelor internaţionale.
Activităţile notariale manţionate, care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite
de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau
juridice străine, în măsura în care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile
bilaterale nu se opun.
Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare,
precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în raza de
activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru
este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea
locală nu se opune.
Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou, în care pot funcţiona unul
sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător. Prin asociere, notarul
public nu-şi pierde dreptul la birou notarial individual.
Notarul public sau notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari,
traducători, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar
activităţii notariale.
Evidenţa birourilor de notari publici şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei
notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei.
În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari publici.
Numărul notarilor publici şi al birourilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea se stabileşte de
ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
340
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
341
Evidenţele se ţin separat în cazul organizării unui sediu secundar al biroului notarial. Actele
întocmite şi consultaţiile juridice notariale vor fi evidenţiate în aceste registre, menţionându-se
totodată şi onorariul stabilit.
Dacă în biroul notarial funcţionează mai mulţi notari publici asociaţi, în register vor fi
evidenţiate separat lucrările şi onorariile pe numele fiecărui notar public.
Notarul public ţine evidenţa financiar-contabilă potrivit normelor proprii elaborate de
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în condiţiile legii.
La nivelul fiecărei camere a notarilor publici se ţine un lucrărilor şi operaţiunilor notariale.
În registrul general se înregistrează toate lucrările notariale, cu excepţia celor privind
procedura succesorală, primirile în depozit de înscrisuri, documente şi valori şi protestele. Fiecare
lucrare va avea numărul ei de înregistrare, chiar dacă partea solicită eliberarea mai multor
exemplare de pe înscrisul întocmit.
Înscrisurile autentice vor fi înregistrate distinct după obiectul lor, având şi un număr special
de autentificare.
În cazul autentificării unui act înregistrat ca proiect sau ca urmare a reformării încheierii de
respingere, se procedează la o nouă înregistrare.
În opisul registrului general se trec numele şi prenumele tuturor părţilor care figurează în
actele întocmite, în ordine alfabetică. Legalizările copiilor şi traducerile nu se opisează.
În registrul de succesiuni se înregistrează dosarele succesorale.
Pentru evitarea unei duble proceduri succesorale, dosarul succesoral se va întocmi numai
după ce se va verifica din oficiu că nu există un alt dosar format în cauză, la acelaşi birou notarial
sau la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie teritorială. Neîntocmirea dosarului
succesoral pentru acest motiv va fi adusă la cunoştinţă părţilor interesate direct sau prin
corespondenţă, după caz.
Poziţia din registrul succesoral se închide la eliberarea certificatului de moştenitor, la
suspendarea dosarului sau în alte cazuri de închidere a procedurii succesorale.
Repunerea pe rol a unei cauze succesorale se va face după o nouă înregistrare cu menţiunea
corespunzătoare în coloana de observaţii la vechiul dosar.
În opisul succesoral se trec numele şi prenumele autorului succesiunii şi numărul de
înregistrare a dosarului.
Registru de evidenţă a procedurilor succesorale, în care se înregistrează procedurile
succesorale din circumscripţia teritorială a acesteia.
Registrul de termene succesorale evidenţiază şedinţele şi soluţiile în cauzele ce privesc
procedura succesorală notarială.
Certificatele de moştenitor vor avea un număr menţionat în acest registru, în ordinea
soluţionării cauzelor.
Celelalte soluţii privind suspendarea sau clasarea cauzelor succesorale se vor menţiona în
registrul de termene succesorale.
La sfârşitul fiecărei luni secretarul biroului notarial înscrie în registrul de termene
succesorale situaţia dosarelor existente pe rol, cele rezolvate, cu soluţiile date, taxele şi onorariile
stabilite, precum şi cauzele rămase nesoluţionate.
Registrul de depozite cuprinde menţiuni referitoare la înscrisurile, documentele şi valorile
menţionate în procesul-verbal de inventariere a bunurilor succesorale pe care notarul public a
încuviinţat să le păstreze în biroul său.
Depozitele neridicate la sfârşitul unui an se vor înregistra în anul următor cu taxa de timbru
şi onorariul stabilit de notarul public.
În registrul de proteste se înregistrează zilnic şi în ordinea datei efectele de comerţ prestate
cu efectuarea menţiunilor cerute de lege.
În registrul de consultaţii juridice notariale se înregistrează toate consultaţiile juridice, iar în
cazul celor scrise, se va păstra într-o mapă specială câte un exemplar al acestora.
În aceeaşi mapă se păstrează şi proiectele actelor juridice şi procesele-verbale încheiate în
condiţiile art. 92 din lege.
342
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Notarii publici care folosesc traducători angajaţi cu contract de muncă vor ţine şi un registru
de traduceri. În acest caz, traducerile se vor înregistra în acest registru şi nu se vor înscrie în
registrul general.
În registrul de corespondenţă se înscrie corespondenţa oficială a notarului public,
neînregistrată în alte registre.
În registrul de divorţuri, prevăzut în anexa nr. 33, se înregistrează cererile de divorţ depuse
cu respectarea prevederilor Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, denumită în continuare Codul familiei.
Poziţia din registrul de divorţuri se închide la eliberarea certificatului de divorţ sau la
pronunţarea altei soluţii prevăzute de regulament.
Dosarul de divorţ se păstrează în arhiva biroului notarial şi va cuprinde cel puţin
următoarele documente: cererea de divorţ şi documentaţia anexată acesteia, încheierea de admitere
a cererii de divorţ, certificatul de divorţ şi dovada comunicării acestuia la registrul stării civile,
precum şi, după caz, încheierea de respingere a cererii de divorţ.
Încheierea prin care se soluţionează cererea de divorţ se redactează în două exemplare
originale.
Un exemplar al încheierii şi, după caz, un exemplar original al certificatului de divorţ se
păstrează în mapa de divorţuri de la sediul biroului notarial, iar celălalt exemplar al încheierii se
păstrează la dosarul de divorţ.
În opisul registrului de divorţuri, prevăzut în anexa nr. 34, se înscriu, în ordine alfabetică,
numele şi prenumele soţilor, numărul de înregistrare al dosarului de divorţ şi numărul certificatului
de divorţ.
Înainte de utilizare, toate registrele vor fi numerotate, sigilate şi semnate de notarul public,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal pe prima pagină a registrului.
La terminarea registrului sau anului calendaristic se va întocmi sub ultima înregistrare un
proces-verbal de închidere.
Înregistrările se fac în momentul şi în ordinea primirii lucrărilor.
Erorile de înregistrare se îndreaptă fără a se şterge vechiul text, peste care se trage o linie,
astfel ca acesta să poată fi citit.
În afara registrelor, la fiecare birou notarial se vor ţine mape cu actele întocmite. Actele
autentice se vor păstra în mape de câte 50 de acte împreună cu documentaţia necesară, iar celelalte
acte se vor păstra în mape de câte 100 de acte.
La mapa cu certificate de moştenitor se va ataşa şi încheierea finală, care va fi întocmită în
acest scop în dublu exemplar.
Mapa de divorţuri conţine încheierea privind soluţia la cererea de divorţ înregistrată la biroul
notarial şi, după caz, un exemplar al certificatului de divorţ.
Notarul public răspunde de depozitarea şi conservarea arhivei biroului notarial în condiţiile
şi termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în
păstrarea unui secretar sau, după caz, a arhivarului angajat de notarul public.
Actele notariale, înregistrările şi evidenţele biroului notarial se întocmesc prin manuscriere
sau la maşina de scris, putând fi redate şi arhivate pe suporturi accesibile echipamentelor de
prelucrare automată a datelor.
343
d) se bucură de o bună reputaţie;
e) cunoaşte limba română;
f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a
exercitat timp de 5 ani funcţia de notar, judecător, procuror, avocat sau o altă funcţie de specialitate
juridică şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public, prin promovarea unui concurs
organizat, potrivit regulamentului de aplicare a legii, de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici.
Pe locurile vacante de notari publici prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. c) din Lege se pot numi
notari publici după o prealabilă verificare a cunoştinţelor profesionale, prin concurs, cei care au
îndeplinit timp de 5 ani funcţiile juridice prevăzute la art. 16 lit. g) din lege. Locurile vacante şi data
verificării cunoştinţelor profesionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, cu
cel puţin 30 de zile înainte de această dată.
Verificarea cunoştinţelor se efectuează prin concurs organizat de Consiliul Uniunii
Naţionale a Notarilor Publici, cu acordul Ministerului Justiţiei, de către o comisie formată din: un
membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, desemnat de către acesta; 2 notari
publici desemnaţi de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici; un reprezentant al
Ministerului Justiţiei desemnat prin ordin de ministrul justiţiei; un cadru didactic universitar în
specialitatea drept civil de la una dintre facultăţile de drept acreditate din ţară. Data desfăşurării
concursului se stabileşte de preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cu acordul
ministrului justiţiei.
Notarul public este numit prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza referatului întocmit de
direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei privind îndeplinirea condiţiilor de numire
prevăzute de lege.
În ordinul de numire se vor specifica circumscripţia judecătoriei şi localitatea în care îşi va
avea sediul biroul notarului public, precum şi obligaţia acestuia ca în termen de 60 de zile, în
condiţiile art. 18 alin. 1 din lege, să îşi înregistreze biroul individual sau, după caz, în asociere cu alt
notar public. Aceeaşi obligaţie îi revine şi notarului public care iese dintr-o asociaţie.
În vederea prelungirii termenului de 60 de zile prevăzut la alin. (2), notarul public va depune
o cerere în care va indica motivele justificate care l-au împiedicat să-şi înregistreze biroul,
confirmate de Colegiul director al Camerei notarilor publici, în decurs de cel mult 10 zile de la
expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. 1 din lege.
Înregistrarea biroului notarial se face, la cererea notarului public într-un registru special ţinut
potrivit art. 18 din lege, de primul-grefier al Curţii de apel, pe numele notarului public sau, după
caz, al notarilor publici asociaţi.
În absenţa primului-grefier, preşedintele Curţii de apel va desemna un alt grefier care să
efectueze înregistrarea.
La cererea de înregistrare se va ataşa ordinul de numire a notarului public, dovada existenţei
sediului biroului notarial - prin act de proprietate, contract de închiriere sau alt act, confirmarea
Colegiului director al Camerei notarilor publici, în cazul în care activitatea se desfăşoară în baza
344
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
unui contract de societate civilă, precum şi cu privire la faptul că biroul notarial dispune de spaţiu
corespunzător desfăşurării activităţii şi conservării arhivei în bune condiţii. Dovada existenţei
sediului biroului notarial în localitatea în care notarul public a fost numit şi în localitatea în care se
asociază nu este necesară în cazul în care se asociază cu un notar public care are înregistrat sediul
biroului notarial.
La înregistrarea biroului notarial, notarul public va prezenta specimenul de semnătură şi
modelul sigiliului. În cazul în care notarul public urmează să se asocieze într-o altă localitate decât
cea în care a fost numit, la înregistrarea biroului notarial individual, va anexa ordinul de numire şi
avizul Colegiului director prin care se propune aprobarea asocierii. În acest caz, la înregistrarea
biroului notarial asociat, notarul public va prezenta specimenul de semnătură şi modelul sigiliului.
Documentaţia prezentată la înregistrare se păstrează în dosare distincte pentru fiecare birou
notarial.
Primul-grefier va elibera în termen de cel mult 3 zile un certificat care atestă efectuarea
înregistrării, pe care notarul public îl va prezenta de îndată Camerei notarilor publici, iar aceasta îl
va comunica Ministerului Justiţiei şi Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Sigiliul notarului public cuprinde stema României, numele, prenumele şi calitatea de notar
public, precum şi localitatea unde îşi are sediul biroul său notarial. Modelul sigiliului este propus de
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi aprobat de ministrul justiţiei.
Pierderea sau dispariţia sigiliului se înscrie în registrul special prevăzut în art. 8 alin. (1) din
regulamet, înregistrându-se în termen de 5 zile modelul noului sigiliu, care va conţine elemente de
diferenţiere faţă de cel pierdut sau dispărut.
În registrul special prevăzut la art. 8 alin. (1) din Lege se vor înscrie şi următoarele
operaţiuni:
- modificări în modul de desfăşurare a activităţii în cadrul biroului notarial;
- schimbarea sediului biroului notarial;
- radierea biroului notarial;
- înregistrarea şi încetarea activităţii sediilor secundare, potrivit art. 115 din lege.
345
"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publică, cu
conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!"
Numărul notarilor stagiari care pot fi angajaţi în birourile notariale se stabileşte, de regulă,
anual de către Colegiul director al fiecărei Camere a notarilor publici. Cererea de angajare, avizată
de către Colegiul director al Camerei notarilor publici, va fi însoţită de dovezile corespunzătoare
îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 16 lit. a)-f) din lege şi din regulamet la alin. (4).
Angajarea notarilor stagiari în cadrul unui birou notarial în care funcţionează mai mulţi
notari publici asociaţi se va putea face de către oricare dintre aceştia dacă îndeplineşte condiţiile
stabilite prin Statutul Uniunii şi prin regulametul prevăzut la alin. (4).
Procedura dobândirii calităţii de notar stagiar şi de desfăşurare a stagiului se stabileşte prin
regulamet aprobat de Consiliul Uniunii.
În perioada de stagiu, Camera notarilor publici va verifica semestrial stadiul de pregătire şi
formare profesională a notarului stagiar, precum şi modul cum acesta şi-a îndeplinit atribuţiile care
i-au fost delegate de notarul public.
Constatările verificărilor periodice şi măsurile luate se vor consemna în procese-verbale
semnate de reprezentantul Camerei notarilor publici şi de notarul public la care îşi exercită
activitatea notarul stagiar şi se vor aduce la cunoştinţă celui verificat.
346
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Examenul va consta din probe scrise cu caracter teoretic şi practic din domeniile dreptului
civil, dreptului familiei, dreptului comercial, dreptului internaţional privat, procedurii notariale,
dreptului constituţional, precum şi legislaţiei notariale.
Media minimă de promovare a examenului de notar public este 7.00, fără a putea fi mai
mică de 5.00 la oricare dintre probele de examen.
Candidaţii declaraţi admişi îşi vor exprima, în scris, opţiunile pentru locurile vacante
existente la nivelul Camerei notarilor publici unde şi-au depus cererile de înscriere la examen, în
ordinea mediilor, în faţa Colegiului director.
Cel care a promovat examenul de notar public este numit în această calitate de ministrul
justiţiei şi îşi va putea începe activitatea în condiţiile arătate la art. 17 şi 18 din lege şi art. 8 şi 9 din
regulamet. Dovada existenţei sediului nu este necesară în cazul în care se asociază cu un notar
public care are birou notarial individual.
347
b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
c) legalizarea semnăturii traducătorului;
d) darea de dată certă a înscrisurilor prezentate de părţi;
e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conţinut juridic.
În vederea încetării calităţii de notar public, potrivit art. 23 lit. a) şi b) din lege, cererea se
depune la Camera notarilor publici şi va fi înaintată prin Uniunea Naţională a Notarilor Publici
ministrului justiţiei, care o va soluţiona în cel mult 15 zile de la înregistrarea acesteia la Ministerul
Justiţiei. Până la soluţionarea cererii, notarul public îşi va continua activitatea.
Încetarea activităţii în cazurile prevăzute la art. 23 lit. c)-g) din lege se constată sau se
dispune de ministrul justiţiei la sesizarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau/şi din
oficiu în cazurile prevăzute la art. 23 lit. e) şi f) din lege.
Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei.
348
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
unui alt notar public în aceeaşi circumscripţie teritorială, Colegiul director al Camerei notarilor
publici poate delega un notar public pentru îndeplinirea activităţii notariale, în condiţiile statutului,
până la numirea unui notar public, încetarea suspendării din funcţie sau, după caz, încetarea cauzei
care a impus delegarea.
Notarul public delegat va putea funcţiona, dacă este posibil, în sediul biroului notarului
public căruia i-a încetat calitatea de notar public sau, în caz contrar, Colegiul director al Camerei
notarilor publici va stabili, pe perioada delegării, un nou sediu pentru biroul notarial.
Se va proceda la inventarierea şi sigilarea arhivei notarului public care şi-a încetat
activitatea de către o comisie formată din doi reprezentanţi desemnaţi de Colegiul director al
Camerei notarilor publici. Dacă este posibilă continuarea activităţii în acelaşi sediu, arhiva
inventariată va fi preluată de notarul public delegat sau, după caz, numit, iar în caz contrar se va
prelua şi se va preda de Colegiul director al Camerei notarilor publici unui alt notar public care va fi
numit în acea circumscripţie.
În aplicarea art. 25 din lege, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, la sesizarea
Colegiului director al Camerei notarilor publici, va solicita ministrului justiţiei suspendarea
exercitării funcţiei de notar public pentru cazurile prevăzute de art. 24 din lege, dispoziţiile art. 18
din regulament fiind aplicabile corespunzător.
Încetarea suspendării notarului public se dispune de ministrul justiţiei la solicitarea
Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, dacă au dispărut cauzele care au determinat-
349
g) procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul Notarilor Publici şi asigură difuzarea
acestuia;
h) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.
350
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
351
În situaţia în care în circumscripţia teritorială funcţionează mai multe birouri notariale,
pentru cazurile arătate, Camera notarilor publici va lua măsuri pentru a se asigura continuarea
lucrărilor de către un alt birou notarial din aceeaşi circumscripţie teritorială.
În cazul în care notarul public nu-şi poate exercita profesia pe o perioadă mai mare de 6 luni
din motive temeinice, apreciate ca atare de Camera notarilor publici, în absenţa unui notar public
asociat, pentru asigurarea activităţii biroului notarial, acesta este obligat să asigure substituirea sa
printr-un alt notar public din aceeaşi circumscripţie teritorială sau preluarea activităţii sale de un
notar public dintr-un alt birou notarial din aceeaşi circumscripţie teritorială, cu încunoştinţarea
prealabilă a Camerei notarilor publici.
Dacă în circumscripţia teritorială nu funcţionează un alt birou notarial, se va proceda
corespunzător dispoziţiilor de la art. 25 alin. (1) din regulament.
Schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară
activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie
judecătorească se face prin concurs pe post vacant, prevăzut în ordinul de actualizare, cu excepţia
situaţiei în care pentru ocuparea unui post vacant se depune o singură cerere de schimbare a sediului
biroului notarial. În cazul decesului sau încetării calităţii de notar public a unuia dintre asociaţi,
locul rămas vacant va fi ocupat de asociatul care, anterior asocierii, a fost numit în altă localitate, la
cererea acestuia. În cazul existenţei mai multor asociaţi care, anterior asocierii, şi-au desfăşurat
activitatea în alte localităţi, locul rămas vacant va fi ocupat prin concurs organizat de Uniunea
Naţională a Notarilor Publici. La concurs pot participa numai notarii publici care au avut calitatea
de asociat al notarului public decedat sau căruia i-a încetat calitatea. În cazul în care în localitatea
din care urmează să îşi schimbe sediul notarul public nu îşi mai desfăşoară activitatea un alt notar
public, Colegiul director al Camerei notarilor publici este obligat să asigure continuitatea serviciului
notarial, precum şi preluarea arhivei.
Concursul de schimbare de sedii se organizează anual de către Uniunea Naţională a
Notarilor Publici şi constă într-o probă scrisă de practică notarială. Concursul de schimbare de sedii
se susţine în faţa unei comisii formate din 3 sau 5 notari publici desemnaţi de către Consiliul
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Rezultatele concursului de schimbare de sedii se validează de Consiliul Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici.
Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de schimbare de sedii este stabilită
prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti.
După emiterea ordinului ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti de schimbare a
sediului, notarul public are obligaţia de a face înscrierile corespunzătoare potrivit prevederilor art. 8
din regulamet; cu privire la arhivă sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (3) din regulamet.
Locurile rămase vacante după actualizare, în urma concursului prevăzut la art. 4 din
regulament, a concursului de schimbare a sediilor birourilor notariale, precum şi ca urmare a
decesului sau încetării calităţii de notar public vor fi prevăzute în următorul ordin de actualizare, în
situaţia în care menţinerea acestora se mai justifică.
În condiţiile legii, înscrisurile originale aflate în arhiva biroului notarului public pot fi
cercetate de un magistrat, delegat în acest scop de autoritatea judiciară competentă, iar dacă acestea
sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate şi rămân la dosarul cauzei dacă sunt declarate ca false, cu
obligaţia comunicării hotărârii sau a ordonanţei procurorului; în caz contrar, actul se va restitui.
352
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Înscrisurile redactate de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali
vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le
aduce modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor.
Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în
condiţiile prevăzute de lege. Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fără prescurtări; menţiunile
în cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii.
În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea,
domiciliul şi capacitatea părţilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea
de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale.
Înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari
publici, de avocatul părţilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei
juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care
figurează ca parte ele, soţii, ascendenţii sau descendenţii lor.
Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se
dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durată determinată.
Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe
care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să
le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.
De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele
justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea
obţine el însuşi documentaţia necesară.
Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare
se vor comunica de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi
demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de
publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele
formalităţile de mai sus.
În vederea îndeplinirii obligaţiilor, notarul public va avea acces liber la birourile de
publicitate mobiliară şi imobiliară.
Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în condiţiile
arătate la art. 6 din regulament.
Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt
împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru
îndeplinirea actelor notariale.
Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială se întocmesc în limba română.
Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu
înţeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un
interpret. Funcţia de interpret poate fi îndeplinită, în afară de notarul public, şi de un angajat din
cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducătorii autorizaţi.
Actele redactate de părţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în
limba română.
La cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile
întocmite de părţi într-o altă limbă decât cea română, numai dacă notarul instrumentator cunoaşte
limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret,
caz în care un exemplar tradus în limba română şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat
la dosar.
Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două coloane,
cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie
în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină.
Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de
serviciu cu publicul, afişat în mod corespunzător.
353
Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului public, în limitele
circumscripţiei sale teritoriale, dacă la încheierea lui este interesat un număr mai mare de persoane
sau partea care-l solicită este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.
În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare din motive obiective, acesta
va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate.
Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în
încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte
părţile, este obligat să se convingă de identitatea acestora, stabilită, după caz, prin:
a) acte de identitate sau legitimaţii oficiale prevăzute cu semnătură, ştampilă şi fotografia
posesorului;
b) atestarea avocatului care asistă partea;
c) doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau legitimaţi conform lit. a).
354
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau
completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă
lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul
părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau
completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.
Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere,
prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se
face la biroul notarului la care s-a întocmit actul.
În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în
circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu
dispoziţiile din Codul de procedură civilă.
În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte instituţii cu activitate notarială,
reconstituirea se face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul instituţia care a întocmit
acel act sau se află domiciliul ori sediul uneia dintre părţi, după caz.
La cererea părţii de a i se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit
acel act poate încuviinţa eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita părţile sau,
după caz, pe succesorii acestora.
În textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul înscrisului, cât şi al încheierii
prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturilor originale se menţionează
numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.
Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă:
a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor;
b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială.
Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea
părţilor.
Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică.
În această situaţie, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă acea procură a
fost revocată, iar în cazul revocării va respinge cererea de autentificare. Regulamentul va prevedea
organizarea şi modalităţile de întocmire şi de consultare a Registrului naţional electronic al
revocărilor procurilor autentice.
355
Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale ale vreuneia
dintre părţi, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea
poate să-şi exprime în mod valabil consimţământul în momentul încheierii actului.
Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă
au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor.
Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul
părţilor care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se va
menţiona ora şi locul luării consimţământului fiecărei părţi.
Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în
scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii "consimt
la prezentul act, pe care l-am citit". Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în
imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret.
Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine
când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de
autentificare.
În cazul acelora care din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna,
notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în încheierea pe care
o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de semnătură.
Notarul public sau părţile pot solicita ca martorii prevăzuţi la art. 51 din Reulament să fie
prezenţi şi la semnarea actului.
Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părţi, precum şi cel ce se
păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris,
se semnează în faţa notarului public de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi
a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martoriiasistenţi, atunci când este cerută prezenţa
lor, şi - dacă este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile legii.
Fiecare parte poate solicita cel puţin un exemplar original al înscrisului autentic.
Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii,
pe lângă datele prevăzute la art. 50 din Regulament, şi următoarele menţiuni:
a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor;
b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să-l semneze.
Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură
pentru aceasta:
c) numărul anexelor cuprinse în actul autentic;
d) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: "Se declară autentic
prezentul înscris".
Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu
executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui
duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde
menţiunile de la art. 52 alin. (1) din Regulament.
Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere şi judecătoria o admite, notarul
public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă
şi irevocabilă, şi va menţiona că actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.
356
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
357
a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au
prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor
şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea;
b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei
succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;
c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată
pentru stabilirea drepturilor lor.
358
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
După suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 75 alin. (1) lit. b) şi c),
certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi
irevocabilă.
În cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori
determinarea acestora necesită operaţiuni de durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai
calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor.
În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul
public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după
expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.
După emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în
situaţiile prevăzute de lege.
Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în
vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat
de moştenitor suplimentar.
Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum şi eventualele omisiuni se vor putea
îndrepta, la cererea moştenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se menţiune despre aceasta în
încheierea finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor.
Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot
cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la
anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa
calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.
În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe
baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine
obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe
hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul
judecăţii.
Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public cu sediul
biroului în circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau
ultima locuinţă comună a soţilor. Pentru municipiul Bucureşti, dispoziţiile se aplică în mod
corespunzător, conform art. 114 din lege.
La primirea cererii, notarul public are obligaţia de a verifica, în prealabil, competenţa
teritorială. În cazul în care stabileşte că divorţul prin acordul soţilor este de competenţa altui birou
notarial, îndrumă părţile să se adreseze notarului public competent. Dacă părţile insistă să
înregistreze cererea, notarul public va proceda la înregistrarea cererii şi va pronunţa o încheiere de
respingere a acesteia. Înainte de verificarea competenţei teritoriale, notarul public va verifica dacă,
privitor la desfacerea căsătoriei, există elemente de extraneitate şi va proceda în conformitate cu
dispoziţiile legale care reglementează desfacerea căsătoriei în cazul în care există raporturi juridice
cu elemente de extraneitate.
În cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competenţa de îndeplinire a
procedurii divorţului prin acordul părţilor aparţine primului birou sesizat.
Cererea de divorţ va primi şi un număr de înregistrare unic la nivel naţional, în Registrul
naţional de evidenţă a cererilor de divorţ.
Prin ultima locuinţă comună se înţelege locuinţa în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei
locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul
comun sau reşedinţa comună a acestora, sau, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin
359
declaraţie pe propria răspundere, autentică, a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost
ultima locuinţă comună a acestora. Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea
de admitere a cererii de divorţ.
Reprezentarea soţilor în cadrul procedurii notariale a divorţului este interzisă. Soţii se vor
prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în
cadrul procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimţământului liber şi
neviciat de desfacere a căsătoriei.
Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi în faţa notarului
public competent la care se depune cererea. Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că nu au
copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi, precum şi învoiala acestora asupra numelui de
familie pe care îl va purta fiecare dintre ei după divorţ.
Pentru orice declaraţie necesară în cadrul procedurii de divorţ, dată în faţa notarului public
care instrumentează cererea de divorţ, nu se percepe onorariu.
Cererea de divorţ va fi însoţită de fotocopii ale certificatelor de naştere ale soţilor, precum
şi ale actelor de identitate ale acestora. Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta
notarului public certificatul de căsătorie emis de autorităţile române în original şi copie legalizată,
copia legalizată urmând a fi anexată la cererea de divorţ.
Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea
certificatului de divorţ. La primirea cererii de divorţ, notarul public verifică identitatea soţilor şi
dacă datele înscrise în cererea de divorţ corespund cu datele înscrise în actele ataşate cererii.
În ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în registrul de divorţuri, după ce
a verificat dacă este competent şi dacă a fost plătit onorariul.
După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul public
verifică în Registrul naţional de evidenţă a cererilor de divorţ să nu mai fie înregistrată de către soţi
o altă cerere de divorţ.
Notarul public, după ce efectuează operaţiunile de la alineatele precedente, acordă soţilor,
potrivit art. 382 din Codul familiei, un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de
divorţ şi îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii.
La expirarea termenului, notarul public va verifica dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi
dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.
Stăruinţa, respectiv, lipsa de stăruinţă a fiecăruia dintre soţi se constată în încheierea de
admitere, respectiv de respingere a cererii de divorţ.
În cadrul procedurii notariale de divorţ, notarul public pronunţă una dintre următoarele
soluţii:
a) admiterea cererii de divorţ. În acest caz, notarul public emite încheierea de admitere a cererii de
divorţ prevăzută în anexa nr. 35;
b) respingerea cererii de divorţ, În acest caz, notarul public emite încheierea de respingere a
cererii de divorţ prevăzută în anexa nr. 36;
Notarul public emite o încheiere de admitere a cererii de divorţ dacă soţii stăruie în divorţ,
îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale
prevăzute de Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, încheiere în care va
constata toate acestea.
Notarul public, în baza încheierii de admitere a cererii de divorţ, eliberează certificatul de
divorţ, prevăzut la anexa nr. 37, în care constată desfăcută căsătoria dintre soţi prin acordul părţilor.
Certificatul de divorţ se întocmeşte în 6 exemplare originale, dintre care: un exemplar pentru fiecare
dintre soţi, un exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la sediul
biroului notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria
sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul
stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
360
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în unul dintre următoarele
cazuri, precum şi în alte situaţii în care nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de
Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor:
a) nu are competenţa legală să soluţioneze cererea de divorţ;
b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat;
d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi, iar soţul prezent insistă să fie
înregistrată cererea;
e) unul dintre soţi refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public;
f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de regulament;
g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către
fiecare dintre ei;
h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original;
i) soţii au copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi;
j) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat potrivit art.
382 din Codul familiei şi declară că nu mai stăruie în cererea de divorţ;
k) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului
public la expirarea termenului de 30 de zile acordat potrivit art. 38 2 din Codul familiei pentru a
declara că stăruie în cererea de divorţ;
l) cererea a rămas fără obiect întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate
competentă;
m) soţii se împacă;
n) soţii îşi retrag cererea de divorţ;
o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest
mod.
361
În cazul respingerii cererii de divorţ, notarul public va comunica de îndată, în format
electronic, soluţia pronunţată, în vederea închiderii poziţiei respective în Registrul naţional de
evidenţă a cererilor de divorţ.
Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu
cere formă autentică ca o condiţie de valabilitate a actului.
Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.
Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului,
după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.
La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se
va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public.
Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va
întocmi încheierea de legalizare.
Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare cerut
de parte.
În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de dată certă, în
sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) starea în care se află înscrisul.
362
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părţi,
după confruntarea copiei cu originalul.
În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării copiei prin
următoarele menţiuni:
a) atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;
b) starea în care se află înscrisul;
c) semnătura secretarului care a făcut colaţionarea.
Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în
încheiere se va face menţiune expresă în acest sens.
În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate,
copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar,
potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnată şi de expert.
Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se eliberează numai
părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor ce justifică un drept sau un interes
legitim.
Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest
scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a
acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se
poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public.
Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în
altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către
notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea.
363
În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât şi cel al
încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se
menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original.
Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte
organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.
În situaţia dispariţiei unui act din care nu mai există niciun exemplar original se va proceda,
la cererea şi cu acordul părţilor, la reconstituirea acelui act.
Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor
părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora.
În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială,
reconstituirea se face de judecătoria în raza căreia şi-a avut sau îşi are sediul organul care a întocmit
actul, în condiţiile prevăzute la alineatele precedente.
364
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Răspunderea civilă a notarului public pentru prejudiciile cauzate prin modul în care îşi
exercită obligaţiile profesionale ce-i revin este garantată prin Casa de asigurări constituită în
condiţiile art. 29 din lege.
Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fără a asigura funcţionalitatea
biroului său, în condiţiile legii.
În cazul nerespectării, camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public
pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevăzute de statutul uniunii.
365
faptele şi urmările acestora, existenţa vinovăţiei, cât şi orice date concludente. Ascultarea celui în
cauză şi verificarea apărării notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public
cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu
împiedică finalizarea cercetării. Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele
cercetării, să solicite probe în apărare şi să fie asistat de un alt notar public ori de un avocat.
Consiliul de disciplină citează pentru termenul de judecată Colegiul director al Camerei
notarilor publici şi pe notarul public în cauză, căruia i se va aduce la cunoştinţă conţinutul dosarului.
Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare
prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.
Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de
conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată, care se comunică
acestora. Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de
la comunicare.
Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă
sau de contencios administrativ, după caz. Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei.
Hotărârea Consiliului de disciplină se pronunţă cu majoritate de voturi şi se redactează în cel
mult 15 zile, comunicându-se atât notarului public, cât şi Colegiului director al Camerei notarilor
publici, în vederea exercitării dreptului de contestaţie la Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici.
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici soluţionează contestaţiile împotriva hotărârii
Consiliului de disciplină cu citarea părţilor.
Decizia Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se pronunţă cu majoritate de
voturi, se redactează în termen de 15 zile de la pronunţare şi se comunică părţilor.
Sancţiunile disciplinare de suspendare din funcţie şi de excludere din profesie se pun în
aplicare prin ordin al ministrului justiţiei.
Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile art. 97 din Regulament.
366
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea
controlului prevăzut în circumscripţia sa. Ministrul justiţiei poate ordona controlul activităţii
notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.
Controlul judecătoresc al actelor notariale se realizează, potrivit art. 99 şi 100 din lege, pe
calea acţiunii în anulare sau, în cazul refuzului îndeplinirii actului notarial, pe calea plângerii
împotriva încheierii de respingere pronunţate de notarul public.
Acţiunea în anulare se exercită de părţile interesate împotriva actului notarial la instanţa
competentă potrivit legii. Până la anulare în justiţie, actul notarial atacat se socoteşte valabil
îndeplinit.
Plângerea împotriva încheierii de respingere se înregistrează la biroul notarului public care
a refuzat îndeplinirea actului notarial, iar acesta este obligat să o înainteze de îndată judecătoriei cu
dosarul cauzei. Notarul public dintr-un birou notarial cu sediul în municipiul Bucureşti va înainta
plângerea judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul acelui birou.
367
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici va comunica ministrului justiţiei măsurile
luate şi, după caz, modul de soluţionare a acţiunii disciplinare.
Controlul efectuat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici va urmări modul de
organizare şi funcţionare a Camerelor şi birourilor notarilor publici, desfăşurarea adunărilor
notarilor publici, îndeplinirea atribuţiilor, în condiţiile statutare, de către Colegiul director al
Camerei notarilor publici, modul de funcţionare a birourilor notariale, calitatea lucrărilor notariale,
pregătirea notarilor stagiari, gestiunea financiar-contabil a Camerelor şi birourilor notarilor publici,
precum şi orice alte probleme, potrivit statutului.
Controlul se exercită anual la fiecare Cameră a notarilor publici, iar la birourile notariale,
atunci când se hotărăşte de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici poate delega Colegiul director al Camerei
notarilor publici să efectueze controlul profesional-administrativ al notarilor publici din cadrul
birourilor notariale aflate în circumscripţia sa.
Controlul se exercită periodic, cel puţin o dată la 2 ani, şi priveşte legalitatea lucrărilor
notariale întocmite, conservarea arhivei, gestiunea financiar-contabilă şi conduita notarului public în
îndeplinirea atribuţiilor sale profesionale.
Notarul public verificat are dreptul să facă obiecţii scrise, care se vor ataşa la actul de
control.
Actele de control efectuate de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau, după caz,
de Colegiul director al Camerei notarilor publici se vor comunica şi compartimentului de
specialitate notarială din cadrul Ministerului Justiţiei.
Colegiul director al Camerei notarilor publici verifică sesizările părţilor împotriva notarilor
publici în cel mult 30 de zile de la sesizare şi ia măsuri de îndreptare, iar după caz, exercită acţiunea
disciplinară, înştiinţând şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
12
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în
procesul de însuşire şi autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.
368
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
CAPITOLUL VI
PRACTICIENII ÎN INSOLVENŢĂ
Sediul materiei:
Ordonanţă de urgenţă nr. 86 din 08/11/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în
insolvenţă, republicata, versiune actualizata pana la data de: 13/10/2011
Statut din 29/09/2007, privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă,
republicata, versiune actualizata pana la data de: 04/08/2011
Practicienii în insolvenţă îşi pot exercita profesia în cabinete individuale, cabinete asociate,
societăţi profesionale cu răspundere limitată (SPRL) şi întreprinderi unipersonale cu răspundere
limitată sau pot avea calitatea de colaboratori ori angajaţi ai uneia dintre formele de exercitare a
profesiei.
Un practician în insolvenţă îşi poate exercita activitatea într-o singură formă de organizare a
profesiei şi va putea avea calitatea de asociat într-o singură societate profesională sau întreprindere
profesională unipersonală, cu excepţia constituirii de filiale ale SPRL, în care este partener.
369
Cabinetul individual îşi constituie patrimoniul iniţial din aporturile titularului. Patrimoniul
cabinetului individual este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul patrimoniului
profesional de afectaţiune.
Patrimoniul profesional de afectaţiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor şi
obligaţiilor practicianului în insolvenţă afectate scopului exercitării profesiei sale, constituite ca o
fracţiune distinctă a patrimoniului practicianului, separată de gajul general al creditorilor personali
ai acestuia.
Creditorii ale căror creanţe sunt născute din activitatea profesională a practicianului în
insolvenţă care are ca formă de exercitare a profesiei cabinetul individual vor urmări bunurile aflate
în patrimoniul de afectaţiune. Doar în măsura în care aceste bunuri nu sunt suficiente pot fi urmărite
şi celelalte bunuri aflate în proprietatea practicianului în insolvenţă.
370
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
f) asociaţii coordonatori care reprezintă şi administrează societatea împreună cu puterile ce li s-au
conferit; dacă sunt mai mulţi coordonatori şi aceştia formează un consiliu de coordonare, se vor
preciza regulile de organizare şi funcţionare a acestui organism;
g) reguli privind transmiterea părţilor sociale şi condiţiile de retragere a asociaţilor.
Orice modificare a contractului de societate se poate face numai în scris sau, după caz, în
formă autentică.
Formele de organizare a profesiei de practician în insolvenţă cu personalitate juridică
dobândesc personalitate juridică la data înregistrării în Registrul formelor de organizare ţinut de
UNPIR.
SPRL este condusă de adunarea asociaţilor care se întruneşte la sediul principal al societăţii
sau, cu acordul unanim al asociaţilor, în orice alt loc. Hotărârile adunării asociaţilor se iau prin votul
asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale, cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul de
societate. Pentru hotărârile având ca obiect modificarea contractului de societate este necesar votul
tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care contractul de societate prevede altfel.
Activitatea executivă este condusă de unul sau mai mulţi asociaţi coordonatori, numiţi, cu
majoritatea voturilor asociaţilor, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit. Asociaţii
coordonatori reprezintă SPRL în raporturile cu terţii.
Asociaţii societăţii profesionale cu răspundere limitată pot hotărî numirea unor cenzori sau a
unui auditor.
371
Fuziunea se face prin absorbirea unei societăţi profesionale de către o altă societate sau
prin contopirea a două ori a mai multor societăţi pentru a alcătui o societate nouă.
Divizarea totală se face prin împărţirea întregului patrimoniu, inclusiv a portofoliului de
dosare al unei societăţi care îşi încetează existenţa, între două sau mai multe societăţi existente sau
care iau astfel fiinţă.
Divizarea parţială reprezintă desprinderea unei părţi din patrimoniul de afectaţiune
profesională, astfel cum este reflectat în evidenţele financiar-contabile ale formei de exercitare a
profesiei supuse divizării parţiale.
În cazul transformării unei forme de exercitare a profesiei, practicienii în insolvenţă titulari
ai cabinetelor individuale, cabinetele asociate, asociaţii societăţilor profesionale şi ai societăţilor
profesionale cu răspundere limitată pot aporta cota-parte indiviză din patrimoniul de afectaţiune
profesională. Această operaţiune se face conform evidenţelor financiar-contabile ale formei de
exercitare a profesiei care se transformă, aporturile transferate operând la valoarea nominală
reflectată în aceste evidenţe.
Practicianul în insolvenţă este obligat să înştiinţeze în scris filiala UNPIR din care face
parte despre orice modificare intervenită în forma de exercitare a profesiei.
Poate dobândi calitatea de practician în insolvenţă persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) deţine diplomă de studii de învăţământ superior de lungă durată în drept ori ştiinţe economice
şi are o experienţă în domeniul juridic sau economic de cel puţin 3 ani de la data obţinerii diplomei
de studii superioare;
b) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege;
c) a promovat examenul de admitere în profesia de practician în insolvenţă, în condiţiile prevăzute
de Ordonanţ de urgenţă şi de Statut.
Persoanele fizice şi juridice străine pot exercita profesia de practician în insolvenţă dacă în statele
în care îşi au domiciliul sau, după caz, sediul profesional au această specializare, certificată de
organismele profesionale recunoscute sau, după caz, de autorităţile publice care le autorizează şi în
condiţiile stabilite prin convenţii bilaterale încheiate în acest scop de UNPIR cu organismele
similare din statele respective. Persoanele fizice sau persoanele juridice având cetăţenia, respectiv
naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European pot dobândi calitatea de practician în insolvenţă, în aceleaşi condiţii ca şi
cetăţenii români, respectiv persoanele juridice române.
Prin excepţie cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
care au dobândit calitatea de practician în insolvenţă în unul dintre aceste state se pot înscrie în
Tabloul UNPIR, în vederea exercitării profesiei în România fiind exceptaţi de la procedura de
examinare. UNPIR recunoaşte automat documentul emis de autoritatea competentă din statul
membru al Uniunii Europene, respectiv statul aparţinând Spaţiului Economic European în baza
căruia cetăţeanul acestor state exercită legal profesia de practician în insolvenţă.
Persoanele juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European unde exercită în mod legal activitatea de practician în insolvenţă se pot înscrie în Tabloul
UNPIR, în vederea exercitării profesiei în România fiind recunoscută în mod automat calitatea de
practician în insolvenţă dobândită în statul de origine.
Persoanele fizice sau juridice practicieni în insolvenţă, având cetăţenia, respectiv naţionalitatea unui
stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat aparţinând Spaţiului Economic European, pot
372
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
exercita profesia de practician în insolvenţă şi în mod temporar sau ocazional. În această situaţie,
practicianul în insolvenţă este exceptat de la procedura de înscriere în UNPIR.
373
g) Nu poate fi numită în calitate de practician în insolvenţă la o persoană juridică persoana care
a deţinut calitatea de administrator, asociat, acţionar, director sau membru în consiliul de
administraţie ori alte funcţii sau poziţii similare la acea persoană juridică.
h) Practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al
unui debitor şi al creditorului acestuia sau dacă la data numirii practicianului într-o procedură
creanţa s- ar determina apariţia stării de incompatibilitate are caracter nelitigios, fiind stabilită
prin înscrisuri întocmite de cele două societăţi sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă,
precum şi dacă în cele două societăţi calitatea de administrator judiciar sau lichidator este
îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia.
În cadrul procedurii insolvenţei, practicianul este obligat să se abţină, sub sancţiunea suspendării
din profesie, dacă se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel
cum sunt acestea definite în lege, Statut şi în Codul de etică profesională;
374
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
375
în acest termen. Transmiterea contestaţiilor prin poştă se va efectua doar prin poşta rapidă sau
prioripost.
Contestaţiile vor fi analizate în cel mult 15 zile de la data expirării termenului de depunere a
contestaţiilor, de către o comisie formată din 3 membri desemnaţi de Consiliul naţional de
conducere al Uniunii. Pentru toate contestaţiile primite se va proceda la reprocesarea grilelor.
Activitatea Comisiei de analizare a contestaţiilor încetează la data semnării procesului-verbal.
Preşedintele Comisiei de analizare a contestaţiilor este, de regulă, prim-vicepreşedintele
Consiliului naţional de conducere al Uniunii.
Rezultatele contestaţiilor vor fi afişate la sediul Uniunii.
Persoanele care au promovat examenul pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă
vor solicita înscrierea în Tabloul UNPIR în termen de 6 luni de la data promovării examenului.
Persoanele care nu solicită înscrierea în termenul prevăzut pierd dreptul de a mai solicita înscrierea
în Tabloul UNPIR.
376
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Persoanele fizice străine pot dobândi calitatea de membru al Uniunii, putând activa astfel ca
practician în insolvenţă, dacă în statul în care îşi au domiciliul au această specialitate, certificată de
organismele profesionale recunoscute sau de autorităţile publice care le autorizează şi în condiţiile
stabilite prin convenţii bilaterale.
Pentru practicienii în insolvenţă din statele membre ale Uniunii Europene nu este necesară
existenţa unor convenţii bilaterale.
Documentaţia de evaluare pentru dobândirea calităţii de membru al Uniunii va conţine:
a) cererea de evaluare;
b) curriculum vitae şi copie a paşaportului;
377
c) certificatul (atestatul) profesional, în copie legalizată şi traducere autorizată, în termen de 3 luni
de la eliberarea lui;
d) dovada studiilor superioare de cel puţin 3 ani;
e) certificat de onorabilitate;
f) declaraţia de compatibilitate;
g) solicitarea unui stagiu de adaptare de un an;
h) declaraţie privind exercitarea temporară sau ocazională a activităţii de practician în insolvenţă.
Exercitarea temporară a activităţii constă în desfăşurarea activităţii pe o perioadă limitată de
timp ce trebuie indicată de solicitant. Exercitarea ocazională reprezintă desfăşurarea activităţii de
practician în insolvenţă pentru un singur debitor de la deschiderea procedurii şi până la închiderea
acesteia.
Convenţiile bilaterale încheiate de Uniune cu organismele similare din statele din care
provin practicienii în insolvenţă, altele decât statele membre ale Uniunii Europene, vor conţine în
principal elemente din metodologia prezentată în anexa nr. 2, precum şi condiţii privind
soluţionarea unor litigii în legătură cu activitatea practicienilor în insolvenţă.
Calitatea de practician definitiv se obţine numai după efectuarea unei perioade de stagiu de
adaptare de un an. Stagiul de adaptare se va efectua sub supravegherea unui coordonator de stagiu.
378
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Practicienii în insolvenţă au dreptul la onorarii pentru activitatea desfăşurată, sub forma unor
onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinaţie a acestora.
La stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă
gradul de complexitate a activităţii depuse:
a) numărul de salariaţi ai debitorului;
b) riscul privind conflictele de muncă;
c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani;
d) valoarea totală a datoriilor şi numărul creditorilor;
e) valoarea creanţelor, numărul debitorilor;
379
f) numărul şi complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant şi,
respectiv, de pârât;
g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării;
h) natura activelor, atractivitatea pe piaţă, riscurile legate de conservarea lor;
i) nivelul de lichidităţi aflate la dispoziţia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale de
lichidare.
Depunerea sau acceptarea de către practicianul în insolvenţă, în mod repetat, a unei oferte de
onorariu care nu ţine seama de aceste prevederi constituie concurenţă neloială şi se sancţionează .
Onorariul provizoriu pentru perioada de observaţie este stabilit de judecătorul-sindic la
deschiderea procedurii de insolvenţă.
Plata onorariilor practicienilor în insolvenţă - administratori judiciari sau lichidatori ori a
cheltuielilor de procedură se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu
modificările şi completările ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor şi
standardelor de cost ce se vor stabili de către Adunarea reprezentanţilor permanenţi a UNPIR.
Atunci când practicianul în insolvenţă consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie
sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, îi acordă concursul la îndeplinirea efectivă a atribuţiilor
sale, stabilite de lege sau dispuse de judecătorul-sindic.
Expertizele dispuse de organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată în cazurile
privind desfăşurarea unor activităţi de genul celor prevăzute la art. 1, inclusiv cele de reorganizare
judiciară sau lichidare, sunt efectuate de către practicieni în insolvenţă definitivi şi compatibili.
UNPIR va proceda la întocmirea listei cu practicienii definitivi şi compatibili care au dreptul
de a întocmi expertize conform alin. (2). Lista practicienilor cu drept de a efectua expertiza se va
comunica instanţelor de judecată.
În exerciţiul atribuţiilor sale practicianul în insolvenţă se abţine de la orice faptă de
concurenţă neloială şi de la orice practică anticoncurenţială, astfel cum sunt prevăzute acestea în
Statut şi în Codul de etică profesională, sub sancţiunea suspendării sau excluderii din profesie.
Atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă, precum şi cele stabilite exclusiv în sarcina
sa de judecătorulsindic în procedurile de insolvenţă nu pot fi exercitate prin reprezentare.
Cabinetele individuale, IPURL sau SPRL, indiferent de forma de organizare, pot fi
reprezentate numai de persoane care au calitatea de practician în insolvenţă compatibil.
Practicianul în insolvenţă poate fi totuşi asistat de avocat în exerciţiul acestor atribuţii şi
poate da mandat de reprezentare, în condiţiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte
juridice ori procesuale ce nu presupun exerciţiul atribuţiilor exclusive ale practicianului în
insolvenţă.
Sunt atribuţii exclusive ale practicianului în insolvenţă:
a) notificarea creditorilor, întocmirea tabelelor de creanţe, formularea contestaţiilor la declaraţiile
de creanţă;
b) convocarea şi prezidarea adunărilor creditorilor, acţionarilor sau asociaţilor ori ale membrilor
debitorului persoană juridică, dacă legea nu dă aceste atribuţii în sarcina altor persoane;
c) vânzarea bunurilor din averea debitorului, precum şi orice proceduri aferente acestora;
d) elaborarea planului de reorganizare judiciară a debitorului, în condiţiile şi în termenele
prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f) conducerea, integrală sau în parte, a activităţii debitorului, atunci când legea sau judecătorul-
sindic fixează această sarcină practicianului în insolvenţă;
g) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii
reale, în condiţiile Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
h) distribuirea sumelor rezultate din lichidare;
i) semnarea bilanţului de lichidare;
j) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna
creditorilor, precum şi a transferurilor cu caracter patrimonial, a operaţiunilor comerciale încheiate
380
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
381
Cheltuielile aferente desfăşurării programului de pregătire profesională se suportă, în
principal, din taxele de participare. Consiliul naţional de conducere al Uniunii poate aloca unele
fonduri în limita sumelor prevăzute anual în bugetul de venituri şi cheltuieli.
Seminarele vor avea caracter interactiv.
UNPIR este persoană juridică de utilitate publică, autonomă şi fără scop lucrativ, din care
fac parte practicienii în insolvenţă, în condiţiile stabilite de Ordonanţa de urgenţă. Sediul UNPIR se
află în municipiul Bucureşti.
UNPIR controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă.
Uniunea are patrimoniu propriu, autonomie de decizie şi funcţională şi competenţă de
autoreglementare, control şi supraveghere, asigurandu-si resursele financiare din venituri proprii,
donaţii şi sponsorizări din partea persoanelor fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, alte venituri
conform prevederilor legale.
Autoritatea UNPIR se întinde pe întregul teritoriu al ţării. Se pot constitui filiale locale ale
UNPIR, cu personalitate juridică, în municipiul Bucureşti şi în reşedinţele de judeţ, în condiţiile
stabilite prin Statut.
În exerciţiul atribuţiilor sale legale, UNPIR beneficiază de competenţă de autoreglementare,
putând emite, în condiţiile legii, Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în
insolvenţă, regulamente, codul de etică al profesiei şi procedura disciplinară.
Statutul de organizare şi funcţionare şi Codul de etică profesională şi disciplină al UNPIR se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea de către Congresul UNPIR.
Obiectivele UNPIR sunt:
a) stabilirea şi menţinerea cadrului reglementar necesar dezvoltării activităţii practicienilor în
insolvenţă;
b) promovarea încrederii în procedurile de insolvenţă şi în activitatea practicienilor în insolvenţă;
c) asigurarea concurenţei loiale între practicienii în insolvenţă şi combaterea practicilor neloiale,
abuzive şi frauduloase pe piaţa procedurilor de insolvenţă;
d) asigurarea transparenţei şi informării asupra pieţei procedurilor de insolvenţă;
e) asigurarea aplicării standardelor de practică onestă pe piaţa procedurilor de insolvenţă.
Principalele atribuţii ale UNPIR sunt:
382
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
383
c) să plătească cotizaţia fixă anuală, în cuantumul aprobat de Congresul Uniunii, până la data de
30 aprilie pentru anul în curs, în caz de neplată aplicându-se prevederile art. 42 alin. (2) din O.U.G.;
d) să plătească contribuţia pe tranşe de venituri, calculată conform art. 67 alin. (3) lit. f) din statut,
până la data de 30 aprilie a anului în curs pentru veniturile realizate în anul anterior, în caz de
neplată aplicându-se prevederile art. 42 alin. (2) din O.U.G.;
e) să se asigure profesional, pentru exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, în
conformitate cu prevederile art. 41 din O.U.G. şi în cuantumul minim stabilit de Congresul Uniunii;
f) să comunice conducerii filialei Uniunii, în termen de 30 de zile, numirea ca administrator
judiciar sau ca lichidator, termenul menţionat raportându-se la data şedinţei la care numirea a fost
efectuată de un judecător-sindic sau la data depunerii semnăturii în registrul comerţului, după caz;
g) să nu desfăşoare activităţi politice în cadrul sau cu ocazia manifestărilor organizate de Uniune;
h) să completeze formularele statistice şi să le transmită filialei Uniunii, astfel:
1. până la data de 30 ianuarie a fiecărui an - pentru situaţia numirilor ca administrator judiciar,
administrator special sau ca lichidator, la finele anului anterior;
2. până la data de 15 martie a fiecărui an - pentru declaraţia veniturilor realizate în anul anterior şi
stabilirea contribuţiei anuale aferente;
i) să comunice filialei Uniunii, în termen de 30 de zile, schimbările intervenite în legătură cu
situaţiile de incompatibilitate, precum şi cele de natură să aducă modificări ale datelor înscrise în
Tabloul UNPIR;
j) să furnizeze datele necesare verificării prin sondaj efectuate de către delegatul conducerii
filialei, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor profesionale, excepţie făcând raporturile cu clientul şi
onorariul aferent;
k) să furnizeze datele necesare comisiei de cenzori a filialei în vederea verificării situaţiei virării
către Uniune a procentului de 2% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă.
Organele de conducere ale UNPIR sunt Congresul UNPIR, preşedintele UNPIR, Adunarea
reprezentanţilor permanenţi şi Consiliul naţional de conducere al UNPIR.
Activitatea curentă a UNPIR este coordonată de un secretariat general, ale cărui atribuţii se
stabilesc prin Statut.
Congresul UNPIR se constituie din membrii Consiliului naţional de conducere al UNPIR,
membrii consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR, comisiilor de disciplină, precum şi din câte
un reprezentant la 20 de membri din fiecare filială, desemnat de adunarea generală.
Congresul UNPIR şi adunările generale ale filialelor se reunesc o dată pe an şi ori de câte ori
se consideră necesar, la convocarea Consiliului naţional de conducere al UNPIR, respectiv a
consiliului de conducere al filialei sau a 25% din numărul membrilor săi. Congresul UNPIR este
legal constituit în prezenţa majorităţii membrilor prevăzuţi la alin. (1), iar hotărârile sunt valabil
adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi sau reprezentaţi. Dacă la prima convocare nu se
întruneşte cvorumul necesar desfăşurării congresului, acesta se va desfăşura în condiţiile prevăzute
de Statut.
Congresul UNPIR are următoarele atribuţii:
a) stabileşte coordonatele de bază pentru asigurarea bunei desfăşurări a activităţii practicienilor în
insolvenţă;
b) adoptă Statutul UNPIR, precum şi modificările şi completările acestuia; adoptă Codul de etică
profesională şi Regulamentul privind procedura disciplinară. Statutul va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I;
c) examinează şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi bilanţul contabil ale UNPIR;
d) aprobă indemnizaţiile pentru conducerea UNPIR şi a filialelor acesteia;
e) alege şi revocă preşedintele UNPIR, membrii Consiliului naţional de conducere al UNPIR şi ai
comisiei de cenzori a acesteia;
384
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Consiliul naţional de conducere al UNPIR este format din 15 membri titulari, dintre care un
preşedinte, un prim-vicepreşedinte, 2 vicepreşedinţi, 11 membri, precum şi 5 membri supleanţi şi
are următoarele atribuţii principale:
a) organizează în mod unitar, la nivel naţional, examenele de dobândire a calităţii de practician în
insolvenţă şi examenele de definitivare în profesie;
b) întocmeşte documentarea profesională şi asigură consultarea şi informarea curentă a membrilor
UNPIR; organizează întâlniri profesionale, seminarii, simpozioane pentru toţi membrii UNPIR, în
special pentru cei recent intraţi în corpul profesional; organizează, la cerere, cursuri de pregătire
pentru candidaţii la intrarea în UNPIR;
c) apără interesele legitime ale membrilor UNPIR în faţa organelor administraţiei publice, în faţa
instanţelor judecătoreşti, a oricăror alte instituţii şi persoane juridice, precum şi în faţa persoanelor
fizice; în acest scop, are calitatea şi dreptul de a interveni în orice litigiu în care sunt puse în discuţie
interesele UNPIR;
d) veghează la respectarea de către membrii UNPIR a prevederilor legii şi ale Statutului, a eticii şi
demnităţii profesionale, a drepturilor persoanelor fizice şi juridice;
e) organizează activităţi sociale şi culturale pentru membrii UNPIR şi le acordă acestora asistenţă,
inclusiv financiară, în caz de nevoie;
385
f) veghează la armonia şi la colaborarea dintre membrii UNPIR şi ia măsuri pentru împiedicarea
concurenţei neloiale între ei şi a practicilor anticoncurenţiale;
g) intervine pentru a concilia şi, la cerere, pentru a arbitra litigiile profesionale dintre membrii
UNPIR;
h) verifică, prin membrii săi sau prin alţi membri ai UNPIR, delegaţi în acest scop, activitatea
profesională; nu vor putea face obiectul verificării aspectele legate de onorariu;
i) face propuneri de modificare a legii şi le transmite Ministerului Justiţiei sau altor persoane ori
instituţii care au drept de iniţiativă legislativă;
j) reprezintă UNPIR în Parlament, în faţa comisiilor de specialitate sau în plen, cu prilejul
discutării proiectelor de lege de modificare a a legilor care reglementează profesia; asigură apariţia
şi difuzarea organului de presă al UNPIR;
k) convoacă Congresul UNPIR în termen de maximum 30 de zile, în cazul în care numărul
membrilor săi a scăzut sub jumătate;
l) urmăreşte realizarea obiectivelor UNPIR;
m) stabileşte sarcini pentru biroul executiv;
n) aprobă distribuirea sumelor din fondul de lichidare către filiale UNPIR, pe baza criteriilor
stabilite prin Statut;
o) aprobă constituirea filialelor UNPIR, conform prevederilor Statutului;
p) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Statut.
) aprobă înscrierea/radierea practicienilor în insolvenţă, membri ai Uniunii, în/din Tabloul UNPIR,
precum şi publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I bis;
d) aprobă înscrierea/radierea cabinetelor individuale de insolvenţă, a societăţilor civile
profesionale, precum şi a filialelor acestora în/din Registrul formelor de organizare;
e) aprobă înscrierea/radierea în/din Tabloul UNPIR;
f) organizează examenele de acces în profesie, precum şi examenele de definitivat;
g) asigură participarea unui membru al Consiliului naţional de conducere sau al Comisiei
superioare de disciplină la adunările generale de constituire ale filialelor sau la orice altă adunare
generală, dacă acest lucru este solicitat de conducerea filialei;
h) soluţionează contestaţiile împotriva respingerii cererii de înscriere la examenul pentru
dobândirea calităţii de practician în insolvenţă şi, respectiv, în Tabloul UNPIR;
i) soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor Comisiei superioare de disciplină privind
membrii comisiilor de disciplină ale filialelor şi ai consiliilor de conducere ale filialelor;
j) hotărăşte afilierea la organizaţii profesionale similare din alte ţări şi supune spre ratificare
hotărârea la proximul congres al Uniunii;
k) organizează alegerile pentru organele de conducere ale Uniunii;
l) aprobă normele pe baza cărora se desfăşoară adunările generale ale filialelor şi se fac
nominalizările pentru organele de conducere ale Uniunii;
m) face propuneri pentru alegerea prin vot secret a preşedintelui Uniunii, a membrilor titulari şi a
celor supleanţi ai Consiliului naţional de conducere al Uniunii, precum şi pentru alegerea prin vot
deschis a membrilor Comisiei superioare de disciplină şi a cenzorilor;
n) stabileşte nivelul diurnei pentru deplasările în interesul Uniunii şi modul de decontare a
cheltuielilor de transport;
o) poate convoca reprezentanţii filialelor Uniunii pentru analizarea activităţii filialei în cazul în
care se constată nerespectarea deciziilor Consiliului naţional de conducere sau a circularelor emise
de Secretariatul general al Uniunii.
Preşedintele UNPIR este şi preşedintele Consiliului naţional de conducere şi este ales de Congres
dintre membrii UNPIR. Mandatul unui preşedinte este de 4 ani şi poate fi reînnoit.
Membrii titulari şi membrii supleanţi ai Consiliului naţional de conducere al UNPIR sunt
aleşi prin vot secret, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit. Prim-vicepreşedintele ţine
386
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
387
Adunarea generală a filialei este legal constituită în prezenţa majorităţii membrilor prevăzuţi
la alin. (1), iar hotărârile sunt valabil adoptate cu majoritatea celor prezenţi.
Dacă la prima convocare nu se întruneşte cvorumul necesar desfăşurării adunării generale,
aceasta va avea loc în condiţiile prevăzute de Statut.
Filiala dobândeşte personalitate juridică la data înregistrării sale legale la UNPIR.
Adunarea generală a filialei are următoarele atribuţii:
a) examinează şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al filialei şi execuţia acestuia;
b) asigură buna desfăşurare a activităţii profesionale pe plan local;
c) alege şi revocă preşedintele, membrii consiliului de conducere, ai comisiei de disciplină a
filialei;
d) propune, dintre membrii săi, candidaţi pentru Consiliul naţional de conducere al UNPIR;
e) examinează activitatea desfăşurată de consiliul de conducere al filialei şi de comitetul de
disciplină care funcţionează pe lângă acesta şi hotărăşte.
Consiliul de conducere al filialei este compus din 3-5 membri, dintre care un preşedinte, precum şi
2 membri supleanţi, aleşi de adunarea generală a filialei dintre membrii filialei, pe o perioadă de 4
ani.
Prevederile art. 59 alin. (1) şi (2), referitoare la alegeri, sunt aplicabile în mod corespunzător
şi consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR.
Consiliul de conducere gestionează sumele rezultând din cotizaţii şi contribuţii ale
membrilor filialei, precum şi sumele din fondul de lichidare aflate la dispoziţia filialei, primite de la
UNPIR. Din sumele rezultate din cotizaţii şi contribuţii, 50% se virează către UNPIR.
Consiliul de conducere al filialei convoacă adunarea generală a filialei în termen de
maximum 30 de zile, în cazul în care numărul membrilor săi a scăzut sub jumătate.
În cazul scăderii numărului de membri ai consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR, locul
vacant va fi ocupat de un membru supleant desemnat prin vot secret de Consiliu.
388
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
389
Comisia superioară de disciplină soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor comisiei de
disciplină a filialei, pronunţate în materie disciplinară, în complet de 3 membri, potrivit prevederilor
Statutului.
Procedura disciplinară se reglementează de către UNPIR prin Statut.
Împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină persoana lezată poate formula acţiune
în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Membrii organelor de conducere ai UNPIR şi ai filialelor nu pot asista sau reprezenta alţi
membri ai UNPIR, practicieni în insolvenţă, în faţa comisiei de disciplină a filialelor sau a comisiei
superioare de disciplină.
Răspunderea disciplinară a membrului Uniunii nu exclude răspunderea civilă, penală,
contravenţională sau administrativă.
Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii
abaterii.
Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi luată în
considerare la aplicarea sancţiunii.
Comisiile de disciplină ale filialelor Uniunii sunt obligate sa ţină evidenţa sancţiunilor
disciplinare aplicate fiecărui membru al acesteia şi să comunice situaţia disciplinară a
practicianului, la cererea organelor profesiei, constituite potrivit legii.
Instanţele disciplinare sunt:
a) Comisia de disciplină a filialei Uniunii;
b) Comisia superioară de disciplină;
c) Consiliul naţional de conducere al Uniunii;
d) Congresul Uniunii.
390
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
UNPIR are obligaţia să întocmească anual Tabloul practicienilor în insolvenţă din Uniunea
Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, denumit în continuare Tabloul UNPIR.
Informaţiile şi datele care se înscriu în Tabloul UNPIR se stabilesc prin Statut.
În Tabloul UNPIR se înscriu toţi membrii, persoane fizice, precum şi societăţile profesionale
de profil.
391
Structura Tabloului UNPIR este prevăzută în anexa care face parte integrantă din
Oordonanţa de urgenţă.
Tabloul UNPIR se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I bis.
Înscrierea în tablou se face după achitarea taxei de înscriere.
Se interzice înregistrarea unor societăţi profesionale cu nume identic sau asemănător unei
alte societăţi profesionale, care beneficiază de anterioritate.
Înscrierea în Tabloul UNPIR a practicienilor în insolvenţă se face la cererea persoanei
interesate adresată filialei judeţene şi a municipiului Bucureşti şi transmisă Consiliului naţional de
conducere al UNPIR spre aprobare. La cerere vor fi anexate actele care să dovedească îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 30.
Cererea va fi depusă în termen de cel mult 6 luni de la promovarea examenului de dobândire
a calităţii de practician în insolvenţă. Nedepunerea cererii în acest termen duce la pierderea
dreptului de înscriere în Tabloul UNPIR.
Contestaţia împotriva deciziei de respingere/admitere a cererii de înscriere în Tabloul
UNPIR se depune în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării şi se soluţionează de
Consiliul naţional de conducere al UNPIR. Deciziile Consiliului naţional de conducere al UNPIR
sunt definitive şi pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti. Dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
392
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
CAPITOLUL VII
MEDIATORII
Sediu materiei:
Lege nr. 192 din 16/05/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, versiune actualizata
pana la data de: 25/11/2010
13
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în
procesul de însuşire şi autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.
393
În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o
clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă,
culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine
socială.
Medierea reprezintă o activitate de interes public ce se poate realiza de către unul sau mai mulţi
mediatori alesi in mod liber de parte/parti între două sau mai multe părţi.
În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului
înţelegerii la care vor ajunge părţile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.
Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează
părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această
cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.
…….. Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de mediator
Persoanele care îndeplinesc condiţiile de mai sus vor fi autorizate ca mediatori de către Consiliul
de mediere, după achitarea taxei de autorizare.
Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în unul
dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după
recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere.
Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator în alt stat decât România ori într-un
stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană se
recunosc în condiţiile legislatiei interne, iar dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de
calificare prevăzute de legea română, Consiliul de mediere ia în considerare şi experienţa profesională
dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate aceste cerinţe.
Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau
care a dobândit calitatea de mediator în străinătate şi doreşte să desfăşoare activitate de mediere cu
caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie în următoarele condiţii:
a) prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării;
b) prezintă conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii şi, după caz,
documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator.
Consiliul de mediere evaluează conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii,
comparând cunoştinţele şi abilităţile atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii
române, şi hotărăşte, dacă este cazul, accesul în profesie.
Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub
forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de
origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevăzute în lege,
394
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
având însă obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfăşurarea acestei
activităţi.
Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei
Elveţiene, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul dintre aceste state sau în
România, dobândesc calitatea de mediator în România.
Cetăţenii care au dobândit calitatea de mediator în România, pot desfăşura activitatea de mediere
cu caracter permanent în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic
European, dacă în aceste state dobândirea acestei calităţi nu este reglementată, în baza documentului care
atestă că exercită legal această profesie în România.
Autorizaţia se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării
îndeplinirii de către acesta a tuturor condiţiilor legale.
Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice.
Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această prelungire. Prelungirea termenului
de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri se motivează în mod corespunzător şi se notifică
solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.
În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau cererea formulată de
acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Consiliul de mediere comunică persoanei interesate refuzul
motivat de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.
Hotărârea de refuz, respectiv de retragere a autorizaţiei de mediator poate fi atacată la instanţa
judecătorească competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin cursuri de formare profesională organizate
de către furnizorii de formare şi de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.
Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfăşoară, programe de formare a mediatorilor se
înscriu de către Consiliul de mediere pe o listă, care va fi pusă la dispoziţie celor interesaţi la sediul său,
al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului
Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
Consiliul de mediere are dreptul să verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de
aplicare a standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este cazul, retragerea
autorizaţiei, potrivit standardelor de formare în domeniul medierii şi procedurilor elaborate de către
Consiliul de mediere.
Retragerea autorizaţiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordată atrage radierea de pe
lista.
395
Exercitarea profesiei de mediator de către persoane care nu au dobândit calitatea de mediator
autorizat, în condiţiile legii, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.
Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia
incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.
Exercitarea calităţii de mediator se suspendă:
a) în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat să
încunoştinţeze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate;
b) la cerere, făcută în scris de către mediator;
c) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).
Exercitarea calităţii de mediator se suspendă de drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a
luat măsura arestării preventive, până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
Calitatea de mediator încetează:
a) la cerere, prin renunţare făcută în scris de către mediator;
b) prin deces;
c) în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a) şi d);
d) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d);
e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, care îl face nedemn
de a mai exercita această profesie.
Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de mediator se dispun sau, după caz, se constată de către
Consiliul de mediere.
În caz de încetare a calităţii de mediator, numele acestuia se radiază din tabloul mediatorilor.
În ceea ce priveşte procedurile şi formalităţile de autorizare, precum şi exercitarea profesiei de mediator,
prevederile legii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind
libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România.
……... Consiliul de mediere
Consiliul îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul Consiliu, prin procesul-
verbal de şedinţă care are loc în maximum 30 de zile de la data validării rezultatelor alegerilor.
Mandatul membrilor Consiliului este de 2 ani şi începe la data preluării acestuia ce se finalizează prin
semnarea documentelor de către fiecare membru al Consiliului, prin care aceştia fac dovada că au luat
cunoştinţă de şi se angajează să respecte Codul de etică al membrilor Consiliului de mediere şi
396
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI