„Realizarea ţelurilor”

Brian Tracy

Cartea prezintă 21 dintre cele mai importante idei şi strategii descoperite pentru a realiza
ceea ce ne dorim în viaţă. Se demonstrează că nu există limite legate de aceste realizări în afara celor
pe care ni le imaginăm fiecare dintre noi. Şi, de vreme ce nu există limite ale imaginaţiei, nu există
limite nici pentru realizări. Aşa cum spunea Confucius, „o călătorie de o mie de leghe începe cu un
singur pas”.
Potenţialul unei persoane obişnuite este ca un ocean uriaş pe care nu a mai navigat
nimeni, ca un continent nou neeexplorat, ca o sumă de posibilităţi ce aşteaptă să fie eliberate şi
canalizate spre o mare realizare. Cu cât ne sunt mai clare adevăratele obiective, cu atât mai mult vom
elibera din potenţial. S-a demonstrat că o persoană obişnuită utilizează doar 2% din potenţialul ei
mintal, ceea ce înseamnă că suntem capabili să facem orice, atât cât avem ambiţie să persevărăm.
Succes înseamnă ţeluri, iar abilitatea de a stabili ţeluri este cea mai importantă însuşire în
atingerea succesului. Obiectivele descătuşează gândirea pozitivă şi astfel apar idei şi energia
necesară pentru atingerea lor. Una dintre regulile obligatorii pentru a avea succes este aceasta: nu
contează de unde venim, important este acolo unde ne ducem.
Atunci când suntem pe deplin clarificaţi în legătură cu ţelul, nici măcar nu trebuie să ştim
unde se află sau cum să-l atingem. Doar hotărând exact ceea ce dorim, ne vom deplasa fără ezitare
spre obiectiv, iar acesta se va apropia şi el.
Autorul consideră că există patru motive pentru care oamenii nu-şi stabilesc obiective:
oamenii cred că ţelurile nu sunt importante, nu ştiu cum să procedeze (mulţi cred că au deja obiective
stabilite, când, de fapt, nu e vorba decât de dorinţe sau visuri; ţelul este complet diferit de o dorinţă,
este limpede, scris şi specific, poate fi descris şi măsurat), se tem de eşec (eşecul doare atât din punct
de vedere emoţional, cât şi financiar) şi se tem că vor fi respinşi (se tem că, dacă îşi propun un
obiectiv de atins şi nu au succes, ceilalţi îi vor critica şi îi vor ridiculiza).
Cei mai mulţi oameni îşi încep viaţa călătorind într-o lume necartografiată şi nemarcată.
Acest lucru echivalează cu a porni la drum fără ţeluri şi planuri. Fondatorul logoterapiei, Victor
Frankl, scria că nevoia cea mai mare a fiinţelor umane este legată de un simţ al sensului şi al
scopului în viaţă. Ţelurile dau un asemenea simţ al sensului şi scopului, dau un simţ al direcţiei, ne
face mai fericiţi şi mai puternici, mai eficienţi, mai competenţi şi mai încrezători în propriile
capacităţi. Unul dintre cele mai mari beneficii aduse de fixarea unor ţeluri în viaţă este că acestea ne
dau posibilitatea să controlăm direcţia schimbărilor din viaţa noastră.
Punctul de pornire al întregului proces de atingere a scopurilor este dorinţa. Trebuie
dezvoltată o dorinţă intensă referitoare la ţeluri, dacă vrem cu adevărat să le realizăm. Succesul
presupune doar două lucruri: să ştii exact ce-ţi doreşti şi să decizi preţul pe care îl vei plăti pentru a-ţi
realiza dorinţa.
Viaţa seamănă mai curând cu un bufet cu autoservire decât cu un restaurant obişnuit: într-
un restaurant, mănânci şi apoi plăteşti nota, într-un bufet cu autoservire trebuie să te serveşti singur şi

1
să plăteşti înainte de a gusta din mâncare. Astfel, mulţi fac greşeala să creadă că vor plăti preţul după
ce au trăit succesul.
Ca regulă generală, un om datorează foarte puţin moştenirii genetice — un om este ceea
ce face singur din el însuşi. Cu cât vom înţelege mai repede că nimeni nu ne va ajuta şi cu cât
acceptăm mai repede responsabilitatea propriei vieţi, cu atât vom face mai uşor pasul uriaş de la
copilărie la maturitate.
Cei mai mari duşmani ai succesului şi fericirii sunt emoţiile negative, care împovărează şi
epuizează. Emoţiile negative legate de frică, autocompătimire, invidie, gelozie sau sentimentul
inferiorităţii sunt provocate, în majoritatea cazurilor, de patru factori: stop justificărilor (de exemplu,
atunci când o persoană este concediată din cauza restructurării nu trebuie să se victimizeze şi să
spună „lucrul de genul acesta se întâmplă mereu. Cred că ar fi mai bine să încerc să-mi găsesc o
slujbă”; astfel, emoţiile negative dispar, iar persoana are o atitudine pozitivă şi eficientă), refuzaţi să
mai găsiţi explicaţii şi scuze ( găsirea explicaţiilor şi justificarea necesită întotdeauna identificarea
unei alte persoane sau a unei situaţii care să fie sursa problemei tale, îţi atribui rolul victimei, iar
cealaltă persoană devină personajul negativ), ridicaţi-vă deasupra părerilor celorlalţi (pentru unii
oameni, întreaga lor imagine despre sine este determinată de modul în care ceilalţi le vorbesc sau îi
privesc), daţi-vă seama cum nimeni altcineva nu e responsabil.
Antidotul emoţiilor negative este acceptarea deplină a responsabilităţii. Refuzaţi să mai
daţi vina pe alţii pentru orice; aşa cum spunea Eleanor Roosevelt: „nimeni nu te poate face să te simţi
inferior fără consimţământul tău”. Pentru a menţine o atitudine mentală pozitivă, renunţaţi la critică,
la plângeri sau la condamnarea altora. Negativitatea nu afectează deloc cealaltă persoană; a fi furios
pe cineva înseamnă a-i permite să-ţi controleze de la distanţă emoţiile.
O bună parte a literaturii psihologice gravitează în jurul Teoriei Punctului de Control.
Acest punct de control este factorul hotărâtor al fericirii sau nefericirii indivizilor. Oamenii cu un
punct de control interior au sentimentul că deţin controlul total asupra vieţii lor, se simt puternici şi
încrezători, sunt optimişti şi se simt responsabili de destinul lor. Pe de altă parte, cei cu un punct de
control exterior au sentimentul că sunt controlaţi de factori externi, de aceea sunt slabi, furioşi,
negativişti şi ostili. Cu cât spuneţi mai des „Eu sunt responsabil!”, cu atât mai mult dezvoltaţi un
punct de control interior şi vă simţiţi mai puternici şi mai încrezători.
Se pare că responsabilitatea, controlul şi fericirea sunt legate între ele. Cu cât accepţi mai
multă responsabilitate, cu atât mai mult control simţi că deţii. Cu cât simţi că ai mai mult control, cu
atât mai fericit şi mai încrezător devii. Atunci când ai o atitudine pozitivă şi când ai control asupra
vieţii tale, îţi stabileşti ţeluri mai înalte şi mai provocatoare; totodată, vei avea impulsul şi hotărârea
de a le realiza.
Un pas important în fixarea ţelurilor este momentul în care îţi dai seama că ai un potenţial
nelimitat şi că poţi face tot ce vrei în viaţă, dacă îţi doreşti asta suficient de tare şi dacă eşti gata să
munceşti suficient de mult şi de intens pentru atingerea acestui obiectiv. Partea a doua a stabilirii
ţelurilor constă în acceptarea deplinei responsabilităţi pentru viaţa ta şi pentru tot ce ţi se întamplă,
fără a-ţi găsi întotdeauna scuze. Pentru ca dorinţa să fie suficient de intensă, ţelurile trebuie să fie pur
personale, trebuie să fie obiective pe care ţi le stabileşti tu însuţi şi nu cele pe care şi le doresc alţii
pentru tine. În fixarea scopurilor, pentru ca procesul să fie eficient, trebuie să fii un egoist perfect în
legătură cu ceea ce îţi doreşti cu adevărat.
Studiile efectuate de-a lungul anilor au evidenţiat o calitate specială a liderilor – viziunea.
Liderii se gândesc la viitor, la direcţia în care merg şi cum pot ajunge acolo unde şi-au propus.
Nonliderii se gândesc la prezent, la bucuriile şi problemele momentului, dar mai ales îşi fac griji
destul de mult pentru trecut. Liderii au o „perspectivă pe termen lung”, adică acea abilitate de a gândi
viitorul pe o perioadă de câţiva ani, în timp ce iau decizii în prezent. Cu cât sunt mai clari în ceea ce
priveşte viitorul pe termen lung, cu atât mai rapid atrag oameni şi împrejurări care îi ajută să îl
transforme în realitate. O altă calitate ar fi faptul că ştiu să asculte, pun întrebări şi preiau informaţii,
admit eşecul şi pun repede capăt piederilor atunci cînd greşesc, astfel încât să poată trece la
realizarea unor obiective mai provocatoare şi mai înalte. De asemenea, o valoarea la fel de
importantă este integritatea. Un miliardar a spus „integritatea nu e o valoare în sine; e mai curând
2
valoare care garantează toate celelalte valori”. Nivelul integrităţii determină dacă o persoană îşi
respectă angajamentul sau nu.
Cel mai mare obstacol în calea stabilirii ţelurilor este „autolimitarea credinţelor”, care
implică domenii în care crezi că eşti inferior. Drept rezultat, te subestimezi, nu-ţi stabileşti ţeluri sau
îţi fixezi obiective mici şi te „vinzi” ieftin. Combinând idealizarea cu orientarea spre viitor, anulezi
sau neutralizezi acest proces de autolimitare.
În studii despre performerii de vârf, Charles Garfield a analizat persoane care obţinuseră
rezultate medii în muncă, timp de mai mulţi ani, şi deodată explodaseră, atingând succesul. El a
observat că în „punctul de decolare”, toţi se angajaseră în ceea ce el numeşte „gândirea senină
precum cerul”. În cadrul acestui tip de gândire, performerii îşi imaginează că totul este posibil, ca şi
cum ar privi cerul fără limite; îşi proiectează viaţa cu câţiva ani înainte şi îşi imaginează că e perfectă
în toate privinţele.
Diferenţa dintre performerii de vârf şi cei clasaţi pe ultimele locuri este „orientarea
acţiunii”. Cei care realizează fapte extraordinare sunt extrem de bine orientaţi din punct de vedere al
acţiunii, sunt mereu ocupaţi şi dacă au o idee, o pun imediat în aplicare. Pe de altă parte, cei care nu
realizează nimic au intenţii bune, dar găsesc întotdeauna o scuză pentru faptul că nu trec imediat la
acţiune.
Brian Tracy consideră că personalitatea poate fi gândită ca o ţintă alcătuită din 5 cercuri
concentrice, pornind din centru – valorile - şi radiind spre exterior – acţiunea -. Primul cerc se referă
la valori, cele care determină convingerile legate de propria persoană şi de lumea înconjurătoare.
Următorul cerc, convingerile, determină cel de-al treilea cerc al personalităţii, aşteptările; dacă ai
valori pozitive, ai şi convingerea că eşti o persoană bună, şi astfel te aştepţi să ţi se întâmple lucruri
bune. Al patrulea nivel al personalităţii, determinat de aşteptări, este atitudinea; atitudinea va fi o
manifestare exterioară sau o reflectare a valorilor, a convingerilor şi a aşteptărilor. Ultimul nivel al
personalităţii este acţiunea; acţiunile exterioare vor fi ultima reflectare a valorilor, convingerilor şi
aşteptărilor interioare. Astfel, tot ce realizezi în viaţă va fi determinat de ceea ce se petrece în
interior, în mai mare măsură decât orice alt factor.
Ţelurile trebuie să coincidă cu valorile, iar valorile trebuie să se potrivească ţelurilor. De
aceea, clarificarea valorilor reprezintă adesea punctul de pornire pentru realizări deosebite şi
performanţe de vârf. Pentru a clarifica valorile, trebuie ca fiecare să se gândescă la ce este important
în viaţă, apoi să îşi organizeze întreaga existenţă în jurul acelor valori. Valorile sunt adevărate atunci
când sunt demonstrate prin acţiuni, şi mai ales, prin acţiuni întreprinse sub tensiune. Ori de câte ori o
persoană va fi forţată să aleagă un comportament sau altul, va acţiona întotdeuna cu ce este mai
valoros pentru sine la momentul respectiv. În realitate, valorile sunt organizate într-o ierarhie – unele
valori sunt intense şi importante, altele slabe şi mai puţin importante.
În psihologie, nivelul preţuirii de sine determină nivelul de fericire; încrederea în sine
vine din ascultarea intuiţiei şi reprezintă fundamentul excelenţei. La rândul ei, preţuirea de sine este
determinată de imaginea de sine. Aceasta este modul în care te vezi şi gândeşti despre tine însuţi în
interacţunile cu ceilalţi. Imaginea de sine este conturată de sinele ideal, constituit din virtuţi, valori,
ţeluri, speranţe, visuri şi aspiraţii. Psihologii au descoperit: cu cât comportamentul tău e mai
consecvent cu ceea ce simţi că ar trebui să fie comportamentul tău ideal, cu atât te placi mai mult, te
respecţi mai mult şi eşti mai fericit.
Un filosof britanic, William of Ockham, a propus o metodă de rezolvare a problemelor
cunoscută sub numele de „briciul lui Ockham”. Această metodă considera că cea mai simplă şi
directă soluţie, necesitând cel mai mic număr de paşi, este de obicei soluţia corectă a oricărei
probleme. Mulţi oameni fac greşeala de a complica obiectivele şi problemele. Cu cât soluţia e mai
complicată, cu atât e mai puţin probabil să fie aplicată vreodată, iar rezultatele vor apărea, în cel mai
bun caz, după multă vreme. Ţinta fiecăruia ar trebui să fie simplificarea soluţiei şi atingerea
obiectivului cât mai repede posibil.
Există o anumită calitate pe care trebuie să o ai ca să poţi câştiga, iar aceasta este
lipezimea scopului, cunoaşterea precisă a ceea ce vrei şi dorinţa puternică de a obţine acel lucru. Cu
cât te gândeşti mai mult la scopul tău major şi bine definit şi la modul cum să-l realizezi, cu atât
3
activezi mai mult Legea Atracţiei în viaţa ta. Începi să atragi oameni, oportunităţi, idei şi resurse care
te vor ajuta să te apropii mai repede de ţelul tău. Prin Legea Corespondenţei, lumea exterioară va
corespunde şi se va armoniza cu lumea interioară a ţelurilor tale.
Se crede că atenţia este cheia în viaţă. Atunci când te hotărăşti asupra unui scop major şi
bine definit, măreşti nivelul atenţiei şi devii mai sensibil la orice element din jurul tău care te poate
ajuta să-ţi atingi scopul mai repede. Scopul major şi bine definit poate fi calificat drept obiectivul cel
mai important pentru o persoană, la un moment dat. Acest scop trebuie să fie un lucru dorit cu
adevărat, clar şi specific, măsurabil şi cuantificabil, credibil şi realizabil, să aibă o probabilitate
rezonabilă de succes (minim 50% la inceput) şi să fie în armonie cu celelalte ţeluri. Selectarea unui
scop major şi bine definit şi hotărârea de a te concentra asupra lui, învingând toate obstacolele şi
dificultăţile până la atingerea acestuia, va face mai mult pentru schimbarea în bine a vieţii decât orice
altă decizie.
Singurul lucru care desparte un om de ceea ce vrea de la viaţă este, adesea, doar voinţa de
a încerca şi credinţa că este posibil. Poate că cea mai importantă lege a minţii este Legea Credinţei
sau a Convingerii, care spune că tot ceea ce crezi cu mare convingere devine realitate.
Se pare că rădăcinile celor mai multe probleme pe care le avem în viaţă sunt conţinute în
sentimentul „nu sunt destul de bun”. Sentimentul de inferioritate pe care îl avem începe în copilărie
şi continuă cel mai adesea şi la maturitate. Mulţi oameni, datorită unor convingeri negative, dintre
care cele mai multe eronate, se consideră în mod fals limitaţi ca inteligenţă, talent, capacitate sau
abilităţi de un anumit tip. În realitate, aceste convingeri sunt false; vestea bună e că toate
convingerile se învaţă, prin urmare, pot fi înlocuite, mai ales atunci când nu sunt de folos.
Potrivit dr. Howard Garner, fondatorul conceptului de inteligenţe multiple, fiecare suntem
dotaţi cu cel puţin 10 inteligenţe diferite şi am putea fi geniali în domeniul oricăreia dintre ele. Doar
2 dintre aceste tipuri de inteligenţă sunt comensurate: inteligenţa limbajului şi cea matematică; însă
am putea fi geniali în alte domenii: inteligenţa vizual-spaţială, antreprenorială, fizică, muzicală,
interpersonală, intrapersonală, intuitivă, artistică sau abstractă. Orice om poate ajunge la excelenţă
într-un anumit domeniu, însă are responsabilitatea de a da deoparte convingerile autolimitative şi să
accepte că este capabil şi talentat.
Odată ce v-aţi hotărât valorile, viziunea, scopul şi ţelurile, pasul următor este analizarea
punctului de pornire. Atunci când începeţi planificarea pe termen lung, unul dintre cele mai
valoroase exerciţii este aşa-numita „gândire la zero”, în cadrul căreia vă puneţi întrebări asupra a
ceea ce nu aţi mai face, dacă ar trebui să o luaţi de la capăt şi dacă aţi şti tot ceea ce ştiţi în prezent.
70% din deciziile luate se dovedesc, în timp, eronate. Atunci când le-aţi luat, ele au reprezentat
probabil o idee bună, bazată pe împrejurări de moment. Însă acum e posibil ca situaţia să se fi
schimbat şi trebuie „să o luaţi de la zero” din nou.
Cele 3 soluţii cheie ale performanţei de vârf în atingerea obiectivelor sunt: angajamentul,
completarea etapelor şi finalizarea. Atunci când ne luăm angajamentul ferm de a atinge un ţel clar,
gândirea subconştientă devine mai utilizată şi astfel suntem mai creativi, mai hotărâţi şi mai
concentraţi. Finalizarea este absolut esenţială pentru a vă simţi împliniţi. De câte ori duceţi la
îndeplinire o sarcină, creierul eliberează o cantitate mică de endomorfine. Endomorfina reprezintă un
hormon, echivalent cu o morfină naturală, care dă senzaţia de bine şi de bună dispoziţie, vă face să
vă simţiţi fericiţi, împăcaţi, creativi şi îmbunătăţeşte personalitatea. Cu cât sarcina este mai
importantă, cu atât cantitatea de endomorfină eliberată creşte. Contrar, cu cât o sarcină este
incompletă sau amânată, cu atât începeţi să vă simţiţi mai stresaţi şi mai nervoşi.
O persoană interesată de succes trebuie să înveţe să vadă în eşec o parte sănătoasă şi
inevitabilă a procesului prin care se ajunge în vârf. Se pare că cei mai mulţi oameni renunţă să-şi
realizeze ţelurile chiar înainte de a face prima încercare. Iar motivul e reprezentat de toate
dificultăţile şi obstacolele care apar atunci când hotărăsc să facă ceva nou. Oamenii de succes dau
greş mai des decât ceilalţi...cad, se ridică şi încearcă iarăşi până când, în cele din urmă, înving. Aşa
cum spunea Henry Ford, eşecul e doar o oportunitate de a o lua de la capăt într-un mod mai
inteligent.

4
 Alte 2 obstacole majore în calea succesului sunt teama şi îndoiala. Mai întâi e vorba de
teama de eşec, de sărăcie sau de respingere, apoi este vorba de îndoiala de sine, compararea într-un
mod nefavorabil cu alţii. Cele mai multe temeri şi îndoieli apar din ignoranţă şi din sentimentul unei
anumite inadecvări, iar antidoturile fricii şi îndoielii sunt curajul şi încrederea, care se dezvoltă prin
cunoaştere şi însuşiri.
Un alt obstacol ce trebuie învins este „zona de confort”, o piedică în calea ambiţiei, a
dorinţei şi a împlinirii. Mulţi oameni se complac într-un anumit serviciu, cu o anume relaţie, la un
anumit nivel de responsabilitate, încât resping orice fel de schimbări, chiar şi pe cele bune. Orice
vrem să realizăm trebuie impregnat în gândirea subiectivă sau conştientă. Autorul sfătuieşte cititorii
să-şi repete în gând seara şi dimineaţa obiectivele propuse.
O etapă cheie în stabilirea ţelurilor este identificarea oamenilor, grupurilor şi
organizaţiilor de care aveţi nevoie pentru a vă atinge obiectivele. Asociaţi-vă cu genul de oameni
care vă plac, pe care îi admiraţi şi pe care îi respectaţi.
Planificarea este o disciplină şi o deprindere, un obicei şi o competenţă. Există o formulă
pentru succes – planificarea iniţială corectă previne performanţa slabă. Sunt 7 avantaje ale acestei
formule: te obligă să-ţi organizezi gândirea şi să identifici punctele cheie, poţi planifica acţiunile cu
grijă, poţi identifica erori ce mai târziu pot fi fatale, poţi identifica şi corecta deficienţele proiectului,
poţi anticipa oportunităţile potenţiale, poţi folosi toate resursele pentru a realiza unul sau două
obiective şi poţi economisi timp,bani şi energie.
Gândirea supraconştientă este poate cea mai puternică aptitudine; ea este stimulată de
ţeluri clare, scrise, specifice şi dorite intens. Numită de Freud „supraeu”, gândirea conştientă explică
2 fenomene experimentate de-a lungul vieţii: serendipitatea (procesul de a face descoperiri) şi
sincronismul (relaţia dintre 2 evenimente simultane este semnificaţia pe care fiecare o dă în felul
său). Gândirea supraconştientă poate fi stimulată fie concentrându-te şi lucrând la realizarea ţelului,
fie prin relaxare completă şi gândindu-te la altceva decât la problema respectivă. O idee
supraconştientă are 3 calităţi: răspunde complet problemei, este evidentă şi produce entuziasm, chiar
euforie.
Trăim într-o lume în care „viteză” este cuvântul cheie, suntem într-o continuă şi
imprevizibilă schimbare. Pentru a ne adapta, trebuie să fim flexibili şi receptivi la nou, la informaţii
şi tehnologii.
Din această carte, am înteles că tot ceea ce îmi trebuie pentru a-mi atinge ţelurile poate fi
învăţat. Nu contează de unde vii; tot ce contează este încotro te îndrepţi. Pentru că forţa minţii poate
crea orice şi pentru că devii ceea ce gândeşti în majoritatea timpului, am învăţat că trebuie să gândesc
pozitiv, să am o viziune optimistă şi să lupt pentru ceea ce vreau să obţin. Acest lucru nu va fi uşor, pentru că
ascensorul care duce către succes nu funcţionează, însă scările sunt întotdeauna disponibile. Cu cât
lupţi mai mult pentru un lucru, cu atât eşti mai fericit şi mai împlinit atunci când îl obţii.
Strategia din aceastã carte este verificatã, de ea beneficiind peste douã milioane de
oameni din 35 de ţãri. Fiecare capitol prezintã paşii teoretici sau practici necesari în atingerea
ţelurilor: dezvoltarea încrederii şi a stimei de sine, depãşirea obstacolelor, acceptarea provocãrilor şi
perseverenţă. Cu cât practicaţi mai mult, cu atât mai repede ajungeţi mai competenţi în acel domeniu.
Abilitatea de a stabili priorităţi şi de a separa lucrurile relevante de cele irelevante şi capacitatea de a
face treaba repede vă va recomanda drept cei mai buni în domeniul vostru.