Recoltarea urinei

Participarea asistentului medical la efectuarea procedurii - Asistenta trebuie

sa cunoasca indicatiile si contraindicatiile fiecarei proceduri de recoltare. O
procedura contraindicata este aceea pentru care exista motive ca raspunsul
pacientului sa fie advers. In unele situatii o procedura poate fi contraindicata
din cauza unor schimbari in starea de sanatate a pacientului. Recolterea se face
de regula dimineata (intre orele 7:30 si 10:00), pe nemancate (cu exceptia
urgentelor medicale).

Pentru pacient recoltarea nu trebuie sa fie dureroasa , voluminoasa sau lenta.

Pacientul este invitat sa se aseje pe scaunul de recoltare explicandui-se tehnica
de recoltare in termeni accesibili, fara exagerari, deoarece pacientii sunt mai
capabili sa faca fata durerii, stresului situational daca cunosc ce-i asteapta.
Pacientului i se permite sa puna intrebari si i se raspunde cu amabilitate. Cand
nu este capabil pacientul este ajutat si mentinut in pozitia optima pentru
recoltere pentru a preveni accidentele.

Pentru obtinerea unor rezultate concludente ale analizelor pacientul este

interogat asupra eventualelor tratamente medicamentoase, virozee, diaree, iar
femeile nu trebuie sa fie in perioada menstruala. Acesti factori pot modica
temporar rezultatele analizelor medicale.

(bibliografie : http://www.medicoveriulia.ro/ghid-recoltare/)

Indicatii : diagnosticarea infectiilor tractului urinar. Printre acestea se numara cistita, nefrita
si pielonefrita, toate declansate de microorganismele care impiedica functionarea normala a
uretrei si vezicii urinare (infectiile de tract urinar inferior), precum a rinichilor  (infectii de tract
urinar superior).

Contraindicatii : nu exista

 Principii tehnice : se cere pacientului să urineze; se va arunca această probă,

pornindu-se astfel recoltarea din momentul în care pacientul are vezica urinară
goală;
 se notează ora începerii recoltării;

 probele se vor aduna într-un recipient de cel puțin 2 l; pe timpul dintre

micționări, recipientul cu probele de urină trebuie păstrat la rece;
 se va recolta urina pe toată perioada de timp indicată; înainte de terminarea
timpului se cere pacientului să urineze încă o dată, dacă este posibil; se adaugă
și ultima probă în recipientul de colectare;
 se va măsura după fiecare eliminare, dacă trebuie monitorizată cantitativ
diureza;

 se va eticheta recipientul şi se va trimite la laborator însoțit de formularul de

cerere sau se va turna din cantitatea totală de urină, într-un recipient de
aproximativ 100-200 ml, care va fi etichetat și trimis la laborator specificându-
se pe formular care a fost cantitatea totală și perioada de timp cât a fost
colectată urina;

 dacă pacientul are sondă urinară, se va menține punga urinară pe toată

perioada recoltării într-un recipient cu gheaţă pus sub patul bolnavului.

 Pregatirea materialelor : Recipient steril

 Apă și săpun pentru toaletarea zonei genito-urinare

 Comprese sterile

 pregatirea pacientului : Se explică tehnica și necesitatea efectuării acesteia

 Se instruiește pacientul cum să își recolteze singur urina

 Se instruiește pacientul cu privire la toaletarea zonei înainte de recoltare

pentru un rezultat corect

 Explicați pacientului să folosească prima urină de dimineață

 Explicați pacientului să facă toaleta zonei genitale cu apă și săpun înainte de

a recolta urina

 Explicați să urineze în recipient după ce a lăsat să curgă primul jet

urinar. Recoltarea pentru urocultură se face din urina de la jumătatea micțiunii.

 Urina este sterilă, exceptând segmentul inferior al uretrei, învecinat

meatului urinar, care prezintă o floră microbiană saprofită. Aceasta flora
saprofită contaminează în momentul micțiunii porțiunea inițială a jetului urinar,
de aceea recoltarea se face din mijlocul micțiunii.

 Luați eșantionul de la pacient și etichetați pentru a trimite proba la laborator.

 Descrierea procedurii : recoltarea se face dimineata, din prima urina sau la 3 ore de la
mictiunea anterioara, intr-un recipient curat, uscat, cu dop, care poate fi procurat de la laborator

 inainte de recoltare se face toaleta rigurasa a organelor genitale externe cu apa calda si sapun, stergere
cu prosop curat
  recoltarea urinei se face din jetul mijlociu (fara primul jet), direct in recipientul de recoltare; volumul
necesar: 10-15 ml urina

 proba (recipientul cu urina) se va plasa intr-o punga de protectie si se va duce la laborator in maxim o
ora de la recoltare

 pacientul se va spala pe maini inainte si dupa recoltare.

( https://www.biogen.ro/index.php/pages/news/28 )

Ingrijirea pacientului dupa procedura : pacientul are nevoie de igiena

riguroasa, nu necesita alt interventii din partea asistentului medical

VARSATURI
Varsaturile se definesc prin expulzarea fortata, pe nas sau pe gura, a continutului
stomacal. Senzatia anterioara varsaturilor poarta denumirea de greata. Desi aceasta
precedeaza emeza, nu conduce intotdeauna la voma..
Varsaturile mai sunt cunoscute sub denumirea de emeza sau voma. Varsaturile se
definesc prin expulzarea fortata, pe nas sau pe gura, a continutului stomacal. Senzatia
anterioara varsaturilor poarta denumirea de greata. Desi aceasta precedeaza emeza, nu
conduce intotdeauna la voma.
(https://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/starea-de-voma-varsaturile_7611)

Reflexul de greaţă se declanşează prin stimularea

Fiziopatologie :
chemoreceptorilor şi mecanoreceptorilor din peretele tractului
gastrointestinal superior, ce pot fi activaţi atât de contracţia şi
distensia intestinului, cât şi de alterarea morfologică a acestora.
Răspunsul emetic este controlat de centrul vomei din bulbul
rahidian. Nervii aferenţi acestuia se formează la nivelul
splanhnicului şi vagului abdominal, receptorilor labirintici
vestibulari, cortexului cerebral şi al zonei trigger chemoreceptoare
(ZTC). Aceasta este situată în zona adiacentă ariei postrema şi
conţine chemoreceptori sanguini şi pentru lichidul cefalorahidian.
Între centrul vomei şi ZTC există legături directe. Zona postrema
este bogată în receptori de dopamină şi este o ţintă pentru
antagoniştii de haloperidol, metoclopramid şi fenotiazine.
Receptorii colinergici, histaminici 1 şi muscarinici sunt prezenţi în
nucleul ambiguu şi nucleul vestibular lateral. Receptorii 5-
hidroxitriptaminici (5HT) se află în interiorul ariei postrema şi pot
activa eliberarea dopaminei.
(https://www.viata-medicala.ro/ars-medici/tratamentul-gretei-si-al-
varsaturilor-cauzate-de-chimioterapie-9086 )

Cauze : Cauzele tractului digestiv

 gastrita (inflamatia peretelui gastric)
 gastroenterita, stenoza pilorica, obstructia intestinala
 supraalimentatia, abdomenul acut, peritonita
 ileusul, alergiile alimentare, colecistita, pancreatita
 apendicita, hepatita, la copii poate fi cauzata de o reactie alergica la proteinele
laptelui de vaca.

Cauzele sistemului nervos si cerebrale

 miscarea, raul de miscare (cauzat de hiperstimularea labirintului cohlear)
 boala Meniere, contuziile, hemoragia cerebrala, tumorile cerebrale care determina
malfunctia chemoreceptorilor
 hipertensiunea intracraniana benigna si hidrocefalia.

Cauzele metabolice si sarcina

 hipercalcemia, uremia, insuficienta suprarenala
 hipoglicemia, hiperglicemia
 hiperemeza, greata de dimineata.

Reactiile medicamentoase (varsatura poate apare ca o reactie somatica acuta la):

 alcool, opioide, inhibitori selectivi ai recaptarii de serotonina

 chimioterapicele.
Infectiile virale cunoscute drept raceala la stomac-un nume larg folosit pentru inflamatia
gastrica cauzata de o varietate de virusuri si bacterii: norovirus si gripa porcina.

(https://www.romedic.ro/varsaturile-emeza-voma)

Diagnostice de nursing : disconfort abdominal cu durere , diaree , greata , deficit de

alimentatie , paloare, inapetenta , proces inflamator intestinal

Manifestari de dependenta :

 Durere abdominala;

 Diaree;

 Febra;

 Ameteala;

 Vertij;

 Puls rapid;

 Transpiratie excesiva;
  Gura uscata;

 Scaderea frecventei urinarii;

 Dureri in piept;

 Lesin;

 Confuzie;

 Somnolenta excesiva.

Tratament
Tratamentul varsaturilor indiferent de cauza cuprinde: consumul unor cantitati mari de
lichide clare, evitarea alimentelor solide pina cind episodul de varsatura a trecut.
Relaxati-va, intrerupeti temporar toate medicamentele, care pot irita stomacul si agrava
varsaturile. Daca varsaturile si diareea se mentin peste 24 de ore, o solutie de
rehidratare orala trebuie folosita pentru a preveni si a trata deshidratarea.
Varsaturile asociate interventiilor chirurgicale, radioterapiei, chimioterapiei, alcoolului si
morfinei pot fi tratate printr-un alt regim terapeutic. Exista medicamente care pot fi
folosite pentru a controla varsaturile asociate cu sarcina, raul de miscare si vertijul.
Totusi, trebuie consultat medicul inainte de autoadministrarea acestora.

Deoarece tratamentul senzatiei de greata si varsatura poate depinde total de cauza este
important consultul medical pentru a identifica aceasta cauza. Tratamentul va incepe in
identificarea cauzei. Aceasta poate cuprinde indepartarea sau evitarea stimulilor
(mirosuri, gusturi, ginduri, imagini) intrerupind medicatia care nu e necesara si
tratind constipatia. Medicatia care trateaza greata si varsaturile poate fi folosita cind
cauza este ireversibila sau simptomele persista in ciuda tratamentului.

Tratamentul medicamentos
 antiemeticele precum fenergen si Compazine
 anxioliticele precum lorazepamul
 metoclopramidul (reglan)
 haloperidolul, difenhidramina.
Urmatoarele medicamente se administreaza unice sau in combinatie pentru a trata
greata si varsaturile:

 Proclorperazina este un agent frecvent folosit in toate tipurile de varsatura. Este

eficient in varsaturile cauzate de chimioterapie.
 Metoclopramide este un agent eficient folosit in greata si varsaturi. Este
disponibil sub forma de pilule si injectii intravenoase.
 Ondansetron, granisetron, dolasetron, palonosetron sunt agenti speciali
folositi pentru greata si varsaturile determinate de chimioterapie. Sunt foarte potenti in
controlarea varsaturilor de orice severitate.
 Dexametazona si metilprednisolnul sunt steroizi cu rol aditional in controlul
varsaturilor alaturi de alte antiemetice.
Obiective pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic în 24-48 ore;

-pacientul sa prezinte temperatura corporala în limite normale

în aproximativ 1-2 zile;

-pacientul sa nu devina sursa de infectie pentru alte persoane,

pe toata durata internarii;

-pacientul sa beneficieze de un mediu confortabil si securizat pe

tot timpul internarii;

-pacientul sa fie alimentat corespunzator diagnosticului, pe tot

timpul internarii;

-pacientul sa fie investigat si tratat conform diagnosticului pe

tot timpul inernarii;

-pacientul sa aiba o stare de confort fizic în urmatoarele 3 ziler,

si disparitia diareei în timp de 1-2 zile;

-pacientul sa fie supravegheat atent pe tot timpul internarii;

-pacientul sa fie echilibrat psihic în decurs de 3 zile;

-pacientul sa-si satisfaca singur nevoile în decurs de 3 zile;

-pacientul sa capete cunostinte medicale în termen    de 24 ore

si sa prezinte întelegerea lor în decurs de 2 zile.

Interventii de asistenta medicala – Autonome : asigur conditiile de microclimat si

mediu securizat: salon aerisit, temperatura si umiditate optime (22 0 C),
lipsa curentilor de aer;

-schimb lenjeria de pat si de corp;

-supraveghez, masor si notez functiile vitale si vegetative;

-administrez medicatia prescrisa de medic;

-colaborez cu echipa de îngrijire;

-asigur regimul alimentar corespunzator evolutiei bolii;

-pregatesc bolnavul pentru recoltarea produselor biologice si patologice si
pentru examenele de laborator;

-supraveghez comportamentul bolnavului;

-întocmesc bilantul ingera - excreta;

-pregatesc materialele si instrumentele necesare recoltarii;

-sustin educatia pentru sanatate;

-verific gradul de luare la cunostinta de catre bolnav a informatiilor

primite.
Delegate : -recoltez sânge pentru hemoleucograma, ionograma, transaminaze bilirubinemie;

-examen coprocultura si coproparazitologic

Administrez la indicatia medicului:

-Scobutil +Algocalmin + Papaverina câte o fiola din fiecare în injectie intramusculara;

Furazolidon 4x1/zi

Educatia pacientilor : -regim alimentar echilibrat, conform indicatiilor

medicului;

-consumul de apa numai de la surse sigure, daca este posibil apa plata;

-sa spele ouale înainte de a le sparge, cu apa si cu detergent si sa nu

consume mai ales oua de rata;

-fierberea carnii înainte de preparare si procurarea ei numai de la surse

autorizate;

-evitarea consumului de conserve;

-evitarea afumaturilor;

-evitarea produselor din lapte ce nu prezinta calitati organoleptice

corespunzatoare;

-respectarea tratamentului medicamentos;

-control periodic la medicul de familie;

-revenirea, acutizarea si prezenta simptomelor si la alti membri ai familiei

impune, de urgenta, prezentarea la medic
 Cancer de col uterin
Descrierea bolii : Cancerul de col uterin este un tip de cancer care ia naștere
de la nivelul celulelor care alcătuiesc colul uterin (cervixul), porțiunea inferioară
a uterului care face legătura cu vaginul.

Virusul HPV are un rol important în etiologia celor mai multe dintre cancerele
de col uterin, prin intermediul diferitelor tulpini virale care conduc la
dezvoltarea infecțiilor cu transmitere sexuală.

Acest virus poate să râmână latent în organism pentru perioade de ani de zile,
iar la un procent mic de persoane ajunge să producă cancer de col uterin.

Rata de a dezvolta cancer de col uterin poate fi semnificativ îmbunătățită prin

efectuarea testelor de screening și prin vaccinarea împotriva tulpinilor HPV
care dau naștere cel mai frecvent acestui tip de cancer.

(https://www.sanador.ro/cancer-col-uterin)

Fiziopatologie :
Neoplasmul colului uterin se dezvolta dintr-o leziune displazica preexistenta, in
general aparuta consecutiv infectiei cu HPV. Progresia de la displazie la cancer invaziv
dureaza, de obicei, mai multi ani.
Cresterea tumorala ulterioara poate fi exofitica (in exteriorul colului uterin) sau
endofitica (in interior). Leziunile exofitice sunt cele vizibile la examenul clinic.
Extensia tumorala pana la nivelul peretelui lateral al pelvisului se asociaza frecvent cu
blocaj ureteral. Vezica urinara poate fi uneori invadata de tumora primara. Metastazele
la distanta – cel mai frecvent in plamani, ficat, ovar, oase – apar consecutiv diseminarii
pe cale sangvina. (http://www.scumc.ro/cancerul-de-col-uterin/)

Cauze : Cancerul de col uterin se dezvolta de obicei din modificari precanceroase prezente
de peste 10-20 de ani. Infectia cu papilomavirusul uman (HPV) cauzeaza mai mult de 90%
dintre cazurile de cancer cervical. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor care au avut
infectii cu HPV, nu dezvolta cancer de col uterin.
HPV - Human Papilloma Virus – este un virus comun care se transmite prin contact sexual
(vaginal, oral sau anal). Infectia persistenta cu HPV reprezinta cauza principala a cancerului
de col uterin. Sunt descrise aproape 40 de genotipuri care pot fi localizate la nivelul organelor
genitale atat la barbat, cat si la femeie, precum si in faringe si cavitatea bucala, determinand
infectii asimptomatice.
Genotipurile difera prin gradul de risc post-infectie pentru dezvoltarea cancerului:
 genotipuri de HPV cu grad ridicat de risc - high risk - determina la femei modificari ale
celulelor de la nivelul zonei cervico-vaginale si pot duce la dezvoltarea cancerului de col
 uterin. Tipurile 16 si 18 sunt cauza a 75% dintre cazurile de cancer de col uterin la nivel
global, in timp ce 31 si 45 sunt cauzele altor 10%.

 genotipuri de HPV cu grad scazut de risc - low risk - pot duce la aparitia condiloamelor
acuminate (condilomatoza genitala)
O persoana cu o infectie cu HPV nu va dezvolta neaparat cancer de col uterin sau orice alta
forma de cancer, intrucat in majoritatea cazurilor sistemul imunitar elimina infectia din
organism in aproximativ 2 ani, inainte ca acesta sa produca probleme de sanatate.
Persistenta infectiei cu HPV pentru mai multi ani poate sa duca la aparitia cancerul de col
uterin. Dintre cele 150-200 de tipuri de HPV cunoscute, 15 sunt clasificate ca fiind tipuri cu
risc ridicat (16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68 , 73 si 82), trei ca fiind un risc
ridicat probabil (26, 53 si 66) si 12 ca fiind cu risc scazut (6, 11, 40, 42, 43, 44, 54, 61, 70, 72,
81 si CP6108).
Negii genitali, care sunt o forma de tumora benigna a celulelor epiteliale, sunt, de asemenea,
cauzate de diverse tulpini de HPV.
Cu toate acestea, aceste serotipuri nu sunt de obicei legate de cancerul de col uterin. Este
obisnuit sa aveti mai multe tulpini in acelasi timp, inclusiv cele care pot provoca cancer de col
uterin, impreuna cu cele care cauzeaza verucile.
De obicei, la femeile cu un sistem imunitar normal, boala are nevoie de 15-20 de ani pentru a
se dezvolta. Aceasta perioada se reduce la doar 5-10 ani in cazul femeilor cu un sistem
imunitar slabit.

 Manifestari de dependenta : În stadiu incipient, de obicei nu se observă

simptome.

 Simptomele ulterioare pot include sângerări vaginale anormale, dureri

pelvine sau dureri în timpul actului sexual, stare generală alterată (cu
manifestări asociate organelor afectate: polakiurie, hematurie, constipație etc.).

 Diagnostice de nursing : hemoragie vaginala , alterare a starii

generale din cauza hemoragiei , durere, alterarea deficitului hidric , limentatie
inadecvata in exces;
 deshidratare;
 intoleranta la activitatea fizica si intelectuala;
 anxietate;
 risc de alterare a integritatii tegumentelor si mucoaselor;
 risc de complicatii acute si cronice;

Tratament : Opțiunile de tratament depind în mare măsură de stadiul

tumorii, însă există și alți factori care pot influența planul de tratament,
cum ar fi: vârsta și starea generală de sănătate, circumstanțele
individuale și preferințele fiecărei persoane în parte, având în vedere că
boala afectează atât viața sexuală, cât și capacitatea de a avea copii.

Tratamentul cancerului de col uterin poate presupune una sau mai multe
metode terapeutice:
  • Intervenție chirurgicală – Dacă celulele canceroase au trecut printr-un
strat numit membrana bazală, care separă suprafața colului uterin de
straturile subiacente, probabil că veți avea nevoie de o intervenție
chirurgicală. Dacă boala a invadat straturi mai adânci ale colului uterin,
dar nu s-a răspândit în alte părți ale corpului, s-ar putea să aveți nevoie
de o operație pentru a elimina tumora.
  • Radioterapie – Radioterapia folosește raze cu energie ridicată pentru a
deteriora celulele canceroase și a opri creșterea acestora. Ca și în cazul
intervențiilor chirurgicale, radiațiile afectează celulele canceroase numai
în zona tratată.

Tratamentele dvs. pot fi externe, interne sau ambele.

Radiațiile externe vizează un fascicul de radiații către pelvisul tău. Veți

primi probabil tratamente, care durează doar câteva minute, 5 zile pe
săptămână, timp de 5 până la 6 săptămâni. În cele din urmă, este posibil
să aveți o doză suplimentară de radiații numită „impuls”. Radiațiile
interne (numite și radiații implantare sau brahiterapie) provin dintr-o
capsulă care conține material radioactiv, pe care medicul dumneavoastră
o introduce în colul uterin. Implantul pune raze de distrugere a
cancerului aproape de tumoare, în timp ce protejează cea mai mare parte
a țesutului sănătos din jurul ei.
  – Chimioterapie – Chimioterapia folosește medicamente puternice
pentru a distruge celulele canceroase. Medicii îl folosesc adesea pentru
cancerul de col uterin avansat local sau care s-a răspândit în alte părți
ale corpului.
  – Terapia biologică sau imunoterapia vizează „punctele de control” din
celulele dvs. imune care sunt activate sau dezactivate pentru a declanșa
un răspuns imun. Un medicament numit pembrolizumab (Keytruda)
blochează o proteină de pe celule pentru a micșora tumorile sau a
încetini creșterea acestora. Medicii îl folosesc dacă chimio nu
funcționează sau dacă cancerul s-a răspândit.
  – Trachelectomie – această procedură constă în eliminarea colului
uterin și a părții superioare a vaginului, dar nu și eliminarea corpului
uterului. Prin urmare, permite femeilor să-și păstreze capacitatea de a
avea copii. Intervenția se face fie prin vagin, fie prin abdomen si este
realizată laparoscopic.
  – Exenterație pelvină totală – este o operație complexă și este utilizată
pentru tratarea cancerului de col uterin avansat. Constă în îndepărtarea
 în bloc a uterului, vezicii urinare și a rectului cu reconstrucția acestor
organe.

(https://www.anadolumedicalcenter.ro/news/cancer-col-uterin-cauze-
simptome-tratament/)

Obiective de îngrijire
Pacienta :
 sa se alimenteze in raport cu nevoile sale ;
 sa nu fie deshidratata ;
 sa isi recapete conditia fizica si intelectuala;
 sa beneficieze de confort psihic;
 sa prezinte tegumente si mucoase integre;
 sa nu prezinte complicatii acute sau cronice;
 sa se simta in siguranta;
 sa accepte si sa urmeze tratamentul;
 sa prezinte interes fata de schimbarea regimului de viata;
 sa prezinte cunostinte suficiente despre boala;
Interventii autonome

 Monitorizarea functiilor vitale si vegetative de doua ori pe zi : TA, puls, T, respira-

tie, diureza, scaun ;
 Asigurarea conditiilor de mediu
 Prevenirea complicatiilor;
 Pentru depistarea precoce a fectiunilor tumorale, A.M. sfatuieste pacienta sa se
prezinte periodic la control ginecologic si la primele semne de boala ; sa faca testul Papa-
nicolau periodic ;
 Pentru anxietatii si a fricii legate de operatie :
 Ii explica desfasurea investigatiilor, o insoteste in timpul efectuarii acestora ;
 Ajuta pacienta sa accepte operatia (ca singura varianta in majoritatea afectiunilor
tumorale)
 Ajuta membrii familliei sa inteleaga starea psihologica a pacientei si nevoia de
ajutor
 Explica recomandarile medicale efectuate la externare:
- evitarea efortului fizic, ridicarea greutatilor, sederea prelungita in pozitie sezand;
- evitarea relatiilor sexuale 4-8 saptamani;
- igiena locala si controlul medical;
- continuarea tratamentului (chimioterapie, radioterapie).

Interventii delegate
 Recoltă ri de produse biologice:
- Recoltare de sâ nge pentru : glicemie, colesterol total, LDL, HDL, trigliceride, proteine
serice, ionogramă , acid uric, VSH;
- Recoltarea urinei pentru : examen sumar urină si sediment urinar, proteinurie,
urocultura;
- Recoltarea celulelor din colul uterin pentru examenul citologic (examenul Babes-
Papanicolaou);
 Examenul colposcopic;
 Biopsia de col si examenul histopatologic;
 Administrarea medicatiei prescrisa de medic

Educatia : educație pentru sănătate: lămurire asupra necesității respectării conduitei

terapeutice (a măsurilor de reabilitare) și a controlului medical periodic; explicarea
importanței menținerii unui regim de viață echilibrat (inclusiv renunțarea la fumat)
pentru prevenirea complicațiilor

Cancer de colon

Cancerul de colon reprezintă o afecțiune malignă a ultimei părți a intestinului gros,

segmentul final al tubului digestiv. Boala apare atunci când celulele normale ale colonului
dezvoltă creșteri anormale; acestea pot duce la apariția polipilor, o serie de formațiuni
benigne care pot evolua, pe parcursul mai multor ani, în cancer. Cum nu toate tipurile de
polipi se transformă în cancer, screening-ul regulat este foarte important pentru detectarea
din timp a unor probleme și acționarea printr-un tratament adecvat.

Fiziopatologie : La baza dezvoltării cancerulului de colon stau mutațiile ADN

care au loc la nivelul celulelor din peretele colonului, iar ca efect celulele vor
avea un comportament anormal și se vor multiplica necontrolat.

Celulele sănătoase se divid după un tipar prestabilit pentru a menține echilibrul

regenerării celulare și buna funcționare a organismului. Atunci când ADN-ul
unei celule este afectat de o mutație, acea celulă începe să se multiplice
necontrolat chiar dacă în acea populație celulară nu mai este nevoie de noi
celule. Se ajunge astfel la un dezechilibru între celulele noi formate și cele
care își finalizează ciclul de viață. Pe măsură ce aceste celule modificate
genetic se acumulează, se dezvoltă formațiunea tumorală.

Cauze : În general, cancerul este cauzat de una sau mai multe mutații genetice
(defecte), care activează oncogenele și dezactivează genele tumorale supresoare.
De obicei, sunt necesare modificari în mai multe gene diferite pentru a conduce la
cancer colorectal.
Trebuie să știm că toate persoanele, indiferent de vârstă sunt predispuse la
cancerul colorectal. Durata de dezvoltare a cancerului de colon este între 1- 22 de
ani la bărbați și între 1- 24 de ani la femei.

Examen clinic
Manifestari de dependenta : Dificultatea de a se alimenta
Dificultatea de a elimina

Scaderea in greutate progresiva care poate ajunge la casexie

Adinamie   

Anemie secundara

Tulburari de locomotie

Tulburari de concentre psihica

Crampe

Escare de decubit in perioada finala de imobilizare

Diminuarea interesului pentru viata

Dignostice de nursing :  Dispnee manifestata prin gafaiala si accelerarea ritmului respirator,

datorata durerii, nelinistii si fricii de actul operator.

 Constipatie manifestata prin absenta scaunelor mai multe zile si dificultate in a elimina, datorata
imobilitatii, lipsei exercitiului fizic si lipsei de intimitate.

- Eliminare urinara insuficienta in cantitate si calitate manifestata prin dificultate in a urina,

datorata imobilitatii si lipsei de cunoastere a importantei hidratarii.

Alimentatie si hidratare insuficiente din punct de vedere cantitativ si calitativ manifestate prin
ingestie de alimente si lichide ce nu satisfac nevoile organismului datorate incapacitatii de a – si
procura alimente si lichide corespunzatoare, lipsei de cunoastere a valorilor nutritive ale alimentelor
si dentitiei deficitare
- Alterarea ritmului cardiac si a circulatiei manifestata prin accelerarea ritmului cardiac si aparitia
edemelor si echimozei locoregionale, datorata imobilitatii si modificarilor circulatorii si ale functiei
cardiace.

Tratament Opțiunile de tratament depind în mare măsură de stadiul tumorii, însă

există și alți factori care pot influența planul de tratament, cum ar fi: vârsta și starea
generală de sănătate, circumstanțele individuale și preferințele fiecărei persoane în parte,
având în vedere că boala afectează atât viața sexuală, cât și capacitatea de a avea copii.

Tratamentul cancerului de col uterin poate presupune una sau mai multe metode
terapeutice:
• Intervenție chirurgicală – Dacă celulele canceroase au trecut printr-un strat numit
membrana bazală, care separă suprafața colului uterin de straturile subiacente, probabil
că veți avea nevoie de o intervenție chirurgicală. Dacă boala a invadat straturi mai adânci
ale colului uterin, dar nu s-a răspândit în alte părți ale corpului, s-ar putea să aveți
nevoie de o operație pentru a elimina tumora.
 • Radioterapie – Radioterapia folosește raze cu energie ridicată pentru a deteriora
celulele canceroase și a opri creșterea acestora. Ca și în cazul intervențiilor chirurgicale,
radiațiile afectează celulele canceroase numai în zona tratată.

Tratamentele dvs. pot fi externe, interne sau ambele.

Radiațiile externe vizează un fascicul de radiații către pelvisul tău. Veți primi probabil
tratamente, care durează doar câteva minute, 5 zile pe săptămână, timp de 5 până la 6
săptămâni. În cele din urmă, este posibil să aveți o doză suplimentară de radiații numită
„impuls”. Radiațiile interne (numite și radiații implantare sau brahiterapie) provin dintr-o
capsulă care conține material radioactiv, pe care medicul dumneavoastră o introduce în
colul uterin. Implantul pune raze de distrugere a cancerului aproape de tumoare, în timp
ce protejează cea mai mare parte a țesutului sănătos din jurul ei.
– Chimioterapie – Chimioterapia folosește medicamente puternice pentru a distruge
celulele canceroase. Medicii îl folosesc adesea pentru cancerul de col uterin avansat local
sau care s-a răspândit în alte părți ale corpului.
– Terapia biologică sau imunoterapia vizează „punctele de control” din celulele dvs.
imune care sunt activate sau dezactivate pentru a declanșa un răspuns imun. Un
medicament numit pembrolizumab (Keytruda) blochează o proteină de pe celule pentru a
micșora tumorile sau a încetini creșterea acestora. Medicii îl folosesc dacă chimio nu
funcționează sau dacă cancerul s-a răspândit.
– Trachelectomie – această procedură constă în eliminarea colului uterin și a părții
superioare a vaginului, dar nu și eliminarea corpului uterului. Prin urmare, permite
femeilor să-și păstreze capacitatea de a avea copii. Intervenția se face fie prin vagin, fie
prin abdomen si este realizată laparoscopic.
– Exenterație pelvină totală – este o operație complexă și este utilizată pentru tratarea
cancerului de col uterin avansat. Constă în îndepărtarea în bloc a uterului, vezicii urinare
și a rectului cu reconstrucția acestor organe.

Obiectivele asistentului medical Sa se alimenteze si hidrateze corespunzator

(eventual reechilibrare hidroelectrolitica) din punct de vedere calitativ si cantitativ, conform
regimului igienico – dietetic (sarac in glucide si bogat in proteine si calciu) impus imediat si sa se
resolve problemele dentare in scurt
Sa prezinte circulatie imbunatatita si sa se combata imobilitatea in termen de 7 – 14 zile
Sa se combata constipatia (flatulenta, crampe, meteorism abdominal) si eliminarile inadecvate la
nivel urinar in 2 – 3 zile
Sa aiba tegumente si mucoase curate in 7 – 14 zile, prevenindu – se astfel complicatiile.

Interventii de asistenta medicala : Autonome : asigur conditiile de

microclimat si mediu securizat: salon aerisit, temperatura si umiditate
optime (22 0 C), lipsa curentilor de aer;

-schimb lenjeria de pat si de corp;

-supraveghez, masor si notez functiile vitale si vegetative;

-colaborez cu echipa de îngrijire;

-asigur regimul alimentar corespunzator evolutiei bolii;

-pregatesc bolnavul pentru recoltarea produselor biologice si patologice si
pentru examenele de laborator;

-supraveghez comportamentul bolnavului;

Delegate Administrarea de medicamente prescrise de medic.

Educatia pacientilor : Cel mai bun control posibil al bolii acestora pentru a avea o viață cât
mai bună și mai îndelungată posibil. • Controlul meticulos al simptomelor acestora. • Atenție
acordată echilibrului psihologic și spiritual al acestora. • Atenție acordată necesităților familiei
acestora, inclusiv echilibrului psihologic și spiritual al acesteia. • Îngrijire sensibilă în problemele
culturale și religioase ale individului

Punctii

Indicaţii unei puncții

      Se indica puncţia pentru introducerea unui cateter (puncţie Seldinger,
drenajul unui pseudochist de pancreas, etc.), pentru evacuarea aerului sau a
lichidului dintr-o cavitate (pneumotorax sau pleurezie), introducere de gaz
(CO2) într-o cavitate anatomică (crearea pneumoperitoneului în chirurgia
laparoscopică) etc.
      Principalele tipuri de puncţii cu largă aplicabilitate clinică sunt:
toracocenteza (puncţia toracică), puncţia peritoneală, puncţia rahidiană,
pericardică, puncţia vezicii urinare, puncţia diferitelor colecţii superficiale şi
profunde, puncţia – biopsie

Contraindicaţii unei puncții

      Contraindicaţii unei puncții sunt aceleaşi cu ale injecţiilor:
 diateze hemoragice;
 trombocitopenii;
 aritmii cardiace;
 la bolnavii aflaţi sub terapie cronică cu anticoagulante cumarinice;
 la bolnavii cu patologii neurologice şi la care stimularea dureroasă
agravează brutal simptomatologia;
 pacient necompliant sau care refuză puncţia;
 alergie la anestezice.

Tehnica : Tehnica de realizarea a unei puncții

      Sunt necesare pentru cunoaşterea regiunii anatomice ce urmează a fi
puncţionată pentru a evita eventuale vase de sânge sau nervi ale căror
traiecte traversează regiunea. Pentru toracocenteză, acul de puncţie se
introduce la rasul marginii superioare a coastei inferioare pentru a evita
pachetul subcostal vascular şi nervos intercostal. La puncţia lombară se
pătrunde în spaţiul intervertebral şi pentru a nu leza formaţiunile nervoase
intracanalare, sub veertebra L2. Puncţia abdominală se face la jumatatea
distanţei între spina iliacă anterosuperioară stângă şi ombilic. Puncţiile
articulare trebuie facute la nivelul interliniului articular în zone ce nu conţin
vase sau nervi.
      Pregătirea bolnavului presupune informarea bolnavului asupra necesităţii
puncţiei, incidente, accidente şi complicaţii care pot apare periprocedural, iar
la final se va cere consimţământul scris al acestuia pentru executarea
manevrei. Înainte de efectuarea manevrei se vor administra sedative şi
vagolitice. Bolnavul va fi pus în poziţia adecvată pentru efectuarea puncţiei.
      Medicul care face puncţia îşi pune mănuşile sterile, ajutorul va dezinfecta
regiunea de puncţie. Zona de puncţie va fi reperată clinic sau imagistic. Se va
face anestezie locală superficială şi în profunzime la planurile subjacente. Se
orientează acul de puncţie perpendicular pe pielea regiunii şi este împins
progresiv până când controlul clinic sau imagistic confirmă poziţia sa corectă.
Se va aspira în seringă sau se va goli cu ajutorul unui sistem de aspirare
colecţia iar în puncţia terapeutică, se va injecta produsul medicamentos,
după care acul va fi retras iar locul de puncţie va fi uşor masat cu un tampon
şi acoperit cu o compresă sterilă.
      Produsul biologic va fi depozitat într-un recipient steril şi va fi trimis la
laborator pentru analiză biologică sau microscopică.

Materialele necesare pentru realizarea unei puncții

 Pentru această manevră sunt necesare materiale pentru asepsie locală,
pentru anestezie locală şi pentru puncţie.
 Pentru aseptizarea tegumentelor cele mai utilizate soluţii sunt iodura
de povidon şi alcoolul. Medicul va utiliza mănuşi sterile, mască şi bonetă,
precum şi material steril de unică folosinţă (câmpuri care delimitează locul de
puncţie).
 Pentru anestezie se foloseşte o seringă cu ac subţire, prin care se
injectează o doza mică de anestezic subcutanat şi un ac mai gros pentru
profunzime. Ca anestezic se poate utiliza xilina, lidocaina, marcaina etc.
 Materialul de puncţie este format din trocar sau ac de puncţie, ale
căror dimensiuni vor fi adaptate tipului de puncţie. Este necesar şi o seringă
pentru aspirarea materialului de puncţie a cărui capacitate va fi adaptată
necesitaţilor gestului. Se mai adaugă material moale steril şi racorduri
tubulatură de conectare şi recipienţi. Când se execută o puncţie terapeutică,
este necesar să se adauge şi substanţa de administrat.
 Pregătirea pacientului
 Se cere consimțământul pacientului
 I se explica tehnica și necesitatea acesteia
 Se asigură confort fizic și psihic
 Se așază pacientul într-o poziție comodă, luând în calcul și posibilitatea
lipotimiei.