În secolele VII-IX, forma de organizare specific românească era reprezentată de

obştiile săteşti. Cu timpul, obştile s-au grupat în uniuni de obşti din care vor
lua naştere cnezatele şi voievodatele ca formaţiuni politice. Cnezatele erau
formaţiuni politice prestatale formate din mai multe obşti, iar voievodatele erau
formaţiuni rezultate din unirea sau supunerea mai multor cnezate.

Prin unificarea acestora sub o autoritate centrală s-au constituit statele

medievale: Tara Româneasca (Valahia), Moldova si Transilvania. Factori care au
favorizat apariţia statelor medievale:

Factori interni:

- creşterea demografică;

- o viaţă economică dinamică; spaţiul nostru era străbătut de drumuri comerciale

care veneau pe Dunare spre Marea Neagra;

Factori externi:

- invaziile cumanilor, şi mai apoi ale tătarilor (marea invazie din 1241-1242)

- luptele pentru tronul din Ungariei

O sa luam fiecare regiune in parte. Incepem cu Transilvania.

La sfârşitul secolului IX, dupa unirea triburilor maghiare din Panonia urmeaza
crestinarea lor, astfel, este momentul naşterii regatului maghiar. Adoptarea
crestinismului in varianta sa catolica va deschide seria unui lung sir de conflicte
cu românii ortodocsi. Ungurii vor urmari extinderea granitelor regatului, si vor
organiza cucerirea Transilvaniei. Pentru sfârşitul secolui IX, In cronica Gesta
Hungarorum(Faptele ungurilor), sunt mentionate trei formaţiuni politice:

- Voievodatul lui Glad, în Banat

- Voievodatul lui Gelu, în centrul Transilvaniei

- Voievodatul lui Menumorut, în Crişana

In sec. XI cronica, Legenda Sfântului Gerard menţionează urmatoarele formatiuni

politice:

- Voievodatul lui Ahtum, în Banat

- Voievodatul lui Gyla, în centrul Transilvaniei

Mai întâi, este cucerit voievodatul lui Menumorut, apoi şi celelalte. Ungurii
organizează comitate(unităţi administrativ-teritoriale conduse de un comit). Mai
târziu, alături de acestea vor apărea alte forme de organizare, precum scaunele
săseşti şi cele secuieşti. Românii s-au grupat în structuri social-economice şi
politice autonome numite ”ţări”: Ţara Maramureşului, Ţara Făgăraşului etc.

Pentru a-şi consolida dominaţia, dar si pentru a stimula dezvoltarea economică a

Transilvaniei, maghiarii i-au colonizat in secolele XII-XIII pe secui, saşi si
teutoni.

Secuii i-au însoţit pe maghiari în expediţiile de cucerire si au fost aşezaţi în

sud-estul Transilvaniei cu scopul de a apăra această zonă.
Saşii vin în Transivania la sfarşitul secolului XII din regiunea Rinului, zona
Flandrei, şi mai ales Saxonia, ei erau negustori şi meşteşugari pricepuţi care au
primit o serie de privilegii din partea maghiarilor(dreptul la propria moneda,
puteau folosi pamantul fara restrictii, scutiti de taxe vamale).

Teutonii au fost colonizati pentru a opri expansiunile cumane dar sunt alungaţi
dupa conflictul cu regalitatea maghiară.

Românii, majoritari, vor fi excluşi din viaţa politică a Transilvaniei, iar religia
ortodoxă, nerecunoscută.

Ţara Românească

Documentul care atestă existenţa autonomiilor locale şi caracteristicile esenţiale

ale acestora este Diploma cavalerilor ioaniţi (1247). Documentul face referire la
aspecte economice, sociale şi politice.

Formaţiunile politice menţionate sunt:

- Ţara Severinului;

- Cnezatele lui Ioan şi Farcaş(anexat de maghiari)

- Voievodatele lui Litovoi şi Seneslau(vasale regatului Ungariei, adica erau

dependenti).

O primă etapă se leagă de numele lui Litovoi, care refuză plata tributului către
Ungaria.

A doua etapa este reprezentata de descalecatul lui Negru Voda (act care inseamna
”intemeiere de tara”)

Etapa a treia. Desăvârşirea unificării teritoriale se produce în timpul lui Basarab

I Intemeietorul. Acesta intră în conflict cu regele Ungariei, Carol Robert de
Anjou. Regele ungar atacă Ţara Românească. Bătălia se dă la Posada intre 9-12
noiembrie 1330 şi este câştigată de Basarab. Victoria marcheaza independenţa Ţării
Româneşti.

Moldova

Pentru acest spaţiu izvoarele istorice poloneze, germane, arabe atestă prezenţa
unor formaţiuni politice prestatale:

- Ţara Berladnicilor;

- Ţara Brodnicilor;

- Ţara Bolohovenilor;

- Ţara Volohilor.

In controlarea acestei zone era interesata atat Ungaria cat si Polonia. Moldova
devine provincie de graniţă cu rol de apărare la conducerea acesteia se afla Dragoş
(primul descălecat). A doua etapă este legată de numele lui Bogdan(Descalecatul lui
Bogdan), un voievod din Maramureş. Statul se va consolida sub urmaşii lui Bogdan:
Petru Musat si Roman I.

Dobrogea

Primele formaţiuni politice din zonă sunt atestate în secolul X acestea fiind
conduse de jupanii Gheorghe şi Dimitrie. In secolul XI, sunt menţionate trei
formaţiuni politice, conduse de Tatos, Setslav si cu Satza. Un moment important in
afirmarea Dobrogei il reprezintă apariţia Ţării Cavarnei in 1230. La inceputul
domniei lui Mircea cel Bătrân în Tara Românească, Dobrogea este anexată Ţării
Româneşti. La sfârşitul domniei acestuia (1417-1421) ea intră sub dominaţie
otomană. Va rămâne sub turci până la 1878.

Institutiile medievale româneşti

După constituirea statelor medievale româneşti acestea și-au desăvârşit organizarea

internă prin consolidarea principalelor instituţii: domnia şi biserica. Domnia
reprezenta instituţia centrală. Domnia era electivă, ereditară, adica domnitorul
îşi asocia fiul la domnie. Atribuţiile domnitorului erau:

- era proprietarul întregului fond funciar

- Conducea administraţia

- Elabora politica externă şi internă împreună cu sfatul domnesc

- Avea dreptul de a bate monede

- Declara război, încheia pace, tratate internaţionale

În Transilvania, voievozii ţării nu sunt suverani, prin urmare nu sunt “domni”.

Domni erau doar regii Ungariei, care îi numeau pe voievozii transilvaneni.

Adunarea ţării. Menționată de izvoare ca marea adunare a țării, era o instituție cu

rol consultativ, convocată în momentele cruciale pentru țară, cum ar fi alegerea
domnului, aprobarea plătii primului tribut, aprobarea pacii sau războiului.
Componența adunărilor era: marii boieri, mitropolitul/episcopii, boierii mijlocii
și mici, si reprezentanți ai orașelor.

Biserica. A jucat un rol important în societatea medievală românească. Înfiinţarea

mitropoliei româneşti la Argeş (în 1359), la Severin (1370) si mai tarziu la
Suceava. Mitropolitul era întâiul sfetnic al domnului, îl încorona pe domn, era al
2 lea demnitar în stat. Mitropolitul era subordonat instituţiei centrale putând fi
dat jos de domnitor. In Transilvania a predominat religia ortodoxă, religia
populaţiei majoritare. Regalitatea maghiară a încercat să impună catolicismul.

Armata. A fost formată din :

- Oastea cea mare adica toti cetatenii capabili sa poarte arme.

- Oastea cea mica adica curtea domneasca/garda domneasca

Justitia. Se baza pe vechiul drept cutumiar romanesc, un ansamblu de legi nescrise

impuse de tradiţie. Mai tarziu sunt elaborate coduri de legi de inspiratie
bizantina.

Administratia. Era condusa de domni ajutati de functionari. Ţările Române erau

împărţite în unitati teritorial-administrative:

ŢR: judete conduse de un jude(Demnitar cu atribuții judecătorești și

administrative)

- M: tinuturi conduse de parcalab(comandanţi ai unor cetăţi)

- Trans: comitate maghiare, scaune sasesti si secuiesti, districte romanesti