Sunteți pe pagina 1din 146

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINłE POLITICE, ADMINISTRATIVE ŞI ALE COMUNICĂRII


SPECIALIZAREA: ADMINISTRAłIE PUBLICĂ

INTRODUCERE
ÎN
MANAGEMENTUL ORGANIZAłIILOR NEGUVERNAMENTALE

Anul universitar 2010-2011

Suport de curs pentru învăŃământ la distanŃă

Lect. univ. dr. Balogh Márton


Asist. univ. drd. Natalia Balogh

Cluj-Napoca
2010

1
I. INFORMAłII GENERALE:

Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:

Nume şi prenume: Balogh Marton, lector [Numele cursului]: Introducere în


universitar doctor Managementul Organizatiilor
Birou: [adresă birou]: Departamentul de Neguvernamentale
AdministraŃie Publică, sala I/6, str. Traian [Codul cursului]: UA 3104, 5 credite
Moşoiu, nr.71, Cluj-Napoca [Anul, Semestrul]: III, sem.I
Telefon:0264/431361 [Tipul cursului]: obligatoriu
Fax: 0264/431361 [Pagina web a cursului] – www.apubb
E-mail: balogh@apubb.ro [Tutori]: Natalia Balogh, asistent universitar
ConsultaŃii: miercuri între orele 17,00-18,00 doctorand
sau pe baza unei programări prealabile [Adresa e-mail]: natalia@apubb.ro

RECOMANDĂRI:

Studentii care doresc lămuriri vis-a-vis de cerintele cursului sau de continutul acestuia, dar
care din diferite motive nu se pot prezenta în timpul orelor de consultatii, sunt rugati să contacteze
titularul disciplinei sau tutorele prin e-mail şi vor primi răspuns în maxim 48 de ore. InformaŃiile cu
privire la data şi locul susŃinerii examenului vor fi comunicate şi prin intermediul secretariatului ID.

CONDIłIONĂRI ŞI CUNOŞTINłE PREALABILE:

Înscrierea la cursul de Introducere în Managementul Organizatiilor Neguvernamentale nu


este condiŃionată de parcurgerea unei alte discipline din planul de învăŃământ al specializării
AdministraŃie Publică, dar pentru parcurgerea cu succes a acestui curs şi o mai mai bună înŃelegere
a conceptelor şi a tematicii propuse este necesară stăpânirea unor cunoștinte legate de spatiul public,

2
de metode de culegere şi analizare a datelor statistice, capacitatea de a colecta date despre o temă de
studiu şi de a le analiza în funcŃie de anumite cerinŃe, abilitatea de a tehnoredacta un document si a
naviga pe internet. Finalitatea acestui curs se leagă de întelegerea rolului şi locului pe care-l ocupă
organizaŃiile neguvernamentale-noprofit în societate.

DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de Introducere în Managementul Organizatiilor Neguvernamentale doreşte să ofere


câteva noŃiuni introductive despre modul de funcŃionare al ONG-lor, cât şi despre locul şi rolul pe
care acestea îl ocupă în societate. Pentru atingerea acestui obiectiv, pe parcursul semestrului
studentilor le vor fi prezentate concepte de bază folosite în domeniu și vor fi sintetizate principalele
aspecte relevante în functionarea organizatiilor neguvernamentale cu accent asupra elementelor
specifice evolutiei sectorului din România. În cadrul cursului se va acorda o atenŃie deosebită
aspectelor legate de managementul organizaŃiilor neguvernamentale şi a modului de relaŃionare a
acestuia cu alte sectoare ale societăŃii: sectorul de stat și cel privat orientat spre obtinerea profitului.
La finalul cursului stundetii vor avea cunoștintele necesare pentru întelegerea locului și rolului
organizatiilor neguvernamentale în societate și pentru a se putea integra în activitatea unui ONG.

ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Tematica cursului este împărŃită în trei secŃiuni diferite. Prima secŃiune se referă la apariŃia
și evoluŃia sectorului neguvernamental, definiŃii, caracteristici, roluri şi funcŃii ale organizatiilor
neguvernamentale tn societate, a doua secŃiune are în vedere tratarea aspectelor specifice legate de
managementul organizaŃiilor neguvernamantale (atragere de fonduri, acŃiuni colective), iar în cea
de-a treia secŃiune vor fi abordate subiecte ce vizează relaŃia dintre sectorul nonprofit şi celelalte
sectoare ale societăŃii (sectorul public și cel de afaceri, imagine şi relaŃii publice).

3
I. NoŃiuni introductive, funcŃii/roluri, caracteristici (prima sectiune):

1. OrganizaŃiile neguvernamentale nonprofit: concepte de bază şi apariŃia sectorului;


2. Sectorul neguvernemental - nonprofit: tipologie; principalele caracteristici
3. Roluri şi funcŃii ale organizaŃiilor neguvernamentale – nonprofit în societate;
4. EvoluŃia istorică a sectorului neguvernamental şi nonprofit;
5. Cadrul legal al funcŃionării organizaŃiilor neguvernamentale

II. Managementul organizaŃiilor neguvernamentale (a doua sectiune):

6. Managementul ONG-lor. Capacitatea organizaŃională a organizaŃiilor neguvernamentale –


nonprofit
7. AcŃiuni colective în cadrul organizaŃiilor neguvernamentale - nonprofit: voluntariat, lobby şi
advocacy, campanii publice;
8. FinanŃarea sectorului asociativ, rolul finanŃatorilor în susŃinerea şi dezvoltarea ONG-lor,
fundraising;

III. Cooperarea inter-sectorială (a treia sectiune):

9. Raporturile dintre instituŃiile administraŃiei publice şi organizaŃiile neguvernamentale-nonprofit.


Raporturile dintre organizaŃiile neguvernamentale nonprofit şi sectorul de afaceri;
10. Imaginea publică şi credibilitatea sectorului neguvernamental: relaŃia cu mass-media,
imbunăŃăŃirea imaginii publice şi tehnici de comunicare externă
11. Schimbări şi tendinŃe în sectorul non-profit
12. Recapitulare

4
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂłILOR IMPLICATE DE CURS

În timpul semestrului se vor organiza două întîlniri cu studentii (sub forma unor prelegeri) în
functie de datele stabilite pentru activitătile didactice de predare. Chiar dacă prezenŃa nu este
obligatorie, participarea la cursuri le oferă studentilor posibilitatea de a întelege și a se familiariza
cu principalii termeni şi conceptele specifice sectorului neguvernamental–nonprofit, de a cere
informaŃii suplimentare şi de a interacŃiona în mod direct atât cu titularul de disciplină, cât şi cu
tutorele. Prelegerile vor avea şi un suport electronic (prezentări powerpoint) care vor putea fi
accesate de pe pagina de internet a Catedrei de Administratie Publică (www.apubb.ro) la sectiunea
cadre didactice. StudenŃii au libertate deplină cu privire la modul în care îşi gestionează parcurgerea
şi însuşirea conceptelor de bază cuprinse în suportul de curs. Există însă la finalul fiecărui modul
câteva întrebări de autoevaluare care-i ajută pe studenŃi să aprecieze care este nivelul lor de
pregătire raportat la cerinŃele cursului.

MATERIALE BIBLIOGRAFICE

Surse bibliografice obligatorii:


1. Anheier, Helmut – Nonprofit Organisations – Theory, management and policy, Editura
Routledge, New York, 2005.
2. Badila, A., Lisetchi, M., Olteanu, I., Ticiu, R. - Organizatii neguvernamentale Ghid practic,
ed. Brumar, Timișoara, 2002.
3. J. Steven Ott, - Understanding nonprofit organizations, Westview Press, Colorado, USA,
2001.
4. Vera Dakova, Bianca Dreosi, Jenny Hyatt, Anca Socolovschi, - Review of the Romanian
NGO Sector, Bucureşti, 2000.

MATERIALE ŞI INSTRUMENTE NECESARE PENTRU CURS

Pentru desfășurarea unor activităti optime în cadrul cursului va fi nevoie de următoarele:


• suportul de curs în format electronic sau listat;

5
• acces la un calculator dotat cu internet şi Microsoft Office (Powerpoint);
• adresă de e-mail transmisă secretariatului ID pentru a putea comunica cu titularul de
disciplină şi/sau tutorele.

POLITICA DE EVALUARE ŞI NOTARE

Nota finală va fi obtinută în urma unui examen susŃinut la sfârşitul semestrului. Examenul
propriu-zis va contine un set de întrebări (3-5 întrebări) care vizează aspectele discutate în cadrul
celor două întâlniri programate. Studentii vor primi 1 punct din oficiu, iar celelalte puncte vor fi
distribuie în functie de gradul de dificultate al întrebărilor. Studentii care doresc mărire de notă pot
participa în sesiunea de restante, dar trebuie să tină cont de următoarele aspecte: dacă la examenul
de mărire de notă obŃin o notă mai mică decât nota obŃinută la primul examen, le rămâne nota mai
mică, iar dacă la examenul de mărire nu obŃin o notă de trecere vor primi nota 5.

CALENDARUL CURSULUI ŞI STRUCTURAREA MATERIALULUI

Cursul este structurat pe trei module, fiecare modul abordând o temă relevantă pentru
întelegerea fenomenelor specifice sectorului neguvernemental–nonprofit. La rândul său fiecare
modul este compus din trei unităŃi de învăŃare distincte.
Prima întâlnire va aborda următoarele teme de curs:
1. OrganizaŃiile neguvernamentale nonprofit: concepte de bază şi apariŃia sectorului;
2. Sectorul neguvernemental - nonprofit: tipologie; principalele caracteristici
3. Roluri şi funcŃii ale organizaŃiilor neguvernamentale – nonprofit în societate;
4. EvoluŃia istorică a sectorului neguvernamental şi nonprofit;
5. Cadrul legal al funcŃionării organizaŃiilor neguvernamentale
6. Managementul ONG-lor. Capacitatea organizaŃională a organizaŃiilor neguvernamentale –
nonprofit
7. AcŃiuni colective în cadrul organizaŃiilor neguvernamentale - nonprofit: voluntariat, lobby şi
advocacy, campanii publice;

6
În cadrul celei de-a doua întâlniri vor fi parcurse următoarele teme:
8. FinanŃarea sectorului asociativ, rolul finanŃatorilor în susŃinerea şi dezvoltarea ONG-lor,
fundraising;
9. Raporturile dintre instituŃiile administraŃiei publice şi organizaŃiile neguvernamentale-
nonprofit; Raporturile dintre organizaŃiile neguvernamentale nonprofit şi sectorul de afaceri;
10. Imaginea publică şi credibilitatea sectorului neguvernamental: relaŃia cu mass-media,
imbunăŃăŃirea imaginii publice şi tehnici de comunicare externă
11. Schimbări şi tendinŃe în sectorul non-profit
12. Recapitulare

Întâlnirile vor avea loc la sediul FacultăŃii de ŞtiinŃe Politice, Administrative şi ale
Comunicării. Orarul şi sălile vor fi anunŃate ulterior prin e-mail de către secretariatul ID. Data
examenului final va fi stabilită la ultima întâlnire şi va fi transmisă prin email de către secretariatul
ID.

ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ

Pe toată perioada derulării examenului studentilor le este interzis să comunice între ei sau să
se folosească de materiale ajutătoare (suporturi de curs). Acei studenŃi care nu respectă regulile
stabilite și comunicate la începutul examenului și încearcă să copieze sau să vorbească cu colegii
lor, vor fi atenŃionaŃi o dată să înceteze comportamentul nedorit, iar a doua oară vor fi eliminati din
examen cu propunerea de convocare a comisiei de etică a facultăŃii care va decide sancŃiunea
potrivită. Pentru studentii care vor fi descoperiti copiind se va propune măsura exmatriculării. În
cazul în care în locul unui student se prezintă o persoană neautorizată, aceasta va fi scoasă afară din
examen şi apoi studentul în locul căruia s-a prezentat persoana neautorizată la examen va fi chemat
în faŃa comisiei de etică a facultăŃii care va decide sancŃionarea acestuia, propunerea profesorului
fiind exmatricularea. Pentru a se evita astfel de situaŃii, la sfârşitul examenului, când studenŃii vor
preda foaia de examen, li se va solicita să prezinte carnetul de student. De asemenea, ei vor trebuie
să semneze într-un tabel că au fost prezenŃi la examen.

7
STUDENłI CU DIZABILITĂłI

Pentru studenŃii cu dizabilităŃi motorii s-a instituit măsura instalării unui lift în clădirea
facultătii. Până în momentul în care liftul va deveni functional se vor face aranjamentele necesare în
vederea desfăşurătii întâlnirilor de predare și a consultaŃiilor într-o sală care să le fie uşor accesibilă.
StudenŃii care prezintă alte tipuri de dizabilităŃi sunt rugaŃi să contacteze titularul disciplinei sau
tutorele pentru a putea discuta şi identifica modul în care cursul şi activităŃile de învăŃare/predare
pot fi structurate astfel încât să răspundă nevoilor lor.

ALTE INFORMAłII RELEVANTE

Studentii care doresc să îşi întocmească lucrarea de licentă pe un subiect care poate fi
asimilat cursului de managementul organizatiilor neguvernamentale sunt rugaŃi şă contacteze
titularul disciplinei nu mai tâtziu de data de 1 decembrie 2008, pentru acordul de principiu, urmând
ca datele concrete şi calendarul predării diferitelor părŃi din lucrare să fie stabilit ulterior, de comun
acord, între titular şi student.

8
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS

Cursul va fi structurat pe trei module care, la rândul lor, vor fi organizate după cum urmează:

Modul I –OrganizaŃii neguvernamentale - evoluŃie, roluri şi cadrul de funcŃionare în


societăŃile moderne
Obiective, Ghid de studiu
Unitatea 1 - OrganizaŃiile neguvernamentale: a) definire, concepte de bază; b) evoluŃie (apariŃia şi
evoluŃia sectorului asociativ);
Unitatea 2 - Sectorul neguvernamental: principalele caracteristici şi funcŃii ale organizaŃiilor
neguvernamentale; contextul apariŃiei şi dezvoltarea sectorului în anii 90.
Unitatea 3 - Cadrul legal al funcŃionării organizaŃiilor neguvernamentale
Bibliografie obligatorie/recomandată

Modulul II – SpecificităŃi ale managementului organizaŃiilor neguvernamentale


Obiective, Ghid de studiu
Unitatea 1 –Managementul organizaŃiilor neguvernamentale
Unitatea 2 – AcŃiuni colective în cadrul ONG: voluntariat, lobby şi advocacy, campanii publice.
Unitatea 3 - FinanŃarea sectorului asociativ, rolul finanŃatorilor în susŃinerea şi dezvoltarea ONG,
fundraising
Bibliografie obligatorie/recomandată

Modulul III – Cooperare cross-sectorială


Obiective, Ghid de studiu
Unitatea 1 – Cooperarea cross-sectorială: raporturile dintre instituŃiile administraŃiei publice şi
organizaŃiile neguvernamentale, relaŃia cu sectorul de afaceri
Unitatea 2 – Imaginea publică şi credibilitatea sectorului neguvernemental
Unitatea 3 - Schimbări şi tendinŃe în sectorul non-profit din România
Bibliografie obligatorie/recomandată

9
Modul I –OrganizaŃii neguvernamentale - evoluŃie, roluri şi cadrul de
funcŃionare în societăŃile moderne

Scop: Acest modul îşi propune o introducere în elementele de bază ale studierii sectorului non-
profit şi introducerea termenilor specifici acestui domeniu. Un element important al acestei părŃi va
consta din prezentarea rolului ocupat de sectorul neguvernamental în societăŃile moderne, precum și
cadrul legal în care își desfășoară activitatea și functionează organizatiile neguvernamentale.

Obiective specifice:
• Stabilirea şi definirea conceptelor de bază;
• Prezentarea principalelor etape din evoluŃia sectorului asociativ, cu accente asupra sectorului
non-profit din România
• Identificarea principalelor tipuri de organizaŃii neguvernamentale.
• Descrierea contextului de dezvoltare a sectorului nonprofit după RevoluŃia din 1989 din
România.
• Stabilirea principalelor funcŃii ale sectorului neguvernamental
• Descrierea cadrului legal de funcŃionare al organizaŃiilor neguvernamentale

Ghid de studiu: Primul modul al acestei discipline trebuie privit cu maximă atenŃie deoarece pe
baza informaŃiilor puse la dispoziŃia cursanŃilor aceştia vor dobândi informaŃii şi abilităŃi importante
în perspectiva înŃelegerii funcŃionării sectorului asociativ. Cursantul trebuie să acorde atenŃie atât
datelor teoretice, cât şi dezvoltării unei capacităŃi de sinteză şi analiză indispensabile. La sfârşitul
modulului vor fi propuse mai multe întrebări care îl vor ajuta pe student la evaluarea cunoştinŃelor
dobîndite.

Schema logică a modulului: Modulul de fată este organizat în trei unităti: prima parte are în vedere
prezentarea și definirea conceptelor de bază cu care se va operationaliza pe parcursul semestrului,
luând în considerare și evolutia istorică a fenomenului asociativ, a doua parte prezintă principalele
caracteristici și functii pe care le posedă organizatiile neguvernamentale, precum și o prezentare
succintă a aparitiei și dezvoltării sectorului în perioada post decembristă, iar a treia parte se referă la
cadrul legal în care functioneza și își desfășoară activitatea organizatiile neguvernamentale.

10
Unitatea 1 - OrganizaŃiile neguvernamentale: a) definire, concepte de bază; b) evoluŃie
(apariŃia şi evoluŃia sectorului asociativ);

Concepte cheie

• al treilea sector, sector neguvernamental, sector asociativ, sector non-profit,

În cadrul societăŃii, de-a lungul istoriei, din punct de vedere politic, se deosebesc două
categorii de actori: statul pe de o parte şi, societatea civilă pe de altă parte. Datorită acestui model
societatea era împărŃită în două sectoare: sectorul public şi sectorul privat. Această diferenŃiere
clasică este reflectată în sistemul juridic continental prin existenŃa a două ramuri de drept: drept
privat şi drept public. Dar cu trecerea timpului această diferenŃiere s-a dovedit a fi perimată. În
societăŃile moderne s-a manifestat din ce în ce mai accentuat o nouă diferenŃiere în cadrul societăŃii
civile: un sector orientat spre obŃinerea profitului şi un altul care nu urmăreşte acest lucru (sector
non-profit, aşa numitul cel de-al treilea sector).

Tabel 1 – DiferenŃierea celor trei sectoare ale societăŃilor moderne


Organizatia profit OrganizaŃia Organizatia non-profit
guvernamentală
- Scop - isi propune - au ca scop de a - prestarea de
producerea de organiza şi servicii pentru
bunuri şi servicii controla prin comunitate, fiind
în vederea mecanisme exclusa varianta
obŃinerii de profit specifice obtinerii
- raportul cost- menŃinerea ordinii profitului in
beneficii trebuie sa şi a bunăstării schimbul
Dpdv al fie pozitiv sociale acestora.
materializar - indivizii care - - existenta profitului – e posibila, dar
ii masurarii lucreaza aici decid trebuie sa se reintoarca in cadrul
Succesului dupa bunul plac ce serviciilor furnizate societatii (nu e
se intampla cu redistribuit membrilor societatii)

11
profitul obtinut
- cine - din p de vedere al - cetăŃenii - sarcini care necesită compasiune şi
alege evaluării sarcinilor dăruire faŃă de ceilalŃi, implică
daca avute încredere nemărginită din partea
sunt sau prin alegeri, clienŃilor, necesită muncă voluntară
nu de - piaŃa referendum – sau prin şi capacitate de a oferi ocrotire şi
succes impozite atenŃie personală

Dacă în zilele noastre importanŃa acestui sector rezidă în primul rând în puterea economică
avută la îndemână, nu acelaşi lucru se putea spune la apariŃia lui.
La începuturile lor aceste asocieri cetăŃeneşti aveau mai ales un rol politic, acela de a apăra
şi de a constitui instituŃiile de bază ale statului de drept şi a economiei de piaŃă. Aceste obiective în
decursul timpului nu s-au schimbat, poate doar importanŃa lor a scăzut.
Din punct de vedere economic putem spune că cel de-al treilea sector este un mijloc de
perfecŃionare a economiei de piaŃă şi s-a născut pentru a asigura anumite servicii inexistente până
atunci. Motivul pentru care aceste servicii nu erau asigurate de către sectorul de stat sau cel orientat
spre obŃinerea profitului era unul relativ simplu: veniturile rezultate din urma acestor activităŃi nu
reprezentau un profit pentru sectorul de afaceri şi nici nu conduceau la creşterea veniturilor bugetare
pentru instituŃiile publice. În perioada capitalismului timpuriu aceste servicii făceau parte mai ales
din domeniul social şi din acest motiv întâlnim ca denumiri ale organizaŃiilor neguvernamentale şi
denumirea de organizaŃii de caritate.
După cel de-al doilea război mondial guvernele naŃionale, mai ales cele din vestul Europei,
au recunoscut importanŃa sectorului nonprofit în asigurarea stabilităŃii democratice. Ca urmare a
acestei recunoaşteri s-a trecut la elaborarea unui cadru juridic unitar:
• pentru a se reduce influenŃa statului asupra acestui sector
• pentru a aduce un plus de transparenŃă în activitatea organizaŃiilor nonprofit.

In concluzie in literatura de specialitate s-au conturat doua teorii cu privire la apariŃia


sectorului neguvernamental – teoria economică şi teoria politică.
Conform teoriilor economice sectorul nonprofit este un mijloc de perfecŃionare a pieŃelor –
de a preveni şi diminua efectele eşecurilor pieŃei.

12
Conform teoriilor politice sectorul nonprofit are un rol important în asigurarea stabilităŃii
democratice.
Pentru cuvântul management care provine de englezescul management DicŃionarul
Explicativ al Limbii Române reŃine următoarele sensuri:
 activitatea şi arta de a conduce,
 ansamblul activităŃilor de organizare, de conducere şi de gestiune a întreprinderilor,
 ştiinŃa şi tehnica organizării şi conducerii unei întreprinderi.
În literatura de specialitate managementul este definit ca ”meseria care constă în a conduce,
într-un context dat, un grup de oameni cu scopul de a atinge în comun obiective conforme
finalităŃilor organizaŃiei de apartenenŃă”. De aici se pot trage cel puŃin 5 concluzii:
1. Managementul este o meserie: deci o activitate practică ce regrupează un ansamblu de
experienŃe, cunoştinŃe tehnice şi relaŃionale. Nu este vorba aici nici de un proces abstract, nici de
teorie.
2. Această meserie constă în a conduce. “A conduce” trebuie perceput ca un termen generic pentru
a desemna diferite stiluri de management care sunt posibile.
3. Meseria în cauză se exercită într-un context dat; este vorba aici de mediul economic, politic,
social, tipul de cultură dominant, mentalităŃile, tradiŃiile ce determină apariŃia unor
constrângeri/oportunităŃi specifice.
4. Managementul presupune totodată a conduce un grup de oameni; nu trebuie deci confundat
managementul cu simplul fapt de a avea un grup de oameni în subordine.
5. Managementul vizează atingerea în comun a unor obiective conforme cu finalităŃile
organizaŃiei.
La modul general, organizaŃia poate fi definită ca un grup de indivizi care se structurează în
mod intenŃionat în vederea realizării unor scopuri, obiective comune.
Mărimea acestui grup organizat (ONG) variază de la 2 persoane la câteva sute.
Viziunea grupului reprezintă imaginea pe care persoana şi-o formează despre activitatea pe care o
vor desfăşura. Misiunea organizaŃiei este în acord cu obiectivele pe care şi le propune. ONG-le,
indiferent de mărimea lor, trebuie să aibă un plan strategic (viziune strategică), care se referă la
măsuri, programe, prin care se stabilesc modalităŃile de realizare a obiectivelor.
La începutul anilor 90, în România – în anumite contexte s-au atribuit organizaŃiilor
neguvernamentale şi termenul de antiguvernamental datorită unei lipse acute de informaŃii cu
privire la modul de structurare şi operare al ONG-lor şi al societatii civile.

13
Alte expresii similare celei de "nonprofit" şi care pot fi întâlnite ca atribute ale
organizaŃiilor neguvernamentale sunt "nepatrimonial" sau "fără scop lucrativ", al „treilea
sector”, „sector asociativ”. Ca şi în cazul atributului "nonprofit", nici acestea nu trebuie înŃelese la
modul absolut. "Nepatrimonial" nu înseamnă că organizaŃia nu poate avea un patrimoniu propriu,
tot aşa cum "fără scop lucrativ" nu înseamnă că organizaŃia nu ar putea derula şi activităŃi cu
caracter lucrativ, cu alte cuvinte orientate către obŃinerea de profit, atâta timp cât veniturile obŃinute
sunt destinate atingerii scopului generic al organizaŃiei.
În raport cu apartenenta comentatorilor la o cultură sau alta, există şi alte sintagme prin care
sunt desemnate organizaŃiile neguvernamentale. În Marea Britanie, de exemplu, ele se numesc
organizaŃii voluntare. Acest lucru se datorează faptului că britanicii, în general, văd ca şi
caracteristică definitorie a organizaŃiilor neguvernamentale, implicarea voluntară în procesul de
conducere a acestora (activitatea consiliului de administraŃie) sau în desfăşurarea activităŃilor
curente (fără a fi exclusă posibilitatea angajării de personal).
Odată cu apariŃia sectorului nonprofit s-a conştientizat că nici sectorul de stat şi nici piaŃa nu
pot rezolva toate necesităŃile apărute în cadrul societăŃii. În ultimii ani peste tot în lume se constată
că încrederea în capacitatea de rezolvare a problemelor de către guvernanŃi scade tot mai mult. În
concordanŃă cu acest fapt se constată şi o întărire a rolului aşa numitului „cel de-al treilea sector”
pe lângă celelalte două sectoare cel public şi cel profit. Pentru a fi cât mai exacŃi, trebuie să
precizăm că efectul iniŃiativelor venite din partea cetăŃenilor, deci a iniŃiativelor venite „de jos-în
sus”, a fost că atât interesul public, cât şi cel economic a fost lăsat în urma acestora în anumite
domenii ale societăŃii, lăsând problema rezolvării conflictelor în mâna celor care sunt direct
interesaŃi. Aceste practici conduc la întărirea influenŃei cetăŃenilor şi a sectorului civil.

DefiniŃia sectorului nonprofit

Încercarea de definire a unui domeniu de ştiinŃă, a unui concept sau a unui fenomen social
devine de actualitate în momentul atingerii maturităŃii de către acesta. Găsirea unei definiŃii unanim
acceptate pentru sectorul nonprofit sau cel de-al treilea sector este însă o sarcină complexă.
Considerăm însă că definiŃia cea mai completă a fost formulată în anul 1992 de către Lester Salmon
şi Helmut Anheier în lucrarea lor intitulată “ Social Origins of Civil Society”. Ei au stabilit şapte
criterii care în opinia lor caracterizează sectorul nonprofit. Cele şapte criterii sunt:

14
 InstituŃionalizarea - Primul criteriu se referă la faptul că organizaŃiile nonprofit trebuie să
aibă scopuri explicite şi o structură care să permită dezvoltarea internă şi dialogul cu alte
instituŃii, să fie înregistrate juridic şi să aibă statut juridic separat.
 Separarea de stat (de natura privata) - Cel de-al doilea criteriu se referă la separarea de
organizaŃiile/instituŃiile de stat, fiind constituite pe baza exercitării dreptului la libera
iniŃiativă şi libera asociere.
 Non-distribuŃia profitului - Prin non-distribuŃia profitului se înŃelege faptul că aceste
organizaŃii nu au ca obiectiv obŃinerea de profit. Acest lucru nu înseamnă că ele nu pot
obŃine profit, ci mai degrabă, faptul că acest profit nu poate fi distribuit printre „acŃionari”,
membri fondatori, curatori, etc. ai organizaŃiei în cauză, ci se foloseste doar pt. atingerea
obiectivelor declarate
 Autonomia - Criteriul autonomiei se referă la faptul că obiectivele proprii ale organizaŃiei
sunt stabilite de membrii acesteia şi nu de o altă organizaŃie sau pe baza influenŃelor venite
din exterior, cu alte cuvinte organizaŃia are capacitatea de a-şi asuma decizii privind
funcŃionarea internă sau relaŃiile cu alte instituŃii.
 Voluntariatul - Cel de-al cincilea criteriu care caracterizează organizaŃiile nonprofit, cel al
voluntariatului, se referă la faptul că aceste organizaŃii sunt înfiinŃate voluntar fără a fi
impuse de vreun organism superior şi în cadrul acestor organizaŃii sunt utilizaŃi frecvent
voluntarii
 Nemisionarismul religios – nu au ca scop promovarea unei anumite religii (cazul
bisericilor) dar pot avea ca scop educaŃia religioasa.
 Apolitismul - nu se implică în competiŃia politică (nu se implică în acapararea şi exercitarea
puterii politice).
Primele cinci criterii prezentate de cei doi autori au caracter obligatoriu indiferent de societatea
sau Ńara despre care discutăm, iar ultimele două sunt utilizate cu valoare recomandativă.

O altă definitie dată organizaŃiilor nonprofit are în vedere faptul că acestea sunt entitãŃi
neguvernamentale, constituite din punct de vedere structural-legal într-o formă caritabilă sau nu
pentru profit, al căror scop principal este cel de furnizare a unor servicii publice sau de apãrarea

15
unei cauze. Ele sunt deci organizaŃii private desemnate a servi obiectivelor publice sau quasi-
publice.”1
OrganizaŃiile nonguvernamentale mai pot fi definite și ca structuri intermediare situate între
sectorul public şi cel privat, menite sã echilibreze şi sã direcŃioneze într-un anumit sens activitatea
acestora prin interacŃiunile pe orizontalã dintre structurile întregului sector asociativ şi pe verticalã
cu instituŃiile celor douã sectoare, implicarea în soluŃionarea problemelor societãŃii fiind
complementarã din cauza mediului instabil şi complex.
În concluzie, putem spune că organizaŃiile neguvernamentale sunt structuri
instituŃionalizate de natură privată ce pot activa fie ca grupuri informale, fie înregistrate ca persoane
juridice, şi care sunt independente în raport cu orice autoritate publică. Ele nu urmaresc nici accesul
la puterea politică şi nici obŃinerea de profit.
Dacă luăm în vizor domeniul în care activează organizaŃiile nonprofit din Ńările dezvoltate
atunci observăm că, în Japonia şi Anglia acestea activează în domeniul învăŃământului, în Germania
şi Statele Unite ale Americii în domeniul sănătăŃii, iar în FranŃa şi Italia, mai ales în domeniul
asigurării sociale. În aceste Ńări statul are mai ales un rol de supraveghere asupra sectorului
nonprofit, adică conformarea acestora în sistemul economico-juridic şi în anumite situaŃii furnizarea
mijloacelor materiale necesare funcŃionării. În schimb în Ńările aflate în dezvoltare organizaŃiile
nonprofit acŃionează mai ales în domeniul dezvoltării economice.
Dacă acceptăm acea idee că societatea este “ordinea continuă şi structurată a relaŃiilor dintre
oameni”, atunci trebuie să remarcăm că această ordine este cu două sensuri. O ordine care este
impusă de sus de la nivelul statului şi o ordine venită de jos care derivă din iniŃiativele cetăŃeneşti, o
ordine “spontană”. Această ordine spontană este instituită de către societatea civilă. Cele două nu
se află întotdeauna în consens, de foarte multe ori existând între ele o stare conflictuală. Tratarea
acestor stări conflictuale într-un mod sănătos însă, are efecte benefice asupra dezvoltării
democraŃiei.
In acest sens, un alt termen ce trebuie definit încă de la începutul acestui material este cel de
societate civilă care în viziunea lui Jean Cohen şi Andrew Arato însumează trei trăsături definitorii.
În primul rând, societatea civilă trebuie să se ancoreze cu totul în sfera publică, separându-se
astfel atât de sectorul privat, cât şi de instituŃiile politice. Dar unii analişti consideră partidele
politice cu orientare şi ideologie pluralist democratică o forŃă importantă în construirea şi

1
Vlãsceanu, M., Sectorul nonprofit, Contexte, Organizare, Conducere, Editura Paideia, Bucureşti, 1996, p.19.

16
menŃinerea societăŃii civile. Cu toate acestea, în concepŃia lui Cohen şi Arato, aceste organizaŃii tind
în cele din urmă să obŃină putere pentru ele însele şi pentru reprezentanŃii lor situându-le astfel
împotriva intereselor împărtăşite şi negociate prin intermediul instituŃiilor specifice societăŃii civile.
O a doua trăsătură evidenŃiată de această definiŃie este reprezentată de tendinŃa de
instituŃionalizare a acŃiunilor care contribuie la construirea şi menŃinerea societăŃii civile. Altfel
spus, nu este suficientă o simplă dezaprobare individuală a practicilor şi politicilor guvernamentale,
chiar dacă aceasta este exprimată în public. Această opoziŃie trebuie exprimată de către o
organizaŃie care are o structură bine definită, ce-i permite coordonarea activităŃilor şi stabilirea de
interacŃiuni cu alte organizaŃii sociale, având scopuri şi obiective în concordanŃă cu activităŃile
desfăşurate.
În ultimul rând, cu toate că opŃiunea pluralistă nu este o condiŃie sine qua non pentru
instituŃiile care participă la crearea societăŃii civile, ele încetează să mai participe la acest proces
atunci când depăşesc cadrul legal al dialogului public în statul de drept.
DicŃionarul de politică Oxford2 defineşte societatea civilă ca fiind „ansamblul asociaŃiilor
intermediare care nu sunt nici statul şi nici familia (extinsă); drept urmare, societatea civilă include
asociaŃii voluntare, firme şi alte organe corporative. O societate civilă nu este populaŃia unui stat ca
atare şi este foarte departe de a fi un simplu amalgam de oameni de pe un anumit teritoriu.
Societatea civilă este seria de relaŃii şi de organizaŃii care are tendinŃa de a forma un sistem
politic”3. DicŃionarul oferă şi o exemplificare pentru această definiŃie, referindu-se la istoria FranŃei
de la 1780 încoace: „statul a fost reformat şi redefinit de mai multe ori, dar FranŃa a rămas o
societate civilă continuă şi distinctă în toată această perioadă. Nici Europa, nici Bretania sau
Provence, luate separat, în pofida faptului că puteau avea societăŃi într-un anumit sens, nu au avut o
societate civilă în modul în care are FranŃa”.4
Într-un alt dicŃionar de termeni politici5, Domique Chagnollaud afirmă că „în accepŃia
comună, această expresie (societatea civilă) desemnează ansamblul actorilor şi raporturilor dintre
actorii ce constituie trama vieŃii sociale (sfera privată) şi economice (piaŃa) unei Ńări. Societatea
civilă se opune statului şi, prin extensie, tuturor lucrurilor legate de activităŃile specializate ale vieŃii
politice. Astfel, numirea în guvern a unui medic, a unui industriaş ori a unui sportiv neaparŃinând

2
„OXFORD, DicŃionar de Politică”, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 2001
3
idem, p.419-420
4
idem, p.420
5
Domique Chagnollaud, „DicŃionar al vieŃii politice şi sociale”, Ed. ALL, Bucureşti 1999

17
nici unei formaŃiuni politice reprezintă o deschidere către societatea civilă , accesul la această
funcŃie fiind, de obicei, rezervat profesioniştilor politici”6.
Efortul de definire a societăŃii civile a lui Dominique Colas se centrează pe identificarea
funcŃiilor acesteia. Astfel, „funcŃiile societăŃii civile în societatea modernă sunt de a veghea la
securitate, de a asigura protecŃia propietăŃii private şi a libertăŃii personale. Privită în mod abstract
(în ea însăşi), societatea civilă este câmpul de luptă pe care se înfruntă interesele individuale private
ale tuturor împotriva tuturor”7. Societatea civilă, continuă Colas, „permite existenŃa nu doar a
individului care-şi urmăreşte interesul său subiectiv, ci şi a unor grupuri disidente faŃă de stat, şi a
căror disidenŃă este fundamentată juridic”8
DefiniŃiile oferite mai sus se axează, în general, pe o singură direcŃie de definire sau pe
considerarea unui singur aspect al conceptului de societate civilă, încercând identificarea sferei
societăŃii civile, a actorilor din cadrul acesteia, a rolurilor acesteia în societate, a meritelor societăŃii
civile sau a ceea ce nu reprezintă societatea civilă. Se pot trage însă concluzii din aceste definiŃii,
care să ofere o imagine completă asupra a ceea ce reprezintă conceptul de societate civilă şi asupra
conŃinutului acestuia. Astfel, societatea civilă reprezintă partea societăŃii, cuprinsă între individ şi
stat, care include asociaŃii de toate felurile (nefiind populaŃia unui stat ca atare şi fiind departe de a
fi un simplu amalgam de oameni de pe un anumit teritoriu) împreună cu relaŃiile dintre acestea, şi
dintre acestea şi instituŃiile statului, şi care are rolurile de a veghea la securitatea societăŃii în
ansamblu, de a asigura protecŃia propietăŃii private şi a libertăŃii personale, şi de a influenŃa statele
prin intermediul acŃiunii lor.
Unele definiŃii plasează societatea civilă în opoziŃie faŃă de instituŃiile statului, însă această
viziune asupra societăŃii civile contravine majorităŃii convingerilor actuale care identifică un rol mai
degrabă complementar al societăŃii civile în raport cu aceste instituŃii. Această opoziŃie este regăsită
mai ales în scrierile disidenŃei din Ńările Europei Centrale şi de Est din perioada comunismului,
societatea civilă fiind privită ca o modalitate de înlăturare a regimurilor totalitare, sau ca o evadare
de sub restricŃiile impuse de aceste regimuri prin crearea unor spaŃii în care regulile impuse de
acestea erau suspendate.
Concluzionând, este posibilă schiŃarea unei definiŃii „complete” a societăŃii civile (în măsura
în care acest lucru este posibil; având în vedere, însă, multiplele sensuri ale conceptului, evoluŃia
constantă a acestuia şi contextele sociale diferite în care activează, este greu de crezut că se poate
6
idem, p.169
7
Dominique Colas, „Genealogia fanatismului şi a societăŃii civile”, Ed. Nemira, Bucureşti 1998, p. 298
8
idem, p.292

18
găsi o definiŃie completă şi universală a societăŃii civile şi că aceasta poate rezista mult timp fără a
suferi modificări), astfel încât aceasta să cuprindă multiplele roluri şi caracteristici ale unei societăŃi
civile. Astfel, societatea civilă are un rol predominant de complementaritate în relaŃia cu statul,
constituindu-se, în acelaşi timp, într-o contrapondere a acestuia în încercarea de a preveni sau limita
efectele negative ce pot rezulta din exercitarea puterii, şi care este alcătuită din felurite asociaŃii
independente faŃă de vreun centru de putere şi voluntar înfiinŃate de cetăŃeni liberi şi egali, care
convin asupra folosirii în mod exclusiv a unei conduite civilizate şi care înŃeleg să se raporteze la
interesele întregii societăŃi, mai degrabă decât la cele personale. De asemenea, societatea civilă se
constituie într-o adevărată lume a diversităŃii şi diferenŃei, având, totodată, puterea de a se auto-crea,
în temeiul liberei iniŃiative.

Contextul istoric al dezvoltării sectorului non-profit

MulŃi istorici, jurnalişti şi economişti au descris România ca fiind Ńara unei continue
tranziŃii. Datată ca stat naŃional din 1859, prin unirea Moldovei cu Muntenia, România a încercat să
adopte valorile şi structurile Europei industrializate. Procesul s-a dovedit a fi extrem de dificil
datorită moştenirii feudale, în care oraşele erau aproape inexistente, producŃia era predominant
agrară, iar conducătorii, în cel mai bun caz paternalişti, iar în cel mai rău, dictatori. A fost nevoie de
patruzeci de ani pentru a duce o Ńară agrară către un stat industrializat. Arta şi literatura portretizau
viaŃa la Ńară ca fiind idilică şi patriarhală, în timp ce viaŃa din oraşe era văzută ca fiind plină de boli
şi corupŃie aşa cum observă Ernest Bernea în cartea sa „Cadre ale gândirii populare în România.
ContribuŃii la reprezentarea spaŃiului, timpului şi cauzalităŃii” luarea deciziilor şi nesiguranŃa erau
principalele temeri ale românilor. După primul război mondial, s-au făcut paşi coerenŃi pentru a
ajunge din urmă economia şi cultura europeană, dar regimul monarhic şi apoi dictatura fascistă au
afectat progresul politic din România.
Societatea civilă, în sensul modern al cuvântului, s-a născut la începutul secolului XX. Au
început să apară numeroase asociaŃii culturale şi sportive, s-a dezvoltat Crucea Roşie şi o serie de
alte organizaŃii care se adresau unor categorii defavorizate ale populaŃiei. Biserica Catolică a
continuat să se implice în probleme sociale prin intermediul ordinelor monahale şi a asociaŃiilor
religioase. Acesta este momentul în care s-a născut filantropia modernă în România. Clasele
superioare se implicau în construirea de şcoli, în dezvoltarea unor sisteme de acordare a burselor, în
menŃinerea spitalelor şi a altor instituŃii publice. Clasa de mijloc era atrasă în campanii de strângere

19
de fonduri, cum ar fi concerte şi tombole sau în alte campanii realizate cu sprijinul mass-mediei.
ConstucŃia Athenaeum-ului Român, una dintre emblemele Bucureştiului, a fost posibilă datorită
donaŃiilor individuale strânse în urma unei campanii care a rămas unică după mai bine de un secol.
După al doilea război mondial şi după doar câŃiva ani în care democraŃia părea să renască,
comunismul a preluat controlul nu doar asupra puterii politice şi economice, ci şi asupra structurilor
societăŃii civile. Unele au fost pur şi simplu distruse, în vreme ce altele au fost convertite pentru a
servi interesele noii structuri create. Până în anii 1950-1960, cea mai mare parte a societăŃii civile
era subordonată regimului politic.
O societate civilă ”benignă” s-a născut în anii 1970-1980 fără să aibă caracterul militant care
începea să se dezvolte în alte Ńări ale Europei de Est. Existau organizaŃii şi asociaŃii de turism,
speologie, protecŃia mediului, cultură, dintre care unele au avut succese importante la sfârşitul anilor
’80 promovând arta şi cultura română sau contribuind la studii pe mediu şi acŃiuni de conservare a
naturii. Deşi aceste grupuri se bazau uneori pe un număr semnificativ de voluntari (uneori mai mari
decât organizaŃiile neguvernamentale) nu au reuşit să se facă auziŃi, rolul lor fiind în principal acela
de a promova interesele membrilor lor. Cea mai mare parte a fondurilor necesare veneau de la stat
sau de la organizaŃii comuniste, deşi o parte din resurse erau strânse din cotizaŃiile membrilor.
Strângerea de fonduri, în adevăratul sens al cuvântului, era inexistentă.
În concluzie, se poate spune că societatea civilă a existat întotdeauna, dar în România nu a
reuşit niciodată să se manifeste ca o forŃă. De cele mai multe ori, accesul membrilor se limita la o
elită intelectuală. Fondurile veneau fie de la câŃiva filantropi de dinainte de al doilea război mondial,
fie de la stat în timpul regimului comunist. Rolul acestora era de a servi exclusiv interesele
membrilor şi de a desfăşura ocazional acŃiuni de caritate. AsociaŃiile în beneficiul public erau în
totalitate controlate şi subordonate aparatului politic.
EvoluŃia sectorului non-profit din România se concentrează pe o structură ambivalentă care
surprinde relaŃia dintre dezvoltarea statului şi sectorul voluntar. În vreme ce statul român se
caracteriza printr-o slabă dezvoltare în perioada modernă timpurie acelaşi lucru se putea afirma şi
despre instituŃiile filantropice, dar după 1864, când instituŃiile şi implicarea statului au crescut
sectorul al treilea a rămas în continuare insuficient dezvoltat. În perioada interbelică protecŃia
socială şi organizaŃiile neguvernamentale au cunoscut o dezvoltare acccentuată, aceasta fiind
stopată în perioada comunistă de implicarea instituŃiilor statului în asigurarea unor servicii care erau
până în acel moment furnizate de ONG-uri. După 1989 statul a renunŃat la pretenŃiile sale
autoritariste iar dezvoltarea sectorului neguvernamental a fost reluată. În România, dezvoltarea

20
instituŃiilor filantropice şi a discursului în legătură cu munca de caritate îşi au originea în Evul
Mediu târziu, datorându-se, în opinia Mariei Bucur9, dezvoltării Bisericii Ortodoxe creştine din
teritoriile locuite de populaŃiile vorbitoare de limbă română (łara Românească, Moldova,
Transilvania, Banat şi Dobrogea). Evolutia istorica a sectorului neguvernamental nonprofit se
studiază corelat cu:
• dezvoltarea practicilor filantropice
• relaŃia cu statul
• rolul religiei şi al bisericii în societate

Sectorul independent”10, cum mai este denumit în literatura de specialitate, nu reprezintă o


noutate absolută în sistemul de organizare a vieŃii sociale. ExistenŃa acestui sector este cunoscută de
cel puŃin patru secole, sub forma activităŃilor desfăşurate de biserică, instituŃiile filantropice sau de
caritate, asociaŃiilor de ajutor reciproc, şcolilor private etc.
Pot fi identificate șase etape istorice în evoluŃia istorică: perioada medievală (secolele X-
XIV), perioadă modernă timpurie (secolele XV–XVIII), perioada modernă (secolele XIX-X),
perioada interbelică, perioada comunistă, perioda de după 1990.

Perioada Medievală (secolele X-XIV)

Această perioadă este caracterizată prin diferenŃe mari între oraşe şi sate concretizate într-un
acces redus al persoanelor din mediul rural la orice formă de ajutoare sau servicii sociale (în măsura
în care aceastea existau). Un rol major în formarea noŃiunilor de comunitate, nevoie socială,
responsabilitate şi caritate l-a deŃinut teologia ortodoxă, biserica fiind responsabilă pentru
majoritatea formelor de acte de caritate din această perioadă. Pe acest fundal de conflicte
permanente şi tensiuni în relaŃiile internaŃionale, institutiile politice și religioase au fost influentate
în dezvoltarea lor de interesele individuale pentru putere și securitate. Dezvoltarea instituŃiilor
filantropice şi a discursului în legatură cu munca voluntară își are originea în această perioadă și
este strâns legata de dezvoltarea Bisericii Ortodoxe creştine din teritoriile locuite de populaŃie
vorbitoare de limba română (łara Românească, Moldova, Transilvania, Banat si Dobrogea). Intr-un

9
Maria Bucur, „Filantropie, NaŃionalism şi Dezvoltarea SocietăŃii Civile în România”, studiu din arhiva FundaŃiei
pentru Dezvoltarea SocietăŃii Civile
10
idem, p. 15

21
context caracterizat de războaie, instituŃiile religioase şi politice se concentrau pe apărarea
intereselor individuale pentru putere şi păstrarea privilegiilor legate de deŃinerea unor proprietăŃi
imense şi mai puŃin pe interesele comunităŃii.
Pentru a întelege mai bine impactul acestei perioade de formare asupra conceptelor de
comunitate civică şi comunitate socială ar fi utilă realizarea unei scurte comparaŃii între dezoltarea
institutiilor politice și religioase din teritoriile româneşti și dezvoltarea acelorași institutii în Franta:
- existenta unor diferenŃe geo-politice evidente și diferenŃe de religie (un teritoriu ortodox,
celălalt catolic);
- ambele teritorii (la început) – erau locuite exclusiv de o populaŃie de Ńărani sedentari;
În FranŃa, în perioada Evului mediu târziu – monarhia şi aristocraŃii vasali au început să
încurajeze dezvoltare puternică şi accentuată a oraşelor ca întreprinderi profitabile nu numai din
punct de vedere comercial, dar și al dezvoltării vieŃii politice şi culturale;
Pe teritoriile româneşti se poate observa o dezvoltare limitată a centrelor urbane (comerŃul
fiind redus la câteva zile de târg anuale), oraşele și-au mentinut funcŃia administrativă, în
detrimentul dezvoltării lor ca centre artistice, intelectuale sau comerciale, exceptie au făcut oraşele
transilvane Sibiu şi Braşov (care se aflau sub conducerea Coroanei Ungare) care aveau privilegii și
înlesniri speciale si care au primit o serie de drepturi de stabilire a taxelor şi de conducere a
administraŃiei locale;
Dezvoltarea limitată a oraşelor a avut un impact deosebit în stabilirea relatiei dintre oraş și
sat până în secolul douăzeci. Oraşele nu s-au transformat în centre meşteşugăreşti, iar persoanele
din afara oraşului nu puteau beneficia de servicii sociale, cum ar fi, de exemplu, azilele pentru
săraci. Locuitorii zonelor rurale au rămas ataşaŃi unei concepŃii a relaŃiilor sociale în care nu exista o
separare clară între preocupările individuale si ale familiei (adesea problemele acestora, fie ele de
ordin medical, social sau moral deveneau problema comunităŃii).
Specificul teologiei ortodoxe, alături de practicile religioase din Moldova şi łara
Românească explică formarea noŃiunilor de comunitate, nevoie socială, responsabilitate şi caritate.
În alte teritorii locuite de români, credincioșii ortodocși au reprezentat o categorie tolerată de către
populatiile statelor medievale în cauză – în sepcial Banatul și Transilvania au fost preluate de
Regatul Ungariei și catolicizate în mare parte. Numai în Tara Românească și Moldova, deși aservite
Imperiului Otoman începând cu secolul al paisprezecelea, Biserica Ortodoxă a căpătat un control
sporit în privinta prozelitismului și a dobândit mari privilegii legate de detinerea de proprietăti și
scutirea de taxe prin sistemul miletelor. Dupa pierderea suveranitătii în favoarea Imperiului

22
Otoman, ambele principate si-au păstrat privilegiul de a avea propriile mitropolii. Cu toate acestea,
arhiepiscopii erau de origine greacă, numiŃi de biserica-mamă ceea ce implica exercitarea
controlului de la Muntele Athos și e la Constantinopole, prin impunerea ierarhiilor mitropoliilor și
amestecul în stabilirea regulilor cu privire la practicile religioase.
În consecintă, cu toate că a beneficiat de autonomie formală, biserica ortodoxă română a fost
dependentă atât institutional, cât și dogmatic de biserica ortodoxă de la Constantinopole. Nu exista
o preocupare pentru bunăstarea credincioşilor deoarece, instituŃia bisericii se lupta pentru
supravieŃuire în conditiile ameninŃării ei de către vestului catolic şi de înaintarea musulmanilor
otomani dinspre sud-est.
Teologia ortodoxă a cunoscut o perioadă de înflorire până la căderea Constantinopolelui în
1453. Dezbaterile și controversle pe teme religioase şi spirituale, între gânditorii teologi de la
Muntele Athos și alte centre de învătătură teologică au dat naștere unei ample literaturi și unui
serviciu liturgic de o complexitate sporită.
În lumea satului, comunicarea dintre preot și enoriaş era foarte redusă, participarea la viaŃa
religioasă presupunea respectarea regulilor canonice, cât mai bine cu putintă, a ritualurilor stabilite
de biserică, nu erau încurajate actele individuale de binefacere și exista o puternică separare între
clerul bisericesc și laici.

Perioada modernă timpurie (secolele XV–XVIII)

Începând cu secolul al cincisprezecelea, câtiva domnitori importanti ca Ștefan cel Mare în


Moldova au încercat să capete recunoaștere și autoritate prin cultivarea unei relatii noi cu biserica.
În acest sens, primele forme concrete ale filantropiei din România sunt considerate a fi reprezentate
de donaŃiile de bani şi bunuri de către unii voievozi şi boieri din Moldova şi łara Românească
precum şi de ridicarea unor lăcaşuri sfinte dedicate familiilor lor, în cadrul participării la viaŃa
bisericească, în acest fel căutând să obŃină recunoaştere şi autoritate, având în vedere şi influenŃa de
care se bucura biserica ortodoxă, fiind cel mai mare proprietar de pământuri, atât în Moldova cât şi
în łara Românească. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, gestul acestor domnitori sau voievozi
nu urmărea atât sprijinirea bisericii cât „deschiderea unor căi către viaŃa de apoi”11.

11
Maria Bucur, op. cit. , p. 3

23
În acelati timp, în secolul al cincisprezecelea, biserica ortodoxă devenise cel mai mare
proprietar de pământuri atât în Moldova, cât și în Tara Românească. Dispunând de o largă
autonomie, biserica și-a folosit proprietătile în beneficiul clerului și al nobilimii, nu în beneficiul
maselor credincioase de tărani săraci. Aceste două categorii privilegiate areau cele care administrau
proprietătile bisericești. Biserica a beneficiat, de asemenea, de importante facilităti fiscale, ca
scutirea de taxe și privilegiul fixării valorii acestora în teritoriile care se aflau sub controlul ei.
Totuşi, practica donării de fonduri importante în beneficiul unei instituŃii cu mare autoritate
în formarea identităŃii şi a valorilor colective a contribuit (într-o oarecare măsură) la dezvoltarea
filantropiei. łinând cont de faptul că aceste acŃiuni au avut impact asupra bunăstării unui număr
însemnat de oameni, ele au pus bazele dezvoltării ulterioare a carităŃii.
În perioada Reformei, în timp ce în lumea catolică au început să circule noile idei despre
importanta actiunilor caritabile și influenta lor directă asupra mântuirii sufletului, tinuturile
ortodoxe au rămas neatinse de aceste schimbări teologice.
Totuși, ideea de mântuire a suferit unele modificări și în sânul bisericii ortodoxe. Mai precis,
biserica a început să întretină un puternic cult al mortilor, care s-a răsfrânt semnificativ asupra
slujbelor religioaseși obiceiurilor legate de salvarea sufletului, practicate de populatia laică. Astefl
nobilii și voievozii au început să ridice biserici noi și să le înzestreze cu daruri bogate în scopul
protejării familiilor în viata pământească și în cea de apoi. În acest sens, donatiile către mănăstiri
constituie dovada de necontestat a amplificării cultului mortilor.
Primele instituŃii care pot fi asociate în mod direct cu promovarea de misiuni caritabile
datează din 1542, când primul „spital” (bolnita și xenodochiul) a fost creat de Vladislav al treilea,
voievod al łării Româneşti, la Curtea de Argeş. Cele două construcŃii au fost proiectate pentru
scopuri diferite: bolniŃa era destinată în mod exclusiv călugărilor care trăiau în mănăstiri, prea
bătrâni sau prea bolnavi pentru a-şi purta singuri de grijă. Deşi presupunea exercitarea unei funcŃii
de binefacere, acest spaŃiu nu era deschis populaŃiei laice, din acest motiv neavând o influenŃă
semnificativă asupra practicilor de binefacere în afara zidurilor mănăstirii. Xenodochiul a avut,
totuşi o funcŃie filantropică ce a inclus oferirea de adăpost sau îngrijire trecătorilor bolnavi sau a
celor care doar aveau nevoie de odihnă. Deşi nu exista o definiŃie clară a ceea ce implica
„adăpostirea” (pe lângă hrană şi un loc de dormit), chiar şi aceste acŃiuni limitate arată o lărgire a
semnificaŃiilor noŃiunii de caritate, îndreptată nu numai înspre cler dar şi înspre populaŃia creştină în
general. Astfel de instituŃii au pus bazele dezvoltării spitalelor şi în alte regiuni.

24
Primul spital public veritabil s-a înfiinŃat în teritoriile Principatelor Române de abia în
secolul al optsprezecelea. Această realizare a avut loc în contextul deja consacratelor donaŃii ale
principilor către mănăstiri şi biserici. Spitalul a fost construit de familia Cantacuzino pe lângă
mănăstirea ColŃea. Clădirea a avut o funcŃie de azil pentru săraci şi bolnavi. Construirea acestui
spital constituie un punct de referinŃă în istoria practicilor filantropice din teritoriile ortodoxe,
biserica şi elita laică încurajând ulterior acŃiunile caritabile, îndreptate mai ales către sprijinirea
săracilor şi a persoanelor marginalizate social (văduve, invalizi, orfani), în principal ca formă de
manifestare a credinŃei.
ActivităŃile desfăşurate în cadrul acestui spital (ce avea o conducere exclusiv laică) şi a
altora asemănătoare au presupus deopotrivă acordarea de asistenŃă medicală cât şi socială. O parte a
spitalului era rezervată îngrijirii bolnavilor săraci (separaŃi după sex – 12 locuri pentru bărbaŃi şi 12
pentru femei). Aceste grupuri erau îngrijite fiecare într-o singură cameră. Deşi s-au păstrat puŃine
informaŃii despre activitatea acestui spital, un amănunt interesant este faptul că nobilii sărăciŃi şi
bolnavi aveau posibilitatea de a fi internaŃi în rezerve individuale. De asemenea, pe lângă acordarea
de asistenŃă medicală, se pare că spitalul avea şi rolul protejării populaŃiei sănătoase prin relativa
izolare a celor bolnavi. Deşi reprezintă un debut important şi un punct de referinŃă pentru activităŃile
filantropice, spitalul ColŃea evidenŃiază şi limitele cu privire la dezvoltarea asistenŃei sociale în
teritoriile româneşti.
Un aspect demn de remarcat pentru acest interval istoric este şi introducerea în Transilvania,
de către Maria Thereza, a taxelor pentru lux în folosul asistenŃei sociale, politică ce a reprezentat un
model pentru autorităŃile laice din Moldova şi łara Românească care au reuşit acumularea de
fonduri în acest mod. Unele din aceste fonduri au fost repartizate orfelinatelor, azilelor pentru săraci
şi domeniului sănătăŃii publice. Destul de limitate la început, fondurile de acest tip nu au putut
sprijini decât câteva instituŃii, multe din organizaŃiile de asistenŃă socială rămânând dependente de
fonduri private provenind de la principi sau nobili cu înalte ranguri oficiale.

Perioada modernă (secolele XIX-XX)

După cum s-a văzut, puŃine tradiŃii referitoare la practicile nonprofit s-au dezvoltat înainte de
crearea statului modern şi de adoptarea primei ConstituŃii (1866), fapt dovedit şi de interesul public
restrâns faŃă de acŃiunile filantropice şi de protecŃie socială iniŃiate de alŃi agenŃi decât cei
guvernamentali.

25
DiferenŃele clare existente între conceptul privind protecŃia socială şi instituŃiile de acest tip
din Europa de Vest şi Centrală şi Principatele Române pot fi explicate şi prin atitudinea pasivă de
care a dat dovadă clerul ortodox faŃă de practicile filantropice. De asemenea, lipsa unui strat social
de mijloc cu trăsături morale şi intelectuale şi cu o situaŃie economică asemănătoare clasei de mijloc
din Vestul Europei a jucat un rol în limitarea filantropiei şi a acŃiunilor caritabile din Principatele
Române.
Burghezia, care s-a dezvoltat la o scară mai redusă decât în Europa apuseană, a dovedit a
avea alte aspiraŃii politice şi economice precum şi alte idei referitoare la propriul statut social (în
comparaŃie cu Vestul Europei), deŃinând un rol minor în promovarea şi încurajarea acŃiunilor de
acest tip.
Deşi manifestată mai târziu în România (secolul al nouăsprezecelea), ascensiunea femeilor
din elita antreprenorială, puternic motivate în găsirea unui spaŃiu în cadrul sferei publice pentru
„proiectarea rolurilor tradiŃionale de gospodine, de santinele morale ale casei” ale femeilor, a dus la
înfiinŃarea multor organizaŃii filantropice de tipul caselor de orfani sau şcolilor de comerŃ pentru
fete sărace, contribuind în acest fel la îndreptarea atenŃiei întreprinzătorilor dar şi a autorităŃilor
către sistemul serviciilor sociale. Un rol în acest sens, deşi apreciat ca limitat, este acordat de M.
Bucur12 şi lucrărilor primilor socialişti utopici, care ar fi influenŃat atitudinea faŃă de sectorul
organizaŃiilor filantropice.
Deşi se remarcă o creştere a numărului de organizaŃii cu scop caritabil, dimensiunea
sectorului nonprofit este încă redusă în teritoriile româneşti. Factorii importanŃi care au contribuit la
înflorirea acestui sector în Vest, precum urbanizarea, industrializarea, mutaŃiile în plan social,
dezvoltarea sferei private şi creşterea rolului femeii în acest spaŃiu, reînnoirile religioase
(promotoare ale acŃiunilor sociale), au apărut târziu sau au lipsit în totalitate din peisajul românesc,
reflectându-se şi asupra dimensiunilor acestui sector. Dacă luăm în considerare şi următoarele
aspecte (de ordin legislativ sau care Ńin de implicarea cetăŃenilor români de alta etnie în cadrul
acestui tip de organizaŃii), se poate constata că efectele asupra populaŃiei ale sectorului care include
aceste tipuri de organizaŃii era şi mai redus. Este vorba în principal de opŃiunea predominantă a
populaŃiei pentru serviciile oferite de stat şi gradul redus de implicare în cadrul instituŃiilor
filantropice care ofereau servicii de asistenŃă socială în paralel cu cele de stat. Astfel, rezolvarea
problemelor de ordin social prin intermediul filantropiei nu a avut o amploare deosebită.

12
idem, p. 7

26
De asemenea, legislaŃia referitoare la statutul străinilor care s-a aplicat în teritoriile
româneşti, şi care conferea puŃine drepturi acestora, a dus la întărirea sentimentului de separare şi
izolare din cadrul acestor grupuri sociale, rezultatul fiind investirea de fonduri pentru susŃinerea
protecŃiei sociale sau a nevoilor de educaŃie şi religioase numai pentru comunităŃile de care
aparŃineau. Spre exemplu, comunităŃile evreieşti au construit spitale şi azile pentru bolnavii sau
săracii de aceeaşi etnie/religie. Având în vedere şi faptul că impulsurile filantropice s-au manifestat
cu predilecŃie în rândul antreprenorilor de diferite etnii („ne-români”13), efectele acestor instituŃii s-
au răsfrânt cu precădere asupra membrilor comunităŃilor respective, populaŃia de etnie română
nebeneficiind de pe urma acestora.
Un alt aspect constatat de M. Bucur14, cu efecte în planul dimensiunilor activităŃilor
filantropice, este cel referitor la restrângerea gesturilor de caritate din partea Bisericii ortodoxe, ca
urmare a diminuării donaŃiilor din partea boierimii dar şi a confiscării multor proprietăŃi ale
bisericilor sau mănăstirilor de către stat şi folosirea acestora în reforma agrară.
Totuşi, odată cu promulgarea primei constituŃii româneşti (1866), al treilea sector a început
să se prefigureze şi în România, problemele legate de sănătatea publică, protecŃia socială şi accesul
la educaŃie fiind reflectate şi în anumite măsuri cu caracter legislativ. Se întrezăreau, în acest fel,
şanse pentru expansiunea sectorului nonprofit, cu consecinŃe directe asupra stării serviciilor sociale
şi a populaŃiei care necesita astfel de servicii. Însă, conducătorii politici din acea perioadă s-au axat
pe alte probleme, precum modernizarea căilor de comunicaŃii (drumuri, căi ferate etc), politica
internaŃională, crearea unor structuri administrative complexe etc, poate şi datorită lipsei unei
presiuni din partea acestui tip de organizaŃii pentru acordarea de fonduri, domenii precum educaŃia
sau sănătatea publică aflându-se în criză.
Concentrarea autorităŃilor în special asupra problemelor legate de mediul urban, au adâncit
diferenŃele deja existente între mediul rural şi cel urban, dezechilibrele astfel create ieşind la iveală
cu ocazia Răscoalei din 1907, demonstrând incapacitatea statului de a se ocupa de problemele
întregii comunităŃi. FaŃă de aceste probleme, Guvernul de la acea vreme nu a avut o reacŃie
satisfăcătoare, relevând încă o dată nevoia organizării de servicii sociale şi de către alte organisme
decât cele guvernamentale.
Spre comparaŃie cu populaŃia din Regat, românii din Transilvania austro-ungară şi-au
dezvoltat o reŃea mai extinsă şi mai eficientă de organizaŃii şi activităŃi de protecŃie socială, probabil

13
idem, p. 8
14
idem, p. 8-9

27
din aceleaşi motive cu grupurile etnice minoritare din Regat, beneficiind şi de expunerea la
practicile austro-ungare de influenŃă vest-europeană în acest domeniu. Cel mai relevant exemplu de
organizaŃie astfel constituită este cel al organizaŃiei culturale ASTRA (AsociaŃia Transilvană pentru
Literatura Română şi Cultura Poporului Român), considerată cel mai important vehicul al educaŃiei,
asistenŃei sociale şi a altor forme filantropice. IniŃial promotoare a limbii, literaturii şi istoriei
române, ASTRA s-a implicat mai apoi şi în acŃiuni filantropice precum strângerea de fonduri pentru
burse de învăŃământ, construirea de şcoli, conservarea bisericilor, servicii legale, programe de
asigurare precum şi alte servicii, îndreptate către populaŃia română care nu beneficia de acestea din
partea instituŃiilor statului. În acest mod s-a dezvoltat, în Transilvania, o puternică tradiŃie a
voluntariatului.
Odată cu Primul Război Mondial, se înregistrează o criză în rândul serviciilor publice, în
principal în privinŃa organizării acestora, în Regat. Însă, în paralel cu această criză a serviciilor
publice, se înregistrează o creştere a acŃiunilor civile în cadrul celui „de-al treilea sector”, pentru
sprijinirea războiului precum şi o intensificare a activităŃilor organizaŃiilor neguvernamentale,
eforturi îndreptate spre protecŃia familiilor ce nu beneficiau de alocaŃii de stat, prevăzute doar pentru
angajaŃii din sectorul de stat. În acest mod, activitatea organizaŃiilor respective a început să fie
cunoscută şi apreciată de către instituŃiile statului, ajungându-se chiar la încurajarea unor astfel de
acŃiuni prin acordarea de subvenŃii acestor organizaŃii (organizaŃia care s-a implicat în cele mai
multe acŃiuni de acest tip a fost Crucea Roşie). De asemenea, pe timpul Primului Război Mondial a
luat amploare practica organizării de diferite evenimente, precum concerte sau spectacole de teatru,
în scopul colectării de fonduri pentru război, destinate mai ales spitalelor, văduvelor de război şi
orfanilor sau în scopul depozitării pachetelor pentru prizonierii de război, cea mai mare parte din
acestea fiind desfăşurate la iniŃiativa Reginei Maria. Totuşi, amploarea acestor acŃiuni filantropice
nu a fost întocmai cea dorită, practica donaŃiilor în scop caritabil nefiind, deocamdată, încetăŃenită
în rândul elitelor române.

Perioada interbelică

De-abia la începutul aceastei perioade se poate constata o creştere semnificativă a numărului


organizaŃiilor cu scop filantropic. M. Bucur15 pune acest fapt pe seama experienŃei oferite de război
şi pe valorificarea acesteia de către guvern, prin organizarea şi administrarea unor programe de
15
idem, p. 12

28
asistenŃă socială. Se remarcă o creştere semnificativă a numărului de organizaŃii neguvernamentale
cât şi a tipurilor de activităŃi desfăşurate de acestea (de la activităŃi de binefacere religioase până la
societăŃi de asigurare a muncitorilor).
Numărul crescut de astfel de organizaŃii a dus la o competiŃie din ce în ce mai mare pentru
resurse, în lupta pentru obŃinerea acestora asociaŃiile voluntare făcând deseori apel la „interesele
naŃiunii”, în legătură cu activităŃile desfăşurate de respectiva organizaŃie sau la adresa rivalilor din
sectorul nonprofit. OrganizaŃiile din acest sector obişnuiau să-şi definească acŃiunile ca fiind în
interesul întregii naŃiuni, promovându-şi organizaŃia în detrimentul celor concurente, ale căror
scopuri sau activităŃi ar fi fost împotriva acestor interese. Astfel, sectorul nonprofit a căpătat
puternice trăsături naŃionaliste, fiind oarecum în contradicŃie cu rolul organizaŃiilor din cadrul
acestuia, şi anume acela de promovare, susŃinere a intereselor grupurilor mici din cadrul societăŃii.
Acest discurs naŃionalist a amplificat lupta pentru resurse, împiedicând concentrarea pe atingerea
misiunilor organizaŃiilor.
Un alt aspect pozitiv (pe lângă proliferarea organizaŃiilor filantropice) este demn de semnalat
în acestă perioadă, şi anume crearea unui precedent în privinŃa voluntariatului din România,
organizaŃiile din această perioadă constituind exemplu pentru cele înfiinŃate după 1989, în primul
rând în ceea ce priveşte structura.
Pentru cel de-al treilea sector a urmat o perioadă nefastă, ce s-a întins pe parcursul a
aproximativ jumătate de secol, începând cu controlul impus de Carol al II-lea (în 1938), şi
continuată cu perioada comunistă, când acest spaŃiu autonom a fost practic distrus. Impunerea unui
control strict asupra tuturor organizaŃiilor nonprofit de către Carol al II-lea, odată cu instaurarea
unui regim regal autoritar, a însemnat transferarea activităŃilor acestora sub jurisdicŃia
guvernamentală, iar mai târziu, odată cu debutul Războiului Mondial Al Doilea şi cu lovitura
militară a mareşalului Ion Antonescu, aceste activităŃi au trecut sub administrarea unui Consiliu de
Patronaj de care răspundea soŃia mareşalului Antonescu, Maria Antonescu. Implicarea tot mai mare
a puterii de stat în activităŃile sectorului neguvernamental, a dus la alterarea însuşi a ideii de
activitate neguvernamentală, contradicŃia între denumirea acestui tip de organizaŃii şi specificul
organizării şi activităŃilor acestora în perioada amintită fiind evidentă. Unele organizaŃii s-au păstrat,
sub aspect structural, şi au continuat să primească fonduri din partea statului, însă, odată cu acestea
primeau şi directive din partea guvernului. Această situaŃie s-a schimbat odată cu regimul
Antonescu, fondurile destinate nonprofiturilor reducându-se drastic, în favoarea cheltuielilor de

29
război. De asemenea, în perioada regimului Antonescu se remarcă practici antisemite în rândul
acestor organizaŃii, multe servicii oferite de acestea făcând diferenŃieri pe criterii biologice.
Astfel, imaginea sectorului neguvernamental în această perioadă tulbure a suferit serios, atât
prin implicarea masivă a statului în derularea activităŃilor organizaŃiilor din cadrul acestuia, cât şi
prin politicile antisemite practicate în oferirea de servicii comunităŃii.

Perioada comunistă

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, organizaŃiile filantropice din România erau
supuse intereselor statului, fiind dependente de fondurile oferite de acesta, acceptând şi un puternic
amestec în activităŃile proprii. Regimul comunist, instaurat la 6 martie 1945, nu a adus o
îmbunătăŃire a acestei situaŃii, aşa cum poate se aştepta, ci, dimpotrivă, a înrăutăŃit starea
nonprofiturilor din România. Prin diferite măsuri, Partidul Comunist a încercat eliminarea oricărei
forme de activitate neguvernamentală, în 194716 încetând orice activitate comună cu organizaŃiile pe
care nu le putea controla sau ale cărei ideologii nu se potriveau cu cele promovate de structurile
proprii (marxism-leninismul). Controlul strict asupra tuturor aspectelor vieŃii sociale şi-a pus
amprenta şi asupra celui de-al treilea sector. Însăşi spaŃiul în care s-ar fi putut menŃine societatea
civilă a fost eliminat prin înlăturarea distanŃei dintre public şi privat şi prin politizarea excesivă a
tuturor instituŃiilor sau activităŃilor acestor două sectoare.
Spre comparaŃie cu regimurile similare din Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia, regimul
totalitar din România a fost mai strict în ceea ce priveşte tolerarea unor activităŃi cu caracter
neguvernamental. Relativa deschidere faŃă de probleme sociale a regimurilor menŃionate a făcut
posibilă apariŃia unor acŃiuni de disidenŃă, care s-a materializat în crearea unui spaŃiu propice
dezvoltării unor mişcări precum Solidaritatea (în Polonia) sau Charta 77 (în Cehoslovacia),
înlesnind astfel apariŃia şi dezvoltarea, după 1989, a societăŃii civile şi a sectorului
neguvernamental.
Partidul Comunist din România nu a acceptat însă nici un fel de schimbare în acest sens,
înnăbuşind orice tentativă de schimbare prin intermediul SecurităŃii, principalul instrument de
control, bazat pe dezinformare masivă şi teroare. Securitatea este responsabilă şi pentru Ńinerea sub
control a oricărei forme de disidenŃă. Prin acŃiunile sale, în principal bazate pe tortură, a contribuit şi
la slăbirea încrederii populaŃiei în structurile de stat, imaginea acestor instituŃii fiind asociată cu cea
16
idem, p. 14

30
a SecurităŃii. Această lipsă de încredere vis-a-vis de structurile statului s-a manifestat şi după 1989,
extinzându-se însă, în mod oarecum inexplicabil, şi la organizaŃiile nonprofit. O posibilă explicaŃie
este oferită de M. Bucur, care consideră că „organizaŃiile neguvernamentale erau bănuite de a
promova scopuri politice nemărturisite. Ele erau considerate adevărate vehicole ale traficului de
influenŃă în noua arenă politică”17.
Regimul totalitar dinainte de 1989 este responsabil şi pentru denaturarea ideii de voluntariat,
realizată prin atribuirea titlului de „muncă voluntară” activităŃilor prestate în mod obligatoriu de
către diferite categorii de cetăŃeni, fapt care s-a reflectat, după momentul 1989, în atitudinea multora
vis-a-vis de voluntariat, democraŃia fiind ascociată, în multe cazuri, cu lipsa obligativităŃii de a
participa la sfera publică, fie şi în folosul comunităŃii locale.
O altă caracteristică a regimului comunist românesc după 1965 a avut urmări dramatice
asupra activitătilor legate de sfera non-profit: cultul personalitătii. Între 1965 și 1989, Nicolae
Ceaușescu a initiat și controlat construirea unei retele complicate de institutii, politici publice și
simboluri care au sevit unei permanente întăriri a puterii și autoritătii acestui șef de stat. Nu doar
spatiul public era saturat de reprezentări ale acestui personaj, ci și oamenii erau mobolizati să
contribuie la consolidarea imaginii acestuia. În consecintă, actiunile din sfera publică au fost
identificate de cei mai multi oameni de rând cu aecst tip de falsă participare, lipsită de orice
implicare personală.
Însă, românii au considerat necesar în același timp ca statul să-și asume obligatia de a
finanta cea mai mare parte a serviciilor sociale care fuseseră experimentate în perioada interbelică și
apoi recreate în întregime de regimul comunist.

Perioada actuală (după 1989)

Înlăturarea regimului totalitar comunist a creat premisele necesare dezvoltării sectorului


neguvernamental şi a societăŃii civile, cu toate că unele piedici (în principal moşteniri ale regimului
comunist, menŃionate anterior) şi-au pus amprenta asupra dimensiunilor acestui sector.
Neîncrederea faŃă de instituŃiile statului, aversiunea faŃă de ideea de voluntariat sau muncă
nonprofit, au contribuit la crearea unei imagini nu tocmai favorabile a sectorului neguvernamental.
ObişnuinŃa cu gratuitatea învăŃământului, cu serviciile medicale ieftine, cu pensii decente sau cu

17
idem, p. 15

31
subvenŃionarea diferitelor servicii sau produse de bază şi cu oferirea acestora doar de către stat, pusă
în balanŃă cu ideea pierderii acestor avantaje, s-a concretizat într-o neîncredere faŃă de instituŃiile
statului sau ale sectorului nonprofit şi faŃă de ideea conlucrării dintre acestea, organizaŃiile
neguvernamentale fiind privite ca ameninŃări la adresa bunăstării personale. Datorită renunŃării la
unele dintre serviciile sale în favoarea sectorului privat sau nonprofit, statul nu a fost privit cu ochi
buni, ideea statului omniprezent fiind încă adânc întipărită în conştiinŃa multor români, obişnuiŃi cu
monopolul de stat în majoritatea domeniilor vieŃii sociale.
Spre deosebire de perioada modernă timpurie sau de perioada medivală, Biserica Ortodoxă
nu a deŃinut, la începutul deceniului trecut, un rol semnificativ în dezvoltarea sectorului
neguvernamental. Factori propice dezvoltării sectorului nonprofit, precum nevoia crescândă a
populaŃiei pentru servicii şi protecŃie socială, precum şi acceptarea României ca stat candidat pentru
integrarea în Uniunea Europeană, au dus la schimbarea atitudinii publice faŃă de conŃinutul
activităŃilor desfăşurate în cadrul acestui sector. De asemenea, monitorizările din plan extern (din
partea Uniunii Europene sau a Băncii Mondiale) în privinŃa procesului democratizării (unul din
indicatorii cu relevanŃă asupra acestui proces fiind legat de activitatea şi dimensiunile sectorul
nonprofit), au generat presiuni la nivel guvernamental care s-au concretizat în adoptarea unor
politici referitoare la acest sector. Politicile în acest domeniu au vizat, în principal, schimbarea
cadrului legislativ referitor la asociaŃii şi fundaŃii, având în vedere şi faptul că în perioada 1990–
2000 aceste aspecte au fost reglementate de o lege din 1924 reactualizată.
Totodată, a fost nevoie de modificarea unor prevederi adoptate în primii ani ai deceniului
trecut care au generat creşterea în mod artificial a numărului organizaŃiilor neguvernamentale,
profitându-se de câteva lacune ale prevederilor legale, creştere ce n-a fost dublată de un fenomen
similar în planul activităŃilor concrete a sectorului nonprofit. Este vorba de Hotărârea de Guvern
564/1992 şi de OrdonanŃa 26/1993 care au creat situaŃii avantajoase pentru ONG-uri în ce priveşte
importul de bunuri; Hotărârea de Guvern 564/1992 prevedea posibilitatea înmatriculării definitive a
autovehiculelor primite cu titlu gratuit de organizaŃii sau ascociaŃii cu caracter umanitar, de
protecŃie socială, instituŃii culturale şi de învăŃământ, indiferent de vechimea acestor autovehicule,
iar OrdonanŃa 26/1993 oferea scutirea de taxe vamale pentru ajutoarele şi donaŃiile cu caracter
umanitar, social, cultural, sportiv, didactic primite de organizaŃii sau asociaŃii non-profit cu caracter
umanitar. După emiterea acestor acte normative numărul organizaŃiilor neguvernamentale a crescut
simŃitor, pe lângă cele cu activităŃi concrete apărând unele al caror obiectiv real nu era decât acela
de a putea aduce în Ńară autoturisme scutite de taxe vamale.

32
Caracteristică anilor ’90 este, în opinia Mariei Bucur18, şi inconsecvenŃa politicilor
guvernamentale legate de al treilea sector. Autoarea apreciază că atitudinea guvernanŃilor a oscilat
între dorinŃa de a finanŃa costurile serviciilor de protecŃie socială şi respectarea recomandărilor unor
organisme externe (precum Banca Mondială), a căror presiuni au avut ca scop sistarea controlului
statului asupra preŃurilor.
În perioada 1990-1996, activitatea cu nuanŃă politică a unor ONG-uri, aparent constând în
acŃiuni de lobby pentru unele partide din opoziŃie, dar care în realitate contesta legitimitatea
guvernului prin diferite acŃiuni, a tensionat relaŃiile sectorului nonprofit cu guvernul. De asemenea,
după alegerile din 1996 s-a consemnat un aspect interesant pentru evoluŃia sectorului organizaŃiilor
neguvernamentale, reprezentat de includerea în guvernare a AlianŃei Civice, fiind afectată în acest
mod însuşi ideea de organizaŃie „neguvernamentală”. Totuşi, aspectul prezentat anterior a avut şi
efecte pozitive prin prisma faptului că dezbaterile despre sectorul al treilea au devenit mai dinamice.
După acest moment, Guvernul se arată mai dornic de a ajuta şi recunoaşte activităŃile organizaŃiilor
nonprofit, structurile guvernamentale devenind mai deschise către folosirea expertizei acestor
organizaŃii, în vederea creării şi derulării de noi programe.
În prezent, parteneriatul public-nonprofit este reglementat de două ordonanŃe ale guvernului
care, deşi doar prevăd în mod sumar în cuprinsul lor aspecte referitoare la relaŃiile autorităŃilor
publice cu sectorul neguvernamental, reprezintă un pas înainte în stabilirea unor parteneriate
durabile între cele două sectoare, deşi termenul „parteneriat” nu este menŃionat în cuprinsul acestor
ordonanŃe.
În ciuda aspectelor negative de după 1990 (şi nu numai) referitoare la sectorul nonprofit,
organizaŃiile nonprofit continuă să fie o importantă forŃă în sfera publică, aspectele legale discutate
anterior oferindu-le şansa de a deveni parteneri ai instituŃiilor administrative. Chiar dacă acest sector
nu este la nivelul altor state dezvoltate din Europa Occidentală sau de oriunde, sau în ciuda lipsei
unei tradiŃii puternice în acest sens, se întrevăd oportunităŃi de dezvoltare a acestuia şi a societăŃii
civile, în principal legate de schimbarea cadrului legal şi de revizuirea mentalităŃii şi atitudinii
comunităŃii faŃă de activitatea acestora şi faŃă de noŃiuni precum voluntariat, participare publică etc.

18
idem, p. 16

33
Unitatea 2 - Sectorul neguvernemental: principalele caracteristici şi funcŃii ale organizaŃiilor
neguvernamentale; contextul apariŃiei şi dezvoltarea sectorului în anii 90

Concepte cheie
• garant al democraŃiei, programe internaŃionale, funcŃie de prevenire, funcŃie de dezvoltare

Sectorul non-profit după 1989


Prăbuşirea comunismului a creat posibilitatea dezvoltării unor politici pluraliste şi construirii
societăŃii civile, dar moştenirile acestui regim nu au permis crearea unor condiŃii propice pentru
astfel de schimbări în România datorită ambiguităŃii schimbărilor politice ce au avut loc. Un
vacuum de încredere a înlocuit resentimentele românilor faŃă de viaŃa politică şi publică.
Voluntariatul fusese atât de compromis de politicile coercitive ale regimului Ceauşescu, încât
majoritatea publicului a ajuns să identifice ”liberalizarea” cu retragerea din activităŃile cu specific
civic. Aşa se explică dezvoltarea de mică amploare şi importanŃa marginală a organizaŃiilor
neguvernamentale din perioada de început a tranziŃiei, limitată doar la câteva persoane care au avut
iniŃiativa de a umple golul creat de dispariŃia serviciilor sociale guvernamentale.
Pot fi identificate câteva etape în dezvoltarea sectorului neguvernamental din 1989 încoace,
care se leagă de schimbarea contextului politic de la căderea comunismului. Între 1990-1993
societatea civilă a fost de multă lume considerată ‘inamicul public’ al structurilor de putere din
România. Chiar preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu i-a numit în 1990, în PiaŃa
UniversităŃii, pe cei care reprezentau societatea civilă, ‘un grup de huligani şi drogaŃi’. Această
atitudine a fost reprezentativă pentru acea perioadă. Societatea civilă, mai ales ONG-urile cu rol de
advocacy, erau percepute ca fi ind apanajul unui sistem democratic şi erau cu greu tolerate. Trebuie
spus că cele mai multe ONG-uri manifestau o atitudine prin care favorizau opoziŃia politică a acelei
perioade şi erau extrem de critice la adresa guvernului, pe care îl considerau o rămăşiŃă a guvernării
comuniste. Donatori ca USAID au avut un rol în crearea acestei atitudini prin susŃinerea deschisă a
organizaŃiilor care se opuneau regimului Iliescu. (Carothers, 1996)
În următorii trei ani, atitudinea faŃă de ONG-uri s-a îmbunătăŃit încet, dar sigur; pot fi găsite
chiar exemple de colaborare între societatea civilă şi autorităŃi (Epure et al, 1997). În ciuda
schimbării în bine a atitudinii se simŃea lipsa unor politici care să sprijine dezvoltarea sectorului
neguvernamental. Existau puŃine oportunităŃi de a obŃine fonduri de la structuri guvernamentale, iar
autorităŃile erau în continuare ambivalente în legătură cu acŃiunile de advocacy ale ONG-urilor.

34
Rareori autorităŃile au fost dispuse să recunoască rolul pe care societatea civilă poate şi trebuie să-l
joace într-o societate modernă, iar mass-media şi-a concentrat atenŃia în special pe activităŃi
comerciale, fraude fi scale sau adopŃii internaŃionale dubioase. Primii şase ani ai tranziŃiei din 1990
încoace au dus la o situaŃie în care, pentru populaŃie, societatea civilă şi organizaŃiile
neguvernamentale erau în cel mai bun caz o entitate abstractă şi necunoscută, iar în cel mai rău caz
asociate cu delapidările şi fraudele fi scale. OficialităŃile publice acceptau rolul organizaŃiilor
neguvernamentale doar atunci când aduceau resurse externe în comunitate. Aşa numita „mentalitate
a românilor” caracterizată prin lipsa de încredere şi comunicare a continuat să marcheze relaŃia
dintre clasa politică şi structurile societăŃii civile. RelaŃiile ONG-urilor cu guvernul s-au îmbunătăŃit
după alegerile din 1996, când Emil Constantinescu a devenit preşedintele României. MulŃi dintre
reprezentanŃii societăŃii civile au devenit consilieri prezidenŃiali şi au stabilit relaŃii cu instituŃia
prezidenŃială. Acest lucru a făcut ca imaginea societăŃii civile şi a ONG-urilor, în particular, să se
îmbunătăŃească.
Cum însă promisiunile făcute în timpul campaniei electorale nu s-au materializat, imaginea
pozitivă a organizaŃiilor a început să se diminueze. În ultimul an al guvernării Constantinescu şi a
ConvenŃiei Democratice, electoratul a început să asocieze ONG-urile cu un guvern care i-a
dezamăgit. Eşecul ConvenŃiei Democratice a fost perceput ca un eşec al societăŃii civile şi al ideilor
sale. Rezultatele alegerilor din 2000 s-au încheiat cu plasarea pe locul al doilea, cu mult înaintea
celorlalŃi candidaŃi la preşedinŃie a lui Corneliu Vadim Tudor, un personaj naŃionalist şi extremist.
În prezent, ONG-urile au început să fi e acceptate ca parteneri în procesul de luare a deciziilor şi au
acces mai uşor la fondurile guvernului, mai ales când e vorba de oferirea unor servicii pentru
grupuri sociale dezavantajate.
Pe parcursul timpului afirmarea organizaŃiilor neguvernamentale a devenit din ce în ce mai
dificilă, pe măsură ce liderii politici au început să vadă în organizaŃiile neguvernamentale adevărate
ameninŃări la adresa legitimităŃii guvernului. Odată cu extinderea controlului asupra celui de-al
treilea sector statul a obstrucŃionat orice activitate filantropică desfăşurată în altă zonă decât cea
guvernamentală.
În această perioadă de început s-a conturat o generaŃie de tineri educaŃi, neîncrezători în
legitimitatea statului, care au intrat în competiŃia pentru sectoarele economic şi de servicii publice
neguvernamentale. Implementarea programelor internaŃionale private (Open Society, Helsinki
Watch) şi a celor guvernamentale (Phare şi Fullbright), cu birouri în România a prilejuit o primă
cunoaştere a posibilităŃii de a lucra într-un domeniu dinamic, competitiv şi economic. Deşi succesul

35
acestor programe nu a fost raportat la aşteptările partenerilor internaŃionali sau ale benenficiarilor
români, ele au contribuit la formarea noŃiunilor de activitate publică într-un sens categoric mai bun
decât cel prevalent în 1989. DorinŃa de a beneficia de protecŃia socială a început să ia locul
respingerii totale a implicării în treburile publice, astfel încât interesul cetăŃenilor români faŃă de
participarea în cel de-al treilea sector a crescut. InconsecvenŃa politicilor guvernamentale faŃă de cel
de-al treilea sector este în parte explicabilă prin atitudinea guvernanŃilor dornici, pe de o parte, să
finanŃeze costurile serviciilor de protecŃie socială şi aflaŃi, pe de altă parte sub presiunea
organismelor internaŃionale care au avut ca scop sistarea controlului statului asupra preŃurilor.
În ciuda tuturor tensiunilor existente de-a lungul perioadei post-decembriste organizaŃiile
neguvernamentale au cunoscut o relativă dezvoltare pe măsură ce legislaŃia specifică a devenit mai
puŃin rigidă şi a început să reflecte şi alte interese publice. OrganizaŃiile neguvernamentale sunt o
puternică forŃă în sfera publică şi au şansa de a deveni parteneri ai instituŃiilor guvernamentale – şi
nu rivali ai acestora – în conturarea obiectivelor şi acŃiunilor pentru viitoarele programe în cadrul
celui de-al treilea sector.

Roluri şi funcŃii ale organizaŃiilor neguvernamentale în societate

Cristian Jura afirmã cã “societatea internaŃionalã a secolului XX a fost marcatã de apariŃia


unor actori cu un rol deosebit de important, atât în cadrul politicilor interne, dar şi a celor
internaŃionale, actori ce au cunoscut o dezvoltare numericã fãrã precedent, datoritã realelor avantaje
pe care le prezintã: flexibilitate, servicii responsabile şi domenii de acoperire vastã.”19 Începutul
anilor ’60 este caracterizat de o creştere neaşteptatã în relaŃiile transnaŃionale stabilite între
organizaŃiile neguvernamentale, relaŃii iniŃiate de grupuri şi de indivizi sub variate aspecte, ce
depaşesc cadrul naŃional, şi care nu reprezintã statul naŃional în mod oficial. Cu toate acestea,
legãturile stabilite au efecte asupra relaŃiilor formale dintre state, pentru cã organizaŃiile acŃioneazã
în direcŃia reducerii/combaterii sãrãciei, a protecŃiei mediului, a luptei împotriva discriminãrii,
protecŃiei drepturilor şi libertãŃilor omului, zonã în care statele au dat dovadã de incapacitatea de a
preveni şi stopa abuzurile din cauza insuficienŃei resurselor şi evoluŃiei rapide a tehnologiilor dificil
de controlat. Dacã inŃial la nivel naŃional organizaŃiile sectorului nonguvernamental se implicau în
domeniile care puteau fi controlate numai de fiecare stat, cum ar fi: combaterea infracŃionalitãŃii, a

19
Jura, C., Rolul organizaŃiilor nonguvernamentale pe plan internaŃional, Ed. All Beck, Bucuresti 2003, p. 5.

36
şomajului, a protecŃiei sociale, azi aceste domenii unificã eforturile mai multor state prin politicile
comune elaborate şi implementate atât de instituŃiile publice, cât şi de organizaŃiile
nonguvernamentale. De regulã, Guvernele îşi reunesc eforturile pentru soluŃionarea problemelor
economice, sociale şi politice, indiferent de statul de origine sau statul în care urmeazã sã desfãşoare
activitãŃi.
Pentru a stabili funcŃiile sectorului nonprofit este bine să pornim de la ideea deja acceptată a
delimitării societăŃii. Din acest punct de vedere pot fi delimitate trei sectoare: sectorul de stat,
sectorul “profit” (economic) şi sectorul nonprofit. În concordanŃă cu acest lucru figura 1 prezintă
care este relaŃia între cele trei sectoare. Principul parteneriatului, unul foarte des invocat, dintre cele
trei sectoare poate fi observat şi aici.

Societatea

Sectorul
Sectorul de
de stat afaceri

Sectorul
nonprofit

În cadrul sistemului, sectorul nonprofit are două funcŃii principale. Prima funcŃie ar fi cea
de prevenire şi de corecŃie, care încearcă să prevină şi să corecteze eventuale probleme, lipsuri în
funcŃionarea sectorului de stat şi cel de afaceri. O a doua funcŃie este cea de dezvoltare, care ajută
la dezvoltarea societăŃii civile, a societăŃii în general prin apărarea valorilor civile, prin întărirea
colaborării şi prin crearea cadrului activităŃilor comune. Dacă acceptăm cele două funcŃii – atunci în

37
concordanŃa cu terminologia folosită în managementul ONG-lor20 - acestea pot fi considerate chiar
menirea sectorului non-profit, iar rezultatele obŃinute de sectorul civil pot fi evaluate în funcŃie de
aceasta. Pe lângă aceste funcŃii mai întâlnim şi altele la fel de importante. Dacă analizăm activităŃile
desfăşurate de unele organizaŃii putem să spunem că prestează servicii în anumite domenii în care
statul nu intervine, răspunzând astfel la necesităŃile societăŃii civile.
Unele organizaŃii identifică anumite probleme a unor categorii de persoane defavorizate sau
discriminate, îndeplinând funcŃii de mediere şi informare a populaŃiei pentru a accepta aceste
persoane ( probleme legate de discriminare rasială, religioasă, etnică, homosexualitate etc.)
De multe ori pe aceste organizaŃii le putem întâlni jucând funcŃia de avocat, reprezentând
anumite probleme sau anumite persoane care se confruntă la un moment dat cu o problemă care se
află în aria de activitatate a organizaŃiei şi care beneficiază de suficiente informaŃii prin intermediul
cărora poate să apere respectiva persoană.
OrganizaŃiile reprezintă un garant al drepturilor cetăŃenilor, deoarece luptă pentru
promovarea drepturilor omului, a liberului acces la informaŃiile de interes general al cetăŃenilor,
promovează voluntariatul şi ideea de ajutor, promovează dezvoltarea relaŃiilor de ajutor reciproc şi
colaborare dintre oameni.
„ În acest sens, organizaŃiile neguvernamentale îşi pot asuma diverse funcŃii cum ar fi:
• Intermedierea relaŃiei dintre cetăŃeni şi autorităŃi
• Facilitarea integrării sociale şi politice a cetăŃenilor (organizaŃiile reprezintă
un cadru de participare civică)
• Furnizarea de bunuri şi servicii către comunitate
• Reprezentarea intereselor unor grupuri din cadrul societăŃii”21
În istoria post-decembristă a sectorului non-profit din România s-au consumat episoade când aceste
organizaŃii şi-au îndeplinit funcŃiile din cadrul societăŃii. Cele mai elocvente sunt cazul Dracula Parc
şi chiar Roşia Montană când datorită unor puternice acŃiuni de protest organizaŃiile
neguvernamentale au reuşit să atragă atenŃia sectorului de stat şi chiar a societăŃii asupra pericolelor
care derivă din implementarea unor decizii greşite. Tot pentru îndeplinirea funcŃiilor sale se constată
o intensă activitate ce sprijină asociativitatea, crearea de reŃele de informare (ex. Birouri de
consiliere pentru cetăŃeni – un program finanŃat de Uniunea Europeană care prevedea că aceste
birouri trebuie gestionate de către ONG-uri în parteneriate cu instituŃii ale administraŃiei publice

20
OrganizaŃii neguvernamentale în cele ce urmează – ONG.
21
Seria Biblioteca ONG – Ong –uri neguvernamentale, Ghid practic,pg. 12, Timişoara 2002,

38
locale) sau organizarea de conferinŃe, seminarii, târguri (Târgul NaŃional al OrganizaŃiilor
Neguvernamentale din România). Totuşi, există voci care susŃin că societatea civilă trăieşte una din
cele mai negre perioade din existenŃa sa. Această perioadă neagră se datorează în primul rând
inactivităŃii societăŃii civile faŃă de excesele puterii (pentru detalii vezi Cine este societatea civilă? –
Cornel Nistorescu Evenimentul Zilei, ediŃia 15 iulie 2003).

Unitatea 3 - Cadrul legal al funcŃionării organizaŃiilor neguvernamentale

Concepte cheie
• Organizatii non-profit, lege, subvenŃii, utilitate publică, fundaŃie, asociaŃie.

Tipuri de organizaŃii non-profit


Pentru a descrie tipurile de organizaŃii la care se face referire se folosesc o serie de termeni
cum ar fi organizaŃii non-profit: care este termenul cel mai larg, folosit pentru a descrie toate tipurile
de organizaŃii care nu au scop lucrativ, şi sunt, cel puŃin parŃial independente de stat. Acestea includ
grupuri comunitare formale sau informale, ONG-uri, grupuri religioase şi instituŃii publice. În
cadrul cursului, partidele politice şi organizaŃiile partizane au fost excluse din această definiŃie.
Grupuri comunitare: au un scop geografic limitat au relaŃii puternice cu comunitatea. Pot fi grupuri
înregistrate formal sau grupuri informale care servesc o anume comunitate geografică. În ultimii
ani, au apărut numeroase grupuri comunitare, în special, în mediul rural. Este încă prea devreme
pentru a spune cât de durabile vor fi astfel de iniŃiative şi dacă sunt punctul de plecare pentru o
societate civilă cu rădăcini mai adânci în comunitate.
ONG-uri: grupuri înregistrate ca asociaŃii, fundaŃii sau federaŃii. Sunt de obicei mai complexe decât
grupurile comunitare, în ceea ce priveşte structura şi procedurile de management, deşi nu există o
limită clară între ONG-uri şi grupuri comunitare. Tipuri de ONG-ri:
• în funcŃie de tipul de activitate desfăşurată
• în funcŃie de statutul juridic avut.
În funcŃie de tipul de activitate:
• Furnizori de servicii
• De reprezentare
• Sociale – de ajutor social

39
• Donatoare – oferire de granturi
În functie de statutul juridic avut
• OrganizaŃii tipice: AsociaŃii, FundaŃii şi FederaŃii
• OrganizaŃii atipice: Cooperativele, Case de Ajutor Reciproc (CAR), OrganizaŃii Patronale,
Sindicate, Societatea Nationala de Cruce Roşie, Cluburile Sportive, Fundatiile de tineret,
Camere de ComerŃ si Industrie, Partidele Politice.

Categorii de ONG-ri

Conform cadrului legislativ existent în România (OrdonanŃa 26/2000 modificată şi


completată prin OrdonanŃa 37/2003, Legea de aprobare a ordonanŃelor 246/2005) organizaŃii tipice
pot fi considerate: asociaŃiile, fundaŃiile şi federaŃiile. Alături de acestea întâlnim şi alte forme de
organizaŃii, a căror apartenenŃă la sectorul non-profit este discutabilă din perspectiva îndeplinirii
caracteristicilor unei organizatii neguvernamentale, aceste organizatii fiind numite atipice
(Cooperativele, Case de Ajutor Reciproc (CAR), OrganizaŃii Patronale, Sindicate, Societatea
Nationala de Cruce Roşie, Cluburile Sportive, Fundatiile de tineret, Camere de ComerŃ si Industrie,
Partidele Politice). InexistenŃa unor prevederi legale prin care să fie stabilite criteriile de
determinare a sectorului non-profit duce la tratarea acestor organizaŃii ca fiind în vecinătatea
sectorului sus numit.
În ceea ce privește diferentele dintre organizatiile tipice și atipice se pot stabili următoarele:
• Organizatiile tipice (asociatii, fundatii și federatii) îndeplinesc cumulativ criteriile care
caracterizează sectorul non-profit, conform definitiei formulată de Salamon și Anheier în
1992. De asemenea, organizatiile tipicese constituie și functionează conform reglementărilor
legale în materie de organizatii neguvernamentale (OG 26/2000, OG37/2003 și
Leg.246/2005).
• Organizatiile atipice nu îndeplinesc cumulativ toate criteriile stabilite de definitia formulată
de Salamon și Anheier, ci doar pe unele dintre ele. O altă caracteristică a organizatiilor
atipice este faptul că fiecare dintre aceste organizatii se constituie și functionează după un
cadru legal propriu fiecărei organizatii, diferit de cadrul legal cu privire la organizatiile
neguvernamentale.

40
Cooperativele se definesc ca fiind asociaŃii cu caracter economic care se constituie pe baza
consimŃământului liber exprimat al persoanelor care devin membri ale acestora în scopul
desfăşurării de activităŃi în comun cu mijloace de producŃie în proprietate colectivă sau închiriate.
Astfel sunt cooperativele de invalizi care au ca scop integrarea in productie a persoanelor cu
deficiente. Cadrul legal specific cu privire la cooperative este reprezentat de Leg. 1/2005 privind
organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei. Cooperativele sunt asociatii autonome de persoane fizice
(cel putin 5 membri) cu caracter economic, care desfăşoară în comun diferite activităŃi (productie,
aprovizionare, valorificare,exploatare ,etc.). Capitalul acestora nu poate fi mai mic de 500RON.
Acest tip de organizatii au un regim fiscal favorizant in sensul ca sunt scutite de impozitul pe profit.
Dupa obtinerea codului unic de inregistrare ele dobandesc personalitatea juridica.
In cazul cooperativelor există posibilitatea împărŃirii profitului între membrii organizatiei,
participarea la profit fiind trasatura care le determina sa aiba o pozitie discutabila fata de sectorul
non-profit. Membrii primesc dividende din profitul anual;
Adunarea generala este formată din totaliatatea membrilor cu drept de vot si consiliul de
administratie trebuie sa fie format dintr-un număr mai mic sau egal cu 11. De asemenea, pot avea
loc fuziuni si diviziuni intre societati cooperatiste, iar cooperativele se pot grupa în Asociatii si
Uniuni. Statul sprijina dezvoltarea societăŃilor cooperative, le garantează autonomia, independenŃa
şi un regim care să nu fie mai puŃin favorabil decât cel acordat altor agenŃi economici.
Casele de Ajutor Reciproc (CAR) sunt asociaŃii fără scop lucrativ, organizate prin liberul
consimŃământ al salariaŃilor din unităŃile economice, în scopul sprijinirii şi întrajutorării financiare a
membrilor. CAR-le dobândesc personalitate juridică pe baza unei legi speciale, Leg.135/2003. Cu
privire la veniturile dobândite de CAR-ri, acestea nu se impart intre membri, ci se întorc în cadrul
unui fond social destinat susŃinerii împrumuturilor.
Organizatiile patronale au fost înfiinŃate în 1991, misiunea lor fiind aceea de a menŃine
dialogul cu sindicatele şi de a se constitui ca parteneri în ceea ce priveşte negocierile salariale. Este
discutabilă, in acest sens, separaŃia faŃă de instituŃiile statului în anumite situaŃii. Cadru legal cu
privire la organizarea si functionarea patronatelor este reprezentat de Leg. 356/2001. Patronatele
sunt organizatii ale patronilor, autonome, fara caracter politic,înfiintate ca persoane juridice de drept
privat, fara scop patrimonial. Patronatele sunt organizate pe diferite ramuri de activitate si sunt
constituite pe activitati economice si organizate pe sectiuni, diviziuni, ramuri si la nivel national. Un
numar de cel putin 15 persoane juridice înmatriculate sau persoane fizice autorizate potrivit legii pot

41
constitui un patronat. Se pot constitui patronate si cu un numar de cel putin 5 membri în ramurile în
care acestia detin peste 70% din volumul productiei.
Sindicatele sunt organizaŃii fără caracter politic, constituite în scopul apărării şi promovării
intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor. Sindicatele sunt
independente fata de stat, partidele politice sau patronate. Pot fi membri de sindicat persoanele care
au calitatea de salariat, exceptand pe cei care exercita functii de stat. O persoana poate face parte
doar dintr-un singur sindicat. Cadrul legal care reglementeaza organizarea si functionarea
sindicatelor este Leg. 54/2003. Statutul este adoptat de catre membrii sai, cu respectarea
dispozitiilor din prezenta lege cu privire la modul de constituire, functionare si dizolvare. Membrii
de sindicat au dreptul (de a-si): elabora reglementari proprii, alege liber reprezentantii, organiza
gestiunea si activitatea lor si formula programe proprii de actiune. Conducerea sindicatelor e
infaptuita de cetateni români, membri ai sindicatului. E interzisa desfacerea contractului de munca
pe motive ce privesc activitatea din sindicat.
Societatea Nationala de Cruce Rosie funcŃionează ca persoană juridică de drept public,
neguvernamentală, apolitică, autonomă şi fără scop patrimonial. Își desfășoară activitatea cu
caracter umanitar, iar legea care o reglementează e Legea 139/1995, completata de Leg. 524/2004.
Crucea Roşie beneficiază de măsurile pe care le stabileşte legea şi de sprijin financiar din partea
autoritătilor pentru desfăşurarea unora din activităŃile sale.
Cluburile sportive sunt structuri sportive cu personalitate juridică, constituite în condiŃiile
legii 69/2000 cu privire la educatia fizica si sport. Ele funcŃionează în subordinea MTS şi au ca
surse de finanŃare atât venituri extrabugetare, cât şi subvenŃii de la bugetul de stat. Ele se află sub
patronaje multiple, raporturile atât cu instituŃiile de stat cât şi cu sectorul privat justifică încadrarea
cluburilor sportive între situaŃiile hibride public–privat. Cluburile sportive pot fi:
• persoane juridice de drept privat, structuri fără scop lucrativ sau societăŃi comerciale
sportive pe acŃiuni;
• persoane juridice de drept public.
Cluburile sportive de drept privat, fără scop lucrativ, sunt persoane juridice nonprofit,
constituite, în condiŃiile legii, ca structuri mono- sau polisportive. Cluburile sportive de drept privat
au regim propriu de administrare şi de gestionare a bugetului şi a patrimoniului, aprobat de
adunările generale ale acestora, în condiŃiile legii. Cluburile sportive se supun în fiecare an
verificărilor financiare, potrivit legii.

42
Cluburile sportive de drept public sunt persoane juridice, înfiinŃate ca instituŃii publice în
subordinea organelor administraŃiei de stat, şi au drept obiect de activitate performanŃa, selecŃia,
pregătirea şi participarea la competiŃii interne şi internaŃionale. Cluburile sportive de drept public
mono sau polisportive se organizează şi funcŃionează după regulamente proprii, elaborate conform
legii.
Cluburile sportive profesioniste sunt structuri sportive organizate ca asociaŃii fără scop
patrimonial sau societăŃi comerciale sportive pe acŃiuni, care au obŃinut licenŃa din partea federaŃiei
sportive naŃionale, emisă în conformitate cu statutele şi regulamentele federaŃiilor internaŃionale pe
ramura de sport. Cluburile sportive profesioniste se organizează numai pentru o singură disciplină
sportivă. Cluburilor sportive profesioniste, organizate ca asociaŃii fără scop patrimonial, li se aplică
regimul juridic al acestui tip de asociaŃii, iar cluburilor sportive profesioniste, organizate ca societăŃi
sportive comerciale pe acŃiuni, li se aplică regimul juridic al societăŃilor comerciale, cu
particularităŃile din prezenta lege.
Fundatiile de tineret sunt persoane juridice de drept privat, autonome, neguvernamentale si
fara scop patrimonial, care functioneaza pe baza unui statut propriu si a OG 26/2000. Acestea
reprezintă o structura neguvernamentale de tineret si pentru tineret. Cele mai multe dintre
programele derulate de aceste fundatii sunt finantate prin granturi provenite atat de la autoritati
publice cat si dela finantatori particulari.
Camerele de ComerŃ şi Industrie a României şi cele teritoriale sunt organizatii non-
guvernamentale autonome şi de utilitate publică; au personalitate juridică şi sunt înfiinŃate prin
libera asociere a comercianŃilor; În cadrul Camerelor nu se desfăşoară activităŃi comerciale. Legea
de organizare si functionare a CCI este Leg. 357/2007. Scopul lor este acela de a promova
intereselor membrilor lor pentru dezvoltarea comerŃului şi industriei, corespunzător cerinŃelor
economiei de piaŃă in raport cu autorităŃile române şi cu organismele din străinătate; Organele
centrale şi locale de stat sunt obligate să le acorde sprijin în vederea realizării scopului pentru care
au fost înfiinŃate şi realizării acŃiunilor pe care le iniŃiază. Forma de organizare: adunarea generală;
adunările pe secŃiuni; colegiul de conducere si preşedintele
Sursele de finanŃare sunt reprezentate de cotizaŃiile membrilor, taxe, tarife, comisioane, donaŃii şi
orice alte venituri realizate din activitatea desfăşurată, în conditiile prevăzute de statut;
Camera de Comert si Industrie a României colaborează in special cu autoritaŃile centrale de
stat, ofera informatii si analize la cerere şi este responsabila de targurile internationale la care
participa si statul român.

43
Partidele politice sunt persoane juridice de drept public, asociatii ale cetatenilor romani cu
drept de vot, care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice. Finantarea lor
se face prin cotizatii, donatii, subventii de la bugetul de stat (doar pt. partidele parlamentare) si
venituri din activitati economice proprii. Legea de functionare a partidelor politice este Leg.
14/2003.
Se poate observa că majoritatea organizaŃiilor nu respectă criteriile pentru a fi incluse pe
deplin în sectorul non-profit, noŃiunea de hibrid fiind cea care le desemnează apartenenŃa.
OrganizaŃiile şi cultele religioase - După 1989, bisericile din România şi-au dobândit o
reală şi efectivă autonomie. În prezent în România cultele religioase sunt libere şi autonome, statul
garantând şi respectând aceste drepturi. Cultele sunt egale în raporturile dintre ele, sunt egale în faŃa
legilor şi a autorităŃilor, fără privilegii sau discriminări. Statul sprijină activitatea cultelor religioase,
în ConstituŃia României fiind menŃionate câteva modalităŃi ale acestui sprijin: înlesnirea activităŃilor
religioase în armată, spitale, azile, orfelinate, penitenciare. Potrivit legii, cultele religioase nu intră
în sfera sectorului non-profit, însă acestea au posibilitatea de a înfiinŃa asociaŃii sau organizaŃii cu
caracter religios care însă se supun regimului comun pe care îl stabileşte O.G. 26/2000, O.G.
37/2003 și Legea 246/2005. Legea 21/1924 a stat la baza înfiinŃării tuturor organizaŃiilor până în
2000.
AsociaŃiile, fundaŃiile şi federaŃiile întrunesc cel mai bine trăsăturile organizaŃiei non-profit,
fapt pentru care în cele ce urmează când se face referire la sectorul non-profit neguvernamental, în
cadrul acestui curs, sunt vizate asociaŃiile, fundaŃiile şi federaŃiile.
În Ńările Uniunii Europene legislaŃia cu privire la organizaŃiile non-profit (dintre care cele mai
cunoscute tipuri sunt fundaŃiile şi asociaŃiile) aparŃine uneia dintre următoarele două tradiŃii juridice
(după un material realizat de Ionut Sibian):
• łările de drept cutumiar (ex. Marea Britanie) consideră că acordul benevol între persoanele
care înfiinŃează o asociaŃie este suficient pentru ca asociaŃia să primească personalitate
juridică;
• łările de drept scris (ex. FranŃa) cer ca anumite formalităŃi cum ar fi înregistrarea şi
publicitatea să fie îndeplinite înaintea acordării personalităŃii juridice.
Fiecare Ńară are propriile definiŃii pentru organizaŃiile cuprinse în sectorul nonprofit.
Există o serie de probleme comune în ceea ce priveşte reglementarea sectorului
neguvernamental non-profit care se datorează:
- tipurilor de organizaŃii şi abordării unitare a sectorului

44
- controlului şi autoreglementării sectorului
- relaŃiilor cu instituŃiile statului,
- deducerilor din taxele şi impozitele ce se plătesc statului pentru activitatea de bază,
- posibilitatea oferirii de fonduri din partea persoanele fizice sau juridice (donaŃii şi
sponsorizări),

AUSTRIA

AsociaŃii
Regimul juridic al asociatiilor cu scop nonprofit este definit de o lege din 1951 “Actul
Asociatiilor”(Vereinsgesetz). Aceasta lege a fost amendata succesiv in 1954, 1962 si 1987. dreptul
de asociere este recunoscut si de Constitutie. Pentru a dobândi personalitate juridica, asociatia
trebuie sa depuna statutul (în trei exemplare) la sediul Politiei provinciale, “Sicherheitsdirektion”, în
raza căreia se află sediul asociatiei.
Statutul trebuie sa contina anumite mentiuni obligatorii:
• nume
• sediu
• descrierea scopurilor
• activitatile prevazute
• organele asociatiei
• drepturile si obligatiile membriilor
• modalitatile de dizolvare.
Un exemplar al deciziei Politiei este trimis catre Ministerul de Interne, care controleaza in
special conformitatea scopurilor aociatiei cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului. O decizie
trebuie sa fie luata in decurs de sase luni, tacerea fiind perceputa ca o aprobare tacita. Dupa sase
saptamani de la depunerea statutului trebuie sa se reunească Adunarea Generala. Statutul depus
reprezintă actul fondator al asociatiei care ii permite sa posede personalitate juridica. De asemenea
este obligatorie o publicitate prin presa a asociatiei, inclusiv in cazul in care isi schimba domiciliul.
O asociatie are în general următoarele organe de conducere:
• Adunare Generală la care participa cu drept de vot toti membrii asociatiei
• un Consiliu de administraŃie care are in compunere trei membrii care conduc asociatia

45
• un organ care supervizează finantele asociatiei
• un grup de arbitraj în caz de dispute în interiorul asociatiei.
Nu există un Registru al asociatiilor. Oricine are acces la statutul unei asociatii, la sectia de
Politie a provinciei sau la oficiile competente ale Politiei Federale: “ Bundespolizeidirektion”.
Dizolvarea unei asociatii se poate face pe doua cai: voluntara sau dictata de politie in cazul in care
este incalcat statutul. Din punct de vedere fiscal, asociatiile sunt subiectul regulilor fiscale generale.
Oricum cateva scutiri de taxe pot fi oferite.

Fundatii (Stiftungen)
Regimul juridic al fundatiilor este definit de Actul Fondator al fundatiilor (Bundes-Stiftungs
und Fondsgesetz) din 27 octombrie 1974. Fundatiile private sunt guvernate de legea din 14
octombrie 1993 (Privatstiftungsgesetz).
Fundatiile sunt definite ca fiind inzestrate cu personalitate juridica, in scopul prestarii unei
activitati, in scop caritabil sau in beneficiul general. Fundatiile private sunt entitati juridice in care
fondatorul a transferat bunuri pentru un scop precis.
Patrimoniul unei fundatii trebuie sa se ridice in permanenta la 1 milion de silingi. Bunurile
(cadourile) donate fundatiei de la momentul infiintarii sale sunt castigate definitiv. Statutul fundatiei
trebuie sa descrie modul de gestiune, desemnarea unui curator, si domeniul sau de interventie. In
Austria se disting mai multe tipuri de fundatii:
• fundatii federale si fundatii de Land: “Lander Stiftungs”. Ultimele sunt subiectul legislatiei
Landului in care isi au domiciliul. Infiintarea lor trebuie sa fie ceruta la Guvernatorul
Bundeslandului, care este abilitat sa acorde statut fundatiilor;
• fundatii religioase care cad sub incidenta Actului Fundatiilor, în cazul în care religia este
recunoscuta si acceptata;
• fundatii de drept public, create la nivel federal, care sunt guvernate de instrumentul lor
fondator;
• fundatiile private, aparute în 1993, care pot fi create pentru orice durata de timp si pentru
orice scop autorizat de lege;
• fonduri (Fonds).
Pentru infiintarea unei fundatii este nevoie de permisiune (aprobare). Fondatorul trebuie sa
aplice in fata autoritatilor competente, in speta tribunalul civil in raza caruia fundatia isi are sediul.

46
Actul trebuie sa contina o declaratie in legatura cu patrimoniul si scopul creerii: in interes general
sau in scop caritabil. Patrimoniul trebuie sa fie adecvat scopului.
Statutul fundatiilor private trebuie sa specifice continutul patrimoniului, scopul crearii,
beneficiarii, fondatorii, numele si domiciliul legal al fundatiei si durata pe care este infiintata
fundatia. Bunurile fundatiei trebuie sa atinga un plafon minim stabilit prin lege. In prima faza este
autorizata fundatia, iar apoi statutul său. Autorizarea fundatiei este publicata in Jurnalul Oficial.
Statutul poate fi respins atunci cand este ilegal sau cand intra in contradictie cu scopurile fundatiei.
Fundatiile private sunt create prin intocmirea unui statut sub forma unui act inregistrat la
notariat. Fundatiile trebuie inregistrate in registrul fundatiilor (Stiftungsregister), iar cele private in
registrul firmelor (Firmenbuch).
Fundatiile trebuie sa depuna un raport contabil in fiecare an, inainte de 30 iunie. Dar, astfel
de rapoarte pot fi cerute oricand de registrul fundatiilor “ Stiftungsregister”. Fundatiile pot presta
orice fel de activitate, inclusiv comerciala. In acest caz ele trebuie inregistrate in registrul firmelor si
al companiilor. Fundatiile se bucura de un regim fiscal cu multe deductii si avantaje. Cea mai inalta
autoritate pentru asociatii si fundatii este Ministerul Afacerilor Interne.

FRANłA

Asociatiile
Sunt de doua tipuri: nedeclarate si declarate.
Asociatii nedeclarate - sunt considerate ca fiind simple conventii si nu pot beneficia de capacitate
juridica. Pot primi cotizatii si se pot apara in justtitie.
Asociatii declarate - dispun de un ansamblu de drepturi atasate la capacitatea juridica. Petru a obtine
aceasta capacitate, reprezentantul legal al asociatiei este obligat sa depuna la prefectura sau la
subprefetura, statutul in doua exemplare aprobat de fondatori (cel putin doua persoane fizice sau
morale). Statutul trebuie sa contina obligatoriu:
• numele si sediul asociatiei;
• scopul asociatiei;
• durata de functionare;
• modul de desemnare a membriilor;
• modalitatile de modoficare ale statutului;

47
• numele, prenumele, data, locul de nastere, domiciliul, profesia si nationalitatea
administratorilor sai.
Personalitatea juridica asociatiei este dobandita prin publicarea in JURNALUL OFICIAL
(cost 250 fr).Cererea de publicare trebuie sa intervina in timp de o luna dupa declararea la
Prefectura.

Fundatii
Sunt un patrimoniu dotat cu personalitate juridica proprie. Fundatiile sunt definite de legea
din 23 iulie 1987 si trebuie sa indeplineasca trei obligatii:
• sa aiba un scop de interes general;
• sa aiba o dotare care sa garanteze un mod de finantare propriu;
• un consiliu de administratie care sa gestioneze organizatia.
Statutul de utilitate publica
Pentru ca sa fie recunoscuta de utilitate publica, o asociatie trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
• sa aiba cel putin trei ani de existenta
• sa posede bunuri mobile intr-un anumit cuantum
• sa aiba cel putin intre 150 si 200 de membrii
• sa adopte statutul tip
• sa presteze un bun de utilitate publica
Cererea este adresata Ministerului de Interne (Biroul Grupurilor si Asociatilor) care decide
daca dosarul poate fi transmis spre Consiliul de Stat pentru aviz consultativ. Toate prefecturile
dispun de un birou insarcinat cu viata asociativa (pe situl Ministerului de Interne sunt publicate
toate adresele la care se pot obtine informatii). La nivel national exista un Consiliu National al
Vietii Asociative (CNVA).

MAREA BRITANIE

Nu exista o structura care sa fie abilitata cu infiintareaorganizatiiilor nonprofit. De asemenea


nu exista o inregistrare centralizata sau un organ de reglementare pentru acestea. Oricum exista

48
cateva reguli pentru diferite tipuri de organizatii, depinzand de structura lor constitutionala.
Urmatoarele tipuri de organizatii au o structura relevanta pentru sectorul nonprofit:

1. Asociatii
Se disting doua tipuri de asociatii:
• asociatiile non benevole (sindicate, uniuni profesionale)
• asociatii benevole:
Companii cu raspundere limitata incorporate sub Legea Companiilor din 1985(
Limited Liability company incorporated under the Companies Act 1985), Societati de ajutor
reciproc (Incorporeted Friendly Societies), Societatile Industriale si de Intrajutorare (Industrial
and Provident Society). Responsabilitatea membrilor este limitata de plata unei garantii care
trebuie sa fie de cel putin 1 ₤ per membru sunt tratate la fel ca oricare companie. Ele trebuie
inregistrate in Registrul Companiilor.
Societatile Industriale si de Intrajutorare (Industrial and Provident Society) -
Acestea sunt reglementate de Legea din 1965 cu privire la Societatile Industriale si de
Intrajutorare (SII). O organizatie poate fi inregistrata ca SII daca urmareste unul dintre
urmatoarele obiective: industrial, afaceri sau comert si este fie o societate cooperatista “bona
fide” fie intentioneaza sa se afle in slujba beneficiului companiei.
Societati de ajutor reciproc (Incorporeted Friendly Societies) - Sunt societati de
ajutor mutual care distribuie ajutor financiar pe baza contributiilor voluntare ale membrilor. Au o
vocatie non comerciala nu detin o personalitate juridica distincta de cea a membrilor. Inregistrarea
in “chief registrer of friendly societies” este facultativa.

2. Alte forme juridice


Charities (echivalentul statutului de utilitate publica) - Multe dintre ONG-uri sunt clasificate
ca fiind Charities, avand statut de utilitate publica, deoarece ele se bucura de multe avantaje cum ar
fi un regim fiscal special. Există o serie de conditii pentru a fi clasificat ca charities. O organizatie
poate sa fie considerata ca fiind charity nu in functie de structura legala, ci de obiectivele pentru
care exista. O charity poate exista pentru unul sau mai multe dintre scopurile urmatoare:
• eradicarea saraciei;
• scopuri religioase;
• educatie;

49
• utilitate publica;
• alte scopuri pentru beneficiul comunitatii intr-o maniera recunoscuta ca fiind caritabila de
catre lege.
Charities sunt reglementate de Legea din 1993 care instituie un regim special pentru
organizatiile de caritate. Ele beneficiaza de numeroase facilitati, mai ales fiscale. Pentru a dobandi
acest statut, organizatiile trebuie sa aiba un scop de interes general si sa obtina aprobarea unui
organism public de supraveghere si control numit Comisia organizatiilor de caritate. Urmatoarele
documente sunt necesare pentru inregistrare:
• copie dupa actul de constituire al organizatiei;
• chestionare completate, care dau detalii despre scopul organizatiei si metodele propuse
pentru a fi atinse.
Registrul Comisiei Organizatiilor de Caritate este deschis publicului. Organizatia are
obligatia de a-si alege un nume diferit de cel al unei organizatii infiintate deja, pentru a nu crea
confuzii in randul publicului. Odata constituita, organizatia nu este susceptibila de modificari decat
cu acordul Inaltei Curti sau a Comisiei Organizatiilor de Caritate.
Comisia Organizatiilor de Caritate este compusa din cinci membrii, desemnati si remunerati
de catre Ministerul de Interne, care nu pastreaza totusi si dreptul de a determina activitatea acestora.
Independenta Comisiei rezulta si din faptul ca Ministerul de Interne sau Parlamentul nu pot fi
chestionati asupra activitatii acesteia. Comisia este responsabila insa in fata Inaltei Curti.
Activitatile Comisiei sunt urmatoarele:
• tine registrul general al organizatiilor de caritate, registru public, accesibil oricarei persoane;
• detine o competenta generala de ancheta asupra activitatii organizatiilor de caritate;
• autorizeaza orice tranzactie mobiliara sau imobiliara efectuata intre organizatii, ca si orice
alta operatiune ce ar putea afecta grav patrimoniul unei organizatii;
• are competenta de a verifica documentele contabile;
• are rol de consilier pe langa administratorii unei organizatii;
• poate, in anumite cazuri particulare, sa actioneze ca un veritabil organ jurisdictional;
• poate, la cererea Procurorului General sau la cererea oricarei persoane care dovedeste un
interes, sa creeze un plan de gestiune care ar putea sa amelioreze situatia unei organizatii din
punct de vedere financiar;
• poate, in anumite cazuri, sa inlocuiasca administratorii unei organizatii.

50
Companiile inregistrate si neinregistrate platesc taxa corporatiilor (corporation tax).
Scutirile majore si micsorarea taxelor fata de ONG-uri se aplica fata de aceste organizatii de
caritate. Cele mai importante scutiri de taxe sunt urmatoarele:
• taxa pe venit
• taxa pe capital castigat
• TVA
• taxa de timbru
Categorii de charities:
• trusturi (“trust”)
• asociatii neincorporate (“Unincorporated Association)
• companii cu raspundere limitata (Company Limited by Guarantee)

3. Fundatii
Fundatiile sunt definite ca structuri permanente de girare a unui capital pentru un scop de
utilitate publica. Nu detin personalitate juridica proprie. In general sunt catalogate ca “charity”. In
1973, statul a creat un birou al asociatiilor, avand ca rol asigurarea legaturii intre serviciile sale si
sectorul asociativ si de a acorda subventii. Acest organism se afla in subordinea Ministerului de
Interne.

GERMANIA

Asociatii
Libertatea de asociere este prevazuta de articolul 9 din Constitutia germana. Un statut
special reglementeaza supervizarea de catre stat a asociatiilor: Legea cu privire la asociatii din 1964.
In Germania exista diferite tipuri de asociatii: cluburi sociale, cluburi sportive dar si grupari cum ar
fi sindicatele, asociatii ale angajatiilor, partide politice, etc.
Conform legii germane, o asociatie este un grup de persoane al carui scop comun nu este
unul de prestare a vreunei activitati economice. Aceasta definitie negativa are rolul de a delimita o
asociatie de o companie comerciala, deoarece pentru acestea exista prevederi statutare stricte. Insa
linia de divizare a devenit oarecum neclara, deoarece multe asociatii deruleaza activitati cu caracter
economic. Acest fapt este tolerat atata timp cat aceasta activitate este auxiliara si subordonata unui
scop principal non-economic. Ex: unui dispecerat pentru taxi i-a fost negat statutul de asociatie.

51
Legislatia germana distinge doua tipuri de asociatii: declarate și nedeclarate.

Asociatiile declarate trebuie să fie înregistrate, iar pentru crearea unei asociatii sunt necesari patru
pasi:
• Cel putin 7 persoane trebuie sa cada de acord asupra semnarii unei charte si sa aleaga un
Consiliu Executiv;
• Charta si protocolul cu privire la Consiliul Executiv trebuie depuse la Registrul asociatiilor
de pe langa tribunalul civil local;
• Tribunalul examineaza cele doua documente din punct de vedere al indeplinirii cererilor
statutare, iar apoi o copie este trimisa autoritatilor administrative pentru un control
preventiv. Ele verifica daca statutul asociatiei nu incalca ordinea constitutionala;
• Daca nu exista obiectii din partea administratiei asociatia este inregistrata in Registrul
Asociatiilor, tinut pe langa tribunalul de instanta, de care apartine sediul asociatiei. Odata cu
inregistrarea, asociatia primeste personalitate juridica.

Asociatii nedeclarate nu sunt inregistrate si nu sunt deci subiectul supervizarii statului si nici
crearea lor:
• aociatiile nedeclarate nu detin personalitate juridica
• identitatea si autoritatea puterii membrilor care compun Consiliul Executiv nu sunt
inregistrate.
• obligatiile membrilor sunt de fapt limitate printr-o intelegere cu partea contractanta care este
implicata direct de catre tribunal

Fundatii
Fundatiile germane sunt ceea ce romanii numeau o “universitas rerum”: un fond identificat
de activitati, devotat scopului anuntat. Fundatiile, sunt distincte de asociatii. Pe de alta parte, ca si
asociatiile, fundatiile pot sau nu pot detine personalitate juridica. Ele au doua caracteristici:
• sunt plasate sub tutela administrativa;
• ele raman o organizatie privata cu un patrimoniu care sa garanteze realizarea obiectivelor.
Pentru crearea unei fundatii sunt necesare doua acte:
1. Un act din partea fondatorului. Acest act trebuie sa indice:

52
• scopul pentru care infiinteaza fundatia;
• pozitia sa;
• organizarea si in special administrarea;
• activitatile devotate ale fundatiei;
2. Actul fondatorului trebuie sa fie aprobat de autoritatile administrative competente. Capitalul
fundatiei trebuie sa fie in concordanta cu scopul fundatiei. Exista un minimum de capital stabilit
prin lege.
O fundatie al carei scop este unul exclusiv antreprenorial, nu mai este legala. Numai dupa
indeplinirea tuturor cerintelor o fundatie primeste personalitatea juridica. Inregistrarea si publicarea
nu sunt conditionate. Nu exista limitari cu privire la achizitia de bunuri imobiliare sau donatii.
Fiecare fundatie trebuie sa aiba un Consiliu Executiv “Vorstand” ca si asociatiile. Primul
Consiliu Executiv este numit de fondator. El se poate desemna pe el, ca singurul membru al
Consiliului Executiv. Fondatorul trebuie sa specifice in carta modalitatea prin care va fi numit mai
tarziu Consiliul Executiv.
Toate fundatiile sunt subiectul supervizarii publice. In practica, supervizarea este
concentrata asupra aspectelor financiare ale activitatilor fundatiei. In special bilantul anual este
examinat cu grija. Ca regula fiscala, asociatiile si fundatiile sunt subiectul taxarii generale. Este
irelevant daca asociatiile sau fundatiile sunt inregistrate sau neinregistrate. In particular, venitul lor
este subiectul taxei corporatiilor, iar proprietatile, al taxei pe proprietate.
Statutul de utilitate publica - Scutirea de taxe se aplica in cazul in care acestea dezvolta o
activitate de utilitate publica “gemainnutzig”. In acest caz sunt scutite de la multe taxe, in special
de la taxa corporatiilor si taxa pe proprietate.Conditiile pentru a detine statutul de utilitate publica
sunt prevazute de Codul Fiscal. Institutia trebuie sa urmeze un scop caritabil, religios sau in
beneficiul public.

Aspecte juridice privind funcŃionarea organizaŃiilor non-profit în România

Cadrul legal al funcŃionării organizaŃiilor neguvernamentale din România este stabilit prin
intermediul a trei acte normative: prin OrdonanŃa Guvernului nr. 26/2000, prin OrdonanŃa nr.
37/2003, precum si legea de adoptare a celor doua ordonante Leg. 246/2005. Potrivit acestor
reglementări asociaŃiile şi fundaŃiile sunt persoane juridice, adică subiecte de drept civil. În
domeniul statutului asociaŃiilor fără scop patrimonial şi al fundaŃiilor – prima reglementare

53
generală, unitară şi sistemică a apărut abia în anul 1924. Cunoscută sub numele de Legea Mârzescu,
după numele ministrului justiŃiei din acea epocă, Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice
(AsociaŃiuni şi FundaŃiuni), a reprezentat una din cele mai moderne şi reuşite reglementări, reuşind
să reziste, în pofida vicisitudinilor istorice, până în anul 2000 când a fost abrogată de OrdonanŃa nr.
26/2000.
OrdonanŃa nr. 26/2000 se caracterizează printr-o abordare liberală în ceea ce priveşte
modalităŃile şi procedurile simplificate de constituire a asociaŃiilor şi fundaŃiilor, organizarea şi
funcŃionarea internă a acestora, precum şi raporturile lor cu autorităŃile şi instituŃiile publice. În
sistemul OrdonanŃei Guvernului nr. 26/2000, asociaŃiile şi fundaŃiile sunt definite în primul rând
prin calitatea lor de subiecte de drept şi numai mediat şi derivat prin natura contractuală sau
voliŃională a celor care le compun ori, după caz, le constituie, deoarece aceste entităŃi sunt şi rămân
subiecte de drept de sine stătătoare, independente de membrii lor sau, după caz, de creatorii acestora
(art. 14 şi 15).
DistincŃia fundamentală dintre Legea 21/1924 şi OrdonanŃa Guvernului nr. 26/2000 constă
în libertatea mai largă de care se bucură cei care creează astfel de entităŃi care privesc asocierea,
dobândirea personalităŃii juridice şi modul de structurare internă a raporturilor dintre ei. Totodată
această ordonanŃă urmăreşte să consacre rolul statului de partener şi, într-o oarecare măsură, de
promotor al organizaŃiilor cu scop nepatrimonial, atât în ceea ce priveşte o concentrare comună
asupra problemelor ce interesează în egală măsură, sfera publică şi cea privată, cât şi în sensul
sprijinirii acestor organizaŃii prin acordarea anumitor facilităŃi de ordin fiscal, economic sau de altă
natură.
Principala distincŃie între OrdonanŃa nr. 26/2000 şi OrdonanŃa nr. 37/2003 este introducerea
necesităŃii obŃinerii unui aviz din partea autorităŃii administraŃiei publice centrale în a cărei sferă de
activitate îşi va derula activitatea organizaŃia non-profit. Tot aici se mai interzice folosirea în
denumirea organizaŃiilor neguvernamentale a unor sintagme şi cuvinte specifice autorităŃilor
administrative.
Premisele constituirii organizaŃiilor neguvernamentale sunt oferite chiar de către ConstituŃia
României care, în articolul nr. 4022, prevede dreptul de asociere: „cetăŃenii se pot asocia liber în
partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

22
conform noii ConstituŃii, aprobată prin referendum naŃional la 18-19 octombrie 2003 şi intrată în vigoare la 29
octombrie 2003; în vechea ConstituŃie, dreptul de asociere era prevăzut de articolul nr. 37

54
După 1989, în vederea creării unui cadru legal necesar înfiinŃării şi funcŃionării
organizaŃiilor neguvernamentale, a fost reactualizată o lege veche de 65 de ani, respectiv Legea 21
din 6 februarie 1924, o lege cu multiple lacune şi inadvertenŃe în cuprinsul său. Nefăcând referire la
termenul de „organizaŃie guvernamentală”, legea stabilea condiŃiile de înfiinŃare, funcŃionare şi
lichidare ale asociaŃiilor şi fundaŃiilor.
În ce priveşte înfiinŃarea, conform acestei legi asociaŃiile şi fundaŃiile aveau nevoie de
decizia tribunalului civil (în a cărui circumscripŃie s-au constituit), pentru obŃinerea personalităŃii
juridice. În această fază, organizaŃiile neguvernamentale erau înregistrate la tribunal în registre
speciale, pe baza unei cereri de înregistrare care trebuia să cuprindă titlul sau denumirea persoanei
juridice, obiectul şi scopul, sediul său principal împreună cu principalele sucursale, numele,
profesiunea şi domiciliul persoanelor însărcinate cu direcŃiunea sau administraŃia şi data actelor de
constituire a statutelor. Pe lângă această cerere, la tribunal trebuia prezentată o copie legalizată de
pe actul constitutiv, o copie de pe statute şi de pe actul de constituire a organelor de direcŃiune şi
administraŃie, precum şi – în cazul în care statutele sau numirea direcŃiunii au fost votate într-o
adunare generală – un duplicat original de pe procesul-verbal al şedinŃei. După acordarea
personalităŃii juridice, organizaŃia era înscrisă în registrul menŃionat.
Legea făcea deosebirea între două tipuri de organizaŃii neguvernamentale: asociaŃii şi
fundaŃii. Conform textului acesteia, asociaŃia presupunea „convenŃiunea” mai multor persoane, mai
precis cel puŃin 20 de membri, în timp ce fundaŃia putea fi constituită de o persoană fizică sau
juridică.
Reactualizarea acestei legi a creat cadrul minimal pentru desfăşurarea activităŃilor acestui tip
de organizaŃii, însă evidentele lipsuri din cuprinsul prevederilor acesteia precum şi procedurile
greoaie de înfiinŃare corelate cu neconcordanŃa faŃă de condiŃiile economico-sociale de după 1990
au făcut ca acest act normativ să fie insuficient. Deşi această lege a funcŃionat până în 2000, iar
asociaŃiile şi fundaŃiile constituite în acest interval de timp s-au ghidat după prevederile acesteia, a
fost nevoie de îmbunătăŃirea legislaŃiei în acest sector. Până la schimbarea cadrului legal referitor la
înfiinŃare, desfăşurarea de activităŃi şi lichidarea asociaŃiilor şi fundaŃiilor, lipsa unor prevederi
referitoare la acordarea unor subvenŃii sau stimulente care să încurajeze activitatea celui de-al treilea
sector a făcut ca guvernul să adopte două acte normative în acest sens. Este vorba de Hotărârea de
Guvern nr. 564/1992 şi de OrdonanŃa nr. 26/1993, a căror adoptare era menită să sprijine
organizaŃiile neguvernamentale. Hotărârea de Guvern 564/1992 prevedea faptul că „autovehiculele
primite cu titlu gratuit de organizaŃii sau asociaŃii cu caracter umanitar, de protecŃie socială, instituŃii

55
culturale şi de învăŃământ pot fi înmatriculate definitiv, indiferent de vechimea lor”. OrdonanŃa
26/1993 oferea scutirea de taxe vamale pentru „ajutoarele şi donaŃiile cu caracter umanitar, social ,
cultural, sportiv, didactic, primite de organizaŃii sau asociaŃii nonprofit cu caracter umanitar”.
Deşi iniŃiativa guvernamentală intenŃiona sprijinirea activităŃii organizaŃiilor sectorului
nonprofit, „scăpările” acestor acte normative cu referire la acordarea facilităŃilor la importul de
bunuri au fost speculate de unii „întreprinzători” care, în urma adoptării acestor acte normative, au
înfiinŃat un număr mare de ONG-uri prin care mascau de fapt activităŃi de import – export de
diferite bunuri, profitând de facilităŃile prevăzute în cuprinsul acestor acte normative. Multe din
ONG-urile astfel înfiinŃate nu aveau alt scop decât acela de a aduce în Ńară autovehicule scutite de
taxe vamale, creându-se astfel situaŃia în care pe lângă organizaŃiile care desfăşurau activităŃi
conforme cu statutul şi misiunile proprii să apară un număr mare de organizaŃii neguvernamentale
fără o contribuŃie concretă la activitatea sectorului nonprofit. După cum reiese din datele deŃinute,
spre exemplu, de Judecătoria Cluj, între 1993, anul adoptării OrdonanŃei nr. 26, şi 1997, anul în care
a fost emis Ordinul nr. 1682 al Ministerului FinanŃelor, menit să pună capăt acestor abuzuri,
numărul asociaŃiilor şi fundaŃiilor înregistrate a crescut simŃitor, „vârful” constituindu-l chiar anul
1997 (având în vedere că ordinul a fost emis la 6 octombrie). Astfel, dacă în 1993 numărul acestora
era de 66, acesta a crescut progresiv la 83 în 1994 şi 154 în 1995, pentru ca în 1996 să ia proporŃii,
numărul organizaŃiilor neguvernamentale ajungând la 525, iar în 1997 la 689. După 1997, această
cifră a înregistrat o scădere bruscă, oscilând între 85 şi aproximativ 170 de organizaŃii
neguvernamentale.
Exemple concrete sunt oferite de Nadia Badrus23, care citează cazul fundaŃiei „Dacia” din
Ploieşti, care, între martie 1996 şi aprilie 1997 înmatriculase un număr de 97 de maşini. Aceste
abuzuri au încetat odată cu emiterea Ordinului nr. 1682 din 6 octombrie 1997 al Ministerului
FinanŃelor care prevede că, pentru a se bucura de privilegiile oferite de cele două acte normative,
organizaŃiile neguvernamentale trebuie să prezinte o documentaŃie încluzând, printre altele, o
adeverinŃă de la organul fiscal din care să reiasă că beneficiarul donaŃiei există şi desfăşoară, de cel
puŃin un an, activităŃi specifice cu caracter umanitar, precum şi numărul autoturismelor înregistrate
în evidenŃele contabile ale acestuia, precum şi listele de inventariere a mijloacelor de transport. Sunt
de asemenea conŃinute şi „precizări privind regimul accizelor”, care prevăd că acestea se acordă
pentru cel mult două autoturisme, iar cei care le-au primit în cel puŃin două cazuri nu vor mai
beneficia de ele.
23
N. Badrus, op. cit. , p.145

56
Desuetudinea multor prevederi ale Legii nr. 21/1924 a adus în discuŃie adoptarea unor noi
prevederi legale care să reglementeze organizaŃiile sectorului nonprofit. Însuşi procedura de
înfiinŃare conŃinută de această lege era dificilă şi îndelungată, putând descuraja în acest mod
iniŃiativa asociativă a multora. Aşa cum au solicitat unele ONG-uri, precum FundaŃia pentru
Dezvoltarea SocietăŃii Civile24, erau necesare şi prevederi referitoare la declararea unor organizaŃii
neguvernamentale ca fiind de utiliate publică, aceasta urmând a avea efecte benefice asupra
finanŃării acelor ONG-uri precum şi asupra membrilor societăŃii civile. De asemenea, legea din
1924 nu făcea referire la relaŃiile sectorului neguvernamental cu autorităŃile publice, fiind nevoie de
o schimbare în acest sens. Cu toate că guvernele de după 1990 au menŃionat rolul ONG-urilor în
aplicarea politicilor adoptate de acestea, prevederi exprese referitoare la modul în care acest proces
se desfăşoară au întârziat să apară.
Doar în 2000 a intervenit o schimbare în cadrul legal referitor la organizaŃii
neguvernamentale, cu prevederi legate de înfiinŃare, desfăşurarea de activităŃi, lichidare, relaŃiile cu
autorităŃile publice, declararea unor ONG-uri ca fiind de utilitate publică etc, prin intermediul
OrdonanŃei nr. 26, ulterior modificată şi completată de OrdonanŃa nr. 37/2003.
Astfel, condiŃiile de înfiinŃare a unei asociaŃii, în lumina acestor două reglementări, prevăd
faptul că un număr de minim trei persoane pot înfiinŃa o astfel de organizaŃie, respectând
următoarele rigori prevăzute de OrdonanŃă. Personalitatea juridică se dobândeşte în momentul
înscrierii în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripŃie
teritorială îşi are sediul. În vederea obŃinerii personalităŃii juridice, asociaŃii trebuie să încheie actul
constitutiv şi statutul asociaŃiei, în formă autentică. Actul constitutiv cuprinde în mod obligatoriu
date precum denumirea asociaŃiei, sediul acesteia, datele de identificare a asociaŃilor, exprimarea
voinŃei de asociere şi scopul propus, durata de funcŃionare, patrimoniul iniŃial (în valoare de cel
puŃin un salariu minim brut pe economie la data constituirii asociaŃiei, componenŃa nominală a
organelor de conducere, administrare şi control, persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare
procedura de dobândire a personalităŃii juridice, precum şi semnăturile asociaŃilor. Statutul trebuie
să cuprindă informaŃii precum modul de dobândire şi pierdere a calităŃii de asociat, drepturile şi
obligaŃiile de asociat, categoriile de resurse patrimoniale ale asociaŃiei, atribuŃiile organelor de
conducere, administrare şi control precum şi informaŃiile cuprinse în actul constitutiv, mai puŃin
cele referitoare la componenŃa nominală a organelor de conducere, administrare şi control şi cele

24
FundaŃia pentru Dezvoltarea SocietăŃii Civile, Programul de Cercetare „Cadrul legal al asociaŃiilor şi fundaŃiilor din
România”, Bucureşti, noiembrie 1998, p. 33

57
referitoare la persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a
personalităŃii juridice.
Cererea de înscriere în registrul judecătoriei trebuie însoŃită de actul constitutiv, statutul
asociaŃiei, acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniŃial, precum şi de avizul ministerului sau
organului de specialitate al administraŃiei publice centrale în a cărui sferă de competenŃă îşi
desfăşoară activitatea De asemenea, este necesară şi o dovadă din partea Ministerului JustiŃiei
referitoare la disponibilitatea denumirii noii asociaŃii. Totodată, este interzisă utilizarea în
denumirea asociaŃiilor a unor sintagme sau cuvinte specifice autorităŃilor şi instituŃiilor publice ori
unor profesii liberale sau altor activităŃi cu reglementări proprii, sub sancŃiunea neeliberării dovezii
disponibilităŃii denumirii.
AsociaŃia îşi poate constitui filiale cu un număr minim de trei membri, cu organe de
conducere proprii şi cu un patrimoniu distinct de cel al asociaŃiei şi sucursale (structuri teritoriale
fără personalitate juridică). Filialele au personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte
juridice de administrare şi conservare în condiŃiile stabilite de asociaŃie (prin actul constitutiv al
filialei).
În privinŃa fundaŃiilor, acestea pot fi înfiinŃate de una sau mai multe persoane şi al cărei
patrimoniu iniŃial trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar a căror valoare totală să fie de
cel puŃin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaŃiei. ExcepŃie fac
acele fundaŃii al căror scop exclusiv este reprezentat de colectarea de fonduri care să fie puse la
dispoziŃia altor asociaŃii sau fundaŃii, în vederea realizării de programe de către acestea. Pentru
această categorie de fundaŃii, patrimoniul iniŃial poate avea o valoare totală de cel puŃin 20 de ori
salariul minim brut pe economie.
Fondatorul sau fondatorii încheie actul constitutiv şi statutul fundaŃiei, în vederea obŃinerii
personalităŃii juridice. Actul constitutiv cuprinde: datele de identificare a fondatorului sau, după caz,
a fondatorilor (numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora); scopul fundaŃiei;
denumirea fundaŃiei; sediul fundaŃiei; durata de funcŃionare a acesteia - pe termen determinat, cu
indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat; patrimoniul iniŃial al
fundaŃiei; componenŃa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale
fundaŃiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe; persoana sau persoanele
împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităŃii juridice; semnăturile
fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor. Statutul fundaŃiei cuprinde următoarele: explicitarea
scopului şi a obiectivelor fundaŃiei; categoriile de resurse patrimoniale ale fundaŃiei; atribuŃiile

58
organelor de conducere, administrare şi control; procedura de desemnare şi de modificare a
componenŃei organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul existenŃei fundaŃiei;
destinaŃia bunurilor, în cazul dizolvării fundaŃiei, precum şi datele cuprinse de actul constitutiv, mai
puŃin cele referitoare la componenŃa nominală a organelor de conducere, administrare şi control şi
cele referitoare la persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a
personalităŃii juridice. La fel ca în cazul asociaŃiei, în vederea obŃinerii personalităŃii juridice,
fundaŃia trebuie să depună o cerere de înscriere în registrul judecătoriei, care trebuie însoŃită de
actul constitutiv, statutul fundaŃiei, acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniŃial precum şi de
avizul ministerului sau organului de specialitate al administraŃiei publice centrale în a cărui sferă de
competenŃă îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, este necesară şi o dovadă din partea
Ministerului JustiŃiei referitoare la disponibilitatea denumirii noii fundaŃii, fiind interzisă utilizarea
în denumirea fundaŃiilor a unor sintagme sau cuvinte specifice autorităŃilor şi instituŃiilor publice ori
unor profesii liberale sau altor activităŃi cu reglementări proprii, sub sancŃiunea neeliberării dovezii
disponibilităŃii denumirii.
O fundaŃie îşi poate constitui filiale, însă în condiŃii diferite de cele pentru asociaŃii. Astfel,
filiala unei fundaŃii este condusă de un consiliu director, alcătuit din cel puŃin trei membri.
Referitor la organizarea şi funcŃionarea asociaŃiei, OrdonanŃa 26/2000 prevede că organele
asociaŃiei sunt adunarea generală, consiliul director şi cenzorul, sau după caz, comisia de cenzori.
Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaŃilor, şi în a cărei sferă
de competenŃă intră stabilirea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaŃiei, precum şi aprobarea
bugetului de venituri şi cheltuieli şi a situaŃiei financiare anuale, alegerea şi revocarea membrilor
consiliului director sau a cenzorilor, înfiinŃarea de filiale, modificarea actului constitutiv sau a
statutului, dizolvarea şi lichidarea asociaŃiei, precum şi stabilirea destinaŃiei bunurilor rămase după
lichidare etc. Adunarea generală se întruneşte cel puŃin o dată pe an. Hotărârile luate de acestă
adunare generală sunt obligatorii pentru toŃi asociaŃii, inclusiv cei care nu au luat parte la adunarea
generală sau au votat împotrivă. Astfel, se observă faptul că această adunare reprezintă legislativul
unei asociaŃii.
Consiliul director asigură punerea în aplicare a hotărârilor luate de adunarea generală, fiind
echivalentul executivului în cadrul unei asociaŃii. Legea prevede că acesta poate fi alcătuit şi din
persoane din afara organizaŃiei, în limita a cel mult unei pătrimi din componenŃa sa. CompetenŃele
consiliului director constau din prezentarea adunării generale a unor rapoarte de activitate pe
perioada anterioară, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, a situaŃiei financiare anuale,

59
proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectului programelor asociaŃiei; consiliul director
poate încheia acte juridice în numele şi pe seama asociaŃiei, aprobă organigrama şi politica de
personal a asociaŃiei etc. Persoanele care ocupă o funcŃie de conducere în cadrul unei instituŃii
publice nu pot fi membre ale consiliului director, dacă asociaŃia respectivă are ca scop sprijinirea
activităŃii instituŃiei respective.
Controlul financiar intern al unei asociaŃii este asigurat de un cenzor, iar în cazul asociaŃiilor
cu mai mult de o sută de membri (înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale), acest
control este asigurat de o comisie de cenzori. Cenzorul, sau comisia de cenzori, verifică modul în
care este administrat patrimoniul asociaŃiei, întocmeşte rapoarte şi le prezintă adunării generale,
poate participa la şedinŃele consiliului director, dar fără drept de vot, îndeplineşte orice alte atribuŃii
prevăzute de statut sau stabilite de adunarea generală. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori,
iar în cazul existenŃei unei comisii de cenzori, aceasta va fi alcătuită dintr-un număr impar de
membri, din care majoritatea este formată din asociaŃi. De asemenea, cel puŃin unul dintre cenzori
trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil.
În ceea ce priveşte fundaŃiile, organele acesteia sunt consiliul director şi cenzorul (sau
comisia de cenzori). Consiliul director este organul de conducere şi administrare a fundaŃiei, şi
asigură realizarea scopului şi obiectivelor fundaŃiei, beneficiind de atribuŃii precum stabilirea
strategiei generale şi a programelor fundaŃiei, aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a
situaŃiei financiare anuale, alegerea şi revocarea cenzorului (comisiei de cenzori), înfiinŃarea de
filiale, încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaŃiei, executarea bugetului de venituri
şi cheltuieli, aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaŃiei, modificarea statutului
fundaŃiei etc.
Schimbarea scopului fundaŃiei se face numai de către fondator, sau de majoritatea
fondatorilor în viaŃă. Dacă nici unul dintre aceştia nu mai este în viaŃă, schimbarea scopului
fundaŃiei se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor consiliului
director.
Consiliul director se compune din cel puŃin trei membri, desemnaŃi de fondator (sau
fondatori), la momentul constituirii fundaŃiei, iar comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr
impar de membri. DispoziŃiile referitoare la controlul financiar intern sunt aceleaşi cu cele privind
asociaŃiile.
Referitor la federaŃii, ordonanŃele stipulează că două sau mai multe asociaŃii sau fundaŃii se
pot constitui într-o federaŃie, care dobândeşte personalitate juridică proprie şi funcŃionează în

60
condiŃiile prevăzute de aceste ordonanŃe pentru asociaŃii. AsociaŃiile sau fundaŃiile care constituie o
asemenea federaŃie, îşi păstrează propria personalitate juridică şi propriul patrimoniu.
Conform OrdonaŃei 26/2000, modificată şi completată de OrdonanŃa 37/2003, o asociaŃie
sau fundaŃie poate fi recunoscută, de Guvernul României, ca fiind de utilitate publică. Acest lucru
este posibil dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiŃii: activitatea asociaŃiei sau fundaŃiei
în cauză se desfăşoară în interes general sau comunitar; funcŃionează de cel puŃin trei ani, şi a
realizat majoritatea obiectivelor stabilite; prezintă un raport din care să rezulte desfăşurarea unei
activităŃi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său,
însoŃit de situaŃiile financiare anuale şi de bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii trei ani;
valoarea activului patrimonial pe fiecare an în parte este cel puŃin egală cu valoarea patrimoniului
iniŃial. Guvernul poate decide însă acordarea unei dispense referitoare la îndeplinirea primelor două
condiŃii, în cazul în care asociaŃia sau fundaŃia solicitantă a rezultat din fuziunea a două sau mai
multe asociaŃii sau fundaŃii preexistente şi fiecare din fundaŃiile sau asociaŃiile preexistente ar fi
îndeplinit cele două condiŃii dacă ar fi formulat cererea independent.
Prin utilitate publică se înŃelege orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice
în domenii de interes public general şi/sau comunitar. Această recunoaştere ca fiind de utilitate
publică se face prin hotărâre a guvernului, în urma unei cereri adresate de fundaŃia sau asociaŃia în
cauză ministerului sau organului de specialitate al administraŃiei publice centrale în a cărui sferă de
competenŃă îşi desfăşoară activitatea. Pe lângă dovada îndeplinirii condiŃiilor menŃionate anterior,
cererea trebuie să fie însoŃită de următoarele documente: copii de pe actul constitutiv şi de pe
statutul asociaŃiei sau fundaŃiei; copie de pe dovada dobândirii personalităŃii juridice; dovada
privind bonitatea asociaŃiei sau fundaŃiei, emisă de banca de la care are deschis contul; copie de pe
dovada privind situaŃia juridică a sediului asociaŃiei sau fundaŃiei; numele şi adresa persoanelor
fizice, respectiv denumirea şi sediul persoanelor juridice cu care asociaŃia sau fundaŃia colaborează
în mod frecvent în vederea realizării obiectivului său de activitate pentru care solicită recunoaşterea
statutului de utilitate publică. Legea prevede stabilirea unor norme proprii fiecărui minister sau
organ de specialitate al administraŃiei publice centrale, care să stabilească criteriile specifice de
acordare a statutului, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Recunoaşterea unei organizaŃii neguvernamentale ca fiind de utilitate publică se face pe
termen nelimitat. Avantajele recunoaşterii unei asociaŃii sau fundaŃii ca fiind de utiliate publică sunt
reprezentate de: dreptul de a i se concesiona servicii publice fără caracter comercial; dreptul la
resurse provenite din bugetul de stat şi din bugetele locale, după cum asociaŃia sau fundaŃia

61
respectivă desfăşoară activităŃi în interes general sau al colectivităŃilor locale; dreptul de a menŃiona,
în toate documentele pe care le întocmeşte, că asociaŃia sau fundaŃia este recunoscută ca fiind de
utilitate publică. Acest statut impune, însă, şi obligaŃii, precum: obligaŃia de a menŃine cel puŃin
nivelul activităŃii şi performanŃele care au determinat recunoaşterea; obligaŃia de a comunica
autorităŃii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului, precum
şi rapoartele de activitate şi situaŃiile financiare anuale; obligaŃia de a publica, în extras, în termen
de trei luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate şi situaŃiile financiare
anuale în Monitorul Oficial precum şi în Registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop lucrativ.
Nerespectarea acestor obligaŃii poate duce la retragerea actului de recunoaştere ca fiind de utilitate
publică. Legea instituie şi o formă de control asupra acestor fundaŃii sau asociaŃii declarate ca fiind
de utilitate publică, sub forma controlului asupra modului de utilizare a fondurilor alocate de la
bugetul de stat sau local. CondiŃiile declarării utilităŃii publice se aplică şi federaŃiilor cu menŃiunea
că cel puŃin două treimi din numărul asociaŃiilor şi fundaŃiilor care o alcătuiesc sunt recunoscute ca
fiind de utilitate publică. În vederea atingerii misiunii proprii, o asociaŃie, fundaŃie sau federaŃie
poate înfiinŃa societăŃi comerciale, a căror profituri, în cazul nereinvestirii în aceleaşi societăŃi
comerciale, se folosesc, în mod obligatoriu, pentru realizarea scopurilor fundaŃiei, asociaŃiei sau
federaŃiei respective.
În privinŃa veniturilor asociaŃiilor, acestea pot proveni din: cotizaŃii ale membrilor; dobânzi
şi dividende rezultate din plasarea sumelor disponibile; dividendele societăŃilor comerciale înfiinŃate
de asociaŃii sau de federaŃii; venituri realizate din activităŃi economice directe; donaŃii, sponsorizări
sau legate; resurse obŃinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, sau alte venituri,
prevăzute de lege. În cazul fundaŃiilor aceste surse de venit sunt aproximativ aceleaşi, cu excepŃia
cotizaŃiilor membrilor.
Capitolul VIII al OrdonanŃei 26/2000, tratează relaŃiile asociaŃiilor şi fundaŃiilor cu
autorităŃile publice. Acesta prevede faptul că autorităŃile vor sprijini organizaŃiile neguvernamentale
prin: punerea la dispoziŃie, în funcŃie şi de posibilităŃi, a unor spaŃii pentru sedii, în condiŃiile legii,
precum şi prin atribuirea unor terenuri în scopul ridicării de construcŃii necesare desfăşurării
activităŃii lor. Referitor la informaŃiile de interes public, legea instituie obligativitatea autorităŃilor
publice de a oferi acest tip de informaŃii asociaŃiilor şi fundaŃiilor, în condiŃiile legii accesului la
informaŃiile de interes public.
O prevedere importantă legată de relaŃiile cu autorităŃile locale este reprezentată de art. 51
alin.1 din OrdonanŃa 26/2000, completată de OrdonanŃa 37/2003, care prevede faptul că „în cadrul

62
Camerelor Parlamentului, AdministraŃiei PrezidenŃiale, aparatului de lucru al Guvernului, instituŃiei
Avocatului Poporului, autorităŃilor administrative autonome, ministerelor, al celorlalte organe de
specialitate ale administraŃiei publice centrale şi autorităŃilor administraŃiei publice locale
funcŃionează structuri pentru relaŃia cu mediul asociativ”, iar acolo unde nu există aşa ceva, aceste
structuri se vor constitui.
De asemenea, autorităŃile publice sunt obligate să Ńină evidenŃa asociaŃiilor şi fundaŃiilor,
însă doar în cazul celor care au solicitat luarea în evidenŃă în prealabil.
Dizolvarea asociaŃiilor şi federaŃiilor se poate face de drept (în cazurile/situaŃiile prevăzute
de lege), prin hotărâre judecătorească (de asemenea în situaŃiile prevăzute de cele două ordonanŃe)
sau prin hotărârea adunării generale. FundaŃiile se pot dizolva de drept sau prin hotărârea
judecătoriei. Fără a fi un cadru legal foarte bine pus la punct, ce conŃine încă „scăpări”, cel puŃin la
nivelul prevederilor referitoare la parteneriatul cu administraŃia publică, termen care nici măcar nu
este conŃinut de prevederile legale, cele două ordonanŃe reprezintă totuşi, un pas înainte în procesul
de dezvoltare a sectorului ONG şi de valorificare a potenŃialului acestuia. De asemenea, nu se
prevăd stimulente în vederea încurajării asociativităŃii (deşi subvenŃiile acordate asociaŃiilor şi
fundaŃiilor fac obiectul altei legi – 34/1998; totuşi, prezentele ordonanŃe nu fac referiri către această
lege), de asemenea nu este stimulată nici dezvoltarea sau intensificarea parteneriatului de tip public-
nonprofit.
În comparaŃie, însă, cu prevederile Legii 21/1924, s-au simplificat mult procedurile de
constituire a organizaŃiilor neguvernamentale, fiind totuşi o îmbunătăŃire în acest sens. Este de
remarcat şi faptul că atât timp cât mediul asociativ s-a „descurcat” în perioada aflării în vigoare a
reglementărilor legii din 1924, tot aşa vor reuşi şi în situaŃia de faŃă să îşi îndeplinească misiunea şi
obiectivele propuse, la fel ca şi rolul în societate.
Definitia legala – art. 31, Legea 21/1924 – asociatia reprezintă conventia prin care mai
multe persoane pun in comun in mod permanent contributia lor materiala, cunostintele si activitatea
lor pentru realizarea unui scop care nu urmareste foloase materiale sau pecuniare. Se constituie din
numărul de membri fondatori, la care se pot adauga in timp si altii. Calitatea de membru e
personala, indivizibila, nu se poate transmite succesorilor.
Art 66 – Legea 21/1924 – fundatia reprezintă actul prin care o persoană fizica sau juridică
constituie un patrimoniu distinct, autonom fata de patrimoniul său propriu, care este destinat in
general catre un interes obstesc sau ideal. Obtinerea personalităŃii juridice pentru alte forme de
asociere confera grupului de persoane cu care se asociaza statutul legal in virtutea caruia se

63
dobandesc drepturi si obligatii specifice. De aici reiese diferenta majora intre cele două tipuri de
organizaŃii:
• fundatia reprezinta in cea mai mare masura un patrimoniu ce vizeaza realizarea unui scop, in
timp ce in asociatii predomina vointa indivizilor, care se reunesc sa realizeze ceva.
• numărul membrilor la infiintare e diferit: pentru asociatie e nevoie de minimum 20 de
persoane in vederea dobandirii de personalitate juridică, iar fundatia nu mentioneaza un
număr minim de fondatori.
Potrivit OG 26/2000 privind asociatiile si fundatiile:
• asociatia este subiectul de drept constituit din trei sau mai multe persoane, pe baza unei
intelegeri, etc. Patrimoniul trebuie sa fie de minim un salariu minim brut pe economie
• fundatiile trebuie sa aiba un minim de 100 salarii minime pe economie.
Legea reglementeaza expres dreptul asociatiilor de a desfasura activităŃi cu caracter
economic, dar numai daca e in legatura cu scopul lor principal; in cazul fundatiei nu exista o
mentiune asemanatoare. Scopul organizaŃiei e prevazut in statut si in actul de constituire.
In cadrul art 27 din Legea 21/1924 se instituie interdictia de a modifica scopul pe parcursul
functionarii fundatiei. La asociatie aceasta prevedere nu este valabila – membrii au posibilitatea de a
amenda scopul initial (prin hotărâre judecătorească). Obtinerea personalităŃii juridice este
importanta pentru ca respectivul organ sa poata beneficia de toate prevederile legale privind sectorul
non - profit.
OG 26/200 introduce un nou concept pentru sectorul asociativ: asociatiile sau fundatiile
recunoscute a fi de utilitate publica. Guvernul recunoaste o astfel de asociatie daca sunt intrunite
cumulativ urmatoarele conditii:
• activitatea acesteia se desfasoara in interes general, comunitar;
• functioneaza de 3 ani si a realizat o parte din obiectivele propuse;
• organizatia va prezenta un raport din care sa rezulte desfasurarea unei activităŃi autonome,
prin derularea unor proiecte, programe specifice, raport insotit de bilant si buget de venituri
si cheltuieli pe ultimii 3 ani;
• valoarea activului pentru fiecare an in parte sa fie cel putin valoarea patrimoniului initial.
Autoritatea administrativă are obligaŃia de a pune la dispozitia asociatiei / fundatiei
informatii de interes public.
In legislatia romaneasca nu exista nici macar o enumerare sau o exemplificare a scopurilor
acceptate de lege, aşa că este dificil sa se realizeze o tipologie a ONG-lor dupa scopul lor. Singurele

64
prevederi ne spun ce nu pot sa aiba, desi avem anumite concepte: organizatie de interes public, de
binefacere, de caritate – aceste concepte nu sunt clar definite. Exista obligativitatea introducerii in
statut a obiectului si scopului. Personalitatea juridică nu poate fi acordata asociaŃiilor si fundatiilor a
caror activitate contravine ordinii publice si bunelor moravuri. Reiese ca scopul unei organizatii este
unul destul de larg, lasand initiatorilor dreptul de a alege orice domeniu care nu aduce atingere
valorilor esentiale ale comunitatii. Nu exista restrangeri referitoare la caracterul general, personal.
Finalitatea activitaŃilor trebuie sa fie non–profit. Patrimoniul initial de finantare este conditia
existentei unei organizatii - trebuie sa existe la momentul infiintarii si el trebuie sa fie distinct si
autonom de patrimoniul fiecarui individ asociat. Poate fi atat in numerar cat si in natura. Numarul
fondatorilor - fundatia este subiect de drept infiintat de una sau mai multe persoane, care, pe baza
unui act intre vii ori pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat in mod permanent si
irevocabil – interes atat pentru comunitate cat si unul personal – dreptul de a fi si conduce se
transmite urmasilor, transmit pozitia si patrimoniul succesorilor sau intre vii prin hotărâre
judecătorească.
Cea mai mare stabilitate o au fundatiile, dar nu sunt prea democratice. Cadrul legislativ nu
clarifica problema persoanelor ce pot infiinta o asociatie – discutia s-a purtat in jurul intrebarii daca
asociatia se constituie doar din persoane fizice sau si juridice. In vederea obtinerii personalităŃii
juridice, legea romana a imaginat o procedura formata din două parti:
• faza extrajudiciara – presupune luarea deciziei de asociere sau fondare si elaborarea actelor
de constituire: continutul statutului ramane la aprecierea membrilor fondatori, cu precizarea
ca trebuie respectate prevederile imperative ale legii. Statutul trebuie sa contina obligatoriu:
denumirea asociatiei, obiectul de activitate, scopul (sucursale, filiale), patrimoniul initial
(cuantumul si structura lui), organele de conducere, administrare si control. Fondatorii
trebuie sa faca dovada unui sediu prin prezentarea unui titlu de proprietate sau act de
inchiriere si dovada patrimoniului: extras de cont de la Banca, CEC (dupa infiintare se
transfera in conturile fundatiei, asociatiei respective).
faza judiciara – initiata prin depunerea unei cereri de acordare a personalităŃii juridice de către
Judecatoria/Tribunalul in raza teritoriala a caruia isi va avea sediul viitoarea organizatie. Inscrierea
in Registrul asociatiilor si fundatiilor (RAF) din cadrul caruia sa se ateste denumirea, titlul
organizatiei. Cererea va fi prezentata instantei de care unul sau toti membrii fondatori; cererii i se
ataseaza un proces–verbal al Adunarii generale de constituire si organele de conducere. In urma
dobandirii personalităŃii juridice organizatia se poate inregistra la Administratia Financiara din raza

65
sediului. Ea va avea un cod fiscal si poate sa-si deschida cont intr-o unitate bancara in vederea
derularii operatiilor financiare pentru activitate.

Chestionar de autoevaluare
1. Ce se înŃelege prin termenul de cel de-al treilea sector?
2. Care sunt criteriile pe baza cărora Lester Salmon şi Helmut Anheier au definit ONG-le?
3. DefiniŃi termenul de societate civilă.
4. De ce a devenit dificilă afirmarea organizaŃiilor neguvernamentale?
5. EnumeraŃi şi prezentaŃi pe scurt cele trei sectoare ale societăŃilor moderne.
6. Care sunt principalele diferenŃe dintre Legea nr. 21/1924 şi OrdonanŃa Guvernului nr.
26/2000? Dar între OrdonanŃa Guvernului nr. 26/2000 şi OrdonanŃa nr. 37/2003?

Bibliografie obligatorie
5. Badila, A., Lisetchi, M., Olteanu, I., Ticiu, R. - Organizatii neguvernamentale Ghid
practic, ed. Brumar, Timisoara 2002
6. J. Steven Ott, Understanding nonprofit organizations, Westview Press, 2001, Colorado.

Bibliografie recomandată:
1. ****, The 1998 NGO Sustenability Index, USAID – Bureau for Europe, 1998
2. Stolle, Dietlind; Rochon, Thomas R, Are all associations alike?, American Behavioral Scientist,
Sep98, Vol. 42 Issue 1.
3. Sibian, I. – LegislaŃia cu privire la sectorul nonprofit în Ńările Uniunii Europene, FDSC
4. ****, Ghid legislativ pentru organizaŃiile neguvernamentale din România, Ed. Exclus, Bucureşti,
2002.

66
Modulul II – SpecificităŃi ale managementului organizaŃiilor neguvernamentale

Scop: În cadrul acestui modul se va pune accent pe diferenŃa/asemănarea care există între
managementul general, studiat de către cursanŃi în cadrul altor discipline, şi managementul
organizaŃiilor nonprofit. Un alt obiectiv pe care ne propunem să îl atingem constă din prezentarea
principalelor tipuri de activităŃi manageriale derulate în cadrul ONG-lor.

Obiective specifice:
• Prezentarea elementelor managementului organizaŃiilor neguvernamentale
• Focalizarea pe managementul resurselor umane în organizaŃii neguvernamentale
• Punctarea elementelor strategice în dezvoltarea organizaŃiilor neguvernamentale
• Prezentarea modului de finanŃare a ONG-lor
• Descrierea rolului avut de finanŃatori în dezvoltarea ONG-lor,
• Introducerea principalelor elemente ale unei strategii de fundraising
• Definirea şi prezentarea principalelor acŃiuni colective derulate de organizaŃiile
neguvernamentale
• Descrierea principalelor caracteristici ale muncii cu voluntarii

Ghid de studiu: Modulul de faŃă urmăreşte mai ales înŃelegerea aspectelor practice privind
funcŃionarea/conducerea organizaŃiilor neguvernamentale. Acest lucru este atins prin efectuarea
unei analize atente asupra mediului în care funcŃionează organizaŃiile neguvernamentale, dar şi prin
analiza principalelor tipuri de activităŃi desfăşurate de acestea.

Scurtă recapitulare a conceptelor anterioare: În cadrul primului modul din suportul de curs s-au
definit conceptele care vor fi utilizate: organizatii neguvernamentale non-profit, societatea civilă, s-
a făcut referire la cele șase perioade istorice de evolutie a sectorului neguvernamental, s-au punctat
cele două functii principale ale ONG-lor și s-a prezentat cadrul legislativ – OG. 26/2000, OG.
37/2003 pe baza cărora functionează organizatiile neguvernamentale.

Schema logică a modulului: Acest modul este structurat în trei părti care prezintă în special
aspecte de ordin organizational ale sectorului neguvernamental. La început se merge pe o prezentare

67
a elementelor care influenteaza buna functionare și conducere a organizatiilor neguvernamentale, ca
mai apoi să se pună accent pe aspectele care vizează actiunile colective din cadrul organizatiilor
neguvernamentale, și anume voluntariatul, lobby-ul, campaniile publice, iar în final se prezintă ce
reprezintă finanŃarea pentru sectorului asociativ, care este rolul finanŃatorilor în susŃinerea şi
dezvoltarea ONG-lor, care sunt sursele de finantare și metodele de atragere a fondurilor pentru
sectorul asociativ.

Unitatea 1 –Managementul organizaŃiilor neguvernamentale

Concepte cheie:
• board, director executiv, staff, dezvoltare strategică

Există în cadrul organizatilor neguvernamentale o serie de pozitii cheie care vizează atât
conducerea, cât şi beneficiarii serviciilor oferite de aceste organizatii. Dintre acestea amintim:
Board-ul unei fundaŃii sau asociaŃii reprezintă un grup de indivizi care aparŃin comunităŃii şi
care la modul ideal ar trebui să reprezinte interesele beneficiarilor. Ei ar trebui motivaŃi în a servi
comunitatea (de aceea se află în board), nu sunt persoane remunerate pentru activitatea pe care o
desfăşoară, sunt persoane voluntare.
Directorul executiv într-o fundaŃie sau asociaŃie este persoana care duce la îndeplinire
obiectivele strategice trasate de board - managerul de zi cu zi care se ocupă de managementul
operaŃional.
Staff-ul/echipa administrativă din cadrul unei organizaŃii se subordonează directorului
executiv şi realizează activităŃile de teren din cadrul comunităŃii.
Voluntarii care sunt persoane care nu primesc salarii pentru ceea ce fac şi care asistă stafful
unei organizaŃii (fac munca executivă sau consiliază staff-ul/directorul executiv).
Abilitatea de a formula viziuni, strategii şi politici este în general slabă. Deşi sunt şi câteva
exemple pozitive, cadrul – efectele instabilităŃii economice şi procesul dinamic de transformare a
societăŃii – este nefavorabil strategiilor pe termen lung. De asemenea, capacitatea de a concentra
resurse care să susŃină misiunea este limitată la atenŃia acordată mai mult supravieŃuirii pe termen
scurt decât schimbărilor pe termen lung (şi acest lucru este accentuat de problema finanŃării). Din
contră, capacitatea operaŃională este bine dezvoltată.

68
Probleme legate de capacitatea organizatională

Există şi în spaŃiul neguvernamental o serie de disparităŃi, diferenŃe între organizatii


neguvernamentale similare atât în ceea ce priveşte resursele şi capacităŃile organizaŃionale, cât şi la
nivelul înŃelegerii de către membrii organizatiilor a nevoii de a colabora în permanenŃă în vederea
realizării scopurilor și obiectivelor stabilite. Viziunea sau scopul unei organizatii neguvernamentale
nu rămâne definită odată pentru totdeauna, ea suferă schimbări, adaptări în funcŃie de contextul
socio-cultural în care există organizaŃia respectivă. Abilitatea de a formula strategii organizaŃionale
e slabă şi deci acestea trebuie adaptate în permanenŃă. Lipsa unor astfel de strategii nu e doar vina
ONG-lor ci şi a instabilităŃii socio-economice, datorită proceselor dinamice care fac imposibilă
crearea unor strategii pe termen lung.

Capacitatea de a implica mai mult beneficiarii

O altă problemă implică comunicarea cu beneficiarii şi faptul că nu prea există multe


organizatii neguvernamentale care să consulte viitorul grup de beneficiari înainte de crearea
programelor. Implicarea beneficiarilor în servirea nevoilor, planificarea şi furnizarea serviciilor
câștigă teren, însă nu este practicată foarte mult. Sunt câteva exemple excelente de bună practică, ce
ar trebui să fie larg mediatizate în avantajul sectorului. Dintre acestea amintim serviciile oferite de
ONG persoanelor cu probleme de sănătate mintală, bătrânilor sau copiilor care sunt incluşi în
designul furnizării de servicii.
Generalizând, există totuşi o tendinŃă de a percepe beneficiarii ca “aceia care primesc” mai
degrabă decât ca “participanŃi activi”. Această atitudine îşi are cauza în:
1. modul în care sunt identificate nevoile grupului Ńintă (Cine? Cum? face identificarea datelor
subiective şi obiective); de cele mai multe ori, grupul Ńintă nu e consultat în definirea nevoilor
(un exemplu îl constituie o asociaŃie pentru dezvoltarea comunitară în zonele rurale sărace;
aceasta a investit într-un proces îndelungat pentru a pune comunitatea în situaŃia de a-şi
identifica ea însăşi problemele şi de a le exprima cu propriile ei cuvinte. Apoi, cei care au oferit
această posibilitate au sprijinit consultanŃa şi negocierile prin care comunitatea locală a ajuns la
un consens în ce priveşte nevoile prioritare şi felul în care se poate răspunde acestora).
Asemenea exemple de bună practică se pot realiza prin instruirea ONG în tehnicile specifice,
pentru a putea determina şi monitoriza schimbările nevoilor comunitare.

69
2. o atenŃie mare ar trebui acordată procesului de dezvoltare comunitară – aici elaborarea unor
programe de către ONG-ri ar trebui să implice un efort susŃinut pentru depistarea nevoilor;
3. stabilirea nevoilor trebuie să fie rezultatul negocierii şi a consensului între cei care proiectează o
activitate şi cei care beneficiază de ea;
4. existenŃa percepŃiei în rândul activiştilor ONG conform căreia ei sunt experŃi în aria lor de
activitate

În relaŃia ONG - beneficiar se impune o rediscutare a rolului pe care îl are acesta din urmă,
din punctul de vedere al consultării înainte, pe parcurs şi la finalul activităŃii programului. Pe lângă
cauzele subiective (autosuficienta membrilor) sunt şi cauze obiective, care îngreunează relaŃia cu
beneficiarul; dimensiunea culturală a unei comunităŃi, cea lingvistică și tehnică. În general
comunităŃile închise, izolate devin precaute, suspicioase când cineva le diversifică aria de activităŃi
zilnice. În abordarea unor comunităŃi e nevoie de timp şi profesionalism în a genera schimbare.
Multe ONG-ri au afirmat că este o adevărată provocare să lucrezi cu comunităŃile din cauza
moştenirilor din trecut. Oamenii au tendinŃa să fie extrem de suspicioşi şi nu vor să se implice în
alte activităŃi decât cele de rutină. Acest lucru este valabil mai ales pentru comunităŃile rurale.
ÎmbunătăŃirea comunicării şi interacŃiunii cu beneficiarii a fost considerată o prioritate
pentru ONG, prin:
• Conştientizarea efectelor pozitive pe care le poate avea implicarea beneficiarilor prin
diseminarea bunelor practici existente;
• Folosirea unor intermediari familiari oamenilor (liderii comunităŃii sau semenii lor) pentru a
comunica cu grupul-Ńintă;
• Creşterea capacităŃii de a-şi identifica nevoile şi de a participa activ;
• Creşterea încrederii beneficiarilor în forŃele proprii şi stimularea dorinŃei de a participa în
activitatea ONG, prin introducerea unor sisteme accesibile pentru a identifica şi pentru a lua în
considerare feed-back-ul beneficiarilor în ceea ce priveşte serviciile şi activităŃile ONG, de
pildă.

Practicile de muncă si parteneriate în ONG-ri

Capacitatea ONG-lor de a planifica, de a evalua, de a strânge laolaltă o echipă, de a dezvolta


capacitatea de a conduce, de a comunica în plan intern, de a pune bazele unor structuri executive şi

70
de a-şi conduce instituŃiile variază foarte mult. ONG-le care au fost conduse de la începutul sau
jumătatea anilor ‘90 de oameni care au beneficiat de pregătire şi sprijin extern sunt mult mai
dezvoltate în aceste privinŃe. Aceste ONG-ri au reuşit, într-o anumită măsură, să facă cunoscută
buna practică, mai ales înfiinŃând filiale şi asistând dezvoltarea altor ONG. Totuşi, abilităŃile şi
experienŃele sectorului ar putea fi mult mai bine folosite. În acest sens, există o serie de exemple de
bună practică în muncă:
• Planificarea şi managementul proiectelor – unele ONG au un grad înalt de expertiză faŃă de
alte sectoare în ceea ce priveşte planificarea proiectelor: stabilirea obiectivelor, identificarea
corectă a grupurilor-Ńintă, organizarea activităŃilor, fixarea termenelor-limită şi identificarea
resurselor şi nevoilor;
• De multe ori, structurile de luare a deciziilor laterale şi sistemele de lucru informale au fost
foarte apreciate de către ONG în contrast cu experienŃele caracteristice totalitarismului şi au
fost comparate structurile ierarhice din sectorul de afaceri şi din cel administrativ;
• Uneori, ONG încurajează creativitatea şi iniŃiativele personalului, fapt apreciat ca o
schimbare binevenită a practicii tradiŃionale de management;
• Unele ONG acordă multă atenŃie procesului de dezvoltare organizaŃională, ceea ce le
permite să răspundă corespunzător nevoilor în schimbare;
• Dezvoltraea de parteneriate intra si inter sectoriale.

În mare, s-a considerat că dezvoltarea practicilor de lucru ar putea fi avantajoasă pentru sector
în următoarele şapte aspecte:
• ÎmbunătăŃirea artei conducerii în ONG în privinŃa practicilor democratice şi dezvoltării
strategice;
• Creşterea dezvoltării organizaŃionale etice şi bazate pe valori;
• Asigurarea unui nivel de bază de practici manageriale eficiente pentru ONG – la ora actuală
este o diferenŃă mare între “profesionişti” şi “restul”;
• Introducerea unui sistem de responsabilitate financiară mai strict – deşi există indicii că
managementul financiar al ONG funcŃionează mult mai bine, acestea trebuie să înŃeleagă şi
să aplice mai mult sisteme de evidenŃă contabilă, audit şi management financiar solide, pe
care să te poŃi baza;

71
• Sporirea transparenŃei şi eficienŃei sistemelor de comunicare interne şi externe – mai ales
capacitatea şi motivaŃia de diseminare a informaŃiei;
• Dezvoltarea gândirii şi acŃionării strategice, nu numai a unor idei scrise;
• Dezvoltarea unor sisteme de monitorizare şi evaluare care să urmărească impactul,
incluzând îmbunătăŃirea capacităŃii organizaŃiilor de a folosi informaŃiile evaluărilor pentru
management, planificare şi dezvoltare.
• preocuparea pentru resurse umane în ONG– majoritatea organizaŃiilor recunosc importanŃa
resurselor umane însa pun insuficient accentul pe o strategie de atragere a personalului
competent sau pe o strategie de îmbunătăŃire a abilităŃilor personalului deja existent; suferă
de pe urma incapacităŃii de a păstra personalul perfomant din sector, care se orientează spre
sectorul de afaceri care oferă beneficii materiale şi profesionale mai mari.

Resurse umane

Majoritatea ONG-lor au recunoscut importanŃa eficienŃei resurselor umane în dezvoltarea


sectorului însă foarte puŃine aveau o strategie bine determinată de atragere a personalului competent
sau de îmbunătăŃire a abilităŃilor personalului deja existent. Multe ONG-ri au avut de suferit de pe
urma incapacităŃii de a păstra personalul performant care părăsea sectorul nonprofit pentru a intra în
sectorul de afaceri, care oferă salarii mai bune şi oportunităŃi mai mari de dezvoltare personală. În
general, ONG-le au fost atractive ca locuri de muncă până în 1997, când fluxul resurselor pentru
sector s-a diminuat în mod dramatic şi oportunităŃile de a lua contact cu practicile internaŃionale s-
au redus şi ele. ApariŃia şi dezvoltarea unor oportunităŃi atractive în sectorul privat au eclipsat
avantajele din sectorul nonprofit.
Un alt obstacol în calea atragerii şi păstrării personalului este dificultatea de a obŃine bani
pentru costurile de fond. Sunt puŃini finanŃatori care acoperă costurile de personal, fapt care
determină implicarea directă a managerilor ONG-lor în activităŃi, în loc să se ocupe de planificarea
şi dezvoltarea organizaŃională.
Multe persoane au considerat că personalului din ONG-ri îi lipseşte profesionalismul. Însă
profesionalismul se pare că era echivalat cu abilităŃile manageriale, cum ar fi buna comunicare şi
abilitatea oratorică. Rar s-a pus accentul pe alte abilităŃi care sunt caracteristice şi vitale pentru
sector – practicile etice, valori clare la baza activităŃii, un sistem de conducere care să atragă
implicarea, depăşirea problemelor culturale ş.a.m.d.

72
În general, s-a considerat că păstrarea şi dezvoltarea personalului au la bază:
• Dezvoltarea profesională a celor care lucrează în ONG în domenii de specialitate, nu doar în
management general;
• Dezvoltarea abilităŃilor de bază pentru un număr mai mare de oameni care lucrează în ONG la
nivel regional;
• Creşterea motivaŃiilor de a lucra în sector: salarii adecvate, oportunităŃi de dezvoltare
profesională şi personală;
• ÎmbunătăŃirea imaginii sectorului ONG ca piaŃă de muncă prin îmbunătăŃirea imaginii sale în
ansamblu.

Totuși voluntarii au constituit o resursă importantă, deşi au fost puŃine cazuri de folosire
eficientă a acestora.
MenŃinerea şi dezvoltarea personalului trebuie să respecte atât dimensiunea
instrumentală/materială (pentru persoanele salariate – creşterea recompenselor) cât şi o dimensiune
motivaŃională, recunoaşterea muncii şi a contributiei lor. Există o altă categorie de factori care
favorizează profesionalizarea personalului din ONG-ri și anume aspectele legate de îmbunătăŃirea
imaginii sectorului şi dezvoltarea calităŃilor de bază şi în domenii non-manageriale, cum a fi, etica
profesională şi transparenŃa.

Planificarea strategica în ONG-le mici

În contextul actual, ONG-le trebuie să răspundă la două provocări majore: scăderea


finaŃărilor pentru sectorul asociativ şi exigentele crescute vis-à-vis de activitatea şi serviciile oferite.
În acest context profesionalizarea membrilor trebuie să reprezinte una din activităŃile strategice în
cadrul sectorului neguvernamental. Însă, pentru a încadra acest obiectiv în activităŃile curente ale
ONG-lor, el trebuie să facă parte din planul strategic al acestora. Activitatea de elaborare a unei
strategii pe termen mediu, planificarea activităŃilor şi obiectivelor viitoare determină o orientare mai
bună în contextul social mai larg. De asemenea, planul strategic va conduce la o mai bună
concentrare a ONG-lor pe ceea ce este important pentru ele.
Problema majoră în România pentru cel de-al treilea sector este că nu există strategii. Atunci
când apar problemele, acestea se rezolvă pe loc, fără o perspectivă strategică. Există câteva poziŃii
cheie pentru o organizatie neguvernamentală care trebuie să se implice în elaborarea strategiilor:

73
• boardul ONG-lui;
• beneficiarii;
• facilitatorul - persoana care are abilităŃi în domeniul planificării strategice;
administrează procesul de elaborare a strategiei;
• echipa care elaborează strategia e alcătuită din indivizi care în viitor vor avea
legătură cu activitatea ONG-lui.

Primul pas care trebuie parcurs în procesul de planificare strategică este cel legat de
revizuirea misiunilor. Orice organizatie neguvernamentală are o misiune bine definită, fiind necesar
ca aceasta misiune iniŃială să fie periodic revizuită, iar dacă este cazul să fie schimbată. Misiunea
este motivul care justifică din punct de vedere economic, social activitatea respectivului ONG.
Acest proces de revizuire a misiunii ar trebui să clarifice pentru organizatia neguvernamentala care
sunt pericolele și oportunităŃile pe o perioadă de câŃiva ani.
În aceasta etapa se răspunde la următoarele întrebări:
1. cine suntem noi ca ONG?
2. ce ne distinge, ce ne apropie de alŃii?
3. care sunt condiŃiile socio-politice în care existăm ca ONG?
4. căror nevoi şi căror grupuri ne adresăm?
5. contextul socio-politic şi nevoile la care încercăm să răspundem justifică existenŃa
socială a ONG?
6. cum am identificat existenŃa unor probleme în spaŃiul social şi cum ne propunem să le
rezolvăm?
7. care sunt valorile şi cultura ONG?
8. care sunt aspectele care ne fac unici?
Obiectivele propuse în misiune sunt destul de generale, astfel încât ONG să nu fie obligată
să şi le schimbe anual. Având redefinită clar misiunea, ONG-le pot să demareze, ulterior procesul
stabilirii planului strategic. Când spunem plan strategic spunem activităŃi viitoare. Însă dacă ne
propunem o strategie pe viitorii 5 ani, trebuie să privim şi înapoi la ultimii 3-5 ani. Analiza
activtăŃilor trecute ne arată care au fost metodele de lucru eficiente şi care au fost activităŃile de
succes.
În procesul de elaborare a strategiei, pe lângă paşii strict tehnici, există un moment “creativ”,
în care se implică echipa de planificare. Acest moment este dat de analiza SWOT. ParticipanŃii la

74
SWOT trebuie să analizeze atât cadrul organizaŃional cât şi condiŃiile externe. După elaborarea
SWOT, rezultă o serie de itemi (afirmaŃii) care vor fi discutate în cadrul ONG; aceşti itemi vor fi la
rândul lor calificaŃi individual. Aici intervine facilitatorul. În urma realizării SWOT grupul care
elaborează strategia trebuie să vadă dacă obiectivele pe care şi le propune sunt în concordanŃă cu
misiunea anterior stabilită. Dacă nu există corelaŃie se schimbă misiunea sau obiectivele.
Obiectivele pe termen lung sau mediu trebuie să fie clare, astfel încât să existe mai multe
categorii. Planul strategic îşi propune în esenŃă să demonstreze performanŃa şi adaptarea la
schimbările de mediu extern în general.
Faza ultimă a planificării strategice reprezintă adoptarea de către board – Consiliul de
AdministraŃie – a planului strategic, plan care de fapt se încadrează, alături de alte măsuri, în
procesul de dezvoltare organizaŃională.

Unitatea 2 - AcŃiuni colective în cadrul ONG: voluntariat, lobby şi advocacy, campanii publice

Concepte cheie:
• voluntariat, lobby, advocacy.

Istoricul voluntariatului

De-a lungul istoriei întâlnim o serie de activităŃi care pot fi clasificate ca aparŃinând
incredibilului spaŃiu al voluntarilor. Peste tot în lume oamenii s-au oferit în a-i ajuta pe semenii lor.
MotivaŃia, contextul, activităŃile, obiectivele care-l conduc pe voluntar în implicarea socială sunt
diferite de la caz la caz, dar ceea ce e evident e că participarea voluntarilor la diverse activităŃi, are
un rol important.
Odată cu apariŃia unei comunităŃi umane, a apărut şi s-a manifestat şi acel spirit altruist care
există în fiecare şi care ne îndeamnă să ne ajutăm semenii, fără a aştepta nimic în schimb. Originile
muncii de voluntariat se găsesc în special în religie, aceasta a fost principala sursă de motivaŃie
individuală şi interioară a voluntarului. Una din îndatoririle religioase şi morale ale cetăŃeanului este
aceea de a-şi ajuta semenii, tradiŃia religioasă a voluntariatului a existat în toate Ńările. În Ńările cu o

75
religie predominant catolică, rolul bisericii în organizarea voluntariatului a fost pronunŃat (exemplu
Irlanda şi FranŃa).
Termenul de voluntariat a fost folosit pentru prima dată în secolul al XVII-lea în domeniul
militar. Pesoanele care erau înrolate în serviciul militar de urgenŃă se numeau voluntari deoarece
acestea nu erau recompensate sau plătite pentru serviciile lor. Voluntariatul a existat în Europa de
secole, multe Ńări au evidenŃiat o lungă tradiŃie în munca de voluntariat (de exemplu în Danemarca,
familia, organizaŃiile de voluntariat, biserica şi statul şi-au împărŃit responsabilităŃile pentru a
asigura un stat al bunăstării, iar Irlanda a dobândit o puternică tradiŃie a activităŃii de voluntariat,
tocmai prin faptul că cetăŃenii au acceptat să-şi ajute semenii prin dezvoltarea unor organizaŃii care
aveau ca scop principal promovarea bunăstării comunităŃii prin implicarea voluntarilor în viaŃa
socială).
În Germania şi Danemarca datoria de a-i ajuta pe cei săraci a revenit Bisericii, până în
momentul în care a avut loc ReformaŃiunea (secolul al XVI-lea), de atunci responsabilităŃile au fost
împărŃite cu autorităŃile locale, începând totodată să se dezvolte şi ONG-urile.
În Marea Britanie activitatea de voluntariat a început să se dezvolte odată cu secolul al XVI-
lea. Slovacia a raportat o dezvoltare a organizaŃiilor de voluntariat în secolul al XVII-lea şi a avut
loc o creştere rapidă a numărului de organizaŃii voluntare în cea de-a doua parte a secolului al XIX-
lea şi începutul secolului XX.
În multe state ale Europei, în secolul al XIX-lea s-a înregistrat o creştere considerabilă a
implicării voluntarilor în comunitate şi a dezvoltării rapide a sistemului de tip voluntariat. Au luat
fiinŃă tot mai multe centre de voluntariat, ca răspuns la schimbările sociale şi la suferinŃele
oamenilor. S-au promulgat o serie de legi referitoare la activitatea de voluntariat, la drepturile şi
responsabilităŃile voluntarilor.”25
În anul 1920 a fost organizată prima tabără de voluntariat în Esnes, sat de lângă localitatea
franceză Verdun (regiune devenită celebră datorită masacrului petrecut în al II-lea Război Mondial),
voluntarii au ajutat la reconstrucŃia infrastructurii acestui sat.”26
Primele organizaŃii internaŃionale de voluntary au fost Peace Corps şi Voluntary Services
Overseas. Aceste organizaŃii internaŃionale au pregătit membrii organizaŃiilor naŃionale în legătură
cu o serie de probleme legate de managementul organizaŃional, oferindu-le consultanŃă şi sfaturi.
Beneficiind de ajutorul lor centrele de voluntariat au încep să progreseze.
25
Kathrine Gaskin , Justin Davis Smith – A new civic Europe, A Study of the Extent and Role of Volunteering, 1995,
London The Volunteer Centre UK, Energize.Inc. p. 25-28
26
Idem, p. 29-31

76
Peace Corps a început să funcŃioneze ca şi organizaŃie din anul 1960, când senatorul John F.
Kennedy le-a propus studenŃilor de la Universitatea Michigan să fie utili patriei prestând servicii de
voluntariat. Le-a propus să militeze pentru pace la nivel mondial. Acest lucru îl puteau realiza
deplasându-se în Ńările în curs de dezvoltare care aveau nevoie de munca voluntarilor. StudenŃii
trebuiau să meargă în aceste Ńări şi să locuiască aici pentru o perioadă pentru a-i ajuta pe oameni
prin activităŃile lor.
Din acel an aproape 182.000 de voluntari ai Peace Corps au fost invitaŃi în peste 138 de state
ale lumii pentru a le ajuta să rezolve diverse probleme cum ar fi cele legate de mediu, educaŃie
sanitară, şi dezvoltarea sistemului de informaŃii.
În zilele noastre organizaŃia joacă un rol vital în dezvoltarea voluntariatului la nivel mondial.
Ei se deplasează în Ńările care le solicită ajutorul, învăŃându-i pe oameni cum pot să-şi
îmbunătăŃească viaŃa lor şi a copiilor lor şi de asemenea să dezvolte comunitatea în care locuiesc.
Cele trei direcŃii pe care le urmăreşte Peace Corps sunt următoarele:
• voluntarii au datoria să-i instruiască pe locuitorii Ńărilor unde se deplasează să
devină la rândul lor voluntari pentru a-şi rezolva singuri problemele după plecarea
membrilor Peace Corps;
• promovarea valorilor americane pe înŃelesul tuturor cetăŃenilor Ńărilor pe care le
ajută;
• promovarea valorilor altor culturi pe înŃelesul tuturor americanilor.
În momentul de faŃă Peace Corps s-a dezvoltat foarte mult fiind cea mai mare plasatoare de
voluntari în toată lumea.

Definitii ale voluntariatului

Element definitoriu in cadrul unei organizatii si chiar o conditie sine qua non a acesteia,
voluntariatul a depasit de mult timp „rangul” de simplu „concept” devenind o adevarata valoare
mondiala. Date fiind numeroasele contexte in care se manifesta, o definitie universala nu se poate
furniza, oricate tentative ar exista. Este evident ca toate definitiile devin „concurente” intr-un
anumit punct, care reda esenta termenului dar ele se diferentiaza in functie de specificitate,
circumstate, context istoric, geografic, viziunile, perceptiile, subiectivitatea sau experienta celui care
a formulat-o.

77
Exista definitii care percep voluntariatul dintr-un punct de vedere idealist: „Voluntariatul
reprezinta un element esential al tuturor societatilor. Voluntariatul transforma in actiune declaratia
Natiunilor Unite”27 sau cea conform Declaratiei Universale cu privire la voluntariat: „este o
componentă de bază a modului de manifestare a societăŃii civile. El transpune în practică cele mai
nobile aspiraŃii ale omenirii – dorinŃa (nevoia) de pace, libertate, şanse egale, siguranŃă şi dreptate
pentru toŃi oamenii”28.
Acestea sunt definitii care surprind de fapt „esenta nevazuta”, imperceptibila a ceea ce
presupune cu adevarat voluntariatul: flexibilitate, manifestarea libera a aspiratiilor, dorintelor,
sentimentelor. In plus, aceste definitii pot fi considerate „stimulente” eficiente in atragerea de
voluntari din randul publicului larg intrucat apeleaza la latura emotionala a oamenilor: „Activitatea
desfasurata din proprie initiativa de catre o persoana fizica prin care aceasta isi ofera timpul,
talentul, energia, cunostintele si abilitatile in folosul comunitatii”29.
Definitiile „clasice” surprind aspectele strict formale ale conceptului, aspecte vizibile si mai
usor perceptibile. Din acest punct de vedere exista mai multe perspective care trebuie amintite:
Perspectiva „legala” se contureaza in interiorul unui cadru legislativ specific si furnizeaza
definitii cu un caracter general, obiectiv, concis, clar, intr-un stil administrativ rigid. Astfel, legea
voluntariatului in Romania, 195/2001 consacra urmatoarea definitie a voluntariatului: „voluntariatul
este activitatea de interes public desfăşurată de persoane fizice, denumite voluntari, în cadrul unor
raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă şi raportul juridic civil de prestare a unei
activităŃi remunerate”. Consiliul National al voluntariatului a adoptat in iunie 2002 aproximativ
aceeasi formulare, dar intr-o forma mai concisa si mai familiara: „Voluntariatul este activitatea
desfasurata din proprie initiativa, de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o
contraprestatie materiala” .
Perspectiva „avizata” este rezultatul unor cercetari si constatari ale unor autori care s-au
ocupat cu studiul organizatiilor neguvernamentale si au incercat o conturare cat mai complexa a
acestora. Unul dintre ei este J. Stevens Ott, a carui definitie se axeaza pe trei „principii” ale
voluntariatului: caracterul benevol, caracterul benefic (folosul comunitatii) si caracterul
dezinteresat: „un set de activitati si actiuni percepute ca fiind benefice de catre cei implicati sau de
societate per ansamblu, efectuate din proprie initiativa de indivizi, grupuri sau organizatii, care nu

27
http://job-studenti.ro/article.php?story=voluntariat
28
http://www.voluntim.org/Doc/declaratia%20universala.doc
29
http://www.centruldevoluntariat.ro/informatii.htm

78
sunt constransi de motive de ordin biologic, social, politic, economic, financiar.”30 Autorul concepe
voluntariatul ca o dimensiune a filantropiei, furnizand definitia contemporana a acesteia: „valori,
organizatii si practici inglobate in actiunile de voluntariat cu scopul de a satisface o nevoie sociala”
sau, cu alte cuvinte, „productia/furnizarea privata” a „bunurilor/serviciilor publice”31. De asemenea,
Ott ii sustine pe Cnaan, Handy si Wadsworth care sustin ca „voluntariat” si „voluntar” sunt
concepte extrem de „bogate” in sensuri si acceptiuni care variaza in functie de patru parametri:
natura activitatii de voluntariat, natura recompensei, circumstantele (contextul) in care se desfasoara
activitatile de voluntariat si beneficiarii voluntariatului. La acestea Ott mai adauga:
• aspectele organizationale - originea, istoria, rolul, cultura organizationala a ONG-ului;
• motivarea indivizilor – motivele pentru care devin voluntari;
• persoanele implicate – „titularii” activitatilor (voluntarii) si beneficiarii.

Helmut K. Anheier abordeaza definirea conceptului din mai multe perspective conferind
termenului nuante diferite in functie de obiectivele acestuia. Cea mai comuna forma de munca
neplatita, in sensul sau cel mai general, voluntariatul implica „dedicarea unui anumit timp cu scopul
de a servi comunitatii fara o contraprestatie materiala”32. Aceasta definitie, utilizata in S.U.A. a fost
reluata sub o forma diferita in primele studii comparative europene cu privire la voluntariat:
„dedicarea timpului de buna voie si fara contraprestatie materiala unei organizatii cu scopul de a
sprijini comunitatea sau o cauza anume.”33 Anheier, ne ofera inca o definitie pe care insa o dezvolta,
tinind sa evidentieze nuantele pe care componentele acesteia le pot primi: „desfasurarea unor
activitati fara contraprestatie materiala sau obligatii legale efectuate de indivizi in afara activitatilor
voluntare din interiorul propriilor gospodarii”.
Tracker si Manover au conceptii oarecum similare, conceptii care introduc ideea de „profit
involuntar” in sensul in care voluntariatul reprezinta „impulsul de a se orienta spre satisfacerea
nevoilor celorlalti fara a se gândi la recompense financiare” (Manover), respectiv, „orice actiune
întreprinsa de o persoana fara a se gândi la recompense financiare” (Tracker)34. Sintagma „fara a se
gandi la recompense financiare” se refera la faptul ca un anumit individ, care devine voluntar, nu o

30
J. Steven Ott, Understanding Nonprofit Organizations, pag. 309
31
idem
32
H. K. Anheier, Nonprofit Organizations. Theory, management, policy pag. 219
33
Gaskin and Smith 1997:27
34
http://www.voluntariat.ro/Despre_voluntariat/despre_voluntariat.php

79
face pantru a obtine profit insa, nu este exclus, sa aiba parte si de o oarecare satisfactie financiara in
urma desfasurarii activitatilor sale de voluntariat.
Punctele comune cu privire la definirea conceptului de voluntariat sunt foarte clare si se refera
la:
• Caracterul benevol, necoercitiv
• Caracterul benefic al activitatii
• Caracterul dezinteresat ( din punct de vedere economic, financiar)
• Caracterul flexibil

De toate aceste „beneficii” se bucura „voluntarul”, un individ care „in spiritul solidaritatii
civice, doreste sa se implice in activitati de voluntariat organizate de persoane juridice de drept
public si de persoane juridice de drept privat fara scop partimonial”35. Faptul ca voluntari exista
inca de cand a aparut societatea umana se stie prea bine. Altruismul si spiritul filantropic s-au
manifestat „la inceputuri” prin activitati desfasurate „pe cont propriu”, intr-un cadru „primitiv”,
informal. Caracterul formal s-a definit odata cu aparitia ONG-urilor, care prin insasi structura lor au
instituit o structura formala,ordonata, guvernata de principii si reguli proprii. Aceasta diferentiere
evidentiaza dihotomia: voluntar formal/ informal, dihotomie determinta de o evolutie istorica mai
mult decat fireasca.

Mișșcarea de voluntariat în România

În Ńara noastră primele activităŃi de voluntariat au apărut în anul 1990. Din acest an
organizaŃiile neguvernamentale încep să implice voluntari în comunităŃile locale. Tot din acest an
organizaŃii internaŃionale încep să-şi plaseze voluntari în Ńara noastră. După 1990 apar şi primii
finantatori care oferă fonduri organizaŃiilor româneşti, cele mai importante fiind FundaŃia Pentru o
Societate Deschisă, care pe parcursul anilor şi-a înfiinŃat sedii şi în Ńara noastră, FundaŃia Principesa
Margareta, şi Uniunea Europeană prin fondurile Phare. Necesitatea sprijinirii voluntariatului a fost
recunoscuta şi de UE prin urmare au fost oferite fonduri Phare. Cu ajutorul acestor fonduri s-au
înfiinŃat multe organizaŃii neguvernamentale în Ńara noastră.

35
http://www.bethany.ro/index.php?tip=Voluntari&item=General

80
În aprilie 2001 Parlamentul adopta legea voluntariatului (publicată în – M.O.
206/26.04.2001 completată şi modificată prin OrdonanŃa nr. 58/22.08.2002) şi tot acest an este
declarat de către NaŃiunile Unite – „Anul InternaŃional al Voluntariatului”. Tot în acest an apare
primul centru de voluntariat independent, prin schimbarea misiunii din AsociaŃia Umanitară Pro
Vobis în Centru de Voluntariat Pro Vobis.
Această lege reglementează şi promovează participarea cetăŃenilor români la acŃiunile de
voluntariat organizate de persoane juridice de drept public şi drept privat, fără scop lucrativ şi are la
bază următoarele principii:
1. participarea individului ca voluntar, pornind de la consimŃământul liber exprimat;
2. implicarea activă a voluntarului în viaŃa comunităŃii;
3. recrutarea voluntarilor se va face pe baza egalităŃii şanselor şi fără nici o discriminare;
4. desfăşurarea activităŃii de voluntariat exclude orice contraprestaŃie din partea
beneficiarului.
Legea prevede ca activităŃile voluntare să se desfăşoare în baza unui contract. Acest contract
este interzis să se încheie dacă el are ca scop evitarea încheierii unor contracte de munca sau a unor
contracte de prestare de servicii. În sensul cadrului legal din România, voluntariatul este activitatea
de interes public pe care o desfăşoară persoana fizică în cadrul unor raporturi juridice altele decât
raporturile juridice de muncă sau prestarea unei activităŃi remunerate. Legea stabileşte domeniile în
care pot fi prestate activităŃi de voluntariat: asistenŃa socială, medico-sanitar, drepturile omului,
social şi comunitar.
Voluntarii care activează în cadrul unei organizaŃii neguvernamentale, se bucură de o serie
de drepturi, însă au şi o serie de responsabilităŃi pe care trebuie să le respecte.
Astfel drepturile voluntarilor în raport cu organizaŃia în care activează, sunt urmatoarele:
• dreptul de a fi voluntar indiferent de rasă, religie, sex, naŃionalitate, dizabilităŃi, stare civilă,
orientare sexuală, vârstă, caracteristici genetice, limbă, opinii politice, proprietate, etc;
• dreptul de a-i fi respectată integritatea fizică şi mentală;
• dreptul la confidenŃialitate şi protectia datelor personale;
• dreptul la libertatea gândirii, conştiinŃei şi propriei religii;
• dreptul de a fi intervievat şi selectat în mod corespunzator şi echitabil
• dreptul de a fi informat corect şi precis în legătură cu organizaŃia, politica, oamenii şi
programele organizaŃiei;
• dreptul de a participa la activităŃi, de a fi inclus pe lista întâlnirilor, de a primi funcŃii sociale;

81
• dreptul de a primi instruire de calitate;36

Drepturile organizaŃiei în relaŃia cu voluntarii sunt următoarele:


• dreptul de a angaja şi renunŃa la angajamente voluntare;
• de a cere respect şi confidenŃialitate faŃă de clienŃi;
• dreptul de a cere voluntarului să-şi îndelplinească sarcinile eficient şi cu onestitate;
• dreptul de a cere voluntarului să accepte îndrumare şi supervizare din partea persoanei
însărcinate cu coordonarea voluntarilor;
• dreptul de a cere voluntarului respectarea confidenŃialităŃii;37

ResponsabilităŃile voluntarilor faŃă de organizaŃie sunt următoarele:


• de a considera voluntariatul ca un angajament serios;
• de a comunica aptitudinile şi posibilităŃile reale de care dispune;
• de a oferi informaŃii în legătură cu programul disponibil, cum poate fi contactat;
• de a respecta confidenŃialitatea;
• de a respecta regulile după care funcŃionează organizaŃia
• de a fi loial organizaŃiei în care acŃionează;
• de a oferi informaŃii semnificative în legătură cu starea medicală şi fizică
• de a reprezenta interesele organizaŃiei şi nu pe cele personale; 38

ResponsabiliăŃile organizaŃiei faŃă de voluntari:


• să ofere oportunităŃi egale şi evaluări competente persoanelor interesate să se implice în
munca de voluntariat;
• să încredinŃeze voluntarilor sarcini care să respecte pregătirea şi experienŃa lor, atât cea
personală cât şi profesională precum şi interesele lor personale;
• să ofere voluntarilor o descriere corespunzătoare sarcinilor, responsabilităŃilor şi rolului în
cadrul organizaŃiei, să-i orienteze în mod corespunzător;

36
Simona Stupar-Drepturile si responsabilitatile voluntarilor – Seria vreau sa fi voluntar , Proiect finantat prin Phare , Pro
Vobis , Centru national de voluntariat, 2003 p.6-8
37
idem
38
idem

82
• să indice cu claritate voluntarilor care este programul lor şi care sunt relaŃiile cu angajaŃii
organizaŃiei;
• să ofere voluntarilor pregătirea corespunzătoare pentru sarcina atribuită;
• să ofere instruire continuă care permite voluntarilor o informare de actualitate sau să preia
responsabilităŃi mai mari;
• să ofere voluntarilor şansa de a fi promovaŃi sau transferaŃi în proiecte noi sau alte activităŃi
care să le permită acumularea unei experienŃe variate;
• să trateze voluntarii ca membrii cu drepturi depline ai organizaŃiei, să-i considere mai
degraba colegi decât ajutor neplătit;39

De mule ori se poate întâmpla să se producă încălcări ale acestor drepturi şi responsabilităŃi,
atât din partea voluntarilor, cât şi din partea organizaŃiei, pentru astfel de situaŃii organizaŃia poate
să fie pregatită cu o serie de reglementări prin care să se poată îndrepta siuaŃia. Este foarte important
că voluntarii să-şi cunoască drepturile şi responsabilităŃile, tocmai pentru a ştii ce au de facut, care
le sunt limitările, la ce se pot aştepta din partea organizaŃiei în care activează, ce pot cere
organizaŃiei etc.
În cazul în care una din părŃi doreşte întreruperea contractului, acest lucru este posibil, însă
trebuie depus un preaviz de 15 zile fără a menŃiona motivele. În România principalii actori în
domeniul voluntariatului sunt centrele de voluntariat şi organizaŃiile care implică voluntari. Foarte
multe organizaŃii lucrează cu voluntari chiar dacă nu funcŃionează ca şi centre de voluntariat.
„Deşi în Bucureşti se află peste o cincime din numărul total al organizaŃiilor
neguvernamentale, în unele judeŃe din Transilvania (Harghita, Cluj) valoarea indicatorului densitate
organizaŃională este mai ridicată cât cea înregistrată în capitală.”40
ReŃeaua centrelor de voluntariat a fost înfiinŃată deoarece aceste centre nu erau sprijinite
foarte mult de stat şi aveau nevoie să se ajute reciproc. Astfel ele pot să colaboreze mult mai uşor
prin înfiinŃarea acestei baze de date. Cu timpul ele s-au extins şi au început să înfiinŃeze alte centre
de voluntariat, să ofere ajutor specializat celor aflate în curs de dezvoltare, organizează diverse
cursuri de specializare profesională pentru managerii centrelor. Aceste centre beneficiază de altfel
de ajutor şi din partea organizaŃiilor internaŃionale, cum ar fi USAID şi Uniunea Europeană prin

39
Simona Stupar-Drepturile şi responsabilitatile voluntarilor – Seria vreau să fi voluntar , Proiect finantat prin Phare , Pro
Vobis , Centru national de voluntariat, 2003 p.12-14
40
„ Cadrul Legal al FundaŃiilor şi AsociaŃilor din România”, pg. 2, Editată de către FundaŃia pentru Dezvoltarea
SocietăŃii Civile, Bucureşti, 1998

83
programul Phare. Centrele de voluntariat oferă diverse informaŃii şi resurse pentru comunităŃile
unde îşi desfăşoară activitatea. Problemele unei comunităŃi sunt mai bine soluŃionate de către aceste
centre, deoarece ele reprezintă un sector social idependent, diferit de cel public sau privat.
„Acest sector urmăreşte schimbarea sensului de cetăŃenie, înŃeleasă ca şi o angajare activă şi
responsabilă pentru schimbarea comunităŃii şi a societăŃii şi ieşirea din starea de dependenŃă creată
de implicarea statului în furnizarea tuturor serviciilor sociale.” 41
OrganizaŃiile care implică voluntari se află de cele mai multe ori în subordinea centrelor
naŃionale de voluntariat. Acestea primesc solicitări de la diverse instituŃii publice, case de copii sau
alte organizaŃii care au nevoie de voluntari. OrganizaŃiile prezintă ofertele voluntarilor. Tot în
atribuŃiile lor intră instruirea voluntarilor, în cadrul acestor reuniuni există un voluntar din cadrul
organizaŃiei care este desemnat să le prezinte celor care vor să presteze servicii de voluntariat,
drepturile şi obligaŃiile pe care le au, să le explice ceea ce au de făcut, ce reguli trebuie să respecte.
În Ńara noastră voluntarii prestează servicii în toate domeniile. Prin acŃiunile lor încearcă să
construiască o lume mai bună, să îmbunătăŃească viaŃa comunităŃii, să protejeze mediul
înconjurător, desfăşoară acŃiuni îndreptate înspre cultură şi artă, participă la acŃiunile de restaurare a
patrimoniului cultural, organizează competiŃii sportive, activităŃi recreative. Una dintre cele mai
importante activităŃi este reprezentată de lupta pentru libertate, drepturi egale şi justiŃie imparŃială
pentru ei şi pentru membrii comunităŃii. Voluntarii isi desfăşoară activităŃile în mai multe direcŃii,
cum ar fi:
• promovarea acŃiunilor de voluntariat, prin diverse metode, fie organizând seminarii pe tema
voluntariatului pentru membrii comunităŃii, îşi prezintă proiectele instituŃiilor statului,
firmelor private sau apelează la mijloacele mass–media pentru a prezenta diverse informaŃii
de interes public;
• fac legătura între oamenii care vor să presteze activităŃi voluntare şi diverse instituŃii care
solicită voluntari;
• instruiesc voluntarii, se ocupă de diverse probleme ale organizaŃiei unde îşi desfăşoară
activitatea, organizează bazele de dată cu voluntarii disponibili;
• detectează problemele comunităŃii şi încercă să găsească metode prin care să le combată sau
să le soluŃioneze

41
Jura, Cristian, op. cit., p.32.

84
Conceptul de voluntariat este la fel de dinamic ca şi fenomenul pe care încearcă să-l
definească. Definirea voluntariatului a fost făcută în mod diferit de-a lungul timpului sau în cadrul
unor culturi. În ciuda diferenŃelor pot fi identificate trei elemente care caracterizează diferitele
forme de activitate voluntară:
• activitatea voluntară nu urmăreşte recompense financiare / materiale;
• activitate liber consimŃită;
• activitate în interesul comunităŃii şi al voluntarului.
În ultima perioadă multe ONG-ri se confruntă cu o nouă problemă, aceea a profesionalizării
voluntariatului. Voluntariatul este o măsură şi o sursă de formare a capitalului social, capital social
care contribuie la formarea spiritului comunitar/societal şi care susŃine coeziunea socială.
Voluntariatul creează şi dezvoltă reŃele sociale.
Actorii internaŃionali (agenŃiile care promovează voluntariatul) afectează în mare parte
modul în care este perceput voluntariatul la nivelul statelor. Voluntarii trimişi de agenŃiile
internaŃionale în Ńări subdezvoltate sau în zone de criză au impact major asupra nivelului local.
Aceştia, la rândul lor, selectează, pregătesc şi profesionalizează indivizi în domeniul activităŃilor
voluntare. Chiar dacă voluntarul nu se aşteaptă să fie recompensat pentru efortul pe care îl depune,
există totuşi speranŃa ca munca sa să fie recunoscută într-un fel sau altul într-un viitor apropiat.
FaŃă de capitalul social generat de acŃiunile voluntare, unele instituŃii (Banca Mondială) îl
apreciază ca fiind vital pentru demararea proceselor de eliminare a sărăciei. Studiile au arătat că
există o corelaŃie pozitivă între participarea unei organizatii neguvernamentale locale şi nivelul de
sărăcie. Există două abateri de la medie în cazul voluntariatului: includerea bătrânilor şi a tinerilor
în cadrul activităŃilor voluntare. Participarea tinerilor în activităŃi la nivelul comunităŃii este un
indicator bun că se vor implica la o vârstă mai înaintată. IniŃiativele guvernamentale pot juca un rol
importat în atragerea tinerilor în spaŃiul social. ExperienŃa arată că în general tinerii sunt creativi şi
îşi oferă disponibiliatea de a îmbunătăŃi viaŃa comunităŃii în care trăiesc dacă li se oferă această
posibilitate.

Lobby si advocacy

Inainte si dupa dezbaterile din Camera Lorzilor si a Comunelor, membrii Parlamentului


britanic au obiceiul de a se aduna pe culoare, pentru a discuta problemele de actualitate. A intrat
deja in traditie ca cei care doresc sa influenteze deciziile sa frecventeze aceste foaiere (lobbies). De

85
aici provine si sensul actual pe care il are cuvantul lobby. Activitatea este inca noua. Lobby-ul a
aparut la Bruxelles, la sfarsitul anilor 70. Pe vremea aceea, erau foarte putine persoane care
practicau ca meserie lobby-ul. In afara catorva firme de afaceri, existau putine birouri de lobby.
1979, anul primelor alegeri in Parlamentul European, a fost momentul de start pentru activitatea de
lobby din capitala Europei. Tot mai multe companii deveneau interesate de hotararile luate la
Bruxelles, motiv pentru care aveau nevoie de reprezentare acolo. In 1986, cand s-a semnat Actul
Unic European, s-a stabilit ca deciziile din Consiliu sa fie luate prin majoritate calificata.
Parlamentul era tot mai puternic, iar activitatea de lobby, la randul ei, se intensifica. Largirea
Uniunii Europene a jucat un rol esential in ceea ce priveste lobby-ul de la Bruxelles. Nu numai ca s-
au inmultit cei care fac lobby - e vorba de peste 15 000 de lobbisti si 2 600 de grupuri de interese
care au birouri la Bruxelles - dar acum e vorba si de noi traditii si culturi politice. Aceasta fiind
situatia, tot mai multe voci au aparut, cerand cresterea transparentei activitatii de lobby.
Lobby-ul reprezinta promovarea unor interese individuale, de grup sau ale unei organizaŃii
prin influenŃarea politicilor publice, a instituŃiilor guvernamentale sau a legiuitorului. Lobby-ul intră
în atribuŃiile experŃilor în corporate affairs, public affairs, government relations. Lobby-ştii pot fi
angajaŃi ai unei companii sau consultanŃi ce lucrează pentru un număr de clienŃi: companii,
asociaŃii, sindicate, organizaŃii sau agenŃii guvernamentale.
Paradoxal a face lobby implică întotdeauna advocacy; însă, în advocacy, nu este obligatoriu
să faci lobby. Diferenta cheie între lobby si advocacy este că advocacy presupune comunicarea
directă cu legiuitorul şi opinia publică a unui punct de vedere individual/general/al unei organizaŃii
fără a cere neapărat iniŃierea unei modificări legislative. DiferenŃa dintre cele două concepte este
legată de intenŃia grupurilor Ńintă: unii sprijină o idee şi alŃii doresc să influenŃeze într-un anumit
sens o decizie de politică publică sau un decident.
Advocacy-ul poate fi definit ca activitatea de a apăra/sprijini un principiu sau un punct de
vedere (individual/general/al unei organizaŃii) în faŃa unei instituŃii guvernamentale sau a
legiuitorului.
Activitatea de advocacy poate presupune:
• Apărarea unor principii fundamentale: drepturile omului, libertatea de exprimare, libera
competiŃie, economia de piaŃă.
• Educarea opiniei publice cu privire la o anumită prevedere/iniŃiativă legislativă.
• Prezentarea către legiuitor a unui punct de vedere individual/general sau al unei organizaŃii.

86
Actiunile colective reprezintă un tip de acŃiune socială rezultat din agregarea coordonată a unui
număr nedeterminat de acŃiuni individuale. Actiunile colective apar atunci cînd un grup neorganizat
sau latent devine un grup organizat sau semiorganizat. În aceste situaŃii, actorii devin conştienŃi de
interesul lor comun şi caută să-l promoveze printr-o acŃiune coordonată relativ la alte grupuri.

87
Unitatea 3 - FinanŃarea sectorului asociativ, rolul finanŃatorilor în susŃinerea şi dezvoltarea
ONG-lor, fundraising

Concepte cheie:
• finanŃator, fundraising, cerere de finanŃare, formular de finanŃare, surse de finanŃare externă,
surse de finanŃare internă.

FinanŃarea ONG-lor
FinanŃarea este o formã de manifestare a filantropiei pentru susŃinerea activitãŃii
organizaŃiilor nonguvernamentale. În acelaşi timp poate fi considerat un instrument pus la
îndemâna actorilor ca modalitate de a-şi manifesta (ne-) recunoştinta/(dez-)acordul pentru ceea
ce fac sau nu fac organizaŃiile, fiind practic un instrument de evaluare a activitãŃilor întreprinse
pentru realizarea misiunii şi a nivelului în care organizaŃia investeşte pentru a primi acest sprijin.
Sau poate fi un instrument de control extern, o formã tacitã prin care organizaŃiile
nonguvernamentale în schimbul sprijinului oferit se angajeazã din punct de vedere etic sã
raspundã nevoilor comunitãŃii în mãsura în care cel puŃin au declarat prin misiunea organizaŃiei.
Mãsura în care un actor oferã suport unei organizaŃii poate fi privitã din douã perspective: în
primul rând demonstreazã disponibilitatea de a acorda sprijin şi existenŃa unui potenŃial
filantropic, iar în al doilea rând constituie un stimulent pentru organizaŃii în realizarea
demersurilor de solicitare a resurselor financiare, orientate cãtre alte categorii de actori cu
potenŃial de sprijinire a acestora.
În altã ordine de idei, necesitatea resurselor financiare afecteazã comportamentul
sectorului faŃã de evoluŃia nevoilor şi intereselor grupurilor Ńintã raportate la cele ale comunitãŃii,
fapt cauzat de schimbãrile de naturã socialã, economicã şi politicã.42 Din aceste considerente
resursele financiare sunt extrem de importante în consolidarea sectorului pentru ca acestea sã
dispundã de capacitatea necesarã reprezentãrii diferitelor grupuri de interese ale societãŃii,
intermedierea relaŃiilor dintre cetãŃeni şi autoritãŃi, suplimenirea bunurile şi serviciile publice,
precum şi pentru a facilita integrarea socialã şi politicã a cetãŃenilor.43

42
Dakova, V, et al. O prezentare a sectorului ONG în România: Revigorarea stategiilor donatorilor, 2000, p. 10.
43
Badila, A., et al OrganizaŃii nonguvernamentale, Ghid Practic, Tmişoara, 2002, p. 9.

88
AutofinanŃarea sectorului nonguvernamental este un concept relativ nou, care se referã la
finanŃarea sectorului din prestarea serviciilor sau derularea activitãŃilor cu caracter economic.
Termenului defineşte diverse tipuri de venit care nu sunt nici granturi şi nici donaŃii, ci cotizaŃii de
membru, onorarii obŃinute din prestarea serviciilor şi vânzarea de bunuri, venituri obŃinute din
închirierea bunurilor şi echipamentelor care temporar nu sunt utilizate de ONG-urile proprietare şi
bunuri nemateriale, cum ar fi: licenŃele şi patentele, veniturile obŃinute din desfãşurarea activitãŃilor
comerciale în parteneriat sau prin asociere cu alte organizaŃii publice, private sau intermediare,
veniturile din investiŃii, tranzacŃiile financiare, dobânzi şi împrumuturi.44 Practicarea efectivã a
autofinanŃãrii impune anumite limite şi riscuri cu privire la respectarea regulilor etice şi transparenŃa
activitãŃilor organizaŃiilor. ApariŃia autofinanŃãrii are drept cauze vulnerabilitatea, instabilitatea şi
crizele sectorului. Mai nou, autofinaŃarea este practicatã de ONG-uri pentru a-i creşte independenŃa
financiarã. Chiar dacã nu este o modalitate de o obŃine resurse considerabile, rãmâne a fi o
oportunitate la care ONG-urile vor apela pentru a-şi spori veniturile, deoarece numãrul efectiv al
celor care recurg la aceastã metodã este relativ mic.
Un alt concept este cel de co-finanŃare, fiind mai mult o combinaŃie dintre cele douã şi care
actualmente este o condiŃie de eligibilitate impusã de finanŃatorii externi, adicã proiectul unei
organizaŃii poate fi finanŃat cu condiŃia ca 10% sau 2% din bugetul proiectului sã fie suportat de
însãşi organizaŃia. Implementarea proiectului trebuie realizatã prin intermediul resurselor finaciare
obŃinute din alte surse decât cele externe. Multe organizaŃii fac faŃã mai greu la astfel de cerinŃe,
totuşi acestea constituie trepte importante pentru a combate dependenŃa faŃã de o anumitã sursã de
finanŃare, plus cã beneficiile finanŃãrii din alte surse are rezultatul stabilirii parteneriatelor.

Surse de finanŃare

Putem inventaria opt surse de finanŃare pentru ONG-le româneşti: donatorii străini,
finanŃatorii locali, administraŃia centrală, administraŃia locală, mediul de afaceri, donaŃiile publice,
activităŃile economice și cotizatiile de membru.

Donatori străini

44
Ed. Ondrušek, D., et al A Reader for Non-Profit Organisation, Ed. Eterna Press, Bratsilava, 2003, p. 92.

89
În ceea ce priveşte sursele externe, estimăm că 55% din finanŃarea sectorului ONG este
asigurată de donatorii străini. Fondurile străine sunt inegal distribuite; în timp ce anumite domenii
(drepturile omului, protecŃia mediului, educaŃia civică) primesc aproape 100% din finanŃarea de
care dispun din străinătate, altele (cultură şi artă) sunt aproape exclusiv sprijinite de sectorul de
afaceri sau autorităŃile locale.
Donatorii străini au adoptat o diversitate de strategii de asistenŃă care s-au schimbat în timp:
 în prima parte a prezenŃei lor în România, donatorii au dezvoltat strategii puternic
influenŃate de tradiŃiile ONG din Ńările de origine, doar într-o fază ulterioară acordând
atenŃia necesară nevoilor locale;
 în câteva domenii de interes prioritar donatorii străini au dezvoltat ONG-ri puternice, care
sunt cu totul dependente de input - urile din străinătate;
 câŃiva donatori au încercat să încurajeze cooperarea şi parteneriatul din interiorul sectorului
ONG, prin solicitări de candidaturi comune a două sau mai multe ONG în îndrumările de
finanŃare.
Donatorii au raportat câteva dificultăŃi în construirea unor strategii de finanŃare eficace.
• În trecut, donatorii tindeau să consulte lideri ONG sau experŃi influenŃi din Bucureşti,
ceea ce a dus la servirea unui cerc restrâns de interese. Aceşti lideri ONG nu şi-au
asumat responsabilitatea de “purtători de cuvânt” ai sectorului ONG şi au exprimat
opinii personale sau interese proprii. Deşi donatorii resimt nevoia de a se consulta cu un
cerc mai larg, România este o Ńară mare cu o infrastructură deficitară, mai ales în
regiunile îndepărtate de Capitală. Din acest motiv, donatorii vor continua să se sprijine
pe intermediari sau pe alŃi donatori pentru informaŃii, plecând de la premisa validităŃii şi
corectitudinii opiniilor acestora. Mai ales, sistemul cere intermediarilor să conştientizeze
problemele şi interesele sectoriale din afara marilor oraşe şi să le reprezinte pe acestea în
relaŃiile cu donatorii.
• Donatorii au înfruntat o serie de obstacole în implementarea strategiilor lor din cauza
imperfecŃiunilor cadrului juridic şi fiscal (mai ales în trecut, dar şi în prezent).
Lipsa unei coordonări strategice între donatori a dus la un tip de finanŃare nearmonizat,
determinat de reprezentarea inadecvată de către intermediari a intereselor sectoriale. În orice caz,
dacă Forumul Donatorilor va acŃiona strategic şi dacă Forumul NaŃional ONG îşi va mări
reprezentativitatea, există potenŃial pentru o mai eficientă comunicare şi deci pentru influenŃarea
strategiilor viitoare de finanŃare.

90
În momentul actual, UE sprijină prin programele sale parteneriatul între ONG, urmărindu-se
crearea de parteneriate strategice între ONG-uri din aceleaşi domenii pentru a creşte impactul
proiectelor asupra grupurilor Ńintă.

Finantatori locali
Oferă granturi mici ONG - lor. Sunt cei mai bine plasaŃi pentru a oferi granturi mici, întrucât
reacŃionează mai rapid la schimbarea nevoilor la nivel local. Aceste organizaŃii româneşti au atras
fonduri din străinătate pe care le distribuie local, asumându-şi responsabilitatea asupra deciziilor de
finanŃare. PotenŃialul lor de a contribui la dezvoltarea sectorului este semnificativă. În acelasi timp
au nevoie de o mai bună colaborare cu donatorii străini. Se impun câteva ameliorări ale practicilor
de finanŃare locală, cu precădere în domeniul transparenŃei, accesibilităŃii şi conflictului de interese.

AdministraŃia centrală
Fondurile administraŃiei centrale sunt disponibile ONG-lor active în domeniile: social,
sănătate, tineret. În general, în ceea ce priveşte acordarea fondurilor guvernamentale se resimt
următoarele aspecte negative:
 lipsa sistemelor clare şi transparente de alocare a fondurilor şi tendinŃa de a apela la relaŃii
personale;
 absenŃa abilităŃilor şi a capacităŃii de finanŃare eficiente ale ministerelor;
 lipsa fondurilor destinate în principal ONG-lor;
 absenŃa sistemului de influenŃare a distribuŃiei strategice a fondurilor către sector.

AdministraŃia locală
 există cadrul juridic necesar finanŃării ONG de către administraŃia publică locală, dar acest
lucru nu a schimbat foarte mult situaŃia observată la începutul anilor 90;
 administraŃia publică locală dispune de fonduri limitate iar alocarea lor este afectată de
aceleaşi dezavantaje ca şi în cazul administraŃiei centrale.

Mediul de afaceri
 în ciuda legii sponsorizării, fondurile provenite din mediul de afaceri sunt limitate;
 există ONG-ri care supravieŃuiesc aproape în întregime din donaŃiile companiilor şi firmelor,
mai ales în domeniul social;

91
 ONG-le consideră că mediul de afaceri ar putea deveni o sursă importantă de venit dacă
sectorul va dezvolta o strategie pe termen lung care să pună temelia înŃelegerii aprofundate a
rolului ONG-lor şi a conceptului de responsabilitate socială.

DonaŃiile publice
Constituie un volum mic din bugetul organizaŃiilor neguvernamentale. Totuşi trebuie
remarcat că în ultimii ani asemenea manifestări organizate au avut un succes neaşteptat. În general
însă trebuie să remarcăm că evenimentele de atragere de fonduri au fost mai importante pentru
sensibilizarea atenŃiei publice decât pentru colectarea propriu-zisă a fondurilor, ceea ce este
semnificativ pentru că a adus ONG-le în prim-plan.

ActivităŃi economice
Multe ONG-ri consideră dezvoltarea activităŃilor economice o trăsătură de bază a viitoarei
autosusŃineri financiare, de vreme ce aceasta poate furniza o sursă independentă stabilă şi continuă
de venit.
Gama de activităŃi generatoare de venit include:
 plăŃi din partea sectorului de afaceri pentru studii de fezabilitate, planuri de afaceri, fise
psihologice si instruirea angajatilor;
 servicii de tip instruire pentru administraŃia publică locală;
 plăŃi din partea altor ONG-ri pentru servicii de tip scrierea de proiecte;
 producŃii restrânse pentru vânzare, de tip artizanat.

CotizaŃiile de membru
Constituie o proporŃie relativ mică din veniturile organizaŃiilor non-profit şi au mai mult o
valoare simbolică, decât sursă de venit. În general costurile administrării şi colectării cotizaŃiilor de
membru depăşesc valoare financiară a acestora.

Metode de atragere a fondurilor

Metodele de atragere de fonduri care sunt cele mai utilizate de cãtre organizaŃiile
nonguvernementale, în general, sunt urmãtoarele:
• Direct mail;

92
• Evenimentele speciale şi solicitãrile prin intermediul mass media;
• Colectele stradale, solicitãrile telefonice şi solicitarea din uşã-n-uşã (door-to-door);
• Payroll giving (deduceri salariale);
• Mecanismul de 2%;
• Cereri de finanŃare;
Este de la sine înŃeles cã organizaŃiile, cel puŃin la nivel teoretic, nu sunt capabile sã utilizeze
toate metodele, pentru cã de regulã trebuie sã-şi administreze eficient resursele de timp, cele
financiare, umane şi materiale. Dar mai ales nu pot fi utilizate toate pentru cã în clasificare se
regãsesc metodele care sunt utilizate de ONG-urile din alte state, iar fiecare dintre acestea poate fi
distinctã pentru un stat sau o regiune. Cauzele care diferenŃiazã utilizarea acestora pot fi diferite, de
la religie, etnie, vârstã pânã la formã de guvernare şi legislaŃie. Nu este exclusã însã utilizarea
concomitentã sau combinatã a acestora. SUA poate fi un exemplu în ceea ce priveşte rezultatele şi
utilizarea metodelor de finanŃare. Faptul cã în clasificarea de la subcapitolul 1.2, pe lângã sursele
tradiŃionale, este inclusã şi una care în Europa este mai puŃin utilizatã, anume cea a non-rezidenŃilor,
turiştiilor/vizitatorilor însemnã cã americanii sunt dispuşi sã investeascã pânã şi într-o metodã cu
caracter sezonier, prin intermediul cãreia se pot asigura resurse financiare considerabile doar pentru
faptul cã turismul în SUA este practicat la scarã mare în interior, dar mai ales pentru cã numãrul
imigranŃilor, a non-rezidenŃilor şi turiştilor strãini este considerabil.

Direct mail (solicitare directă)


Atragerea de fonduri prin intermediul acestei metode presupune expedierea scrisorilor prin
care se solicitã donaŃii în bani sau produse pentru susŃinerea unei cauze sau pentru creşterea
interesului public. Metoda este utilizatã cu succes în SUA. SituaŃia în România este însã cu totul
diferitã, rata de rãspuns la solicitãrile prin aceastã metodã fiind micã, comparativ cu numãrul de
scrisori expediate, deoarece de obicei solicitanŃii evalueazã o campanie ca fiind de succes dacã rata
de rãspuns este de pânã 1%, dar fiind cã acoperã costurile pentru planificarea campaniei, pregãtirea
listei de distribuŃie, stabilirea formatului şi a conŃinutului pachetului, design-ul mesajului şi
expedierea plicurilor.45 Dupã ce a fost luatã decizia organizãrii unei campanii, urmeazã planificarea
acesteia, moment în care este necesar sã se analizeze mãsura în care scopul organizãrii campaniei va
motiva solicitaŃii sã doneze bani, fapt ce implicã cunoaşterea caracteristicilor audienŃei. ConŃinutul

45
TendinŃe ale comportamentului filantropic din România: donator individuali şi companii, Ed. ARC, 2003, p. 67.

93
pachetului va trebui sã fie cât mai atractiv pentru a încuraja oamenii sã doneze. Testarea pachetului
trebuie fãcutã pe un anumit numãr de indivizi (la nivel naŃional poate fi pe un eşantion de câteva
sute, în SUA se experimenteazã pe eşantione de ordinul miilor) care au aceleaşi caracteristici ca cei
care vor fi solicitaŃi. Aceasta este o modalitate de a verifica câŃi dintre cei solicitaŃi vor dona,
rezultatul evaluãrii eşantionului pe care a fost testat pachetul va permite modificarea anumitor
elemente ale campaniei: mesaj, perioadã, conŃinutul pachetului. Utilizarea acestei metode este
recomandatã pentru organizaŃiile mari, pentru cã rata de rãspuns depinde de pregãtirea campaniei.
De obicei, campaniile au succes atunci când existã un coordonator al cãrui activitate este focusat
doar pe acest aspect. ConŃinutul pachetului include plicul, scrisoarea de solicitare, care trebuie sã
conŃinã un mesaj cu o abordare umanã, sã încurajeze o acŃiune imediatã şi sã cearã bani într-o
manierã explicitã etc., respectiv broşura care va oferi informaŃii despre organizaŃie şi activitãŃile
anterioare ale acesteia.
Beneficiile utilizãrii acestei metode în România sunt mici, deoarece capitalul financiar
necesar desfãşurãrii este uneori mare, iar modalitãŃile de platã (mandat poştal, plata directã, transfer
bancar) presupun uneori eforturi mari din partea donatorilor din cauza birocraŃiei şi a costurilor
considerabile pentru astfel de servicii. O modalitate de platã care a început a fi utilizatã recent cu
succes este SMS în cadrul reŃelelor de telefonie mobilã. Cu toate acestea, specialiştii spun cã în
contextul românesc metoda poate avea succes doar pentru cã este mai puŃin utilizatã.46 Utilizarea
continuã va oferi oportunitatea ONG-urilor de a colecta tot mai mulŃi bani, produse şi servicii, ceea
ce va permite sã se facã presiuni asupra autoritãŃilor, pentru a beneficia de anumite prevederi legale
care sã faciliteze derularea campaniilor prin aceastã metodã.

Evenimente speciale şi solicitãrile prin intermediul mass media


Evenimentele speciale ca metodã de finanŃare sunt mai puŃin utilizate în România, pentru cã
fondurile obŃinute nu acoperã de cele mai multe ori cheltuielile. Este indicatã utilizarea acestei
metode în combinaŃie cu altele, fiind o sursã alternativã pentru eficienŃa şi eficacitatea altora nu
neapãrat masurabilã în cuantumul sumelor de bani sau a cantitãŃii de bunuri şi servicii, ci prin
popularitatea, vizibilitatea, promovarea voluntariatului, menŃinerea realŃiei cu donatorii care deja

46
TendinŃe ale comportamentului filantropic din România: donator individuali şi companii, Ed. ARC, 2003, p. 72.

94
existã, sau crearea unei relaŃii cu potenŃialii donatorii, precum şi educarea participanŃilor în ceea ce
priveşte filantropia şi caritatea.47
În SUA evenimentele sunt organizate cu scopul de colecta resurse financiare importante într-o
perioadã de timp relativ scurtã. Astfel de evenimente sunt organizate frecvent în marile oraşe,
pentru cã, cu siguranŃã, vor participa filantropi, companii, artişti, consuli, ambasadori, indivizi care
aparŃin unor clase sociale superioare, pentru cã într-un final aceştia sunt cei mai dispuşi sã ofere
sume de bani cu scopul de a suŃine cauze sociale prin intermediul licitaŃiilor, a evenimentelor
sportive sau a achiziŃionarii de bilete pentru concerte, meniuri etc. AtracŃia personalitãŃilor pentru
acest gen de evenimente nu se datoreazã faptului cã participanŃii sunt nerãbdãtori sã doneze, deşi
motivaŃi de acest act, participã şi se implicã pentru a face propriii bani şi relaŃii cu alte personalitãŃi
participante.
Beneficiile pentru pãrŃile implicate constituie motivaŃia de bazã pentru organizarea şi
participarea la astfel de evenimente. Costurile şi consecinŃele însã sunt suportate în cea mai mare
parte de organizaŃia nonprofit, pentru cã de obicei ea este responsabilã de locaŃia pentru
desfãşurarea evenimentului, publicitatea evenimentului, timpul alocat pregãtirilor, resursele umane
alocate, invitaŃi etc.
Dacã metoda precedentã solicita munca unei echipe mici şi bine consolidatã formatã din cel
mult câŃiva membri ai echipei organizaŃiei şi voluntari, evenimentele speciale necesitã un numãr
mult mai mare de voluntari şi angajaŃi. OrganizaŃiile mici pot întâmpina dificultãŃi din lipsa de
resurse umane. În SUA se practicã angajarea din exterior a persoanelor care sã se ocupe de astfel de
evenimente. Voluntarii în cadrul acestei metode pot face cea mai mare parte din muncã, deoarece
sunt mai disponibili din punctul de vedere al acordãrii timpului decât angajaŃii organizaŃiei. In
general, voluntarii se ocupã de lipirea afişelor, împãrŃirea fluturaşilor, a pliantelor, pregãtirea
spaŃiului, trimiterea invitaŃiilor etc. În realitate evenimentele necesitã aproape trei luni de pregãtiri,
iar energia şi banii consumaŃi uneori nu meritã, decât dacã scopul este promovarea organizaŃiei într-
o arie geograficã micã.
Utilitatea mass mediei în colectarea resurselor pentru ONG-uri este unanim recunoscutã de
specialişti în cazul evenimentelor speciale, a colectelor stradale, solicitãrilor din uşã-n-uşã (door-to-
door) şi a mecanismului de 2%, pentru a asigura publicitate organizaŃiilor pe plan local sau regional.
Cu acelaşi succes campaniile organizate cu ajutorul mass medie pot fi extinse la nivel naŃional,
47
Greenfield, J., Fund Raising, Evaluating and Managing the fund development process, Ed. John Wiley & Sons,
Danvers, 1999, pp. 131-132.

95
utilizând articolele din apariŃiile cu tiraje semnificative, scrisori cãtre redacŃie ce permit utilizarea
unui eveniment sau printr-un articol adresat cititorilor în vederea solicitãrii donaŃilor. Costurile
publicitãŃii în mass-media sunt în general foarte mari, mai ales cã uneori este necesarã consultarea
unor agenŃi publicitari. Sub egida donatorilor locali, care se ocupã de promovarea şi organizarea de
campanii, rezultatele pot fi foarte bune, mai ales dacã organizarea campaniilor anuale va permite
obŃinerea unor reduceri semnificative sau chiar difuzarea gratuitã. O modalitate mai avantajoasã din
punctul de vedere al costurilor prin care organizaŃia poate beneficia de publicitate sunt “inserturile”,
nişte materiale inserate în periodice, sãptãmânale şi cotidiane, care trebuie însoŃite de datele
organizaŃiei care solicitã permisiunea ca organizaŃia sã fie contactã direct. Multe persoane înainte de
a dona vor solicita mai multe informaŃii, iar organizaŃia va primi în acelaşi timp informaŃii utile în
dezvoltarea unor motive noi în campaniile de atragere de fonduri.
În România de obicei campaniile prin mass media au ca scop susŃinerea unor cauze (copii
bolnavi, inundaŃii etc.). Un exemplu de real succes este cel din 2000, când inundaŃiile au distrus
multe zone, iar PRO TV-ul a organizat o campanie de strângere de fonduri. Impactul a fost unul fãrã
precedent, în doar câteva zile au fost colectate bunuri în valoare de ~ 6 milioane USD.48

Colectele stradale, solicitãrile telefonice şi solicitarea din uşã-n-uşã (door-to-door)


Pot fi considerate cele mai bune metode doar pentru cã un membru al organizaŃiei are contact
direct cu individul, dar în practicã aceste metode s-au dovedit a fi ineficiente, fiind numite “cereri
reci.”49 Aversiunea publicului faŃã de aceste metode apare din cauza abordãrii prea directe, pentru
cã timpul scurt nu le permite analiza cauzelor, în schimb apare oportunitatea de a oferi mai multe
infomaŃii interlocutoriilor care se pot angaja în discuŃii. Oamenilor nu le place sã fie acostaŃi. În
multe oraşe şi localitãŃi rurale din SUA le sunt impuse ONG-urilor anumite restricŃii în utilizarea
acestor metode pentru simplu fapt cã acestea creazã disconfort. În România metoda este extrem de
puŃin aplicatã, deoarece costurile apelurilor telefonice sunt mari, iar oamenii reticenŃi. Metoda poate
fi folositã în schimb în raport cu apropiaŃii sau conoscuŃii. Metoda poate fi utilizatã cu succes50
atunci când apelul telefonic este fãcut ulterior expedierii unor solicitãri prin poştã, pentru a verifica
dacã scrisoarea a fost primitã şi, într-o manierã subtilã, de a afla dacã persoana va dona sau nu. Mai

48
Dakova, V, et al. O prezentare a sectorului ONG în România: Revigorarea stategiilor donatorilor, 2000, p. 25.
49
Greenfield, J., Fund Raising, Evaluating and Managing the fund development process, Ed. John Wiley & Sons,
Danvers, 1999, p. 170.
50
http://www.finantare.ro/ghid-strangere-fonduri.html#top

96
pot fi utilizate apelurile telefonice pentru reamintirea donatorului care a promis cã va sprijini
organizaŃia sau pentru a resolicita sprijinul donatorilor mai vechi. Echipele de voluntari conduse de
angajaŃi organizaŃiilor pot sã colinde sau sã comercializeze la preŃuri simbolice suveniruri, prãjituri,
acadele etc. Repetarea acestor mici intervenŃii în fiecare an va permite implantarea acestora în
conştiinŃa oamenilor, transformându-se în adevãrate obiceiuri.
Campaniile stradale sunt frecvent utilizate în România comparativ cu colectele door-to-door
sau solicitãrile telefonice, practicate recent şi în România, dar la scarã micã. De obicei, metoda este
supervizatã de un membru al board-ului cu câŃiva voluntari, care nu sunt însã suficient de pregãtiŃi
sau fãrã ca sã dispunã de materialele ncesar, ceea ce diminueazã din eficienŃa acŃiunii. Succesul unei
astfel de campanii depinde de impactul pe care îl are cauza la un numãr cât mai mare de persoane,
de imaginea şi legãtura organizaŃiei cu comunitatea, şi de numãrul de persoane implicat, de
mediatizarea campaniei prin intermediul mijloacelor de informare în masã.
Campania din 2002 desfãşuratã sub egida FundaŃiei Bethany din Timişoara prin Programul
“Inimã Bunã” este dovada faptului cã publicul reacŃioneazã la astfel de campanii, fiind colectate
într-o perioadã scurtã 11.000 RON cu ajutorul a 143 de voluntari. Pe lãngã aceste rezultate, a fost
indirect promovat şi voluntariatul, iar locuitorii Timişoarei au fost informaŃi despre prevenirea
tuberculozei.51 Un alt caz este cel al colectelor stradale organizate în toatã Ńarã pentru a ajuta
sinistraŃii inundaŃiilor, începând cu anul 2000, iar rezultatele au fost neaşteptate.

Payroll giving (deduceri salariale)


Ca şi restul metodelor de atragere a fondurilor, metoda reducerilor salariale a început a fi
utilizatã în România, fiind prelutã şi adaptatã dupã modelele britanic şi american, state în care
utilizarea metodei este facilatã datoritã sistemelor de platã, a valoare donaŃiei lunare fiind dedusã
din salariul brut înainte sã fie impozitat. Impozitul pe salariu este calculat în funŃie de salariul brut
din care deja a fost dedusã valoarea donaŃiei, ceea ce poate servi ca motivaŃie pentru angajat pentru
cã îi va scãde valoarea impozitului.52 Metoda constã în colectarea sumelor mici deduse din salariul
lunar al angajaŃilor unei companii pentru o cauzã sau o problemã specificã. Suportul oferit pentru o
cauzã are un potenŃial mai mare prin implicarea mai multor indivizi, pentru cã permite o
administrare şi acordare a fondurilor mai uşor decât în cazul în care este susŃinutã o problemã

51
A se vedea TendinŃe ale comportamentului filantropic din România: donator individuali şi companii, Ed. ARC, 2003,
pp. 83-85.
52
Op. cit., p. 89.

97
specificã.53 De obicei ea este susŃinutã de filialele sau companiile mai mici datoritã faptului cã au
mai puŃinã putere de decizie, un numãr mai mic de angajaŃi şi o arie restrânsã de acŃiune. Succesul
în ambele cazuri depinde de nivelul de implicarea al conducerii organizaŃiei, care poate sã inducã
angajaŃilor preocuparea pentru susŃinerea unei cauze sau a unei probleme, oferind argumente pentru
impactul care-l poate avea efortul angajaŃilor pentru comunitate. Treptat suma poate fi dublatã, doar
dacã conducerea sau persoana responsabilã de aceastã parte a activitãŃii organizaŃiei trimite lunar e-
mail-uri angajaŃilor anunŃându-i despre posibilitatea de a dona sau utilizând oricare altã metodã,
astfel încât actul donaŃiei sã devinã un act firesc pentru angajaŃi. Eforturile constante şi susŃinute
pentru a-i convinge de la început asigurã implicarea acestora continuã, comparativ cu eforturile
depuse ulterior de cãtre conducere; e mai uşor sã-i menŃii implicaŃi decât sã-i convingi pentru a se
implica.54 Persoana responsabilã poate în timp sã stabileascã relaŃii cu persoana responsabilã din
ONG-ul pentru care angajaŃii doneazã lunar, tocmai pentru ca acestã relaŃie sã contribuie la
motivarea continuã şi informarea donatorilor despre activitãŃile desfãşurate ca rezultat al resurselor
furnizate de aceştia. Respectiv angajatul ONG-ului poate avea rolul de a informa donatorii şi despre
serviciile pe care le prestezã şi de care poate beneficia întrega companie sau fiecare angajat,55 sau
pot fi organizate recitaluri de colinde sau vizite ale beneficiarilor sumelor de bani sau staff-ul
organizaŃiei care le pot oferi angajaŃilor mici cadouri simbolice ca dovadã a recunoştinŃei. Un alt rol
pe care acesta îl poate avea este cel de reprezentare, pentru cã “aparent, imaginea “sectorului ONG”
este, în general, mai puŃin importantã decât imaginea unei organizaŃii care solicitã fonduri direct.”56
Astfel, angajaŃii companiei pot sã înŃeleagã importanŃa gestului, iar mai târziu pot deveni
voluntari pentru a-şi dona şi timpul, dar şi pentru a continua donaŃiile în afara companiei prin
produse şi servicii.

Mecanismul 2%
Dacã în state precum Germania, Austria, Italia şi Spania unde metoda funcŃiona de la
începutul secolului trecut,57 în România modelul are la bazã sistemul din Ungaria, care a fost preluat
şi propus printr-un proiect conceput de ONG-uri încã din 2004, doar pentru cã funŃionarea

53
Op.cit., pp. 86-87.
54
Op. cit. pp. 88-89.
55
A se vedea Balogh, M., Managementul organizaŃiilor neguvernamentale, 2007(Reader), Cluj-Napoca, p. 75.
56
TendinŃe ale comportamentului filantropic din România: donator individuali şi companii, Ed. ARC, 2003, p. 53.
57
http://www.doilasuta.ro/documente/Raport%20pp%20partial.pdf

98
mecanismului în forma sa iniŃialã demotiva cetãŃenii sã-l foloseascã, pentru a contribui la susŃinerea
entitãŃilor sectorului intermediar.
Art. 84, paragrafele 2 şi 3 ale Codului Fiscal (Legea 571/2003) precizeazã cã persoanele
fizice pot sã dispunã asupra unei sume de bani de pânã 2% din impozitul pe venit anual pe care îl
pot direcŃiona cãtre o entitate nonprofit care este înfiinŃatã şi activeazã conform legii, cu scopul de
a-i sponsoriza activitatea. Contribuabilul trebuie sã completeze un formular ce poate fi solicitat de la
AdmnistraŃia Financiarã, sau descãrcat de pe internet, iar ulterior sã fie depus la aceeaşi instituŃie de
la care a fost solictat sau expediat prin poştã recomandat pânã la 15 mai. Pentru angajator nu este o
povarã birocraticã, ci doar o formã de manifestare a responsabillitãŃii sociale, informând şi
încurajând angajaŃii sã direcŃioneze 2% din impozit, muncã ce poate fi simplificatã prin intervenŃia
unor ONG-urilor, la fel ca şi în cazul metodei deducerilor salariale Efortul depus de ONG-uri se
rezumã la organizarea unor campanii de pregãtirea internã a organizaŃiei, ceea ce poate fi tradus
prin investiŃii importante de resurse umane, bãneşti, materiale şi de timp comparativ cu resursele
solicitate de celelalte metode. Un ONG poate sã obŃinã prin acest mecanism sume mai mari decât
bugetul anual al organizaŃiei. ONG-urile din Polonia, dupã ce au investit câŃiva ani în campanii
realizate prin acest mecanism, au început sã obŃinã sume de bani de ordinul milioanelor de euro. În
România, în 2006 cele mari sume au fost obŃinute în Bucureşti şi judeŃul Cluj, totalul nivel naŃional
fiind de 4.415.516 RON, ceea ce demonstreazã cã potenŃialul donatorilor individuali nu este
suficient exploatat. Fondurile maxime care ar putea fi atrase de sectorul nonprofit prin direcŃionarea
banilor prin intermediul metodei date oscileazã între 15 milioane şi 20 de miliona de EURO pe
an.58

Cererile de finanŃare
Cererea de finanŃare este metoda care în ultimele douã decenii a fost cu succes utilizatã,
pentru cã este mai mult o condiŃie oarecum impusã de marii finanŃatori pentru a permite atragerea
fondurilor. În prezent această metodă este cea mai utilizată de organizaŃiile (organizaŃii publice sau
private) din România. Cererile sau propunerile de finanŃare sunt adresate unei organizaŃii
finanŃatoare care poate fi o fundaŃie, o asociaŃie, un program guvernamental sau internaŃional. De
cele mai multe ori o cerere de finanŃare este destinată finanŃării unui program/proiect/activitate,

58
http://www.doilasuta.ro/documente/Raport%20pp%20partial.pdf

99
pentru achiziŃionarea unor bunuri, operaŃiunilor curente sau dezvoltării unei organizaŃii/comunităŃi.
Principalii paşi care trebuie parcurşi în elaborarea unei cereri de finanŃare sunt:
• identificarea subiectului pentru care se cere finanŃarea
• planificarea activităŃilor şi a bugetului
• identificarea surselor de finanŃare
• scrierea propunerii de finanŃare
Chiar dacã organizaŃiile sectorului intermediar din România au beneficiat de sume de bani
de ordinul sutelor de milioane de lei pe an, aceştia au fost obŃinuŃi într-o adevãratã “cursã birocraticã”
şi ulterior controlaŃi drastic pentru modul în care erau administraŃi. În pofida acestui fapt, banii au fost
consumaŃi doar în proporŃie de 10% în scopul pentru care au fost obŃinuti,59 şi aceasta se întâmpla din
lipsa unor mecanisme eficiente de control. Cu toate aceste trebuie sã recunoaştem ca sectorul
nonguvernamental s-a dezvoltat extrem de mult datoritã banilor obŃinuŃi prin acestã metodã. Pe de alt
parte, cererile de finanŃare au înregistrat rezultate mai puŃin pozitive din cauza faptului cã strategiile
donatorilor externi erau în permanentã schimbare, inflexibile şi orientate spre rezultate fãrã sã se Ńinã
cont cã alocarea resurselor financiare este un act insuficient pentru a atinge obiectivele propuse, mai
ales cã strategiile nu erau în concordanŃã cu modul firesc de dezvoltare al societãŃii din România, ci
erau influenŃate de factori externi şi de politicile publice de la nivel supraregional. În acelaşi timp,
instumentele de finanŃare, periodic înlocuite60, au creat dificultãŃi în a realiza anumite obiective
strategice ale organizaŃiilor nonguvernamentale, care în permanenŃã erau oarecum forŃate sã se
orienteze cãtre alte zone de acŃiune pentru a supraveŃui, sã-şi modifice obiectivele, uneori chiar
misiunea, din cauza inexistenŃei unei legãturi dintre nevoile de la nivel local cu obiectivele/prioritãŃilor
formulate la nivel supraregional. ExistenŃa acestei surse de finaŃare a creat dependenŃã, aspect negativ
în codiŃiile în care retragerea finaŃatorilor nu va mai permite utilizarea metodei, dat fiind cã proiectele
ce for fi finanŃate prin intermediul cererelor vor fi într-un număr mult mai mic.
Individualismul cultivat de fostul regim a avut consecinŃe pentru unele organizaŃii din
anumite zone, care fondate la începutul anilor ’90 când fondurile prin cererile de finanŃare se
obŃineau facil, acumulau foarte repede experinŃa care le-a permis în final exercitarea controlului
asupra ONG-urilor mai mici, care abia se iniŃiau în atragerea de fonduri. Marele avantaj al metodei
este cã, suficient de transparentã, metoda a permis elaborarea proiectelor şi solicitarea de fonduri

59
http://www.capital.ro/articole/capital/103669
60
A se vedea Review of Donor Support for the NGO Sector in Romania, 2001, pp. 133-134.

100
pentru implementare de cãtre ONG-uri, impunându-li-se condiŃii grele pentru obŃinerea de resurse
financiare pe când conŃinutul dosarului depus putea să conŃină mult mai puŃine acte, pentru a uşura
munca ONG-urilor. Avantajul acestei metode este cã planul de activitãŃi includea şi alŃi perteneri
pentru realizarea activitãŃilor, ceea ce permitea crearea şi menŃinerea parteneriatelor ONG-urilor cu
actori de pe plan local, iar costurile de organizaŃie solicitat de acestã metodã se limitezã la efortul
echipei şi timpul consumat pentru elaborarea proiectului şi completarea actelor necesare dosarului.

Tipuri de finanŃatori

FundaŃiile individuale sau familiale sunt înfiinŃate prin contribuŃia unor filantropi
individuali sau a unor familii care, de cele mai multe ori, exercită o influenŃă foarte puternică,
directă sau indirectă asupra distribuirii fondurilor. Multe din aceste fundaŃii sunt stabilite printr-o
moştenire importantă, la care apoi pot contribui şi ceilalŃi membri ai familiei. Unele fundaŃii de
acest tip practic nu au personal angajat, unul din membrii familiei ocupându-se în timpul liber de
administrarea fondurilor. La polul opus se află fundaŃiile particulare care cu timpul au devenit
printre cele mai mari instituŃii finanŃatoare şi care au mulŃi angajaŃi. Exemple: Charles Stewart Mott
Foundation, Ford Foundation, Rockefeller Brothers Fund.
FundaŃiile corporaŃiilor sunt înfiinŃate de către firmele mari, contribuŃiile anuale fiind
dependente de profitul firmei. De cele mai multe ori directorul executiv este unul din angajaŃii
companiei care poate avea şi alte îndatoriri în domeniul relaŃiilor publice sau comunitare. Exemple:
IBM Foundation, AT&T Foundation, Sega Foundation.
FundaŃiile comunitare sunt înfiinŃate prin contribuŃia unor numeroase persoane fizice şi
juridice dintr-o anumită comunitate (localizată geografic) şi care îşi limitează sprijinul financiar la
acea comunitate. Cu toate că cererile de finanŃare sunt aprobate de comitetul de evaluare al
fundaŃiei, mulŃi finanŃatori îşi menŃin un anumit control asupra fondurilor pe care le pun la
dispoziŃie. Exemple: Healthy City Foundation (Polonia), Bay Area Foundation (San Francisco),
Fund for the City of New York.
FundaŃiile mixte îşi obŃin fondurile atât de la bugetul de stat, cât şi din surse particulare sau
comerciale. Domeniile în care ele acordă finanŃare trebuie să fie de interes foarte larg, cu un
beneficiu public evident, dat fiind faptul că o parte din bani vin practic de la contribuabili. Exemple:
National Science Foundation (Statele Unite), International Research Exchange Network, German
Marshall Fund of the United States, Centrul Regional pentru Protectia Mediului (REC).

101
AgenŃiile guvernamentale utilizează fonduri provenite de la bugetele de stat, deci în final
de la contribuabil. Dezavantajul constă în faptul că modul de accesare poate fi uneori dificil şi
birocratic, scopurile lor având uneori şi un determinism politic. Întreg procesul, de la înaintarea
cererii şi până la finanŃare, poate dura mai mult de un an. Printre avantaje se numără faptul că
fondurile de care dispun sunt foarte mari şi au în vedere finanŃarea unor domenii destul de diverse.
Exemple: British Know How Fund, Programul PHARE, AgenŃia Statelor Unite pentru Dezvoltare
InternaŃională (USAID).
Programele internaŃionale sunt orientate spre finanŃarea unui anumit domeniu la nivel
internaŃional. În general au aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi cele ale agenŃiilor guvernamentale,
având în vedere că sursa banilor este guvernamentală (de la guvernele naŃionale). Exemple: Danube
Environmental Program, Black Sea Environmental Program, Center for Development and
Population Activities.
Programele guvernamentale se adresează unor probleme deosebite la nivel naŃional.
Astfel, poate fi abordată reintegrarea şomerilor, situaŃia copiilor, probleme de mediu, tineretul, etc.
În general aceste programe sunt gândite pentru a putea fi uşor accesate de către organizaŃiile
neguvernamentale. Există cazuri în care ele sunt orientate spre probleme locale, astfel fondurile
putând fi administrate de Consiliile Locale sau de către Prefecturi. Exemple: Programele pentru
tineret finanŃate de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, Fondurile de Dezvoltare Socială.
AsociaŃiile religioase pot şi ele finanŃa diferite tipuri de proiecte. Fie că este vorba de
asociaŃii ale unor culte, fie că este vorba de o anumită biserică ele pot fi surse de finanŃare
importante în domenii ca serviciile sociale, protecŃia mediului, grupuri defavorizate, minorităŃi.
Fondurile sunt în general uşor de accesat, procedura fiind facilă şi puŃin birocratizată. Sumele
acordate sunt însă relativ mici, nedepăşind decât rareori câteva mii de dolari. Exemple: AIDROM,
Biserica Luterană.
Alte instituŃii pot pune şi ele la dispoziŃie diferite programe de finanŃare. Aici poate fi vorba
de instituŃii de învăŃământ sau cercetare, instituŃii din domeniul culturii sau artei. Exemplu:
Granturile Academiei Române.
OrganizaŃiile neguvernamentale reprezintă uneori un sponsor deloc de neglijat. Există
ONG-uri dezvoltate care colectează fonduri pe care apoi le donează pentru proiecte mai mici.
FinanŃarea se face de cele mai multe ori în aceleaşi domenii de activitate cu al organizaŃiei
donatoare, sumele putând varia de la câŃiva dolari până la zeci de mii de dolari. Exemple: World
Wide Fund for Nature, Friends of the Earth, International Womens Association.

102
Firmele constituie un finanŃator deosebit de important. Ele pot asigura fondurile necesare
pentru bugetul de bază, pentru investiŃii sau echipamente. Este mult mai uşor să se obŃină
sponsorizări de la firme ca fonduri nerestricŃionate, decât obŃinerea lor de la o fundaŃie sau un
program de finanŃare naŃional sau internaŃional. În plus nu trebuie neglijate nici donaŃiile în bunuri
sau servicii pe care le pot face diferite firme.

AutosusŃinerea financiară a sectorului

În general, autosusŃinerea financiară a sectorului depinde de:

• Implicarea finanŃatorilor străini în relaŃii de finanŃare pe durate de trei-cinci ani cu


organizaŃii importante la nivel naŃional sau local, implicit prin acoperirea câtorva costuri de
funcŃionare la nivel realist;
• Dezvoltarea unor fundaŃii autohtone şi a capacităŃilor de finanŃare;
• Dezvoltarea în continuare a abilităŃilor şi strategiilor ONG de a accesa finanŃările străine (în
special cele UE sau USAID);
• Stimularea filantropiei corporatiste şi publice prin promovarea activă a rolului şi beneficiilor
tangibile produse de activitatea ONG, precum şi îmbunătăŃirea abilităŃilor ONG de a atrage
fonduri de la sectorul privat sau de la populaŃie;
• ÎmbunătăŃirea imaginii şi credibilităŃii ONG în faŃa publicului larg, a donatorilor şi a
administraŃiei;
• Dezvoltarea unor bugete mai sistematice şi a unor sisteme transparente de finanŃare ale
administraŃiei centrale şi locale;
• ÎmbunătăŃirea coordonării donatorilor;
• ÎmbunătăŃirea accesului la fonduri al ONG mici sau al celor din afara marilor oraşe prin
dezvoltarea sistemelor intermediare active, de tipul centrelor de resurse regionale;
• Dezvoltarea abilităŃilor necesare generării de venit, prin activităŃi economice;
• Noi modificări ale cadrului juridic şi fiscal pentru stimularea filantropiei

103
Chestionar de autoevaluare
1. EnumeraŃi sursele de finanŃare ale organizaŃiilor neguvernamentale.
2. Care este sursa de finanŃare cu ponderea cea mai mare în bugetele organizaŃiilor
neguvernamentale?
3. EnumeraŃi metodele de atragere de fonduri ale organizaŃiilor neguvernamentale.
4. Care sunt neajunsurile fondurilor oferite organizaŃiilor neguvernamentale de către
administraŃia centrală sau cea locală?
5. Care sunt principalele prevederi ale legii voluntariatului?
6. EnumeraŃi principiile de bază ale voluntariatului.
7. De ce munca cu voluntarii este caracteristică mai ales sectorului non-profit ?
8. Care este relaŃia dintre capitalul social şi acŃiunile voluntare?
9. EnumeraŃi cadrele organizaŃionale în care se desfăşoară activităŃile de voluntariat.
10. Care este rolul directorului executiv în cadrul unui ONG ?
11. Care sunt paşii care trebuie parcurşi în elaborarea planului strategic pentru un ONG ?

Bibliografie obligatorie
1. J. Steven Ott, Understanding nonprofit organizations, Westview Press, 2001, Colorado
2. Vera Dakova, Bianca Dreosi, Jenny Hyatt, Anca Socolovschi, Review of the Romanian
NGO Sector, september 2000, Bucureşti.
3. Badila, A., Lisetchi, M., Olteanu, I., Ticiu, R. - Organizatii neguvernamentale Ghid
practic, ed. Brumar, Timisoara 2002

Bibliografie recomandată:
1. Karl, H., Encyclopedia of Management, Reindhold Publishing Co., New-York, 1963
2. Keane, J., Civil Society – Old images, New Visions, Stanford University Press, Stanford, 1998.
3. Thomas Wolf, Managing a nonprofit organizaton in the 21st century, , Simon & Schuster,
New York,1999 .

104
Modulul III – Cooperare cross-sectorială

Scop: În cadrul celui de-al treilea modul ne propunem să tratăm problematica raporturilor existente
între sectorul nonprofit, sectorul de afaceri şi cel public. Un alt aspect pe care îl vom lua în
considerare se referă la imaginea şi credibilitatea sectorului non-profit. Un alt punct asupra căreia
ne vom concentra este prezentarea stării sectorului non-profit din România şi a posibilităŃilor de
dezvoltare ale acestuia.

Obiective specifice
• prezentarea importanŃei relaŃiei cu mass-media,
• metode de îmbunătăŃire a imaginii publice a organizaŃiilor neguvernamentale,
• descrierea metodelor de colaborare intrasectoriale.
• conştientizarea importanŃei cooperării între sectorul neguvernamental şi cel public, în special
• prezentarea organizaŃiilor neguvernamentale ca furnizori de servicii publice.

Ghid de studiu. Modulul urmăreşte mai ales descrierea raporturilor pe care sectorul non-profit le
are cu sectorul de afaceri şi cu cel public. Se vor accentua mai ales raporturile avute între sectorul
public şi cel non-profit având în vedere specificul secŃiei unde este organizat acest curs. Tot aici vor
fi discutate aspecte practice ale imaginii publice şi a credibilităŃii organizaŃiilor neguvernamentale.

Scurtă recapitulare a conceptelor anterioare: Recapitularea conceptelor anterioare presupune o


reactualizare a elementelor care influentează capacitatea organizatională a ONG-lor, cum ar fi
practicile de muncă, modalitătile de păstrare a personalului și aspecte legate de planificarea
strategică, de asemenea se are în vedere impactul pe care-l are mișcarea de voluntariat într-o
organizatie neguvernamentală (care sunt principiile după care trebuie să se ghideze voluntarii, ce
drepturi și obligatii au ei) și nu în ultimul rând care ar fi sursele de finantare a activitătilor ONG-lor
și metodele specifice de atragere a fondurilor pentru îndeplinirea misiunii organizatiei.

Schema logică a modulului: Ultimul modul este structurat pe trei unităti după cum urmează prima
unitate se axează pe probleme legate de cooperarea cross-sectorială și anume raporturile dintre

105
instituŃiile administraŃiei publice şi organizaŃiile neguvernamentale, relaŃia cu sectorul de afaceri, a
doua unitate prezintă aspecte legate de imaginea publică şi credibilitatea sectorului
neguvernemental, iar în ultima parte se face o surtă trecere în revistă cu privire la schimbările şi
tendinŃele actuale din sectorul non-profit din România.

Unitatea 1 – Cooperarea cross-sectorială: raporturile dintre instituŃiile administraŃiei publice


şi organizaŃiile neguvernamentale, relaŃia cu sectorul de afaceri

Concepte cheie:
• cooperare, cross-sectorială, administraŃie centrală, administraŃie locală, parteneriat.

Tipuri de parteneriate

În condiŃiile unei societăŃi aflate în tranziŃie şi dominată de schimbări semnificative atât în


plan politic, administrativ, economic, social cât şi cultural, parteneriatul între sectorul
neguvernamental şi structurile guvernamentale este singurul care poate crea un remediu eficient
pentru depăşirea crizei şi amplasarea în prim-plan a individului ca factor de bază al societăŃii.
Conceptul de „parteneriat” este definit ca fiind o asociere, formală sau informală, dintre
două sau mai multe părŃi care decid să acŃioneze în vederea atingerii unor obiective comune.
Caracteristica principală a unui parteneriat este considerarea părŃilor ca fiind pe poziŃii egale,
parteneriatul neputând fi construit pe baza unei relaŃii de subordonare. Aşadar, în cadrul unui
parteneriat deciziile trebuie să fie luate în egală măsură de ambele părŃi sau, în mod proporŃional, în
funcŃie de contribuŃia adusă de fiecare parte.
Parteneriatele pot fi clasificate astfel 61,:
a) în funcŃie de caracterul juridic:
- parteneriate formal;
- parteneriate informal;
b) în funcŃie de obiectivul urmărit:
- parteneriate de reprezentare;
- parteneriate operaŃionale, care la rândul lor pot fi:

61
AgenŃia pentru Informarea şi Dezvoltarea OrganizaŃiilor Neguvernamentale, OrganizaŃii neguvernamentale. Ghid
practic, Seria Biblioteca ONG, Timişoara, 2002, pag. 42-43

106
- parteneriate pe termen lung;
- parteneriate pe termen scurt; respectiv,
- parteneriate cu finanŃare;
- parteneriate fără finanŃare.
Parteneriatele informale se încheie cel mai adesea între părŃi cu structuri de tip similar, care
au mai colaborat anterior. Scopul acestui tip de parteneriat este suficient de specific, iar atingerea sa
nu este o problemă. Parteneriatele formale se realizează, de obicei, în cazul unor sarcini mai
complexe sau pe termen lung, fiind încheiat între parteneri cu structuri de tip diferit.
Parteneriatele de reprezentare se referă în special la federaŃii, uniuni, consilii, alianŃe,
forumuri, coaliŃii, în timp ce parteneriatele operaŃionale presupun existenŃa unor proiecte concrete
ca motiv al asocierii.
În cadrul unui parteneriat între sectorul neguvernamental şi structurile guvernamentale este
de la sine înŃeles faptul că părŃile parteneriatului sunt, pe de o parte, organizaŃiile neguvernamentale,
iar pe de altă parte, autorităŃile publice. În ceea ce priveşte obiectul unui astfel de contract, putem
afirma faptul că acesta este reprezentat de oferirea de bunuri sau furnizarea de servicii cetăŃenilor.
De asemenea, autorităŃile publice apelează la expertiza organizaŃiilor neguvernamentale pentru ca
angajaŃii lor să participe la cursuri de pregătire şi dezvoltare profesională oferite de către acestea.
AutorităŃile publice, mai ales cele din Ńările occidentale, au apelat la O.N.G.-uri încă de la
începutul secolului pentru furnizarea de servicii publice. Statele Unite ale Americii au fost primele
care au apelat la scară mare la sprijinul sectorului asociatv pentru a furniza servicii publice. Acest
lucru s-a datorat în mare parte concepŃiei majorităŃii americanilor care nu manifestau o încredere
ridicată în structurile statale şi de aceea acordau un credit mai mare organizaŃiilor cetăŃeneşti.
Guvernul poate opta atât pentru finanŃări directe a activităŃii organizaŃiilor
neguvernamentale cât şi pentru susŃinerea şi încurajarea voluntariatului. Spre exemplu, Ministerul
francez al Afacerilor Externe susŃine participarea O.N.G.-urilor franceze la reuniuni organizate
peste hotare (se doreşte astfel, printre altele, promovarea culturii franceze), contribuind la
cheltuielile aferente deplasărilor.
Când vorbim despre acordarea posibilităŃii de furnizare a serviciilor publice pentru sectorul
asociativ, există mai multe situaŃii în care ne putem încadra.
În primul rând, amintim cazul Statelor Unite care este emblematic pentru un guvernământ
care atribuie fără rezerve O.N.G.-urilor sarcini privind serviciile publice. Un rol foarte important
aici îl joacă principiul subsidiarităŃii (care spune că o problemă trebuie rezolvată de autoritatea

107
competentă aflată cel mai aproape de cetăŃean). În consecinŃă, sectorului asociativ trebuie să i se dea
întâietate pentru furnizarea serviciilor publice în detrimentul celui statal. În Germania, Legea
Federală pentru AsistenŃă Socială (Bundessozialhilfegesetz) interzice agenŃiilor guvernamentale să
infiinŃeze noi furnizori de servicii publice dacă există organizaŃii care sunt disponibile pentru acest
lucru, acest lucru neafectând independenŃa şi autonomia O.N.G.-urilor.
Un alt exemplu în care organizaŃiile neguvernamentale sunt actori foarte importanŃi în
procesul de distribuire al politicilor publice este Olanda. Aici, O.N.G.-urile se ocupă de televiziunea
şi radiourile publice, finanŃate fiind prin o taxă colectată de stat şi redistribuită acestora.
În acelaşi timp ne putem pune problema excluziunii sociale. Aceasta se poate defini cel mai
simplu printr-o stare a societăŃii civile caracterizată prin sărăcie, şomaj, discriminare, venituri
scăzute, infracŃionalitate ridicată şi protecŃie socială scăzută62. O.N.G.-urile pot acŃiona pentru a
stopa sau a rezolva problemele enumerate mai sus prin schimbul de informaŃii cu organizaŃiile care
acŃionează în domeniul excluziunii sociale şi prin dezvoltarea relaŃiilor de parteneriat cu acestea sau
cu autorităŃile publice. Aceste direcŃii privind excluziunea socială sunt schiŃate în articolele 136 şi
137 ale Tratatului de la Amsterdam şi întărite printr-un program pe 5 ani (între 2002 şi 2006) care
să promoveze incluziunea socială63.
Un al treilea caz în care sectorul asociativ este furnizor de servicii publice se întâlneşte în
Ńările în curs de dezvoltare sau aflate în criză, unde situaŃii conjuncturale împiedică statul să îşi
continue activitatea în mod normal. În această situaŃie se poate apela la O.N.G.-uri pentru a suplini
lipsa de capacitate a statului.
Acest capitol se axează pe capacitatea sectorului nonprofit de a juca un rol important în
dezvoltarea societăŃii civile în termeni de cooperare şi relaŃionare în interiorul sectorului, capacităŃi
organizaŃionale ale ONG, resurse de sprijin şi dezvoltare pentru sector.

Parteneriatele dintre organizaŃiile neguvernamentale şi instituŃiile statului

„OrganizaŃiile nonprofit răspund nevoilor de asociere în condiŃii de autoconducere sau de


autonomie faŃă de autorităŃile publice, contribuind la cristalizarea şi afirmarea societăŃii civile,

62
What is social exclusion?, <http://www.socialexclusionunit.gov.uk/page.asp?id=213, (09.03.1005, 14:35)>;
63
Community Action Programme to Combat Social Exclusion 2002 – 2006,
<http://www.cpa.ie/downloads/news/Forthcoming%20Events/guidelines_en.pdf#search='Treaty%20of%20amsterdam%
20social%20exclusion%20partner, (07.05.2005, 13:42)>;

108
oferind comunităŃii teritoriale sau profesionale posibilităŃi de realizare a unor servicii centrate pe
binele public.”64 (Badrus, Nadia, 2001)
Parteneriatele dintre organizaŃii şi instituŃii au devenit din ce în ce mai numeroase.
InstituŃiile statului apelând în unele situaŃii la ajutorul organizaŃiilor pentru ca angajaŃii lor să
participe la cursurile oferite de organizaŃii. De asemenea în ultimii ani s-a modificat şi sistemul
legal, organizaŃiile fiind mai bine protejate de legile şi ordonanŃele care le reglementează activitatea.
Mărimea şi puterea sectorului asociativ sunt diferite de la Ńară la Ńară. Însă un sector
asociativ puternic nu este îndeajuns pentru a garanta scăderea excluziunii sociale şi un nivel ridicat
de dezoltare a societăŃii civile. O relaŃie sănătoasă cu statul poate multiplica avantajele rezultatelor.
Există şi unele bariere în calea unor relaŃii bune autorităŃi publice – organizaŃii
neguvernamentale65:
• un mediu puternic politizat. Problema poate veni din ambele părŃi, în primul rând de la
sectorul asociativ care de obicei cade în tabăra „opoziŃiei”, iar în al doilea rând din
partea partidului de guvernământ care se vede ca principalul şi singurul capabil să
rezolve problemele apărute;
• preferinŃa unor O.N.G.-uri pentru izolare, de aici rezultând o slabă comunicare şi
coordonare cu structurile statale şi cu celelalte organizaŃii din domeniu;
• neîncrederea funcŃionarilor publici în capacitatea sectorului asociativ de a putea furniza
servicii publice;
• fondurile limitate care fac să intre în conflict cele 2 părŃi potenŃiale beneficiare ale
acestora (sectorul public şi cel asociativ);
• grupul beneficiar al activităŃii unui O.N.G.. De obicei, organizaŃiile neguvernamentale
sunt constituite pentru a rezolva o problemă restrânsă şi au un grup Ńintă al beneficiarilor
foarte redus. Dimpotrivă, statul se confruntă cu probleme foarte variate care sunt
interconecate între ele şi trebuie să ia în considerare foarte mulŃi factori în rezolvarea
unei probleme;
• incapacitatea unor organizaŃii de a rezolva problemele. Proiectele depuse de unele
organizaŃii pot să nu fie atât de eficiente, angajaŃii să nu fie experimentaŃi sau să nu

64
Badrus, Nadia, op.cit, p. 11.
65
John Clark, The Relationship Between the State and the Voluntary Sector, <http://www.gdrc.org/ngo/state-ngo.html,
(07.05.2005, 14:56)>;

109
existe un plan strategic bine dezvoltat. Aceste lucruri pot afecat relaŃia pe viitor cu
autoritatea publică;
• incapacitatea sectorului public. La rândul său, guvernământul poate să nu aibă abilitatea
de a rezolva unele probleme cu care se confruntă Ńara, acest lucru ducând la scăderea
credibilităŃii acestuia;
• dorinŃa factorului politic de a nu contribui la întărirea sectorului asociativ pentru a nu
spori forŃa „opoziŃiei” (cunoscută fiind apetenŃa organizaŃiilor neguvernamentale de a se
situa în opoziŃie);
• dependenŃa unor O.N.G.-uri de donatori externi. ExistenŃa unui sector asociativ puternic
sponsorizat de organisme externe poate cauza o reŃinere din partea statului de a colabora
cu acestea. Motivul poate fi probabilitatea de a dori influenŃarea deciziilor luate la nivel
local prin invocarea unui cadru strict impus de donatorii externi.

O altă tipologie a relaŃiei sector asociativ – administraŃie este propusă de John Clark în
studiul său „The Relationship Between the State and the Voluntary Sector”66. Astfel, avem trei
tipuri de relaŃii. În primul rând, avem o relaŃie de dependenŃă a O.N.G.-urilor faŃă de stat, în care
acestea pur şi simplu implementează programele Guvernului şi sunt dependente financiar de el. În al
doilea rănd, vorbim despre o relaŃie antagonistă, în care nici una dintre părŃi nu doreşte reconcilierea
sau colaborarea. În ultimul rând avem relaŃia caracteristică democraŃiilor liberale care presupune o
colaborare şi un parteneriat la care fiecare parte este liberă să adere sau nu.
Pentru a îmbunătăŃi legătura cu sectorul asociativ, statul are la dispoziŃie mai multe căi:
• încurajarea discuŃiilor publice şi facilitarea accesului la informaŃii;
• simplificarea diverselor proceduri administrative, cum ar fi cea de constituire, de
contabilitate, audit, etc.;
• stimulente pentru O.N.G.-uri: subvenŃii, scăderea taxelor vamale, scăderea impozitului pe
profit;
• colaborarea: includerea organizaŃiilor neguvernamentale în implementarea unor programe
sau proiecte;
• implicarea în procesul de luare al deciziilor: participarea la diverse întâlniri, mese rotunde,
seminarii, etc.;

66
Ibidem;

110
• cale de comunicare a informaŃiilor publice: O.N.G.-urile pot fi folosite ca şi o metodă în plus
pentru propagarea informaŃiilor publice.

Cadrul legislativ cu privire la relaŃia dintre administraŃie publică si organizatiile


neguvernamentale

Dacă în urmă cu câŃiva ani lipsa unui cadrul legal adecvat era principalul impediment în
construirea unor parteneriate solide între sectorul neguvernamental şi cel guvernamental, acest
impediment nu mai poate fi invocat la acest moment.
Există mai multe legi care reglementează modul în care autorităŃile publice ar trebui să
sprijine activitatea organizaŃiilor neguvernamentale şi să colaboreze cu acestea, printre care se
numără: OrdonanŃa de Guvern nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii, Legea
nr. 215/2001 a administraŃiei publice locale, Legea nr. 273/2006 privind finanŃele publice locale,
Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, Legea nr. 350 din 2005 privind
regimul finanŃărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităŃi non-profit de
interes general.
Capitolul VIII al OrdonanŃei de Guvern 26/2000 reglementează relaŃiile organizaŃiilor
neguvernamentale cu autorităŃile publice. Conform prevederilor acestui capitol autorităŃile publice
trebuie să sprijine activitatea organizaŃiilor neguvernamentale prin oferirea de informaŃii de interes
general, alocarea de resurse financiare, punerea la dispoziŃie, în limita posibilităŃilor, a unor sedii
necesare desfăşurării activităŃii sau, chiar mai mult, atribuirea unor terenuri destinate ridicării de
construcŃii care să le faciliteze desfăşurarea activităŃilor propuse. De asemenea, articolul 51 al
prezentei OrdonanŃe de Guvern prevede necesitatea funcŃionării unor structuri organizatorice pentru
relaŃia cu organizaŃiile neguvernamentale atât la nivel central, în cadrul Camerelor Parlamentului,
PreşedinŃiei României, Secretariatului General al Guvernului, ministrerelor, cât şi la nivel local, în
cadrul Primăriilor, Consiliilor Locale şi autorităŃilor administrative autonome. AutorităŃile publice
mai sus menŃionate au posibilitatea de a consulta organizaŃiile neguvernamentale care activează în
sfera lor de competenŃă, în vederea realizării unor obiective comune. În acest scop este prevăzută
obligativitatea asociaŃiilor şi a fundaŃiilor de a solicita autorităŃilor mai sus menŃionate luare în
evidenŃă a acestora în momentul dobândirii personalităŃii juridice.
Conform Legii AdministraŃiei Publice Locale, Consiliul Local are posibilitatea de a hotărâ
cooperarea, respectiv realizarea unor parteneriate cu organizaŃiile neguvernamentale în vederea

111
derulării în comun a unor proiecte, prestării unor servicii sau lucrări de interes public local. Acest
lucru este bine stipulat în cadrul articolului 38 al prezentei legi, al cărui conŃinut este: „Consiliul
local are următoarele atribuŃii principale (…) hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea
cu persoane juridice române sau străine, cu organizaŃii neguvernamentale şi cu alŃi parteneri sociali,
în vederea finanŃării şi realizării în comun a unor acŃiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes
public local.”67
Legea finanŃelor publice locale prevede obligativitatea autorităŃilor publice locale de a
superviza modul de prestare al serviciilor publice locale, dar şi posibilitatea acestora de a delega
gestiunea acestor servicii organizaŃiilor neguvernamnetale, în scopul eficientizării lor. În cazul
trecerii unor servicii în răspunderea organizaŃiilor neguvernamentale Legea finanŃelor publice locale
prevede necesitatea încheierii unor convenŃii sau contracte de asociere între autorităŃile publice şi
organizaŃiile cărora li se va delega serviciul respectiv. „Colaborarea sau asocierea se realizează pe
baza de convenŃii sau contracte de asociere…”68 Tot această lege prevede şi posibilitatea finanŃării
din bugetele locale a acŃiunilor întreprinse de organizaŃiile neguvernamentale, cu condiŃia ca acestea
să fie în interes local şi în beneficiul colectivităŃii.
Legea privind dezvoltarea regională în România prevede posibilitatea Consiliului Local de a
invita organizaŃiile neguvernamentale cu atribuŃii în domeniul dezvoltării regionale la lucrările
consiliului în vederea consultării acestora şi luării în comun a unor decizii eficiente. „La lucrările
consiliului pentru dezvoltare regională participă, fără drept de vot, prefecŃii judeŃelor. De asemenea,
pot fi invitaŃi şi reprezentanŃi (…) ai instituŃiilor şi organizaŃiilor cu atribuŃii în domeniul dezvoltării
regionale, în funcŃie de tematica dezbaterii.”69 Realizarea unor astfel de întâlniri între autorităŃile
publice locale şi reprezentanŃii organizaŃiilor neguvernamnetale poate contribui semnificativ la
găsirea unor soluŃii mai eficiente datorită expertizei pe care organizaŃiile neguvernamnetale o deŃin
din domeniu.
Legea nr. 307 din 2005 privind regimul finanŃărilor nerambursabile din fonduri publice
alocate pentru activităŃi non-profit de interes general reprezintă cadrul legal al atribuirii de contracte
de fonduri nerambursabile de către autoriŃile publice. Legea prevede expres faptul că aceste
contracte de fonduri nerambursabile vor fi atribuite doar persoanelor fizice sau juridice fără scop
patrimonial, fondurile neputând fi acordate activităŃilor generatoare de profit. De asemenea, legea
cuprinde reglementări cu privire la procedurile de atribuire, încheiere, îndeplinire şi finalizare a
67
Legea nr. 215/2001 a administraŃiei publice locale, art. 38
68
Legea nr. 189 din 14 octombrie 1998 privind finanŃele publice locale, art. 12, pct.1
69
Legea nr. 151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regională în România, art. 6, al. 5

112
contractelor de finanŃare nerambursabilă. Prezenta lege constituie un pas înainte în sprijinirea
activităŃilor derulate de organizaŃiile neguvernamnetale prin oferirea acestora de sprijin financiar din
parte autorităŃilor publice.
Adoptarea actelor legislative mai sus enunŃate a creat cadrul legal necesar realizării unor
parteneriate solide între administraŃia publică locală şi organizaŃiile neguvernamentale, parteneriate
care au în centrul lor bunăstarea cetăŃenilor. În prezenŃa unei reglementări juridice unitare şi
coerente realizarea unor astfel de parteneriate va fi mult mai uşoară, dezvoltându-se totodată
comunicarea şi încrederea dintre cele două sectoare.
În concluzie putem afirma faptul că, cadrul legislativ actual din România permite şi, chiar
mai mult, încurajează dezvoltarea relaŃiilor dintre autorităŃile publice şi organizaŃiile
neguvernamentale.

RelaŃia cu administraŃia centrală

RelaŃia cu administraŃia centrală a cunoscut o amelioarare semnificativă după alegerile din


1996, prin venirea la putere a unui guvern care a adus o recunoaştere deschisă rolului ONG-lor. Cu
toate că, eforturile de a stabili relaŃii instituŃionalizate între sectorul nonprofit şi administraŃia
centrală au început din 1994 noul guvern a stabilit sisteme şi structuri care să facă posibil un dialog
real cu sectorul atât la nivel naŃional, cât şi local. Astfel, în această perioadă la nivel central au
funcŃionat două structuri:
 Biroul pentru societatea civilă – de la nivelul preşedinŃiei României, care a avut menirea de
a asigura fluxul de informaŃiei între sector şi guvern, de a consulta ONG-le asupra
problememlor relevante şi de a oferi oportunităŃi de a-şi face cunoscută poziŃia de către
guvern.
 Biroul pentru relaŃia cu ONG-le – existent la nivelul guvernului, misiunea acestuia fiind de a
coordona eforturile legislative cu privire la ONG-ri şi de a sprijini reŃeaua naŃională a
responsabililor pentru relaŃia cu ONG-ri.
Numirea liderilor şi experŃilor ONG-lor în poziŃii guvernamentale a dus la înŃelegerea
reciprocă mai bună a rolurilor, puterii şi limitelor acestora şi a creat un cadru de comunicare mai
deschis între administraŃie şi sector. Mai mult, crearea acestor structuri de facilitare a dialogului
diminuează vulnerabilitatea sectorului la schimbările conducerii politice.

113
În această perioadă pe lângă cele două structuri a existat un grup consultativ de experŃi
neguvernamentali pe lângă ministere care îşi făcea simŃită poziŃia în diverse probleme legate de
ONG-ri. Instituirea acestui grup constituie un mijloc important de creştere a potenŃialului ONG-lor
de implicare în elaborarea politicilor publice. La nivel informal au loc consultări frecvente între
repezentanŃi guvernamentali şi principalele ONG-ri de la nivel naŃional cu precădere asupra
chestiunilor de mare interes pentru ONG-ri (de tip legislaŃie, reprezentarea sectorului
neguvernamental) decât asupra chestiunilor subsectoriale (strategii de dezvoltare în domeniile
respective, finanŃare).
Sectorul ONG-lor are nevoie să evalueze atent relaŃia pe termen lung cu administraŃia
centrală. Numeroasele realizări s-au datorat personalităŃilor implicate, fără a se bucura de acel larg
consens politic necesar susŃinerii cooperării Guvern-ONG. Sunt de dorit progrese în dezvoltarea
reprezentativităŃii sectoriale eficace şi mobilizării sectorului pentru advocacy la nivel naŃional. În
absenŃa acestor măsuri, viitorul poate rezerva sectorului o poziŃie vulnerabilă. Aspectele decisive,
dincolo de frecvenŃa reprezentanŃilor guvernamentali la evenimentele ONG, trebuie reglate, cum ar
fi, mecanismele de consultare în mod regulat, promovarea relaŃiilor guvern-ONG, iniŃiativele
comune, şi mai cu seamă, finanŃarea sectorului.
În această perioadă reprezentanŃi ai organizaŃiilor guvernamentale au ocupat funcŃii
guvernamentale, în acest fel îmbunătăŃindu-se relaŃiile dintre aceste două sectoare. Se stabileşte
astfel o comunicare crescută între cele două sectoare, iar sectorul neguvernamental nu mai suferă în
momentul schimbării puterii.
Pe parcursul anilor relaŃiile de comunicare, cooperare şi nu în ultimul finanŃarea oferită de
guvern se îmbunătăŃesc. În urma acestor schimbări au de câştigat atât organizaŃiile cât şi
administraŃia centrală.
Se promovează astfel modelul dual conform căruia, cele două îşi oferă servicii în mod
reciproc.

RelaŃia cu administraŃia locală

Cooperarea cu autorităŃile locale reprezintă o prioritate pentru agenda ONG-lor atât la nivel
local (în termeni de activităŃi comune), cât şi naŃional (în termen de stabilire a cadrului efectiv
pentru dialog şi parteneriat la nivel local).

114
Obstacolele principale în calea dezvoltării unor relaŃii consistente între autorităŃile locale şi
ONG-ri sunt determinate de trei factori.
Mai întâi, trebuie remarcat că rolul ONG-lor nu este cunoscut de aleşii locali. În general,
ONG-le sunt sprijinite numai dacă activităŃile lor se integrează în strategiile de dezvoltare locală,
rareori elaborate prin consultarea ONG. ReprezentanŃii locali pentru relaŃia cu ONG-ri au limite
determinate de timp disponibil pentru ONG-ri . Se manifestă o lipsă generalizată de înŃelegere sau
implicare la nivel instituŃional intern din partea autorităŃilor competente apte să pună în vigoare
prevederile legale necesare implementării cooperării dintre ONG-ri şi autorităŃile locale.
În al doilea rând din cauza procesului lent de descentralizare autorităŃile locale au puteri şi
fonduri limitate.
În al treilea rând se constată un nivel scăzut de dezvoltare a abilităŃilor personalului de la
nivelul administraŃiei locale care este expus într-o măsură mai mică la noi modalităŃi de gîndire şi
organizare a muncii comparativ cu cel al ONG-lor.
Sugestii pentru îmbunătăŃirea relaŃiilor dintre autorităŃile locale şi ONG-ri:
 introducerea unor programe speciale de familiarizare a autorităŃilor locale cu noile
prevederi legale,
 folosirea prevederilor din cadrul procesului de aderare la U.E. care pun accent pe
stimularea cooperării dintre ONG-ri şi autorităŃile locale,
 dezvoltarea abilităŃilor, atitudinilor şi practicilor funcŃionarilor publici în
dezvoltarera şi managementul proiectelor, a cooperării şi strângerii intersectoriale de
fonduri, desfăşurarea de activităŃi în reŃele prin combinarea programelor de instruire
cu cele de dezvoltare a capacităŃilor instituŃionale.
Mai există o serie de sugestii practice recomandate de AgenŃia pentru Informarea şi
Dezvoltarea OrganizaŃiilor Neguvernamentale70 pentru cele doua părŃi în vederea promovării
parteneriatului administraŃie – O.N.G.:

Sugestii şi recomandări pentru organizaŃiile neguvernamentale:


• Să informeze autorităŃile locale despre progresul lor de-a lungul anului nu numai în cadrul
procesului de iniŃiere de parteneriate sau de strângere de fonduri:

70
OrganizaŃii neguvernamentale - Ghid practic, AID-ONG AgenŃia pentru Informarea şi Dezvoltarea OrganizaŃiilor
Neguvernamentale, Timişoara, 2002, pp. 50-53;

115
• Să dea atenŃie modului de funcŃionare a întregii comunităŃi, nu numai grupului Ńintă al
organizaŃiei.
• Să fie cât mai responsabile şi mai corecte din punct de vedere al desfăşurării activităŃii şi să
prezinte cît mai explicit aceste evidenŃe în mod public.
• Să întarească încrederea publicului în organizaŃie prin prezentarea unei imagini demne de
încredere şi profesionistă :
• Să ajute comunitatea să înveŃe cum să gestioneze problemele de care este preocupată
organizatia şi care nu sunt suficient aprofundate, atractive, sau care „sperie” publicul larg.

Sugestii şi recomandări pentru autorităŃile publice locale:


• Să minimizeze frustrările, neînŃelegerile sau neîncrederea în O.N.G.-uri încă din stadiul de
proiectare bugetară, prin diseminarea de informaŃii despre fonduri, spre exemplu: sumele de
bani disponibile, procesele de selectare şi evaluare a proiectelor, aşteptările privind
raportările şi justificările financiare;
• Să asigure administrarea transparentă a cererilor de finanŃare venite din partea O.N.G.-urilor
şi prezentarea lor factorilor de decizie locali în vederea minimizării duplicării eforturilor şi
creşterii gradului de comunicare între finanŃatori;
• Să abordeze problemele şi nevoile ca aparŃinând întregii comunităŃi, nu numai O.N.G.-urilor
prin: recunoaşterea ca şi clienŃi ai O.N.G.-urilor (cu acces la resurse) a membrilor
comunităŃii, explicitarea aprecierii pentru misiunile asumate de către O.N.G.-uri;
• Să recunoască potenŃialul O.N.G.-urilor ca pe o investiŃie serioasă;
• Să recunoască valoarea, expertiza şi profesionalismul cu care pot veni angajaŃii din O.N.G.-
uri;
• Să susŃină sectorul neguvernamental în efortul sau de creştere a profesionalismului
activităŃilor desfăşurate;
• Să ia în considerare impactul economic pe care programele O.N.G.-urilor îl poate avea
asupra dezvoltării economice locale.

Sugestii şi recomandări atât pentru organizatiile neguvernamentale cât şi pentru autorităŃile


publice locale:

116
1. Să schimbe informaŃii, atât în timpul relaŃiilor de lucru în comun, cât şi în general. Există
posibilitatea finanŃării unui forum anual de servicii pentru comunitate la care să participe autorităŃi
locale, reprezentanŃi de O.N.G.-uri, aleşi locali, voluntari ai comunităŃii, etc.:
• să întreprindă eforturi pentru realizarea în comun a planificării strategice în legatură cu
probleme specifice de interes comun;
• să Ńină periodic întâlniri cu participarea reprezentanŃilor O.N.G.-urilor, a administraŃiei
locale sau a celor două sectoare în comun.
2. Să constituie fonduri comune pentru unele resurse, să invite reprezentanŃi ai altor tipuri de
organizaŃii sau să participe la sesiuni de formare pe care le organizează de obicei sectorul asociativ
local sau administraŃia locală;
• să ofere sau să împartăşească expertiza prin asigurarea de instruire sau în cadrul întâlnirilor
cu reprezentanŃi ai altor tipuri de organizaŃii;
• să asigure sau să împartă spaŃiile disponibile pentru birouri, activităŃi de instruire, sau pentru
întâlniri;
• să dea posibilitatea ca reprezentanŃi ai celor două sectoare să se implice împreună în diverse
comitete şi comisii de lucru pe probleme de interes local;
• să pună la dispoziŃia altor organizaŃii echipament sau mobilier.
3. Să dezvolte ghiduri clare despre aşteptările fiecaruia şi să se asigue că acestea să fie armonizate
de comun acord.
4. Să recunoască faptul că cealaltă parte poate reprezenta cel mai bun suport pentru întelegerea şi
administrarea presiunilor cu care se lucrează în sectorul public.

Relatia dintre organizaŃiile neguvernamentale-nonprofit şi sectorul de afaceri

În Ńara noastră colaborarea cu sectorul de afaceri nu funcŃionează la parametrii optimi.


Sectorul de afaceri oferă mai greu fonduri organizaŃiilor neguvernamentale sau oferă fonduri
insuficiente. ONG-le încercă să promoveze diverse programe pentru a forma un mediu de afaceri
responsabil. Dar acest lucru nu îi sensibilizează ONG-le primind mai multe fonduri din surse
externe. RelaŃiile cu mediul de afaceri par să fie fundamental axate pe sprijin financiar sau în bunuri
(servicii) în schimbul publicităŃii. S-a mers mult mai încet în ceea ce priveşte stabilirea sau
menŃinerea unui dialog cu mediul de afaceri sau cu autorităŃile locale asupra chestiunilor de interes
pentru dezvoltarea locală. În anumite cazuri, unele ONG-ri, cum ar fi cele din domeniul dezvoltării

117
locale, au dezvoltat programe care reunesc toŃi actorii comunitari. În alte cazuri, ONG-ri sau
voluntari străini au derulat proiecte menite să dezvolte un mediu de afaceri responsabil social sau
cooperarea acestuia cu ONG-ri. Date fiind dificultăŃile economice actuale, mediul de afaceri se
orientează mai degrabă spre supravieŃuire decât spre dezvoltarea relaŃiilor comunitare.
Dezvoltarea culturii si practicilor de donatii corporatiste (corporate giving) are o dimensiune
strategicã atât pentru sectorul nonguvernamnetal cât si pentru sectorul de afaceri din România.
Resursele atrase din partea corporatiilor cresc în importantã pe mãsurã ce marile agentii
internationale donatoare de fonduri încep sã-si retragã programele ca urmare a avansãrii pe calea
democratiei si dezvoltãrii economiei de piatã. Într-o viziune strategicã asupra dezvoltãrii sectorului
nonguvernamnetal, resursele financiare oferite de mari organizatii internationale ar trebui înlocuite
treptat de surse indigene, cum ar fi resursele din partea sectorului public sau cele din partea
sectorului de afaceri, resursele obtinute din donatii din partea cetãtenilor sau cele obtinute din
proiecte economice proprii, dezvoltate de cãtre organizatiile nonguvernamentale.
Resursele indigene pentru sectorul nonguvernamental nu vin sa înlocuiascã sau sã creascã
aportul organizatiilor internationale în mod automat, natural. Organizatiile neguvernamentale pot
stimula dezvoltarea si accesibilitatea acestor resurse printr-un efort permanent de dezvoltare a
relatiilor intesectoriale vizând obiective de interes general la nivelul comunitãtii. In tãrile vestice
existã deja o adevãratã culturã de corporate giving, care începe treptat sa prindã rãdãcini si în
România. Ca rezultat al dezvoltãrii economiei de piatã are loc un proces de maturizare a
consumatorului din România, de sofisticare a mediului economico-social în care opereazã
companiile. Aceste tendinte si dezvoltãri impun o atentie mai mare din partea companiilor cu privire
la statutul si imaginea lor în comunitate.
In România au inceput sa apara din ce in ce mai multe campanii de responsabilitate sociala
corporatista. Unul din motivele principale ale acestei schimbari ar putea fi aparitia pe piata
româneasca a unor companii multinationale cu o puternica traditie in Responsabilitatea Sociala.
Aparitia in Romania a conceptului de Responsabilitate Sociala Corporatista si a practicilor
asociate acestuia are cel putin doua cauze: in primul rand, dezvoltarea economica si aparitia pe piata
a companiilor multinationale au determinat un tip de presiune in sensul identificarii unor modalitati
adecvate de consolidare a imaginii corporatiste si a reputatiei. Aceasta a atras dupa sine strategii din
ce in ce mai sofisticate pe masura ce consumatorul s-a educat si a invatat sa faca alegeri in
cunostinta de cauza. In al doilea rand, retragerea de pe piata a marilor donatori si diminuarea
resurselor financiare provenite de la organisme internationale determina un alt tip de presiune, in

118
sens invers, din partea organizatiilor non-profit care isi diversifica strategiile de atragere a
finantarilor din surse indigene: sector public, sector de afaceri sau cetateni. Exista in tara noastra
programe de donatii si campanii sociale sustinute de companii, programe de voluntariat corporatist
si fundatii corporatiste. Companiile cu cea mai mare implicare in proiectele de Responsabilitate
Sociala ramân totusi companiile internationale, cele cu capital romanesc neavand inca aceasta
preocupare. Unul din elementele care lipseste in România sunt informatiile din piata privind
impactul CSR asupra consumatorilor si a societatii, deoarece subiectul este unul relativ nou pentru
publicul românesc.
În România, domeniul responsabilitatii sociale evolueaza rapid si, o data cu asta, cresc si
asteptarile fata de mediul de afaceri. Acele companii care vor fi recunoscute pentru contributiile lor
la definirea si satisfacerea prioritatilor nationale vor avea si cele mai mari sanse de câstig odata cu
dezvoltarea economica. La noi in tara problema responsabilitatii sociale a companiilor, departe de a
fi ignorata, este privita cu interes. Companiile din România tind din ce în ce mai mult să-si
diversifice mecanismele prin care pot să influenŃeze în bine comunitatea în care operează. În
perioada ultimilor doi ani conceptele din domeniul RSC au început sa fie introduse în vocabularul
oamenilor de afaceri români. Acest lucru se datoreaza îndeosebi multinationalelor care îsi propun si
promoveaza proiecte si programe de RSC. O privire aruncata asupra statisticilor ne spune ca aprox.
5000 de oameni sunt implicati in proiecte de CSR sub diferite forme la nivel national in 2005. În
ultimele decenii asistãm la dezvoltarea conceptului de responsablitate socialã corporatistã si la
sofisticarea modului în care acest concept este aplicat în lumea businessului contemporan.
Companiile se implicã tot mai mult în abordarea problemelor comunitãtii, încercând prin interventia
lor în programe comunitare sã creascã nivelul de calitate a vietii al membrilor comunitãtii, sã se
comporte responsabil si sã promoveze programe de protectie a mediului. Odatã cu trecerea la
economia de piatã, companiile multinationale care si-au deschis afaceri si în Europa Centralã si de
Est au adus cu ele germenii unor astfel de abordãri corporatiste. Alãturi de acestea s-a dezvoltat si
comportamentul filantropic al businessului autohton.
Keith Davis si Robert Blomstrom definesc conceptul de responsabilitate socialã corporatistã
astfel: “Responsabilitatea socialã reprezintã obligatia factorilor de decizie de a actiona în vederea
protejãrii si îmbunãtãtirii stãrii de bine a societãtii ca întreg, alãturi de necesitatea de a-si proteja
propriile interese.” O definitie mai clarã este oferitã de Joseph McGuire: “Ideea de responsabilitate
socialã corporatistã presupune faptul cã o corporatie nu are numai obligatii economice si legale, ci
si anume responsabilitãti fatã de comunitatea în care activeazã”.

119
Cele patru elemente principale care ne ajutã sã operationalizãm conceptul de responsabilitate
socialã corporatistã sunt: responsabilitatea economicã, responsabilitatea legalã, responsabilitatea
eticã si responsabilitatea filantropicã.
• Responsabilitatea economicã reprezintã fundatia tuturor celorlalte tipuri de responsabilitãti
si se referã prioritar la responsabilitatea economicã a companiei de a fi profitabilã.
• Responsabilitatea legalã se referã, desigur, la responsabilitatea companiei de a respecta
legile si de a-si îndeplini obligatiile contractuale.
• Responsabilitatea eticã se referã la respectarea unui cod de bunã practicã în afaceri si în
relatiile cu mediul extern si intern al companiei.
• Iar responsabilitatea filantropicã se referã la aspectele legate de implicarea companiei în
dezvoltarea comunitãtii în cadrul cãreia îsi desfasoarã activitatea, la contributia companiei
legatã de cresterea calitãtii vietii în comunitate
Prin asumarea si respectarea celor patru tipuri de responsabilitãti, compania poate sã devinã
“un bun cetãtean corporatist”. Primele douã tipuri de responsabilitãti sunt obligatorii. Cea de-a treia
este de asteptat, iar ultima, cea filantropicã, este optionalã si recomandatã.
Construirea relatiilor de parteneriat coerente si de duratã reprezintã o provocare atât pentru
organizatiile neguvernamentale cât si pentru sectorul de afaceri. Organizatiile neguvernamentale
trebuie sã înteleagã ce anume determinã corporatiile sã le ofere suport. Listãm astfel de posibile
motivatii:
1. Relatiile cu comunitatea – Unul din rationamentele cele mai clare ale sectorului de afaceri
în dezvoltarea de parteneriate durabile cu organizatiile societãtii civile rezidã în dorinta
acestuia de a sprijini si a se implica în comunitatea în cadrul cãreia îsi desfasoarã afacerile.
Companiile vor sustine proiecte de dezvoltare comunitarã sau vor sustine dezvoltarea de
servicii pentru comunitatea în care trãiesc majoritatea angajatilor ei si unde se desfasoarã
activitãtile de afaceri ale companiei (productie, desfacere etc.). Acest tip de relatie cu
comunitatea este în general gestionat de departamentele de relatii cu publicul ale
companiilor. Ele oferã vizibilitate companiei printre consumatorii locali si câstigã simpatia
si sustinerea angajatilor.
2. Marketing – Corporatiile adesea sponsorizeazã evenimente cu profil vizibil realizate de
cãtre ONG-ri (concerte, evenimente sportive, expozitii etc.). O companie va oferi o donatie
importantã în schimbul unei prezentãri proeminente a logo-ului ei în cadrul evenimentului.
ONG-le care cautã un sponsor pentru evenimente de acest tip trebuie sã retinã faptul cã e

120
indicat sã prezinte cererea de sponsorizare cât mai atractiv companiei (companiilor) vizate.
Cu sigurantã companiile vor reactiona pozitiv sau negativ în functie de profilul si nivelul
audientei preconizate pentru evenimente.
3. Marketing relationat cu cauza – Acest concept de marketing leagã promovarea cauzei de
promovarea produsului. Compania contribuie cu o parte din câstigul pe produs la sustinerea
unei cauze sustinute de un ONG bazându-se pe cresterea vânzãrilor sau utilizarea serviciilor
proprii. Cauza si produsul companiei sunt marketate împreunã.
4. Fundatii corporatiste – În general aceste fundatii corporatiste apar în cadrul corporatiilor
care au o strategie si programe de duratã destinate sustinerii dezvoltãrii comunitãtii.
Companiile îsi stabilesc propriile fundatii care au ca scop sã ofere granturi unor programe de
dezvoltare comunitare care se încadreazã într-o logicã si strategie specificã. Granturile
operate de fundatiile corporatiste rãspund unor misiuni si scopuri stabilite de cãtre
companie, misiuni si scopuri care merg mult mai departe decât simplul demers de marketing
sau dezvoltare de relatii cu comunitatea. Aici am putea vorbi despre un nou tip de culturã de
corporatie si de dezvoltarea conceptului de “cetãtenie corporatistã”.
5. Programe de donatie discretionare – uneori companiile dispun de un buget pentru donatii,
fãrã a utiliza o strategie anume. Aceste donatii (sponsorizãri) se fac atunci când compania
considerã cã e indicat. Astfel de bugete discretionare ajutã companiile si filialele lor (este un
caz foarte des întâlnit în cazul bãncilor) sã stabileascã o legãturã mai bunã cu comunitatea si
sã facã parte activ din viata comunitãtii. Avem de-a face, în general, cu mici donatii
destinate unor evenimente sau activitãti de sprijin pentru comunitate si gestionate uneori
prin ONGuri.
6. Membership corporatist – Unele ONG-ri pot dezvolta o relatie intersantã cu companiile
prin oferirea de permise de liber acces la unele evenimente organizate de ele în schimbul
unei taxe de membership. Multe organizatii culturale practicã acest tip de relatie ONG-
companie în beneficiu mutual. Desigur, acest lucru e posibil numai pentru organizatii cu
profil foarte vizibil si de prestigiu. Prin aceastã metodã de relationare compania câstigã o
modalitate de a-si recompensa angajatii si clientii, câstigã prestigiu în comunitate, iar ONG-
ul - sprijin finaciar (si nu numai) pentru a-si atinge propriile obiective si realiza programele.
Companiile trebuie sã tinã pasul cu scopurile, problemele si schimbãrile exprimate ca si
nevoi comunitare din urmãtoarele motive:

121
• motivul central este legat de interesul propriu si conservarea proprie. De exemplu:
companiile au o prezentã semnificativã în comunitate si vor sã-si protejeze investitiile.
Problemele de interes pentru ele sunt reglementãrile regionale, amenintarea deteriorãrii
zonei, taxele pe care trebuie sã le plãteascã, posibilitatea de a avea o fortã de muncã
calificatã în mod adecvat.
• anumite probleme si rezolvãrile lor implicã beneficii directe sau indirecte pentru companii.
De exemplu: serviciile de sãnãtate, serviciile sociale, mediul înconjurãtor etc.
• reputatia companiei si imaginea ei în comunitate.
Atât pentru donatorii individuali, cât si pentru cei din sectorul de afaceri, strategiile de
donatie sunt, de cele mai multe ori, reactive – vin ca un rãspuns la strategia de solicitare folositã de
cãtre organizatiile non-profit. În cazul persoanelor fizice, cele mai multe donatii se fac prin
intermediul bisericii sau prin contact direct cu cineva care solicitã o donatie. Cu exceptia bisericii,
organizatiile folosesc rareori retelele sociale pentru a-si îmbunãtãti strategia de solicitare de fonduri.
Cele mai multe strategii adunã sume foarte mici de la donatorii individuali. In schimb, persoanele
juridice (companiile) folosesc metode variate de a face donatii urmarind astfel o combinatie de
beneficii sociale si/sau economice. Trei dintre aceste metode sunt detaliate mai jos: donatiile
(deducerile) salariale, voluntariatul corporatist si fundatiile corporatiste.
1. Deducerile (donatiile) salariale se referã la donatiile ce sunt deduse din salariul brut al
angajatilor. Un astfel de program oferã angajatilor posibilitatea, dar nu obligatia de a face o donatie
prin sistemul de deduceri salariale al companiei, cãtre o organizatie nonprofit pe care ei o aleg. De
obicei, compania dubleazã suma donatã de cãtre angajati.
Donatiile (deducerile) salariale sunt un mecanism prin care orice angajat poate sprijini în
mod constant o organizaŃie non-profit, prin donarea lunară a unei sume din salariul său net. Fiecare
angajat are libertatea de a alege organizaŃia pe care doreşte să o susŃină şi cuantumul sumei donate.
De cele mai multe ori, compania dublează suma strânsă lunar de angajaŃi, suma totală fiind
direcŃionată organizaŃiei fie lunar fie de 2, 3 ori pe an.
Acest mecanism prezinta douã mari avantaje pentru companiile care doresc sã se implice
social: in primul rand, compania poate sustine interesul angajatilor, implicându-se în cauze de
interes pentru acestia; mecanismul fiind putin costisitor, dar usor de aplicat dupã ce a fost
implementat. În acest sens, organizatia are obligatia moralã de a oferi periodic informatii asupra
modului în care sunt folosite fondurile si sã ofere celor interesati posibilitatea de a se implica si în
alte forme.

122
In al doilea rând, de cele mai multe ori, aceste programe de donatii salariale daca sunt bine puse
la punct reusesc sã creeze o relatie pe termen lung între organizatie si companie si o satisfactie
personalã în rândul angajatilor care aleg sã se implice social.
Modele de donatii salariale
Donatii salariale pentru o singurã organizatie – Banii strânsi de cãtre angajati si
companie sunt directionati cãtre o singurã organizatie. În formularul de manifestare a optiunii de
directionare, angajatii trec numele organizatiei în cauzã.
Donatii salariale pentru mai multe organizatii - Banii strânsi de angajati si companie sunt
directionati cãtre mai multe organizatii. Angajatii selecteazã dintr-o listã de organizatii sau în urma
prezentãrilor fãcute de acestea în companie pe cea care rãspunde cel mai bine domeniilor lor de
interes.
Donatii salariale pentru una sau mai multe cauze* - Banii strânsi de cãtre angajati si
companie sunt directionati cãtre anumite cauze, existând periodic (anual, la finele proiectelor) noi
runde de selectie de organizatii implementatoare de proiecte pe cauza respectivã. Sistemul de
donatii salariale este asociat cu un program de finantãri nerambursabile. În acest mod, compania
pãstreazã functional programul donatiilor salariale si în acelasi timp oferã mai multor organizatii
posibilitatea de a beneficia de sprijin.
Donatii salariale pentru una sau mai multe cauze** - Bani strânsi de cãtre angajati si
companie sunt destinati uneia sau mai multor cauze. Pentru a nu îngreuna munca companiei cu un
sistem intern de selectie a organizatiilor partenere, banii sunt directionati spre un fond destinat
cauzei respective, administrat de o altã entitate –organizatie non profit.
Avantajele acestei metode ar fi urmatoarele:
• Oferã angajatilor posibilitatea de a sustine o cauzã care îi afecteazã sau îi intereseazã în mod
direct;
• Angajatii au sentimentul cã, pe lângã munca lor curentã (adesea cu un grad ridicat de
specializare), pot sã contribuie într-un domeniu care îi pasioneazã (artã, sport, educatie) si în
care altfel e putin probabil cã s-ar implica;
• Cresterea sentimentului de mândrie în rândul angajatilor de a apartine unei echipe/companii
cãreia îi pasã. Adesea angajatii implicati în proiecte comunitare spun cã sunt mândri cã au
un loc de muncã peste medie, datoritã acestor proiecte;
• Compania îsi poate manifesta atentia fatã de nevoile sau problemele importante pentru
angajatii sãi, prin dublarea sumei strânse de angajati;

123
• Efortul administrativ si financiar este foarte mic raportat la beneficiile pe care acest tip de
implicare le poate aduce atât companiei, cât si angajatilor;
• Suma dublatã de companie poate fi dedusã de companie integral sau partial din impozitul pe
profit (0.2% din cifra de afaceri sau 16% din profit) sub formã de sponsorizare sau donatie;

Modelele de donatii salariale depind de cine a initiat mecanismul, dorinta angajatilor de a


ajuta una sau mai multe organizati si domeniile pe care compania alege sã le sprijine.
Experienta din România – donatii salariale
Compania Vodafone - Connex sprijinã din 1998 prin donatii salariale activitãtile mai multor
organizatii non profit care oferã servicii pentru persoane din categorii defavorizate – vârstnici, copii
institutionalizati, persoane bolnave. În timp, angajatii au ajuns sã cunoascã o parte dintre
beneficiarii gestului lor si s-au creat prietenii. Dacã în 1998 donau prin acest mecanism 350 oameni,
acum sunt aproape 1200, cifrã care reprezintã aproximativ 60% din personalul companiei).
Telezimex este o firmã din domeniul distributiei de componente si echipamente electronice,
care are în prezent are 73 de angajati. În 2003 compania a început un program de donatii salariale
destinat sustinerii unui program al Fundatiei Române pentru Copil, Comunitate si Familie
(FRCCF). Suma strânsã de angajati si dublatã de companie acoperã costurile pentru transportul
copiilor ce frecventeazã unul din centrele de zi ale fundatiei si care nu îsi permiteau sã acopere
costurile de transport.
Coca Cola HBC România a ales în 2004 sã implice initial angajatii din Municipiul Bucuresti
într-un program de donatii salariale. Pentru a alege un domeniu anume în care sã investeascã banii
strânsi prin acest mecanism, au realizat un sondaj prin care au aflat care este domeniul în care
acestia si-ar dori acestia sã se implice. Rezultatele sondajului au arãtat cã angajatii îsi doresc sã
investeascã în programe adresate copiilor si tinerilor cu initiativã, proactivi. Acesta a fost profilul
proiectelor pe care compania l-a cãutat mai apoi în comunitate. Pe baza experientei acumulate în
programul de donatii salariale aplicat în Bucuresti compania a ales sã îsi extindã programul si în
celelalte filiale.
2. Voluntariatul corporatist - Reprezintã orice modalitate formalã si organizatã pe care
companiile o folosesc pentru a-si încuraja angajatii sã devinã voluntari în timpul orelor de program,
în beneficiul comunitãtii.
Voluntariatul corporatist cuprinde orice formã în care compania încurajeazã angajatii sãi sã
îsi punã în serviciul unei organizatii sau a comunitãtii în general, timpul, abilitãtile, expertiza pe

124
domeniul lor de activitate. Programele de voluntariat presupun cel mai adesea implicarea în
activitãti diferite de atributiile obisnuite ale angajatilor (ex. managerii de companii devin pe
perioade scurte de timp muncitori voluntari pe santiere, agentii de vânzãri devin asistenti personali
pentru persoane bolnave). În cazul în care angajatii contribuie cu timpul si expertiza lor în folosul
comunitãtii, aceastã formã de voluntariat poartã adesea numele de contributie pro bono.
Acest mecanism este util în special companiilor unde tendinŃa este de pierdere a
sentimentului de apartenenŃă la cultura companiei (firme cu un număr mare de angajaŃi, cu un grad
scăzut de retenŃie a angajaŃilor, cele care au parte de o creştere rapidă a numărului de angajaŃi). Prin
crearea echipelor de voluntariat şi munca cot la cot cu alŃi colegi din diferite poziŃii ale companiei,
sentimentul de apartenenŃă la un grup distinct – compania, este cultivat, menŃinut si dezvoltat în
rândul angajaŃilor.
Cateva din avantajele acestei metode le mentionam mai jos:
• Atractivitatea acestui mecanism derivă în mare parte din faptul că presupune implicarea
activă a oamenilor în proiecte, care în alt context nu ar fi atât de uşor de obŃinut (simplii
angajaŃi – echipa de management, angajaŃi – beneficiarii muncii lor, companie – organizaŃii,
companie – instituŃii locale);
• AngajaŃii se pot implica activ în rezolvarea unor nevoi sau în dezvoltarea unor proiecte de
interes pentru ei, vazand in scurt timp rezultatele muncii lor;
• Consolidarea relaŃiilor din rândul angajaŃiilor, deoarece au ocazia de a-şi cunoaşte colegii
dincolo de responsabilităŃile lor de muncă;
• Creşte gradul de satisfacŃie a angajaŃilor, faŃă de munca şi de compania pe care o reprezintă,
atunci când au ocazia să se implice activ în comunitatea lor;
• Pe lângă abilităŃile pe care le folosesc zilnic în munca lor, angajaŃii au posibilitatea să îşi
dezvolte noi aptitudini
• Creşte gradul de apartenenta al angajaŃilor la companie;
• Comunitatea vede implicarea companiei cu timpul şi oamenii ei atât în proiecte ce Ńin de
domeniul ei de activitate, cât şi în alt gen de proiecte comunitare;
• Compania îşi poate construi notorietatea/reputaŃia unei companii care poate merge bine
făcând bine;
În nevoia de a eficientiza programele de voluntariat ale companiei, în Ńări în care
voluntariatul este practică curentă au apărut mai multe modele de voluntariat, care răspund nevoilor
angajaŃilor şi companiei. Aceste modele Ńin cont de diferite momente ale carierei angajaŃilor

125
(început de carieră, schimbarea poziŃiei, moment de maximă eficienŃă în poziŃia ocupată,
recalificare, pensionare), cât de mult vor să se implice, care sunt beneficiile aduse companiei.
Experienta din România - voluntariat corporatist
In decursul anului 2005 compania GlaxoSmithKline a decis să încurajeze în rândul
angajaŃilor ideea de voluntariat. O oportunitate de implicare în comunitate au reprezentat-o
programele de team-building care au fost tranformate din programe tradiŃionale de întâlnire şi
recreere în programe asociate cu activităŃi de voluntariat în diferite instituŃii care au drept
beneficiari categorii de persoane aflate în dificultate. Primul program a constat în restaurarea unor
săli de clasa ale Liceului de nevăzători nr. 1 Bucureşti, urmând apoi un parteneriat cu Centrul Sf
Macrina, unde angajaŃii GSK participă alături de copiii aflaŃi în situaŃii de risc la proiecte de
dezvoltare a încrederii, abilităŃilor de a interacŃiona cu alŃi oameni.
Compania Lafarge a început în 2002, în România un parteneriat naŃional pe o
perioadă de 5 ani cu Habitat for Humanity România în care aceasta şi-a asumat o contribuŃie cu
muncă voluntară pe şantierele Habitat, dublată de sprijin în materiale şi fonduri. łinta acestui
parteneriat este ca până în 2006, sprijinul Lafarge în construcŃia de case Habitat să crească, până la
punctul în care două case vor fi construite exclusiv cu materiale fonduri şi oameni Lafarge. În urma
participării pe şantier a echipelor Lafarge pe şantierele de România compania a editat jurnale pentru
fiecare echipă, care au devenit un bun mecanism de promovare a voluntariatului în rândul
angajaŃilor şi un bun mod de prezentare a acestor activităŃi în rândul partenerilor.
3. Fundatiile corporatiste sunt uneori create de o companie ca o modalitate de a oferi
fonduri unor organizatii non-profit. Desi fundatia primeste fonduri de la compania care a înfiintat-o
este independentã de aceasta. Fundatiile corporatiste au, de obicei, propriii lor angajati, care iau
deciziile fie independent, fie împreunã cu un consiliu director din partea companiei.
Fundatiile corporatiste reprezinta o entitate non-profit independentã, care stã sub incidenta
legii asociatiilor si fundatiilor, sprijinitã financiar de cãtre o companie, ceea ce genereazã o legãturã
puternicã cu firma mamã, însã functioneazã ca o entitate independentã, care are propriul consiliu de
administratie, personal si proiecte. Pentru a spori gradul de independentã fatã de compania mama,
multe fundatii coporatiste îsi construiesc, în timp, fonduri de rezervã (endowment).
Modul în care fundatiile corporatiste sprijinã comunitatea diferã în functie de personalul
disponibil, modul în care acestia se implicã (voluntar sau angajati) si nivelul de expertizã în
domeniu. Gãsim situatii în care acestea actioneazã în comunitate prin crearea de parteneriate cu alte
organizatii non-profit, oferind din resursele disponibile (fonduri, voluntari, bunuri în natura,

126
servicii). Un instrument aparte de construire a parteneriatelor cu alte organizatii il reprezintã
programele de finantãri nerambursabile. Pentru aceste programe, fundatiile îsi construiesc
obiective clar definite în prealabil, ghid de aplicare si au termene limitã, organizatiile aplicante
trebuind sã tinã cont de acestea atunci când aplicã pentru finantare. Fundatia/compania poate face
anuntul de oferire a finantãrii atât cãtre organizatii deja cunoscute cât si sã îl facã complet public.
Alegerea organizatiilor finantate este fãcutã de un comitet de selectie intern sau extern staffului.
Celalalt model de implicare a fundatiilor în comunitate este prin propriile programe operationale.
Pentru acestea îsi creeazã propriile echipe operationale, specialisti, acestia asumându-si lucrul direct
cu beneficiarii alesi.
Modele de fundatii corporatiste
Forma în care este organizatã fiecare din aceste fundatii depinde în foarte mare mãsurã de
strategia de implicare în comunitate a companiei. Practica în acest domeniu din alte tãri, pe care o
întâlnim sub formã de pionierat si în România, a permis identificarea a diferite modele de fundatii
corporatiste. Principalul criteriu de clasificare l-a consitutit gradul de dependentã fatã de companie.
Un prim model este cel în care gradul de dependentã al fundatiilor coportatiste este mare si poartã
numele de fundatii coporatiste integrate. Cateva din caracteristicile fundatiilor corporatiste
integrate sunt mentionate in cele ce urmeaza:
• Toti membrii fundatiei, inclusiv boardul este format din persoane din companie;
• Strategia si planul de activitate a fundatiei este stabilit în concordanta (si uneori se
suprapune) cu strategia de implicare a companiei mamã;
• Personalul fundatiei e format fie din angajati ai companiei care lucreazã ca voluntari
sau cu jumatate de normã;
• Programele de voluntariat ale companiei sunt direct legate de activitatea fundatiei;
• Top managementul companiei este implicat în dezvoltarea fundatiei;
Modelul care defineste extrema cealaltã, cel al fundatiilor independente fatã de companie,
acesta fiind si numele lor – fundatii corporatiste independente. Aceste modele se regãsesc în
practica companiilor în diferite forme, fundatiile corporatiste fiind mai degrabã apropiate mai mult
de unul sau altul dintre ele. Mai jos sunt prezentate unele caracteristici ale acestui tip de fundatii
corporatiste:
• Membrii fundatiei nu sunt neaparat din cadrul companiei (cel mai des acestia sunt atât din
companie, cât si din afara ei)
• Fundatia nu depinde exclusiv de fondurile provenite din companie

127
• Strategia si planul de activitate al fundatiei este stabilit independent de strategia de implicare
în comunitate a companiei mamã
• Personalul fundatiei nu este format exclusiv din angajatii companiei
• Programele de voluntariat ale companiei nu sunt legate de activitatea companiei
• Top managementul companiei nu este implicat în dezvoltarea fundatiei
Avantajele acestei metode ar fi urmatoarele:
• Fundatiile corporatiste sunt create de companiile care vãd în ele o structurã eficientã prin
care sã punã în practicã politicile lor de implicare în comunitate (fie toate programele de
implicare, fie o parte), si care sunt dispuse sã aloce anual un buget care sã fie utilizat în
sustinerea activitãtii acesteia;
• Companiile care se confruntã în mod frecvent cu un numãr mare de solicitãri au
oportunitatea de a acorda atentia cuvenitã tuturor solicitãrilor, fãrã a bloca activitãtile
curente ale companiei
• Fundatiile corporatiste reprezintã un mecanism riguros, prin care compania poate sã îsi
creeze programe coerente de implicare în comunitate, care asigurã impactul dorit asupra
beneficiarilor;
• Prin crearea unei fundatii corporatiste, compania îsi asumã în mod public implicarea
continuã într-un anumit domeniu, alocându-se astfel fonduri clare si în mod strategic. În
acest fel companiile evitã dispersarea resurselor pe proiecte punctuale, care nu garanteazã un
impact pe termen lung;
• Compania îsi usureazã din punct de vedere fiscal procesul de directionare a fondurilor
alocate spre beneficiarii sau cauza aleasã;
• Un alt beneficiu este cel de reputatie, atunci când fundatia este înfiintatã pentru cã
managementul, angajatii sunt dornici sã se implice într-un anumit domeniu si îsi asumã
aceastã responsabilitate în mod public, implicându-se în dezvoltarea activitãtilor fundatiei
create;
• Compania are oportunitatea de a acoperi domenii sau nevoi de interes pentru care nu existã
structuri formale care sã le acopere;
FundaŃiile corporatiste sunt una dintre formele cele mai dinamice de cultură şi civilizaŃie de
azi. Create de companii, finanŃate complet sau parŃial de mediul privat de afaceri, ele sprijinină sau
desfăşoară programe sociale, civice, de sănătate, educaŃionale sau culturale, acŃionând la nivel local

128
sau global. FundaŃiile corporatiste reprezintă un instrument eficient şi persuasiv de management al
mărcii, funcŃionând ca un purtător de cuvânt al companiilor în relaŃiile cu publicul. În egală măsură,
ele sunt o expresie a civismului corporatist, o modalitate de exprimare socială a companiilor. Ele
integrează un set de valori morale, sociale sau chiar religioase în practicile cotidiene şi în strategiile
de afaceri.
Experienta din România – fundatii corporatiste
În 2002 GlaxoSmithKline a decis sã infiinteze Fundatia Parteneri pentru Viatã, fundatie
corporatistã prin intermediul careia compania poate sã dea continuitate programelor destinate
domeniului sãnãtãtii. Prin intermediul acestei fundatii, compania a sustinut si sustine în continuare
activitatea unor orgaizatii partener: Hospice Casa Sperantei, Romanian Angel Appeal, Light into
Europe, etc care activeazã în domeniul sãnãtãtii. A&D Pharma – Majoritatea proiectelor sociale ale
companiei se deruleazã prin Fundatia Sensiblu, înfiintatã în 2002. Rolul acestei fundatii este de a
usura modul de gestionare a resurselor pe care compania le directioneazã în comunitate, dar si
pentru a crea o separare clarã între obiectivele economice si cele sociale ale A&D Pharma.
Principalul proiect al fundatiei este Casa Blu, un program distinct în care sunt implicati specialisti în
oferirea de servicii victimelor violentei în familie. Acest program este gestionat direct de cãtre
Fundatia Sensiblu.
În România, există mai puŃin de 20 de fundaŃii corporatiste active. Primele, create de
companii multinaŃionale, apăreau în cea de-a doua jumătate a anilor ’90. Una dintre cele dintâi,
FundaŃia pentru Copii Ronald McDonald, funcŃionează de 10 ani, iar una dintre ultimele create,
FundaŃia PricewaterhouseCoopers, are mai puŃin de un an. După 2000, tot mai multe companii
româneşti înfiinŃează ori sunt interesate să înfiinŃeze astfel de organizaŃii. Organizate în mod diferit,
acŃionând în domenii diverse, adesea mai prompt şi mai eficient decât instituŃiile statului, fundaŃiile
corporatiste sunt un semn, încă palid dar existent, de prosperitate şi maturitate a mediului românesc
de afaceri.
In concluzie, se poate spune ca Responsabilitatea Sociala Corporatista reprezinta o intreaga
cultura de afaceri care include etica de afaceri, drepturile consumatorului, echitatea economica si
sociala, tehnologiile ce nu dauneaza mediului ambiant, tratarea justa a fortei de munca, relatii
transparente cu oficialii publici, integritate morala si investitii in comunitate. Dincolo de dezbaterile
academice, cele mai multe definitii converg spre o parere comuna si anume: Responsabilitatea
Sociala Corporatista (CSR) este vazuta ca o modalitate prin care se ia in considerare impactul pe
care afacerea il are asupra societatii si care tinde sa maximizeze externalitatile pozitive si sa le

129
minimizeze pe cele negative. In ciuda multitudinii de abordari ale conceptului de CSR, exista un
consens larg asupra caracteristicilor sale principale:
• CSR presupune ca organizatiile sa adopte voluntar masuri prin care sa contribuie la
rezolvarea problemelor sociale si ecologice
• CSR este legat in mod esential de conceptul de dezvoltare durabila: afacerile trebuie sa
includa impactul economic, social si de mediu in operatiunile lor
• CSR nu este un "accesoriu" optional al activitatilor principale ale afacerilor – ci este vorba
despre modul in care sunt administrate afacerile
• CSR nu este doar simpla donatie in bani in cadrul unor actiuni filantropice. Ceea ce
diferentiaza responsabilitatea sociala corporatista de filantropie, este faptul ca CSR
presupune dezvoltarea unei strategii de implicare in comunitate si un parteneriat din care
compania are la randul sau de castigat. Intervine astfel o relatie de parteneriat, in care toti
membrii implicati au de castigat.
• Recurgerea companiilor la programe de CSR poate fi motivata de altruism, paternalism,
interes personal, spirit comercial sau o combinatie a acestor factori.

Unitatea 2 – Imaginea publică şi credibilitatea sectorului neguvernamental

Concepte cheie:
• imagine publică, colaborare intrasectorială, coaliŃii ad-hoc.

Imaginea publică şi vizibilitatea sectorului


Imaginea pozitivă sau negativă pe care sectorul non-guvernamental din România o are este
rezultanta a doi factori: credibilitatea sectorului şi relaŃia cu mass-media. Faptul că mass-media a
prezentat o bună perioadă de timp doar aspecte şi situaŃii negative ale sectorului ONG a determinat
o reŃinere a organizaŃiilor în a-şi face publice activităŃile şi în a-şi populariza imaginea. Barometre
de opinie publică arată că aproximativ 20% din populaŃia chestionată cunoaşte câte ceva despre
ONG, însă mai puŃin de 2% au apelat într-o formă sau alta la un ONG (au participat la activităŃi sau
au cerut sprijin).
Paradoxal este faptul ca aceleaşi sondaje sociologice arată că oamenii au încredere în
instituŃii ca biserica şi armata (>60%), în vreme ce încrederea în Parlament sau ONG este foarte

130
redusă ori tocmai ultimele contribuie în cea mai mare pare la dezvoltarea societăŃii civile. Cu toate
acestea, în decursul acestor 18 ani au existat ONG care au contribuit mult în a-şi constitui o imagine
publică, mai ales în cadrul comunităŃilor din care fac parte. Cel putin la nivel local sunt numeroase
ONG care se bucură de prestigiu şi încredere. La nivel naŃional nu regăsim prea multe situaŃii de
acest gen. Metode de îmbunătăŃire a imaginii publice a sectorului
• existenŃa unor persoane specializate în ceea ce priveşte comunicarea cu publicul şi mass-
media în special;
• implicarea cât mai multor indivizi (lideri) dintr-o comunitate în activităŃile organizaŃiilor -
prin intermediul acestor lideri pot fi promovate si activităŃi concrete ale organizaŃiilor;
• promovarea voluntariatului, în sensul lărgirii bazei de sprijin a organizaŃiilor prin recrutarea
de noi membri sau noi categorii de susŃinători;
• creşterea transparenŃei în legătură cu activităŃile depuse;
• relaŃie personalizată cu mass-media. În relaŃia cu mass-media nu interesează promovarea
unei imagini pozitive ci doar o prezentare neutră.

Cooperarea (colaborare) în interiorul sectorului non-profit

Formele de cooperare în interiorul sectorului pot fi clasificate în funcŃie de scopul, durata şi


gradul de formalizare a acestor relaŃii. Analiza relaŃiilor din interiorul sectorului scot în evidenŃă
lipsa unei strategii viabile, parteneriate care s-au realizat în timp au avut la bază iniŃiative ale unor
lideri ai unor organizaŃii.
Principalele forme de colaborare sunt:
1. Schimbul de informaŃii şi participarea reciprocă la diferite evenimente este cea mai
folosită formă de colaborare în relaŃia dintre ONG-ri, de pildă coorganizarea şi
coparticiparea la evenimente gen Ziua Pământului.

2. Evenimente de dezvoltare sectorială – anii 1998 şi 1999 au dus la organizarea primelor


forumuri ONG la nivel judeŃean. Rolul acestor forumuri a fost acela de a aduce la nivel local
discuŃiile care s-au purtat la nivelul forurilor naŃionale. În primul an, organizaŃii active la
nivel local din fiecare judeŃ au fost invitate să organizeze forumurile locale cu fonduri
FDSC. În unele cazuri, acolo unde nu au fost identificate ONG-ri active, responsabilitatea

131
organizării întâlnirilor a fost preluată de autorităŃile locale. În anul următor nu s-a mai
acordat finanŃare pentru forumuri, dar în multe zone ONG-le au reuşit să strângă fondurile
necesare organizării acestor întâlniri. Aceste evenimente au fost apreciate de ONG-ri ca
evenimente locale de mare importanŃă, care au contribuit la discutarea intereselor comune,
stabilirea de contacte şi promovarea iniŃiativelor comune. Critica adusă s-a axat pe lipsa
unor activităŃi care să continue aceste evenimente, pierderea ulterioară a contactelor dintre
ONG-ri şi un program prestabilit în Bucureşti. În multe cazuri, ONG-le au folosit acest prilej
pentru a discuta probleme locale, dar au fost dezamăgite că acestea nu au fost făcute publice
la nivel regional şi naŃional. Forumul NaŃional a fost organizat anual, începând cu 1994, de
CENTRAS, şi a avut trei obiective: să identifice şi să dezbată problematica dezvoltării
societăŃii civile în România, să atragă atenŃia publicului şi mass-media asupra realizărilor
sectorului şi să promoveze parteneriatul între administraŃie şi sectorul nonprofit. Forumul
era bine cunoscut de către respondenŃii noştri, atrăgând un număr de 150 de reprezentanŃi ai
ONG-lor din toată Ńara, pe lângă reprezentanŃii altor sectoare. Forumul s-a schimbat de-a
lungul timpului, reflectând dezvoltarea sectorului, şi este considerat cel mai important
eveniment naŃional în care se discută probleme strategice. Critica s-a axat pe împuternicirea
delegaŃilor de a face prezentări şi de a influenŃa deciziile în probleme importante pentru
sector şi a interesat mai puŃin dezbaterea rezoluŃiilor deja adoptate. În plus, s-a considerat că
Forumul ar trebui să încurajeze implicarea noilor lideri din sector, îndeosebi în activitatea
Grupului de Implementare a RezoluŃiilor (GIR). În unele cazuri, Forumurile ONG au fost
înlocuite sau asociate cu Târguri ONG, care sunt mai deschise participării ONG-lor şi au o
mai bună acoperire media şi o mai mare participare a publicului, a autorităŃilor locale, a
sectorului de afaceri local şi a finanŃatorilor. Târgurile ONG sunt vii şi deschise şi au sarcina
importantă de a disemina informaŃia despre sectorul nonprofit şi de a îmbunătăŃi imaginea sa
prin participarea acŃionarilor săi.
3. CoaliŃiile ad-hoc – reprezintă o formă de colaborare des întâlnită între organizaŃii, prin care
organizaŃiile îşi propun să rezolve probleme sau să atingă interese comune (coaliŃii în rândul
organizaŃiilor de tineret sau ale ecologiştilor), cum ar fi - câteva ONG-ri de tineret au
organizat o campanie prin care se opuneau iniŃiativei Primăriei de a închide un spaŃiu de
recreere.

132
4. Folosirea în comun a resurselor – o situaŃie destul de rar întâlnită - de obicei se face
referire la resursele informale; dacă un ONG are o relaŃie bună cu cineva din presă, acea
relaŃie poate fi recomandată pentru altcineva.
5. Complementaritatea serviciilor prin transfer - există unele ONG-ri care au cooperat şi
cooperează prin transferuri, pentru a facilita accesul la un număr cât mai mare de servicii
pentru un grup comun de beneficiari. Acest tip de parteneriat îl întâlnim în domeniul
sanătăŃii şi cel social, de exemplu, o fundaŃie care oferă îngrijire pentru copii îi trimite la o
alta, care se ocupă cu controlul oftalmologic.
6. ReŃelele – interesant este de remarcat următorul aspect: ONG-rile locale tind să aibă relaŃii
bune şi să le dezvolte cu ONG-ri din Bucureşti, punând pe locul doi constituirea de reŃele
locale. Această preferinŃă creează reŃele verticale şi mai puŃin orizontale, considerându-se că
realizarea de reŃele pentru schimbul de cunoştinŃe nu s-a dezvoltat satisfăcător. PuŃine reŃele
naŃionale au fost identificate: de exemplu, o reŃea de ONG-ri care lucrează cu bătrâni şi o
reŃea de ONG-ri - centre de resurse. Acestea au avut diverse rezultate – pe de-o parte au
demonstrat interesul comun al ONG-lor de a se asocia, dar pe de altă parte nu erau
structurate satisfăcător şi nu aveau resurse suficiente, furnizând astfel puŃine beneficii reale
membrilor. Câteva ONG-ri au făcut parte din reŃele internaŃionale sau regionale, ca Network
of Black Sea NGOs şi Regional Media Task Force, înfiinŃate sub auspiciul Pactului de
Stabilitate. Beneficiile acestor reŃele au fost facilitarea folosirii în comun a resurselor,
îmbunătăŃirea cunoştinŃelor şi dezvăluirea/demitizarea stereotipurilor şi prejudecăŃilor care
afectează cooperarea între state.
7. OrganizaŃiile umbrelă – acest tip de colaborare este frecventă pentru anumite domenii iar
impactul acestor organizaŃii a fost mai degrabă unul negativ, organizaŃiile partenere
considerând că îşi pierd sau le este limitată autonomia. Amintirea structurilor comuniste
dominante umbreşte conştientizarea avantajelor formelor de organizare federative, dar există
totuşi o excepŃie: FederaŃia OrganizaŃiilor de ProtecŃia Copilului. ÎnfiinŃarea acestei
organizaŃii-umbrelă a fost puternic încurajată de câteva agenŃii străine şi a generat încercări
de a crea organizaŃii-umbrelă similare şi în alte domenii sociale.
8. Participarea comună în programe şi proiecte - Majoritatea finanŃatorilor şi o bună parte
din ONG-ri consideră parteneriatul ca fiind binevenit. În acest sens s-au identificat două
forme de parteneriat. Prima este “pură” – implicarea într-o colaborare a unor organizaŃii cu
moduri complementare de abordare a unei probleme. Un exemplu ar fi acela în care o

133
organizaŃie de educaŃie a colaborat cu un grup de femei de etnie romă pentru a pune bazele
unui proiect de combatere a abandonului şcolar într-o comunitate de romi. A doua formă de
parteneriat este “falsă” – ONG-le care depun în parteneriat proiecte spre finanŃare, astfel
încât să îndeplinească cerinŃele sau interesele donatorilor. Aceste “parteneriate” tind să
existe numai pe hârtie, sunt numai de formă în faza de propunere ele fiind solicitate de
finantator. De exemplu, nişte organizaŃii de tineret au scris împreună un proiect pentru a
îndeplini condiŃiile Ministerului Tineretului şi Sporturilor, însă fără un angajament clar de a
lucra împreună. Majoritatea ONG-lor şi a finanŃatorilor cred că încurajarea proiectelor în
parteneriat este importantă, dar ONG resping categoric “parteneriatul forŃat”. La acest nivel,
exemplele de parteneriat pur sunt oricum rare.

Cooperarea şi relaŃiile între ONG-ri sunt încă în stadiul de formare, acest tip de relaŃii nu
sunt încă mature. Cooperarea s-a bucurat de o largă recunoaştere (în rândul ONG, al donatorilor,
administraŃiei şi presei) şi s-a pus mare preŃ pe cazurile de bună practică, adică cele care au stimulat
acumularea de cunoştinŃe şi vizibilitatea. Totuşi, aceasta nu s-a întâmplat în activitatea curentă a
celor mai multe dintre ONG, unde suspiciunea, aroganŃa celui mai puternic şi competiŃia sunt mai
practicate. Dacă ONG-le nu vor înceta judecarea şi criticarea altora, nu se vor putea face mari
progrese în domeniul cooperării.

Obstacole şi probleme în cooperare

Există câteva obstacole majore (identificate şi în urma studiilor) în cadrul cooperării: lipsa
transparenŃei privind diseminarea informaŃiilor, cele mai multe dintre ONG-ri au reŃineri în a
gestiona în comun informaŃii privind accesul la resurse şi în parteneriate strategice, probleme care
tin de cultura, probleme la nivel executiv, interes scazut pentru impact si resurse.
Lipsa transparenŃei Ńine de cultura organizaŃională a sectorului non-guvernamental. Trei
atribute caracterizează sectorul ONG: suspiciune, individualism, neîncredere. ONG-le refuză
încheierea unor parteneriate de teama că partenerul l-ar înşela pentru a câştiga. Multe ONG s-au
declarat împotriva împărŃirii informaŃiei cu ceilalŃi, din motivele menŃionate mai sus.
Probleme care Ńin de cultură - Acestea sunt strâns legate de cele de la punctul anterior –
suspiciunea, individualismul şi neîncrederea fiind cele mai frecvente. Există puŃine ONG-ri care

134
încearcă să creeze relaŃii de cooperare. Reprezentantii organizatiilor neguvernamentale susŃin că le
este teamă să lege parteneriate, pentru că ar putea fi induşi în eroare sau înşelaŃi de parteneri.
Probleme la nivel executiv - Multe experienŃe negative în cooperare au provenit din
deficienŃe la nivel executiv.
Interes scăzut pentru impact - ONG-le nu înŃeleg că relaŃiile de cooperare pot fi folositoare
pentru nevoile şi interesele pe care le servesc.
Resurse - Exista o tendinŃa a ONG-lor atât de a subestima şi de a nu pune la
dispoziŃie resursele care sunt necesare cooperării.

Unitatea 3 - Schimbări şi tendinŃe în sectorul non-profit din România

Concepte cheie:
• evaluare, dezvoltare comunitară, servicii sociale.

Starea actuală a sectorului neguvernamental

Sectorul neguvernamental din România evoluează într-un context complex şi plin de


provocări. Sistemul socio-politic fiind în tranziŃie şi caracterizat de slabe tradiŃii de încredere şi
responsabilitate la nivelul comunităŃii. Gravele dificultăŃi economice şi sociale din ultimii 10 ani se
regăsesc în toate aspectele vieŃii cotidiene; ele se reflectă cu precădere în reforma economică lentă,
sisteme slabe de protecŃie socială şi de sănătate, în fenomene cum ar fi: criminalitatea în creştere şi
corupŃia, într-un sistem de educaŃie aflat şi el într-o permanentă reformă şi restructurare şi, cel mai
grav, într-o sărăcie generalizată. Această situaŃie afectează categoriile defavorizate sau
marginalizate (bătrâni, persoane cu deficienŃe, minorităŃi, tineri).
Sectorul ONG este deseori caracterizat ca fiind fragmentat, nu foarte de încredere şi
incapabil să îşi asume acŃiuni colective de amploare. În ciuda acestor probleme existente la nivelul
general al societăŃii şi al sectorului, în ultima perioadă s-au înregistrat salturi calitative în activitatea
acestui sector, salturi care au răspuns unor nevoi reale, acute apărute la nivel comunitar.
Sectorul ONG nu poate fi contestat pentru contribuŃia pe care ONG-le au adus-o societăŃii
civile. Din cele 30.000 de ONG din România aproximativ 7000 sunt active iar domeniile în care
acestea îşi desfăşoară activitatea sunt: cultural, recreativ, urmate fiind de domeniul social şi al
educaŃiei. ONG din domeniul social au cea mai mare vizibilitate în cadrul sectorului; Bucureşti şi
Transilvania fiind zonele cu cea mai mare popularitate pentru ONG, estul şi sudul Ńării fiind cele

135
mai slab dezvoltate. Ceea ce lipseşte este creativitatea şi iniŃiativa. Studiile şi analizele efectuate în
ultimii ani în cadrul acestui sector au identificat nevoile şi interesele majore: influenŃarea politicilor
publice la nivel local şi central, furnizarea de servicii alternative, dezvoltarea comunitară,
participarea civică, iniŃiative privind protecŃia mediului şi dezvoltarea economică locală.
Deşi cadrul juridic şi cel fiscal a cunoscut o serie de îmbunătăŃiri pentru cele două domenii
mai sunt necesare reforme. EvoluŃiile din domeniul juridic au fost sprijinite de administraŃia
centrală, care a identificat în sectorul ONG un partener de încredere în dezvoltarea societăŃii civile.
În ciuda interesului pentru consolidarea relaŃiilor cu administraŃia publică locală, dezvoltarea
colaborării intersectoriale este condiŃionată de stadiul de dezvoltare şi a resurselor administraŃiei
publice locale. În continuare, ONG importante din sector depind de dezvoltarea unor relaŃii
strategice pe termen mediu cu donatori externi (3-5 ani). Ultimii ani (2-3) au marcat o reducere
semnificativă a finanŃărilor externe, fapt care a contribuit la slăbirea ONG-lor nou înfiinŃate.
Fundamentul atragerii de fonduri externe sau interne depinde de responsabilitatea, credibilitatea,
transparenŃa ONG-lor în faŃa opiniei publice.
Un alt aspect important care ar susŃine dezvoltarea sectorului vizează problema cooperării
între ONG. În acest sens remarcăm un puternic individualism în sectorul românesc. Realizarea unor
parteneriate între ONG ar duce la creşterea vizibilităŃii şi credibilităŃii. În al doilea rând acest tip de
practici ar conduce la dezvoltarea unor capacităŃi esenŃiale pentru sector:
1. elaborarea unor strategii a resurselor umane şi sprijinirea parteneriatului;
2. elaborarea unor metodologii pentru identificarea nevoilor reale ale comunităŃii;
3. elaborarea unor proiecte de dezvoltare locală care să se bazeze pe participarea
comunitară.
Ultimii 10 ani au înregistrat iniŃiative privind formarea activităŃilor manageriale, au rămas
însă în plan secundar iniŃiativele care să stimuleze dezvoltarea sectorială şi organizaŃională.
Cadrul şi nevoile ONG-lor. SituaŃia socială actuală este generată de lipsa de investiŃii în
sistemul de sănătate precum şi furnizarea deficitară a serviciilor sociale de către stat. În acest cadru
social şi politic deficitar sectorul non-profit are un rol important în domenii de activitate cum ar fi:
servicii de sănătate, servicii sociale, dezvoltare economică şi poate cel mai important în elaborarea
unor politici locale în aceste domenii. Sectorul non-profit nu poate răspunde în totalitate acestor
nevoi. Însă capacitatea ONG de a percepe şi de a se adapta schimbărilor petrecute în plan social este
decisivă.

136
Nivelurile de activitate actuale – După 1989, ca alte Ńări din Europa Centrala şi de Est,
România înregistrează o creştere a numărului de ONG. Acest lucru poate fi interpretat ca expresie a
libertăŃii de asociere, dar şi ca disponibilitate a finanŃatorilor occidentali în a susŃine sectorul non-
profit. Pe parcursul celor 10 ani, rata de creştere a numărului de ONG a scăzut constant. Această
scădere e consecinŃa fie a scăderii finanŃărilor externe, fie a saturării în ceea ce priveşte
transformarea societăŃii civile (din punct de vedere numeric). Deşi în România există peste 30.000
de ONG, nu s-a realizat o diagramă care să indice nivelul de activitate a ONG-lor în plan naŃional.
Cifrele existente privind activitatea ONG-lor nu indică în ce măsură aceste activităŃi răspund unor
nevoi şi interese reale ale societăŃii.
În conformitate cu datele statistice publicate în Catalogul AsociaŃiilor şi FundaŃiilor din
1999, domeniile de activitate ale ONG sunt:
1. 26% - ONG active în cultură şi recreaŃie;
2. 18% - servicii sociale;
3. 16% - educaŃie, învăŃământ, cercetare;
4. 8% - sănătate;
5. 7% - drepturile omului;
6. 5% - protecŃia mediului;
7. 5% - dezvoltare economică şi domeniul social;
8. 4% - asociaŃii profesionale;
9. 3% - cooperare internaŃională;
10. 3% - filantropie şi voluntariat;
11. 3% - religie;
12. 2% - altele.
În 1999 majoritatea ONG nu aveau o misiune bine definită, multe dintre ele activând ca şi
companii private, în sensul că fondurile de care dispun provin din taxe percepute clienŃilor din
sectorul privat (asociaŃii profesionale). Singurele ONG-ri care au impact şi vizibilitate publică sunt
cele care activează în domeniul social, întrucât răspund unor probleme grave ale vieŃii de zi cu zi,
fiind vizate protecŃia copilului şi bătrânilor, sănătate; pe de altă parte ONG care îsi desfăşoară
activitatea în domeniul minorităŃilor sunt destul de puŃin vizibile, atât pentru opinia publică cât şi
pentru celelalte ONG din sector. Statisticile ne arată că mai puŃin de 10% din ONG-ri sunt active şi
la nivel internaŃional, iar 5% au desfăşurat activităŃi la nivel regional. De asemenea, se observă că
2/3 din ONG activează în mediul urban, iar restul în mediul rural.

137
OportunităŃi de dezvoltare a sectorului ONG:
1. dezvoltarea comunitară – ONG-le trebuie să înŃeleagă cadrul cel mai larg al planificării
stategice, planificare strategică care trebuie să vizeze îmbunătăŃirea condiŃiilor socio–
economice din zonele rurale sau semirurale. Dezvoltarea comunitară nu trebuie să ocolească
combaterea crizei de identitate din zonele sărace. Proiectele de dezvoltare comunitară vor
include şi activităŃi ce susŃin cooperarea şi spiritul comunitar. Criza de identitate se regăseşte
în migrarea populatiei.
2. continuarea furnizării de servicii sociale. În acest sens, în acord cu noile prevederi legale,
ONG-le şi administraŃia publică locală trebuie sa negocieze sau să-şi împartă rolurile şi
responsabilităŃile ce revin celor doi actori;
3. un domeniu putin exploatat este cel al campaniilor de advocacy şi lobby. Acestea se vor face
în noul context al descentralizării administraŃiei publice locale. ONG pot să propună
autorităŃilor locale proiecte care să vizeze dezvoltarea capacităŃii de gestionare a resurselor
locale;
4. un alt domeniu puŃin exploatat este cel al protecŃiei mediului; în acest sens se propun
iniŃiative în domeniul prevenirii poluării, cât şi adoptării şi menŃinerii standardelor
internaŃionale de calitate.
5. participarea cetăŃenească – în acest moment în România asistăm la o stare de apatie şi
dezinteres vis-a-vis de spaŃiul public, care se datorează în principal lipsei de perspectivă şi a
neputinŃei de a genera schimbarea;
6. activitatea ONG ar trebui să se orienteze şi către grupurile informale din comunităŃi, grupuri
care pot mobiliza resurse în vederea dezvoltării economice;
7. persoane şi grupuri devaforizate (bătrâni, copii, grupuri afectate de sărăcie, grupuri
defavorizate şi marginalizate);

Chestionar de autoevaluare
1. Care sunt cele trei structuri înfiinŃate la nivel central, după 1996, în vederea realizării unei
colaborări între administraŃia centrală şi ONG-ri ?
2. PrezentaŃi sugestiile privind o colaborare mai eficientă dintre AdministraŃia locală şi ONG-
ri.
3. EnumeraŃi două dintre cele mai importante domenii de activitate ale organizaŃiilor
neguvernamentale din România?

138
4. Care sunt cele mai importante oportunităŃi în dezvoltarea organizaŃiilor neguvernamentale?
5. Care sunt cei doi factori care influenŃează imaginea publică a organizaŃiilor non-profit ?
6. Care sunt metodele de îmbunătăŃire a imaginii publice a organizaŃiilor non-profit ?
7. PrezentaŃi principalele forme de cooperare în interiorul sectorului nonprofit.
8. Care sunt atributele care caracterizează sectorul nonprofit ?

Bibliografie obligatorie
1. J. Steven Ott, Understanding nonprofit organizations, Westview Press, 2001,
Colorado
2. Vera Dakova, Bianca Dreosi, Jenny Hyatt, Anca Socolovschi, Review of the Romanian
NGO Sector, september 2000, Bucureşti.
3. Badila, A., Lisetchi, M., Olteanu, I., Ticiu, R. - Organizatii neguvernamentale Ghid
practice, ed. Brumar, Timisoara 2002

Bibliografie recomandată
1. Keane, J., Civil Society – Old images, New Visions, Stanford University Press, Stanford,
1998

139
III. ANEXE

Anexa 1

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. Anheier, Helmut – Nonprofit Organisations – Theory, management and policy, Editura


Routledge, New York, 2005.
2. Badila, A., Lisetchi, M., Olteanu, I., Ticiu, R. - Organizatii neguvernamentale Ghid
practic, ed. Brumar, Timisoara 2002
3. Broce, E., Thomas, Fundraising – The Guide to raising money from private sources
(second edition), University of Oklahoma Press, USA, 1980.
4. Bucur, Maria „Filantropie, NaŃionalism şi Dezvoltarea SocietăŃii Civile în România”,
studiu din arhiva FundaŃiei pentru Dezvoltarea SocietăŃii Civile
5. J. Steven Ott, - Understanding nonprofit organizations, Westview Press, 2001, Colorado
6. Keane, John - Civil Society – Old Images, New Visions, Stanford University Press,
Standford, California, 1998.
7. Sibian, I. – LegislaŃia cu privire la sectorul nonprofit în Ńările Uniunii Europene, FDSC
8. Smith, Jackie, - Global civil society?, American Behavioral Scientist, 1998.
9. Vera Dakova, Bianca Dreosi, Jenny Hyatt, Anca Socolovschi, - Review of the Romanian
NGO Sector, september 2000, Bucureşti.
10. Warren, Mark R., - Community building and political power, American Behavioral
Scientist, 1998.
11. Wolf, Thomas, - Managing a Nonprofit Organisation in the Twenty-First Century
(revised and updated), Simon & Schuster Inc, 1999, New York.

****, Ghid legislativ pentru organizaŃiile neguvernamentale din România, Ed. Exclus,
Bucureşti, 2002.
**** Review of Donor Support for the NGO Sector in Romania-, Bucureşti 2001.
****, The 1998 NGO Sustenability Index, USAID – Bureau for Europe, 1998.

140
Anexa 2

Scurtă biografie a titularului de curs

BALOGH Marton

Studii:
2003-2008 Doctorand în cadrul UniversităŃii Babeş-Bolyai, Facultatea de Știinte Politice,
Administrative și ale Comunicării,
Titlul tezei de doctorat”Contributii privind elaborarea unor politici locale în
contextul comunitătilor multietnice”
2000-2002 Studii aprofundate în cadrul Departamentului de AdministraŃie Publică,
Facultatea de ŞtiinŃe Politice, Administrative și ale Comunicării
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
1995-1999 LicenŃiat în AdministraŃie Publică
Facultatea de ŞtiinŃe Politice, Administrative și ale Comunicării
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
1990–1994 Absolvent al Liceului Teoretic “Petru Maior”, Gherla
SecŃia maghiară, profil: matematică–fizică

Activitate ştiinŃifică:

I. STAGII DE PREGĂTIRE ÎN STRĂINĂTATE:

Ianuarie - Februarie 2006` Stagiu de pregătire doctorală la Universitatea Corvinus din


Budapesta,
Septembrie – Octombrie 2002 Participant într-un stagiu de pregătire la New York State
University, Rockefeller College of Public Affairs.

141
Noiembrie - Decembrie 2000 Participant la “Pregătirea coordonatorilor de programe Phare”,
organizat la Budapesta, de către Biroul Phare al Ministerului Agriculturii din
Ungaria
Noiembrie – Decembrie 1999 Stagiu de cercetare la Universitatea de ŞtiinŃe Economice,
Budapesta, la Centrul de studiere a serviciilor publice

II. PUBLICAłII:

a) CărŃi

1. Közpolitika - editată de FundaŃia Civitas pentru Societatea Civilă, Cluj-Napoca, 2006.


2. A közigazgatás elemei – Összefoglaló dolgozatok szakvizsgára, editată de FundaŃia Civitas
pentru Societatea Civilă, Cluj-Napoca, 2006 – în colaborare
3. Agent de dezvoltare locală – suporturi de curs, editat de Centrul de AsistenŃă Rurală,
Timişoara, 2006 – în colaborare.
4. Managementul afacerilor publice europene, Editura Accent, Cluj – Napoca, 2005 – în
colaborare.
5. Facilitator comunitar – ghid de pregătire – Editat de FundaŃia Civitas, Cluj-Napoca, 2003 -
în colaborare
6. Managementul de proiect – Seria Sedap, Editura Marineasa, Timişoara, 2003
7. “Etapele şi obiectivele proceselor de elaborare a strategiilor de dezvoltare locală” –
Dezvoltare şi cercetare regională, Editura Gewalt, Cluj-Napoca, 2001 – în colaborare.
8. “Politici de dezvoltare. Rolul acestora în procesul dezvoltării regionale” – Dezvoltare
regională şi locală, Editura Gewalt, Cluj-Napoca, 2001 – în colaborare.

b) Studii, articole:

1. ”The involvment of the bussines sector in Corporate Social Responsability Projects (SCR)” -
Revista Transilvană de Știinte Administrative 22(E)/February 2008, Editura Accent, Cluj –
Napoca – în colaborare
2. ”Citizen participation and the involvement of the Romanian nonprofit sector in CSR
projects” (împreună cu Natalia Negrea) – prezentat la Conferinta „Civil Organisations as

142
the Building Elements of European Participative Democracy”, Europe for Citizens’
Programme Projects – CSP-2007-156 finantat de Uniunea Europeana, 13-15 octombrie
2007, Eger, Ungaria
3. ”Szociális partnerség Székelyudvarhelyen”, apărut în revista Korunk, editia a III-a, iunie
2007, Cluj-Napoca.
4. ”The role of Romanian NGOs in the democratization process of the society after 1990”
apărut în ”The Third Sector in Europe: Trends and Prospects” volum coordonat de Stephen
P. Osborne, apărut la Routledge Reserch, 2007.
5. ”Reforma Administratiei Publice – Impactul organelor deconcentrate ale ministerelor asupra
politicilor publice locale” - studiu editat de Fundatia pentru o Societate Deschisă împreună
cu Centrul pentru Politici Publice (CENPO), 2007.
6. ”The role of Romanian NGO’s in democratization process of the society after 1990” -
Revista Transilvană de Știinte Administrative 17(E)/2006, Editura Accent, Cluj –Napoca –
în colaborare
7. ”Întărirea capacităŃii administraŃiilor publice locale de a adopta şi implementa politici de
dezvoltare – Argument pentru introducerea funcŃiei de Agent de Dezvoltare Locală”, Editat
de ConsorŃiul pentru Dezvoltare Rurală, Cluj – Napoca, 2005 – în colaborare
8. ”Facilitator comunitar – Ghid practic de dezvoltare locală”, Editat de FundaŃia Civitas
pentru Societatea Civilă, Cluj–Napoca, 2004 – în colaborare
9. ”Managerial reform in Romanian Public Administration” –apărut în ”Society and
Economics”, 26 (2004), Akademia Kiado, Budapest, 2004 – în colaborare.
10. ”Etapele de elaborare a strategiilor de dezvoltare locală” - Revista Transilvană de Știinte
Administrative 1(9)/2003, Editura Accent, Cluj –Napoca
11. ”Harta actorilor şi problemelor aderării României la Uniunea Europeană în ceea ce priveşte
dezvoltarea regională”, FundaŃia pentru o Societate Deschisă (sub-contractor FundaŃia
Civitas pentru Societate Civilă), Cluj-Napoca, 2002.
12. ”Folosirea limbii materne în administraŃia publică” – Anuarul maghiar din România, Editura
Polis, Cluj-Napoca, 2002.
13. ”Administratia publică în programele partidelor politice din România” - Revista Transilvană
de Știinte Administrative, Cluj-Napoca, 2(5)/2000.
14. ”ApariŃia politicilor de dezvoltare regională şi rolul regiunilor în Europa Centrală şi de Est”
- Revista Transilvană de Știinte Administrative, Cluj-Napoca, 1(4)/2000.

143
15. ”Autonomia locală în România, modele şi perspective” – Lucrările ConferinŃei
InternaŃionale de AdministraŃie Publică, Cluj-Napoca, 1998.
16. ”Imaginea funcŃionarilor publici în administraŃia publică locală” – Lucrările Colocviului
NaŃional de AdministraŃie Publică, Cluj-Napoca, 1997.

III. PARTICIPĂRI, COMUNICĂRI SUSłINUTE LA CONFERINłE,


SIMPOZIOANE, SESIUNI ŞTIINłIFICE, COLOCVII:

- Conferinta „Civil Organisations as the Building Elements of European Participative


Democracy”, Europe for Citizens’ Programme Projects – CSP-2007-156 finantat de
Uniunea Europeană, 13-15 octombrie 2007, Eger, Ungaria.
- Conferinta Internatională ”Leader” organizată de Biroul Leader Ungaria, iunie 2007,
Tokaj, Ungaria.
- ConferinŃa Internatională ”European Science Foundation The Third Sector in a
Changing Europe: Key Trends and Challenges”, organizată de Universitatea Corvinus,
6–8 decembrie 2006, Budapesta, articol prezentat „The role of Romanian NGO’s in
democratization process of the society after 1990”.
- ConferinŃa InternaŃională de AdministraŃie Publică - ”ContribuŃia învăŃământului
universitar de administraŃie publică la reforma administraŃiei publice”, Șuncuiuș, 6–10
octombrie 2006, Maramureș.
- ConferinŃa ”Local Development Agent”, organizată de ConsorŃiul pentru Dezvoltare
Rurală în perioada 13–16 iulie 2006, Timişoara. Lucrarea prezentată – ”Agent de
dezvoltare locală – posibilităŃi de extindere a modelului”.
- ConferinŃa InternaŃională „Digital Opportunity for E-inclusion” în organizarea European
Union of Telecottage Associations (EUTA) şi International Development Research
Centre (IDRC), 20 Martie 2006 Budapesta, Ungaria.
- ConferinŃa de Dezvoltare Regională - organizată de către AsociaŃia ŞtiinŃifică în
Dezvoltare Regională din Ungaria, 24–26 noiembrie 2005 Sopron (Ungaria).
- Conferinta Internatională organizată în proiectul ”Coast Regada”de Agentia de
Dezvoltare Regională a Provinciei Svillupo, 16-19 Noiembrie 2005, Livorno, Italia.

144
- ConferinŃa ”Policy Experience and Lessons Sharing After One Year of Membership–
What could Romania Learn from The Experience of Acceding Countries?”, organizată
în parteneriat de FundaŃia Civitas pentru Societatea Civilă şi Centrul pentru Politici
Publice, 26–30 Septembrie 2005, Băile Felix, Romania.
- Al doilea simpozion al Public Integrity Education Network, organizat de Universitatea
Central Europeană şi TIRI în parteneriat cu Universitatea Tsingshua, 2–5 iunie 2005,
Beijing, China.
- Conferinta Internatională organizată în proiectul ”Coast Regada”, de către Camera de
Comert din Jaen, 21-25Aprilie 2005, Jaen, Spania.
- ConferinŃa ”Improvement of Communication between Food and Agriculture
Organisation (FAO) and CEE Member Countries”, organizată de Biroul sub-regional al
FAO din Budapesta, Mai 2004, Praga, Cehia.
- ”The Eight International Symposium on Public Management” - cu lucrarea „Managerial
reform in Romanian Public Administration”, organizat la Universitatea Corvinus,
Budapesta, 31 martie – 2 aprilie 2004, Ungaria.
- Primul simpozion al Public Integrity Education Network, organizat de Universitatea
Central Europeană şi TIRI, 23–28 august 2004, Szirak (Ungaria).
- Conferinta Anuală a NISPAcee – (Network of Institutes and Schools of Public
Administration from Central and Eastern Europe), 21-24 aprilie 2003, București.
- ConferinŃa InternaŃională de AdministraŃie Publică, EdiŃia a III-a, mai 2001, Cluj-
Napoca.
- Seminarul internaŃional ”Regional Development and Research”, organizat de FundaŃia
Civitas pentru Societatea Civilă în parteneriat cu Centrul de Cercetări Regionale al
Academiei Maghiare de ŞtiinŃe, 4-8 iulie 2001, Băile Homorod, Romania.
- ConferinŃa InternaŃională de AdministraŃie Publică, EdiŃia a II-a, organizată de
Departamentul de AdministraŃie Publică al UniversităŃii Babeş-Bolyai, Cluj–Napoca,
1999.
- ConferinŃa InternaŃională de AdministraŃie Publică, prima ediŃie, organizată de
Departamentul de AdministraŃie Publică al UniversităŃii Babeş-Bolyai, Cluj–Napoca,
1998.
- ConferinŃa NaŃională de AdministraŃie Publică organizată de Departamentul de
AdministraŃie Publică al UniversităŃii Babeş-Bolyai, Cluj – Napoca, 1997.

145
146