UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

SPECIALIZAREA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
BUCURESTI
CENTRUL TERITORIAL BUCURESTI

PROIECT DE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

ANALIZA FINANCIARA
A UNEI SOCIETATI

COORDONATOR,
PROF.UNIV.
DR. LUMINITA IONESCU

STUDENT,

AN III I.D. BUCURESTI

1
 CUPRINS

pag.
CAPITOLUL I
INTRODUCERE IN CONTABILITATEA SOCIETATILOR COMERCIALE....................3

CAPITOLUL II
PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. ANTIBIOTICE S.A..........................................................5
2.1 Organizarea societăţilor comerciale...................................................................................6

CAPITOLUL III
STRATEGII FINANCIARE............................................................................................................11
3.1. Analiza financiară pe bază de bilanţ................................................................................11
3.2. Analiza financiară pe bază de indicatori..........................................................................13
3.3. Analiza riscului.................................................................................................................20

CAPITOLUL IV
SISTEM INFORMATIONAL PENTRU SOCIETATI COMERCIALE.................................24

CAPITOLUL V
CONCLUZII ŞI PROPUNERI.........................................................................................................29

BIBLIOGRAFIE ...............................................................................................................................33

2
 CAPITOLUL I
INTRODUCERE IN
CONTABILITATEA SOCIETATILOR COMERCIALE

Contabilitatea ofera o reprezentare intreprinderii folosind etalonul monetar(unitate de

masura) cu privire la situatia financiara, performantele, evolutia situatiei financiare, si a fluxului
de incasari si plati. Contabilitatea prin mijloace specifice va proceda la inregistrarea
evenimentelor si tranzactiilor in mod cronologic si sistematic. Oferind mai apoi informatii de
natura financiara celor care sunt interesati de intreprindere.
Orice entitate care administreaza resurse in vederea realizari unui scop pt care a fost
constituita trebuie sa isi organizeze propria contabilitate, chiar din primul capitol sunt enumerate
legile.
Contabilitatea este legata de entitate. Contabilitatea societatilor, contabilitatea institutilor
de credite bancare, contalitatea de asigurari, contabilitatea grupuri de societati, contabilitatea
persoanelor fizice autorizate, contabilitatea publica.
Cum este organizata contabilitatea: contabilitatea este privita ca un sistem de informatii
care asigura prelucrarea si inregistrarea evenimentelor si tranzactiilor care au loc intr-o entitate,
in scopul obtinerii si difuzarii, informatiilor de natura financiara necesare, celor care iau decizii
si au interese fata de acea entitate.
Evenimentele si tranzactiile sunt inregistrate in contabilitate intr-un mod specific avand la
baza principiul sau tehnica partidei duble. Tehnica partidei duble presupune inregistrarea in mod
cronologic si sistematic a fiecarui eveniment, tranzactie sau operatie economica in 2 conturi
corespondente in mod simetric.
Contabilitatea de angajamente presupune recunoasterea veniturilor si cheltuielilor in
corespondenta cu modificarile pe care le sufera activele si datoriile unei societati.
Rezultatul este un indicator economic in contabilitate care se determina =venituri-
cheltuieli:

1.principiul continuitatii activitati

2.principiul permanentei metodelor

3.principiul prudentei

4.principiul indepentei exercitiului

5.principiul evaluarii separate ale elementelor de activ si datorii

6.principiul intagibilitatii bilantului

3
 7.principiul prevalentie economic juridic

8.principiul pragului de semnificatie

Principalul mod de comunica a informatiei contabile sunt situatile financiare. Asa dar
situatile financiare sunt documente contabile de sinteza ce se intocmesc periodic si se compun
din :

1. bilant

2. pont de profit si pierdere

3. situatia variatiei capitalilor proprii

4. tablou fluxurilor de trezorerie

5. note explicative si politici contabile.

4
 CAPITOLUL II
PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. ANTIBIOTICE S.A.

S.C. ANTIBIOTICE S. A. funcţionează în baza Hotărârii numărul. 1200/12.11.1990

privind înfiinţarea societăţilor comerciale pe acţiuni în industrie şi a Legii nr. 31/16.11.1990
privind societăţile comerciale.
Durata societăţii este nelimitată şi începe de la data de 15.02.1991, când a fost
înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie.
Numărul de înregistrare în Registrul Comerţului este J 22/285 - 1991 şi are codul fiscal R
1973096.
Obiectul de activitate al S.C. ANTIBIOTICE S.A.:
- producerea şi comercializarea de medicamente prin biosinteză şi semisinteză;
- producerea şi comercializarea de diverse forme galenice (unguente şi supozitoare);
- principii active din plante medicinale şi alte produse chimice;
- producerea materialelor auxiliare necesare acestor activităţi.
Actualii proprietari sunt:
- FPS-51%;
- FPP - 49%.
Întreprinderea a fost construită în perioada 1953-1955 şi a fost pusă în funcţiune la 11
decembrie 1955, sub denumirea de „Fabrica Chimica nr.2 Iaşi". Ea a constituit începutul
dezvoltării pe baza modernă a industriei farmaceutice în România, după al doilea război
mondial.
Încă din primii ani de funcţionare, în paralel cu realizarea profilului de activitate prevăzut
(penicilina, streptomicina, clortebracidina), s-a completat prin preluarea unei părţi din produsele
galvanice ce aparţineau Fabricii Chimice nr. 16 Iaşi.
Denumirea întreprinderii a fost schimbată prin hotărâri ale organelor centrale în „Fabrica
de Antibiotice", apoi în „întreprinderea de Antibiotice".
Gama sortimentală a produselor realizate de firma S.C. ANTIBIOTICE S.A. este foarte
mare , principalele produse fiind:
-penicilina GK crudă;
-streptomicina;
-ampicilina;
-vitamina B12.
Activitatea de producţie a început cu fabricaţia de penicilină, streptomicina, aureociclină,
vitamina B12 şi s-a dezvoltat ulterior cu biostimulatori, produse de semisinteză, tetraciclină,

5
oxitetraciclină, extracte vegetale, condiţionare produse injectabile etc.
Firma deţine următoarele brevete de invenţie:
- produs hormonal cu acţiune topică;
- procedeu de preparare a medicamentului Trofoven;
- produs cu uree folosit în tratamentul local al unor dermatoze;
- procedeu de preparare a unui medicament folosit pentru infecţii, cu germeni anaerobi;
- produs folosit în tratamentul acneii rozacee;
- unguent Piroxicam;
- produs farmaceutic conţinând Amoxicilină;
- procedeu de izolare a Oxitetraciclinei;
- procedeu de biosinteză a Nistatinei;
- pastă de dinţi medicamentoasă;
- medicament antiinfecţios;
- medicament antiinflamatoriu şi analgezic;
- supozitoare cu antibiotice;
- procedeu de obţinere a extractului din castan sălbatic.
Acţiunile de modernizare a tehnologiilor au avut ca rezultat, alinierea fabricaţiei la
normele internaţionale pentru medicamente, calitatea produselor fiind competitivă, dar dotarea
tehnică a rămas mult în urmă. Această limitare tehnologică face ca S.C. ANTIBIOTICE S.A. sa
aibă o eficienţă scăzută, ceea ce duce la necompetitivitate pe plan extern.

2.1. ORGANIZAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

2.1.1. FORME DE ORGANIZARE A SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
Organizaţia sau firma reprezintă instituţia fundamentală a economiei de piaţă. Deşi,
există o mare diversitate de păreri privind definirea firmei, se poate totuşi afirma că, aceasta
“reprezintă reunirea mai multor persoane, organizate după anumite cerinţe juridice, economice şi
tehnologice, care desfăşoară anumite activităţi în scopul realizării de profit”.
Societatea în nume colectiv este forma primară de asociere, în care obligaţiile sociale
sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţiilor.
Societatea în comandită simplă reprezintă forma de asociere, în care obligaţiile sociale
sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor
comanditaţi, comanditarii răspunzând numai până la concurenţa aportului lor.
Societatea în comandită pe acţiuni reprezintă forma de asociere, în care obligaţiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor
comanditaţi, asociaţii comanditari fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor.

6
 Societatea cu răspundere limitată reprezintă forma de asociere, în care obligaţiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii, în număr limitat, răspund numai cu
părţile lor sociale.
S.C. ANTIBIOTICE S. A. este o societate pe acţiuni.
Societatea pe acţiuni reprezintă forma de asociere, în care obligaţiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor.
Condiţiile de fond pentru constituirea societăţii pe acţiuni sunt:
- membrii fondatori nu pot fi în număr mai mic de cinci;
- aportul minim obligatoriu la capitalul social este de cel puţin un milion de lei;
- denumirea societăţii poate consta din numele unor asociaţi sau dintr-un alt cuvânt; în toate
cazurile, însă, trebuie ca în denumire să intre şi menţiunea “S.A.”.
Căile de constituire a societăţilor pe acţiuni Societatea pe acţiuni poate lua fiinţă pe
două căi:
- subscripţie publică - implică un număr mare de formalităţi;
- fără subscripţie publică - o formă mai simplă.
S.C. ANTIBIOTICE S.A. a fost constituită prin subscripţie publică, prin acţiunea de
privatizare a societăţilor comerciale cu capital de stat.
Constituirea prin subscripţie publică a societăţilor pe acţiuni se realizează de către
membrii fondatori.
Contractul de societate şi Statutul societăţii se încheie în formă autentificată. Contractul
de societate este actul constitutiv, stabilind şi condiţiile asocierii, iar statutul cuprinde regulile
după care se conduce societatea.
Contractul de societate şi statutul cuprind:
- numele şi prenumele sau denumirea acţionarilor, domiciliul ori sediul şi cetăţenia sau
naţionalitatea acestora.
Acţionarul majoritar la S.C. ANTIBIOTICE S.A. este Fondul Proprietăţii de Stat, care
deţine 51%.
- denumirea şi sediul societăţii şi al sucursalelor sau al filialelor:
S.C. ANTIBIOTICE S.A.,
Strada Valea Lupului nr. l, Iaşi
Firma nu are filiale sau sucursale.
- obiectul activităţii - producerea şi comercializarea de medicamente prin biosinteză şi
semisinteză, diverse forme galenice, principii active.
- activitatea de import-export produse proprii, alimentare, industriale şi farmaceutice.
- comercializarea en-gros şi en-detail pentru produse proprii.

7
- capitalul social subscris şi cel vărsat. La constituire, capitalul social vărsat nu va putea fi mai
mic de 30% din cel subscris.
- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la
purtător şi numărul lor pe categorii.
Capitalul social iniţial al S.C. ANTIBIOTICE S.A., în valoare de aproximativ 5.000.000
lei, împărţit în acţiuni nominative de 0,5 lei fiecare, a fost în întregime subscris de statul român,
în calitate de acţionar unic la acea dată, şi vărsat în întregime la data constituirii societăţii.
- durata societăţii
S.C. ANTIBIOTICE S.A. are o durată de activitate nelimitată.
- modul de distribuire a beneficiului
Beneficiul societăţii S.C. ANTIBIOTICE S.A. se stabileşte pe baza bilanţului aprobat de
Adunarea Generala a Acţionarilor, în condiţiile legii.
Din beneficiul societăţii se pot constitui fonduri destinate modernizării, cercetării şi
dezvoltării de produse noi, a investiţiilor, reparaţiilor, precum şi pentru alte destinaţii stabilite de
Adunarea Generală a Acţionarilor.
Din beneficiul anual se stabileşte fondul de rezervă, care va fi de cel mult 5% din totalul
beneficiului prevăzut în bilanţul anual (constituirea lui efectuându-se până se va atinge minimum
a cincea parte din capitalul social), precum şi alte cote prevăzute de reglementările în vigoare.
Din beneficiul prevăzut în bilanţ se scade impozitul legal, rezultând beneficiul cuvenit
acţionarilor, care se repartizează între aceştia, proporţional cu aportul la capitalul social, precum
şi pentru alte nevoi ale societăţii.
Plata beneficiului cuvenit acţionarilor se face de societate, în condiţiile legii, în cel mult
două luni de la aprobarea bilanţului de către Adunarea Generală a Acţionarilor. În cazul
înregistrării de pierderi, Adunarea Generală a Acţionarilor va analiza cauzele şi va hotărâ în
consecinţă. Suportarea pierderilor de către acţionari se va face proporţional cu aportul la capital
şi în limita capitalului subscris.
Alte prevederi în statutul S.C. ANTIBIOTICE S.A.:
- nivelul salariilor pentru personalul societăţii pe categorii de funcţii se stabileşte şi poate
fi modificat de către Adunarea Generală a Acţionarilor, în funcţie de studii şi munca efectiv
prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzute de lege.
- drepturile şi obligaţiile personalului societăţii sunt stabilite de către Consiliul de
Administraţie sau de către directorul general.
- societatea va ţine evidenţa contabilă în lei, întocmeşte anual bilanţul şi contul de profit
şi pierdere, având în vedere Normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor. Bilanţul
şi contul de profit şi pierdere vor fi publicate în Monitorul Oficial.

8
 - societatea va putea fi transformată în altă formă de societate prin hotărârea Adunării
Generale a Acţionarilor.
- dizolvarea societăţii se poate face în următoarele situaţii:
- imposibilitatea realizării obiectului social;
- hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor;
- faliment;
- pierderea unei jumătăţi din capitalul social, după ce s-a consumat fondul de
rezervă, dacă Adunarea Generală a Acţionarilor nu decide completarea capitalului
sau reducerea lui la suma rămasă;
- numărul acţionarilor va fi redus sub 5, mai mult de 6 luni;
- la cererea oricărui acţionar, dacă împrejurările de forţă majoră şi consecinţele lor
durează mai mult de 8 luni, iar Adunarea Generală a Acţionarilor constată că
funcţionarea societăţii nu mai este posibilă;
- în orice alte situaţii, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, luată în
unanimitate;
- în caz de dizolvare, societatea va fi lichidată, iar repartiţia patrimoniului se va
face în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
Adunarea Generală a Acţionarilor este organul de conducere al societăţii pe acţiuni,
care hotărăşte asupra activităţii acesteia, stabilindu-i politica economică şi comercială.
Adunările generale pot fi:
- ordinare - se întruneşte de cel puţin o dată pe an, în cel mult trei luni de la încheierea
exerciţiului financiar;
- extraordinare - se întruneşte ori de câte ori este nevoie.
Atribuţiile adunării generale ordinare:
- să discute, să aprobe sau să modifice bilanţul;
- să aleagă administratorii firmei;
- să fixeze remunerarea curentă pentru exerciţiul în curs a administratorilor, dacă nu a
fost stabilită prin contractul de societate sau statut;
- să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor;
- să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate pe
exerciţiul următor;
- să hotărască închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multora dintre unităţile societăţii.
Structura organizatorică a S.C. ANTIBIOTICE S.A. este stabilită în funcţie de
complexitatea activităţii tehnico-economice şi de producţie, volumul de muncă necesar
îndeplinirii programelor de producţie şi cuprinde:

9
 I - organul de conducere al societăţii este Adunarea Generală a Acţionarilor, care decide
asupra activităţii acesteia şi asigură politica economică şi comercială;
II - administrarea societăţii este asigurată de Consiliul de Administraţie, compus din trei
membri, aleşi de Adunarea Generală a Acţionarilor pe o perioadă de patru ani, cu posibilitatea de
a fi aleşi pe noi perioade de patru ani, consiliu ce este condus de un preşedinte, care ocupă
funcţia de manager general;
III - activitatea de conducere operativă a societăţii S.C. ANTIBIOTICE S.A. este
asigurată de:
- manager general;
- director tehnic şi de producţie;
- director economic;
- director comercial;
- director fabrică, reparaţii şi utilităţi.

10
 CAPITOLUL III

STRATEGII FINANCIARE

Strategiile financiare au o importanţă deosebită în cadrul firmei, deoarece un diagnostic

strategic fără examinarea situaţiei financiare este o iresponsabilitate.
Finanţarea strategiei constă în determinarea şi armonizarea volumului resurselor
monetare necesare investiţiilor conţinute în planul strategic.
Analiza financiară reprezintă activitatea de diagnosticare a stării de performanţă
financiară a întreprinderii, la încheierea exerciţiului.
Cu ajutorul analizei financiare se pot stabili punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii
financiare în vederea fundamentării unei strategii de menţinere şi dezvoltare într-un domeniu
concurenţial.
Analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalităţile de realizare a echilibrului
financiar pe termen scurt şi lung (obiectiv al analizei pe bază de bilanţ) şi treptele de acumulare
băneasca de rentabilitate a activităţii întreprinderii (obiectiv al analizei pe bază de profit şi
pierderi).
Scopul ei este estimarea stării de sănătate a întreprinderii cu ajutorul trendurilor unor rate
semnificative referitoare la:
- structura capitalurilor;
- lichiditatea activelor raportate la exigibilitatea pasivelor;
- suficienţa/insuficienţa fondului de rulment, precum şi dinamica acestuia;
- rentabilitatea întreprinderii privită din diferite unghiuri;
- eficacitatea exploatării.
Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele de sinteză contabilă:
bilanţul, contul de profit şi pierderi, anexe la bilanţ.

3.1. ANALIZA FINANCIARA PE BAZA DE BILANŢ

Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanţ utilizează doi indicatori:

- fondul de rulment;
- nevoia de fond de rulment.
Fondul de rulment reprezintă resursa permanentă de finanţare a firmei. Fondul de rulment
(FR) se poate determina pe baza bilanţului financiar, ca diferenţă între capitalurile
permanente(CP) şi activele imobilizate(AI): FR=CP-AI

11
Tabelul nr. 1 - Calculul FR pe perioada 2006-2008.
Mărimi economice 2006 2007 2008
CP 20.975 69.775 96.372
AI 14.991 56.893 67.200
FR 6.783 12.882 29.171

Faptul că, capitalul permanent este mai mare decât activul imobilizat înseamnă că, firma
are o situaţie financiară bună. După cum se observă, aceasta s-a îmbunătăţit în perioada 2006-
2008, în ultimul an, valoarea FR crescând de 4,3 ori faţă de 2006.
Necesarul de fond de rulment Necesitatea de finanţare a ciclului de exploataţie al unei
întreprinderi este generată de activitatea curentă a întreprinderii: aprovizionare, producţie,
vânzare. Se manifestă ca un decalaj firesc între încasări şi plaţi. De asemenea, apare un decalaj şi
între nivelul cumpărărilor şi plata efectivă a acestora, în sensul că, adesea, întreprinderea
beneficiază de un credit comercial acordat de furnizori. Totodată, întreprinderea acordă credite
comerciale clienţilor săi.
Deci, necesarul de fond de rulment (NFR) se determină pe baza datelor din bilanţ, ca
diferenţă între activele de exploataţie şi obligaţiile de plată.
NFR=(S+CC)-O
S = stocuri;
Cc = creanţe, clienţi şi alte cheltuieli;
O = obligaţii de plată.
Tabelul nr.2 - Calculul NFR în perioada 2006-2008
Mărimi economice 2006 2007 2008
Stocuri 7.497 17.581 23.525
Creanţe clienţi 9.193 10.269 23.488
Obligaţii de plata 9.897 21.522 25.113
NFR 6.793 6.329 21.901
Trezoreria netă. Dacă, comparăm mărimea fondului de rulment, care apare la un moment
dat în bilanţul financiar cu necesarul de fond de rulment rezultat din ciclul de exploatare şi din
afara exploatării, diferenţa se regăseşte sub forma trezoreriei nete (TN).
Ideal este ca întreprinderile să înregistreze o trezorerie netă pozitivă.
TN=FR-NFR
Tabelul nr. 3 - C alculul trezoreriei nete în perioada 2006-2008
Mărimi economice 2006 2007 2008
FR 6.783 12.882 29.171
NFR 6.793 6.329 21.901
TN -10 6.553 7.270

12
 Se observa că, în 2006, necesarul de finanţat al firmei S.C. ANTIBIOTICE S.A. era
mai mare decât resursa de finanţare cu 10 mii lei. Dar, în următorii ani, situaţia s-a
îmbunătăţit substanţial, trezoreria netă înregistrând valori pozitive şi având chiar o tendinţă de
creştere.

3.2. ANALIZA FINANCIARĂ PRIN INDICATORI

Această metodă de analiză presupune folosirea unor indicatori privind: profitabilitatea,
rentabilitatea, structura financiară şi gestiunea stocurilor.
Practic, analiza financiară prin indicatori este mult mai utilă pentru marile întreprinderi
deoarece presupune un studiu comparativ (cu o întreprindere de referinţă sau cu media sectorului
economic).

3.2.1. INDICATORI AI PROFITABILITĂŢII FIRMEI

Profitabilitatea poate fi considerată ca fiind capacitatea firmei de a produce un venit
superior costului vânzărilor.

1. Rata profitului net

Rp=[Profitul net (PN) / Cifra de afaceri (CA)]x100
Tabelul nr. 4 - Calculul ratei profitului net
Mărimi economice 2006 2007 2008
PN 2.404 3.800 13.353
CA 36.926 72.658 111.991
RP 6,51 5,23 11,92
Media pe ramură este aproximativ 5%, deci S.C. ANTIBIOTICE S.A. are o
profitabilitate bună.

2. Rata rentabilităţii activului total (RRA) (rentabilitatea economică).

RRA=[Profitul exerciţiului înaintea impozitării (RE) / Activul total (TA)]xl00

Tabelul nr. 5 - Calculul ratei rentabilităţii activului total

Mărimi economice 2006 2007 2008
RE 3.779 5.649 17.564
TA 87.832 113.309 126.393
RRA 4,3 4,99 13,8
Rentabilitatea activului total a crescut de la 4,3% în 2006, la 13,8% în 2008

13
3. Rata profitabilităţii activelor ocupate (RPO).
RPO=[Profitul exploatării / Activul de exploatare]xl00

Tabelul nr. 6. - Calculul ratei profitabilităţii activelor ocupate.

Mărimi economice 2006 2007 2008
Profitul exploatării 4.720 8.677 20.514
Active de exploatare 26.689 42.483 55.308
RPO 17,69 20,43 37,09

4. Rata rentabilităţii financiare.

RF=[Beneficiul brut(BB) / Capitalul permanent (CP)]xl00
Tabelul nr. 7. - Calculul ratei rentabilităţii financiar .
Mărimi economice 2006 2007 2008
Beneficiul brut 3.779 5.556 16.623
Capitalul permanent 17.982 69.775 96.372
RF 21,12 7,96 17,24

Rentabilitatea financiară mai poate fi calculată şi prin relaţia:

RF=(Profit net / Capital propriu) x l0

Tabelul nr. 8 - Calculul ratei rentabilităţii financiare
Mărimi economice 2006 2007 2008
Profit net 2.404. 3.800 13.353
Capitalul propriu 17.982 66.172 91.191
RF 13,37 5,74 14,64
Se observă o scădere puternică a rentabilităţii financiare în anul 2007 dar firma a
reuşit să redreseze aceasta situaţie, în anul 2008 ajungând la 14,64%.
Media pe economie este de aproximativ 15%, deci firma are o rentabilitate financiară
bună.

5. Rata rentabilităţii capitalului social

RCS=(Profit net / Capital social)xl00
Tabelul nr 9.- Calculul ratei rentabilităţii capitalului social
Mărimi economice 2006 2007 2008
Profit net 2.404 3.800 13.353
Capitalul social 9.153 52.643 64.711
RCS 26,27 7,21 20,63

Rentabilitatea capitalului social a scăzut foarte mult în anul 2007, dar se observă o
tendinţă de creştere, în anul 2008, aceasta ajungând la valoarea de 20,63%.

14
6. Rata profitabilităţii resurselor consumate (RPC)
RPC=(Profit brut / Cheltuieli totale)xl00
Tabelul nr. 10 ~ Calculul ratei profitabilităţii resurselor consumate.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Profitul brut 3.779 5.556 16.623
Cheltuieli totale 33.253 71.793 98.655
RPC 11,37 7,74 16,85

La toţi indicatorii profitabilităţii firmei se observă o scădere puternică în anul 2007

faţă de anul 2006, dar situaţia s-a redresat în anul 2008, aceşti indicatori având o valoare
aproximativ egală cu cea din 2006 sau chiar mai mare.

3.2.2. INDICATORII ECHILIBRULUI FINANCIAR

Solvabilitatea societăţii reflectă capacitatea de plată a societăţii, ca element al
lichidităţii, reflectând circuitul transformării mărfurilor în bani.
Flexibilitatea strategică trece prin flexibilitatea financiară, având la bază două principii
generale:
-ameliorarea lichidităţii activelor;
-existenţa unei capacităţi de a face împrumuturi.
Lichiditatea patrimonială este stabilită ca raport între elementele de activ
(disponibilităţi băneşti, materiale în stoc, produse finite, mărfuri, titluri de plasament, creanţe, alte
active) şi elemente de pasiv (credite pe termen scurt, rate de rambursat în anul curent la datoriile
pe termen mediu şi lung, creditori, obligaţii).
De dorit ar fi ca raportul să fie supraunitar, ceea ce ar indica un grad corespunzător de
siguranţă pentru acordarea de noi credite. In condiţiile în care valoarea indicatorului este
subunitară, societatea este într-o situaţie riscantă, deoarece ea a imobilizat parţial
împrumuturile trecute şi nu a obţinut efectele scontate.
Principalii indicatori ai lichidităţii sunt:
1. Rata lichidităţii generale (LG).
LG=(Active circulante / Datorii pe termen scurt)x100
Tabelul nr. 11. - Calculul ratei lichidităţii generale.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Active circulante 27.851 43.916 57.159
Datorii pe termen 17.919 26.195 25.397
scurt
LG 1,55 1,68 2,25

15
 Rata lichidităţii generale permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor pe
termen scurt de către activele circulante. Media pe economie în anul 2008 a fost de 2,25%,
deci S.C. ANTIBIOTICE S. A. are o situaţie bună din acest punct de vedere,
2. Rata lichidităţii reduse (intermediare) se determină ca un raport între activele
circulante disponibile (lichidităţi efective din creanţe clienţi, alte creanţe şi plasamente pe
termen scurt sau la vedere) şi obligaţiile curente (furnizor, sold, salarii, datorii sociale, credite
bancare pe termen scurt).
LR=(active circulante - stocuri / datorii)xl00
Tabelul nr. 12. - Calculul ratei lichidităţii reduse.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Active circulante 27.851 43.916 57.159
Stocuri 17.581 23.525 30.208
Datorii pe termen 17.919 26.195 25.397
scurt
LR 57,31 77,84 106,12

În literatura de specialitate se consideră că, valoarea-etalon a indicatorului este de 100%.

3. Lichiditatea imediată se determină ca un raport între disponibilităţi şi datoriile pe
termen scurt.
LI=(disponibilităţi / datorii pe termen scurt)xl00
Tabelul nr. 13. - Calculul ratei lichidităţii imediate.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Plasamente şi 1.161 1.434 1.850
disponibilităţi
Datorii pe termen 17.919 26.195 25.397
scurt
LI 6,5 5,5 7,3
Indicatorul reflectă capacitatea firmei de a face faţă în orice moment la obligaţiile
financiare exigibile pe termen scurt pe bază de disponibilităţi din casă, disponibilităţi bancare,
plasamente în titluri negociabile.
Valorile înregistrate de acest indicator fac ca firma S.C. ANTIBIOTICE S.A. să fie
destul de vulnerabilă din punct de vedere al lichidităţii imediate.
4. Rata autonomiei financiare.
AF=(capital propriu / capital străin)xl00
Tabelul nr. 14. - Calculul ratei autonomiei financiare.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Capital propriu 17.982 66.172 91.191
Capital străin 936 3.602 5.180
AF 2 1.8 1.7

16
 Cu cât valoarea acestui indicator este mai ridicată, cu atât este mai ridicat gradul de
independenţă financiară.

3.2.3. INDICATORII SOLVABILITĂŢII

1. Rata datoriilor. RD = total datorii / total active

Tabelul nr. 15. - Calculul ratei datoriilor.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Total datorii 21.522 31.375 28.269
Total active 87.832 113.309 126.393
RD 0,25 0,28 0,22

2. Rata solvabilităţii.
RS = (capital propriu / total datorii)xl00
Tabelul nr. 16 - Calculul ratei solvabilităţii.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Capital propriu 17.982 66.172 91.191
Total datorii 21.522 31.375 28.269
RS 84,35 210,91 322,58

3. Rata îndatoririi
-pe termen lung:
RDTL = (datorii pe termen mediu şi lung / total active)xl00
Tabelul nr. 17- Calculul ratei îndatoririi pe termen lung.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Datorii pe termen 2.602 3.180 5.871
mediu şi lung
Total active 87.832 113.309 126.393
RDTL 4,11 4,57 3,27
-pe termen scurt:
RDTS = (datorii pe termen scurt / total active)xlOO
Tabelul nr. 18 - Calculul ratei îndatoririi pe termen scurt.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Datorii pe termen 17.919 26.195 25.397
scurt
Total active 87.832 113.309 126.393
RDTS 20,4 23,12 20,09

17
4. Capacitatea de autofinanţare(CAF).
CAF = profitul net + amortismentul
Tabelul nr.19 - Calculul capacităţii de autofinanţare.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Profit net 2.404 3.800 13.353
Amortisment 4.684 3.577 1.825
CAF 7.088 7.377 15.179

5. Valoarea adăugată.
Tabelul nr. 20.- Calculul valorii adăugate
Mărimi economice 2006 2007 2008
Cheltuieli cu 10.304 15.093 9.509
personalul
Amortisment 4.684 3.577 1.825
Impozite şi taxe 6.611 457 176
Rezultatul din 4.720 8.667 20.514
exploatare
Valoarea adăugată 26.320 27.795 32.026

6. Indicatorul finanţării stabile (Ifs).

Ifs =(capitaluri proprii + datorii pe termen mediu şi lung) / total activ
Tabelul nr. 21 - Calculul indicatorului finanţării stabile.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Capital propriu 17.982 66.172 91.191
Datorii pe termen 2.602 3.180 5.871
mediu şi lung
Total activ 87.832 113.309 126.393
Ifs 0,25 0,62 0,74

7. Finanţarea proprie.
Fp = capitaluri proprii / capitaluri permanente
Tabelul nr. 22.-Calculul finanţării proprii.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Capitaluri proprii 17.982 66.172 91.191
Capitaluri 20.375 69.775 96.372
permanente
FP 0,85 0,94 0,95

8. Securitatea financiară.
Sf = capitaluri proprii / datorii pe termen mediu şi lung

18
Tabelul nr. 23. - Calculul securităţii financiare.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Capitaluri proprii 17.982 66.172 91.191
Datorii pe termen 2.602 3.180 5.871
mediu şi lung
Sf 6,91 20,81 15,53

3.2.4. INDICATORI AI GESTIUNII

Rotaţia stocurilor totale = (stocuri / CA - rezultatul exerciţiului) x 360

Tabelul nr.24. - Rotaţia stocurilor totale.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Stocuri 17.581 23.525 30.208
CA 36.926 72.658 111.991
Rezultatul 3.779 5.649 17.564
exerciţiului
Rotaţia stocurilor 47 44 89
Se observă o evoluţie nefavorabilă a indicatorului, numărul de zile crescând de la 47 în
anul 2006 la 89 în anul 2008.
Rotaţia stocurilor materiale = (stocuri materiale / cumpărări de materiale) x 360

Tabelul nr.25. - Rotaţia stocurilor materiale.

Mărimi economice 2006 2007 2008
Stocuri materiale 8.467 11.511 14.827
Cumpărări de materiale 38.306 54.608 31.495
Rotaţia stocurilor 80 76 85
materiale
Rotaţia stocurilor de producţie = (stocuri de producţie / producţia exerciţiului rezultatul
de exploatare) x 360
Tabelul nr. 26. - Rotaţia stocurilor de producţie.
Mărimi economice 2006 2007 2008
Stocuri de producţie 2.082 4.260 5.060
Producţia exerciţiului 73.925 112.831 79.153
Rezultatul de 5.556 16.623 15.759
exploatare
Rotaţia stocurilor de 11 16 23
producţie

19
 3.3. ANALIZA RISCULUI
Rentabilitatea nu poate fi apreciată decât în funcţie de riscul suportat şi invers.
Echilibrul financiar al unei firme este respectat dacă rentabilitatea unei firme
compensează riscul asumat, risc dependent în mod egal de factorii economici şi de politica
financiară a firmei.
În concordanţă cu formele pe care le îmbracă riscul problematic, analiza riscului poate fi
structurată astfel:
1. analiza riscului economic;
2. analiza riscului financiar;
3. analiza riscului de faliment.

3.3.1. ANALIZA RISCULUI ECONOMIC

Riscul economic reprezintă incapacitatea firmei de a se adapta în timp şi cu cele mai mici
costuri la variaţiile mediului. Determină, deci, valabilitatea rezultatului economic la condiţiile de
exploatare.
După natura activităţii şi poziţia sa în mediul economic, rezultatele firmei sunt mai mult
sau mai puţin influenţate de o serie de evenimente economico-sociale: creşterea preţului energiei,
creşterea salariilor, accentuarea concurenţei, inovaţia tehnologică etc.
Riscul economic nu depinde de factori generali, cum ar fi preţul de vânzare, cifra de
afaceri, ci de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor faţă de volumul de activitate.
Pentru evaluarea riscului economic, o modalitate operaţională şi eficientă este analiza
cost - volum - rezultat, denumită şi analiza pragului de rentabilitate.
Pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de
exploatare, iar rezultatul este nul. După acest prag, activitatea devine rentabilă.
Se porneşte de la relaţia de egalitate a cifrei de afaceri cu călcarea cheltuielilor de
exploatare:
CA = Chex rezultă CA = CV +CF
Chex = cheltuieli de exploatare CV = cheltuieli variabile CF = cheltuieli fixe
Determinarea pragului de rentabilitate se face cu relaţia:
CApr = CF/l-Nv
l-Nv=Rmv
CApr=CF/Rmv
Nv = nivelul cheltuielilor variabile

20
 Rmv - rata marjei de variabilitate
Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul indicatorului de poziţie faţă de
pragul de rentabilitate.
Indicatorul de poziţie în mărime absolută este cunoscut şi sub denumirea de flexibilitate
absolută şi exprimă capacitatea firmei de a-şi adapta nivelul producţiei la cerinţele pieţei.
- mărimi absolute: α = CA – Capr
- mărimi relative: α = CA – Capr / Capr
Coeficientul de flexibilitate este dependent de potenţialul tehnic al firmei, de starea şi
calitatea acestuia, de potenţialul uman şi structura organizatorică.
Poziţia relativă faţă de pragul de rentabilitate se poate calcula şi după relaţia:
α = CA/Capr * 100
Structura costurilor, mai precis, raportul dintre cheltuielile fixe şi cele variabile, situează
întreprinderea într-o poziţie mai mult sau mai puţin sensibilă în ceea ce priveşte variaţia cifrei
de afaceri.
Sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia nivelului de activitate se măsoară cu
ajutorul coeficientului de elasticitate.
e = (ΔRc/Rc) / (ΔCA/CA) = CA / (CA - Capr) = CA/[CA - CF(l-CF)] = CA/(CA -CP/R mv)
Re = rezultatul de exploatare
În formulă s-a ţinut cont de faptul că cifra de afaceri critică constituie acel nivel de
activitate pentru care Re=0.
Coeficientul de elasticitate are un trend descrescător pe întreaga perioadă analizată,
indicând rezultate financiare din ce în ce mai bune.
Nivelul redus al coeficientului de elasticitate înregistrat în perioada analizată, este
rezultatul desfăşurării activităţii cu cheltuieli fixe relativ reduse, ceea ce asigură flexibilitatea
operaţională şi diminuarea riscului de exploatare, precum şi capacitatea firmei S.C.
ANTIBIOTICE S. A. de a face faţă unor situaţii de conjunctură ce ar putea genera diminuarea
cifrei de afaceri.

3.3.2. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Diagnosticul riscului de faliment poate fi realizat utilizând metode statistice de analiză a

situaţiei financiare, pornind de la un ansamblu de indicatori.
Metoda „scoring" pentru evaluarea riscului de faliment constă în distingerea firmelor
sănătoase de cele în dificultate, în funcţie de distribuţia diferitelor scoruri pe care acestea le
obţin.

21
 Funcţia scor “z” este o funcţie liniară dependentă de un ansamblu de indicatori.
Tabelul nr. 27.
Indicatori Relaţia de Valoare Coeficient de Total
calcul ponderare
Rata lichidităţii (Cr + D)/DTS 1,06 16 16,98
parţiale
Rata stabilităţii CP/TP 0,80 22 17,6
financiare
Rata Cfin/CA 0,03 -87 -2,55
cheltuielilor
financiare
Rata de Ch.sal./VA 0,34 -10 -3,40
remunerare a
personalului
Ponderea EBE/VA 0,44 24 10,50
excedentului brut
de exploatare
în VA
Total - - - 39,13
Cr = creanţe clienţi
D = disponibilităţi
DTS = datorii pe termen scurt
VA = valoare adăugată
Cfin = cheltuieli financiare
Ch.sal = cheltuieli salariale
CA = cifra de afaceri
CP = capital permanent
TP = total pasiv
EBE = excedentul brut din exploatare
Riscul de faliment depinde de valoarea scorului. Astfel, se disting 3 zone:
-zona nefavorabilă z ≤ 4;

-zona de incertitudine 4 < z ≤ 9;

-zona favorabilă z > 9.
Probabilitatea de faliment în funcţie de valoarea scorului este:
0-1,5 > 80%
1,5-4 5%-80%
4.6.1 0%-75%
6-8,5 50%-70%
8,5-9,15 35%
9,15-10 30%

22
 10-13 25%
13-16 15%
>16 sub 10%
Scorul deţinut confirmă concluziile anterioare ale analizei financiare. S. C.
ANTIBIOTICE S.A are o structură financiară sănătoasă, o capacitate sporită de plată a datoriilor,
ceea ce face ca riscul de faliment să tindă spre zero.

3.3.3. ANALIZA RISCULUI FINANCIAR

Evaluarea riscului se realizează prin măsurarea variabilităţii ratelor profitabilităţii,

observate pentru anii anteriori, faţă de rata medie a profitabilităţii.
Pentru o societate îndatorată, rentabilitatea financiară (Rf) a capitalurilor proprii este
dependentă de rentabilitatea economică (Re), de diferenţa între aceasta şi rata dobânzii (Rd) şi de
gradul de îndatorare (I).
Rf = Re + (Re - Rd) x I pentru 2004
I = datorii / capitaluri proprii = 0,29
Rf = profit net / capitaluri proprii = 13.353 / 91.191 = 0,14
Re = profit brut / total active = 16.623 / 126.393 = 0,13
Din formula de mai sus, rezultă că dispersia rentabilităţii financiare va fi egală cu:
σ2(Rf) = 2 σ [Re + (Re - Rd)] x I
σ (Rf) = o(Re)(l +1)
σ (Re) = 1,56
pentru anul 2004 σ (Rf) = 4,12 (1+0,33) = 5,5%
pentru anul 2005 σ (Rf) = 4,12 (1+0,38) = 5,7%
pentru anul 2006 σ (Rf) = 4,12 (1+0,29) = 5,3%
De aici rezultă că, riscul financiar pentru S.C. ANTIBIOTICE S.A. este foarte mic.

23
 CAPITOLUL IV

SISTEM INFORMATIONAL PENTRU SOCIETATI COMERCIALE

În zilele noastre, calculatoarele sunt ceva obisnuit, ba chiar indispensabil în unele cazuri.
Se poate spune, pe drept ca traim într-o societate informatizata . Întâlnim calculatoare peste tot,
de la patiseria din colt, in care se tine evidenta contabila cu ajutorul unui PC si pâna la ghiseul la
care platim telefonul sau factura de energie electrica Peste tot sunt calculatoare, legate eventual
între ele si formând astfel retele de calculatoare. Toate acestea se datoreaza faptului ca ne dam
seama din ce în ce mai mult ca calculatorul ne usureaza munca. Dar trebuie de subliniat faptul ca
un calculator este de fapt o “masinarie” care prelucreaza o serie de informatii pe care i le dam.
Informatia, este elementul esential din acest întreg lant. De fapt, în practica întâlnim, printre
altele, doua concepte legate de aceasta si anume sistemul informational si sistemul informatic.
Un sistem informational este un ansamblu de oameni, echipamente, software, procese si
date destinate sa furnizeze informatii active sistemului decizional, informatii necesare în
elaborarea de solutii pentru problemele cu care se confrunta managerii agentilor economici.
Sistemul informational face legatura între sistemul de conducere si sistemul condus si este
subordonat sistemului de conducere.
Sistemul informatic este o parte a sistemului informational în care procesul de culegere,
transmitere, stocare si prelucrare a datelor se realizeaza utilizând elemente sau componente ale
IT, adica mijloace de calcul si de comunicare moderne, produse software specializate, proceduri
si tehnici specifice la care se adauga personalul specializat.
Rolul sistemului informational este de a transmite informatia între diferite ajutorul
tehnicii de elemente. În cadrul sistemului informational, majoritatea activitatilor se pot desfasura
cu calcul. Se pot prelucra datele primare si apoi, rezultatul poate fi transferat mai departe, catre
alt compartiment spre prelucrare. Transferul se poate face si el pe cale electronica, prin
intermediul unei retele de calculatoare sau cu ajutorul modemului.
Într-un sistem informatic pot intra: calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte
componente hardware, software-ul, datele prelucrate, personalul ce exploateaza tehnica de
calcul, teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare, etc.
O elaborare eficienta a sistemelor informationale necesita un efort comun. Printre
elaboratori trebuie sa fie inclusi utilizatorii, echipa de proiectare, personal de asistenta,managerii
implicand în final costuri ridicate. Din acesta cauza, modul de abordare a problemei proiectarii
este foarte important.

24
 II. Analiza activitatii si a informatiilor din sistem:
Se urmareste cunoasterea specificului unitatii economice in ceea ce priveste activitatea de
baza, activitatea de conducere si caracteristicile sistemului informational existent. Exista doua
situatii:
- crearea unui sistem pentru o firma noua
- îmbunatatirea sistemului existent
Cunoasterea activitatii de baza si a activitatii de conducere este foarte importanta.
Trebuie cunoscut fluxul tehnologic de productie, documentele care insotesc sau sunt
generate in diverse momente ale procesului de productie si trebuie sa ne fixam asupra activitatii
de management, a proceselor decizionale si respectiv a sistemelor de indicatori pe care se
fundamenteaza deciziile de conducere. În acesta etapa se stabileste rentabilitatea folosirii
sistemului informatic si se incheie cu o evaluare critica a situatiei de fapt ( se pune in balanta
cererea de informatii exprimata de sistemul de conducere dar si cel de baza).

Proiectarea de ansamblu a sistemelor informatice

Activitati in proiectarea de ansamblu – definirea obiectivelor; - structura sistemelor
informatice; - definirea iesirilor; - definirea intrarilor; -definirea colectiilor de date; -alegerea
modelului matematic si a programelor aferente; -alegerea solutiilor tehnice de realizare; -listarea
necesarului de resurse; - estimarea eficientei economice; -planificarea realizarii sistemului;
-elaborarea documentatiei.
Caracteristicile sistemului informatic:
-orice sistem trebuie sa contina ca elem central o baza de date, in care sa fie stocate date
intercorelate intre ele provenind de la surse interne si externe;
-informatiile furnizate de sistem trebuie obigatoriu sa fie autentice, exacte, iar suportul de
prezentare sa varieze de la un nivel de conducere la altul;
-sistemul trebuie sa inglobeze o varietate de modele matematice, tehnico-economice, ex:
modele de optimizare, modele de simulare, modele de eficienta;
-sistemul trebuie conceput ca un sistem om-masina oferind astfel posibilitatea unei
interactiuni immediate catre utilizator si sistem.
-sistemul trebuie sa prezinte un grad cat mai ridicat de integrare sub urmatoarele doua
aspecte: integrare interna si integrare externa.
Cerinte ale sistemelor informatice
– Pentru realizarea unor sisteme informatice care sa indeplineasca obligatoriu
caracteristicile sistemelor este necesar sa se tina cont de urmat cerinte: - fundamentarea
conceperii sistemului sa fie facuta pe criterii de eficienta economica; -participarea nemijlocita a

25
conducerii unitatii la conceperea sistemului informatic; -asigurarea unui nivel tehnic inalt al
solutiilor adaptate; -adoptarea de solutii in concordanta cu resursele disponibile si cu restrictii
impuse.
Domenii si activitati in cadrul sistemelor informatice sunt:
1.Planificarea tehnico-economica –activitati-: -elaborarea planului annual; - defalcarea
planului pe trimestre luni si unitati componente; -urmarirea modului de realiz al planului;
2.Pregatirea tehnica a productiei –activitati-: -elaborarea planului; - elab si actualizarea
fiselor tehnologice; -calculul loturilor optime; -calculul consunurilor specifice de materii prime,
materiale; -urmarirea si analiza planului privind introducerea progresului tehnic; -conducerea
activitatii de realizare a sdv-urilor.
3.Programarea, lansarea si urmarirea productiei de baza: -activitati- calculul necesarului
de fabricat pe perioada de plan; -elaborarea programelor de fabricatie; -programarea operativa a
productiei; -lansarea manoperei; -lansarea materialelor;
4.Aprovizionarea tehnico-materiala si desfacerea productiei: activitati- aprovizionarea
tehnologiei-materiala; -desfacerea productiei; -controlul stocurilor.
5.Forta de munca: -activitati- elaborarea planului fortei de munca si al fondurilor de
salarizare si scolarizare; -evidenta personalului; -analiza si raportari statistice.
6.Financiar-contabil: -activitati- elaborarea bugetului pe venituri si cheltuieli;
-contabilitatea mijloacelor fixe; -contabilitatea valorilor materiale; -contabilitatea salariilor;
-contabilitatea cheltuielilor de productie; -contabilitate generala.
Structura sistemelor de informatice este o etapa necesara, datorita:
-numarul mare de elemente si legaturi ce compun de regula un sistem informatic;
-implementarea simultana a tuturor componentelor sistemelor informatice intr-o unitate
economica apare ca o activitate deosebit de dificila in cazul in care nu are loc structurarea
sistemului;
-prioritatea unor obiective;
-cantitatea limitata de resurse umane si materiale fac imposibila proiectarea in bloc a
sistemului informatic.
Cerinte ale structurarii sistemelor informatice in etape de proiectare de ansamblu:
-pe fiecare nivel al structurarii trebuie asigurata unicitatea criteriului de descompunere a
sistemului;
-structurarea realizata trebuie sa permita constituirea ulterioara a intregului sistem prin
agregarea modulelor separate;
-structura creiata nu trebuie sa contina intretaieturi.

26
 Stabilirea colectiilor de date – pricipalele criterii pe baza carora se pot grupa datele sunt
legate de sfera de cunoastere, de domeniul de activitate, de stabilitatea continutului datelor si de
rorul datelor in procesul prelucrarii.
1.Dupa sfera de cunoastere: - date primare; -indicatori tehnico-economicicu caracter
operational; -indicatori tehnico-economici cu centralizare media; -indicatori sintetici.
2.Dupa domeniul de activitate – colectia furnizori; -colectia beneficiari; -colectia
contracte; -colectia produse; -colectia repere; -colectia lucrari; -colectia personal; -colectia plati;
-colectia incasari.
3.Dupa stabilirea datelor – colectii de date conventional-constante; -colectii de date
variabile.
Clasificarea colectiilor de date conventional-constante: colectiile de date cu caracter
normativdetin 50-60% din volumul totalde informatii care circula in procesul informational al
unei unitati econimice. Principalele colectii de date cu caracter normativ: -normativele de
fabricatie; -normativele tehnologice; normativele de munca; -normativele materiale;
4.Dupa prelucrarea datelor – colectii de date de baza; -colectii de date pentru tranzactii;
-colectii de date intermediare sau de lucru; -colectii de date statistice; -colectii de date istorice.
Alegerea modelelor economico-matematice:
Modelele matematice folosite in perfectionarea activitatii economice sunt urmatoarele:
-modele de programare liniara- problemele economice ce se pot rezolva cu eacest tip de
modele privesc optimizarea planului de productie, repartizarea sarcinilor de productie si folosirea
optima a resurselor;
-modele de programare – problemele economice ce se pot rezolva cu acest tip sunt
determinarea minimului global/local pentru o functie reala.
-metodele de programare dinamica – probl ec ce se pot realiz cu aceste modele sunt
realizarea analizei secventiale a proceselor de luare a deciziilor, rezolvarea probl de inlocuire a
utilajelor.
-modele de teoria grafurilor – probl ec ce pot fi astfel rezolvate sunt cele legate de
determinarea drumurilor cu valoare optima, determinarea fluxului maxim;
-modele de gestiune a stocurilor - probl ec ce se pot realiz cu aceste modele privesc
optimizarea activitatilor de aprovizionare, de productie si de desfacere;
-modele de simulare - probl ec ce se pot realiz cu aceste modele sunt simularea evolutiei
fenomenelor si proceselor economice in functie de caracterul lor.
-modele de teoria deciziilor - probl ec rezolvate asa sunt legate de fundamentarea
deciziilor multidimensionare, fundamentarea deciziilor in conditii de risc si incertitudine.
-modele de asteptare - probl ec ce se pot realiz cu aceste modele privesc minimizarea

27
timpului de asteptare concomitentcu minimizarea cheltuielilor ocazionate de asteptare.
Alegerea tehnologiilor de prelucrare
Tehnologiile pot fi clasificate in functie de: -metodele, tehnicile si echipamentele
utilizate;
-modul in care se structureaza si se organizeaza datele pentru prelucrare;
-procedeele de introducere a datelor in calculator;
-metodele si tehnicile de prelucrare si de redare a rezultatelor obtinute.
Din punct de vedere al performantelor tehnico-functionale respectiv, dupa timpul de
raspuns al sistemelorinformatice, tehnologiile se pot diferentia in:
-tehnologii cu raspuns intarziat;
-tehnologii in timp real.
Dupa modul de structurare si organizare a datelor tehnologiile de preluare automata a
datelor se clasifica in:
-tehnologii care utilizeaza fisierele clasice;
-tehnologii care utilizeaza fisierele clasice si/sau fisiere integrate;
-tehnologii care utilizeaza baze de date.
Dupa locul amplasarii calculatorului electronic in raport cu punctele de generare a datelor
si cu functiile de valorificare a informatiilor obtinute din prelucrare:
-tehnologii pentru sisteme informatice centralizate;
-tehnologii pentru sisteme informatice distribuite
Planificarea realizarii sistemelor informatice
Aceasta etapa are la baza principiul proiectarii si implementarii esalonate.
Esalonarea reprezinta ordinea in care vor fi abordate componentele sistemului.
Esalonarea se reprezinta sub forma unui grafic detaliat in care se specifica fiecare modul
component, etapele de realizare si durata fiecareia.
Criterii:
a- prioritatea obiectivelor componente;
b- asigurarea legaturilor intre componente. Aceste relatii sunt de 2 tipuri, relatii de precedenta si
relatii de succesiune;
c- disponibilitatea resurselor.

28
 CAPITOLUL V
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Trecerea de la un sistem economico-social centralizat la unul cu o economie de piaţă,

presupune schimbări radicale în toate componentele societăţii, în acest proces, cu adevărat unic
este faptul că, au loc modificări de esenţă în ceea ce priveşte regulile fundamentale de joc în
economie, în special, în legătură cu intervenţia puterii publice, cu punerea în mişcare şi
fructificarea forţelor pieţei.
În ceea ce priveşte firma S.C. ANTIBIOTICE S.A. şi căile urmate de ea în această
perioadă, se pot trage următoarele concluzii:
1. Faptul că, S.C. ANTIBIOTICE S.A. este singurul producător din ţară de
medicamente prin biosinteză şi semisinteză şi că deţine brevete de invenţie, reprezintă un factor
decisiv de succes pentru firmă. Totuşi, ea trebuie să se protejeze împotriva noilor sosiţi şi a
produselor de substituţie, care constituie adevărate pericole în lupta concurenţială.
Pentru a se proteja împotriva acestor două pericole externe, firma ar trebui să urmărească
următoarele imperative:
- să realizeze o analiză a concurenţilor, atât a celor existenţi, cât şi a celor potenţiali;
- să-şi întărească poziţia concurenţială pe segmentul de piaţă deţinut;
- să se documenteze asupra noilor tehnologii apărute în domeniu;
- să-şi creeze resurse mobilizabile, deoarece acestea reprezintă o forţă de lovire
redutabilă împotriva unui nou-sosit;
- datorită experienţei în domeniu, să-şi reducă costurile, astfel încât, dacă apar produse de
substituţie, să poată reduce preţurile pentru a nu pierde avantajul câştigat pe piaţă.
2. Tipul de management adoptat de S.C. ANTIBIOTICE S.A. este cel prin excepţie.
Deoarece personalul nu are un comportament etic format şi nici nu este motivat îndeajuns, se
poate ajunge la riscuri provenite din netransmiterea abaterilor semnificative.
Pentru a ameliora această situaţie, sunt necesare următoarele măsuri:
- crearea unui sistem de recrutare a personalului bazat şi pe norme etice, nu numai pe
pregătirea profesională;
- recunoaşterea valorilor şi promovarea lor;
- premierea salariaţilor cu merite deosebite;
- organizarea de festivităţi pentru premierea salariaţilor performanţi, ceea ce va duce la
creşterea ataşamentului faţă de firmă, chiar dacă premiile nu constau în bani, ci în diplome sau
alte lucruri cu o valoare simbolică.
3. Structura organizatorică are la bază principiul funcţional şi prezintă o serie de

29
deficienţe, în cea mai mare parte generate de influenţa vechiului sistem de conducere:
- supradimensionarea numărului de compartimente şi salariaţi;
- existenţa unui sistem birocratic, în care deciziile sunt vehiculate pe mai multe trepte
ierarhice;
- antrenarea în sistemul administrativ a unei părţi a specialiştilor cu pregătire tehnică.
Totodată, acest tip de structură organizatorică este mai potrivit pentru firmele mici şi
mijlocii, cu o singură afacere, în care activităţile „cheie" sunt bine definite prin scopuri şi arie de
specializare.
Pentru S.C. ANTIBIOTICE S.A., ar fi potrivită o structură pe unităţi descentralizate de
profit, care presupune gruparea activităţilor pe afaceri şi linii de producţie. Această structură ar
permite:
- o descentralizare logică şi inteligentă a responsabilităţilor şi o delegare a autorităţii în
organizaţiile diversificate;
- evidenţierea şi raportarea fiecărei strategii la nivel de afaceri în raport cu propria
evoluţie;
- permite fiecărei unităţi descentralizate de profit să se organizeze în jurul activităţilor
cheie proprii şi al cerinţelor funcţionale;
- pune în mod clar responsabilitatea profiturilor/pierderilor pe manageri ai unităţii
descentralizate de profit. Profitabilitatea pe divizii fiind clară, firma poate aloca eficient resursele
pe divizii, având rolul de investitor sau bancher.
4. Managerii societăţii sunt, în general, în vârstă şi majoritatea au o pregătire tehnică.
Aceasta, corelată cu mentalitatea rămasă, încă, neschimbată, face ca în această firmă să
predomine autonomia funcţională, adică cea stabilită prin fişa postului.
Ar trebui făcută o infuzie de personal mai tânăr în sistemul administrativ, cu spirit de
iniţiativă şi cu deschidere spre nou. Dintre aceştia ar putea fi selecţionaţi cei mai eficienţi pentru
a fi puşi în posturi de conducere. Aceştia ar trebui să aibă o bună pregătire economică, ceea ce ar
duce la o mai bună viziune asupra strategiilor de urmat de către firmă.
5. Cultura managerială a firmei S.C. ANTIBIOTICE S.A. este încă în formare. Sistemul
de valori are în componenţă următoarele elemente:
- se pune accentul pe seriozitate şi disciplină în muncă;
- îndeplinirea responsabilităţilor;
- autorealizarea;
- creativitatea şi participarea salariaţilor la luarea deciziilor sunt considerate esenţiale, dar
aceasta este doar teoretic, deoarece firma nu are dezvoltat un sistem de stimulare a creativităţii,
iar deciziile sunt luate la nivelul ierarhic superior, fiind transmise în josul scării ierarhice printr-o

30
filieră birocratică;
- protecţia mediului, dar firma este preocupată de aceasta, mai ales datorită normelor în
vigoare privind modernizarea tehnologiilor pentru a evita poluarea.
Acţiunile esenţiale, care trebuie întreprinse în acest sens, sunt:
- dezvoltarea unui cod de etică;
- încorporarea valorilor declarate prin codul de etică în programele de pregătire
profesională şi în cele cu caracter educaţional;
- acordarea unei atenţii explicite valorilor şi eticii în recrutarea şi angajarea salariaţilor,
precum şi în formularea obiectivelor;
- perfecţionarea managerilor;
- obţinerea unei puternice aprobări şi susţineri a valorilor firmei şi a principiilor de etică a
afacerilor din partea salariaţilor;
- asigurarea suportului motivaţional pentru susţinerea acestora de către fiecare salariat.
6. S.C. ANTIBIOTICE S.A. dispune de tehnologii de bază, care în prezent sunt larg
utilizate şi, deci, ele nu mai constituie o armă concurenţială.
Pentru a remedia această situaţie, firma trebuie să investească în cercetare pentru a putea
dispune de tehnologii-cheie cu ajutorul cărora ar putea câştiga un avantaj concurenţial decisiv şi
durabil.
De asemenea, firma trebuie să investească în utilaje şi instalaţii moderne pentru a putea
ameliora productivitatea muncii şi pe această bază să reducă costurile de fabricaţie.
7. In prezent, S.C. ANTIBIOTICE S.A. asigură, prin produsele sale, acoperirea a 35,3%
din necesarul valoric de medicamente al ţării.
Aceasta reprezintă o parte de piaţă mică, firma fiind singurul producător din ţară de
medicamente prin biosinteză şi semisinteză, iar principalul său concurent intern, SICOMED SA
Bucureşti are o parte de piaţă apropiată de a firmei S.C. ANTIBIOTICE S.A., deşi are o
tehnologie de fabricaţie pentru produsele sale asemănătoare cu cea a celorlalţi 5 mari producători
de medicamente din ţară.
Pentru a creşte partea de piaţă, firma trebuie să:
- investească în utilaje şi instalaţii pentru a spori capacitatea de producţie;
- să modernizeze pe cele existente pentru a îmbunătăţi productivitatea.
Firma S.C. ANTIBIOTICE S.A. are o situaţie financiară bună în comparaţie cu
majoritatea firmelor româneşti.
Fondul de rulment a crescut în 2008 faţă de 2006 de 4,3 ori, iar profitabilitatea este bună -
în 2008, rata profitului este de 11,92%, media pe ramură fiind de 5%.
Rentabilitatea economică a crescut la 13,89% de la 4,3%, iar rentabilitatea financiară este

31
de asemenea în creştere de la 13,37% la 14,64%. Media pe economie fiind de aproximativ 15%,
rezultă că firma are o rentabilitate financiară bună.
Firma este vulnerabilă din punct de vedere al capacităţii de a face faţă în orice moment la
obligaţiile exigibile pe termen scurt pe bază de disponibilităţi din casă, disponibilităţi bancare,
măsurate prin lichiditatea imediată, care în 2008, a înregistrat o valoare de 7,3%.
La S.C. ANTIBIOTICE S. A., riscul de exploatare cel mai redus s-a înregistrat în 2008,
când valoarea coeficientului de elasticitate a înregistrat valoarea cea mai mică: 1,797.

32
 BIBLIOGRAFIE

1.Aurelian-Virgil Băluţă, - Contabilitate si gestiune fiscală, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucuresti, 2007

2.Cicilia Ionescu - Contabilitate – Baze si Proceduri, Ed. Fundaţiei România de Mâine,

Bucuresti, 2007

3.Constantinescu, D., Nistorescu, T., Tumbăr, C., Meghişan, Gh. – “ Economia

întreprinderii”, Editura Economică, Bucureşti, 2000

4. Constantinescu, D., Tumbăr, C., Criveanu, I. – “Managementul întreprinderii”,

Editura Vlad & Vlad, Craiova, 1997

5. Luminiţa Ionescu - Contabilitatea aprofundată a societăţilor comerciale, Ed. a III-a revizuită

si adăugită, Editura FRM, Bucuresti, 2007;

6. Nica, P. – “Managementul firmei”, Editura “Condor” SRL, Chişinău, 1994

7. Nistorescu, T., Meghişan, G. – “Economia întreprinderii”, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1995

8. Pârvu, Gh. (coordonator) – “Microeconomie”, Editura Universitaria, Craiova, 2000

9. Pârvu, Gh. (coordonator) – “Macroeconomie”, Editura Universitaria, Craiova, 2000

10. Sălceanu, C. – “Organizarea şi gestiunea firmei”, Editura Cantes, Iaşi, 1998

11. *** Hotărârea Guvernamentală nr. 1200/12 decembrie 1990 privind înfiinţarea
societăţilor comerciale, Monitorul Oficial nr. 132,19 decembrie 1991

12. *** Legea nr. 31 privind societăţile comerciale, Monitorul Oficial nr. 126- 127,17 noiembrie
1990.

33