Tema 3. Bazele metodologice ale cercetării fenomenului de securitate.

Interesul
Național, riscurile și amenințările la adresa securității naționale a Republicii Moldova
3.1. Fundamentarea juridică a interesului național al Republicii Moldova
3.2. Noțiunea și esența Riscurilor, Amenințările și vulnerabilităților securității
naționale a Republicii Moldova ( de adăugat din ghid și de pus anexele 6 și 7)
3.3. Riscurile și amenințările la adresa securității Republicii Moldova
3.3.1. Riscurile şi ameninţările de ordin extern
3.3.2. Riscurile şi amenințările de natură transfrontalieră
3.3.3. Riscurile şi ameninţările de ordin intern

3.2. Fundamentarea juridică a interesului național al Republicii Moldova

Interesele naționale sunt extrem de concrete și extrem de vagi în același timp. Pe de o

parte, este clar pentru o persoană care ia decizii și pur și simplu observă cursul vieții politice că
orice țară urmărește anumite obiective pe arena internațională care sunt de natură relativ
constantă: asigurarea securității, dezvoltarea economiei etc. Comisia de Interes Național al SUA
în 1996 a definit interesul național drept „ideile fundamentale ale oricărei discuții de politică
externă”.1 Pe de altă parte, modul în care se formează aceste obiective, în ce sunt împărțite și
modul în care sunt implementate depinde de mulți factori și nu a existat un consens cu privire la
aceste aspecte de la apariția conceptul.2
Pentru prima dată, termenul „interese naționale” și categorii similare acestuia apar în
lucrările cunoscuților oameni de știință din perioada modernă: Niccolo Machiavelli, Hugo
Grotius, Jean Bodin și Thomas Hobbes. Cu toate acestea, până la începutul secolului al XX-lea,
cercetătorii nu au identificat interesele naționale ca o categorie specifică separată. Primul care le-
a analizat în raport cu Statele Unite a fost contraamiralul american și, în același timp, unul dintre
fondatorii geopoliticii Alfred Mahan (1840-1914). În lucrarea sa „Interesele SUA în puterea
maritimă, prezent și viitor”3 menționează: „a crea o forță adecvată scopurilor națiunii și a asigura
posibilitatea utilizării imediate a acesteia, este responsabilitatea statului.” Potrivit
contraamiralului, interesul național era egal cu dominația națională, iar pentru SUA în special,
controlul asupra mărilor, i-ar asigura menținerea echilibrului geopolitic în Europa. Are caracterul
unei anumite priorități politice, fără de care țara se va confrunta cu slăbirea și dezonoarea.
O înțelegere similară a interesului național a fost împărtășită de Hans Morgenthau (1904–
1980), care l-a văzut ca un „standard peren după care acțiunea politică este judecată și dirijată” 4
și l-a definit în termeni de capacitate și putere.
1
Ellsworth, Robert; Goodpaster, Andrew; Hauser, Rita. America’s National Interests / Commission on national
interests report, July 2001. Mode of access: http://belfercenter.ksg.harvard.edu/fi les/ amernatinter.pdf
2
Voskressenski, Alexei. Russia and China. A Theory of Inter-State Relations. London and New York:
RoutledgeCurzon, 2003, pp. 71-77.
3
Mahan, Alfred T. The Interest of America in International Conditions. CreateSpace Independent Publishing
Platform, 2017, 134 p.

1
 Cu toate acestea, nu toată lumea a înțeles interesul național în acest fel. Unul dintre cei
mai cunoscuți istorici americani, Charles Austin Beard (1874–1948), a considerat 5 interesul
național ca fiind o categorie mai economică care decurge din natura relațiilor economice. În
Statele Unite ale vieții sale, el a văzut două tradiții concurente ale intereselor naționale: cea
agrar-izolatistă, venită de la Thomas Jefferson, și cea industrială expansionistă, venită de la
Alexander Hamilton. Interesul național în înțelegerea primei este reducerea la minimum a
politicii externe și a taxelor protecționiste asupra comerțului. În înțelegerea celui de-al doilea - o
politică externă activă și libertatea de circulație a mărfurilor. Bird credea că interesul național era
cel mai adesea uzurpat de elita conducătoare. În interesul poporului Statelor Unite, credea
Charles Bird, este asigurarea unei viați îndestulate și sigure, în timp ce, de exemplu, intervenția
într-un război continental în Europa distrează mândria politicienilor, dar are puțin de-a face cu
interesele oamenilor.
A existat o dezbatere activă dacă interesul național ar trebui să se bazeze pe postulate
morale sau să fie liber de ele. Prima opțiune a fost susținută de teologul american Carl Reinhold
Niebuhr (1892–1971) și de politologul James Rosenau (1924–2011). După cum scria James
Rosenau, „interesul național nu poate fi niciodată altceva decât un sistem de concluzii, in baza
analitică și valorică a politicii”.6
K.R. Niebuhr credea, de asemenea, că moralitatea ar trebui să fie o parte integrantă a
intereselor naționale, dar în același timp a avertizat împotriva încercărilor de a prezenta
imperativele morale ale unui stat individual ca fiind universale.
Dimpotrivă, autorul „telegramei lungi”, diplomatul american George Kennan (1904-
2005), a fost în dezacord fundamental cu „moralizarea” în domeniul definirii intereselor
naţionale. El credea că principiile morale, datorită caracterului vag și naturii lor fără
compromisuri, nu pot duce decât la o escaladare nesfârșită a conflictelor cu vecinii. Odată cu
dezvoltarea instituțiilor democratice în Occident, mulți cercetători au început să se gândească la
care ar trebui să fie sursa interesului național.
Sociologul Frank Sorof (1912-2014) a propus termenul de „interes public” ca reflectând
mai mult realitățile societăților occidentale contemporane, unde oamenii erau în mod oficial
sursa puterii. Cercetătorul a evidențiat cinci variante ale înțelegerii sale:7
- „interesul public” ca valoare susținută în mod tradițional;
– „interes public” ca cel mai larg interes sau fundamental;
- „interesul public” ca imperativ moral;
- „interesul public” ca o consecință a echilibrului de interese ale diverselor grupuri;
- „interesul public” ca fenomen nedefinit.
Cercetătorul consideră că interesul public adecvat ar trebui să fie curățat de subiectivitate
și să fie o expresie impersonală a intereselor diferitelor grupuri. Martin Griffiths și Terry
O'Calligan au contribuit la această discuție prin identificarea a trei perspective potențiale asupra
problemei sursei interesului național.8

4
Моргентау Г. Политические отношения между нациями. Борьба за власть и мир //
Социальнополитическийжурнал. – 1997. – № 2. [Morgentau, Hans. Politicheskie otnoshenija mezhdu nacijami.
Bor'ba za vlast' i mir (Political Relations between Nations. Struggle for Power and Peace) // Social’nopoliticheskij
zhurnal, 1997, No.2].
5
Beard, Charles Austin; Smith, George Howard Edward. The Idea of National Interest: an Analytical Study in
American Foreign Policy. Greenwood Press, 1977.
6
Rosenau, James N. National Interest / International Encyclopedia of the Social Sciences. Vol. XI. N.Y., 1968.
7
Sorauf, Frank J. The Public Interest Reconsidered // The Journal of Politics, 1957, Vol. 19, No.4, pp. 616-639.

2
 În primul rând, din punct de vedere al elitismului, ceea ce susține conducerea de vârf a
statului poate fi perceput ca un interes național. Problema acestei abordări este că prin ea este
imposibil de înțeles dacă conducerea își îndeplinește bine sau prost sarcinile și urmărește
interesele naționale.
În al doilea rând, din punctul de vedere al paradigmei realiste, interesul național în
condițiile anarhiei internaționale este același pentru toți: el constă în construirea puterii pentru
asigurarea securității.
În al treilea rând, din punctul de vedere al paradigmei liberale, interesul naţional trebuie
format prin proceduri democratice. Statele autoritare ar avea interese naționale, doar că în
acestea interesul national este necunoscut atît timp cît nimeni nu a întrebat națiunea despre asta.
Cercetătorul englez al interesului național Donald Neuchterlein,9 după ce a analizat
volumul de cunoștințe și discuții acumulate până în 1976 despre interesul național, a ajuns la o
clasificare și mai complexă. Din punctul său de vedere, interesul naţional este în acelaşi timp
componenta ţintă a politicii externe, dimensiunea valorică a identităţii şi justificarea politicii
externe a statului. Cercetătorul a împărțit toate interesele naționale în cele de apărare, economice,
culturale și ideologice și „interese ale ordinii mondiale”.
El a subliniat problema despre care a vorbit F. Sorof: interesul național, în opinia sa, este
aproape întotdeauna produsul consensului într-un număr limitat de grupuri. Este rezultatul unui
proces politic și al compromisurilor, nu al unui obiectiv dat. În același timp, interesele naționale
sunt cel mai important mijloc de comunicare între elite și populație. Donald Neuchterlein a fost
unul dintre primii care a introdus împărțirea intereselor în cele de: supraviețuire, vitale, de bază
și periferice. El a propus să se determine cărei categorii îi aparține un interes prin analizarea
următorilor parametri ai acestuia:
– proximitatea pericolului (proximity of the danger);
– natura amenințării (nature of the threat);
– nivelul pierderilor economice în caz de înfrângere (economic stake);
– importanță emoțională (sentimental attachment);
– tip de guvernare (type of government);
– influență asupra echilibrului de putere existent (effect on balance of power);
– impact asupra prestigiului național (national prestige);
- atitudinea față de interesul aliaților (attitude of allies and friends).
Trăsătura esențială a dezbaterilor și studiilor conceptului se caracterizează prin faptul că
termenul a rămas același cum era: util din punct de vedere operațional, dar iremediabil de vag.
Astăzi, mulți cercetători subliniază că interesul național este așa-numitul „concept în esență
contestat”. Acest termen, introdus de gânditorul scoțian Walter Gelly, 10 înseamnă un concept de
un grad atât de înalt de generalizare încât terminologia și categorizarea sa științifică este practic
imposibilă.
Astfel de concepte sunt pur și simplu sortite să genereze în mod constant noi semnificații
în funcție de context și de condițiile istorice specifice. Peter Turbowitz în 2002 a subliniat acest
punct în lucrarea sa, afirmând că „analiștii care cred că Statele Unite au un interes național clar și

8
Griffi ths, Martin; O’Callaghan, Terry. International Relations: The Key Concepts. London and New York:
Routledge, 2002.
9
Nuechterlein, Donald E. National Interests and Foreign Policy: A Conceptual Framework for Analysis and Decision-
Making // British Journal of International Studies, 1976, Vol. 2, No.3, pp. 246-266.
10
Gallie, Walter B. Essentially Contested Concepts // Proceedings of the Aristotelian Society, 1956, Vol.56, pp. 167-
198.

3
permanent nu au reușit să explice motivul eșecului constant al încercărilor de a obține un consens
public asupra probleme de politică externă”.11
Interesul naţional reprezintă expresia activă a necesităţilor statului naţional, acea finalitate
care îi orientează, în permanenţă, conduita. De fapt, în mod teoretic, orice stat naţional, în tot
ceea ce întreprinde, urmăreşte atingerea interesului naţional.
Acesta din urmă este un concept multidimensional, referindu-se la toate domeniile de
activitate umană. De aceea, se poate vorbi de interes naţional în plan economic, militar, politic,
cultural, diplomatic, social, financiar, informaţional.12
Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii
teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi
defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi
subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor
grupuri sau indivizi aparte.13
   Securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei poporului din
Republica Moldova, a statului moldovenesc şi este un obiectiv al ţării. Obiectivele securităţii
naţionale a Republicii Moldova sînt: asigurarea şi apărarea independenţei, suveranităţii,
integrităţii teritoriale, ordinii constituţionale, dezvoltării democratice, securităţii interne,
consolidarea statalităţii Republicii Moldova. Un loc aparte în acest sens revine apărării şi
promovării valorilor, intereselor şi obiectivelor naţionale. Securitatea naţională nu este numai
securitatea statului, ci şi securitatea societăţii şi a cetăţenilor Republicii Moldova, atît pe
teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.
Pornind de la interesele sale naţionale, precum şi de la angajamentele pe care le impune
procesul de integrare europeană, Republica Moldova se ghidează după următoarele linii
directorii în politica sa de securitate naţională:
- asigurarea respectării statutului său de neutralitate permanentă;
- restabilirea integrităţii teritoriale a statului, eliminarea prezenţei militare străine,
consolidarea independenţei şi suveranităţii statului;
- menţinerea proceselor de integrare europeană într-o stare dinamică avansată;
- asigurarea dezvoltării democratice a societăţii şi consolidarea securităţii ei interne;  

11
Trubowitz, Peter. Defi ning the National Interest: Confl ict and Change in American Foreign Policy / American
Politics and Political Economy Series, Washington, 1998.
12
Albu N., p. 216
13
Legea Securității statului 1995, art. 1

4
 - dezvoltarea economică şi socială ascendentă a ţării prin accelerarea reformelor politice,
economice şi instituţionale, în primul rînd a celor care permit îndeplinirea criteriilor de aderare la
Uniunea Europeană;
- dezvoltarea şi valorificarea cît mai plenară a potenţialului uman, principală resursă a
ţării, apărarea cît mai eficientă a intereselor şi drepturilor cetăţenilor săi în ţară şi peste hotare;
- consolidarea dimensiunii economice, sociale, energetice şi ecologice a securităţii.
Pentru a atinge obiectivul securităţii naţionale, Republica Moldova va asigura, de o
manieră coordonată cu restul programelor şi acţiunilor la nivel naţional, implementarea politicii
sale externe, politicii de securitate şi de apărare, va consolida ordinea constituţională, securitatea
publică şi securitatea domeniilor de importanţă vitală pentru stat. Procesul de evaluare şi de
analiză a ameninţărilor şi a riscurilor cu impact asupra securităţii naţionale constituie elementul
esenţial în activitatea autorităţilor publice şi a instituţiilor competente, ceea ce determină politica
statului în domeniul securităţii naţionale. Totodată, acest proces creează condiţiile necesare
planificării pe termen scurt, de către executiv, a acţiunilor coordonate, care urmează a fi
întreprinse în domeniile respective de către instituţiile guvernamentale.14

Strategia Securității Naționale din 2011 la acest subiect stabilește:

Interesele naţionale vitale  ale Republicii Moldova rezidă în asigurarea şi în apărarea
independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale, a frontierelor inalienabile ale statului, a
siguranţei cetăţenilor, în respectarea şi în protejarea drepturilor şi a libertăţilor omului, în
consolidarea democraţiei, ceea ce permite dezvoltarea unui stat de drept şi a unei economii de
piaţă. Prioritate absolută în politica de securitate a Republicii Moldova o are urmărirea acestor
interese.
Din punct de vedere strategic, Republica Moldova îşi îndreaptă eforturile spre garantarea
dezvoltării statului şi a societăţii în plan de civilizaţie şi economie, spre transformarea lui într-o
democraţie funcţională şi stabilă, spre crearea şi promovarea unor condiţii favorabile pentru
creşterea bunăstării populaţiei şi a prosperităţii ţării, pentru modernizarea statului prin
dezvoltarea ştiinţei, tehnologiilor, învăţămîntului, sistemului şi a infrastructurii de sănătate şi de
asigurare socială, pentru protecţia cuvenită a mediului şi a tezaurului naţional. Promovarea
intereselor naţionale implică şi eforturi de asigurare a unei poziţionări şi acţiuni adecvate ale
14
Legea pentru  aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, 03.06.2008, MO 97-98,
punct 1.2

5
statului pe arena internaţională care să permită promovarea şi garantarea intereselor naţionale
peste hotarele ţării.
Un element central din instrumentarul necesar pentru apărarea şi promovarea intereselor
naţionale ale statului este oferit de procesul de integrare europeană a Republicii Moldova.
Politica de securitate a Republicii Moldova reprezintă un ansamblu de concepte, de
norme juridice şi de acţiuni orientate spre promovarea şi protejarea intereselor naţionale prin
identificarea, prevenirea şi contracararea ameninţărilor şi a riscurilor cu impact asupra securităţii
statului.
Urmare a unei analize a contextului strategic şi a situaţiei din ţară, au fost identificate
principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale: sărăcia, subdezvoltarea economică şi
dependenţa energetică, conflictul transnistrean, tensiunile din zonă şi prezenţa militară străină,
coerciţia externă, factorul criminogen, corupţia, problema demografică şi acutizarea fenomenului
migraţiei, sănătatea populaţiei, calamităţile naturale, poluarea mediului, accidentele tehnogene,
insecuritatea informaţională, instabilitatea sistemului financiar-bancar.
Securitatea Republicii Moldova este afectată şi de o serie de riscuri şi vulnerabilităţi care
pot degenera în ameninţări în cazul ignorării şi/sau al gestionării lor inadecvate. La acest capitol
se înscriu: insecuritatea societală (polarizarea societăţii, alcoolismul, narcomania, tabagismul
etc.), instabilitatea politică şi capacităţile reduse de securizare a frontierei de stat (în particular,
lipsa controlului asupra segmentului ei transnistrean), terorismul, insecuritatea alimentară,
influenţa crizelor economice şi a celor financiare, inclusiv a celor externe.
Asigurarea unui caracter durabil şi stabil stării de securitate naţională a Republicii
Moldova depinde de abilitatea/capacitatea statului de a face faţă provocărilor complexe, care
constituie rezultatul mai multor procese transfrontaliere, intercalate şi interpătrunse, de natură
politică, economică, socială, demografică şi ecologică. Abilitatea/capacitatea Republicii
Moldova de a face faţă acestor provocări va creşte sau va scădea în funcţie de viteza eliminării
discrepanţelor, la capitolul dezvoltare democratică, economică şi tehnologică, dintre ţara noastră
şi  ţările europene dezvoltate.
Astfel, pentru a proteja interesele naţionale, autorităţile publice vor întreprinde măsurile
necesare şi vor utiliza mijloacele corespunzătoare în scopul diminuării vulnerabilităţilor
sistemului de securitate naţională şi al creşterii capacităţii naţionale de a răspunde la ameninţări
şi la riscuri. Se va asigura totodată evaluarea continuă a ameninţărilor şi a riscurilor cu impact

6
asupra securităţii naţionale, proces care va include, de asemenea, formularea de propuneri şi de
recomandări menite să actualizeze politica de securitate a statului.
În procesul de promovare a intereselor naţionale se va ţine cont de statutul de neutralitate
permanentă al Republicii Moldova, care presupune că ţara noastră nu este parte la blocuri
militare şi nu admite dislocarea pe teritoriul său de trupe militare sau de armamente ale altor state
şi ale blocurilor militare.
Realizarea obiectivelor strategice de securitate implică participarea administraţiei publice
de toate nivelurile, a societăţii civile şi a organizaţiilor neguvernamentale, precum şi a
cetăţenilor.15

Proiectul Strategiei Securității Naționale din 2016 prevede:

1.1. Valorile și interesele naționale ale Republicii Moldova Valorile noastre
fundamentale sunt centrate pe respectarea strictă a demnității umane, egalității în drepturi și
libertăți, dreptul de a exprima identitatea culturală și etnică și aplicarea fără echivoc a
supremației legii. Interesele naţionale ale Republicii Moldova sunt:
1) asigurarea caracterului suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului;
2) asigurarea dezvoltării stabile şi sustenabile a statului;
3) integrarea europeană;
4) reintegrarea teritorială;
5) prosperitatea şi bunăstarea cetăţenilor;
6) participarea la asigurarea securităţii internaţionale. În procesul de promovare a
intereselor naţionale se va ţine cont de statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova,
care presupune că ţara noastră nu este parte la blocuri militare şi nu admite dislocarea pe
teritoriul său de trupe militare sau de armamente ale altor state şi ale blocurilor militare.16

15
Strategia Securității Național a Republicii Moldova, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului, Nr. 153
din  15.07.2011, în Monitorul Oficial Nr. 170-175, punctul. 2
16
Proiectul Strategiei Securității Naționale din 2016, punct 1.1

7
 3.3. Noțiunea și esența Riscurilor, Amenințările și Vulnerabilitățile securității
naționale a Republicii Moldova
Prin risc se înţelege o primejdie (pericol), eventualitatea căreia ar putea fi mai mult sau
mai puţin previzibilă.17 În ceea ce priveşte pericolul,18 el este definit ca situaţie, stare, întâmplare
etc., care (poate) pune în primejdie viaţa, integritatea cuiva sau a ceva.
O altă definiţie prezintă riscul ca un ansamblu de stări tensionale, active sau latente,
perceptibile sau ascunse, cărora nu li s-au găsit soluţii în măsură să determine eliminarea
cauzelor ce le-au generat şi care, menţinute între anumite limite, nu afectează securitatea
naţională.19 Conform opiniilor unor sociologi, societatea actuală este o „societate a riscului”.
Ulrich Beck consideră că trăim într-o etapă avansată a modernităţii, centrată în jurul
conceptului de risc. Însă modernitatea avansată nu generează doar riscuri, ci şi eforturi colective
de combatere a acestora.20
Sociologia defineşte riscul drept o expresie fie a nedeterminării structurale a realităţii
(caracterul probabilist obiectiv al evenimentelor), fie a incertitudinii, a insuficienţei cunoştinţelor
noastre despre procesele reale.21
În acelaşi timp, psihologia socială accentuează latura subiectivă a riscului, definindu-l ca
„fenomen psihologic complex rezultând din raportul dintre probabilitatea reuşitei şi cea a
eşecului unei acţiuni îndreptate spre atingerea unui anumit obiectiv („câştig”) cu semnificaţie
individuală sau socială”.22
Riscurile ce afectează securitatea naţională pot fi clasificate în funcţie de domenii de
activitate, entităţi comunitare şi religioase, arie geografică, timp, volum, importanţă (interes,
gravitate), probabilitate.
În acest context, putem menţiona riscuri foarte grave, aşa cum sunt accidentele în cadrul
unei centrale nucleare într-un stat, de exemplu, situaţia Centralei Nucleare Electrice Cernobâl,

17
Dictionaire de la langue française. Lexis. Larousse-Bordos, 1988, p. 1652.
18
Dicţionar enciclopedic ilustrat al limbii române. Chişinău: Ed. ARC, 2006, p. 1687
19
Pigui T. Impactul vulnerabilităţilor, riscurilor şi ameninţărilor economice asupra mediului naţional de securitate.
În: Colocviu strategic nr. 8 (XX), iunie 2004. București: Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, 2004, p. 9
20
Beck U. La société du risque: Sur la voi d’une autre modernité. Paris: Ed. Flammarion, 2003; Ghiddens A. Die
Konsequen for Modernne. Frankfurt/M: Shurkamp, 1995.
21
Zamfir C., Vlăsceanu L. Dicţionar de sociologie. Bucureşti: Editura Babel, 1993, p. 516.
22
Bogdan-Tucicov A., ș.a. Dicţionar de psihologie socială. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, pp.
215-216.

8
deoarece riscurile tehnologice, utilizarea cărora nu constituie iniţiative ostile, pot să se
transforme în ameninţări reale pentru statele vecine, dar şi pentru securitatea regională şi globală.
Catastrofa tehnogenă de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 este considerată cea mai
dezastruoasă calamitate ecologică a Europei din istoria producerii energiei nucleare (estimată la
cel mai înalt nivel, al şaptelea), care a lăsat amprente nefaste asupra stării de sănătate a
oamenilor, a ambianţei, generând şi o nouă viziune referitoare la impactul factorului antropogen
în univers.23
În analiza unui risc, noţiunea de gravitate este mai importantă decât cea de probabilitate.
Importanţa unui risc nu se apreciază numai în funcţie de efectele sale instantanee sau de cele care
pot fi previzibile la un moment dat.
Trebuie să se ţină seama că un fapt aparent mărunt, de îndată ce începe să se deruleze,
poate dobândi o anumită primejdie prin cumularea altor fapte, precum şi prin extensia propriilor
efecte. Mediul de securitate naţională, de exemplu al Republicii Moldova, poate fi afectat, într-
un sens sau altul, fie doar de un singur risc (este o situaţie ipotetică posibilă), fie de mai multe
riscuri simultan. În acest din urmă caz, riscurile se grupează, constituind factori de risc care sunt
de o mare diversitate, sub aspectul originii, naturii şi probabilităţii lor de producere.
De fapt, „factorii de risc constau în acele elemente, situaţii sau condiţii interne sau
externe, care pot afecta, prin natura lor, securitatea ţării, generând efecte contrare sau de atingere
a intereselor noastre fundamentale”.24
Ca regulă, factorii de risc sunt menţionaţi în strategiile de securitate naţională şi în
evaluările informative de interes naţional. Pentru a evita o suprapunere de noţiuni în literatura de
specialitate se apreciază că riscul şi ameninţarea reprezintă denumirea limitelor laterale ale
ecartului specific producerii unor acțiuni ce vizează securitatea cuiva.25
Pe o scară a evoluţiei în timp, ordinea şi intensitatea producerii este: pericol posibil (risc);
pericol; provocare (sfidare); amenințare. În cazul pericolului posibil, între părţile implicate nu
există relații strânse de determinare, ceea ce a impus ca, în limbaj diplomatic, să se vorbească
despre riscuri şi, mai nou, despre factori de risc (cauze ale apariţiei pericolului posibil).
23
Xenofontov I. Societatea postcernobâl. În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă. Nr. 1(20).
2011, p. 71
24
Dicţionarul de psihologie socială. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 215
25
Moștoflei C. Abordarea riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale – factor determinant în elaborarea
Strategiei securității naționale și Strategiei militare. În: Strategia securității naționale – prezent și perspectivă.
Materialele sesiunii de comunicări științifice. București: Centrul de Studii Strategice de Securitate și Apărare,
29.11.2001, p. 38.

9
 Pericolul, provocarea (sfidarea) şi ameninţarea, în mediul de securitate, constituie o formă
de manifestare concretă a relaţiilor existente, în mod real, la un moment dat, între state, alianţe şi
coaliţii de state, între diferite sociogrupuri din interiorul acestora.
Spre deosebire de pericol, provocarea (sfidarea) şi ameninţarea indică nu numai
posibilitatea potenţială, ci şi intenţia manifestată de una dintre părţi de a acţiona împotriva
intereselor oponentului, iar ameninţarea reprezintă nivelul cel mai înalt al escaladării relaţiilor
tensionate dintre subiecţi. În accepţiune anglofonă, ameninţarea reprezintă o „expresie a intenţiei
de a impune dezavantaje sau atingeri unei persoane prin mijloace de coerciţie sau
constrângere”.26
O definiţie apropiată de cea mai de sus o oferă şi dicţionarele germane, care o prezintă
drept „acţiunea de a pune pe cineva într-o situaţie periculoasă, sau ceva care să pericliteze
situaţia unei persoane”.27
În schimb, prin ameninţare, în limba rusă, se înţelege „o acţiune psihică asupra unei
persoane în scopul de a o pune să îndeplinească cerinţele stabilite de altcineva”. 28 Atât
Dicţionarul explicativ al limbii române, cât şi Micul dicţionar academic, lucrări elaborate sub
egida Academiei Române, definesc termenul ameninţare drept „intenţia de a face rău cuiva
(pentru a-l intimida sau pentru a obţine ceva)”.29
În general, definiţiile date în enciclopedii şi dicţionare de prestigiu reuşesc să delimiteze
conţinutul sau sfera noţiunii de ameninţare supuse analizei şi îi precizează înţelesul general. În
orice domeniu special, dar mai ales în domeniul apărării şi securităţii, se operează cu noţiuni şi se
practică un limbaj care foloseşte o terminologie specifică. În general, ameninţarea semnifică o
acţiune ostilă, cu scopul de a intimida.
Ea poate fi exercitată în mod direct de cel care ameninţă sau poate fi percepută ca atare de
cel care se consideră ameninţat. O definiţie generală, cuprinzătoare a ameninţărilor la adresa

26
Webster’s Third New International Dictionary of the English Language Unabridged. Vol. III, Editura Merriane-
Webster, 1993, p. 2382.
27
Langenscheidts Grossworterbuch, Deutch als Fremdspache. Munchen: Editura Varlag Enzyklopedie, 1989, p.
125. În: Alexandrescu G. Amenințări la adresa securității. București: Editura Universităţii Naţionale de Apărare
„Carol I”, 2004, p. 4.
28
Большая советская энциклопедия. Второе издание, том 43. Москвa: Издательство „Советская
энциклопедия”, 1956, p. 636.
29
Dicţionar expricativ al limbii române. Academia Română. Ed. II. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, 1998,
p. 33.

10
securităţii şi care a deschis calea spre înţelegerea securităţii naţionale dincolo de aspectul său
militar, este dată de Richard Ullmann.
Conform acestei definiţii, o ameninţare la adresa securităţii este „o acţiune sau succesiune
de evenimente care ameninţă în mod grav să producă degradarea calităţii vieţii cetăţenilor unui
stat, într-o perioadă relativ scurtă de timp, sau constituie o ameninţare de neignorat la adresa
libertăţii de alegere a politicii unui guvern sau a unei entităţi private, ori neguvernamentale din
interiorul unui stat”.30
Ameninţările sunt şi capabilităţile cele mai imediat deţinute de adversari, care pot fi
folosite pentru a exploata vulnerabilităţi.31
Astfel, există distincţii clare între aceste două concepte, unde mai apare şi al treilea
concept, cel de vulnerabilitate. Dacă analizăm vulnerabilitatea din perspectiva tradiţională de
abordare a securităţii, atunci putem deosebi trei niveluri de abordare, unde utilizarea unui sau
altui nivel depinde de natura situaţiei: fie de starea de război, de situaţia de pace „aparentă” sau
de obiectivele urmărite de perturbator.
Vulnerabilităţile sunt procese sau fenomene din viaţa internă, care diminuează capacitatea
de reacţie la riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora.
În condiţiile actuale, prin vulnerabilitate se pot explica mai nuanţat slăbiciunile societăţii de
tranziţie, aspectele ei criticabile, nevralgice.
Ca şi riscul, vulnerabilitatea are o cotă de probabilitate, pentru că nu tot ce e vulnerabil
poate deveni un pericol real.
Vulnerabilitatea, ca sursă de potenţiale efecte nedorite asupra mediului de securitate
naţional, zonal, regional şi mondial, este percepută diferit de la o ţară la alta. Această percepţie
este determinată, în principal, de: nivelul dezvoltării economice a statului respectiv; puterea sa
militară (efective, armament modern – arme inteligente, armă nucleară, sateliţi de comunicaţii
etc.); maniera în care sunt definite interesele sale fundamentale; rolul asumat şi statutul deţinut
de statul respectiv în zonă, regiune şi lume.
Toate acestea fac tot mai dificilă disocierea într-un mediu globalizat în care
vulnerabilităţile interne şi cele externe pot fi generate şi se potenţează reciproc. În primul rând,
vulnerabilităţile diminuează capacitatea de reacţie a ţării respective la riscurile existente sau
potenţiale. Apoi, ele se comportă ca şi cum ar fi un catalizator al manifestării active a unor
30
Ullman R. Redefening Security. În: International Security, vol. 8, nr. 1,1983, p. 153.
31
Pușcaș V. Relaţii internaţionale contemporane. Cluj-Napoca: SINCRON, 1999, p. 55.

11
riscuri şi ameninţări. În acest context, putem menţiona principalele vulnerabilităţi interne ale
Republicii Moldova.
În primul rând, vom evidenţia lipsa unui control din partea autorităţilor constituţionale ale
Republicii Moldova asupra spaţiului de est al ţării şi respectiv asupra segmentului transnistrean
al frontierei de stat moldo-ucrainene în contextul reglementării conflictului transnistrean.
Această vulnerabilitate a statului potenţează riscuri şi ameninţări la adresa securităţii
regionale prin lipsa controlului asupra producerii de echipament militar şi armament, aflat sub
controlul regimului secesionist, creând condiţii pentru crima organizată transfrontalieră şi trafic
ilegal de arme, droguri şi fiinţe umane. În acelaşi timp, dependenţa unilaterală a Republicii
Moldova de sistemele monopoliste străine în domeniul energetic este o vulnerabilitate majoră
care se poate transforma uşor într-o ameninţare la adresa securităţii naţionale.
În al doilea rând, prelungirea perioadei de tranziţie o putem considera ca o vulnerabilitate
a statului care continuă să producă efecte economice, financiare şi sociale nedorite şi să aibă
impact asupra reformelor structurale.
În al treilea rând, este vorba de decalajele economice din societate pe fundalul migraţiei,
şomajului, îmbătrânirii populaţiei, precum şi al existenţei economiei subterane care pot provoca
tensiuni în cadrul societăţii. De fapt, problemele de ordin economic şi social determină ritmul
lent al reformelor. Aici putem menţiona birocraţia excesivă combinată cu fenomenul corupţiei şi
cu un deficit de management în administraţia de stat.
În al patrulea rând, este vorba de vulnerabilităţi caracteristice ţărilor slab dezvoltate:
întârzierea în dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi utilizarea nesatisfăcătoare a
informaţiilor ce vizează interesele naţionale; utilizarea în sfera productivă a unor tehnologii
învechite care pot dăuna sănătăţii oamenilor şi duce la catastrofe ecologice; emigrarea
specialiştilor de înaltă calificare şi slăbirea potenţialului de dezvoltare a ţării.
În acelaşi timp, ameninţările la adresa securităţii naţionale, ca treaptă superioară a
insecurităţii, pot fi clasificate din punct de vedere al:
- provenienţei: interne, externe, combinate;
- perioadei de manifestare: pe timp de pace, în perioadele de criză, în timpul războiului;
- duratei: permanente, temporare;
- acţiunilor adverse: directe, indirecte;

12
 - efectelor produse (urmărite): imediate, pe termen mediu, pe termen lung.32

3.4. Riscurile și amenințările la adresa securității Republicii Moldova

În textul Concenpției Securității Naționale la punctul 1.3. sunt prevăzute riscurile și
amenințările la adresa securității naționale a Republicii Moldova
    1.3. Ameninţări la adresa securităţii naţionale
1.3.1. Conflictul transnistrean. Existenţa regimului separatist amplifică discrepanţa din
cadrul juridic unic al Republicii Moldova, condiţionînd imposibilitatea acordării de asistenţă
juridică cetăţenilor Republicii Moldova din localităţile din stînga Nistrului (Transnistria),
periclitînd totodată cooperarea internaţională judiciară în acest segment. Vor fi intensificate
eforturile în vederea soluţionării problemei acordării de asistenţă juridică cetăţenilor Republicii
Moldova din localităţile din stînga Nistrului (Transnistria), în circumstanţele garantării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate prin instrumente juridice cu conotaţie
internaţională şi europeană la care Republica Moldova este parte. Căile de soluţionare a
conflictului transnistrean se vor baza pe Constituţia Republicii Moldova.
1.3.2. Riscurile apariţiei unor tensiuni interetnice. Republica Moldova, fiind un stat
polietnic şi multinaţional, ameninţarea apariţiei elementelor de şovinism, de naţionalism şi de
separatism este persistentă. Deşi legislaţia ţării la acest subiect este suficient de progresistă şi, la
moment, aceste elemente nu sînt pronunţate, se va ţine cont de interesele tuturor grupelor etnice
de pe teritoriul ţării în promovarea politicii interne şi externe. 
1.3.3. Ameninţarea terorismului international. Pe fundalul descreşterii ameninţărilor de
ordin militar la adresa securităţii internaţionale, sporesc ameninţările neconvenţionale, în
particular globalizarea fenomenului terorismului internaţional şi pericolul proliferării armelor
chimice, biologice, radioactive şi nucleare, inclusiv obţinerea acestora de actorii nonstatali. 
    Diminuarea ameninţării terorismului internaţional şi prevenirea proliferării armelor de
distrugere în masă vor fi posibile doar prin realizarea la nivel internaţional a unor acţiuni
coordonate şi rapide, care reclamă şi participarea Republicii Moldova în virtutea angajamentelor
sale internaţionale. Adiţional la acţiunile întreprinse în contextul cooperării internaţionale,
Republica Moldova implementează, pe plan intern, măsuri antiteroriste.

32
Albu N. Securitatea national aspecte teoretice și practice. Chișinău : Academia Militară a Forțelor Armate
”Alexandru cel Bun”, 2013, p. 87

13
 1.3.4. Ameninţările de origine economică. În virtutea amplasării geopolitice a ţării şi
creşterii interdependenţei economiei Republicii Moldova faţă de sistemul economic mondial,
crizele economice la scară globală şi regională ori instabilitatea de pe pieţele străine tradiţionale
sau de interes prioritar pot avea un impact negativ substanţial asupra economiei ţării. Factorii
majori de risc de origine economică la adresa securităţii naţionale a Republicii Moldova sînt
generaţi de dependenţa excesivă şi unilaterală a sistemelor autohtone electro-energetice şi de
distribuţie a gazului natural de cele monopoliste străine, această dependenţă fiind totodată o
vulnerabilitate internă a statului.
1.3.5. Ameninţările de origine socială. Narcomania, alcoolismul, răspîndirea virusului
HIV/SIDA, alte boli contagioase cu pericol sporit pentru societate, alături de migraţia externă a
forţei de muncă şi de rata scăzută a natalităţii, constituie o ameninţare la adresa bunăstării,
stabilităţii sociale şi politice a ţării. 
1.3.6.  Ameninţările din domeniul  tehnologiilor informaţionale. Instabilitatea şi
disfuncţionalitatea sistemelor informaţionale pot să reprezinte ameninţări accentuate la adresa
securităţii naţionale. Dezvoltarea progresivă a sistemelor electronice de informaţii din Republica
Moldova, gradul lor înalt de interconexiune cu sistemele informaţionale internaţionale facilitează
activitatea factorului criminogen în sfera informaţională şi fac să sporească vulnerabilitatea
sistemelor respective, inclusiv în sferele de importanţă primordială pentru securitatea naţională.
1.3.7.  Ameninţările care derivă din activitatea umană. Factorii tehnogeni şi calamităţile
naturală. Ameninţările care derivă din activitatea umană cu impact asupra securităţii naţionale a
Republicii Moldova sînt: degradarea mediului, exploziile şi incendiile; accidentele la
întreprinderile energetice, la întreprinderile care utilizează agenţi radioactivi şi chimici, la
întreprinderile de transport, efectele transfrontaliere ale unor astfel de accidente.
    Calamităţile naturale care pot determina situaţii de urgenţă în Republica Moldova sînt:
cutremurele, inundaţiile şi alunecările de teren.
1.3.8.  Ameninţarea crimei organizate şi a corupţiei. Crima organizată, inclusiv cea
transfrontalieră, se îmbină uneori cu activitatea organizaţiilor teroriste şi cu proliferarea armelor
de distrugere în masă. Persistenţa factorului criminogen creează condiţii pentru activitatea
teroristă şi proliferarea de armament. În absenţa unui control asupra localităţilor din stînga
Nistrului (Transnistria) şi a segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, fenomenul
crimei organizate devine o ameninţare crescîndă la adresa securităţii naţionale a Republicii

14
Moldova. Acest factor de risc poate produce, de asemenea, efecte negative la nivel subregional şi
regional. Fenomenul corupţiei afectează grav securitatea economică a statului, lezează drepturile
omului, subminează structurile statale şi realizarea progresului social.

3.4.1. Riscurile şi ameninţările de ordin extern

1. Instabilitatea regională şi conflictul de pe teritoriul suveran al Ucrainei limitează
capacitatea Republicii Moldova de a-şi promova interesele strategice:
1) integrarea europeană;
2) procesul de identificare a unei soluţii politice, comprehensive şi viabile privind
conflictul transnistrean, în condiţiile respectării suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale;
3) asigurarea securităţii energetice şi a intereselor comercial-economice ale statului.
2. Acţiunile militare şi informativ-subversive, precum și de diversiune şi potenţialul
extinderii zonei de instabilitate de pe teritoriul Ucrainei au influenţă asupra unor elemente,
grupuri cu atitudini extremiste din Republica Moldova şi menţin riscul extinderii conflictului pe
teritoriul Republicii Moldova.
3. Implicarea cetățenilor străini și persoanelor juridice străine în probleme de politică
internă a Republicii Moldova, prin finanțare, asigurare a suportului logistic,
organizare/conducere a diferitor activități sau manifestații în scopul promovării intereselor
statelor străine.
4. Presiunile politice externe manifestate prin:
1) acordarea de sprijin economic, militar şi politic regimului neconstituţional de la
Tiraspol;
2) impunerea obstacolelor artificiale în accesul produselor moldoveneşti pe pieţele
tradiţionale, inclusiv blocarea accesului cetăţenilor Republicii Moldova pe piaţa muncii din alte
ţări;
3) aplicarea tratamentului diferenţiat faţă de părţi ale teritoriului vamal unic al Republicii
Moldova (regiunea transnistreană, UTA Găgăuzia).
5. Erodarea regimului de control al armelor convenţionale în Europa și încălcarea
Tratatului privind comerțul cu armele convenționale, prezenţa forţelor militare străine în
regiunea transnistreană fără acordul Guvernului Republicii Moldova în contextul persistenţei

15
conflictelor de durată şi a apariţiei conflictelor noi în regiune constituie o ameninţare şi o sursă
de risc la adresa atât a securităţii Republicii Moldova, cât şi a celei regionale.
6. Proiectele integraţioniste în plan subregional promovate de către state și organizații cu
interese de expansiune teritorială, (geo)politică și economică.
7. Dependenţa excesivă de surse energetice, reţelele de distribuire şi/sau furnizorii
controlaţi de un singur stat, combinate cu valorificarea limitată a resurselor energetice
alternative.
8. Influența externă asupra economiei și pieței financiar-bancare, asupra ramurilor de
producere, infrastructurilor critice, conservarea proceselor de modernizare a acestora s-a
materializat activ în ultimii ani și comportă consecințe pe toate dimensiunile securității naționale.
9. Perpetuarea decalajelor de dezvoltare în raport cu statele membre ale Uniunii Europene
şi cu alte state din regiune, precum şi gradul scăzut de rezistenţă faţă de turbulenţele majore de
pe pieţele externe, în special cu referire la sectorul financiar‐bancar.
10. Persistenţa elementelor de propagandă şi intruziune în spaţiul informaţional al
Republicii Moldova, în coroborare cu pârghiile de influenţă în câmpul socialpolitic sau
dependenţa unilaterală de o sigură sursă de aprovizionare cu agenţi energetici pot vulnerabiliza
statul în situaţii de escaladare a tensiunilor în plan regional.
În mod particular, controlul surselor de informare în masă de către entităţi străine,
inclusiv intruziunea în spaţiul informaţional, atrage riscul:
1) distorsionării opiniei publice vizavi de procesele politice şi de securitate în plan
internaţional şi regional;
2) generării atitudinilor ostile ordinii constituţionale, legalităţii, funcţionării instituţiilor
statului, politicii de stat în domeniile economic, social, cultural şi al relaţiilor interetnice;
3) promovării intereselor străine Republicii Moldova şi stabilităţii regionale.
11. Globalizarea spațiului cibernetic amplifică riscul atacurilor asupra infrastructurii
informaționale și de comunicații electronice a statului, manifestînduse prin:
1) amenințarea de subminare a capacităților de comunicații pe timp de criză și, ca urmare,
erodarea capacităților de luare a deciziilor;
2) amenințarea de uz fraudulos sau blocare a accesului prin diverse metode la sistemele și
resursele informaționale de importanță statală, dar și de uz public.

16
 3) amenințări la adresa drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor în spațiul
informațional.

3.4.2. Riscurile şi amenințările de natură transfrontalieră

1. Poziţia geografică favorizează utilizarea de către organizaţiile criminale
transfrontaliere a teritoriului Republicii Moldova în calitate de rută de trafic de persoane,
droguri, arme şi bunuri, precum şi de migraţie ilegală spre statele Uniunii Europene. Persistă
ameninţări şi riscuri la adresa securităţii generate de criminalitatea în domeniul economico-
financiar: traficul de produse contrafăcute, canalele transfrontaliere de trafic a mărfurilor,
activităţile de spălare a banilor, finanţarea terorismului şi pandemiile.
2. Traficul ilicit de armament, materiale şi tehnologii pertinente tehnologiilor nucleare
reprezintă un grad sporit de risc în plan regional, cauzat de conflictele de durată, precum şi de
conflictul actual din regiunea de sud-est a Ucrainei. Accesibilitatea obţinerii de către entităţi
statale şi nonstatale a armelor de distrugere în masă sau a materialelor cu dublă destinaţie,
proliferarea armelor mici şi a armamentelor uşoare relativ ieftine, uşor de transportat şi simple în
aplicare reprezintă un risc la adresa păcii securităţii şi stabilităţii internaţionale, inclusiv a
Republicii Moldova.
3. Terorismul internaţional Activizarea organizaţiilor teroriste, prin realizarea unor
atentate de rezonanţă în regiune, denotă tendinţe îngrijorătoare a acestui fenomen în spaţiul
european, fapt ce reprezentă o provocare majoră la adresa securităţii regionale. Instabilitatea şi
conflictele militare din Orientul Apropiat sporesc riscul terorist pe continentul european.
Contextul regional de securitate, dar şi conflictul nesoluţionat din regiunea transnistreană,
plasează Republica Moldova într-un cadru de risc cu ascendenţă în aspect extremist terorist.
4. Migrația ilegală. Situația social-politică din statele Orientului Apropiat generează
indice de reanimare a filierelor de migrație ilegală, țările de destinație a acestora fiind statele
vest-europene, existând riscul utilizării teritoriului Republicii Moldova în calitate de țară de
tranzit. Un factor destabilizator la acest comportament este lipsa controlului frontierei de stat pe
sectorul raioanelor de est ale Republicii Moldova, fapt care stimulează traversarea ilegală a
frontierei de stat de către grupuri de emigranți ilegali și persoane care prezintă eventuale pericole
la adresa securității naționale.

17
 3.4.3. Riscurile şi ameninţările de ordin intern
1. În calitate de risc la adresa securităţii naţionale, corupţia generează neîncrederea
cetăţenilor în principalele instituţii ale statului şi în factorii politici de decizie, afectează relaţiile
sociale, subminează fundamentele democratice ale societăţii şi credibilitatea statului pe plan
internaţional, determină frustrări care se transformă în acţiuni directe asupra ordinii de drept.
Nivelul de corupţie în organele de stat se dezvoltă în prezenţa mai multor factori de risc:
1) ineficiența mecanismului de declarare și control a averilor și intereselor personale,
precum și cel de declarare și soluționare a conflictelor de interese;
2) vigilenţa redusă a conducătorilor instituțiilor publice faţă de cerinţele de integritate
aplicabile în sectorul public;
3) ingerințele politice asupra instituțiilor statului;
4) reglementări insuficiente în vederea sancționării descurajatoare a delapidărilor din
patrimoniul public;
5) inexistența mecanismelor suficiente de depistare, confiscare și recuperare a bunurilor
rezultate din infracţiunile de corupţie, asimilate corupției și conexe acestora;
6) practica judiciară neuniformă privind aplicarea sancțiunilor descurajatoare pe cauzele
de corupţie, precum și tergiversarea examinării cauzelor de corupție de rezonanță socială sporită;
7) practica penală precară de investigare și sancționare a cazurilor de încălcare a regulilor
de finanţare a partidelor politice, a campaniilor electorale şi a cazurilor de corupere a
alegătorilor.
2. Promovarea unor politici de „soft-power” pentru proliferarea separatismului prin
activităţi şi tactici care au drept scop divizarea societăţii pe criterii etnice, de orientare
geostrategică, politică, prin oferirea de regimuri şi condiţii speciale anumitor entităţi
administrativ-politice.
3. Nesoluţionarea diferendului transnistrean. Se constată o tensionare permanentă în jurul
procesului de reglementare politică a conflictului transnistrean. Lărgirea formatului de negocieri
ar contribui la eficientizarea şi dinamizarea soluţionării acestui diferend.
4. Existenţa unui potenţial militar considerabil în estul Republicii Moldova, inclusiv
prezenţa ilegală pe teritoriul ţării a forţelor militare străine. Consolidarea structurilor de forţă şi
securitate anticonstituţionale, finanţarea lor din exterior şi dotarea structurilor militare separatiste
cu armament şi tehnică militară reprezintă o ameninţare iminentă la valorile constituţionale ale

18
statului. Corelarea acestora cu prezenţa ilegală de trupe militare străine generează o capacitate
militară şi operaţională ridicată de intervenţie pentru atingerea obiectivelor strategice a regimului
separatist.
5. Incapacitatea de a crea condiţii social-economice de trai decente pentru cetăţenii
Republicii Moldova creează riscuri de diminuare a loialităţii acestora faţă de statul moldovenesc
şi poate avea repercusiuni grave asupra securităţii naţionale:
1) destabilizarea socială internă;
2) pierderea capitalului uman, ceea ce generează dezechilibrul structurii forţei de muncă
în favoarea populaţiei pensionate şi a altor indici demografici;
3) creşterea loialităţii cetăţenilor faţă de alte state şi proiecte politice alternative statului
moldovenesc independent şi bazat pe principii democratice.
6. Dependenţa energetică a Republicii Moldova faţă de numărul limitat de ţări furnizori
externi (în special în domeniile gazelor naturale şi a energiei electrice) creează premise pentru
riscuri majore la adresa securităţii naţionale, printre principale fiind:
1) impunerea unor condiţii netransparente Republicii Moldova la formarea tarifului şi în
procesul de livrare a resurselor energetice;
2) sistarea livrărilor, în contextul conflictelor regionale cu implicarea ţărilor producătoare
şi de tranzit de energie;
7. Dependenţa excesivă a ramurilor de export strategice autohtone faţă de pieţele unui
număr limitat de ţări, cu imposibilitatea obiectivă a reprofilării economiei naţionale în cadrul
unei perioade scurte de timp, creează premise pentru riscuri majore la adresa securităţii
naţionale, printre principale fiind:
1) utilizarea de către ţările vizate a dependenţei energetice în calitate de pârghie în
relaţiile politice bilaterale cu Republica Moldova;
2) distrugerea unor sectoare întregi ale economiei naționale și favorizarea pe acest fon a
tendințelor de dezintegrare teritorial-economică a țării.
8. Competitivitatea redusă a economiei naţionale este generată de potenţialul tehnico-
ştiinţific depăşit din majoritatea sectoarelor, de consumul excesiv de energie şi resurse, dar şi de
calitatea joasă a produselor şi costurile de producţie ridicate.
9. Sursele de vulnerabilitate bugetar-fiscală, criminalitatea economică, inclusiv cea
transfrontalieră, influențează negativ asupra îndeplinirii bugetului de stat, contribuie la

19
dezvoltarea economiei tenebre, prin mecanisme de evaziune vamală și fiscală, fraudare fiscal-
vamală a relațiilor comerciale prin utilizarea activă a zonelor off-shore și firmelor autohtone
delicvente.
10. Instabilitatea și procesele curente din sistemul financiar-bancar constituie premise de
insecuritate financiar-bancară și, totodată, amenințări pentru economia națională. Acestea sunt
datoare vulnerabilităților instituționale în gestionarea crizelor de sistem, contracararea
influențelor de grup interne, amorsarea fluctuațiilor valutare. S-au materializat și se manifestă
prin:
1) acționare netransparentă pe piața bancară și de asigurări;
2) favorizare a deturnărilor de mijloace financiare din instituțiile bancare, prin generarea
creditelor neperformante;
3) prejudiciere și derutare a mediului de afaceri, iar în consecință generarea unei
instabilități economice și social-politice în țară;
4) operațiuni suspecte derulate prin intermediul băncilor comerciale ce prezintă indicii
temeinice de „spălare” a banilor. Amenințările asupra sectorului financiar-bancar se manifestă,
de asemnea, prin tranzacții dubioase cu acțiunile instituțiilor bancare, prin influența negativă a
sectorului bancar din regiunea transnistreană.
11. Riscurile în asigurarea populaţiei cu produse alimentare se reflectă prin utilizarea
mecanismelor dubioase la perfectarea tranzacţiilor de import, prin fals în documente, inclusiv la
importul produselor modificate genetic (OMG), expirate, cu substanțe interzise, toxice și
birocratizarea procedurilor de export al mărfurilor agroalimentare. Subvenţiile agricole acordate
nu îşi au efectul scontat de a oferi asistenţă agriculturilor, simultan fiind elucidate pseudo-
investiții în sectorul agricol, concurență neloială la accesarea asistenței financiare.
12. Diminuarea stării de sănătate a populației care se manifestă prin calitatea produselor
și bunurilor utilizate în uzul uman, promovarea și realizarea unui mod sănătos de viață, sistem de
sănătate viabil și capabil să mențină la un nivel înalt prestarea serviciilor medicale.
13. Riscurile ecologice, manifestate prin stocarea, păstrarea şi depozitarea în condiţii de
minimă siguranţă a pesticidelor inutilizabile în agricultură, prin efectele nocive asupra mediului
în gestionarea deşeurilor menajere, prin extinderea gunoiştilor neautorizate şi tergiversarea
procesului de implementare a sistemelor economice productive de valorificare a deşeurilor, prin
exploatarea ilegală a carierelor de pe teritoriul Republicii Moldova şi premisele de situaţii

20
excepţionale generate de acest fenomen şi prin vulnerabilităţile persistente în activitatea
sistemului antigrindină. Se constată existenţa unei capacităţi reduse de prevenire şi de reducere a
efectelor catastrofelor ecologice şi a calamităţilor naturale (alunecări de teren, inundaţii, seisme
ş.a.).
14. Riscurile climaterice, inclusiv provocate de fenomenul schimbărilor climatice,
periclitează progresiv unele dimensiuni de securitate, prejudiciind sănătatea populaţiei, mediul
ambiant, sectorul agricol, în consecință economia națională a Republicii Moldova.
15. Amenințările și riscurile cibernetice interne sunt provocate de:
1) riscurile și amenințările transfrontaliere la adresa infrastructurii informaționale a
statului; 2) criminalitatea informatică și incidentele cibernetice;
3) utilizarea sistemelor informatice, resurselor și tehnologiilor noi, serviciilor și rețelelor
de comunicații electronice în scopuri de obținere ilegală a unor beneficii personale sau
corporative obscure;
4) capacități instituționale și regulatorii reduse de prevenire a riscurilor de securitate
cibernetică în sistemele informaționale și rețelele de comunicații electronice de importanță
statală și publică;
5) competențe profesionale și insuficiență de specialiști calificați în domeniul securității
cibernetice atît în sectorul public, cît și în cel privat.
16. Riscul scurgerii informaţiilor secrete din cadrul autorităţilor publice este determinat
de nivelul scăzut al responsabilităţii funcţionarilor publici şi al cunoştinţelor în domeniul
gestionării documentelor secrete, de lipsa totală a unui sistem de protecţie a secretului de stat în
cadrul sistemului judecătoresc, de lipsa unor măsuri juridice şi procedurale de protecţie la nivel
de Guvern şi al altor autorităţi publice, de comiterea unor încălcări ale legislaţiei în
implementarea prevederilor actelor normative ce reglementează măsurile de protecţie a secretului
de stat, de funcţionarea inadecvată a Comisiei interdepartamentale pentru protecţia secretului de
stat, respectiv, de neasigurarea de către aceasta a atribuţiilor sale de autoritate naţională de
securitate.
17. Riscul de proliferare a tehnologiilor, echipamentelor, componentelor, softurilor
pertinente tehnologiilor nucleare. Controlul procedurii de export – import a tehnologiilor de
destinaţie dublă este ineficient şi necorespunzător obligaţiunilor statului în cadrul tratatelor,

21
convenţiilor internaţionale la care suntem parte, precum şi Rezoluţiei Consiliului de Securitate a
Organizaţiei Naţiunilor Unite 1540.
18. Riscurile demografice manifestate prin scăderea continuă a numărului populației și
îmbătrînirea demografică, natalitatea scăzută, migrația externă excesivă, reducerea numărului
populației în vârstă aptă de muncă și creșterea raportului de dependență pe contul vârstnicilor pot
constitui o barieră în obținerea creșterii economice sustenabile.

22